Invadarea Poloniei (1939) 1

Invadarea Poloniei (1939)

Invadarea Poloniei

Parte a Al doilea război mondial

Soldații germani distrugând un punct polonez de trecere al frontierei pe 1 septembrie1939.

Informații generale

Perioadă 1 septembrie – 6 octombrie 1939

Loc Polonia

Rezultat Victorie copleșitoare a Axei și a Uniunii Sovietice

Combatanți

Polonia Germania Nazistă Uniunea Sovietică Slovacia

Conducători

Edward Rydz-Śmigły Fedor von Bock (Grupul de Armate Nord) Gerd von Rundstedt (Grupul de Armate Sud) Mihail Kovalov (Frontul Bielorus) Semion Timoșenko (Frontul Ucrainian) Ferdinand Čatloš (Armata de Câmp Bernolak)

Efective

Invadarea Poloniei (1939) 2

Polonia:

39 divizii16 brigăzi4.300 tunuri880 tancuri400 avioaneTotal:950.000

[1]

Germania:

56 divizii4 brigăzi10.000 tunuri2.700 tancuri1.300 avioane

Uniunea Sovietică:

33+ divizii11+ brigăzi

Slovacia:

3 divizii

Total:

1.800.000 germani800.000+ sovietici50.000 slovaciTotal general:2.650.000+

Pierderi

66.000 morți[2]

133.700 răniți694.000 prizonieri

16.343 morți27.280 răniți320 dispăruți

modifică [3] 

Invadarea Poloniei din 1939 (numită de polonezi: Wojna obronna 1939 roku–Războiul de apărare din 1939, degermani: Polenfeldzug–Campania poloneză, având numele de cod dat de Marele Stat Major nazist Fall Weiss,numită de unii istorici și "Campania poloneză din septembrie" ori "Războiul polono-german din 1939"), a fostinițiată de Germania Nazistă, Uniunea Sovietică și statul marionetă Slovacia, fiind evenimentul care a declanșat aldoilea război mondial. Dacă asupra momentului declanșării celei de-a doua conflagrații mondiale mai există discuții,este acceptat de către toată lumea că invadarea Poloniei a marcat începutul celui de-al doilea război mondial înEuropa, de vreme ce aliații continentali ai Poloniei (Regatul Unit și Franța) au declarat răboi Germaniei pe 3septembrie, gest urmat la scurtă vreme de Canada, Australia și Noua Zeelandă. Invazia a început pe 1 septembrie1939, la numai o săptămână după semnarea Pactului Molotov-Ribbentrop, și s-a încheiat pe 6 octombrie, odată cuocuparea întregii Polonii de agresorii germani și sovietici.După un presupus "atac polonez" de pe 31 august 1939, o înscenare germană de fapt, forțele germane au atacatPolonia din nord, sud și vest în ziua următoare. Cu liniile de apărare mult prea întinse de-a lungul granițelor țării,forțele poloneze au fost nevoite să se retragă spre răsărit. După înfrângerea din bătălia de pe râul Bzura de la mijlocullunii septembrie, germanii au cucerit un avantaj indiscutabil. Forțele poloneze au început să se retragă către sud-est,conform unui plan care prevedea o apărare îndârjită în zona așa-numitului cap de pod românesc, unde urmau săaștepte promisul contraatac Aliat[4].Pe 17 septembrie 1939, Armata Roșie sovietică a atacat regiunile răsăritene ale Poloniei în cooperare cu Germania.Sovieticii ocupau zonele convenite în anexa secretă a Pactului Molotov-Ribbentrop, care împărțea EuropaRăsăriteană între sferele de influență sovietică și nazistă. Trebuind să facă față luptei pe două fronturi, guvernulpolonez a decis că apărarea în zona capului de pod românesc nu mai era posibilă și a ordonat evacuarea trupelor șitezaurului Băncii Naționale prin România neutră. Până pe 1 octombrie, trupele germane și sovietice au ocupat întotalitate teritoriul polonez, dar guvernul polonez nu s-a predat niciodată. În plus, o mare parte din soldații armatelorterestre și aeriană poloneze au fost evacuați în România și Ungaria. Numeroși militari polonezi evacuați au emigratpentru a se alătura nou create Armate poloneze din Franța, din Siria sub mandatul francez și din Regatul Unit.

Invadarea Poloniei (1939) 3

Ca urmare a înfrângerii în Campania din septembrie, s-a format Statul secret polonez. Lupta Poloniei în al doilearăzboi mondial nu a încetat, nou creata sa armată continuând să contribuie la operațiunile militare ale Aliaților de-alungul întregii conflagrații. Germanii au cucerit sectorul ocupat de sovietici și au invadat Uniunea Sovietică pe 22iunie 1941, pierzând mai apoi întregul teritoriu în fața înaintării Armatei Roșii în 1944. În timpul războiului, Poloniaa pierdut cam o cincime din populația antebelică datorită ocupației care a marcat sfârșitul celei de-a doua republicipoloneze.

Forțele angrenate în conflict

GermaniaGermania avea un avantaj numeric important asupra Poloniei, dar și un important avantaj material, dată fiind politicade înarmare nazistă din perioada de dinainte de război. Heer (Armata terestră germană) avea aproximativ 2.400 detancuri organizate în 6 divizii panzer, care foloseau o nouă tactică de luptă. Aceasta prevedea că diviziile de tancuri,acționând în colaborare cu restul unităților armatei, lovea masiv liniile inamice, le străpungea, izola și încercuiaporțiunile selectate ale frontului inamic, după care le distrugea. Succesele diviziilor de tancuri urmau să fieexploatate de unitățile mecanizate mai puțin mobile și de unitățile de infanterie. Luftwaffe (Armata aerului) asigurasprijin tactic și strategic, în special prin intermediul bombardierelor în picaj, care atacau și dezorganizauaprovizionarea și comunicațiile inamicului. Toate aceste noi metode operaționale au fost denumite Blitzkrieg(Războiul fulger), dar istoricii sunt în general de acord că, în cazul campaniei din Polonia, tacticile folosite degermani au fost mai conservatoare, mai apropiate de cele tradiționale decât de cele ale războiului fulger. StrategiaWehrmachtului (Armata terestră) era mai degrabă cea a Vernichtungsgedankenului, bazată pe atacurile pe flancuri șicrearea de pungi care trebuiau mai apoi anihilate.Aviația a jucat un rol de prim rang în cadrul campaniei. Bombardierele au atacat numeroase ținte civile, cauzânduriașe pierderi omenești în timpul a ceea ce au fost caracterizate drept bomabardamente de terorizare. ForțeleLuftwaffe erau formate din 1.180 de avioane, (290 bombardiere în picaj Ju 87 Stuka, 290 bombardiere convenționale(în special de tip He 111) și cam 240 de diferite avioane ale marinei). În total, Germania a avut cam 3.000 deavioane, din care două treimi erau modele moderne. Jumătate dintre acestea au luptat pe frontul polonez. Luftwaffeerau cele mai bine antrenate și echipate forțe aeriene ale momentului.

Polonia

Tancul ușor polonez 7TP.

Între 1936 și 1939, Polonia a investit masiv înindustrializare în Regiunea Centrală Industrială(Centralny Okręg Przemysłowy). Pregătirile pentruun război de apărare împotriva Germaniei se derulaude mai mulți ani, dar majoritatea planurilorpresupuneau că luptele nu aveau să înceapă până în1942. Pentru a face rost de banii necesariindustrializării, Polonia vindea o bună parte aechipamentului modern pe care îl producea. Armatapoloneză putea mobiliza cam un milion de soldați,dar mai puțin de jumate dintre ei se afau sub arme pe 1 septembrie. Militarii de rezervă care se îndreptau cătreunitățile de concentrare au fost răniți sau uciși în timpul raidurilor aeriene ale Luftwaffe, care a

Invadarea Poloniei (1939) 4

Avionul de vânătoare PZL P.11.

Bombardierul mediu polonez PZL-37 Łoś.

atacat sistemul de transporturi publice al polonezilor.Armata poloneză era dotată cu mai puține tancuri șimașini blindate decât cea germană, iar, în plus,tancurile erau dispersate la unitățile de infanterie,fiind incapabile să se opună în mod eficient atacurilormasive ale panzerelor inamice.

Experiența căpătată în războiul polono-sovietic amodelat organizarea armatei și doctrinei militarepoloneze. Spre deosebire de războiul de tranșee dinprimul război mondial, războiul polono-sovietic afost un conflict în care mobilitatea cavaleriei a jucatun rol decisiv. Polonia a recunoscut avantajelemobilității, dar nu s-a dovedit dornică să investeascămasiv în noile invenții militare scumpe și netestate înluptă. În schimb, brigăzile cavaleriei poloneze eraufolosite ca infanterie călare și, în timpul conflictuluicu Germania, a înregistrat anumite succese limitate înluptele cu infanteria și cavaleria germane.

Forțele aeriene poloneze erau net inferioare Luftwaffe german, deși, contrar unei păreri foarte răspândite, nu a fostdistrusă la sol. Deși aviația militară poloneză nu dispunea de multe avioane de vânătoare moderne, piloții polonezi senumărau printre cei mai bine antrenați din acele vremuri.[5]

Se poate afirma că germanii se bucurau de superioritatea aeriană numerică și calitativă. Polonia avea numai 400 deavioane, din care 169 de avioane de vânătoare și câteva avioane învechite de transport, recunoaștere și antrenament.Numai 36 de avioane poloneze puteau să rivalizeze cu cele germane, așa cum era bombardierul PZL.37 Łoś.Celelalte avioane poloneze erau mai vechi decât cele germane. Avionul de vânătoare polonez PZL P.11, produs laînceputul deceniului al patrulea, era capabil să dezvolte o viteză de numai 350 km/oră, mult mai mică decât abombardierelor germane.Marina poloneză avea o flotă mai mică decât cea germană, fiind compusă din distrugătoare, submarine și vase desprijin. Cele mai multe vase de suprafață poloneze au urmat planul Peking, au părăsit porturile poloneze pe 20 augustși au scăpat de flota germană în Marea Nordului, alăturându-se Royal Navy. Submarinele poloneze au participat laOperațiunea Worek, concepută pentru angajarea și distrugerea transporturilor marine germane din Marea Baltică, darau înregistrat numai succese limitate. În afară de aceasta, numeroase vase comerciale poloneze s-au alăturat floteicomerciale britanice și au luat parte la efortul de aprovizionare a convoaielor transatlantice.

SlovaciaSlovacia a avut o armată cu o vechime de doar șase luni, dar atunci când Germania le-a cerut slovaciilor ajutor săatace Polonia, aceștia au fost de acord. Ei au trimis un grup de armată, numit câmp Armata Bernolák sub comandageneralului slovac Ferdinand Catlos. Campania lor a început în septembrie, 1939. Ei au ocupat orașul polonezTatranska Javorina și mai multe zone din Polonia (care sunt parte a Slovaciei de astăzi). S-au confruntat doar cu osingură forță poloneză, Armata Karpaty. La sfârșitul atacului, ei au ocupat o mare parte din sudul Poloniei, cu costulde numai 37 bărbați uciși și 114 răniți.

Invadarea Poloniei (1939) 5

Preludiul campanieiPartidul Nazist condus de Adolf Hitler a preluat puterea în Germania în 1933. la început, Hitler a inițiat o politică dereapropiere de Polonia, care a culminat cu semnarea pactului de neagresiune germano-polonez în 1934. Politicaexternă din primii ani ai puterii naziste căuta atragerea Poloniei în Pactul Anticomintern, care trebuia să se constituieîntr-un front comun împotriva Uniunii Sovietice. Germania era interesată de cucerirea de noi teritorii în URSS, săcâștige Lebensraum–Spațiu vital și să lărgească granițele Großdeutschland – Germaniei Mari.[6] Polonia ar fitrebuie să primească la rândul ei teritorii sovietice în nord-est, dar ceea ce aveau să primească urma să-i facă pepolonezi puternic dependenți de germani, ajungându-se ca țara să funcționeze ca un stat clientelar al Germaniei.Anumiți responsabili politici polonezi au considerat că o asemenea eventualitate ar fi amenințat grav independențațării.[7]În afară de cucerirea de noi teritorii sovietice, Germania era interesată de stabilirea unor noi granițe cu Polonia, caresă rezolve problema izolării exclavei germane a Prusiei Răsăritene care era separată de trupul Reichului de"Coridorul Polonez". În Germania era foarte larg răspândită convingera că Orașul liber Danzig trebuia încorporat înReich. Atâta vreme cât populația majoritară a orașului era în principal de etnie germană, Coridorul era un teritoriuputernic disputat între Germania și Polonia. După semnarea Tratatului de la Versailles, Polonia a căpătat Coridorul,aceasta ducând la schimbarea compoziției etnice a regiunii. Hitler dorea să inverseze această tendință și a promis căva "elibera" atât germanii trăitori încă în Coridor cât și pei cei din Danzig, oraș-port aflat sub controlul LigiiNațiunilor.În 1938, Germania a făcut cereri tot mai insistente pentru Danzig, între timp propunând construirea unei căi feratecare să lege Prusia Răsăriteană cu restul Reichului, traversând Coridorul Polonez.[8] Polonia a respins acest proiect,temându-se că o acceptare a pretențiilor germane ar duce la pierderea independenței după modelul ceh.[9] Poloneziiau refuzat să negocieze cu Hitler, neavând încredere în bunele sale intenții. [9] În același timp, cooperarea Germanieicu naționaliștii ucraineni antipolonezi din OUN (Організація Українських Націоналістів) a scăzut și mai multcredibilitatea politicii externe germane în ochii polonezilor. Britanicii erau conștienți de izolarea Poloniei. Pe 30martie, Polonia a primit garanții din partea Regatului Unit și Franței, deși niciuna dintre cele două țări nu dorea înacel moment prea mult să se implice într-un conflict militat împotriva germanilor. Primul ministru britanic NevilleChamberlain și ministrul său de externe, Lord Halifax, sperau să ajungă la o înțelegere cu Hitler asupra statutuluiOrașului liber Danzig, (și poate și asupra Coridorului Polonez), și se pare că și Hitler ar fi fost de acord cu un astfelde acord. Din nou, primul ministru britanic și susținătorii săi considerau că politica împăciuitorismului avea să ducăla evitarea războiului, Polonia urmând să fie ciuntită, dar să rămână independentă. Miza jocului politic almomentului era hegemonia Germaniei asupra Europei Centrale.

Invadarea Poloniei (1939) 6

Ministrul sovietic de externe Viaceslav Molotov semnând Pactul deneagresiune sovieto-german. În spatele său se văd ministrul de

externe german Joachim von Ribbentrop (stânga) și primul ministrusovietic Iosif Vissarionovici Stalin.

Cum tensiunile bilaterale creșteau, Germania a trecut lao diplomație agresivă, retrăgându-se pe 28 aprilie 1939din Pactul germano-polonez de neagresiune din 1934 șidin Tratatul naval de la Londra din 1935. Încă de laînceputul anului 1939, Hitler dăduse ordinele necesarepentru o posibilă "soluționare a problemei polonezeprin mijloace militare". Un alt pas către deschidereacăii războiului a fost surprinzătoarea semnare aTratatului Molotov-Ribbentrop pe 22 august, careîncununa discuțiile secrete nazisto-sovietice de laMoscova, prin care naziștii care au valorificatincapacitatea franco-britanicilor de a asigura o alianțăcu URSS-ul. Ca urmare, Hitler a reușit neutralizareaoricărei opoziții sovietice la o potențială campaniegermană împotriva Poloniei. În anexa secretă atratatului, germanii și sovieticii căzuseră de acordasupra împărțirii Europei Răsăritene, inclusiv aPoloniei, în două sfere de influență. Treimea vestică aPoloniei urma să revină Germaniei, iar cele două treimiestice, Uniunii Sovietice. Deși serviciile de informațiiale Aliaților occidentali ajunseseră în posesia datelorconcrete despre trocul germano-sovietic cu privire laEuropa Răsăriteană, prevederile anexei secrete aletratatului nu au fost aduse la cunoștința guvernuluipolonez.

Atacul german trebuia dat inițial la ora 4:00 pe 26 august, numai că pe 25 august a fost semnat Pactul de apărarecomună polono-britanic ca anexă a Alianței militare franco-poloneze. Prin acest acord, britanicii se angajau să apereși să-i păstreze independența Poloniei. Hitler a șovăit și a amânat atacul până pe 1 septembrie, încercând pe 26august să convigă Franța și Regatul Unit să nu intervină în conflict. În scurtă vreme, Hitler a ajuns să fie convins căAliații occidentali nu aveau să intervină în favoarea polonezilor, și chiar dacă ar fi făcut-o, dată fiind lipsa degaranții teritoriale, neprevăzute în actele semnate de franco-britanici, dictatorul german era convins că poatenegocia un compromis favorabil naziștilor după cucerirea Poloniei. Între timp, numărul raidurilor și sabotajelorunităților Abwehrului, hărțuirile de frontieră și zborurile la înaltă altitudine ale avioanelor de recunoaștere germanesemanalau iminența războiului.

Pe 29 august, Germania a dat Poloniei un ultimatum final, cerând întregul Coridor de această dată. Când Polonia arefuzat să predea teritoriul vizat, ministrul de externe german Joachim von Ribbentrop a declarat că au fost rupteorice punți de negociere. Pe 30 august, Marina poloneză și-a trimis flotila de distugătoarea spre Anglia, executândașa numita Operațiune Peking. În aceeași zi, mareșalul Poloniei Edward Rydz-Śmigły a anunțat mobilizarea trupelorpoloneze. Asupra sa s-au exercitat presiuni de către francezi pentru revocarea ordinului, ei mai sperând încă într-unaranjament diplomatic, nedându-și seama că germanii erau complet mobilizați și concentrați la granița poloneză. Pe31 august 1939, Hitler a dat ordin ca atacul împotriva Poloniei să fie declanșat la ora 4:45 a dimineții următoare.Datorită mai multor factori potrivnici, Polonia nu-și mobilizase decât 70% din efectivele planificate, iar multe unitățise mai formau încă sau se deplasau către dispozitivele ordonate.

Invadarea Poloniei (1939) 7

Detalii ale campaniei

Dispoziția forțelor angrenate în conflict pe 31 august 1939 și planulgerman.

Planurile de luptă

Planul german

Planul german de atac asupra Poloniei, Fall Weiss, afost conceput de șeful Marelui Stat Major, generalulFranz Halder, și dus la îndeplinire de comandantulsuprem al invaziei, generalul Walther vonBrauchitsch. Planul prevedea declanșarea ostilitățilormai înainte de înmânarea declarației de război șiurmărea doctrina tradițională a încercuirilor largi șide distrugere ulterioară a forțelor inamicului.Avantajele materiale germane, printre care tancurileși avioanele moderne, aveau să aducă victoria rapidăatacatorului. Infanteria, care nu era încă în întregimemecanizată, dar care colabora perfect cu artileria

foarte mobilă și cu unitățile eficiente logistice, urma să fie sprijinită de tancuri (panzere) și de unități mici deinfanterie mecanizată, (regimentele Schützen, care aveau să se transforme mai târziu în unitățile depanzergrenadieri), trebuia să se deplaseze rapid, să se concentreze asupra unor locații bine desemnate ale inamicului,să le izoleze și să le distrugă. În această campaniei, ideea blindată, (apărută încă în perioada interbelică și susținutăde anumiți generali în frunte ce Guderian, strategie care presupunea atacuri masive de tancuri menite să spargăfrontul inamic și să asigure înaintări profunde în teritoriul inamic), nu a fost folosită, fiind preferate tacticiletradiționale. Această abordare mai prudentă a fost datorată conservatorismului anumitor generali din Marele StatMajor, care încă mai considerau că rolul tancurilor era acela de sprijin al marilor unități de infanterie.

Polonia era potrivită pentru desfășurarea marilor operațiuni mobile, dacă starea vremii era favorabilă–o țară cucâmpii întinse, cu frontiere lungi de peste 5.600 km, din care peste 2.000 km numai în nord (Prusia Răsăriteană).Granițele Poloniei cu Germania se extinseseră cu încă peste 800 km în sud, ca urmare a Acordului de la Münchendin 1938. Încorporarea Boemiei și Moraviei și crearea statului marionetă Slovacia expusese și flancul sudic alPoloniei amenințării germane.Planificatorii germani intenționau să folosească în avantajul lor granițele comune foarte lungi prin conceperea uneiuriașe manevre de învăluire. Germanii urmau să atace Polonia pe trei direcții:•• principalul atac avea să fie dat dinspre centrul Germaniei peste granița estică a Reichului;• un al doilea atac trebuia dat din regiunea nordică (Prusia) de-a lungul Coridorului polonez;• un al treilea atac avea să fie declanșat de unități germane și slovace de pe teritoriul Slovaciei.

• membrii minorității etnice germane din Polonia, înrolați în unitățile Selbstschutz, pregătite încă din perioadainterbelică, urmau să sprijine atacul prin acțiuni de sabotaj și de diversiune.

Toate cele trei atacuri urmau să conveargă spre Varșovia, în timp ce principalele forțe poloneze urmau să fieîncercuite și distruse la vest de Vistula. Operațiunea Fall Weiss a fost declanșată pe 1 septembrie 1939, fiindconsiderată în zilele noastre prima operațiune militară a celui de-al doilea război mondial pe teatrul de luptă dinEuropa.

Invadarea Poloniei (1939) 8

Planul polonez

Desfășurarea forțelor germane și poloneze, 1 septembrie 1939.

Planul defensiv polonez, Plan Zachód–Planul Vest,fusese modelat de hotărârea politică de a amplasaforțele armate direct la granița polono-germană, totulbazat pe promisul ajutor britanic. În plus, cele maivaloroase bogății naturale, întreprinderi industriale șicele mai bine populate regiuni se aflau în apropiereagraniței de vest (regiunea Silezia), iar politicapoloneză se concentra pe protejarea acestor regiuni,mai ales că mulți conducători ai statului se temeaucă, dacă s-ar fi retras din zonele disputate cuGermania, britanicii și francezii ar fi fost tentați săsemneze un tratat separat de pace, similar cu Acordulde la München din 1938. În plus, niciuna dintre celedouă țări aliate ale Poloniei nu-i garantau acesteiaintegritatea teritorială. Date fiind aceste date,polonezii nu au fost de acord cu sfatul francezilorcare le propunea să plaseze principalele forțe deapărare în spatele barierelor naturale formate derâurile Vistula și San, deși au fost câțiva generali

polonezi care agreau un asemenea plan. Planul Vest ar fi permis armatei poloneze să se retragă înspre interiorul țării,dar acestă retragere trebuia să fie una treptată, spre pozițiile pregătite în prealabil în zona râuriloe Narew, Vistula șiSan, dând rezerviștilor timp să se concentreze la unitățile lor, ceea ce ar fi permis declanșarea unei contraofensivegenerale în momentul în care aliații franco-britanici ar fi declanșat atacul promis.

Cel mai pesimist plan polonez de retragerare prevedea replierea în spatele râului San, în voievodatele sud-estice șiapărarea pe termen lung acolo, conform așa numitului Planului Capului de pod românesc. Franco-britanicii apreciaucă polonezii erau capabili să apere regiunea pentru două-trei luni, în vreme ce militarii polonezi considerau că potrezista aici cel puțin șase luni. Acest plan polonez se baza pe presupunerea că aliații ociidentali își vor onorasemnăturile de pe tratate și vor declanșa imediat atacul împotriva Germaniei. Însă nici guvernul francez, nici celbritanic nu au făcut planuri de atac în timpul apărării disperate a polonezilor. În plus, franco-britanicii se așteptau caluptele mobile să se transforme treptat în lupte de tranșee, ceea ce ar fi forțat Germani să ajungă la un compromis cuPolonia. Guvernul de la Varșovia nu a fost însă înștiințat de strategia de așteptare a aliaților, iar polonezii și-au bazattoate planurile de apărare pe posibilitatea unei reacții rapide a anglo-francezilor.Planul de apărare prioritară a frontiereleor a contribuit din plin la înfrângera plononezilor. Armata poloneză eraîntinsă pe un front subțire și foarte lung de-a lungul frontierelor, fiind lipsită de linii multiple de apărare și de pozițiifavorabile din punct de vedere natural. În plus, liniile de aporovizionare erau prost apărate. Aproape o treime dinefectivele polonezilor erau concentrate în apropierea Coridorului polonez, în nord-vest, unde erau foarte expusemișcărilor de învăluire pe ambele flancuri dinspre Prusia Orientală și dinspre vest, fiind în pericol de a fi izolateîntr-o pungă fără ieșire. În sud, trebuind să facă față atacului principal german, forțele poloneze erau plasate în liniidefensive prea subțiri. Încă aproape o treime din trupele poloneze erau plasate în partea central-nordică, între orașeleŁódź și Varșovia, sub comanda directă a mareșalului Edward Rydz-Śmigły. Modul de plasare în adâncime a trupelorpoloneze le-a împiedicat să ducă lupte de întârziere a înaintării germane, de timp ce, spre deosebire de inamicii lor,infanterișii polonezi erau obligați să se deplaseze pe jos, neavând timpul necesar să se retragă, să organizeze noipoziții defensive, sau să se concentreze, fiind depășiți și încercuiți cu ușurință de unitățile mecanizate germane.Decizia politică de apărare cu prioritate a frontierelor nu a fost singura greșeală strategică a polonezilor. Propaganda interbelică poloneză afirma că orice invazie germană poate fi ușor respinsă, astfel că succesele invadatorilor au fost

Invadarea Poloniei (1939) 9

un șoc puternic pentru civili, care, nepregătiți pentru o asemenea eventualitate, s-au retras panicați spre răsărit,răspândind haosul, ducând la scăderea moralului trupelor și dând peste cap transporturile militare. Propaganda a avuto consecință nefastă chiar și asupra trupelor, care, cu liniile de comunicații distruse de unitățile mobile germane înspatele trupelor, dar și de retragerea haotică a civililor, erau mai mult destabilizate de rapoartele bizare ale posturilorde radio și ziarelor poloneze, care aminteau de victorii imaginare împotriva invadatorului. S-au semnalat cazuri detrupe poloneze încercuite fără veste, sau care au încercat să inițieze atacuri asupra unor trupe care-i copleșeau dinpunct de vedere numeric, și care considerau că se angajează în contraatacuri care vor primi sprijin din zonele în carecompatrioții au ieșit deja învingători [10].

Prima fază: invazia germană

Situația de pe front pe 14 septembrie 1939.

Motto pictat pe un avion de transport german Ju-52: "Orice transportămnoi, benzină, bombe sau pâine, aducem Poloniei moartea."

După o serie de incidente puse în scenă de Himmlerși oamenii lui, care încercau să dea o justificarepentru atacul german, care ar fi trebuit să pară înochii lumii ca o luptă de autoapărare, primul act derăzboi a avut loc pe 1 septembrie 1939 la ora 4:40,când Luftwaffe a atacat orașul polonez Wieluń,distrugând 75% din localitate și ucigând 1.200 deoameni, cei mai mulți civili. Cinci minute maitârziu, cuirasatul german Schleswig-Holstein adeschis focul asupra depoziatelor militare polonezede la Westerplatte, din Orașul liber Danzig de laMarea Baltică. La ora 8:00, trupele germane, încondițiile în care nu fusese remisă o declarație derăzboi încă, au atacat lângă orașul polonez Mokra.Se declanșase bătălia frontierei. Mai târziu, înaceeași zi, germanii au deschis ostilitățile pefronturile apusean, sudic și nordic, în timp ceaviația germană a atacat orașele poloneze.Principalele direcții de atac erau îndreptate dinspreGermani spre estul Poloniei. O a doua direcție eracea dinspre Prusia Răsăriteană spre sud, iar altreilea atac a fost declanșat de forțelegermano-slovace de pe teritoriul statului marionetăslovac. Toate atacurile erau îndreptate spre inimațării, Varșovia.

Guvernele aliate au declarat război Germaniei pe 3septembrie. Totuși, aliații nu au reușit să asigurePoloniei un sprijin substanțial. La frontierafranco-germană au avut loc câteva hărțuieli minore,în ciuda faptului că majoritatea forțelor germane,inclusiv 85% din tancuri, erau angajate în luptele

din Polonia. În ciuda unor succese poloneze minore în luptele de la frontieră, superioritatea tehnică, operațională șinumerică i-a forțat pe apărători să se retragă de la granițe spre Varșovia și Lwów. Luftwaffe a câștigat superioritateaaeriană încă de la începutul campaniei. Pe 3 septembrie, când Kluge atingea în nord Vistula, la 10 km de granița

germană din acele timpuri, iar Küchler se apropia de râul Narew în sud, tancurile lui Reichenau se aflau în spatele râului Warta, pentru ca peste doar două zile să fie în preajma orașulor Łódź și Kielce. Pe 8 septembrie, unități

Invadarea Poloniei (1939) 10

blindate germane ajunseseră în suburbiile Varșoviei, după o înaintare de 225 km în o săptămână. Pe 9 septembrie,germanii erau pe râul Vistula, între Varșovia și Sandomierz, iar în sud atacatorii ajunseseră la râul San, încercuindorașul Przemyśl. Generalul Guderian și-a condus armata de tancuri peste râul Narew, atacând râul Bug, reușindîncercuind definitiv orașul Varșovia. Toate armatele germane făcuseră progrese importante în atingerea obiectivelorplanului Fall Weiss. Armata poloneză a fost ruptă în fragmente care nu se puteau coordona, unele retrăgându-se,altele declanșând atacuri asupra celor mai apropiate coloane ale germanilor.Forțele poloneze au pierdut Pomerania, Polonia Mare și Silezia în prima săptămână de război, după ce au fostînfrânte în ceea ce s-a numit mai apoi bătălia frontierei. Planul polonez al apărării la graniță s-a dovedit un eșec deproporții. Înaintarea germană ca un tot nu a fost încetinită de succesele sporadice ale polonezilor, naziștii reușind săavanseze rapid, depășind și a doua centură de apărare. Pe 10 septembrie, comandantul suprem polonez, mareșalulEdward Rydz-Śmigły, a ordonat retragerea trupelor în sud-est, spre așa numitul capul de pod românesc.Între timp, germanii strângeau încercuirea forțelor poloneze de la vest de Vistula, (în regiunea Łódź și în jurulPoznańului), înaintând mai adânc în Polonia estică. Varșovia, aflată sub bombardamente aeriene intense încă de laînceputul războiului, a fost atacată de trupele terestre pe 9 septembrie și a fost asediată pe 13 septembrie. În acesttimp, germanii ajunseseră în fața orașului Lwów. Pe 24 septembrie, 1.150 de avioane germane au bombardatputernic Varșovia.Cea mai mare luptă din această campanie, bătălia de pe râul Bzura, la vest de Varșovia, a durat de pe 9 septembriepână pe 18 septembrie. Armatele poloneze Poznań și Pomorze, retrăgându-se din zonele de graniță ale CoridoruluiPolonez, au atacat din flanc Armata a 8-a germană, dar, după un succes inițial, au fost înfrânte. După acest eșec,polonezii au pierdut definitiv inițiativa strategică și nu au mai contraatacat la scară mare.Guvernul polonez al primului ministru Ignacy Mościcki și comandamentul mareșalului Edward Rydz-Śmigłypărăsireră capitala în primele zile ale campaniei și s-au îndreptat către sud-est, ajungând la Brześć pe 6 septembrie.Mareșalul Rydz-Śmigły a ordonat forțelor poloneze rămăse intacte să se retragă în aceeași direcție, în spatele râurilorVistula și San și să se pregătească de apărare pe termen lung în zona capului de pod românesc.

Faza a doua: invazia sovietică

Situația frontului după 14 septembrie 1939.

De la începutul campaniei din Polonia, guvernulgerman a cerut în mod repetat lui Stalin și Moltov săimplice URSS-ul în conflict, în conformitate cuaranjamentele semnate la Moscova în vară, și să-șiatace vecinul dinspre răsărit.[11] Îngrijorați deavansarea germană neașteptat de rapidă șinerăbdători să pună mâna pe bucata lor de pradă,Uniunea Sovietică a atacat Polonia pe 17 septembrie.S-a căzut de acord între învingători că URSS-ul urmasă-și reducă pretențiile în Polonia în schimbulincluderii Lituaniei în "zona sovietică de interes".

Pe 17 septembrie 1939, apărarea poloneză era dejadepășită și singura speranță era retragerea șireorganizarea apărării de-a lungul capului de pod

românesc. Aceste planuri s-au dovedit inoperante peste noapte, în momentul în care 800.000 de soldați ai ArmateiRoșii au atacat cu cele două fronturi: Belarus și Ucrainean. Acest atac a fost o violarea a

Invadarea Poloniei (1939) 11

Atacul sovietic asupta Poloniei.

17 septembrie 1939, invazia Armatei Roșii

Tratatului de pace de la Riga, a Pactului deneagresiune sovieto-polonez și a altor tratateinternaționale bilaterale sau multilaterale, la careUniunea Sovietică era parte.[12]. Diplomația sovieticăa pretins că acțiunea ar fi fost justificată pentru"protejarea ucrainenilor și belarușilor minoritaritrăitori în Polonia răsăriteană, în condițiile prăbușiriiiminente a Poloniei." În fapt, sovieticii colaborau cunaziștii pentru împărțirea Europei în sferele deinteres specificate expres în PactulMolotov-Ribbentrop.

Forțele defensive din răsărit, cunoscute cu numele deKorpus Ochrony Pogranicza, erau formate din 25 debatalioane. Edward Rydz-Śmigły le-a ordonat să seretragă și să nu se angajeze în luptă cu sovieticii.Acest ordin nu a împiedicat unele ciocniri și luptemai mici, precum cea de la Grodno, unde soldații șipopulația civilă au încercat să apere orașul. Sovieticiiau ucis mai mulți polonezi, inclusiv prizonieri derăzboi, precum a fost cazul generalului JózefOlszyna-Wilczyński. Organizația NaționaliștilorUcraineni s-a ridicat la luptă împotriva polonezilor,iar comuniștii au organizat revolte locale. Tuturoracestor agitații NKVD-ul le-a pus repede capăt, deîndată ce a ajuns în zonă.

Invazia sovietică a fost unul dintre factorii decisivicare au convins guvernul polonez că războiul a fostpierdut. Mai înainte de declanșarea atacului sovietic, planul militarilor polonezi presupunea o rezistență pe termenlung în voievodatele din sud-estul Poloniei, în care timp ar fi trebuit să se materializeze ajutorul promis de aliațiiapuseni, care ar fi trebuit să atace Germania dinspre vest. Totuși, guvernul polonez a refuzat să capituleze sau sănegocieze condițiile de pace cu Germania și a ordonat unităților militare care se mai afla sub controlul său să seevacueze din Polonia și să se reorganizeze în străinătate.Astfel, forțele poloneze au încercat să se deplaseze către capul de pod românesc, luptând fără întrerupere cu invadatorii germani. Din 17 septembrie până pe 20 septembrie, armatele poloneze Kraków și Lublin au fost decimate în bătălia de la Tomaszów Lubelski, a doua mare luptă a campaniei. Orașul Lwów a capitulat pe 22 septembrie. Evenimentele au luat o întorsătură bizară datorită intervenției sovietice: la început orașul a fost atacat de germani pe 15 septembrie, dar în mijlocul asediului, naziștii au predat operațiunile în mâinile aliaților lor sovietici. În ciuda atacurilor tot mai puternice ale germanilor, Varșovia, apărată de unități în retragere reorganizate în grabă, civili și voluntari organizați în miliții populare, au rezistat până pe 28 septembrie. Fortăreața Modlin din nordul Varșoviei a capitulat pe 29 septembrie, după o bătălie intensă de 16 zile. Câteva garnizoane poloneze au reușit să-și apere pozițiile mult după ce fuseseră încercuite de forțele germane. Mica garnizoană a enclavei Westerplatte a capitulat pe 7 septembrie, iar garnizoana din Oksywie a rezistat până pe 19 septembrie. Orașul Hel a fost apărat până pe 2 octombrie. După bătălia de la Szack, la sfârșitul căreia sovieticii au executat toți ofițerii și subofițerii polonezi cazuți prizonieri, Armata Roșie a atins aliniamentul râurilor Narew, Bugul Apusean, Vistula și San pe 28 septembrie, de multe ori întâlnind unitățile germane care înaintau pe celălalt mal. Apărătorii polonezi din Peninsula Hel au rezistat până pe 2 octombrie. Ultima unitate operativă poloneză, Samodzielna Grupa Operacyjna "Polesie", a capitulat după

Invadarea Poloniei (1939) 12

o luptă de 4 zile la Kock, lângă Lublin, pe 6 octombrie. Astfel s-a încheiat Campania poloneză din septembrie.

Pierderile umane din rândul civililor

Împǎrțirea Poloniei de cǎtre douǎ state totalitare

Campania poloneză din septembrie a fost un exemplual războiului total, care avea să se repete de nenumărateori de-a lungul celei de-a doua conflagrații mondiale.Pierderile umane din rândurile civililor au fost foarteridicate în timpul luptelor și după încheierea lor. Încăde la începutul campaniei, Luftwaffe a atacat țintelecivile și coloanele de refugiați pentru a provoca haos, ada peste cap sistemul de comunicații și pentru asubmina moralul polonezilor. Primul astfel de atac afost dat la ora 4:00 pe 1 septembrie, în timpulbombardării Wieluńului, care a produs aproape 1.200de victime în rândurile civililor. În afară de victimelecăzute în timpul luptelor, forțele germane, atât cele aleSS-ului, cât și cei ai armatei regulate, au făptuitmasacre ale civililor și ale prizonierilor de război. Întimpul operațiunii Tannemberg, planificată cu ateanție,aproximativ 20.000 de polonezi au fost împușcați în760 de zone de execuție, artât de unitățile specialeEinsatzgruppen, cât și de soldații Wehrmachtului,

SS-ului sau ai Selbstschutz.

Într-un caz special, pe 3 septembrie, într-un eveniment cunoscut ca "Duminica însângerată din Bromberg", soldațiiunităților poloneze aflate în retragere prin orașul Bromberg au auzit împușcături. Focurile de armă au fost puse peseama sabotorilor germani din oraș care ar fi deschis focul asupra militarilor și civililor de pe acoperișurile caselor șibisericilor. Civilii și soldații polonezi au linșat mai mulți presupuși sabotori germani. Între 223 și 358 de etnicigermani au fost uciși în Bromberg, iar mulți alții au fost uciși în satele înconjurătoare. Numărul exact al victimeloreste încă în discuție. Ca represalii, forțele germane au executat cam 3.000 de polonezi și până la sfârșitul anului autrimis cam 13.000 de polonezi în lagărul de concentrare Stutthof.

În total, pierderile umane din rândul civililor în timpul acțiunilor armate și imediat după încheierea lor se ridică laaproximativ 150.000 de polonezi și circa 5.000 de etnici germani din Polonia.

Invadarea Poloniei (1939) 13

Urmări

Executarea a aproximativ 300 de prizonieri de război la Ciepielów decătre militarii germani ai regimentului 15 motorizat.

5 octombrie 1939: parada Wehrmachtului pe Aleje Ujazdowskie dinVarșovia. Parada este urmărită de Adolf Hitler și alți lideri naziști. Întimpul paradei, locuitorilor orașului li s-a ordonat să rămână în casele

lor, cu ferestrele închise. Pentru a descuraja tentativele de asasinat,forțele germane au luat 412 de civili ostatici. Printre acești ostatici s-aunumărat câțiva dintre cei mai prestigioși profesori de la Universitateadin Varșovia și autorități civile, inclusiv primarul Stefan Starzyński.

La sfârșitul Campaniei din septembrie, Polonia a fostîmpărțită între Germania Nazistă, Uniunea Sovietică,Lituania și Slovacia. Germania Nazistă a anexatanumite teritorii poloneze, restul fiind organizate caGuvernorat General. Pe 28 septembrie, a fost semantalt protocol secret germano-sovietic, care modificaaranjamentele din august. Astfel, Lituania urma săcadă în sfera de influență sovietică, nu în ceagermană. În schimb, noua frontieră sovietică urma săfie mutată mai la răsărit, pe râul Bug. LaBrest-Litovsk, comandanții sovietici și germani auparticipat la o paradă comună a victoriei, mai înainteca unitățile germane să se retragă la vest de noualinie de demarcație.[13].

Aproximativ 65.000 de soldați polonezi au fost ucișiîn luptă, iar 420.000 au fost făcuți prizonieri degermani și peste 240.000 de sovietici. Aproximativ120.000 de soldați polonezi au scăpat în țările neutre:România (prin Capul de pod românesc) și Ungaria,iar alți 20.000 au scăpat în Letonia și Lituania, ceimai mulți reușind să ajungă mai apoi în Franța șiMarea Britanie. Cea mai mare parte a navelormarinei militare poloneze a reușit să se evacueze înAnglia. Prin România au fost evacuați și numeroșicivili, membri ai guvernului și tezaurul BănciiNaționale a Poloniei. Tezaurul avea să fie transportatmai apoi pe cale apelor, cu vase plecate din portulConstanța, până în Anglia. Germanii au pierdut înluptă aproximativ 16.000 de soldați, dar numărulmare de vehicule blindate (o treime din tancurileangajate în luptă) a dus la o reevaluare a tacticilor deluptă și la inovații tehice care să îmbunătățeascăperformanțelor blilndatelor.

Nici una dintre puterile europene – Germania, Aliațiioccidentali sau Uniunea Sovietică – nu se așteptau cainvadarea Poloniei să ducă la un război care sădepășească amploarea și costurile umane și materialeale primului război mondial. Urmau să mai treacăcâteva luni până Hitler să-și dea seamă de inutilitateatratativelor de pace cu Anglia și Franța, iar combinarea conflictelor european și pacific va duce la ceea ce a fost unadevărat "conflict mondial". Caracterul mondial al conflictului, evident în zilele noastre, nu a fost sesizat de cei maimulți politicieni și generali în anul 1939. Invadarea Poloniei a marcat declanșarea celui de-al doilea război mondialîn Europa, conflict care combinat cu invazia japoneză în China începută în 1937 și cu războiul din Pacific declanșatîn 1941, va forma ceea ce numim azi al doilea război mondial.

Invadarea Poloniei (1939) 14

Invadarea Poloniei va face ca Franța și Regatul Unit să declare război Germaniei pe 3 septembrie. Declarațiile derăzboi franco-britanice vor avea un efect neînsemnat asupra Campaniei din septembrie. Lipsa unor acțiuni directe șiimediate pentru sprijinirea Poloniei au dus la convingera polonezilor că au fost trădați de aliații occidentali.

Supraviețuitor al unuia din bombardamentele asupra Varșoviei.

Pe 23 mai 1939, Adolf Hitler explica ofițerilor să căscopul agresiunii nu era Danzigul, ci nevoia deobținere a spațiunului vital (Lebensraum), iaramănuntele acestui concept aveau să fie formulatemai târziu în planul de tristă amintire GeneralplanOst. [14] [15] Războiul a distrus numeroase zonerezidențiale din orașele aflate în zonele de conflict,civilii devenind victime directe ale luptelor. Ocupațiagermană, (Guvernoratul General și ReichsgauWartheland) a reprezentat unul dintre cele maibrutale episoade ale celui de-al doilea războimondial, ducând la moartea a aproximatic 6 milioanede polonezi, (aproximativ 20% din populația țării).Printre acești morți se numără cei cam 3 milioane de

polonezi (de diferite etnii și credințe) uciși în lagărele de exterminare, așa cum a fost Auschwitzul.[16]

Armata Roșie a ocupat teritoriile poloneze cu populație ucraineană și belarusă. Sovieticii, întâmpinați la început caeliberatori de populația locală, au început să introducă ideologia comunistă și metodele staliniste de conducere.Răspunsul populației a fost puternic anticomunist, în special în vestul Ucrainei. Ocupația sovietică din 1939 -1941 adus la moartea sau deportarea a cel puțin 1,8 milioane de foști cetățeni polonezi, practic toți cei considerați periculoșipentru regimul comunist. Foștii cetățeni polonezi au fost subiectele acțiunilor de sovietizare, strămutare forțată,internărilor în lagărelor de muncă din Gulag, sau au fost pur și siplu uciși, așa cum a fost cazul ofițerilor poloneziasasinați în timpul masacrului de la Katyn. O parte a pierderilor de vieți omenești a fost datorată naționaliștilorucraineni, care au atacat satele poloneze din vestul Ucrainei. Atrocitățile sovietice au continuat după "eliberarea"Poloniei de către Armata Roșie în 1944, printre acestea numărându-se persecutarea soldaților Armatei Teritoriale(Armia Krajowa) și executarea conducătorilor acesteia după infamul Proces al celor șaisprezece.

Invadarea Poloniei (1939) 15

Legende

Morminte ale soldaților polonezi din Cimitirul Powązki, Varșovia.

Există mai multe concepții eronate legate deCampania poloneză din septembrie:• Armata poloneză era așa de înapoiată, încât a

atacat tancurile cu cavaleria.

Deși Polonia avea 11 brigăzi de cavalerie, iardoctrina sa militară considera cavaleria dreptelita armatei naționale, și alte armate alevremii, inclusiv cea germană și cea sovietică,aveau în rândurile lor unități numeroase decavalerie. Cavaleria poloneză, echipată cuarme mici de foc și artilerie ușoară, (precumfoarte eficientul tun antitanc Bofors de 37mm), nicodată nu au șarjat direct împotrivatancurilor, infanteriei din tranșee sau pozițiilorfortificate de artilerie germane, ci a luptat maidegrabă ca infanterie mobilă (dragoni), sau cacercetași. Cavaleriștii au executat rareori șarjeîmportriva coloanelor de infanterie aflate îndeplasare. Articolul despre bătălia de laKrojanty (în timpul căreia cavaleriștii poloneziau fost decimați de focul tancurilor germanecamuflate în teren) explică parțial modul încare a apărut o asemenea legendă.

• Avioanele forțelor aeriene poloneze au fost distruse sol în primele zile de război.Forțele aeriene poloneze, deși numeric inferioare celor germane, nu au fost distruse la sol, deoarece forțelecombatante fuseseră transferate de la marele baze aeriene pe mici aerodromuri camuflate, chiar mai înainte deizbucnirea războiului. Numai anumite avioane de antrenament și avioane auxiliare au fost distruse la sol, peaeroporturile militare. Avioanele militare poloneze au luptat activ în primele două săptămâni de război,cauzând numeroase pierderei Luftwaffe. Numeroși piloți foarte bine antrenați s-au evacuat prin țările neutrecătre Regatul Unit, unde s-au încadrat în RAF și și-au adus o contribuție remarcabilă la victoria britanică dinbătălia aeriană pentru apărarea Angliei. Piloții polonezi care au luptat în cadrul RAF s-au distins ca cei maiiscusiți luptători pe avioanele de vânătoare, cu cel mai mare număr de victorii în luptele cu piloții germani.[17]

•• Polonia a opus o rezistență slabă și a capitulat rapid

Germanii au suferit pierderi relativ ridicate, în special în tancuri și avioane: aproape echivalentul unei diviziiblindate și 40% din apartele de zbor implicate în campanie. În ceea ce privește durata Campaniei dinseptembrie, ar trebui notat că a durat doar cu o săptămână mai puțin decât Bătălia pentru Franța din 1940, încondițiile în care forțele franco-britanice erau aproape la egalitate cu cele germane, atât ca număr cât și cadotare.[18]. Polonia nu a capitulat oficial niciodată.

•• Armata germană a folosit concepte de luptă noi și uimitoare și tehnologii surprinzătoare.

Mitul Blitzkriegului a fost răspândit de autori precum Barrie Pitt, care, în lucrarea The Second World War (BPC Publishing 1966), atribuia în mod eronat victoria germană "uriașei dezvoltări a tehnicii militare apărute între 1918 și 1940", afirmând greșit că "Germania, care a transpus în practică teoriile (interbelice britanice) ... au numit rezultatul Blitzkrieg." De fapt, în Campania poloneză a fost folosită mai degrabă strategia Vernichtungsgedanke, valabilă încă de pe vremea lui Frederick cel Mare, folosită în timpul războiului

Invadarea Poloniei (1939) 16

franco-prusac din 1870, primului război mondial și aplicată aproape neschimbată și în 1939.

Controverse

Fata care a pierdut o sora mai mare, după bombardamenteleLuftwaffe

Problemele legate de declanșarea celui de-al doilearăzboi mondial prin invadarea Poloniei în 1939 au fost șiau rămas subiect de controversă între istorici, funcție detabăra ideologică căreia îi aparțin.

Inițiativa apropierii germno-sovietice

Pentru unii, Stalin a fost motorul negocierilorgermano-sovietice. Pentru alții, Hitler a fost factorulprincipal al acestora. Dacă antisovieticii au adoptatprima poziție, comuniștii au susținut-o pe cea de-a doua.Astfel, generalul Walter Krivitsky, șeful serviciilor deinformații din Europa Occidentală până în 1938, care adezertat în Statele Unite în 1939, scria:

Înaintea încheierii pactuluigermano-sovietic, prevala ideea că Hitler șiStalin erau dușmani de moarte; nu era, înfapt, decât un mit, o imagine deformată,creată de un camuflaj intelligent și deartificiile proagandei. De fapt, Stalinsolicita tot timpul și nu se lăsa descurajatde refuzurile brutale. Lui Stalin îi era teamăde Hitler. Dacă s-ar putea vorbi de unprogerman la Kremlin, acesta era Stalin,care și-a menținut tot timpul aceastăpoziție… Politica sa internațională, din1933 până în 1939, a constat dintr-o serie de manevre menite să-l pună într-o poziție favorabilă de atrata cu Hitler. El își calcula toate mișcările, având ochii ațintiți spre Berlin. Spera să ajungă într-oasemenea poziție, încât Hitler să poată considera avantajoasă acceptarea propunerilor sale.[19]

Doi istorici comuniști, Bouvier și Gacon, susțin teza inversă. Stalin nu dorea decât victoria democrațiilor occidentale,iar Ribbentrop, presat de Hitler, și-a intensificat acțiunile diplomatice. Interesul lui Stalin era să evite războiul, darneavând de-a face decât cu negociatori occidentali fără putere de decizie a optat pentru răul cel mai mic: semnareaunui pact de neagresiune cu Reichul. Teza celor doi istorici se sprijină pe documente false, fuznizate de AndreGuerber într-un articol din „La Nouvelle Republique” din 22 aprilie 1947.[20]

După deschiderea ultimelor arhive, se pare că niciuna dintre aceste versiuni nu este cea adevărată. Hitler dorea cuorice preț să evite intervenția Uniunii Sovietice în conflictul care se prefigura, iar Stalin nu avea alt scop decât săîntârzie cât mai mult intrarea țării sale în conflict, pe care o considera insuficient pregătită de luptă. În aceste condițiiau avut loc negocierile germano-sovietice din 1939. În tot acest timp, negociatorii ambelor tabere au ținut seamadoar de indicațiile lui Hitler și Stalin, care doreau să obțină cât mai mult pentru națiunile lor.Hitler dorea să declanșeze războiul. Toate celelalte țări consideratu iminentă declanșarea conflictului armat, darîncercau să câștige timp.

Invadarea Poloniei (1939) 17

Atitudinea lui StalinPe 19 august 1939, Biroul Politic al Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice s-ar fi întâlnitîntr-o ședință secretă, în cadru căreia Stalin ar fi declarat:

  –    Pacea sau războiul. Această problemă a intrat în faza sa critică. Soluționarea acesteia depinde înîntregime de poziția pe care o va adopta Uniunea Sovietică. Suntem absolut convinși că, dacă noiîncheiem un tratat de alianță cu Franța sau Anglia, Germania se va vedea obligată să dea înapoi dinfața Poloniei și să caute un modus vivendi cu puterile occidentale. În felul acesta, războiul va putea fievitat și atunci evoluția ulterioară a acestei stări de lucruri va deveni periculoasă pentru noi.

Pe de altă parte, dacă acceptăm propunerea Germaniei, pe care o cunoașteți, de a încheia un pact deneagresiune, Germania va ataca în mod cert Polonia, intervenția Franței și Angliei devenindinevitabilă.

În aceste condiții, vom avea mai multe șanse de a rămâne în afara conflictului, așteptând, cu mai multeavantaje, momentul în care ne vom implica. Această poziție corespunde interesului nostru.

Astfel, opțiunea noastră este clară: trebuie să acceptăm propunerea germană și să cerem misiunilorengleze și franceze să se reîntoarcă în țările lor.

Vă repet, este în interesul nostru ca războiul să se declanșeze între Reich și blocul anglo-francez. Esteesențial pentru noi ca acest război să dureze cât mai mult posibil, pentru ca cele două părți să seepuizeze. De aceea trebuie să acceptăm pactul propus de Germania și să acționăm pentru ca războiulodată declanșat să se prelungească la maximum. În același timp, trebuie să intensificăm relațiileeconomice cu țările beligerante, pentru ca în momentul în care războiul va lua sfârșit, noi să fim binepregătiți. [21]

Până în momentul de față, în ciuda deschiderii a numeroase arhive sovietice, cercetătorii nu a găsit un document caresă aminească de o întrunire a Biroului Politic de la acea dată. De aceea, relatarea despre sus-numita întrunire este celmai probabil o mistificare.

Punctele de vedere revizioniste și neonazisteDacă istoricul A. J. P. Taylor îl consideră pe Hitler un om de stat oportunist, antrenat mai mult sau mai puțininconștient într-un conflict militar, revizioniștii au mers mai departe.David L. Hoggan a considerat că, prin garanțiile de securitate date de anglo-francezi Poloniei, aceasta din urmă s-asimțit în siguranță și a rupt negocierile polono-germane și a provocat declanșarea războiului mondial[22] . O astfel desupoziție îl disculpă total pe Hitler.Poziția lui Hoggan a fost un punct de plecare pentru noi afirmații.[23] Neonaziștii din Partidul Național Democrat(NPD) afirmă că Germania s-a simțit încercuită și a fost constrânsă să declanșeze războiul și întrega răspunderepentru declanșarea războiului monial cade în tabăra Aliaților.

Invadarea Poloniei (1939) 18

Vezi și• Istoria Poloniei (1939–1945)•• Linia Oder-Neisse•• Contribuția poloneză la al doilea război mondial•• Trădarea Occidentului•• Blitzkrieg•• Vernichtungsgedanke•• Crime de război ale Wehrmachtului

Note[1] Diferite surse se contrazic între ele, așa că cifrele de mai sus trebuie considerate orientative. Limitele de variație a acestor cifre sunt:

efectivele germane - 1.500.000–1.800.000. Diferențele pot fi explicate prin includerea sau nu alături de personalul Heer (Armata terestră) amilitarilor Luftwaffe (Aviația militară) și Kriegsmarine (Marina militară). Luftwaffe: 1.300–3.000 avioane. Diferențele pot fi explicate prinluarea în calcul a tututor avioanelor militare, (inclusiv a celor de transport, comunicații, antrenament, recunoaștere și a celor care nu au fostdeplasate pe frontul polonez). În mod similar, în cazul Forțelor aeriene poloneze, cifrele de 400–800 indică neluarea sau luarea în calcul și aaltor avioane decât cele care au participat direct la acțiunile de luptă. Tancurile poloneze, 100–880. În cazul primei cifre este vorba detancurile moderne, iar 880 reprezintă numărul total de vehicule blindate, în care era inclus și tancuri din primul război mondial și tanchetele.Pentru toate cifrele, sursa cea mai de încredere este Encyklopedia PWN, articolul 'KAMPANIA WRZEŚNIOWA 1939'

[2] Diferite surse se contrazic între ele, așa că cifrele de mai sus trebuie considerate orientative. Limitele de variație a acestor cifre sunt: pierderilepolonezilor—63.000 – 66.300 morți, 134.000 răniți; pierderile germanilor—8.082 – 16.343 morți, 320 – 5.029 dispăruți în luptă, cu un totalde decedați și dispăruți de maxim 45.000. Marea diferență în cazul acestor cifre poate fi atribuită faptului că unele statistici germane considerăîncă dispăruți soldații după mai multe decenii de la încheierea războiului. În zilele noastre, cele mai acceptate cifre sunt de 16.343 morți întimpul luptelor. Pierderile sovietice sunt estimate la 737 – 1.475 morți sau dispăruți, 1.859 – 2.383 răniți. În cazul numărului de prizonieripolonezi, cele mai des citate cifre sunt de 420.000 de soldați luați prizonieri de germani și cel puțin 250.000 de soldați luați prizonieri desovietici. Pierderile de echipamente militare sunt: 236 de tancuri și aproximativ 1.000 de alte vehicule ale germanilor față de 132 de tancuri și300 de alte vehicule ale polonezilor; 107–141 de avioane ale germanilor față de 327 de avioane ale polonezilor (din care 118 avioane devânătoare) (Enciclopedia PWN dă un număr de 700 de avioane pierdute); 1 puitor de mine german fața de 1 distrugător, 1 puitor de mine șicâteva nave auxiliare poloneze. Sovieticii au pierdut 40 – 42 de tancuri, iar câteva sute au fost avariate.

[3] http:/ / ro. wikipedia. org/ w/ index. php?title=Invadarea_Poloniei_(1939)& action=edit& section=0[4] Baliszewski Dariusz Most honoru (http:/ / www. wprost. pl/ ar/ ?O=66711), Tygodnik "Wprost", nr. 1138 (19 septembrie 2004)][5] Michael Alfred Peszke] Polish Underground Army, the Western Allies, and the Failure of Strategic Unity in World War II, McFarland &

Company, 2004, ISBN 0-7864-2009-X, Google Print, p.2 (http:/ / books. google. com/ books?ie=UTF-8& vid=ISBN078642009X&id=zhb2doihL1wC& pg=PA2& lpg=PA2& dq=Polish+ pilots+ highly+ trained& sig=yWoszV8u_z1PsQrdQLkkL5TknZo)

[6] http:/ / books. google. com/ books?vid=ISBN0801864933& id=w-IQu7nWQwQC& pg=PA188& lpg=PA187& dq=poland+ mitteleuropa&sig=deyy3OAO9MCOhW58ErgMFcmVYCM

[7] http:/ / books. google. com/ books?vid=ISBN0631186018& id=S2hBXzB7XaYC& pg=PA150& lpg=PA150& printsec=8&dq=anti-comintern+ Poland& sig=IFzcgJe_r1_ODdLAzYbk4xveCzY

[8] http:/ / www. euronet. nl/ ~jlemmens/ autobahn. html[9] http:/ / www. yale. edu/ lawweb/ avalon/ wwii/ yellow/ ylbk113. htm[10] Dariusz Baliszewski, Wojna sukcesów (http:/ / www. wprost. pl/ ar/ ?O=68347), Tygodnik "Wprost", nr. 1141[11] Telegram (http:/ / www. yale. edu/ lawweb/ avalon/ nazsov/ ns069. htm): ambasadorul german în Uniunea Sovietică, (Schulenburg), către

ministerul de externe german, Moscova, 10 septembrie 1939, ora 21:40 și Telegram 2 (http:/ / www. yale. edu/ lawweb/ avalon/ nazsov/ns073. htm): ambasadorul german în Uniunea Sovietică către ministerul de externe german, Moscova, 16 septembrie 1939. Sursa: The AvalonProject at Yale Law School.

[12] În afară de cele două tratate menționate, tratatele violate de URSS au fost: Convenția Ligii Națiunilor, la care URSS a aderat în 1934, PactulBriand-Kellog din 1928 și Convenția de la Londra pentru definirea agresiunii. Consultați și:

[13] Benjamin B. Fischer, " The Katyn Controversy: Stalin's Killing Field (https:/ / www. cia. gov/ csi/ studies/ winter99-00/ art6. html)", Studiesin Intelligence, numărul din iarna 1999 – 2000.

[14] http:/ / books. google. com/ books?vid=ISBN0521618266& id=a-Wb45gW3P4C& pg=PA44& lpg=PA44& q=Lebensraum+ 1939&vq=Lebensraum+ 1939& dq=poland+ german+ puppet+ state+ anti-comintern& sig=8zHEvm8I2ysilvrYIah0mOtoOiQ

[15] http:/ / books. google. com/ books?vid=ISBN0521558689& id=i2Z5blE1KGoC& pg=PA148& lpg=PA148& dq=May+ 23+ Hitler+lebensraum& sig=ljEb7tTkSLQ7eUPjObWawjp4jps

[16] http:/ / www. holocaustforgotten. com/ poland. htm[17] Escadronul polonez de avioane de vânătoare nr. 303 "Kościuszko", încadrat cu piloți polonezi, a devenit renumit pentru cea mai mare medie

de avioane doborâte în timpul Bătăliei pentru Anglia.

Invadarea Poloniei (1939) 19

[18][18] Proporțiile forțelor în conflictul polono-german au fost: 1:1,8 soldați, 1:2,3 la tunuri, 1:3,2 la tancuri, 1:6,6 la avioane. În timpul luptelorfronco-germane, proporțiile au fost: 1:1,2 la soldați, 1,9:1 la tunuri, 1,4:1 la tancuri, 1:1,7 la avioane.

[19] Walter G. Krivitsky, In Stalin's Secret Service: Memoirs of the First Soviet Master Spy to Defect, 2000, Enigma Books, ISBN1-929631-03-0.

[20] J. Bovier și J. Gacon, La verite sur 1939. la politique exterieure de l'urss d'octobre 1938 a juin 1941, Sociales, Paris, 1953, ASIN:B0000DOG7Q

[21] The International Law Review, nr. 2, Geneva, pag. 247 – 249[22] David. L. Hoggan, Der Erzwungene Krieg. Grabert Verlag, 1969, Tübingen, ISBN 3-87847-008-8[23] Johannes F. Barnick, Deutchland Schuld am Frien, Stutgart, 1966

Bibliografie•• Cooper, Matthew The German Army 1939-1945: Its Political and Military Failure. Stein and Day, Briarcliff

Manor, NY, 19781 (ISBN 0-8128-2468-7)• Baliszewski Dariusz, Wojna sukcesów (http:/ / www. wprost. pl/ ar/ ?O=68347), Tygodnik "Wprost", Nr 1141 (10

octombrie 2004)• Dariusz Baliszewski Most honoru (http:/ / www. wprost. pl/ ar/ ?O=66711), Tygodnik "Wprost", nr. 1138 (19

septembrie 2004)]•• Marek Jan ChodakiewiczBetween Nazis and Soviets: Occupation Politics in Poland, 1939-1947. Lexington

Books, 2004 (ISBN 0-7391-0484-5).•• Ellis, John. Brute Force: Allied Strategy and Tactics in the Second World War]]. Viking Adult, 1999. (ISBN

0-670-80773-7)• Benjamin B. Fischer " The Katyn Controversy: Stalin's Killing Field (https:/ / www. cia. gov/ csi/ studies/

winter99-00/ art6. html)", Studies in Intelligence, numărul din iarna 1999-2000•• Jan T. Gross Revolution from Abroad: The Soviet Conquest of Poland's Western Ukraine and Western

Belorussia. Princeton: Princeton University Press, 2002 (ISBN 0-691-09603-1).•• Robert M. Kennedy The German Campaign in Poland (1939). Zenger Pub Co, 1980 (ISBN 0-89201-064-9).•• Richard C. Lukas Forgotten Holocaust: The Poles Under German Occupation, 1939-1944. Hippocrene Books,

Inc, 2001 (ISBN 0-7818-0901-0).•• Demut Majer și alții Non-Germans under the Third Reich: The Nazi Judicial and Administrative System in

Germany and Occupied Eastern Europe, with Special Regard to Occupied Poland, 1939-1945. Johns HopkinsUniversity Press, 2003 (ISBN 0-8018-6493-3)

•• Anita J. Prazmowska Britain and Poland 1939-1943 : The Betrayed Ally. Cambridge: Cambridge UniversityPress, 1995 (ISBN 0-521-48385-9).

•• Alexander B. Rossino Hitler Strikes Poland: Blitzkrieg, Ideology and Atrocity. Lawrence: University Press ofKansas, 2003 (ISBN 0-7006-1234-3).

•• Peter Charles Smith Stuka Spearhead: The Lightning War from Poland to Dunkirk 1939-1940. Greenhill Books,1998 (ISBN 1-85367-329-3).

•• Keith Sword The Soviet Takeover of the Polish Eastern Provinces, 1939-41. Palgrave Macmillan, 1991, (ISBN0-312-05570-6).

• Wacław Stachiewicz (1998). Wierności dochować żołnierskiej. OW RYTM. ISBN 83-86678-71-2•• Steve Zaloga și Howard Gerrard Poland 1939: The Birth of Blitzkrieg. Oxford: Osprey Publishing, 2002 (ISBN

1-84176-408-6).•• Steve Zaloga. The Polish Army 1939-1945. Oxford: Osprey Publishing, 1982 (ISBN 0-85045-417-4).• Encyklopedia PWN 'KAMPANIA WRZEŚNIOWA 1939' (http:/ / encyklopedia. pwn. pl/ 33490_1. html), (în

limba poloneză)• de Jochen Böhler (2006). Auftakt zum Vernichtungskrieg; Die Wehrmacht in Polen 1939 (Prefață la războiul

anihilării: Wehrmachtul în Polonia). Frankfurt: Fischer Taschenbuch Verlag. pp. 288. ISBN 3-596-16307-2

Invadarea Poloniei (1939) 20

Legături externe• Invadarea Poloniei, 1939 (http:/ / www. warmuseum. ca/ cwm/ newspapers/ operations/ poland_e. html)• Campania din Polonia (http:/ / www. worldwar2database. com/ html/ poland. htm)• Campania din Polonia la Achtung! Panzer (http:/ / www. achtungpanzer. com/ polcamp. htm)• Statistici germane ale pierderilor de război (http:/ / www. feldgrau. com/ stats. html)• Statistici ale pierderilor de război în campania poloneză (http:/ / www. schoolshistory. org. uk/ EuropeatWar/

blitzkrieg_poland. htm)• Fall Weiß – Colapsul Poloniei (http:/ / worldatwar. net/ wars/ ww2/ poland39/ )• Acordul de Asistență Mutuală între Regatul Unit și Polonia – Londra, 25 august 1939 (http:/ / www. yale. edu/

lawweb/ avalon/ wwii/ bluebook/ blbk19. htm)• Războiul polonez de apărare (http:/ / ww2. boom. ru/ Poland/ defence. html)• Reportaje radio din timpul camapaniei din Polonia (http:/ / www. historychannel. com/ speeches/ archive/

speech_225. html) și emisunea nazistă de radio prin care pretindea justețea luptei de autoapărare germană (http:/ /www. historychannel. com/ speeches/ archive/ speech_199. html)

• Răspunsul german la ultimatumul britanic din 3 septembrie (http:/ / adolfhitler. ws/ lib/ proc/ reply. html)• Știre BBC: Germania a invadat Polonia (http:/ / news. bbc. co. uk/ onthisday/ hi/ dates/ stories/ september/ 1/

newsid_3506000/ 3506335. stm) 1 septembrie 1939.• Portalul BBC dedicat începutului celui de-al doilea război mondial în Europa (http:/ / news. bbc. co. uk/ hi/

english/ static/ special_report/ 1999/ 08/ 99/ world_war_11/ default. stm)• 17 septembrie 1939 – agresiunea sovietică împotriva Poloniei (http:/ / www. ipn. gov. pl/ eng/ eng_vt_soviet17.

html)• Halford Mackinder, Necessary Warm – campania poloneză în contextul mai larg al celui de-al doilea război

mondial (http:/ / www. engdahl. oilgeopolitics. net/ History/ MacKinder/ mackinder. html)• Invazia din Polonia (http:/ / www. svetskirat. net/ istorija/ poljska. htm)

Sursele și contribuitorii articolelor 21

Sursele și contribuitorii articolelorInvadarea Poloniei (1939)  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?oldid=8633317  Contribuitori: Andrei Stroe, Ark25, Belizarie, Caessar05, Cezarika1, CommonsDelinker, Gikü, GÜT,Ionutzmovie, Radu Gherasim, Remigiu, Sponi, Tolea93, Vali, 13 modificări anonime

Sursele, licențele și contribuitorii imaginilorFișier:Germans at Polish Border (1939-09-01).jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Germans_at_Polish_Border_(1939-09-01).jpg  Licență: Public Domain Contribuitori: Hans SönnkeFișier:Flag of Poland (bordered).svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Poland_(bordered).svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: 555, Barklund, Madden,Masur, Waldir, WarXFișier:Flag of Germany 1933.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_Germany_1933.svg  Licență: necunoscută  Contribuitori: -Fișier:Flag of the Soviet Union.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_the_Soviet_Union.svg  Licență: Public Domain  Contribuitori: A1, Ahmadi, Alex Smotrov,Alvis Jean, Art-top, BagnoHax, Beetsyres34, Brandmeister, Cathy Richards, Counny, Cycn, Denniss, Dynamicwork, ELeschev, Endless-tripper, Ericmetro, EugeneZelenko, F l a n k e r, Fred J,Fry1989, G.dallorto, Garynysmon, Herbythyme, Homo lupus, Illegitimate Barrister, Jake Wartenberg, MaggotMaster, MrAustin390, Ms2ger, Nightstallion, Palosirkka, Patrickpedia,PeaceKeeper97, Pianist, R-41, Rainforest tropicana, Sebyugez, Skeezix1000, Solbris, Storkk, Str4nd, Tabasco, ThomasPusch, Toben, Twilight Chill, Xgeorg, Zscout370, Полиционер, Серп,Тоны4, 65 modificări anonimeFișier:Flag of First Slovak Republic 1939-1945.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Flag_of_First_Slovak_Republic_1939-1945.svg  Licență: Public Domain Contribuitori: DarkEvil, PhiLiPImage:Gtk-dialog-info.svg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Gtk-dialog-info.svg  Licență: GNU Lesser General Public License  Contribuitori: David VignoniFișier:7TP.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:7TP.jpg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Alno, Bukvoed, Head, Nemo5576, PMG, SuperTank17, VindicatorFișier:PZL P.11c.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:PZL_P.11c.jpg  Licență: necunoscută  Contribuitori: ValiFișier:PZL-37 Los.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:PZL-37_Los.jpg  Licență: anonymous-EU  Contribuitori: Hohum, Jarekt, Kekator, Liftarn, PMGFișier:MolotovRibbentropStalin.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:MolotovRibbentropStalin.jpg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Andros64, Arnef, Balcer,Baranda, Dalderdj, Davepape, Diannaa, DieBuche, Edward, EugeneZelenko, F l a n k e r, Frank C. Müller, Infrogmation, Jonkerz, Joonasl, Julo, Kanakukk, Kl833x9, Kolchak1923, Lipothymia,Mariluna, Petr Dlouhý, Somercet, Soroka1, Svencb, Thuresson, Yann, Zzyzx11, 2 modificări anonimeFișier:Poland1939 GermanPlanMap.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Poland1939_GermanPlanMap.jpg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Hohum, Laurifindil,Piotrus, Rwendland, 1 modificări anonimeFișier:Dywizje wrzesien 1.png  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Dywizje_wrzesien_1.png  Licență: necunoscută  Contribuitori: user:HalibuttFișier:Poland2.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Poland2.jpg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Cinik, Hohum, Piotrus, SURIV, Umbricht, 1 modificări anonimeFișier:Ger Ju52 Sept.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Ger_Ju52_Sept.jpg  Licență: necunoscută  Contribuitori: ValiFișier:Poland1939 after 14 Sep.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Poland1939_after_14_Sep.jpg  Licență: Public Domain  Contribuitori: Department of History, UnitedStates Military AcademyFișier:Second World War Europe.png  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Second_World_War_Europe.png  Licență: GNU Free Documentation License  Contribuitori: .Fișier:Soviet Tanks invades Poland 17.09.1939.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Soviet_Tanks_invades_Poland_17.09.1939.jpg  Licență: necunoscută  Contribuitori:-Fișier:Wrzesien2.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Wrzesien2.jpg  Licență: Public Domain  Contribuitori: redesigned from File:Wrzesien.gif uploaded to Commons byunder GNU Free Documentation LicenseFișier:Polish POWs shot by Wehrmacht 1939.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Polish_POWs_shot_by_Wehrmacht_1939.jpg  Licență: Public Domain Contribuitori: The source didn`t provide an information who personally the author is, picture was given anonymously to Polish Military Bureau in Berlin in 1950Fișier:Bundesarchiv Bild 146-1989-034-21, Warschau, Parade vor Adolf Hitler.jpg  Sursă:http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Bundesarchiv_Bild_146-1989-034-21,_Warschau,_Parade_vor_Adolf_Hitler.jpg  Licență: Creative Commons Attribution-Sharealike 3.0Germany  Contribuitori: Andros64, Benchill, Jarekt, Pibwl, 2 modificări anonimeFișier:Warsaw siege3.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Warsaw_siege3.jpg  Licență: necunoscută  Contribuitori: ValiFișier:Powazki wrzesien 1.JPG  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Powazki_wrzesien_1.JPG  Licență: necunoscută  Contribuitori: Denniss, Halibutt, Happa, Hiuppo,ToSterFișier:Polish victim of German Luftwaffe action 1939.jpg  Sursă: http://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Fișier:Polish_victim_of_German_Luftwaffe_action_1939.jpg  Licență: PublicDomain  Contribuitori: Andros64, Fredy.00, H005, Jacklee, Jarekt, Leafnode, Oltau, Paterm, Starscream, Túrelio, 1 modificări anonime

LicențăCreative Commons Attribution-Share Alike 3.0//creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0/