1

Poporul de pe tărâmul îngheţat de la capătul lumii

Îşi spun inuiţi, cuvânt care s-ar traduce prin „om”. Sunt aproximativ 150.000 de suflete care împart un teritoriu uriaş în zona Cercului Polar, din Siberia, Groenlanda, Alaska şi până în nordul Canadei.

Limba vorbităChiar dacă la şcoală se învaţă în engleză, franceză, daneză sau rusă,

de multe ori în familie se vorbeşte limba inuit. Alfabetul acestei limbi a fost adaptat pentru a putea fi utilizat în informatică . Bătrânii sunt deseori chemaţi în şcoli să-i înveţe pe copii obiceiurile şi meşteşugurile tradiţionale.

VestimentaţiaHainele lor trebuie să fie călduroase şi impermeabile, iar pieile

animalelor vânate sunt perfecte : hanorace din blană, cu glugi uriaşe în care femeile îşi instalează bebeluşii, ghete din piele de focă, toate cusute manual, cu ace din os şi fir din tendon de balenă. Hmm... asta era pe vremuri. Acum poartă haine moderne, aşa cum purtăm şi noi.

Locuinţele Igloo-uri din blocuri de zăpadă asamblate pentru a forma o cupolă.Chiar credeţi asta ?Igloo-ul era doar un adăpost sezonier, folosit iarna, în perioadele de

vânătoare. Era un adăpost bun contra vântului şi suficient de luminos, pentru că zăpada este translucidă. Lămpile cu grăsime de focă sau de balenă asigurau o temperatură 1 – 2 grade, în timp ce afară erau cam -50. Inuiţii îşi construiau însă şi case din piatră şi bulgări de pământ, cu grinzi şi etaj din lemn.

Astăzi, cei mai mulţi inuiţi trăiesc în case moderne, colorate, încălzite, cu televiziune, telefon şi internet. Casele au de obicei o formă pătrată , cu 2până la 8 camere, în care trăiesc deseori mai multe generaţii ale unei familii.

Construirea unui igloo sau a unui adăpost din pietre este o provocare pentru tinerii inuiţi, care învaţă astfel cum trăiau bunicii şi străbunicii lor.

Animalele din jurul inuiţilorUrsul alb, lemingul, morsa, narvalul, beluga, somonul, boul moscat, renul.

Fauna sălbatică a Marelui Nord este bogată şi constituie hrana tradiţională a inuiţilor. Ea furnizează de asemenea grăsimea pentru lămpi, osul şi fildeşul necesar pentru confecţionarea diferitelor obiecte, piei pentru haine, bărci şi tobe, tendoane pentru firul de cusut şi funii.

Inuiţii cresc câini husky pe care îi dresează pentru a trage săniile şi îi hrănesc cu carne de focă. Conducerea unui atelaj nu e un lucru uşor şi nu se

2

face „după ureche”. Fiecare câine are un loc şi un rol particular, în funcţie de caracterul şi forţa sa.

Vânătoarea – tradiţie şi actualitateÎn timpul verii pleacă la vânătoare în caiacele lor din lemn saupiele de

focă ăntinsă pe os. Iarna folosesc sania sau maşini speciale pentru zăpadă. Sparg o copcă în gheaţă şi aşteaptă nemişcaţi momentul în care o focă va încerca să iasă pe banchiză.

Puştile moderne cu lunetă le permit să ţintească mai sigur, dar vânătorii inuiţi preferă să folosească armele tradiţionale ca lancea şi harponul, în dorinţa lor de a conserva fauna sălbatică pentru generaţiile viitoare.

Pe vremuri, familiile erau nomade şi-şi schimbau cu regularitate teritoriul de vânătoare, Acum se pleacă la vânătoare doar pentru câteva zile în timpul vacanţelor sau în week-end.

Credinţe, sărbători şi ritualuriLegătura între om, animale şi elementele naturale este realizată prin

intermeidul Şamanului. Inuiţii credeau că acesta are puterea de a vindeca bolile şi de a-i proteja de rele.

Pentru a deveni şaman, o persoană trebuia să îndeplinească nişte sarcini foarte grele: să postească mai multe zile şi să trăiască izolat într-un igloo timp de o lună. Aici se întâlneşte cu spiritele iar bătrânii şamani îl învaţă pe cel tânăr cuvintele şi gesturile magice şi îi transmit secretele naturii.

Sărbătorile sunt un prilej pentru comunitate de a se întâlni, a dansa , a cînta, a organiza competiţii sportive şi pentru a aduce mulţumiri spiritelor( pentru întoarcerea primăverii şi a luminii, pentru noroc la vânătoare...).

Arta tradiţionalăInuiţii îşi fabricau unelte din fildeş de morsă sau din os sculptat

decorate cu motive geometrice. Hainele cu nasturi sculptaţi şi broderii colorate sunt adevărate opere de artă.

3