Învăţarea pe tot parcursul întregii vieţii

Programele de învăţarepe tot parcursul vieţii au devenit în toată lumea o prioritate a sistemelor de

învăţământ. Educaţia pe tot parcursul vieţii nu este un lux, ci o necesitate, fiecare persoană fiind pusă

în situaţia de a se educa în permanenţă, nu numai pentru a-şi actualiza competenţele profesionale, ci

pentru a fi instrumentată să facă faţă solicitărilor şi schimbărilor economice, politice, sociale, culturale,

informaţionale.

Educaţia adulţilor este o problemă conştientizată şi abordată sistematic de ţările europene[1] ca o

resursă enormă pentru dezvoltări tehnice, economice, instituţionale şi umane, cât şi pentru asigurarea

echităţii în ceea ce priveşte respectarea egalităţii şanselor. Unii vorbesc de educaţie pe tot parcursul

vieţii. Alţii preferă utilizarea termenului de învăţare de tot parcursul vieţii. Bătălia terminologică a fost

câştigată de expresia „învăţare pe tot parcursul vieţii”, cu toate că nu a clarificat şi nu a definitivat

conceptul.

1970 – „O introducere la învăţarea pe tot parcursul vieţii” – raport prezentat de Paul Legrand (fost

responsabil al Direcţiei de Educaţie a Adulţilor, UNESCO). Ca urmare a cestui raport, UNESCO

creează Comisia Internaţională pentru Dezvoltarea Educaţiei, prezidată de Edgar Faure (ministru al

educaţiei în Franţa între 1968 şi 1969)

1972 – Learning to be: The world of education today and tomorow (A învăţa să fii: Lumea

educaţiei de astăzi şi de mâine). Raportul Comisiei UNESCO:

        confirmă dreptul şi nevoia fiecărui individ de a învăţa pe tot parcursul vieţii;

        recomandă ca toate contextele, formale şi nonformale, în care apare educaţia să fie strâns

interconectate, resursele să fie distribuite echitabil, indiferent de context sau de vârsta participanţilor;

        pune accentul pe calitatea instruirii primite şi nu pe tipul de sistem în care a fost educat cel care

învaţă;

        se pronunţă în favoarea unei participări crescute a celor care învaţă la concepţia şi gestionarea

proceselor educative în care sunt implicaţi.

1973 – Recurrent Education: A strategy for lifelong learning. Raportul OCDE pune accentul pe

educaţia legată de activitatea profesională şi pe învăţarea individuală. Conceptul de educaţie

recurentă are în vedere educaţia şi formarea postobligatorie, cu toate că recunoaşte importanţa

educaţiei iniţiale.

Raportul UNESCO[2] subliniază importanţa combinării celor patru moduri fundamentale de a învăţa

în învăţarea de-a lungul întregii vieţi (a invăţa să ştii, a învăţa să faci, a învăţa să trăieşti în colectiv, a

învăţa să fii) pentru a răspunde provocărilor din partea societăţii şi a deveni agenţi ai propriei formări,

persoane capabile să-şi organizeze şi structureze cunoaşterea, să descopere individual, având

formată judecata şi responsabilitatea viitoare de cetăţean activ într-o societate cognitivă.

Definiţia OCDE cuprinde dezvoltarea individuală şi socială în toate planurile şi în toate contextele:

formal (în şcoli, în unităţi de învăţământ profesional, terţiar şi pentru adulţi) şi non – formal (acasă, la

locul de muncă şi în comunitate). Accentul cade pe educaţia adulţilor, chiar dacă este recunoscut rolul

educaţiei de bază.

1995 – Cartea Albă a Comisiei Europene: A preda şi a învăţa – spre societatea cunoaşterii

        constituie o referinţă esenţială în materie de politică comunitară în domeniul învăţării pe tot parcursul

vieţii

        plasează responsabilitatea individului în centrul procesului

        a fost publicată chiar înainte de lansarea, în 1996, a Anului European al Învăţării pe tot parcursul vieţii.

1997 – Pentru o Europă a cunoaşterii – comunicare a Comisiei Europene în care se face legătura

între obiectivul învăţării pe tot parcursul vieţii cu propriile propuneri de programe în materie de

educaţie şi formare în perioada 2000 – 2006.

1 ianuarie 2000 – Programul Socrates II a declanşat acţiunea Grundtvig care vizează educaţia

adulţilor. Adultul, in sensul programului Grundtvig, este o persoană de peste 25 de ani, sau un tânăr

sub această vârstă, care nu mai este cuprins în sistemul formal de educaţie. Orice organizaţie din

domeniul educaţiei adulţilor, din sistemul formal, non-formal sau informal poate să participe la

programul Grundtvig.[3]15 noiembrie 2006 – Programul de învăţare pe tot parcursul vieţii 2007-2013[4]publicat în

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene la 24 noiembrie 2006. Noul program reuneşte fostele programe

Socrates şi Leonardo. Obiectivul noului program de învăţare pe tot parcursul vieţii este de a dezvolta o

societate a cunoaşterii bazată pe dezvoltarea economiei, crearea unor condiţii mai bune de muncă şi

o mai mare coeziune socială.

[1] cf. Învăţarea pe tot parcursul vieţii: contribuţia sistemelor educaţionale în statele membre UE (document pregătit de către Unitatea Europeană EURYDICE pentru Conferinţa Ministerială de lansare a programelor SOCRATES II, LEONARDO DA VINCI II şi TINERET, Lisabona 17 – 18 martie 2000); traducerea în limba română a acestui document s-a realizat cu sprijinul financiar al Comisiei Europene[2] Raportul UNESCO intitulat Educaţia – comoară ascunsă, numit şi raportul Delors (1996)[3] Cf. http://www.anpcdefp.ro[4] http://ec.europa.eu/education/programmes/newprog/index_en.html#call