Prima mea zi de școală

Prof. Adrian Săvoiu, promoția 1965 (ciclul primar)

Cetățean de Onoare al Câmpulungului

Când eram eu elev, ca și multă vreme după aceea, școala începea invariabil la 15

septembrie. Cu o zi înainte să intru în clasa I, mama a stat de vorbă cu mine. Mi-a spus că pe

15 septembrie voi merge la școală și că în ghiozdanul recent cumpărat am tot ce-i trebuie

unui elev. Mi-a mai spus că pe învățătoarea mea o cheamă Elisabeta Donici. Și a adăugat că

mai trebuie să îmi explice un anumit lucru. În acel moment am observat-o pe mama

încurcată, fapt surprinzător pentru mine la acea vârstă, căci până atunci o văzusem mereu

foarte sigură pe sine. În plus, mi s-a părut deodată prea serioasă pentru ce avea să-mi

comunice mai departe .

Mi-a spus că a doua zi, pe 15 septembrie 1961, și ea, și tata, fiind amândoi profesori,

trebuie să meargă neapărat fiecare la școala lui. Mai mult, nu a găsit pe nimeni să mă

însoțească până la școală. Așadar, nu are de ales decât să mă trimită singur la școală în

prima zi. M-a întrebat: „Dacă eu nu pot să merg cu tine, te vei descurca singur?” Am stat și

m-am gândit: cunoșteam drumul spre școală, știam unde este și cine îmi va fi învățătoare.

Nu numai că am acceptat imediat, dar dintr-odată am simțit că sunt învestit cu o mare

responsabilitate, pe care mama mi-o acorda, de nevoie, pentru prima dată.

A doua zi am plecat toți trei de acasă. Fiecare la școala lui, cum îmi spusese mama în

ajun. Când am ajuns în curtea Școlii nr. 1, astăzi Școala Națională ”Oprea D. Iorgulescu”,

totul fremăta în jurul meu. M-a întâmpinat un zumzet de nedescris și o mare de copii,

părinți și bunici. Ici, colo, se vedeau învățătoarele, care erau în mod evident centrul atenției

tuturor. Pe cei ca mine, de clasa I, i-am dibuit relativ ușor după statură, dar și pentru că

fiecare era ținut de mână, cu strășnicie, de un părinte. Și acesta era cazul cel mai fericit! Cei

mai mulți școlari aveau ambele mâini ocupate. De una îl ținea mama sau tata, de cealaltă

bunica sau bunicul. Iar aceștia din urmă, bunicii, păreau a fi cei mai mulți. Oricât am căutat

eu cu privirea, niciun copil de clasa I nu era singur, neînsoțit de cineva. Dar faptul că eram

singur nu mă deranja deloc, chiar dimpotrivă, mă făcea să mă simt mai important decât

eram.

La un moment dat, o doamnă care își ținea fiul strâns lângă ea, văzându-mă singur,

și-a întrerupt discuția cu prietena ei ca să mă întrebe:

— Cum, cu tine nu a venit niciun părinte în prima zi de școală?

— Nu, i-am răspuns, amândoi părinții mei sunt ocupați astăzi! Și ei trebuie să meargă

la școală!

Pe chipul doamnei a înflorit o uimire profundă, combinată cu o imensă dezaprobare.

M-a măsurat din cap până în picioare și n-a mai spus nimic. Apoi s-a întors către prietena ei,

reluându-și discuția, însă am auzit foarte clar ce spunea:

— Dragă, ce fel de părinți o mai fi având și copilul ăsta de l-au trimis singur în prima

zi la școală!?

Fostă absolventă al școlii Oprea D. Iorgulescu

Ene Diana

Promoția 2004-2012

‘ Şcoala nu e anticamera vieţii, ci unul dintre laboratoarele ei ocupate de copii.’- Mircea

Sântimbreanu

Pentru mine, Școala nr 1 Oprea D. Iorgulescu, a reprezentat începutul vieții mele de școlar.

Școala primară: Mi-aduc aminte, de emoțiile pe care le-am avut în prima zi de școală, cu ce

drag îmi purtam ghiozdănelul în spate și cât de mult o admiram pe doamna învățătoare (dna

Neagoe Daniela)… cum am pășit timidă în clasă și cum m-a întâmpinat cu un zâmbet larg,

care mi-a dat mai mult curaj. Nu înțelegeam prea mult pe atunci ce înseamnă școala, însă

știu că mergeam mereu cu drag și făceam totul din plăcere.

Anii au trecut repede și am ajuns la gimnaziu; aceasta, fiind perioada care are mai mult

rasunet în mintea mea, pentru că eram deja mai mare și înțelegeam mai multe. Doamna

dirigintă(diriga noastră dragă), Pitiriciu Steluța, a fost cea care ne-a purtat de grijă și ne-a

îndrumat cum a știut dânsa mai bine, dar și doamna profesor Bițan Angela (profa de

română, cum îi mai spuneam noi) căreia îi port un deosebit respect, a fost una din

persoanele care m-au marcat, datorită seriozității și dragostei de care a dat dovadă.

Acum, studentă fiind, pot să spun că îmi este dor de anii de generală, deoarece au fost anii

formării mele ca om și viitor adult și vă îndemn pe voi, dragi elevi ai Școlii Oprea D.

Iorgulescu, să prețuiți cadrele didactice și anii de școală generală, pentru că, după părerea

mea, sunt cei mai frumoși și prețioși ani.

La cât mai mulți ani, Oprea Iorgulescu!

Școala Oprea Iorgulescu

Școala este locul in care toți elevii se regăsesc,iar in această școală prestigioasă

am petrecut opt ani minunați și am putut lua drept modele in viață anumiți profesori care

ne-au inspirat : Banu Gabriela , Laurențiu Băiașu ,Bițan Angela … .

Această școală ne-a pregătit pentru viață, prin intermediul acesteia ne-am lărgit

orizontul asupra lumii. Sufletul acesteia sunt elevii care își petrec o mare parte din zi în

această instituție, astfel pentru ei devenind o a doua casă, precum și profesorul, care îl

călăuzește pe elev într-un univers complicat, dar misterios, care îi propune un model și îl

ajută să se descopere. Totuși, nu toți au putut fi un exemplu bun de urmat fiind un proces

globalizat in ziua de azi. Unii dintre ei fac discriminări la adresa copiilor, judecându-i după

mediul din care provin, uneori îi subapreciază ceea ce nu este conform codului etic

încălcându-se drepturile copilului. Există și profesori care nu se pot impune ,încât să se facă

respectați în fața elevilor și nu pot împărtăși cunoștințele accumulate de-a lungul vieții în

fața copiilor. De asemenea , există și profesori care și-au pus amprenta asupra personalității

noastre.

Majoritatea ne-au pătruns la inimă, unii mai ușor ,alții mai greu, cei drept, dar

oamenii sunt personalități distincte . Una dintre persoanele care ne-a devenit dragă ,în urma

multor ore de fizică, este doamna Anișoara Șuța. Cu un character feroce , o fire de oțel si o

blandețe a sufletului ne-a susținut si ne-a ințeles cand am avut nevoie.

Bidilică Banu , profesoară de chimie ,desi a fost pentru noi ca un înger doar

pentru un an ne-a invățat că integritatea morală nu este oferită de aspectul fizic ,nici de

ceea ce au realizat părinții nostri , ci de caracterul nostrum.

Limba engleză,un subiect versatil… fiind o limbă străina ,părerile sunt împărțite ,

exista o balanță între modul în care profesorul predă si strădania de care tu dai dovadă

,evident ca și in cazul celorlalte materii.

Istoria a fost o materie frumoasă , plictisitoare , dar până la urma trebuie sa ne știm

trecutul , puțin patriotism . Am început sa o indrăgim ,nu din cauza tonelor de informații

primite ,mai degrabă din cauza atmosferei care se creează, suspans, fericire, râsete…

În concluzie ,această școală a avut modele de urmat și ne bucurăm că am putut petrece

8 ani minunați.

Diaconu Ștefania Cristina absolventă a învățământului gimnazial, în anul 2018

Negoiță George Daniel absolvent al învățământului gimnazial, în anul 2018

Sunt Groza Delia- profesoară de biologie şi am venit la Şcoala generală nr.1

Câmpulung-acum Şcoala Gimnazială ,,Oprea Iorgulescu’’ la 1 septembrie 1987. Am

funcţionat aici până în anul 2002 când m-am pensionat.

Şcoală de referinţă, cu un colectiv didactic deosebit prin înaltă ţinută profesională,

impunea respect şi seriozitate, dar m-am integrat uşor şi datorită atmosferei plăcute de

lucru întreţinută pe atunci de doamna directoare prof. Bulacu Maria.

M-a preocupat dezvoltarea bazei materiale pentru biologie şi mulţi elevi au îndrăgit

obiectul mai ales pentru lucrările practice de laborator şi pentru ieşirile în natură.

Elevi ca Tilişcan Bogdan, Pană Monica, Piţigoi Ioana, Pitulan Alin, Pestriţu Ionuţ şi

alţiiau obţinut menţiuni, premiul 3, 2 sau 1 la etapa judeţeană a olimpiadelor de biologie. În

anul 2002 cânds-a organizat pentru prima dată faza naţională la biologie pentru gimnaziu,

elevul Pestriţu Ionuţ a obţinut premiul I. Fosta elevă Piţigoi Ioana până nu de mult ţinea

cursuri la Facultatea de biologie şi ştiinţe agricole Bucureşti, iar în prezent îşi desfăşoară

activitatea în Austria la Grădina Botanică din Graz.

Şi ce este mai plăcut când foştii elevi te salută cu respect sau spun şi citez ,, Pentru

că la început de drum ne-aţi călăuzit paşii cu răbdare şi pricepere, pentru că ne-aţi încurajat

şi învăţat să ne folosim mintea, pentru toate acestea şi pentru multe altele Vă mulţumim!’’-

Promoţia 1991 la 25 de ani de la absolvire, 16 iunie 2016.

Ca director adjunct în perioada septembrie 1993- iunie 1998 am căutat să fiu alături

de colegi, iar din activităţile la care am participat nu am avut decât de învăţat.

Numai cuvinte frumoase şi pentru personalul nedidactic care va contribuit la

asigurarea condiţiilor optime desfăşurării procesului instructiv- educativ.

Acum, la ceas aniversar, urez ,, La mulţi ani’’ tuturor şi succes, stimaţi colegi tineri şi

elevi.

Şcoala ,,Oprea Iorgulescu’’ să fie mereu Şcoala nr. 1!

10 mai 2019 profesor Groza Delia

La 10 mai 1669, ANTONIE-VODA infiinteaza la Campulung prima scoala din Tara Romaneasca.Terenul afost cumparat de LOGOFATUL Radu Nasturel .In 1926 filantropul Oprea Iorgulescu a finantat constructia noii scoli Tot el a lasat prin testament intraga avere Fundatiei Oprea Iorgulescu Prima monografie a scolii a fost intocmita la 24 mai 1970 Revista scolii PRIMA SLOVA a fost editata la tipografia Pitesti, prin grija colectivului scolar de atunci, mandria mea fiind ca mama mea, profesoara ANDA KLEIN, a condus editarea revistei, stand o perioada indelungata, zi si noapte, la tipografia Pitesti.Asa erau timpurile... Oamintire draga mie, legata de filantropul Oprea Iorgulescu, a fost ca, intr-o zi, cautand prin podul scolii material didactic, mama mea a gasit un bust mare, greu.L-a adus in cancelarie, l-a spalat si, spre marea uimire a profesorilor, de sub patina timpului a aparut figura lui Oprea Iorgulescu. Cu mare mandrie si povestind tuturor despre cine a fost , mama i-a pus bustul in holul scolii, pe un soclu improvizat Bucuria a durat o zi, pana cand au venit niste ,,tovarasi ,,de la partid, care au somat-o sa ascunda bustul, daca vrea sa mai predea romana in scoala.... Intr-o lume comunista nu era permis sa apara un ,,burghez,, dusman al poporului,, care sa fie si laudat si sa aiba bustul la loc de cinste...NOI eram invatati ca burghezii au facut rau societatii, ca sunt ,,dusmanii poporului,, Ei, uite ca un burghez a donat bani pentru invatamant, sa fie toti copiii scolarizati. Astfel scoala s-a putut muta in locul actual VREMEA A TRECUT si de cate ori trec pe langa scoala, mi-e tare drag sa vad bustul in curte, pe soclu, cunoscand si istoria aparitiei sale la loc de cinste. CINSTE LUI SI CINSTE SCOLII SI COLECTIVULUI. LA MULTI ANI! ILSE KLEIN, CAS.TURZAI

Mulți ani înainte! Multe generații de oameni pregătiți, educați și responsabili! Pentru ca

Școala formează oameni, nu copii! La mulți ani, Școala Generală Oprea Iorgulescu! La mulți

ani, Stimați Profesori! Gânduri din cele mai bune!

Traian Achim, generația 1996, în prezent Șef Serviciu

Tehnic/Monitorizare Consiliul Județean Argeș - Managementul Integrat al Deșeurilor Argeș

și Consilier Local comuna Bradu.

IMPRESII DESPRE ȘCOALA NR.1, ACTUALMENTE ,,OPREA IORGULESCU”

În anul 1989 am fost înscrisă în clasa I A, la școala ce purta denumirea de numărul 1, râvnită de mulți părinți datorită exigențelor și pregătirii cadrelor didactice.

Din ceea ce îmi amintesc era școala cea mai căutată de către părinți și bunicii din Câmpulung, deoarece ordinea și disciplina, precum și calitatea învățătorilor și profesorilor erau foarte recunoscute.

Fiind un aflux mare de copii eram nevoiți să stăm câte 3 copii în bancă, lucru mai puțin confortabil.

Deși la momentul respectiv nu am apreciat în totalitate exigența învățătorilor și profesorilor intrând la liceu fără probleme din anul 1997 nu am mai gândit așa ceva.

După terminarea liceului din Câmpulung am urmat Facultatea de Jurnalism și Comunicare obțînând diplomă de Jurnalist.

Toți colegii mei au continuat studiile liceale, superioare etc. acest lucru fiind meritul atât al elevilor, dar mai ales în special al învățătorilor și profesorilor ai acestei școli de renume și pentru care trebuie să le mulțumesc, pe această cale.

Prin prisma meseriei am trecut pragul acestei școli de foarte multe ori. De fiecare dată am retrăit emoțiile copilăriei mele, emoțiile unui elev cu un drum lung în față, cu frică de necunoscut. Acum sunt adultul care s-a format pe băncile acestei instituții de învățământ care își aduce aminte de fiecare dată cu plăcere de școală, de cadrele didactice, de trecut.

Jilavu Atena Daniela

Septembrie 1966. O fetiţă cu sarafan albastru şi cămaşă bleu, cu două codiţe împletite şi întoarse în spatele urechii, (moda vremii în satele din Muscel), cu bentiţă albă pe cap venea , transferată de la o şcoală de ţară, ,,la oraş”. Părinţii îi aleseseră cea mai renumită şcoală din oraş , recomandată de cunoştiinţele lor cadre didactice şi de rezultatele obţinute de elevii şcolii, Şcoala Generală Nr. 1.

,,Tovaraşa dirigintă”, doamna Tamara Feraru, aflată atunci cu puţini ani înainte de

pensionare,a aşezat-o în banca a treia, rândul din mijloc. Colegii , care se cunoşteau intre ei,

firesc, din anii anteriori o priveau cu un uşor aer de superioritate nedisimulat pe fetiţa

venită de la ţară, pierdută în universul şcolar total nou pentru ea. Profesorii se perindau la

ore căutând ,fiecare dintre ei , să îi primească cât mai frumos pe noii elevi veniţi la ciclul al II-

lea.

Ora de limba si literatura română aduce in clasă o doamnă frumoasă, elegantă,

îngrijită. Se prezintă : Alexandrina Klein. Se plimbă printre şirurile de bănci privind feţele

curioase sau neutre ale copiilor. Se întoarce , de mai multe ori, la fetiţa cu codiţe din banca a

treia de pe rândul din mijloc fixând-o cu privirea sinceră şi directă, făcând-o pe aceasta să se

facă si mai mică în bancă.

Tu eşti fata Mioarei? Da, şopteşte fetiţa, numele mamei auzit din gura frumoasei

profesoare

facând-o să se destindă instantaneu. Se crease magica legătură cu lumea noua în care

intrase si totul îi deveni familiar, băncile, tabla, catedra chiar şi colegii de care se temuse

puţin la început.

Ora de matematică aduce în clasă o mică furtună în persoana domnului Vasile

Diaconu. Trecut de prima tinereţe, invalid de război şi, se va dovedi mai târziu, un mare

admirator al lui Grigore Gheba şi a celebrei lui culegeri de matematică – amândoi mâncaseră

pâinea amară a frontului de răsărit.

Romulus Şerb la geografie, Victoriţa Bratu la istorie, doamna Marta la chimie, Florica

Marcuşanu la fizică, Lia Pamfil la ştiinţele naturale, Constantin Ilinescu la muzică, frumoasa şi

moderna Doina Chioveanu la desen, Eliza Mihăiescu la educaţie fizică împreună cu toţi

ceilalţi profesori aveau să lucreze la formarea caracterelor micilor elevi din clasa a V-a cu

vocaţie, devotament şi dedicaţie pentru meseria de dascăl.

Uneori, în condiţiile de atunci, pe riscul lor, picurau în urechile copiilor adevăruri si

învăţaminte ancestrale, care nu erau , de loc, pe placul autorităţilor vremii, abătându-se,

voalat, de la istoria oficială.

Fetiţa cu codiţe şi colegii ei au auzit prima data, într-un ,,montaj literar-artistic’’

pregătit de doamna Tamara Feraru, versurile : ,,Treceţi batalioane române Carpaţii’’ , ,,Pe-al

nostru steag e scris unire’’ şi chiar actualul imn national, ,,Deşteaptă-te române’’,

amestecate printre odele epocii. După 4 ani, în 1970, fetiţa, fără codiţe acum, figura

printre primii zece elevi admişi la concursul de admitere la Liceul Dinicu Golescu, fara să

facă nici o oră suplimentară de pregătire , lecţiile ţinute în cadrul Şcolii Generale Nr.1 de

profesorii Anda Klein, Vasile Diaconu si Maria Bulacu la materiile de examen fiind garanţia

succesului pentru elevii lor. Cuvintele nu pot cuantifica si nici descrie ceea ce dascălii au

oferit elevilor lor pentru a-şi găsi drumul şi menirea în viaţă, iar fetiţa cu codiţe împletite, pe

numele ei Mihaela-Maria Diaconu, nu poate zice decât : ,,Mulţumesc, Şcoala Unu!’’

PS : Tot la Şcoala Unu şi-a întâlnit şi viitorul soţ, pe colegul ei neastâmpărat şi carismatic Emil

Hagi.

Mihaela-Maria Diaconu (Hagi), absolventă a Şcolii Generale numărul 1 (OPREA

IORGULESCU), anul 1970. 19 .04 2019

Un gând...

Îmi amintesc cu drag emoțiile din prima zi de școală,de primele cuvinte citite,de colegi, dar

mai ales de oamenii care mi-au fost mentori la Școala Gimnazială “Oprea Iorgulescu”.

Misiunea dumnealor este să formeze elevii pentru viață. Nu a da informații, ci a forma

competențe, deprinderi de a lucra cu informațiile.

În acest context,OMUL și doamna dirigintă Bițan Angela a devenit un model demn de urmat.

Și-a câștigat respectul de dascăl, nu și l-a impus.Vorbe puține,fapte multe.De așa ceva avem

nevoie în învățământul românesc. A fost o șansă pentru mulți dintre noi, a pus bazele unor

viitori profesioniști și a reușit din plin să formeze caractere. În continuare, dă dovadă de

dăruire și performanță(premii la numeroase concursuri și olimpiade). Pentru mine rămâne

doamna dirigintă, un OM de excepție, cu personalitate puternică și sensibilă în același

timp,modestă,capabilă să pătrundă în profunzimea esenței “dincolo de cuvinte”,o comoară

neprețuită păstrată adânc în sufletul meu!

De asemenea, pasiunea pentru chimie mi-a fost inspirată de doamna profesor Vocilă

Ștefania. A fost o adevărată chimie între noi la propriu, dar și figurat.De atunci mi-a fost clar

ce drum profesional vreau să urmez.

Mulțumiri tuturor cadrelor didactice pentru susținere și profesionalism,pentru implicarea în

instruirea tinerilor, competențe de excepție ce reprezintă de fapt prestigiul școlii. “Omul

sfințește locul!”

Doresc tuturor elevilor să aibă parte de așa profesori.Vă mulțumesc și vă rămân

recunoscătoare pentru debutul formării academice și, în special, pentru șlefuirea unei

viziuni asupra vieții.

Cu stimă,Mijloianu Iuliana Anita

An absolvire:2013

La mulți ani , școală dragă! Mă numesc Patrașcu Marius și sunt absolvent al Școlii Gimnaziale „Oprea Iorgulescu” - promoția 1991! Mama - Patrascu Mariana a fost profesor de educație tehnologică ! Respect si considerație pentru dascălii acestei școli ! Recunoștință și profesorilor care nu mai sunt...

GÂNDURI LA CEAS ANIVERSAR

Profesor Gheorghe Banu. Colegiul Național Pedagogic „ Carol I” Câmpulung

Se spune că singurele lucruri cu adevărat valoroase pe care omul le strânge într-o viață sunt experiențele care conduc la cunoaștere, care ne împlinesc spiritual și ne fac mai înțelepți. Octavian Paler spunea că „orice evocare devine în mod fatal o istorie şoptită a momentului în care amintirea începe să vorbească”.

Iată-ne astăzi, alături, pentru a evoca împreună istoria celor 350 de ani de existență a Școlii Gimnaziale „Oprea Iorgulescu” din Câmpulung, pe care cu mândrie și eu am absolvit-o in anul 1977, la clasa a V a A, doamnei profesoare Viorica Savu, profesor de limba și literatura română de excepție, care ne –a iubit și atunci când primeam câteva linii la palmă , fiindcă nu ne facem întotdeauna temele sau ne pune să scriem corect o greșeală la gramatică o pagină întreagă. Dumneaei ne-a preluat de la clasa doamnei învățătoare Angela Răducanu, în 1966. Învățătoarea noastră a fost un adevărat părinte, și un profesionist în educație, ne-a pus condeiul în mână și ne-a învățat să fim corecți și responsabili în tot ceea ce urma să realizăm. Am fost prima promoție de 6 ani din istoria acestei școli în care am pășit cu emoție la 15 septembrie 1962, și de multe ori chiar plângeam în clasa I atunci când luam o notă mică.

Faptul că această muncă a fost eficientă şi că dăruirea, eforturile şi convingerile profesorilor noștri nu au fost în zadar, ne-o arată realizările promoției noastre , în multiple domenii: educație, sănătate, finanțe, afaceri, bănci, administrație publică, turism, armată etc.

Toate demersurile întreprinse de școală în numele învățăturii și al științei, pe care cu dăruire şi competenţă le-am primit de la profesorii noștri: Maria Proca, Marta Gheorghe, Oancea Nicolae, Elisabeta Pamfil Glonț, Maria Mihăescu, Ion Nicolaescu, Maria Cartaleanu, Elena Ștefănescu, Elena Cotescu, și mulți alții au avut o unică finalitate: o bună pregătire a noastră pentru viață și pentru reușita noastră profesională și familială.

Le mulțumim călduros tuturor celor care, de-a lungul timpului, au contribuit cu dăruire la îndeplinirea misiunii lor de dascăli, luminători de minți și formatori de caractere pozitive.

Îmi amintesc cât de uniți eram, chiar și atunci când chiuleam de la ore, întreaga clasă și mergeam pe deal, să nu dăm o lucrare de control . Spiritul de echipă a devenit vizibil doar prin actele noastre: o trăire permanentă care înaripează gândul, dar care ne şi consumă.

Deci, dragi profesori, colegi, părinți și elevi, să nu ne rușinăm de această trăire, pentru că lumea emoţiilor şi a pasiunilor dă substanţă fiinţei noastre, înnobilându-ne faptele.

De aceea, ne bucurăm împreună, cu emoție, la ceas aniversar că suntem împreună astăzi când unii cred că şcoala nu mai este far călăuzitor şi că lumea în care trăim dezvoltă şi

încurajează doar non-valorile. Noi, absolvenții acestei școlii susținem că, dacă vom continua să cultivăm valorile și cultura Școlii „ Oprea Iorgulescu ”precum: profesionalismul, respectul, solidaritatea, cinstea, umanismul, atunci şcoala noastră va continua să formeze personalităţi umane de valoare.

Vă mulţumim pentru recunoaşterea şi preţuirea acordată şi vă asigurăm că munca dascălilor noștri va fi dusă mai departe de cei din generația noastră și de toți cei care iubim !

BOBOC TALIDA ȘTEFANIA – PROMOȚIA 2008-2016

Astăzi, la acest moment aniversar, îmi amintesc cu emoție despre cei opt ani frumoși

petrecuți în Școala Gimnazială "Oprea Iorgulescu". Mă gândesc cu drag la clasele primare și

la doamna învățătoare Daniela Neagoe, care prin bunătate și eleganță, prin dragoste și

dăruire mi-a îndrumat pașii și și-a pus amprenta asupra mea. Cu priceperea și dibăcia, dar și

cu nemaipomenita îndemânare m-a făcut să mă exprim printr-o metodă foarte frumoasă –

metoda quilling, realizând numeroase lucrări care au fost premiate la diferite concursuri. De

asemenea am învățat de la doamna să realizez brățări, pe care și astăzi le dăruiesc

prietenilor mei și care sunt foarte apreciate! Am fost privilegiată să am o așa învățătoare și

mai târziu o dirigintă pe măsură, Pitiriciu Steluța care a continuat munca doamnei. Chiar

dacă disciplina predată de doamna dirigintă era matematica, n-am să uit blândețea și

calmul, dragostea și înțelegerea de care dădea dovadă. Școala Gimnazială „Oprea

Iorgulescu” m-a ajutat să-mi desăvârșesc educația și pentru asta le mulțumesc tuturor

cadrelor didactice care au știut să ne fie mereu alături, directorilor, dar și celor care au făcut

ca lucrurile să funcționeze bine în școală!

LA MULȚI ANI, DRAGĂ ȘCOALĂ!

Cadrelor didactice ale Școlii Naționale “Oprea D. Iorgulescu” din Câmpulung-Muscel,

La ceas aniversar, doresc să vă mulțumesc din suflet pentru toată educația și valorile

pe care mi le-ați insuflat timp de 8 ani. La distanță de 9 ani de la absolvirea școlii gimnaziale

sunt aproape de finalizarea masteratului și constat cu dezamăgire dezinteresul și slaba

pregătire a profesorilor în învățământul liceal, însă mai cu seamă în cel universitar, unde se

încurajează și se promovează tot mai mult frauda și analfabetismul.

Apreciez enorm caracterul profesorilor pe care i-am avut, corectitudinea, exigența cu

care ne-au format atitudinile, blândețea și răbdarea cu care ne-au îndrumat de-a lungul

timpului. Dintre aceștia, aș dori să o amintesc pe doamna învățătoare Clara Marinescu și pe

domnul diriginte Ion Mușetescu. Din punctul meu de vedere, aici am acumulat cel mai

important bagaj de cunoștințe și am învățat să apreciez adevăratele valori morale, pe care în

mod normal cu toții ar trebui să le valorificăm.

Recomand cu căldură această instituție tuturor celor care doresc să-și formeze o

educație solidă! Este foarte important ca mai întâi noi să avem așteptări proprii ridicate din

punct de vedere școlar, moral, cultural, pentru ca mai apoi estetica societății să se dezvolte

și să poată reprezenta adevăratele idealuri umane!

Theodora Ciurezu, Brașov

Absolventă, anul 2010

Recunoștință, aleasă considerație și deosebit respect pentru conducerea și personalul didactic al Scolii Gimnaziale "Oprea Iorgulescu " din Câmpulung Muscel, cu prilejul sărbătoririi a 350 de ani de la înființare! La mulți ani! Șerbănescu Vasile – Promoţia 1977 de absolvenţi ai fostei Școli Generale Nr. 1 “C. D. Aricescu”