introduecere in psihanaliza

UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU FACULTATEA DE PSIHOLOGIE

INTRODUCERE N PSIHANALIZSEMESTRUL I

Tema nti

Ce este psihanaliza?

1. Psihanaliza sistem de discipline axat pe ideea de inconstientDisciplinele psihanalitice psihoterapia, psihopatologia, psihologia, metapsihologia si psihanaliza aplicat se afl n interrelatii cronologice si logice. Din punct de vedere cronologic, prima a fost psihoterapia psihanalitic. Acest fapt documenteaz factualitatea psihanalizei: ea porneste de la o experient clinic absolut nou, ceea ce demonstreaz c acuzatiile aduse de ideologia comunist, con- form crora ideile lui Freud ar fi derivate din filosofia bur- ghez a lui Schopenhauer si Nietzsche, nu pot fi sustinute. Teoretizarea experientei psihoterapeutice a condus la constituirea psihopatologiei psihanalitice, care, la rn- dul su, a stat la baza psihologiei psihanalitice. Pe temeiul acesteia s-a cldit metapsihologia si psihanaliza aplicat. Structura de rezistent a acetsei cldiri multietajate o for-

2

meaz ideea de inconstient. Psihoterapia psihanalitic a nregistrat inconfundabil faptul c n spatele simptomelor nevrotice se afl continuturi inconstiente. Altfel spus, c inconstientul poate deveni n anumite circumstante patogen. Psihopatologia a teoretizat aceast constatare, iar psihologia afirm c inconstientul nu este apanajul nevroticilor, c si oamenii sntosi au inconstient. De la psihologie, Freud trece la antropologie si ontologie, avansnd, pe temeiul ideii de inconstient, idei tot mai generale si mai ndeprtate de psihoterapia fondatoare. n sfrsit, psihanaliza aplicat studiaz produsele culturii majore din perspectiva inconstientului, demonstrnd c arta, literatura, religia, filosofia ncorporeaz ntr-o form ncifrat continuturi inconstiente.

2. Psihoterapia. Caracteristici generalePsihanaliza este prima si cea mai important form de psihoterapie cunoscut de cultura european. Ea este inventat de Freud, care se pregtise cu toat seriozitatea pentru a deveni neurolog si care obtinuse rezultate notabile n neurologia de laborator, ntr-o perioad cnd psi- hiatria considera c orice disfunctie psihic, inclusiv nevroza, are un substrat organic, de ordin cerebral. La n- ceput mpreun cu Joseph Breuer, prietenul si mentorul su pentru un timp, apoi singur, Freud a nvtat de la pacientele sale isterice c prin mijloace strict psihice se poate actiona asupra simptomelor n sensul vindecrii (disparitia simptomelor). Ca metod cathartic, psihanaliza si propune, utiliznd mai nti hipnoza si apoi asociatia liber, s dezgroape evenimentul traumatic si s elibereze afectul blocat mpreun cu acesta, ceea ce nu de putine ori conducea la disparitia simptomelor. Treptat, psihanaliza se desprinde de aceast optic medical, centrat pe simptom, transformndu-se dintr-o hermeneutic a simptomului ntr-o hermeneutic a fundamentelor personalittii, ceea ce echivaleaz cu o deplasare a interesului de la terapie la profilaxie. Nu att disparitia simptomelor preocup psihanaliza matur, ci conflictele psihice structurale generatoare de diverse

4

Vasile Dem. Zamfirescu

simptome punctuale. Dac dizolvarea unui simptom prin dezvluirea cauzelor sale inconstiente directe nu ex- clude aparitia unui alt simptom, analiza conflictelor de baz ale nevrozei, cum ar fi conflictul oedipian, face putin probabil aparitia altor simptome de tip nevrotic. Exemplu: Dac pacienta despre care vorbeste Freud n studiul Predispozitia la nevroza obsesional ar fi beneficiat, dup prima manifestare a nevrozei sale (isterie de angoas), de un tratament psihanalitic adecvat, ea nu ar fi schimbat aceast form pe o alta mai grav (nevroza obsesional). Analiza initial nu s-ar fi limitat la fixatia oedipian care a produs nevroza de angoas, ci ar fi cuprins si fixatia mai veche din faza pregenital (sadic-anal) cauzatoare a nevrozei obsesionale.Psihanaliz este o psihoterapi cauzal fie c a e , ab ord eaz simptomul ca n faza nceputurilo (Studi , r i asupra isteriei) fie c abordeaz fundam entel personalitti , e i ca n faza matur.

Disparitia simptomelor, care-l preocupa pe Freud la nceput, nu se realiza prin actiunea psihic asupra simptomelor, ca n cazul abordrii prin sugestie hipnotic, ci prin constientizarea traumei infantile, care se afla la baza simptomului. Vindecarea ca maturizare psihic, presupunnd interesul pentru conflictele fundamentale ale personalittii, caracteristic pentru psihanaliza matur, se realizeaz prin constientizarea si depsirea res- pectivelor conflicte, care se manifest ca disfunctii psihice (trecute, prezente si viitoare). Ca o consecint direct a orientrii cauzale a psihanalizei ca psihoterapie, trebuie mentionat

caracterul nondi-


5

rectiv. Psihanalistul nu urmreste s modifice comportamentul analizandului su orientndu-l ntr-o anumit di- rectie prin sugestie sau recomandri directe, utiliznd as- cendentul psihic pe care-l are fat de acesta. O asemenea modificare de comportament produs prin influenta psi- hoterapeutului risc s fie pasager, adic s dureze doar atta timp ct aceast influent se exercit, ceea ce presupune instituirea unei relatii de dependent fat de terapeut. Din punct de vedere psihanalitic, un comportament poate fi modificat durabil doar prin accesul la motivatia sa profund (inconstient), prin constientizarea sa, motivatie care se dovedeste de cele mai multe ori anacronic (neadaptat) personalittii adulte. Doar extinderea Eului constient prin includerea motivatiilor inconstiente datnd din perioadele timpurii ale formrii personalittii asigu- r, ntr-o prim faz a psihanalizei, un control mai bun asupra comportamentului, pentru ca n faza terminal si n cea care urmeaz ncheierii terapiei s se instaleze modificri durabile ale comportamentului.P sihanaliza o psihoterapie este nondirectiv

Deoarece accesul direct al unui tert la desfsurarea procesului psihanalitic este imposibil, profanul doritor de informatii are la dispozitie doar surse indirecte, cum ar fi: prezentri de caz realizate de psihanalisti, printre care si cele cinci cazuri celebre analizate de nsusi ntemeietorul psihanalizei, descrierile literare de tipul roma- nului, realizate de pacienti sau de analisti, dintre care, n Romnia, este cunoscut Cuvinte care elibereaz. Romanul unei psihanalize de Marie Cardinal (Editura Trei), precum si Nu ti-am promis niciodat o grdin de trandafiri de Hannah Green (Editura Trei), filmele care prezint prin

6


intermediul imaginilor secvente din psihanalize fictive. Desi n momentul de fat sunt tri (Germania) n care se practic sistematic, binenteles cu acordul pacientilor, n- registrarea sonor a dialogului psihanalitic sau filme n care pot fi vizionate simulri ale unor faze ale psihoterapiei analitice (de exemplu, interviul preliminar), profanul, situatie n care se afl studentul la psihologie au- dient al prezentului curs de introducere n psihanaliz, dispune doar de informatii din prima categorie. Carac- terul indirect al acestora poate induce idei false despre natura psihoterapiei psihanalitice. Printre cele mai rs- pndite idei de acest tip este aceea c psihanaliza ca psihoterapie este un demers exclusiv intelectual n care dia- logul dintre terapeut si pacient urmreste interpretarea materialului furnizat de cel din urm: simptome, vise, acte ratate, asociatii verbale, amintiri etc. Hermeneutica aceasta de tip intelectual ar conduce la constientizarea motivatiilor inconstiente si, implicit, la disparitia simptomelor sau a conflictelor profunde. De fapt, asa cum co- munica o analizand, niciodat nainte de a ncepe analiza nu m-am gndit c urmeaz s simt ceva pentru psihanalist factorul afectiv este foarte important n psihanaliz.Tran sfe ru l,fe no m e nu p sih ic p e ca re se b a ze a z l psihanaliza, este de naturpreponderent afectiv.

Descoperit pe parcursul dezvoltrii psihanalizei si teoretizat pentru prima dat sistematic n 1912 n arti- colul lui Freud Despre dinamica transferului, transferul devine treptat motorul curei psihanalitice, iar interpretarea transferului, principalul instrument tehnic. Freud a folosit termenul german bertragung pentru


7

a desemna fenomenul central al psihanalizei, deoarece el descrie foarte bine ceea ce se ntmpl: n conditiile specifice cadrului psihanalitic, analizandul proiecteaz asupra analistului atitudini, moduri de relationare si mai ales dorinte si sentimente pe care, n prima sa copilrie, le-a dezvoltat fat de figurile parentale, precum si fat de alte figuri familiale apropiate. Transferul este n mod esential o repetitie, o retrire a trecutului n legtur cu persoana analistului. Dac una dintre cele mai vechi, mai puternice si mai constante dorinte ale umanittii este miscarea liber n timp, att nspre viitor, ct si nspre trecut, atunci psihanaliza poate satisface aceas- t dorint cel putin sub aspectul ntoarcerii n trecut. Senzatia de realitate a tririi transferentiale este suficient de puternic pentru a sustine aceast afirmatie. De aceea, psihanaliza mai poate fi definit si ca o retrire prescurtat a vietii. Interventia psihanalistului n raport cu transferul const n esent n a pune n evident caracterul inadecvat al atitudinilor si sentimentelor transferentiale, inadecva- re care se manifest sub trei aspecte principale: temporal, al persoanei vizate si al Eului analizandului. Motivatia si comportamentul persoanei presupun, alturi de aspectele constiente, si aspecte inconstiente, care tin de anii primei copilrii, anacronice fat de prezent, adresate, n fond, nu analistului, ci printilor si, prin urmare, egodistone (neacceptabile pentru prtile mature ale Eului). Prin interpretarea transferului, care constientizeaz aceste ina- decvri, analizandul este pus n situatia de a realiza o retrire corectiv. Modificarea schemelor de gndire, afective si de comportament, este rezultatul nregistrrii in- confundabile si repetate pe parcursul analizei, a caracte- rului inadaptat al acestora, ceea ce deschide posibilitatea

8


depsirii blocajelor de dezvoltare si adoptrii de modalitti noi, mature (adaptate) de relationare. Desi transferul este un fenomen care se produce n toate situatiile de viat, cadrul analitic urmreste, prin particularittile sale, s-l favorizeze. Dac n orice situatie de viat, dar n special n relatiile de autoritate (pro- fesor elev sau student, medic pacient, supraordonat ierarhic subordonat ierarhic), precum si n relatiile de iubire, trecutul nostru este prezent n proportii diferite, uneori ngrijortor de mari, fr ca aceast prezent s poat fi controlat, psihanaliza, prin cadrul n care se desfsoar, si propune s stimuleze actualizarea trecutului pentru a-l putea controla. Particularittile cadrului psihanalitic menite a stimula transferul sunt: constanta si neutralitatea ambiantei. Att constanta, ct si neutralitatea permit realizarea a ceea ce n etologie se numeste experiment de izolare. Subiectul este ferit de stimulii mediului su obisnuit, ntotdeauna personalizati, si pus n situatia de a proiecta continuturile psihicului su. Din punctul de vedere al neutralittii, cabinetul ideal ar trebui s fie o ncpere cu peretii albi, n care s nu se afle dect mobilierul strict necesar procesului analitic, adic divanul pentru analizand si fotoliul analistului, precum si o mas cu dou scaune de cealalt parte a camerei pentru ntrevederile preliminare, asa cum am v- zut la presedintele Societtii Germane de Psihanaliz, domnul Boehleber. n ultimele numere ale revistei Aso- ciatiei Psihanalitice Internationale sunt prezentate fotogra- fii ale cabinetelor diferitilor psihanalisti din trile Europei, ceea ce permite nregistrarea gradelor de abatere de la neutralitatea absolut. Astfel, putem vedea pe pereti fie diplome care atest competentele profesionale ale psihanalistului, fie tablouri. De asemenea, divanul pre-


9

zint diferite grade de austeritate, deci de neutralitate, fapt care relativizeaz cerinta neutralittii cadrului. Mai important, poate, dect neutralitatea cadrului, neutralitatea analistului nu se reduce la aspectele exterioare, cum ar fi vestimentatia (care trebuie s fie discret si constant) sau comportamentul, exprimat paradigmatic prin zmbetul binevoitor, ci se exprim esential prin dimensiunea interioar: psihanalistul nu trebuie s introdu- c n relatia terapeutic problemele personale, fapt care ar ngreuna sau chiar ar face imposibil analiza transferului.C adrulpsihanaliticnu creeaz, doar stim uleaz ci transferul.

Una dintre cele mai sugestive metafore pentru ilustrarea procesului analitic bazat pe dezvoltarea si analiza transferului este cea cinematografic: analizandul proiecteaz pe ecranul alb pe care-l reprezint psihanalistul filmul vietii sale, ceea ce-i permite, datorit interventiilor acestuia, n special a interpretrilor transferului, s constientizeze si s deblocheze punctele de blocaj ale dezvoltrii sale. Dar este si poate fi psihanalistul ntr-adevr un ecran alb? Istoria mai ndeprtat si mai recen- t a psihanalizei demonstreaz c nu.Psihanalistudezvolt reacti afectiv inconstient fat l i e e de analizand transfersi contratransfer.

Ca orice fiint uman, psihanalistul manifest n mod spontan reactii afective inconstiente de tipul transferului fat de ceilalti oameni, inclusiv fat de analizand. nceputurile psihanalizei, cnd analizele de formare erau foarte scurte, sunt marcate de cazuri n care psihanalistii nu-si puteau controla reactiile transferen-

10


tiale fat de pacienti pentru c nu se cunosteau suficient la nivel profund. ntr-o astfel de situatie s-a aflat, de exemplu, celebrul psihanalist maghiar Sandor Ferenczi, care s-a ndrgosti t de una dintre pacientele sale, cu care voia s se csto reasc (Elma Palos). Interventia lui Freud, cu care face trei transe de analiz ntre 1914 si 1916, l determin s renunte la proiectul su matri- monial. Acest caz si altele asemntoare au condus la introducerea analizei personale ca un element obligatoriu al formrii psihanalitice (1925). n felul acesta se urmrea ca petele albe de pe harta psihic a psihanalistului s fie ct mai putine, asa nct reactiile sale transferentiale s poat fi controlate. Spre deosebire de transferul analistului, care este reactia spontan la analizand, contratransferul este reactia inconstient a psihanalistului la transferul analizandului. Istoria psihanalizei a nregistrat si n aceast privint treceri la act contratransferentiale, cazul cel mai cunoscut fiind, poate, cel al lui Jung, care rspunde sentimentelor pacientei sale Sabine Spielrein, o alt figur celebr a psihanalizei. Cartea Un triunghi psihanalitic, Sabine Spielrein ntre Jung si Freud, publicat n 2001 de Editura Trei si Editura Curtea Veche, contine detaliile tulbur toa re ale acestei relatii, care a dep si t cadrul terapeutic. Alturi de analiza personal, supervizarea este un alt element al form ri i psihanalitice al crui scop este de a evita astfel de derapaje. Candidatul care ncepe s practice conduce primele dou cazuri sub ndrumarea unui psihanalist experimentat, numit psihanalist formator si supervizor, unul dintre scopurile principale ale superviz ri i fiind contratransferul candidatului, ceea ce permite constientizarea si controlul acestuia.


11

Att transferul analizandului, ct si contratransferul psihanalistului au fost privite n moduri diferite, n mo- mente diferite ale istoriei psihanalizei. Ambele au fost considerate, n momentul descoperirii lor de ctre Freud, drept piedici n desfsurarea curei. Ulterior, Freud si-a reconsiderat pozitia fat de transfer, considerndu-l motorul curei psihanalitice, aspectul fr a crui prezent, controlat, psihanaliza nu poate avea loc. n ce priveste utilizarea constructiv a contratransferului, abia n 1954 se poate vorbi de o cotitur clar, cnd s-a constatat c, ntruct contratransferul este indus de analizand prin intermediul identificrii proiective, el poate deveni un mij- loc extrem de important pentru cunoasterea inconstientului pacientului. Relatia dintre psihanalist si analizandul su nu este doar o relatie fantasmatic, de la inconstient la inconstient, ci este, n acelasi timp, si o relatie de la Eu la Eu, de la constient la constient, numit n teoria tehnicii psihanalitice aliant terapeutic. La diferiti autori, acelasi fenomen este denumit si aliant de lucru, transfer ra- tional (Stone, 1967), termen pe care nu-l recomand pentru c reprezint o contradictie n termeni, transferul fiind n mod esential irational, transfer matur, legtu- r realist (Kohut). n sens larg, alianta terapeutic desemneaz totalitatea factorilor care mentin pacientul n tratament si-l fac capa- bil s depseasc fazele de rezistent si transfer ostil. n sens restrns, singurul adecvat pentru a distinge alianta terapeutic de transfer, termenul se refer la o serie de caracteristici ale Eului analizandului: a) capacitatea de a fi constient de disfunctia sa psihic. Dac aceast capacita- te este diminuat sau chiar absent, perspectivele de reusit ale terapiei psihanalitice sunt corespunztor diminua-

12


te sau chiar absente; b) aspectul constient al dorintei de vindecare, care motiveaz, mpreun cu aspectul inconstient, solicitarea ajutorului competent al unui terapeut; c) capacitatea de a accepta n mod constient scopurile si mijloacele terapiei psihanalitice (contractul initial cu psihanalistul); d) capacitatea de autoobservare; e) capacitatea de a accepta efortul, durerea si conflictul intern. Alianta terapeutic are o important deosebit pentru desfsurarea terapiei psihanalitice si de aceea detectarea la pacient a capacittii de a dezvolta alianta terapeutic are valoare de pronostic n ce priveste posibilitatea sau imposibilitatea angajrii ntr-o psihanaliz reusit.ntre psihanalis si analizan exist si o relati de t d e colabora-re constient,care presupuneanum ite calitti ale Eului analizandului.

3. Psihopatologia psihanaliticExperienta psihoterapeutic, initial cu totul inedit si lipsit de prejudecti teoretice, a fost treptat sintetizat la nivelul teoriei, ceea ce a dat nastere psihopatologiei si teoriei tehnicii psihanalitice. n esent, prima este o teorie a conflictului inconstient. Disfunctiile de tip nevrotic au, dup Freud, drept miz conflictul dintre tendintele instinctuale, n special sexuale, tinnd de sexualitatea infantil, asa cum se manifesta n etapa oedipian, si cerintele culturale, care le interzic. La baza psihopatologiei psihanalitice a stat la nceput etiologia sexual a nevrozelor. Conflictul patogen era, dup Freud, n exclusivitate un conflict ntre dimensiunea instinctual sexual si normele culturale, ceea ce a dat nastere, n cadrul miscrii psihanalitice, la numeroase dispute si a condus la separarea ctorva discipoli importanti, cum ar fi Adler si Jung, de maestru. Adler este primul care sustine despre conflictul nevrotic c se poate desfsura si ntre continuturi psihice noninstinctuale (nonsexuale); conflictele patogene cele mai importante se petrec ntre continuturi care tin de dimensiunea social a omului, adic ntre dorinta de autoafirmare, care pentru Adler nu este de natur biologic, ci strict psihic, si simtul social (normele culturale). Ne- vroza este expresia esecului de a socializa dorinta de

14


autoafirmare, de a gsi ci acceptabile social de manifestare pentru dorinta de autoafirmare. i la Jung, care de- fineste nevroza ca pe o dezvoltare unilateral, dezechi- librat, ca pe o dificultate a Eului n relatia cu unul sau mai multe complexe, importanta factorului sexual ca ge- nerator de conflicte nevrotice scade considerabil. Dezvoltarea teoriilor etiologice n psihanaliz a accen- tuat tendinta de relativizare a factorului sexual. Astfel, Heinz Hartmann, unul dintre cei mai importanti repre- zentanti ai psihologiei Eului, subliniaz importanta major a agresivittii ca factor instinctual nonsexual pentru aparitia nevrozelor. Conflictele interne se structureaz drept conflicte ntre nevoile instinctuale libidinale si nevoile instinctuale agresive. Ulterior au fost puse n evident, pe msur ce psihologia psihanalitic a dezvoltrii s-a maturizat, noi surse de conflict. Astfel, o mare important au dobndit conflictele dintre nevoia de dependent, sprijin, legtur si nevoia de autonomie, independent, separare. Psihologia sinelui (Kohut) a introdus n teoria conflictului factorul narcisic, orientat pe de o parte spre asigurarea valorii proprii si a mentinerii acesteia, iar pe de alt parte, spre sigurant si bun functionare a organismului. Nevoile narcisice pot intra n conflict att cu nevoile instinctuale si cu nevoile care tin de dependent, pe de o parte, ct si cu nevoile de independen- t, pe de alt parte. Prelucrarea psihic a conflictelor ireconciliabile se realizeaz prin producerea formatiunilor de compromis. Simptomele nevrotice si trsturile de caracter nevrotice constituie astfel de formatiuni de compromis. Carac- teristica unor astfel de formatiuni de compromis pato- logice const n aceea c partea de satisfacere a compor- tamentelor instinctuale, ca si a dorintelor inconstiente


15

de relationare este mult prea mic, din cauza unor reglementri extrem de restrictive, pentru ca nlturarea sentimentelor de neplcere insuportabile s reuseasc. Rezultatul este aparitia unor fenomene de dezechilibru, de autodistrugere, precum si perturbarea anumitor functii ale Eului.Sim ptomu nevroti este o formatiun de compromis l c e re- zultatdin prelucrarea psihica unui conflict inconstient.

4. Psihanaliza ca psihologie a inconstientuluiCnd a constatat, pe baza identittii structurale ntre simptomul nevrotic, pe de o parte, si vis, act ratat, cu- vnt de spirit, produse culturale, pe de alt parte, c n- tre normalsi patologic exist doar o deosebire de grad, si nu una de natur, Freud a trecut de la psihopatologie la psihologie. ntr-un curs ulterior voi dezvolta si argumenta pe larg punctul de vedere psihanalitic asupra relatiei boal sntate psihic. n calitate de psihologie, psihanaliza este o psihologie a inconstientului, spre deosebire de psihologia prefreudian, care este o psihologie a constiintei. Marea ma- joritate a disciplinelor pe care vi le nsusiti la Facultatea de psihologie tin de categoria cuprinztoare a psihologiei constiintei, adic a acelei psihologii care studiaz fenomenele psihice constiente sau accesibile n mod direct constiintei. Spre deosebire de aceasta, psihologia inconstientului studiaz acele fenomene psihice care nu sunt accesibile n mod direct constiintei, ci doar datorit interventiei interpretrii de tip psihanalitic. Psihanaliza inconstientului nu anuleaz psihologia constiintei, ci o completeaz. Din momentul aparitiei psihanalizei, psihologia nceteaz s mai fie doar o psihologie a fenomenelor constiente. De altfel, descoperirea inconstientului psihic va revolutiona nu nu-


17

mai psihologia, ci si celelalte stiinte ale omului: filosofia, antropologia, sociologia, estetica etc. Dac ar fi s for- mulez n putine cuvinte si ntrun mod sugestiv esenta psihologiei inconstientului, as spune c ea const n ideea c si oamenii sntosi, nu numai nevroticii, au inconstient. Iar inconstientul oamenilor sntosi are aceleasi continuturi ca si inconstientul nevroticilor. Primele continuturi ale inconstientului descoperite de psihanaliz au fost de natur instinctual (acele componente ale sexualittii umane neacceptate de cultur). Cea mai adecvat formulare despre inconstient datnd din perioada nceputurilor psihanalizei i apartine lui Freud, care afirma c inconstientul este preistoria dezvoltrii li- bidoului. Cu alte cuvinte, ntemeietorul psihanalizei a constatat c tendintele sexualittii cele mai expuse refulrii datorate cenzurii culturale apartin sexualittii infantile, acelei sexualitti care se manifest pn la vrsta de sase ani. Desi diferite aspecte ale sexualittii infantile au fost dintotdeauna observate, Freud este primul care le teoretizeaz. O expunere a teoriei freudiene despre sexualitatea infantil voi face peste cteva cursuri, dup ce voi fi prezentat principalele produse psihice n care inconstientul are o pondere major. Dezvoltarea psihanalizei ca psihologie a inconstientului s-a realizat n mai multe directii. Alturi de adn- cirea descoperirilor lui Freud, noi si noi continente ale inconstientului au fost descoperite. Adler, care trece drept primul disident, pune n atentie continuturile sociale ale inconstientului. Dorinta de autoafirmare, care reia nietzscheana voint de putere si corelativele sentimente de inferioritate, se afl n prim-planul atentiei lui Adler. Un alt disident important din prima perioad de dezvoltare a psihanalizei, C.G. Jung, descrie

18


o alt zon a inconstientului, suprapersonal, adic independent de experientele individuale ale ontogene- zei, si anume inconstientul colectiv. Psihanaliza jungia- n demonstreaz c, al tur i de continuturile inconstientului personal, exist continuturi ale inconstientului colectiv arhetipurile , care ar proveni din experientele fundamentale (filogenetice) ale omului ca specie. Ultima parte a cursului va fi dedicat contribu- tiei lui Jung. Freud nsusi, n cea de a doua parte a operei sale, de dup 1920, si modific viziunea asupra inconstientului, acceptnd alturi de inconstientul de jos, produs de refulri, si un inconstient de sus, un inconstient alctuit din norme culturale interiorizate afectiv n prima copilrie. Aceast instant superioar este numit de Freud Supraeu. n ultima conceptie despre psihic a lui Freud, chiar Eul avea o dimensiune inconstient. Expunerile dedicate conceptiei freudiene despre structura psihicului vor dezvolta acest cmp teoretic. Procesul de desexualizare a inconstientului si, implicit, a psihanalizei este continuat de teoria relatiei cu obiectele, initiat de Melanie Klein. Paradigmatic pentru aceast orientare este conceptia lui Fairbairn despre refulare. Desi aceasta rmne un proces de aprare important, ea nu mai vizeaz continuturi instinctuale, ci structuri ale Eului si obiecte interne. Ideea poate fi ilustrat de modul n care functioneaz refularea n relatia cu mama. Initial copilul scindeaz imaginea mamei n obiect bun si obiect ru cu scopul de a-i diminua ambi- valenta. Apoi, pentru a realiza un control mai bun, in- teriorizeaz obiectul ru, care este supus refulrii. Cum anumite prti ale Eului rmn legate de obiectul refulat, procesul refulrii vizeaz si anumite prti ale Eului.

19


Indiferent de modul n care este abordat si conceput de diferitele scoli ale psihanalizei, inconstientul este recunoscut de toate acestea ca un factor dinamic, ceea ce a adus psihanalizei si denumirea de psihologie dinamic. Caracteristica dinamismului inconstientului se refe- r la tendinta acestei zone obscure a psihicului de a se manifesta la nivelul constientului. O astfel de manifestare este rareori nemijlocit: cnd este vorba de continuturi refulate, manifestarea n planul constiintei va fi de- format, ncifrat, mascat pentru a o face de nerecunos- cut pentru instantele socializate; chiar atunci cnd nu sunt n joc continuturi refulate, cum este cazul inconstientului colectiv, manifestarea acestuia la nivelul constiintei este una simbolic, prin urmare, tot indirect.

Elemente de istoria psihanalizei

20

5. Metapsiholo giaSensul n care este utilizat termenul metapsihologie se refer la dimensiunea cea mai general si mai ndeprtat de experient a psihologiei inconstientului. Este vorba mai ales de modele conceptuale de tipul celei de a doua viziuni asupra aparatului psihic, divizat n instante (Se, Eu, Supraeu). Principiile, conceptele fundamentale, modelele teoretice, precum si perspectiva dinamic, topic si economic dau continut metapsihologiei. Lucrrile n care sunt expuse ideile meta- psihologice ale lui Freud au titluri semnificative: Pro- iect de psihologie (1895), Formul r i asupra celor dou principii ale functionrii psihice (1911), Dinco- lo de principiul plcerii (1920), Compendiu de psihanaliz (1940). Desi nsusi Freud vede n metapsihologie o modali- tate de a-si satisface nclinatiile filosofice manifeste nc din prima tinerete, asa cum reiese dintr-o scrisoare ctre prietenul su Fliess, prezentrile acestei dimensiuni a psihanalizei neglijeaz acest aspect. Din punctul meu de vedere, sensul propriu al termenului de metapsihologie, termen construit dup modelul termenului metafizic, termen care literal nsemna dup fizic, adic disciplina care trata principiile

21


prime ale lumii fizice, naturale, este acela de filosofie pri- m, de ontologie psihanalitic. Aici se ncadreaz n mod indiscutabil cea de a doua teorie despre instincte a lui Freud, formulat ncepnd cu 1921. nsusi ntemeietorul psihanalizei recunoaste c a dat fru liber vocatiei sale filosofice, speculatia depsind cu mult materialul faptic (clinic), care-i serveste ca punct de plecare. Cele dou instincte fundamentale despre care vorbeste Freud acum, Eros si Thanatos, depsesc, n ce priveste semnificatia, cu mult sfera psihologiei sau biologiei, avnd functia teoretic, asemeni principiilor prime din filosofia elin, de a explica o regiune a existentei si anume biosfera. Secretul vietii, cum se expri- ma Freud, ar consta n lupta etern dintre Eros si Tha- natos, dintre instinctul vietii si instinctul mortii. n cursul dedicat ultimei teorii despre instincte, voi expune pe larg conceptia lui Freud si controversele pe care le-a provocat.


22

6. Psihanaliza aplicatPrin termenul de psihanaliz aplicat trebuie nte- leas aplicarea cunostintelor obtinute n terapia psihanalitic la ntelegerea produselor culturii. Mai concret, este vorba de dezvluirea filonului inconstient din marile opere culturale si a modului n care inconstientul este ncifrat, deghizat, la nivelul textului literar, filosofic, religios etc. n termeni mai putin tehnici, se poate spune c nu numai oamenii sntosi au inconstient, asemeni nevroticilor, ci si marii creatori, inconstientul lor mbrcnd forme specifice de manifestare n produsele spirituale. Trecerea de la psihopatologie la psihanaliza aplicat este mijlocit de psihologia inconstientului. Precizez c psihanaliza aplica- t nu reduce spiritul la suflet (psihic), ci demonstreaz convingtor prezenta continuturilor psihice inconstiente n marile opere culturale, fr s conteste specificul acestora, de exemplu, ireductibilitatea valorii estetice. Asta n- seamn c nu continutul psihic (inconstient sau constient) produce valoarea estetic, ci talentul creatorului.Tendintel oedipien refulat produ la nevrotic e e e c simptome,la omul snto psihic, disconfor psihic, iar la s t creatoru de geniu opere literar de m are valoare cum l , e , este Ham let de Shakespeare.

23


Cele mai frecventate dimensiuni ale psihanalizei aplicate sunt psihanaliza literaturii si psihanaliza artei. Fap- tul acesta se explic nu numai prin dorinta lui Freud si a altor psihanalisti de a-si verifica teoriile n legtur cu dou dintre domeniile cele mai importante ale vietii spirituale, ci si prin ncercarea de a populariza psihanaliza prin modalitti accesibile profanului. ntr-unul din cursurile ulterioare, voi ilustra prin cteva exemple psihanaliza literaturii. BIBLIOGRAFIE1. H. Thom, H. Kchele, Tratat de psihanaliz contemporan, vol. I, Editura Trei, Bucuresti, 1999. 2. H. Thom, H. Kchele, Tratat de psihanaliz contemporan, vol. II, Editura Trei, Bucuresti, 2000. 3. P. Gay, Freud. O viat pentru timpul nostru, Editura Trei, Bucuresti, 1998. 4. S. Freud, Predispozitia la nevroza obsesional, n Opere, vol. VII, Nevroz, psihoz, perversiune, Editura Trei, Bucuresti, 2002. 5. M. Cardinal, Cuvinte care elibereaz. Romanul unei psihanalize, Editura Trei, Bucuresti, 2002. 6. J. Laplanche, Vocabularul psihanalizei, B.P. Pontalis, Humanitas, Bucuresti, 1994. 7. . Roudinesco, M. Plon, Dictionar de psihanaliz, Editura Trei, Bucuresti, 2002. 8. A. Carotenuto, Un triunghi psihanalitic, Editura Trei si Editura Curtea Veche, Bucuresti, 2001. 9. A. Heigl, F. Heigl, J. Otto, Lehrbuch der Psychotherapie, Gustav Fischer Verlag, 1994. 10. Eugen Papadima, Psihanaliz si psihoterapie psihanalitic, Editura Jurnalul Literar, Bucuresti, 2002. 11. H. Green, Nu ti-am promis niciodat o grdin de trandafiri, Editura Trei, Bucuresti, 2006.


24

25


Tema a doua


Situatia special a psihanalizei n Romnia postbeli- c, absenta acesteia ca psihoterapie, dar si ca orientare cultural, absent impus de interzicerea psihanalizei de ctre ideologia comunist, face necesar o succint prezentare a stadiului actual al psihanalizei n Occident si n Romnia, cu accentul pe antecedentele sale interbelice. Doar astfel v veti putea da seama de efectele distruc- tive ale ideologiei comuniste si veti putea ntelege cauzele reale ale rmnerii n urm a Romniei fat de Oc- cident n ceea ce priveste psihanaliza. n timp ce n Occident psihanaliza s-a dezvoltat organic si continuu timp de un secol, n Romnia, n pofida debutului extrem de promittor, difuzarea si dezvoltarea psihanalizei a cunoscut mai multe nceputuri.


26

1. Psihanaliza n Romnia interbelicExcelent din punct de vedere cultural, perioada interbelic este surprinztor de bogat si din punctul de vedere al psihanalizei. Primul lucru care ne surprinde plcut este sincronicitatea receptrii psihanalizei. nc din 1911, Nicolae Vaschide publica la Paris cartea Somnul si visele, n care, printre primii n Europa, ia atitudine n favoarea teoriei freudiene a visului. Contributia sa e re- marcat de cunoscutul psihanalist francez Angelo Hes- nard. n 1913, M. Ilian si sustinea teza de doctorat n medicin la Facultatea de Medicin din Bucuresti cu tema Starea actual a psihanalizei. Pe plan international, dup 1910 psihanaliza abia ncepea s depseasc cer- cul restrns al psihanalistilor vienezi grupati n jurul lui Freud. n Franta, un punct de referint important pentru cultura romn, astz i una dintre marile puteri n psihanaliza mondial, cercurile medicale s-au artat mult mai reticente fat de psihanaliz n perioada antebelic. Mai curnd mediile literare (suprarealismul) au fost acelea care au contribuit decisiv la introducerea psihanalizei n Franta. O a doua particularitate a receptrii psihanalizei n Romnia interbelic o constituie faptul c principalii pro-

27


motori ai freudismului au fost medici. Exemplele pe care G. Brtescu le d n excelenta sa carte Freud si psihanaliza n Romnia sunt convingtoare nu numai prin numrul lor. n 1923, neurologul Gheorghe Marinescu, personalitate de anvergur international, public la Paris, n Revue gnrale des sciences pures et appliques (Re- vista general de stiinte pure si aplicate), un studiu amplu dedicat psihanalizei, intitulat: Introducere n psihanaliz. Studiul, mprtit ntr-o parte expozitiv si una critic, contine luri de pozitie personale, multe dintre ele favorabile psihanalizei. Tot n 1923, Constantin Vlad, un alt medic interesat de psihanaliz, care va juca un rol important n rspn- direa descoperirilor lui Freud n Romnia, si public teza de doctorat intitulat Contributiuni la studiul trata- mentului psihanalitic. Remarcabil este faptul c lucrarea contine sase prezentri de caz ale unor pacienti din viata militar. Constantin Vlad a practicat psihanaliza fr s fi fost analizat, ceea ce n epoc era un lucru obisnuit printre pionierii domeniului. Abia n 1925 s-a introdus n miscarea psihanalitic international reglementarea care stipula necesitatea analizei personale pentru viitorii practicanti ai psihanalizei. Constantin Vlad este si autorul unei ample lucrri de informare (326 de pagini) despre psihanaliz intitulat n domeniul inconstientului, unde expune fundamentele freudismului. Psihanaliza aplicat este si ea reprezentat cu succes de acelasi Constantin Vlad. n volumul Iubirea, ura si frica, din 1928, cititorul poate parcurge analize ale personalittii lui Dostoievski si a Mesterului Manole. ns lucrarea de psihanaliz aplicat prin care Constantin Vlad rmne n cultura romn este Mihai Eminescu, din punct de vedere psihanalitic, publicat n 1932, a crei re-


28

ceptare a constituit un adevrat test de mentalitate. Este adevrat c autorul pune un accent mult prea apsat asupra perspectivei medicale, avansnd, n prima parte a crtii, diagnosticul de schizoidie, din care ar fi derivat schizofrenia lui Eminescu, ceea ce, asa cum arat G. Br- tescu, este discutabil si, ntr-o anumit msur, inexact, si este, de asemenea, adevrat c datorit anumitor stn- gcii autorul nu subliniaz ndeajuns c este vorba de tendintele inconstiente ale poetului. Aceste scderi in- contestabile nu anuleaz ns contributiile crtii la cer- cetarea inconstientului eminescian, precum si la stabili- rea de relatii ntre opera poetului si viata sa psihic profund. Foarte multi dintre criticii vremii nu au fost ca- pabili s adopte o atitudine echilibrat fat de ndrz- neata lucrare si, lezati n prejudectile cele mai solide, au gsit de cuviint s rspund prin invective si atacuri la persoan. Astfel, E.D. Boroianu, n recenzia publicat n Calendarul, l sftuieste pe Constantin Vlad ssi ia un concediu de la casa de sntate, pentru c e pndit de pericolul nebuniei. Din pcate, nici mcar eruditul Geor- ge Clinescu, destul de bun cunosctor al psihanalizei, nu-i acord lui Constantin Vlad vreun merit esential. Un alt medic cu important contributie la rspndi- rea psihanalizei n Romnia este Ion Popescu-Sibiu. n 1927 el si sustine teza de doctorat n medicin cu lucrarea Doctrina lui Freud (208 pagini). Atitudinea oficialit- tilor stiintifice ale vremii fat de aceast carte ilustreaz receptivitatea mediilor academice fat de psihanaliz: Constantin I. Parhon a fost presedintele comisiei de doctorat si prefatatorul volumului aprut; la recomandarea lui Gheorghe Marinescu, premiul Academiei Romne este acordat n 1932 lucrrii lui Ion Popescu-Sibiu. Rea- mintesc c peste 20 de ani Academia Romn, subordo-

29


nat ideologiei comuniste, condamn necruttor psihanaliza. Devenit carte, lucrarea lui Ion Popescu-Sibiu a cunoscut patru editii, dintre care ultima n 1947, nsu- mnd 509 pagini. Numrul medicilor interesati de psihanaliz, autori de lucrri n domeniu, este mult mai mare. Iosif West- fried public n 1926, mpreun cu Mina Minovici, studiul Medicina legal n fata psihanalizei, iar n 1928 cartea Instinctul sexual (202 pagini), care beneficiaz de o prefat a lui Sigmund Freud, avnd, dup G. Brtes- cu, un caracter mai curnd protocolar. Gheorghe Rete- zeanu si sustine teza de doctorat n medicin (la Cluj) cu o tem de avangard n psihanaliz Visul n demen- ta precoce. Consideratii psihanalitice. Abordarea psihanalitic a psihozelor devine, n Occident, abia dup cel de al doilea rzboi mondial, o tem frecventat. Ipoteza me- dicului romn este c principala cauz a declansrii bo- lii ar fi educatia inadecvat care perturb sexualitatea infantil. De asemenea, n 1928, Traian Corozel si sustine teza Corelatiuni ntre psihogeneza viselor si a simptomelor psihonervoase, conductorul lucrri i fiind profesorul Alexandru Obregia. Spre deosebire de medici, oamenii de cultur din Ro- mnia s-au artat mai retinuti fat de psihanaliz, ceea ce reprezint inversul perfect al situatiei din Franta. Prin- tre cei care au scris favorabil despre psihanaliz sau au adoptat pozitii moderate se numr Constantin Rdulescu-Motru, care vorbeste despre doctrina lui Freud n cursul su de psihologie tiprit n 1923. De asemenea, n Personalismul energetic, autorul apreciaz contributia lui Freud la o mai bun cunoastere a relatiei dintre natur si cultur. Mihai Ralea dedic un studiu amplu teoriei psihanalitice (Problema inconstientului), dar obiecti-


30

ile pe care i le aduce se alimenteaz din prejudectile epocii (pansexualism). Pedagogul G.G. Antonescu sustine o conferint extins cu titlul semnificativ Psihana- liz si educatie, n care avanseaz, poate pentru prima dat n cultura romn, ideea educatiei permisive, inspirat de descoperirile lui Freud. Profesorul de psihologie de la Universitatea din Cluj, Nicolae Mrgineanu, prezint, n lucrarea sa din 1930 Psihologia german contemporan, psihanaliza ntr-un capitol concentrat pe 30 de pagini, care reuneste si criticile diverse care i-au fost adresate. Autorul subliniaz importanta psihanalizei. Tu- dor Vianu ncearc n Estetica sa s valorifice anumite cunostinte din freudism. Un loc aparte n seria personalittilor care se arat re- ceptive fat de psihanaliz trebuie acordat filosofului si scriitorului Lucian Blaga. Asimilarea psihanalizei, mai nti n variant feudian si apoi n variant jungian, atinge la el un grad nalt. Blaga nu numai c scrie despre psihanaliz pentru a-si informa conationalii, dar si bazeaz si creatia, literar si filosofic, pe idei psihanalitice. Piesele de teatru din anii 20 Ivanca si Fapta se bazeaz pe idei freudiene despre complexul Oedip, iar filosofia culturii expus n Trilogia culturii, pe ideea de inconstient colectiv. Blaga introduce n limbajul filosofic termenul de noologie abisal, disciplin care studiaz spiritul inconstient relevat de psihanaliz. Dintre personalittile interbelice care s-au opus psihanalizei, cele mai proeminente sunt George Clinescu si Nae Ionescu. Cel mai nversunat n expresie s-a dove- dit a fi, poate, Henric Sanielevici, pentru care psihanaliza este o spurcat teorie, iar Freud un sarlatan fr scrupule.

31


Dou fenomene ale psihanalizei interbelice n Romnia care i-au influentat negativ dezvoltarea, lipsind-o de premisele durabilittii, pot da nastere la interogatii fe- cunde. Cel mai important dintre ele este inapetenta celor care au practicat psihanaliza n aceast perioad dup G. Brtescu, cu aproximatie zece medici de a se supune unei analize personale cu ntemeietorul psihanalizei, la Viena, asa cum au procedat pionierii psihanalizei din alte tri. Motivul acestei inapetente urmeaz a fi descoperit, el tinnd mai putin de obstacolele obiective. n al doilea rnd, frapeaz, n acest interval de eferves- cent psihanalitic, absenta traducerilor, stiut fiind c nu poate exista cultur national ntr-un domeniu fr traduceri. Fr ndoial c intelectualii preocupati de psihanaliz aveau acces la limba originalului (german) sau la traducerea n alte limbi de circulatie, ns faptul c nici unul dintre ei nu a simtit nevoia s initieze traduceri n limba romn ar putea indica un interes redus pentru difuzarea noilor idei n cercuri mai largi. De asemenea, lipsa de comunicare cu cercurile psihanalitice internationale n curs de constituire si dezinteresul pentru asociere n interiorul Romniei, mpreun cu faptul c toate revistele dedicate psihanalizei n-au depsit primul numr, trebuie s dea de gndit.


32

2. Psihanaliza n OccidentAsa cum decenii ntregi comunistii au vorbit despre prbusirea capitalismului, fr ca decesul anuntat si do- rit s se produc vreodat ntre timp vestitorii catas- trofei au disprut de pe scena istoriei o dat cu sistemul comunist , tot astfel a fost si mai este nc pre- vestit iminenta disparitie a psihanalizei. Care este situatia real a psihanalizei, dincolo de inevitabilele fluc- tuatii ale pozitiei sale n cultura occidental? Cu alte cuvinte, dincolo de relativul reflux al psihanalizei n Occident, reflux pe care l consider mai curnd o iesire din mod, sunt astz i periclitate premisele existentei psihanalizei? a. Spre deosebire de Romnia, unde excelentul n- ceput a fost blocat pentru o jumtate de secol de instaurarea comunismului, n Occident, psihanaliza a beneficiat de o dezvoltare continu, chiar dac n tri ca Ger- mania sau Austria totalitarismul fascist a perturbat se- rios miscarea psihanalitic. Continuitatea a fost asigura- t de tri ca Anglia sau SUA, ferite de efectele totalita- rismului, unde au emigrat psihanalistii din Europa. b. n al doilea rnd, n Occident psihanaliza a beneficiat de o dezvoltare organic. Inventat n Occident, produs al vietii culturale si sociale occidentale, destinul noii

33


teorii psihologice si al psihoterapiei a rmas legat de viata culturii occidentale pe care a nsotit-o si determinat-o de-a lungul a 100 de ani. Astfel, schimbarea mentalitti- lor n Occident este de neconceput n afara psihanalizei, cel putin n privinta revolutiei sexuale si a miscrilor tinerilor din anii 60-70. Ca urmare a acestei situatii, psihanaliza este n momentul de fat un element constitutiv al vietii sociale si culturale occidentale. Asistenta psihiatric si cea psihologic sunt de neconceput fr participarea psihanalizei. n Franta, de exemplu, n legtur cu care beneficiez de o experient trit, psihanaliza nu reprezint doar o practic privat extrem de extins, ci si o prezent marcant n institutiile psihiatrice. Cea mai puternic impresie a produs-o asupra mea vizita la o institutie al crei obiec- tiv era ngrijirea autistilor. Surprinztor pentru mine a fost mai nti faptul c numrul personalului de ngrijire era de patru ori mai mare dect numrul persoanelor asistate. La aceast surpriz a normalittii s-a adugat o surpriz legat de psihanaliz. n ultimul timp, supervizarea de care personalul de ngrijire beneficiase din partea unor psihanalisti, cteva ore pe sptmn, con- dusese la o evident mbunttire a strii de sntate a pacientilor. Mentionez, de asemenea, institutia creat la sugestia psihanalistei Franoise Dolto, numit La maison verte, unde printii cu copii foarte mici veneau pentru a ntlni alti printi aflati n aceeasi situatie, precum si psihoterapeuti, printre care si psihanalisti, pentru a discuta problemele cele mai preocupante legate de noua situatie, scopul fiind de initiere si preventie. n nvtmntul mediu si superior, pentru a m referi tot la Franta, psihanaliza reprezint, de asemenea, o prezent important. Faculttile de psihologie de la Paris


34

VII si Paris XIII sunt dominate de transmiterea psihanalizei, predat si la unele facultti de medicin. O infor- matie anecdotic, pe care am obtinut-o cu ocazia primei sederi n Franta (1990), mi se pare extrem de concluden- t pentru importanta acordat la un moment dat psihanalizei n nvtmntul superior. Mi s-a vorbit despre ideea care circulase un timp, fr a fi fost vreodat pus n practic, idee n conformitate cu care studentii care se orientau spre psihiatrie ar fi urmat s treac printr-o analiz personal, fie c practicau, fie c nu practicau psihanaliza. Experienta propriului inconsient le-ar fi asigu- rat un mai bun acces la psihicul pacientilor. Publicatiile psihanalitice sunt foarte numeroase si extrem de diversificate. Pot documenta aceast afirmatie tot prin realittile culturii franceze, despre care am mai multe date. Societtile psihanalitice din aceast tar, n numr de peste douzeci, detin fiecare cel putin o revis- t de specialitate. Societatea Psihanalitic din Paris, n- temeiat n 1926, detine trei reviste, Asociatia Psihana- litic Francez, cinci, iar Scoala Freudian din Paris a avut la un moment dat nu mai putin de sapte reviste. Nu numai asociatiile din interiorul unei culturi patro- neaz publicatii, ci si asociatiile internationale. Oferta de crti este si ea extrem de bogat. Oricine are ocazia s ajung la Paris si are curiozitatea s intre n librrii va putea constata c raioanele dedicate psihanalizei sunt dintre cele mai extinse. Edituri mari si prestigioase cum ar fi Press Universitaire de France, Gallimard, Flamma- rion, Seuil au colectii cu un numr mare de aparitii anuale dedicate psihanalizei, unele dintre ele coordonate de psihanalisti importanti. Temele abordate sunt n primul rnd clinice, dar interrelatiile psihanalizei cu alte stiinte ale omului constituie un domeniu foarte frecventat.

35


n ceea ce priveste traducerile din opera lui Freud, cultura francez a ajuns la a treia generatie de traduceri. Colectivul de traductori care si propune s retraduc toate volumele seriei de opere complete este coordonat de Jean Laplanche, psihanalist de notorietate international, autor, mpreun cu Pontalis, al Vocabularului psihanalizei, tradus nc din 1994 si n limba romn. n ultimii ani a crescut interesul psihanalistilor francezi pentru contributiile anglo-saxone, ceea ce se repercuteaz si n planul traducerilor. Psihanalistii se asociaz n organizatii profesionale, numite de cele mai multe ori societti de psihanaliz, care au fost ntotdeauna prti componente ale societtii civile, niciodat patronate de stat. n felul acesta si ps- treaz independenta fat de ingerintele oficiale. n toate trile civilizate exist cel putin o societate de psihanali- z. Chiar si n culturile orientale, n Japonia si India, exis- t de mai mult timp astfel de societti. Majoriatea functioneaz si ca institute de psihanaliz, pregtindu-i printr-un program specific pe viitorii psihanalisti. Formarea n psihanaliz este, de regul, o formare postuniversita- r, nici o facultate nednd prin sine nssi dreptul la practicarea psihanalizei, nici mcar medicina sau psihologia. Aceasta pentru c fundamentul formrii n psihanaliz l constituie analiza personal, care nu constituie si nu poate constitui obiect de nvtmnt n nici o facultate. Desigur c ntrebarea care v intereseaz cel mai mult n momentul de fat al prezentrii este cine poate deveni psihanalist?, n conformitate cu reglementrile occidentale. Rspunsul difer n functie de cultur. n toate trile n care se formeaz psihanalisti sunt admisi pentru formare medicii si psihologii a cror pregtire uni-


36

versitar le asigur o baz de cunostinte utilizabil si pentru practicantul psihanalizei. n tri ca Franta, Aus- tria, SUA sunt admisi pentru formarea psihanalitic si alti nemedici, n afara psihologilor: pedagogi, filosofi, teologi si chiar persoane fr o formatie universitar pre- alabil. Acest ultim aspect este prevzut expres n Legea psihoterapiei din Austria promulgat n 1992. Ceea ce arat c trile cu experient n domeniu ncearc s evi- te, prin reglementri prea rigide, excluderea de la formarea psihanalitic a persoanelor cu vocatie, dar care, datorit accidentelor vietii, nu s-au putut angaja pe drumul studiilor universitare. Cel mai concludent exemplu n favoarea ideii c psihanaliza poate fi practicat cu succes n absenta formrii universitare l constituie Melanie Klein, care a revolutionat psihanaliza, dispunnd ca formare doar de dou transe de analiz personal: una cu Sandor Ferenczi si alta cu Karl Abraham. n decizia ca nemedicii s fie admisi la formarea psihanalitic n vederea practicrii psihanalizei un rol important a fost jucat de nsusi Freud, care, n 1926, public o lucrare intitulat literal: Problema analizei practicate de nemedici. Prilejul exterior a fost interzicerea dreptului de practic a psihanalizei pentru colegul vienez Theo- dor Reik, amenintat si cu un proces pentru practicarea ilegal a medicinei. Desi s-a nscut pe terenul medicinei, psihanaliza are un specific propriu, care o desprinde de medicin, afirm categoric ntemeietorul psihanalizei. Mai mult dect att, Freud si ndrepta atacul spre acei medici care practic psihanaliza fr s o fi nteles si nv tat. Pentru c fondul problemei era continutul formrii pentru psihanaliz, Freud sustinea c organi- zarea unui nvtmnt superior psihanalitic va presupune includerea, al tur i de cunostintele medicale, a

37


unor discipline cum ar fi istoria civilizatiilor, mitologia, literatura etc. Principiul care sustine o astfel de progra- m de nvtmnt este autonomia psihicului fat de so- matic. Pozitia lui Freud a fost reluat de Lacan n alt con- text, cel al Frantei postbelice. i el a insistat asupra specificittii activittii psihanalitice, principalul pericol ve- nind, n viziunea sa, din partea psihologiei (constiintei). Lacan si ndemna discipolii s studieze medicina sau filosofia tocmai pentru a contracara pericolul psiholo- gismului. Cum devine cineva psihanalist? este a doua ntreba- re practic legat de aceast profesie att de putin cunoscut n Romnia. Elementul central al formrii pentru psihanaliz este analiza personal, care mai demult era numit analiz didactic, devenit din 1925 obligatorie pentru cei care urmeaz s devin psihanalisti. Analiza personal ofer experienta trit a propriului inconstient si asimilarea acestuia, ceea ce pentru viitorul analist prezint un dublu avantaj profesional: confer convingerea despre existenta inconstientului si elimin petele albe ale autocunoasterii analistului, care l-ar mpiedica s vad problemele similare ale analizandului. Astfel, dac ana- listul nu s-a confruntat pe parcursul analizei sale cu propria homosexualitate inconstient, el nu va reusi s ana- lizeze acest aspect al psihicului pacientului su. Durata analizei personale cu scop de formare ia ca reper o medie de 500 de sedinte desfsurate de-a lungul a patru-cinci ani. Ritmul sedintelor variaz cultural, n Franta (si Romnia) admitndu-se un ritm minim de trei sedinte pe sptmn, n timp ce n spatiul anglo-saxon se respect cu strictete ritmul considerat optim de cinci sedinte pe sptmn. Se consider c frecventa sedintelor influen-


38

teaz intensitatea si amploarea transferului si, totodat, calitatea analizei sale (profunzime si extensiune). n ncercarea de a se apropia de standardele occidentale, Societa- tea Romn de Psihanaliz a adoptat media de 500 de sedinte pentru ca analiza personal s fie recunoscut. Durata analizei de formare a crescut pe msur ce noi dimensiuni ale inconstientului erau descoperite. Dac la nceput analizele de formare pe care le fcea Freud du- rau cteva sptmni si constau n special n analiza viselor, ulterior durata lor a crescut pn la ctiva ani, con- centrndu-se n special asupra perioadei ntre trei si sase ani cu problematica oedipian. O dat cu perspectiva kleinian, care acord o atentie deosebit primului an de viat si relatiei precoce cu mama, durata analizei a crescut si mai mult, ncercnd s refac si parcursul vietii celei mai timpurii a analizandului. Al doilea element al formrii psihanalitice l constituie supervizarea. Candidatul la pozitia de analist efec- tueaz primele dou analize sub controlul unui analist experimentat, recunoscut de societatea respectiv ca analist formator si supervizor. Supervizarea fiecruia dintre cele dou cazuri dureaz doi ani, ntr-un ritm de o se- dint pe sptmn. Obiectivul activittii de supervizare este, n primul rnd, contratransferul analistului, adi- c reactia sa inconstient la transferul analizandului. Supervizarea l ajut pe candidat s constientizeze contratransferul si s-l controleze, ceea ce permite dezvoltarea procesului analitic. Formarea teoretic, al treilea element al formrii psihanalitice, este, de asemenea, un aspect specific. n nici o alt form de nvtmn t nu se pred psihopatologia psihanalitic sau tehnica psihanalitic. Principalul instrument al formrii teoretice l constituie seminariile orga-

39


nizate de institutele de psihanaliz. Participarea la semi- narii se poate suprapune cu ultimii ani ai analizei personale si cu supervizarea. Marile puteri n psihanaliza contemporan sunt Statele Unite ale Americii, Franta si trile Americii de Sud. SUA, care au absorbit, n timpul celui de al doilea r zbo i mondial, o bogat emigratie din Europa (Germania, Austria, Ungaria, Italia), trec, dup lisabeth Roudinesco si Michel Plon, drept salvatoarele de nazism ale psihanalizei. Aici s-au dezvoltat principalele curente ale psihanalizei, care au dominat, n perioada de dup cel de al doilea rzboi mondial, dezvoltarea disciplinei introduse de Freud: psihologia Eului, psihologia sinelui, neofreudismul, culturalismul. Cu aproximativ 20 000 de psihanalisti, grupati n mai multe societti de psihanaliz, SUA constituie motorul psihanalizei mondiale. n Europa, acelasi rol e jucat de Franta. Cu aproximativ 6 000 de psihanalisti, Franta se singularizeaz n miscarea psihanalitic mondial printr-o reusit si echilibrat integrare a psihanalizei att n plan terapeutic (psihiatrie, psihologie, psihologie clinic si institutiile corespunztoare), ct si n plan cultural (literatur, filosofie, politic si institutiile corespunztoare ale nvtmntului superior). n pofida bunei receptri a psihanalizei n diferitele planuri ale vietii, cultura francez a produs doar o singur orientare original, cea initiat de Jacques Lacan. De altfel, lacanismul divizeaz psihanaliza francez n non sau antilacanieni si adepti ai teoriei si practicii lui Jacques Lacan.

O surprinztor de bun primire si o rapid dezvoltare a cunoscut psihanaliza n trile Americii de Sud, spulbernd prejudecata c trile latine nu constituie un


40

teren propice pentru implantarea psihanalizei. Faptul s-a reflectat si n aceea c unul dintre presedintii Asociatiei Psihanalitice Internationale a fost de origine sud-ameri- can (Horacio Etchegoyen). Lacanismul s-a bucurat de un remarcabil ecou n aceste tri. Pe lng asociatiile profesionale nationale ale psihanalistilor exist si asociatii internationale, dintre care cea mai veche si cea mai puternic este International Psychoanalytical Association (I.P.A.), n traducere romneasc Asociatia Psihanalitic International, la care a aderat si Societatea Romn de Psihanaliz . Orientarea I.P.A. este freudian. nfiintat n 1910 la Nrnberg de ctre Freud si Ferenczi, I.P.A. a cunoscut o dezvoltare continu, ajungnd astzi , dac lum n considerare si candidatii, la un numr de peste 10 000 de membri. Din punct de vedere doctrinar, I.P.A. accept n interiorul su divergentele, dac deriv din freudism. Regulile tehnice ns sunt impuse cu strictete: obligativitatea analizei personale; durata si frecventa acesteia, precum si durata sedintei, analistii forma- tori si supervizori toate acestea sunt stabilite n conformitate cu un sistem standardizat la nivel international. Unul dintre motivele pentru care Lacan a prsit I.P.A. a fost inovatia sa tehnic a sedintelor cu durat variabil. Revista stiintific a I.P.A. este, n momentul de fat, International Journal of Psychoanalysis, care a fost fondat n 1920 de c t re psihanalistul englez Ernest Jones.

41


3. Psihanaliza n Romnia de dup 1990. Societatea Romn de Psihanaliz sau premisele unei implantri durabile a psihanalizei n RomniaFondarea n 1990 a Societtii Psihanalitice Romne, care ast z i poart numele de Societatea Romn de Psihanaliz, pare s fi creat pentru prima dat premisele unei dezvoltri durabile a psihanalizei n Rom- nia. Directiile n care s-a orientat activitatea Societtii si a membrilor ei au conlucrat pentru a crea aceste pre- mise. Printre scopurile grupului psihanalitic romn s-a aflat nu numai promovarea teoriei si practicii psihanalitice n Romnia sau certificarea dreptului la practica psihanalizei, ci si asigurarea formrii pentru psihanaliz, precum si integrarea miscrii psihanalitice rom- nesti n comunitatea psihanalitic international si n organizatiile I.P.A. Aceste ultime dou scopuri au presupus, pe de o parte, o sincronizare tot mai pronuntat a practicii psihanalitice si a criteriilor formrii cu standardele occidentale n domeniu, iar pe de alt parte, un contact permanent cu psihanalistii occidentali. La apropierea psihanalistilor din Romnia de psihanaliza occidenta-


42

l au contribuit n primul rnd psihanalistii olandezi si psihanalistii francezi. n al doilea rnd, pentru prima dat n istoria cultural a Romniei, n 1994 a fost creat o editur, al c- rei scop principal este publicarea lucrrilor de psihanaliz (Editura Trei). Cnd v vorbesc, colectia Bibliote- ca de psihanaliz a publicat deja 90 de titluri, printre care masivul Tratat de psihanaliz contemporan de Thom si Kchele, n dou volume care depsesc 1 000 de pagini, masivul Dictionar de psihanaliz de lisabeth Roudinesco si Michel Plon, care nsumeaz aproape 1 000 de pagini, iar seria operelor complete ale lui Sig- mund Freud a ajuns la cel de al cincisprezecelea vo- lum. Crtile Editurii Trei sunt folosite nu numai ca ma- terial didactic, n nvtmntu l superior al psihanalizei si psihologiei, ci creeaz si mentin un public pentru psihanaliz. n al treilea rnd, tot pentru prima dat n istoria Ro- mniei, psihanaliza a devenit n mod oficial obiect de studiu obligatoriu sau optional la mai multe facultti din Bucuresti si, poate, din tar. n aceast ultim privint nu detin informatii sigure. Dumneavoastr, studentii Faculttii de psihologie ai Universittii Titu Maiorescu, aveti privilegiul de a beneficia de dou cursuri obligato- rii de psihanaliz. Prezenta psihanalizei n nvtmntul superior face posibil transmiterea teoriei ntemeiate de Freud ctre oamenii tineri, care arat un mare interes fat de acest domeniu. Ca urmare a acestei activitti sustinute si convergen- te, patru dintre membrii grupului psihanalitic romn (Brndusa Orsanu, Eugen Papadima, Vera andor, Va- sile Dem. Zamfirescu) au fost examinati de o comisie a I.P.A. si au fost acceptati ca membri directi (1997), ceea

43


ce a dat posibilitatea grupului romn s devin study group n cadrul I.P.A. Din toamna anului 2000, Spon- soring committee, desemnat de I.P.A. si alctuit din trei psihanalisti importanti Gianpaolo Klutzer (Italia), pre- sedinte, Louis Rodrigues de la Sierra (Anglia), Michel Vincent (Franta) , vine anual la Bucuresti, timp de trei-patru ani, pentru a valida noi membri directi si candidati si pentru a organiza Societatea Romn de Psih- analiz ca institut de psihanaliz. n 2000 si 2001 au fost acceptati nc trei membri directi ai I.P.A. (Silvia Cristutiu-Papadima, Alfred Dumitrescu si Rodica Matei), precum si, n 2002, Ioana Ene si treisprezece candidati. Eta- pa urmtoare pe care o are de parcurs grupul psihanalitic romn este de a deveni societate provizorie n cadrul I.P.A., statut conditionat de existenta a zece membri directi n I.P.A. BIBLIOGRAFIE1. G. Brtescu, Freud si psihanaliza n Romnia, Humanitas, Bucuresti, 1994. 2. Valentin Protopopescu, Rusia si psihanaliza o ntl- nire pe nedrept uitat n Dincolo de senintate, Editura Trei, Bucuresti, 2001. 3. Vasile Dem. Zamfirescu, Psihanaliz si comunism n n cutarea sinelui, Cartea Romneasc, Bucuresti, 1994. 4. Max Scheler, Omul resentimentului, Editura Trei, Bucuresti, l998. 5. Sigmund Freud, Disconfort n cultur n Studii despre societate si religie, Opere, vol. IV, Editura Trei, Bucuresti, 2000. 6. lisabeth Roudinesco, La bataille de cent ans. Histoire de la psychanalyse en France, Editura Ramsy, Paris, 1982. 7. lisabeth Roudinesco, Michel Plon, Dictionar de psihanaliz, Editura Trei, Bucuresti, 2002.

Conceptia psihanalitic despre raportul dintre 44

8. H. Thom, H. Kchele, Tratat de psihanaliz contemporan, vol. I, Editura Trei, Bucuresti, 1999. 9. lisabeth Roudinesco, Jacques Lacan. Schita unei vieti. Is- toria unui sistem de gndire, Editura Trei, Bucuresti, 1998. 10. Istoria grupului psihanalitic romn, n revista Psih- analiza nr. 1-2/ Bucuresti, 1998.

45



Tema a treia

Conceptia psihanalitic despre raportul dintre sntate si boala psihic

Unul dintre pilonii psihanalizei ca un sistem de discipline centrat n jurul notiunii de inconstient este conceptia specific despre raportul dintre sntate si boala psihic. Introdus de Freud si preluat explicit sau implicit de toti continuatorii si, conceptia psihanalitic are la baz ideea novatoare c ntre boala psihic si sntatea psihic deosebirea este doar de grad (cantitativ), si nu de natur (calitativ). Aceast conceptie, ale crei baze empirice si argu- mentative le voi prezenta ceva mai departe, face posibil trecerea de la practica psihoterapeutic si psihopatologia psihanalitic la psihologia strii de sntate, pe de o parte, si de la aceeasi psihopatologie la psihanaliza aplicat, pe de alt parte. Doar datorit descoperirii unittii de natur ntre sntate si boala psihic sau, altfel spus, a faptului c deosebirea dintre cele dou stri

47


este doar gradual, se poate vorbi despre psihanaliz ca stiint a inconstientului. Indiferent de domeniul asupra cruia se aplic boala psihic, starea de sntate psihic, domenii importante ale culturii, cum ar fi arta, religia, morala, filosofia , psihanaliza foloseste aceeasi perspectiv a inconstientului psihic. n partea final a acestui curs voi ilustra modul n care Freud si alti psihanalisti utilizeaz cunostinte de psihopatologie n ntelegerea unor aspecte ale fenomenului religios sau a altor fenomene culturale.O bse rvatie term ino lo gic D up cum ati observat, : pre- fer pereche de termen sntat boal psihic a i e perechii concurente, mai uzual norma patologic. : l Ratiunil sunt de cel putin dou tipuri. Este vorba n e primul rnd de faptul c, n tim p ce perecheanorm al patologic se b a ze a z oa r pe criteri statistice exterioare d i , , perechea sntat boal tine se am a n primul rnd, e , de criterii intrinsec calitative.Din perspectiv statistic i , care definest normalul n functie de m edi statistic e a a unei populatii iar anormalu (pato- logicul prin , l ) a b a tere de la m edie un fenom e rar, dar n sine poziti a , n v cum este inteligent superioar poat apre ca patologie a e a . n istoria culturi europene ideea c geniu este o alt fat i , l a nebunie a a v ut o larg circulatie i invers con- form i . , aceleias perspective cotele statistic nalte ale unei i , e disfunctii ntr-o populatie i-ar anula caracterul maladi , v trans- fernd- n dom eniu normalittii Dac n o l . populatia rom - neasc disfunctiil , e nevrotice de , exem plu ating proportia de 80 %, nseam n acest fapt , c nevroz si pierde caracte-rul maladiv? a n al doilea rnd, preferintam ea tine seam ade pregnanta term enilo. Sntatea r psihic si boala psihic att n limbajul prefreudian, si n cel curentsugereaz ai pregnant ct m


deosebirea calitativa celor dou stri, care a fost relativizat de psihanaliz. Uzaju term inologi al psihiatrie contemporane DSM l c i , III, de exemplu poate si sub influent psihanalizeitinde s , a , renunte att la prima, ct si la a doua perechede termeni, nlocuind boala sau patologi psihic prin termen cum ar fi a i disfunctie sau tulburare.

49dintre

Conceptia psVihasainlealDiteicm .dZeaspmrfeirreaspcourtul

1. Cum a ajuns Freud la noua conceptie?ncep prin a preciza c formatia de om de stiint nu i-ar fi permis lui Freud s avanseze o idee nou despre relatia dintre starea de sntate si boala psihic n absenta unei baze empirice. Conceptia despre diferenta doar gradual dintre boal si sntate, n plan psihic, nu este speculativ, ci se bazeaz pe experienta de psihoterape- ut a ntemeietorului psihanalizei. Anul 1904, cnd Freud public lucrarea Psihopatologia vietii cotidiene, marcheaz confirmarea ipotezei nscute din compararea simptomului nevrotic, abordat din perspectiva sensului n Studii asupra isteriei (1895), cu visul, care face obiectul monu- mentalei lucrri de peste 600 de pagini care este Interpre- tarea viselor (1900). Nu numai visul, ci si cele mai banale disfunctii ale vietii cotidiene, cum ar fi greselile de lec- tur, auditie, scriere etc., cunoscute de la Freud ncoace sub denumirea generic de acte ratate, au o structur identic cu cea a simptomului. Toate cele trei serii de fenomene, simptomul tinnd de ceea ce n mod traditio- nal se consider a fi boala psihic, iar visul si actul ratat de sfera snttii psihice, au o structur identic: continutul lor manifest, adic accesibil constiintei, este o formatiune de compromis, o rezultant provenit din ntlnirea dintre dou tendinte antagoniste. Confruntarea


dintre dorinta inconstient, adic interzis, tinnd de ceea ce cultura nu accept din zestrea natural a omului, si cenzura cultural genereaz formatiuni substitutive prin care se satisfac ambele tendinte aflate n lupt. Asadar, simptomul nevrotic (boala) nu se mai deosebeste de vis sau act ratat (sntatea) prin natur, ci doar gradual, pentru c natura le este identic: un continut manifest prin intermediul cruia se exprim un continut latent. Exemple: Desi fiecare dintre fenomenele mentionate mai sus va fi tratat pe larg n cursurile urmtoare, pentru ilustrarea ideii despre identitatea structural dintre sntatea si boala psihic sunt necesare cteva exemple. 1.1 Structura simptomului si sensul

n capitolul Sensul simptomelor din Introducere n psihanaliz, Freud prezint actiunea compulsiv a unei paciente care, de mai multe ori pe zi, trecea din camera ei n camera nvecinat, unde se aseza la masa plasat n mijlocul camerei, chema femeia de serviciu, creia i d- dea o nsrcinare oarecare sau o concedia imediat, apoi revenea n camera ei. Iat un comportament pe de-antregul absurd, fr sens, inaccesibil ntelegerii ra- tionale! veti spune, pe bun dreptate. Pentru c avem de-a face cu un fenomen psihic n care influenta inconstientului este preponderent si care nu-si ofer sensul doar prin continutul manifest, adic prin ceea ce este accesibil constiintei. Accesul la sensul inconstient sau continutul latent este mijlocit de asociatiile pacientei, adic de gndurile si triri-

51


le care-i trec prin minte n legtur cu simptomul. n urm cu zece ani, respectiva doamn s-a cstorit cu un brbat mult mai n vrst. n noaptea nuntii, acesta a trecut de mai multe ori din camera sa n camera sotiei, ncercnd, fr succes, s realizeze actul sexual. Pentru a evita rusi- nea la care l-ar fi expus n ochii servitoarei un asternut imaculat, dimineata sotul a vrsat o sticl de cerneal ro- sie n patul conjugal. Dac adugm la aceste informatii si pe aceea c, pe fata de mas din camera alturat, unde se ducea mereu tnra femeie, se afla o pat vizibil, atunci avem elementele pentru a aproxima sensul simbolic al actului compulsiv, strns legat de fortele psihice n conflict care-l produc. Prin comportamentul su, tnra doamn ar fi vrut parc s-si spun siesi, dar si servitoarei: Nu e adevrat, el nu are de ce s se rusineze. n acest caz, conflictul era structurat, pe de o parte, de cerinta moral a fidelittii (ne aflm n plin perioa- d victorian, asa c nu este nimic neobisnuit, din punctul de vedere al spiritului vremii, n aceea c pacienta, desi desprtit n fapt de sotul ei ns nu si juridic, se izolase de lume, pentru a evita orice ispit), iar pe de alt parte, de dorinta de a-si reface viata, bazat pe adevrul c sotul este impotent. 1.2 Structura si sensul visului Asemenea simptomului, visul are un continut manifest (ceea ce este constient sau poate fi constientizat) si un continut latent dorinta inconstient de natur instinctual sau pulsional. Continutul manifest este re- zultanta ntlnirii dintre dorinta de a dormi, care tine de sistemul constientpreconstient, si dorintele inconstien-


te, care tin de interzisul cultural, a cror ptrundere n constiint ar perturba somnul. Exemplu: Pentru ilustrare, am ales, n functie de nivelul cunostintelor dumneavoastr de psihanaliz din acest moment, un vis al lui Freud, primul supus interpretrii prin metoda psihanalitic. Este vorba despre visul fondator al psihanalizei f cu t n noaptea de 23/24 iulie 1895, cunoscut sub numele de visul despre injectia fcut Irmei. n seara respectiv Freud s-a culcat frmntat de problemele legate de tratamentul unei paciente, probleme reactualizate de vizita unui prieten, care o ntlnise pe respectiva pacient la tar, unde se afla pentru vacanta de var. La ntrebarea lui Freud despre starea Irmei, prietenul i-a rspuns: i merge bine, dar nu foarte bine. n urma discutiei, lui Freud i-a devenit constient doar un sentiment de enervare si impresia c prietenul su exprim un repros (personal sau al rudelor pacientei) legat de rezultatele nu ntru totul satisfctoare ale terapiei. Din visul n care pacienta lui Freud este personajul principal, purtnd pseudonimul Irma, voi reproduce doar partea final, important pentru ntelegerea sensului visului. Infectia de care suferea Irma n vis fusese provocat de o injectie, fcut de cine credeti? De chiar prietenul si interlocutorul lui Freud, numit Otto, medic si el, care a folosit o substant inadecvat si o sering nesterilizat. tim n mod exact de unde vine infectia. Prietenul Otto i-a fcut nu de mult, cnd nu se simtise bine, o injectie cu o solutie de propil, propilen acid propionic trimetilamin Asemenea injectii nu se fac cu atta usurint Probabil c nici seringa nu era curat.

53


Dorinta lui Freud, care se realizeaz prin acest vis este aceea de a nu fi fost rspunztor pentru suferintele pacientei sale. n plus, visul l rzbun pe Freud pentru presupusul repros al prietenului su referitor la vindecarea incomplet a pacientei sale, atribuindu-i acestuia ntreaga rspundere. n stare de veghe, n conditii de de- plin functionare a constiintei morale, Freud nu si-ar fi permis s se elibereze de orice rspundere si s se rz- bune pe prietenul su, nvinovtindu-l. Nici n timpul somnului cele dou tendinte nu se pot manifesta nestin- gherit, interventia cenzurii morale atenuate exprimn- du-se n complicatiile si ciudteniile visului. M opresc aici cu analiza acestui exemplu. Detalii despre dorinta care se exprim si se realizeaz n vis ntr-o form modificat v voi oferi n cele trei cursuri dedicate visului. 1.3 Structura si sensul actului ratat La fel ca n cazul simptomului sau visului, actul ratat, numit sugestiv de Freud paradigma psihopatologiei vietii cotidiene, este o formatiune de compromis rezulta- t din ntlnirea unei activitti constiente (cititul, scrisul, auditia, anumite gesturi etc.) si a unei tendinte subiacen- te, preconstient sau inconstient, care, n esent, const n impulsuri reprimate datorit educatiei morale. Putem deci distinge si n acest caz un continut manifest si un continut latent, sensul actului ratat fiind dat de ultimul. Exemplu: Respectnd nevoia de consecvent a exemplificrii, despre care presupun c v apartine si dumneavoas-


tr, nu numai mie, voi apela la un act ratat al lui Freud, comunicat n lucrarea Psihopatologia vietii cotidiene. Printre nsemnrile lunii septembrie, Freud gseste, cu ocazia unei revederi, data de 20 octombrie. Avem de a face cu o greseal de scriere de tipul anticipatiei. Do- rinta care perturb pe 20 septembrie notatiile lui Freud este aceea ca pacienta care si anuntase revenirea pentru 20 octombrie s fi venit mai devreme, n septembrie, cnd Freud, odihnit dup vacant, avea nc pu- tini pacienti.

55


2. Reactia istoric la inovatia freudianDesi conceptia gradualist preexist n medicin psihanalizei, fiind introdus de Claude Bernard, care a trit ntre anii 1813 si 1878, pozitia freudian a fost n- tmpinat cu o reactie de respingere vehement. De altfel, una dintre obiectiile mai vechi aduse psihanalizei, obiectie reluat ori de cte ori ideile sale ncep s-si cro- iasc drum n interiorul unei culturi, adic tocmai ceea ce se ntmpl de saisprezece ani n cultura romn, se refer tocmai la stergerea granitelor dintre boal si s- ntatea psihic. Niciodat descoperirea de ctre medicin a faptului c multe boli organice sunt cauzate de simple variatii cantitative nu a avut asemenea efecte. Este cazul hipertensiunii arteriale. Explicatia este destul de accesibil: n timp ce bolile organice de tipul hipertensiunii arteriale nu produc nimnui disconfort psihic, afirmatia c toti suntem, cel putin potential, bol- navi psihic genereaz o puternic leziune narcisic. ntotdeauna omenirea s-a mpotrivit vehement si nde- lung teoriilor care i-au lezat narcisismul, de la conceptia heliocentric la darwinism si psihanaliz. C este vorba de o reactie afectiv o demonstreaz si neluarea n considerare a unor precizri importante ale lui Freud din care reiese cu claritate c ntemeietorul


psihanalizei nu stergea orice limit ntre sntate si boala psihic. Astfel, vorbind despre psihopatologia vietii cotidiene, Freud a subliniat ntotdeauna c este vorba de perturbri trectoare, care nu afecteaz functiile psihice vitale, spre deosebire de psihonevroze, care afecteaz durabil functii importante ale subiectului, cum ar fi tes- tarea realittii. De asemenea, s-a pierdut din vedere semnificatia an- tropologic a ideii freudiene despre deosebirea doar gradual dintre sntate si boala psihic, si anume faptul c nu numai nevroticul are inconstient, ci si omul sntos. Cum simptomele sunt produsul actiunii patogene a inconstientului, dac ntre sntate si boal deosebirea este doar cantitativ, atunci si omul sntos are inconstient care, n cazul su, nu produce mbolnvire, ci doar patologiile benigne ale vietii cotidiene, de exemplu, sau produsele culturii nalte, cnd capacitatea de sublimare a energiilor instinctuale reprimate se ntlneste cu talentul artistic.

57


3. Continuatorii lui FreudDintre continuatorii importanti, Jung si Melanie Klein au extins valabilitatea descoperirii freudiene de la nevro- ze la psihoze. n fiecare dintre noi exist nu numai premisele nevrozei, dar si cele ale psihozei. n conceptia lui Jung, psihoza este cauzat de co- plesirea Eului de c t re continuturile inconstientului colectiv (arhetipuri). Deoarece, din cele mai diverse timpuri si locuri, aceleasi continuturi sunt identifica- te n cele mai diverse creatii culturale, de la religie si literatur la filosofie si stiint, trebuie s admitem, mpreun cu Jung, c, alturi de inconstientul personal (format n ontogenez), exist n fiecare dintre noi un inconstient colectiv, care tine de experienta filoge- netic a speciei. Aceasta se poate manifesta, n functie de circumstante particulare determinate, sanogen, n produsele culturii, sau patogen, n tulburril e psihotice. Dup importanta psihanalist Melanie Klein, orice individ sntos parcurge n dezvoltarea sa psihic sta- dii n care predomin procesele psihotice. Astfel, pozitia paranoid e universal, caracteriznd primele luni de viat ale oricrui individ uman. Particularit- tile acestei faze, ntlnite si la adultul psihotic, sunt ur-


mtoarele: pulsiuni agresive puternice, obiect partial si clivat n obiect bun si obiect ru (snul matern), in- troiectia si proiectia reprezint procesele psihice pre- dominante, angoasa foarte puternic este de natur persecutorie.C o n clu zie: urm a dezvoltrilor n anterioare, reformula pot concluzivconceptiapsihanalitic asupra raportuluidintre sntatesi boalapsihicatt n ce privestenevroza, si n ce ct privest psihoza sntatea si boala psihic sunt de e : fapt constructe m entale, care descriucapetele idealeale unui continuu, un fel de + si . ntre lim itele idealeale acestui continuu exist o infinitate de pozitii interm ediare,reale, care difer ntre ele doar cantitati print -un plus sau un v, r minus.

59


4. Semnificatia conceptiei psihanalitice pentru teoria cunoasteriiDescoperirea identittii de natur ntre fenomenele vietii psihice sntoase si maladive a oferit cunoasterii secolului XX o cale de acces la fenomenele complexe ale umanului: dac deosebirea dintre boala si sntatea psihic este doar de grad, atunci boala poate fi folosit ca model pentru studiul strii de sntate, deoarece fenomenele complexe, bine integrate ale strii de sntate sunt mult mai putin favorabile cunoasterii dect fenomenele maladive, n care dereglarea mecanismului i pune n evident piesele componente. n Psihopatologia vietii cotidiene, Freud scria n acest sens: cum se n- tmpl adesea n biologie, fenomenele normale si cele care se apropie de normal reprezint obiecte de studiu mai putin favorabile dect fenomenele anormale. ntreaga psihanaliz aplicat constituie o ilustrare a acestei modalitti de cunoastere initiat de psihanaliz. n Totem si tabu, Freud foloseste cunostintele de psihopatologie psihanalitic pentru a ntelege, dintr-o perspectiv nou, fenomenul religios al totemismului. Co- respondentul psihopatologic este zoofobia infantil, primul pas al demersului freudian constnd n descrierea acesteia.


Desi atitudinea copilului fat de animale difer mult fat de cea a adultului civilizat, copilul aflndu-se de obi- cei n relatii foarte apropiate cu ele, totusi uneori la b- ietii n jurul vrstei de cinci ani apare o disfunctie nevrotic, a crei manifestare principal const n frica de animalele care pn n acel moment fuseser obiectul unui interes si al unei afectiuni evidente. Fobia nu se refer la un exemplar anumit, ci la o ntreag categorie: cai, cini, pisici, mai rar psri, gndaci, fluturi. Din punct de vedere psihanalitic, esenta acestei fobii const n deplasarea asupra unui animal a fricii inspirate de tat n timpul fazei oedipiene a dezvoltrii psihosexuale. Exemple: 1. n cazul micului Hans este vorba de frica fat de cai, care mergea pn acolo nct copilul refuza s mai ias pe strad. De asemenea, Hans, un bietel de cinci ani, se temea ca nu cumva calul s intre n camera sa si s-l muste. Explicatia acestui fenomen misterios, dar nici pe departe singular, const n proiectarea si deplasarea sentimentelor ostile ale biatului fat de tat asupra unui obiect de substitutie. n dezvoltrile dedicate acestui caz, Freud indic beneficiile psihice ale acestui procedeu: atenuarea conflictului ambivalentei afective fat de tat prin deplasarea sentimentelor negative (provocate de rivalitatea pentru mam n situatia oedipian) asupra unui surogat de tat. 2. Un alt biat aflat la vrsta de nou ani suferea de patru ani de fobia fat de cini. Cnd vedea un cine pe strad ncepea s plng si striga: Drag cine, s nu-mi faci nimic, pentru c voi fi cuminte. A fi cuminte nsemna s nu mai cnte la vioar, adic s nu se mai masturbeze, activitate autoerotic interzis de tatl su. Depla-

61


sarea fricii fat de tat asupra cinelui este n acest caz ct se poate de clar. 3. Cazul micului Arpad, descris de psihanalistul San- dor Ferenczi, se distinge prin identificarea cu animalul fobogen. Pe cnd se afla la tar, la vrsta de doi ani si jumtate, micul Arpad a vrut s urineze ntr-o poiat, ns o gin i-a ciupit penisul. Anul urmtor, revenind la tar, si-a nchipuit c este el nsusi o gin: cria si cotcod- cea n loc s vorbeasc. Dup ce si-a recptat graiul, nu vorbea dect despre psrile din curte. Pe lng interesul deosebit pentru psri, n atitudinea sa era prezent si dimensiunea negativ: jocul su preferat era dea t- iatul ginilor. n spatele ambivalentei sale fat de gini se ascundea identificarea cu tatl castrator: Tatl meu este cocos, a spus odat, iar cu alt prilej: Acum sunt mic, sunt un puisor. Cnd voi creste mare, o s m fac gin, iar cnd o s fiu si mai mare, voi fi cocos. i ame- ninta pe altii cu castrarea, asa cum fusese si el amenintat din cauza gesturilor autoerotice. n a doua etap a demonstratiei sale, Freud descrie arhaica religie totemic, al crei nucleu const n ambi- valenta afectiv fat de totem. Animalul sau planta totemic simbolizeaz strmosii tribului respectiv. Totemul este tabu: el nu poate fi, n conditii normale, ucis, vn- dut sau vtmat. Totusi, n anumite regiuni ale lumii (Australia), totemul poate fi ucis si consumat cu ocazia unei srbtori anuale. Obiceiul prnzului totemic, descoperit de Robertson Smith, parte integrant a religiei totemice, ar reprezenta, dup Freud, rememorarea uciderii tatlui hoardei primitive (crima originar), care ar sta la baza principalelor institutii culturale (religia, morala, dreptul). Dup crima fiilor reuniti pentru nlturarea tiranicului strmos, partea pozitiv a ambivalen-


tei fat de tat s-ar fi reactivat si le-ar fi impus o supu- nere retrospectiv fat de tat. Asa ar fi aprut interdic- tia uciderii totemului-substitut al tatlui si exogamia (interzicerea relatiilor sexuale cu femeile din acelasi trib), adic exact ceea ce nu permitea defunctul tat originar. Concluzia lui Freud bazat pe faptul esential al ambivalentei afective, comun zoofobiei si totemismului, este c asa cum instantele superioare ale personalittii individuale apar n urma declinului complexului Oedip, tot astfel institutiile nalte ale umanittii si au originea n relatia cu tatl originar.

63


5. Vindecarea n psihanalizDac psihanaliza relativizeaz notiunile de boal si sntate psihic, atunci si notiunea medical de vindecare capt alt sens. Pornind de la deviza terapeutic a lui Freud, acolo unde a fost Se-ul, trebuie s vin Eul (Wo es war, soll ich werden), pot spune c din punct de vedere psihanalitic vindecarea echivaleaz cu maturizarea psihic, asa cum nevroza echivaleaz cu infantilismul (Jung). Prin constientizarea continuturilor psihice inconstiente, Eul dobndeste autonomia necesar ndeplinirii rolului de instant de comand si control a personalittii, reusind s medieze ntre cerintele realittii externe si cerintele realittii interne (instincte, Supraeu). Dup Melanie Klein, indicatorii unei personalitti psihice mature ar fi: a) capacitatea de a accepta gratificatii substitutive pentru dorintele infantile; b) capacitatea de a tri plcerea ntr-un mod neconflictual, ceea ce, mpreun cu primul aspect, ar da continut maturittii emotionale; c) echilibru ntre viata interioar si adaptarea la realitate.

BIBLIOGRAFIE1. Sigmund Freud, Introducere n psihanaliz, Opere, vol. 10, Editura Trei, Bucuresti, 2003.

Psihanaliza ca psihologie a inconstientului

64

2. Sigmund Freud, Interpretarea viselor, Opere, vol. 9, Editu- ra Trei, Bucuresti, 2003. 3. Sigmund Freud, Zur Psychopathologie des Alltagslebens, Gesammelte Schriften, Band IV, Internationaler Psychoanaly- tischer Verlag, Leipzig, Wien, Zrich, 1924. 4. Sigmund Freud, Micul Hans, n Opere, vol. 2, Nevroza la copil, Editura Trei, Bucuresti, 2000. 5. M. Foucault, Histoire de la folie lge classique, Paris, Gal- limard, 1972.

65



66

Tema a patra


67


1. Ideea si conceptul de inconstient nainte de FreudDescoperirea inconstientului s-a produs cu mult timp nainte de aparitia psihanalizei. Att filosofii, ct si scriitorii (romantici) au intuit existenta inconstientului. Majoritatea filosofilor care au scris despre inconstient l-au gndit ns ca pe o constiint latent, ceea ce n psihanaliz este cunoscut ca preconstient. Este vorba despre continuturi psihice latente, care sunt accesibile constiintei fr mijlocirea unui demers de interpretare. Aceast prezent a ideii de inconstient n lucrrile filosofilor poate fi ilustrat prin nume cum ar fi Leibniz, Baumgarten, Kant. Primul vorbeste despre perceptiile mici, din care, prin stimulare reciproc, ia nastere constiinta. Extrem de interesant este pozitia lui Kant care, n lucrarea Antropologie din perspectiv pragmatic, introduce termenul de reprezentri ntunecate, menit a desemna reprezentrile care le avem fr a fi constienti de ele, adic, n termeni contemporani, reprezentrile inconstiente. Desi filosoful german vorbeste de fapt tot despre preconstient, n aceeasi lucrare anticipeaz cu surprinztoare claritate cteva idei freudiene. Astfel,


68

la ntrebarea cum putem sti c avem reprezentri inconstiente dac ele nu sunt accesibile constiintei, Kant d un rspuns n spiritul psihanalizei: n mod mijlocit, prin intermediul unui fel de interpretare. Apoi, n ceea ce priveste raportul cantitativ ntre reprezentrile inconstiente si cele constiente (clare), Kant afirm c primele pot fi echivalate cu o imensitate, pe fundalul creia cele din urm apar ca simple puncte. Ceea ce constituie o alt anticipare a pozitiei psihanalizei. n sfrsit, Kant nu ezit s evidentieze influenta pe care reprezentril e ntunecate o exercit asupra activittii intelectuale constiente. Aceasta din urm poate deveni un simplu joc al reprezentrilor inconstiente. Alturi de inconstientul psihologic, filosofii propun si un inconstient metafizic, care prezint interes din perspectiva psihanalizei jungiene. Nume ca Fichte, Schelling, Carl Gustav Carus, Eduard von Hartmann pot fi invocate aici. Poate cea mai concludent defini- re a inconstientului metafizic i apartine celui din urm: Fiinta metafizic unitar din cosmos, cu atri- butele vointei inconstiente si ale reprezentrii inconstiente. Primul care vorbeste cu adevrat despre inconstient n sens psihanalitic este Fr. Nietzsche, de altfel singurul filosof luat n considerare si chiar elogiat de miscarea psihanalitic aflat la nceputurile ei. La congresul din 1911, care a avut loc la Weimar, unde se aflau si arhivele Nietzsche, o delegatie a psihanalistilor prezint surorii filosofului omagiile miscrii psihanalitice pe cale de a se internationaliza. Este singurul caz de acest fel din istoria psihanalizei. n Omenesc, prea omenesc, Nietzsche descrie inconstientul ca pe un cuprins al continuturilor psihice la

69


care Eul constient nu are acces direct. n alt lucrare important a filosofului, Genealogia moralei,

introduecere in psihanaliza

Documents

Transcript of introduecere in psihanaliza