D5.1

Manual pentru instruirea autorităţilor locale

asistarea cetăţenilor în reabilitarea caselor acestora pentru eficienţă energetică

Întreaga responsabilitate pentru conţinutul produselor acestui proiect (pagini web, publicaţii etc.) este a autorilor. Documentul de faţă nu reflectă neapărat opinia Uniunii Europene. Nici EACI, nici Comisia Europeană nu sunt

responsabile pentru orice utilizare a informaţiilor conţinute în acest document.

1

CuprinsIntroducere.......................................................................................................................................................3Modulul 1: Politici şi legislaţie...........................................................................................................................4

1.1 Factorii determinanţi ai politicilor şi legislaţiei (imagine de ansamblu istorică)......................................41.2 Directive UE, planuri naţionale şi legislaţie relevante..............................................................................7

1.2.1 Directiva privind performanţa energetică a clădirilor (EPBD+reformare).........................................71.2.2 Directiva privind serviciile energetice (ESD)...................................................................................111.2.3 Planurile naţionale de acţiune pentru eficienţă energetică (PNAEE)..............................................121.2.4 Directiva privind energia regenerabilă (RED)..................................................................................141.2.5 Planurile naţionale de acţiune pentru energia regenerabilă (PNAER)............................................171.2.6 Directiva privind cogenerarea (CHP)...............................................................................................181.2.7 Directiva privind eficienţa energetică (urmează)............................................................................19

Modulul 2: Finanţarea reabilitării clădirilor existente.....................................................................................202.1 Introducere............................................................................................................................................20

2.1.1 Context istoric şi imagine de ansamblu globală..............................................................................212.1.2 Imagine de ansamblu europeană şi câteva scheme europene de subvenţionare/sprijin relevante................................................................................................................................................................222.1.3 Rolul băncilor de dezvoltare, al guvernelor naţionale şi al băncilor comerciale.............................24

2.2 Înţelegerea modelelor de finanţare tradiţionale şi alternative şi a modului de elaborare a schemelor de finanţare locale.......................................................................................................................................25

2.2.1 Modele tradiţionale........................................................................................................................262.2.2 Modele alternative.........................................................................................................................272.2.3 Colaborarea cu băncile comerciale.................................................................................................31

Modulul 3: Tehnologii şi Implementarea Proiectului......................................................................................323.1 Tehnologii cost eficiente pentru reabilitare...........................................................................................32

3.1.1 Izolarea pereţilor, acoperişurilor şi pardoselilor.............................................................................333.1.2 Înlocuirea şi izolarea ferestrelor şi uşilor (protecţie împotriva curentului).....................................353.1.3 Optimizarea încălzirii, răcirii, iluminatului şi utilizării apei..............................................................363.1.4 Instalaţii ce utilizează surse regenerabile de energie.....................................................................413.1.5 Eficienţa costurilor şi combinaţiile optime între diversele tehnologii.............................................48

3.2 Proiecte de achiziţii publice şi implementarea acestora........................................................................503.2.1 Evaluarea energetică a clădirii........................................................................................................503.2.2 Cererea de ofertă şi achiziţiile........................................................................................................513.2.3 Contractarea...................................................................................................................................523.2.4 Implementarea proiectului, punerea în funcţiune, întreţinerea şi monitorizarea..........................52

Modulul 4: Implicarea cetăţenilor...................................................................................................................534.1 Conceperea campaniilor de conştientizare a cetăţenilor......................................................................53

4.1.1 Cu cine se lucrează la aceste campanii şi cum se folosesc diversele resurse în acest scop.............544.1.2 Mesajele, instrumentele şi stimulentele care trebuie aplicate.......................................................55

4.2 Elaborarea unui plan de implicare a cetăţenilor....................................................................................604.3 Conceperea unui plan de acţiune pentru mobilizarea proprietarilor....................................................63

2

Introducere

Proiectul Trainrebuild este primul proiect Energie Inteligentă - Europa care are ca scop instruirea proprietarilor şi autorităţilor locale (AL) privind modernizarea locuinţelor rezidenţiale prin eficientizare energetică în vederea promovării strategiilor şi practicilor inovatoare care să revoluţioneze consumul energetic din clădirile existente.

Numeroase poveşti de succes privind modernizarea sunt o dovadă a oportunităţilor de inovaţie, de îmbunătăţire a vieţii şi economisire de bani. Inovaţia se referă la modul în care proprietarii se organizează şi încheie parteneriate cu autorităţile locale, dar şi la design arhitectural de interior, tehnologii şi instrumente financiare sau monitorizare inteligentă.

Sesiunile de formare Trainrebuild care vor fi găzduite de 11 state membre ale UE vor fi o ocazie de a purta conversaţii interactive privind conceptele de nouă generaţie şi modul în care liderii de opinie şi practicile îşi pot uni forţele pentru a accelera „mişcarea de modernizare a locuinţelor” în Europa. Este vorba despre sesiuni de formare pentru proprietari şi sesiuni de formare pentru autorităţile locale. Sesiunile de formare pentru autorităţile locale vor avea loc în cinci ţări: Bulgaria, Franţa, Ungaria, Portugalia şi România.

Acest set de instrumente de formare pentru autorităţile locale conţine patru module privind aspectele legate de politici şi legislaţie (Modulul 1), finanţarea modernizării prin eficientizare energetică (Modulul 2), tehnologii şi implementarea proiectelor (Modulul 3) şi implicarea cetăţenilor (Modulul 4). De asemenea, cuprinde şi exemple de bune practici aferente Modulelor 2, 3 şi 4.

Acest set de instrumente de formare pentru autorităţile locale este destinat reprezentanţilor autorităţilor locale care vor participa la sesiunile de formare naţionale. Cu toate acestea, poate fi folosit şi ca document de referinţă de sine stătător de către alţi reprezentanţi ai autorităţilor locale interesaţi să ofere sprijin cetăţenilor care îşi modernizează locuinţele prin eficientizare energetică, dar şi pentru alte sesiuni de formare viitoare. Acest set de instrumente de formare este destinat reprezentanţilor autorităţilor locale de la nivelul întregii UE. Prin urmare, versiunea generală în limba engleză a fost realizată împreună cu cinci versiuni naţionale pentru ţările în care se vor organiza sesiunile de formare Trainrebuild pentru autorităţile locale. Versiunile naţionale ale setului de instrumente includ informaţii suplimentare şi exemple de bune practici specifice ţării respective.

Instrumentele de formare pentru proprietari şi pentru autorităţile locale sunt susţinute de o comunitate on-line, Build-Up Training Community. Trainrebuild a iniţiat şi forumul European Training Forum, co-prezidat de Comisie şi de sectorul privat. Acesta oferă tuturor celor care lucrează în domeniul formării privind strategiile de modernizare ocazia de a face schimb de experienţă şi de a dezvolta un efect de scară pentru a contribui la îndeplinirea obiectivele UE ambiţioase privind economisirea energiei şi energia regenerabilă.

3

Modulul 1: Politici şi legislaţie

1.1 Factorii determinanţi ai politicilor şi legislaţiei (imagine de ansamblu istorică)

Există dovezi clare ale schimbărilor climatice determinate de acţiunea omului. Topirea accelerată a gheţii şi zăpezii, creşterea temperaturii medii şi a nivelului mării, abundenţa condiţiilor meteorologice extreme, cum ar fi creşteri de temperatură, valuri de căldură, furtuni, inundaţii şi precipitaţii intense sunt toate efecte sau simptome ale schimbărilor climatice.

A mai rămas puţin timp pentru a schimba inevitabilul. Având în vedere politicile şi măsurile actuale privind energia şi clima şi dezvoltarea economică, nivelul emisiilor de gaze cu efect de seră va creşte în întreaga lume. Dar cu ajutorul măsurilor clare şi eficiente de reducere a efectelor, al noilor tehnologii disponibile si al stimulentelor care vor elimina barierele, încă mai putem reduce emisiile globale sub nivelurile actuale până în 2030. Emisiile de gaze cu efect de seră trebuie să atingă punctul maxim în 2020 şi să se reducă cu 50% până la nivelul din vremurile pre-industriale (1990) până în 2050. Dacă nu vom face toate acestea la timp, există o mare probabilitate să depăşim momentul în care natura umană şi umanitatea să se poată adapta natural la climatul schimbat.

Energia este cel mai puternic motor al unei ţări şi/sau continent, stimulează dezvoltarea economică şi astfel influenţează într-o mare măsură bunăstarea unei civilizaţii. În pofida epuizării rapide a rezervelor de combustibili fosili, aceştia domină în continuare piaţa energetică din întreaga lume (80% din producţia mondială de energie), însă îmbinarea producţiei de energie cu diverse tipuri de resurse energetice, cum ar fi cele regenerabile, este în creştere.

În prezent, Uniunea Europeană produce 48% din necesarul său energetic, dar producţia de resurse energetice primare este în scădere, odată cu epuizarea rezervelor de materii prime, iar producătorii consideră că exploatarea resurselor noastre limitate nu este rentabilă.

Dependenţa UE de importurile de combustibil fosil creşte pentru toate tipurile de combustibil, fiind în prezent de peste 50% şi urmând să crească la 70% până în 2030. Dependenţa de petrol este deja de aproape 85%, în cazul importurilor de cărbune se preconizează o creştere de până la 90%, iar la gaze naturale până la 80%. Principalii importatori sunt câteva state terţe, cum ar fi Rusia, Norvegia, Africa de Sud, SUA, Algeria etc., lucru care forţează UE să considere diversificarea rutelor şi resurselor drept o mare prioritate strategică.

EU este un pionier în trecerea la acţiune. În anul 2000, Comisia Europeană a lansat Programul european privind schimbările climatice (ECCP) pentru a identifica măsurile rentabile de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră.

Un prim pas important al ECCP a fost lansarea în 2005 de către UE a Schemei de tranzacţionare a emisiilor UE (EU ETS) în care au fost stabilite limitele pentru marile centrale electrice şi fabrici cu consum energetic mare (10.500 în toate ţările UE) privind cantitatea de CO2 pe care o pot emite. ETS este un instrument bazat

4

pe piaţă conform căruia cotele de emisii nefolosite de către companiile care au emis mai puţin pot fi vândute companiilor care au emis mai mult decât era permis conform Planului naţional de alocare. Pentru a consolida şi mai mult EU ETS, s-a convenit şi includerea emisiilor provenite din transportul aerian şi rutier. Din măsurile ECCP fac parte şi fondurile pentru adaptarea şi dezvoltarea tehnologiei de captare şi stocare a carbonului (CCS). Alte măsuri ECCP se referă la:

îmbunătăţirea eficienţei consumului de combustibil al maşinilor, îmbunătăţirea eficienţei energetice a clădirilor, utilizarea mai intensă a surselor de energie regenerabilă, reducerea emisiilor de metan din depozitele de deşeuri.

Un important pas al strategiei UE privind energia şi climatul este Pachetul UE privind clima şi energia adoptat în 2008, în care s-a stabilit că UE:

va reduce gazele cu efect de seră cu cel puţin 20% din nivelurile din 1990 (cu 30% dacă alte ţări dezvoltate sunt de acord),

va creşte eficienţa energetică (EE) cu 20% până în 2020, va majora ponderea energiei regenerabile în consumul de energie la o medie de 20% până în 2020

pe teritoriul UE, 10% din combustibilii pentru transport vor proveni din biocombustibili până în 2020.

Convenţia Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (UNFCCC) a fost ratificată de Romania prin Legea nr. 24/1994.

Prin această Convenţie, Statele constituite Părti ale UNFCCC, au obligatia printre altele: - Să elaboreze, să actualizeze periodic, să publice, si să transmită la Secretariatul acestei

Convenţii inventarele naţionale ale emisiilor de gaze cu efect de seră;

- Să elaboreze documente programatice la nivel national pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră şi creşterea capacităţii naturale de absorbţie a CO2 din atmosferă;

- Să integreze problematica schimbărilor climatice în politicile şi acţiunile de dezvoltare economică şi socială şi de protecţie a mediului.

România şi-a asumat sub Protocolul de la Kyoto un angajament la nivel de ţară, de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) de 8% pînă în anul 2012, faţă de anul de bază 1989 (reducere de 280 milioane tone CO2 echivalent).

La nivel naţional limitarea şi reducerea emisiilor se vor realiza în principal prin aplicarea Schemei de Comercializare a Certificatelor de Emisii GES (EU ETS) şi prin aplicarea prevederilor incluse în Decizia nr. 406/2009/CE de „împărţire a eforturilor”.

Pentru optimizarea planificării reducerilor de emisii GES provenind din celelalte surse care nu sunt sub incidenţa schemei EU ETS este necesară o corelare a planurilor sectoriale de emisii anuale din sursele reglementate prin aplicarea Deciziei nr. 406/2009/CE (decizia de împărţire a eforturilor), cu luarea în considerare a emisiilor şi a potenţialului de reducere al fiecărui sector în parte, precum şi priorităţile nationale de dezvoltare economică.

5

Potrivit inventarului naţional al emisiilor de gaze cu efect de seră realizat de ţara noastră în anul 2012, emisiile de GES aferente sectorului Energie reprezentau în anul 2010 cca 87% din total, incluzând LULUCF şi 70% din total, excluzând LULUCF. (LULUCF = Utilizarea terenului, schimbarea utilizării terenului şi silvicultură)

Prin pachetul legislativ Schimbări Climatice – Energie s-a promovat Directiva 28/2009/CE în vederea stabilirii unui cadru legislativ pentru promovarea energiei din surse regenerabile şi a unor obiective obligatorii privind ponderea energiei din surse regenerabile în cadrul consumului final de energie incluzând şi domeniul de transporturi.

Contribuţia tării noastre la atingerea în anul 2020 a obiectivului european reprezintă un procent minim de 24% din consumul final de energie să fie generat din surse regenerabile de energie (RES).

Principalele obiective de valorificare RES sunt: Integrarea surselor regenerabile de energie în structura sistemului energetic naţional (pe bază de

resurse convenţionale); Eliminarea barierelor tehnico-funcţionale şi psiho-sociale din procesul de valorificare a surselor

regenerabile de energie şi încadrarea în limitele elementelor de cost şi eficienţă economică; Promovarea investiţiilor private şi crearea condiţiilor de facilitare a accesului capitalului străin pe piaţa

surselor regenerabile; Promovarea unor politici sectoriale care să asigure securitatea energetică prin creşterea ponderii

energiilor regenerabile în consumul final de energie, diminuând gradul de dependenţă al economiei naţionale de importurile de energie primară;

Asigurarea alimentării cu energie în comunităţile izolate prin valorificarea potenţialului resurselor de energie locale

Asigurarea condiţiilor de participare a României la piaţa europeană de "Certificate verzi" pentru energia din surse regenerabile.

Nivelul obiectivului naţional privind ponderea biocarburanţilor utilizaţi în transporturi până în anul 2020 este de cel puţin 10% din consumul naţional final.Pentru realizarea acestui obiectiv, furnizorii de carburanţi au obligaţia de a introduce treptat pe piaţă benzină şi motorină cu un conţinut stabilit de biocarburanţi.

Ţintele de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră generate de utilizarea biocarburanţilor şi a biolichidelor, sunt următoarele: de minimum 35 %, începând cu data de 1 ianuarie 2012; de minimum 50%, începând cu data de 1 ianuarie 2017; de minimum 60%, începând cu data de 1 ianuarie 2018, în cazul biocarburanţilor produşi în instalaţii în

care producţia a început la data de 1 ianuarie 2017 sau după această dată. În ceea ce priveşte transportul aerian ţinta este ca cel puţin 40% din combustibil în anul 2050 să fie combustibil cu conţinut scăzut în carbon.

In ceea ce priveste creşterea eficienţei energetice, România şi-a propus o reducere a consumului de energie primară de 19 % (estimat la cca.10 Mtep).

6

1.2 Directive UE, planuri naţionale şi legislaţie relevante

Combaterea schimbărilor climatice este o prioritate cheie pentru Comisia Europeană. Comisia propune strategii şi directive/legi spre adoptare în Europa pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră şi a îmbunătăţi securitatea energetică. Există câteva legi/directive EE importante pentru regenerabile emise de CE şi transpuse în legislaţia naţională. Este vorba despre:

Directiva cadru privind ecoproiectarea 2005/32/CE Regulamentul privind modul standby 2008/1275/CE Regulamentul privind unităţile simple de conversie semnal 2009/107/CE Regulamentul privind iluminatul din birouri/stradal 2009/245/CE Regulamentul privind iluminatul locuinţelor 2009/244/CE Regulamentul privind sursele externe de alimentare 2009/278/CE Directiva privind etichetarea 2003/66/CE Directiva privind cogenerarea 2004/8/CE Directiva 2006/32/CE privind eficienţa energetică la utilizatorii finali şi serviciile energetice Directiva privind performanţa energetica a clădirilor 2002/91/CE şi 2010/31/CE Directiva privind sursele de energie regenerabilă 2009/28/CE

1.2.1 Directiva privind performanţa energetică a clădirilor (EPBD+reformare)

Este bine cunoscut faptul că majoritatea clădirilor existente au un consum ridicat de energie; în UE, consumul lor reprezintă aproximativ 40% din consumul energetic al UE şi 36% din emisiile de CO2 ale UE. EPBD şi implementarea corespunzătoare a acesteia este esenţială pentru îndeplinirea obiectivelor UE – reducerea cu 20% a emisiilor de gaze cu efect de seră şi creşterea cu 20% a EE. Pe lângă atingerea acestor obiective, EPBD este importantă pentru îmbunătăţirea securităţii energetice şi crearea de locuri de muncă, în special în sectorul construcţiilor.

Potenţialul naţional de economisire de energie, respectiv de reducere a pierderilor energetice este apreciat la 27—35% din resursele energetice primare (industrie 20—25%, clădiri 40—50%, transporturi 35—40%). La un consum anual de resurse energetice primare de circa 36 milioane tep/an, potenţialul de economisire este de circa 10 milioane tep/an. (Conform Strategiei Energetice, secţiunea „Imbunătăţirea eficienţei energetice şi promovarea surselor regenerabile de energie”).

La nivelul anului 2010 în România existau un număr de 8 402 000 locuinţe, unde 39% din totalul locuinţelor sunt situate în clădiri de locuit tip bloc, iar marea majoritate fiind construită în perioada comunistă, la standardele în vigoare în perioada respectivă şi având un grad ridicat de uzură, ce corespund acum nivelului D sau E al certificării energetice a cladirilor. (cf. PNAEE 2)

37% din totalul clădirilor existente au fost construite în perioada 1960-1990 cu standarde joase de eficientă energetică, construcţiile din prefabricate contabilizând aproximativ 1,2 milioane de apartamente, amplasate în blocuri cu mai mult de 5 etaje. Doar un număr relativ redus de clădiri au fost reabilitate termic până acum – în jur de 29 000 apartamente la nivel naţional până în 2010.

7

Principalele patru elemente ale EPBD sunt: Introducerea unei metodologii integrate de măsurare a performanţei energetice a clădirilor Stabilirea şi aplicarea standardelor minime de performanţă energetică în clădirile noi şi în clădirile

renovate cu o suprafaţă mai mare de 1.000 m2, precum şi actualizarea regulată a acestor standarde Introducerea unui sistem de certificare energetică şi consiliere pentru clădirile noi şi existente şi

pentru clădirile publice, unde certificatele ar trebui afişate într-un loc vizibil Inspecţia şi evaluarea regulată a cazanelor, sistemelor de încălzire şi aer condiţionat

În plus, conform EPBD, certificatele de performanţă energetică trebuie puse la dispoziţie în momentul construirii, vânzării sau închirierii clădirilor. Fiecare locuinţă ar trebui să dispună de posibilitate de a regla consumul de căldură şi de apă caldă. Directiva se referă la clădirile din sectorul de locuinţe şi cel terţiar cu o suprafaţă mai mare de 1.000 m2, însă nu acoperă tipurile de clădiri precum clădirile istorice, amplasamentele industriale.

Principalele părţi ale directivei ar fi trebuit să fie implementate până în 2006, dar câteva ţări au solicitat extinderea termenului limită din cauza lipsei de experţi naţionali care să emită certificatele de performanţă energetică. Noul termen a fost stabilit pentru luna ianuarie 2009.

Pe baza EPBD, pot fi identificate câteva activităţi relevante pentru autorităţile locale. Principalele activităţi sunt cele enumerate în continuare, dar datorită circumstanţelor naţionale şi transpunerii EPBD în legislaţia naţională, lista rolurilor şi responsabilităţilor autorităţilor locale poate varia.

• promovarea implementării EPBD la nivel local în conformitate cu legilor naţionale,• stabilirea cadrului administrativ necesar la nivel local, dacă acest lucru este reglementat de legile şi

politicile naţionale,• elaborarea regulamentelor locale dacă este necesar pentru a aplica şi mai bine procesul de

certificare, revizuirile, cerinţele privind performanţa energetică minimă etc.,• asigurarea accesului la certificatori independenţi acreditaţi la nivel local,• aplicarea certificării la apariţia unei schimbări în privinţa proprietăţii,• elaborarea de strategii energetice şi planuri de acţiune care, printre altele, stabilesc obiectivele EE,

intervalul de timp şi mecanismele auxiliare pentru îndeplinirea obiectivelor respective,• informarea publicului şi creşterea gradului de conştientizare privind practicile şi oportunităţile de

investiţii EE,• cooperarea cu companiile de servicii energetice,• încheierea de PPP,• asigurarea sprijinului (nu neapărat financiar) în audituri energetice, izolaţii, • amplasarea certificatelor de performanţă energetică în locuri vizibile în clădiri publice,• schimbul de bune practici în cadru naţional şi internaţional.

Pe durata transpunerii şi implementării EPBD, CE şi-a dat seama că unele dispoziţii şi cerinţe stabilite în EPBD ar trebui eliminate şi cerinţele privind performanţa energetică ar trebui consolidate. În acest sens, o nouă versiune a EPBD, EPBD reformată a fost adoptată în luna mai 2010. Principalele puncte ale directivei şi diferenţele faţă de EPBD sunt următoarele:

Începând cu 31 decembrie 2020, toate clădirile noi vor fi clădiri cu consum de energie aproape egal cu zero şi energia consumată trebuie să provină în cea mai mare parte din SER.

Clădirile publice ar trebui să dea un exemplu, transformându-se în clădiri consum de energie aproape egal cu zero până la 31 decembrie 2018.

8

Pragul de 1.000 m2 pentru renovarea majoră a fost eliminat şi va intra în vigoare în momentul implementării regulamentelor naţionale.

SM trebuie să elaboreze planuri naţionale privind creşterea numărului de clădiri cu consum de energie aproape egal cu zero. De asemenea, până la mijlocul anului 2011, trebuie să facă o listă de stimulente financiare şi nu numai pentru tranziţie, cum ar fi asistenţă tehnică, subvenţii, scheme de creditare şi credite cu dobândă scăzută.

Metodologia de calcul armonizată pentru cerinţele minime de performanţă energetică este stabilită în Directivă, SM trebuie să justifice orice diferenţă mai mare de 15% dintre cerinţele actuale şi cerinţele optime de cost.

În SM va fi impusă o procedură mai detaliată şi mai riguroasă de emitere a certificatelor de performanţă energetică şi ar trebui să se introducă un sistem de control pentru verificarea corectitudinii certificatelor.

SM trebuie să se asigure că se emit certificate de performanţă energetică pentru orice clădire construită, vândută sau închiriată, dar şi pentru clădirile în care peste 500 m 2 sunt ocupaţi de o autoritate publică. La cinci ani de la intrarea în vigoare a legislaţiei, acest prag va fi redus la 250 m 2. CPE ar trebui să conţină informaţii despre modul de îmbunătăţire eficientă a clădirii, poate cuprinde informaţii despre posibilităţile financiare şi momentul rambursării, estimări cost-beneficii.

SM trebuie să consolideze calitatea inspecţiilor cazanelor, sistemelor de încălzire şi aer condiţionat. Inspecţia poate fi realizată de experţi independenţi, calificaţi şi acreditaţi. Rapoartele de inspecţie pot cuprinde recomandări privind eficienţa energetică.

SM pot stabili obiective pentru a stimula investiţiile EE privind transformarea fondului de clădiri în clădiri cu consum de energie aproape egal cu zero.

SM pot aplica penalizări pentru neconformare.

Directiva privind performanţa energetică a clădirilor a fost transpusă în legislaţia românească prin legea 372/2005. Responsabilitatea pentru implementare revine Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului în cooperare cu Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, Ministerului Mediului şi Pădurilor şi Ministerului Aadministraţiilor şi Internelor. Metodologia de calcul a performanţei energetice a clădirilor este dezoltată şi cerinţele minime de performaţă sunt stabilite.

Normele metodologice au fost adoptate prin Ordinul 691/2007 (MOf Nr. 695 din 2007, Part I). Normele se referă la aplicarea art. 22 din legea 372/2005 care transpune Directiva privind performanţa energetică a clădirilor în legislaţia naţională şi se referă la:

Cerinţele performanţei energetice a clădirilor; Auditul energetic şi certificatul de performanţă al clădirilor; Inspecţia cazanelor şi a instalaţiilor de încălzire; Inspecţia sistemelor de climatizare.

Cerinţele minime pentru clădirile vechi şi noi sunt stabilite prin Metodologia de calcul a performanţei energetice a clădirilor aprobată prin Ordinul 57/2007 publicat în Mof 126/2007.

Metodologia conţine trei părţi esenţiale: Anveloparea clădirilor; Performanţa energetică a instalaţiilor din clădiri; Auditul energetic şi certificatul de performanţă al clădirilor.

În octombrie 2008 guvernul a adoptat noi modificãri/completãri la lege, ce vizează:

9

Realizarea controlului de cãtre organele abilitate ale primãriilor municipiilor, oraşelor şi comunelor, respectiv ale Primãriei Generale a Municipiului Bucureşti, privind afişarea certificatului de performanţã energeticã la clãdirile aflate în proprietatea/administrarea autoritãtilor publice sau a instituţiilor care presteazã servicii publice;

Obligativitatea existentei certificatului de performanţã energeticã a clãdirii la recepţia lucrãrilor; Obligativitatea existenţei certificatului de performanţã energeticã a clãdirii în cazul încheierii

contractelor de vânzare-cumpãrare şi/sau închiriere; Realizarea unei baze de date la Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Construcţii şi

Economia Construcţiilor (INCERC) Bucureşti, dupã centralizarea certificatelor de performantã energeticã.

Certificarea energetică a clădirilor funcţionează din 2010 şi este obligatorie pentru toate clădirile şi apartamentele rezidenţiale.

România s-a angajat faţă de UE că va fi continuată reabilitarea termică a clădirilor existente, pentru care sunt avute în vedere două mecanisme de finanţare:

Prin Programul de reabilitare termică a clădirilor prevăzut în OUG nr. 18/2009 privind creşterea performanţei energetice a blocurilor de locuinţe, finanţarea executării lucrărilor se va sigura în proporţie de 50% din alocaţii de la bugetul de stat, 30% din fonduri de la bugetele locale şi 20% din fondurile asociaţiilor de proprietari.

Se urmăreşte creşterea performanţei energetice a blocurilor de locuinţe – condominii, construite în perioada 1950-1990, astfel încât consumul anual specific de energie calculate pentru încălzire să scadă sub 100 kW h/mp arie utilă, în condiţii de eficienţă economică.

Vor fi finanţate lucrări care vizează i) izolarea termică a pereţilor exteriori; ii) înlocuirea ferestrelor şi uşilor exterioare existente, inclusiv tâmplăria aferentă accesului în blocul de locuinţe, cu tâmplărie performantă energetic; iii) termo - hidroizolarea terasei/termoizolarea planşeului peste ultimul nivel în cazul existentei şarpantei; iv) izolarea termică a planşeului peste subsol, în cazul în care prin proiectarea blocului sunt prevăzute apartamente la parter. Măsurile de reabilitare termică pot fi aplicate etapizat, efectele acestora, din punct de vedere al reducerii consumurilor energetice, cumulându-se, iar investiţia poate fi recuperată în cca. 6 – 8 ani, în funcţie de pachetul de măsuri realizat.Se estimează că prin aplicarea măsurilor de reabilitare termică la blocurile de locuinţe se poate realiza o economie de energie de cca. 25% faţă de situaţia iniţială.

Prin OUG nr. 69/2010 privind reabilitarea termică a clădirilor de locuit cu finanţare prin credite bancare cu garanţie guvernamentală, a fost instituit un mecanism nou de finanţare, atât pentru executarea lucrărilor de reabilitare termică la blocurile de locuinţe şi la clădirile de locuit unifamiliale, cât şi pentru achiziţia şi/sau montarea echipamentelor pentru utilizarea surselor regenerabile de energie.

Sunt avute în vedere lucrări de reabilitare care pot conduce la economie de energie în clădiri, în condiţiile realizării şi menţinerii condiţiilor de confort interior şi de eficienţă economică: i) reabilitarea termică a anvelopei clădirii şi a instalaţiilor aferente; ii) repararea, după caz, înlocuirea/achiziţionarea unor centrale termice de bloc/scară, respectiv centrală termică pentru locuinţa unifamilială; iii) introducerea, după caz, a unor sisteme alternative pentru asigurarea parţială/totală a energiei pentru apă caldă de consum, iluminat şi/sau încălzire.O prevedere importantă în directivă pentru asigurarea progresului tehnic şi trecerea către o economie cu emisii reduse de carbon este cea a clădirilor al căror consum de energie este aproape egal cu zero (art 9).

10

O clădire “cu consum net de energie zero“ înseamnă o clădire unde, ca rezultat al unui nivel foarte ridicat al eficienţei energetice a clădirii, consumul anual total de energie primară este egal sau mai mic decât producţia de energie din surse regenerabile de energie.

Directiva prevede că până la 31 decembrie 2020, toate clădirile noi vor fi clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero; şi după 31 decembrie 2018, clădirile noi ocupate şi deţinute de autorităţile publice sunt clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero.

Din păcate expertiza şi experienţa României în acest domeniu este foarte redusă iar măsurile şi programele ce vizează acest aspect nu au fost dezvoltate. Nici cel de al doilea Plan Naţional de Acţiune nu prevede nimic în acest sens.

În ceea ce priveşte certificarea energetică a clădirilor publice, de asemenea situaţia este deficitară, deoarece sunt foarte puţine astfel de clădiri certificate. Cum limita de suprafaţă s-a redus de la 1000 mp la 500 mp şi urmează ca în câţiva ani să fie aplicată de la 250 mp, practic aproape toate clădirile publice vor trebui certificate.

1.2.2 Directiva privind serviciile energetice (ESD)

Scopul ESD este acela de a contribui la securitatea aprovizionării cu energie în UE, reducerea consumului de energie primară şi reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în UE, eficientizarea şi rentabilizarea consumului final de energie. Obiectivul general al directivei vizează dezvoltarea unei pieţe pentru serviciile de energie, precum şi elaborarea de programe şi măsuri pentru eficienţă energetică la nivelul utilizatorilor finali. Directiva nu vizează o anumită tehnologie, la fel ca alte câteva directive conexe privind eficienţa energetică, ci vizează principalii jucători, instituţii şi actori de pe piaţă.

Având în vedere rolul important al autorităţilor locale pe piaţă, ESD consideră şi autorităţile locale drept un nivel de guvernare care ar trebui să promoveze activităţile EE pe baza exemplelor proprii şi ar trebui să informeze, modeleze şi influenţeze factorii interesaţi la nivel local în vederea creşterii EE a clădirilor.

Scopul directivei este acela de a rentabiliza şi eficientiza consumul de energie prin: stabilirea unor obiective indicative, stimulente şi cadre instituţionale, financiare şi legale necesare

pentru a elimina barierele de pe piaţă şi imperfecţiunile care împiedică un consum eficient de energie,

crearea condiţiilor pentru dezvoltarea şi promovarea unei pieţe pentru servicii energetice şi pentru livrarea programelor de economisire a energiei şi alte măsuri menite să îmbunătăţească eficienţa consumului final de energie.

Conform ESD, SM trebuie să adopte obiectivele minime de reducere cu 9% a consumului de energie care trebuie îndeplinite în perioada 2008-2016 şi obiective intermediare pentru 2010. În acest sens, SM trebuie să elaboreze planuri naţionale de acţiune privind eficienţa energetică (PNAEE) în 2007, 2011 şi 2014 care să conţină descrieri ale noilor politici şi măsuri de îndeplinire a obiectivelor de economisire a energiei pe sectoare, cu finanţarea necesară alocată acestor măsuri. Ar trebui să se ia măsuri şi cu privire la contorizare, facturare, promovarea serviciilor energetice şi a obligaţiilor pentru sectorul public.

11

Sectorul public ar trebui să conducă prin puterea propriului exemplu, ar trebui să adopte măsuri care să ducă la îmbunătăţirea EE, să informeze sectorul public şi privat cu privire la măsuri şi să promoveze schimbul de bune practici. Autorităţile locale ar trebui să iniţieze folosirea diferitelor scheme de finanţare disponibile, cum ar fi finanţări de la terţi sau contracte privind performanţa energetică. Acestea ar trebui să integreze EE în achiziţiile lor publice prin investiţii în produse, echipamente şi vehicule EE.

Companiile energetice reprezintă un alt sector important al directivei. SM ar trebui să stabilească obligaţii privind eficienţa energetică pentru distribuitorii de energie, operatorii de sisteme de distribuţie şi companiile energetice retail, deşi există o serie de opţiuni la care pot apela, de la implicarea distribuitorilor de energie şi/sau companiilor retail în activităţi de eficienţă energetică, oferindu-le distribuitorilor şi/sau furnizorilor de energie ocazia de a contribui la fondurile pentru eficienţa energetică.

Directiva privind Serviciile energetice a fost transpusă prin OG nr. 22/2008 privind eficienţa energetică şi promovarea utilizării la consumatorii finali a surselor regenerabile de energie. Actul normativ impune, pe de o parte, operatorilor sistemului de distribuţie a energiei să ia măsuri pentru eficientizarea consumului de energie şi, pe de altă parte, obligă operatorii economici care consumă anual o cantitate de energie mai mare de 1000 Tep, să efectueze audituri energetice anuale şi să întocmească programe de îmbunătăţire a eficienţei energetice.

Cadrul instituţional în domeniul politicii de eficienţă energetică este asigurat de: Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, care aplică politica guvernului în sectorul energetic, inclusiv în domeniul eficienţei energetice; Ministrul Dezvoltării Regionale şi Turismului, care aplică politica de eficienţă energetică în sectorul clădirilor; Ministrul Administraţiei şi Internelor, cu responsabilităţi privind eficienţa energetică la nivelul administraţiei locale; Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, responsabil pentru eficienţa energetică în sectorul transporturilor, Ministerul Mediului şi Pădurilor şi, nu în ultimul rând, de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), care asigură implementarea şi monitorizarea aplicării politicii naţionale de eficienţă energetică, monitorizarea programelor de utilizare eficientă a energiei şi a economiilor de energie rezultate, evaluarea tehnică a proiectelor de investiţii în domeniul eficienţei energetice pentru care se solicită finanţare, autorizarea auditorilor energetici şi atestarea managerilor energetici. Împreuna cu Autoritatea Naţionala pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice, ANRE elaborează şi publică liniile directoare privind eficienţa energetică şi economiile de energie, ca posibile criterii de evaluare a ofertelor la procedurile de atribuire a contractelor de achiziţii publice.

În ceea ce priveşte datele ce trebuiesc colectate la nivel municipal şi care trebuiesc raportate la nivel naţional, nu există încă un asemenea mecanism dezvoltat. Singura deosebire se găseşte la sistemele de incălzire centralizată unde datele se colecteaza de la nivel local. Certificatele albe (pentru eficienţă energetică) nu au fost încă introduse în România.

Există unele angajamente voluntare, aşa numitul Angajament pe Termen Lung care a fost identificat ca model de succes în unele ţări pentru a determina un angajament voluntar din partea industriei cu privire la eficienţa energetică. Acesta a fost propus de Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri în cadrul PNAEE – 2.

1.2.3 Planurile naţionale de acţiune pentru eficienţă energetică (PNAEE)

12

Conform ESD, art. 14, toate SM trebuie să elaboreze Planuri naţionale de acţiune pentru eficienţă energetică (PNAEE) în 2007, 2011, 2014 şi să transmită aceste documente Comisiei Europene în termenul stabilit. În primul PNAEE care trebuia transmis în iunie 2007, toate SM urmau să stabilească un obiectiv indicativ naţional de minim 9% în ceea ce priveşte economisirea energiei care trebuia atins până în 2016 şi un obiectiv intermediar naţional care trebuia atins până în 2010. Conform ESD, trebuie să se acorde o atenţie specială rolului exemplar al sectorului public, creşterii gradului de conştientizare, schimbării comportamentului utilizatorilor finali şi condiţiilor de pe piaţă pentru serviciile energetice.

Primul PNAEE prevede o gamă largă de politici şi măsuri pentru îndeplinirea obiectivelor naţionale finale şi intermediare de economisire a energiei, susţinute de strategii şi planuri de acţiune complete, cu un cadru instituţional şi finanţare. Cu toate acestea, câteva PNAEE-uri arată că există decalaje mari între angajamentele de economisire a energiei şi politicile, măsurile şi instrumentele financiare descrise în vederea îndeplinirii obiectivelor intermediare şi finale. Păstrarea unei abordări neschimbate, acţiuni premature şi măsuri fragmentate, contorizarea dublă indică faptul că evaluările cantitative privind îndeplinirea obiectivelor naţionale nu sunt realiste.

În ceea ce priveşte economiile sectoriale, sectorul de construcţii a fost în centrul atenţiei, dat fiind că toate SM au menţionat câteva măsuri privind modernizările care vizează eficienţa energetică, în special pentru sectorul locuinţelor. În afara acestui sector, aproape fiecare SM a acoperit cu diverse măsuri sectoarele terţiar, de transport şi industrial, dar numai câteva au acoperit şi sectorul agricol. Unele SM au enumerat măsuri care nu se încadrează în sfera de aplicare a ESD, cum ar fi cogenerarea, sisteme de încălzire pe bază de biomasă, transportul internaţional, ETS etc.

Majoritatea PNAEE conţin măsuri pentru achiziţiile publice în domeniul eficienţei energetice, însă din nou nu este întotdeauna clar care este legătura dintre această măsură şi cerinţele stabilite în Anexa VI la ESD.

O varietate de măsuri privind diseminarea informaţiilor, creşterea nivelului de conştientizare, schimbarea comportamentului sunt incluse în toate PNAEE, fiind disponibile şi câteva exemple de bune practici pentru public şi companii.

Al doilea PNAEE a fost comunicat Comisiei în 2011, cu excepţia celui polonez. Raportul de analiză al Comisiei urmează să fie emis la începutul anului 2012.

Primul PNAEE al României a stabilit o ţintă de reducere a consumului de energie finală pentru perioada 2008-2016, cu un ritm mediu anual de 1,5% fata de media anilor 2001-2005.

Ţinta cantitativă asumată de ţara noastră a fost realizarea unei economii de energie de 2800 mii tep până in anul 2016, cu o ţintă intermediară de 940 mii tep în anul 2010.

Primul PNAEE conţine două măsuri privind creşterea eficienţei energetice în clădiri, şi anume: Izolaţie termică şi ventilaţie la clădiri de locuit multietajate construite în perioada 1950-1990; Îmbunătăţirea eficienţei energetice la sistemele de încălzire/răcire în locuinţele individuale.

Programul multianual pentru finanţarea lucrărilor destinate reabilitării termice a clădirilor prevedea ca: în 2009 un număr de 51677 apartamente să fie rehabilitate, în 2010 – 40670, iar în 2011 – 54861 locuinţe.

Din aceste estimări până la sfârşitul lui 2010 au fost realizate numai 29000 apartamente.

13

Cel de al doilea PNAEE, realizat în 2011, prevede ca principale măsuri pentru creşterea eficienţei energetice: aplicarea schemei de ajutor de stat aferentă cogenerării de înaltă eficienţă; intensificarea campaniilor de informare a populaţiei şi mediului de afaceri; continuarea programului “Termoficare 2006-2015 clădiri şi confort”; obligativitatea certificatului de performanţă energetică, începând cu anul 2010 pentru locuinţele

unifamiliale şi apartamentele din blocurile de locuinţe existente care sunt vândute sau închiriate; continuarea Programului de reabilitare termică a blocurilor de locuinţe; continuarea atestării auditorilor energetici atât pentru clădiri cât şi pentru activităţile industriale; modernizarea transportului feroviar de călători şi marfă şi a transportului cu metroul., aplicarea de către autorităţile publice centrale şi locale a art. 7 al OG nr. 22/2008 privind eficienţa

energetică şi promovarea utilizării la consumatorii finali a surselor regenerabile de energie; extinderea Programului naţional de eficienţă energetică (reabilitarea sistemului de termoficare,

reabilitarea clădirilor publice şi eficientizarea iluminatului public) pentru perioada 2011 – 2015.

1.2.4 Directiva privind energia regenerabilă (RED)

RED stabileşte un cadru comun pentru folosirea surselor de energie regenerabilă în vederea limitării emisiilor de gaze cu efect de seră şi pentru a contribui la promovarea unui transport curat. Stabileşte obiective naţionale individuale clare, obligatorii din punct de vedere legal pentru toate SM, privind ponderea de SER în consumul de energie final brut în vederea atingerii obiectivului general UE de 20% pentru energia provenită din surse regenerabile până în 2020 şi o pondere de 10% a energiei regenerabile, special pentru sectorul transporturilor.

RED solicită SM să transmită Comisiei Planurile naţionale de acţiune pentru energie regenerabilă (PNAER) până la data de 30 iunie, care trebuie să cuprindă o descriere a modului în care SM vor îndeplini obiectivele SER convenite pentru producţia de energie electrică, energie termică şi transport.

În afară de transmiterea PNAER, SM trebuie să mai respecte şi alte câteva obligaţii: SM trebuie să optimizeze procedurile administrative, responsabilităţile organismelor administrative

naţionale şi procedurile relevante de autorizare, certificare şi licenţiere. De asemenea, SM trebuie să se asigure că procesul de autorizare al proiectelor/investiţiilor SER este adecvat, transparent şi necesar.

SM pot conveni asupra transferului statistic al unei anumite cantităţi de energie regenerabilă între ele. De asemenea, pot colabora pe orice tip de proiect comun referitor la producţia de energie regenerabilă, chiar şi cele care implică operatori privaţi, dar trebuie să raporteze către CE cu privire la orice proiecte comune între SM şi proiecte cu „ţări terţe”.

Statele membre pot intra voluntar sau pot coordona parţial schemele de sprijin naţionale proprii pentru a se ajuta reciproc în îndeplinirea obiectivelor lor. În astfel de cazuri, o anumită cantitate de energie pe bază de SER produsă într-un stat membru poate fi adăugată obiectivului general naţional al celuilalt stat membru participant. Acest tip de cooperare presupune şi obligaţii de raportare.

SM trebuie să stabilească specificaţii tehnice referitoare la echipamentele pentru energia regenerabilă, să ofere informaţii şi îndrumare actorilor relevanţi cu privire la măsurile de sprijin şi schemele de certificare etc.

SM trebuie să introducă sisteme de garantare a originii SER-E şi trebuie să se asigure că nu va avea loc o contorizare dublă.

SM trebuie să ia măsurile necesare pentru îmbunătăţirea infrastructurii de reţea care să poată integra o producţie mai mare de energie electrică din surse regenerabile. Operatorii sistemelor de

14

transmisie şi operatorii sistemelor de distribuţie trebuie să garanteze transmisia şi distribuţia de SER-E şi trebuie să asigure acces prioritar sau acces garantat la reţea.

Începând cu luna ianuarie 2017, ponderea de biocombustibili şi biolichide în economiile de emisii ar trebui să crească la 50%. Producţia lor ar trebui să se bazeze pe criterii de durabilitate.

RED cuprinde obligaţii pentru SM referitoare şi la sectorul de construcţii. Aceste obligaţii sunt: Până la 31 decembrie 2014, SM trebuie să stabilească „acolo unde este cazul” niveluri minime

pentru energia provenită din SER (inclusiv încălzire, răcire centralizată) în clădirile noi şi clădirile existente care sunt supuse unor renovări majore.

SM trebuie să se asigure că după 1 ianuarie 2012, clădirile noi joacă un rol de exemplu în folosirea SER (aplicabil şi clădirilor publice existente supuse unor renovări majore).

SM trebuie să „promoveze” folosirea sistemelor de încălzire şi răcire pe bază de energie regenerabilă, precum şi a sistemelor care duc la o reducere „semnificativă” a consumului de energie prin coduri de clădiri.

SM trebuie să încurajeze tehnologiile de conversie a biomasei cu o eficienţă de cel puţin 85% în cazul aplicaţiilor comerciale şi rezidenţiale şi de 70% în cazul aplicaţiilor industriale.

SM trebuie să promoveze folosirea pompelor de căldură care îndeplinesc cerinţele minime de etichetare ecologică.

Cadrul legislativ în domeniul SRE este asigurat în România de Legea nr. 220/2008 pentru stabilireasistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie (republicată în MO nr. 577/13.08.2010), prin care se instituie sistemul cotelor obligatorii combinat cu tranzacţionarea certificatelor verzi. În mod specific, pentru energia electrică, sistemul de producere a acesteia din SRE este reglementat de HG nr. 1479/2009 (MO nr. 843/07.12.2009).

Cadrul instituţional aferent promovării SRE cuprinde structurile: Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri, care aplică politica Guvernului în sectorul energetic (inclusiv în domeniul resurselor regenerabile); Ministerul Mediului şi Pădurilor; Ministerul Administraţiei şi Internelor; Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii; Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Energie (care elaborează legislaţia secundară în domeniu, emite producătorilor de SRE garanţiile de origine la cererea acestora, verifică îndeplinirea cotelor obligatorii de către furnizori); Operatorul de Transport şi Sistem Transelectrica (care emite certificate verzi producătorilor de energie electrică din surse regenerabile) şi Operatorul Pieţei de Energie Electrică (care organizează piaţa centralizată a certificatelor verzi).

În cursul anului 2010, au fost tranzacţionate pe piaţa centralizată a certificatelor verzi un număr de 276 255 certificate verzi, cu 63% mai multe faţă de anul 2009, energia electrică produsă din SRE reprezentând 38%.

În ceea ce priveşte acordarea autorizaţiilor de înfiinţare pentru instalaţii de producere a energiei electrice din surse regenerabile, situaţia la nivelul trimestrului I 2011, se prezenta astfel: biomasa şi biogaz – 17 MW; eolian - 1082 MW; hidro – 116 MW; fotovoltaic – 18 MW.

În anul 2010, în cadrul POS CCE/Axa prioritară 4, Domeniul major de intervenţie 2 - “Valorificarea resurselor regenerabile de energie pentru producerea energiei verzi” au fost depuse 420 de proiecte în valoare total ă de 14 mld. lei din care asistenţa financiară nerambursabilă reprezintă cca. 8,3 mld. lei.

Măsurile de crestere a ponderii RES asumate de guvern sunt:

15

1. Va fi continuată promovarea SRE prin intermediul certificatelor verzi. Sistemul constă în acordarea de CV producătorilor pentru energia electrică produsă pe bază de resurse regenerabile, care vor fi vândute apoi prin mecanisme concurenţiale către furnizorii de energie electrică, cărora li se impune achiziţia unui număr de certificate verzi dependent de cantitatea de energie furnizată consumatorilor finali. Certificatele verzi se tranzacţionează pe piaţa centralizată a CV şi/sau prin contracte bilaterale.

Prin aplicarea sistemului de promovare a E-SRE instituit de Legea nr. 220/2008 republicată, se estimează că puterea electrică cumulată instalată în anul 2020 va ajunge la 3400 MW în centrale eoliene, 685 MW în centrale hidro (367 MW în centrale hidro noi, 159 MW în hidro retehnologizat şi 161 MW în hidro vechi), 510 MW în centrale electrice pe bază de biomasă şi 183 MW în panouri fotovoltaice. Impactul în preţ la consumatorul final al aplicării sistemului de promovare a E-SRE variază de la circa 0,0084 Euro/kWh în 2011, la 0,0234 Euro/kWh în 2020.La finanţarea sistemului de promovare al E-SRE contribuie consumatorii finali, prin preţul plătitpentru energia electrică şi furnizorii prin eforturile proprii de eficientizare a activităţii.

2. Pentru creşterea producţiei de energie din surse regenerabile, vor fi sprijinite investiţiile în modernizarea şi realizarea de noi capacităţi de producere a energiei electrice şi termice.Se are în vedere valorificarea biomasei, a resurselor hidroenergetice (în unităţi cu putere instalată mai mică sau egală cu 10 MW), solare, eoliene şi a biocombustibililor. Măsura va fi finanţată în cadrul Programului Operaţional Sectorial „Creşterea Competitivităţii Economice” (POS CCE) - Axa prioritară 4: Creşterea eficienţei energetice şi a securităţii furnizării, în contextul combaterii schimbărilor climatice/Domeniul major de intervenţie 2 - “Valorificarea resurselor regenerabile de energie pentru producerea energiei verzi”.

Investiţiile vor fi realizate prin implicarea mai activă a mediului de afaceri şi a autorităţilor publice locale şi vor contribui la: reducerea dependenţei de importurile de resurse de energie primară (în principal combustibili fosili) şi îmbunătăţirea siguranţei în aprovizionare; diversificarea surselor de producere a energiei, a tehnologiilor şi infrastructurii pentru producţia de energie electrică/termică; protecţia mediului prin reducerea emisiilor poluante şi combaterea schimbărilor climatice.

3. Cu sprijinul financiar al Fondului pentru Mediu, vor fi continuate: Programul privind instalarea sistemelor de încălzire care utilizează energie regenerabilă, inclusiv

înlocuirea sau completarea sistemelor clasice de încălzirePrin utilizarea unui buget estimat la 605,899 mil. lei (pentru perioada 2011 – 2013), sunt aşteptate efecte vizibile în ceea ce priveşte: îmbunătăţirea calităţii aerului, a apei şi solului, prin reducerea gradului de poluare cauzată de arderea combustibililor fosili (utilizaţi în prezent pentru producerea energiei termice folosite pentru încălzire şi obţinerea apei calde menajere), precum şi stimularea utilizării sistemelor care folosesc sursele de energie regenerabilă, nepoluante.

Programul privind creşterea producţiei de energie din surse regenerabile, prin mobilizarea unui buget estimativ de 1.116,633 mil lei, în perioada 2011-2014, se vor finaliza şi pune în funcţiune capacitaţi de producere a energiei electrice de cca. 505,79 MWh.

Vor fi aduse, astfel, contribuţii la atingerea obiectivelor de dezvoltare economică a regiunilor respective, a standardelor de mediu (prin diminuarea poluării), precum şi la reducerea dependenţei de importurile de resurse de energie primară (în principal combustibili fosili).

1.2.5 Planurile naţionale de acţiune pentru energia regenerabilă (PNAER)

16

Conform RED, toate SM trebuiau să transmită Comisiei Europene, până la data de 30 iunie 2010, Planurile lor naţionale de acţiune pentru energia regenerabilă (PNAER) de stabilire a modului în care fiecare stat membru intenţionează să îşi îndeplinească obiectivul naţional până în 2020 în cele trei sectoare, adică transport, energie electrică, încălzire şi răcire, cum va depăşi barierele privind procedurile administrative şi conectarea la reţea.

Planul Naţional de Acţiune privind Utilizarea Surselor Regenerabile de energie prevede urmatoarele măsuri:

In vederea implementării prevederilor referitoare la eficienţa energetică şi promovarea la consumatorii finali a SRE, precum si pentru implementarea în legislaţia românească a Directivei 2006/32/CE, Guvernul a adoptat OG 22/2008 privind eficienţa energetică şi promovarea la consumatorii finali a SRE. Conform ordonanţei, promovarea SRE la consumatorii finali este parte componentă a politicii de eficienţă energetică la nivel naţional. Toţi operatorii economici cu un consum anual de peste 1000 tep, precum şi autorităţile administraţiei publice locale cu o populaţie de peste 20000 locuitori au obligaţia să întocmească programe de eficienţă energetică care includ acţiuni de promovare a utilizării SRE la consumatorii finali.

Avand în vedere necesitatea ca sectorul public să reprezinte un exemplu privind promovarea eficienţei energetice, guvernul a aprobat prin HG 1661/2008 Programul naţional pentru creşterea eficienţei energetice şi utilizare SRE în sectorul public pentru anii 2009-2010. Acest program asigura sprijin financiar prin cofinanţare nerambursabilă de la bugetul de stat pentru următoarele tipuri de obiective de investiţii:

o reabilitarea şi modernizarea sistemelor de alimentare centralizată cu energie termică, inclusiv schimbarea tipului de combustibil la instalaţiile de ardere energetice (de exemplu trecerea pe biomasă);

o reabilitarea termică a unor clădiri publice şi utilizarea potenţialului local de SRE pentru alimentarea cu energie electrică şi/sau termică;

o modernizarea iluminatului public interior si exterior.Prin reorganizare ANRE (de fapt, fostul ARCE) a fost desemnată drept autoritate competentă de implementare a acestui program.

În scopul creşterii ponderii energiei din surse regenerabile în sectorul construcţiilor în România. PNAER prevede următoarele scheme de sprijin:

Schema de finanţare din fonduri structurale fără aplicarea regulilor de ajutor de stat; aceasta are drept beneficiari autorităţile administraţiilor publice locale şi asociaţiile de dezvoltare intercomunitară.

„Programul de înlocuire sau de completare a sistemelor clasice de încălzire cu sisteme care utilizează energie solară, energie geotermală şi energie eoliană ori alte sisteme care conduc la îmbunătăţirea calităţii aerului, apei şi solului”, cu finanţare de la Fondul pentru Mediu, ai cărei beneficiari eligibili sunt unităţile administrativ-teritoriale şi operatorii economici având drept obiect principal de activitate “Hoteluri şi alte facilităţi de cazare similare”. Unităţile administrativ teritoriale pot depune proiecte de finanţare în cadrul Programului pentru imobilele aflate în proprietate sau în administrarea lor, ori pentru asociaţiile de proprietari/locatari cu personalitate juridică, care au sediul pe raza administrativă a respectivelor unităţi administrativ-teritoriale.

„Programul privind creşterea producţiei de energie din surse regenerabile”, cu finanţare de la Fondul de Mediu, care are drept beneficiari eligibili întreprinderile mari/întreprinderi mici sau mijlocii şi operatorii economici care au înscrisă în statutul societăţii activitatea privind producţia de

17

energie electrică şi/sau termică, corespunzătoare diviziunii 35 din codurile CAEN: "Producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat".

„Programul naţional pentru creşterea eficienţei energetice şi utilizarea surselor regenerabile de energie în sectorul public, pentru anii 2009-2010”, care acordă finanţare pentru reabilitarea şi modernizarea SACET (sistemul de alimentare centralizată cu energie termică), inclusiv schimbarea tipului de combustibil la instalaţiile de ardere energetice (de exemplu, trecere pe biomasă) şi pentru reabilitarea termică a unor clădiri publice şi utilizarea potenţialului local de surse regenerabile de energie pentru alimentarea cu energie electrică şi/sau termică;

„Programul privind instalarea sistemelor de încălzire care utilizează energie regenerabilă, inclusiv înlocuirea sau completarea sistemelor clasice de încălzire” (denumit şi Programul "Casa Verde"), destinat persoanelor fizice care doresc să-şi completeze sau să-şi înlocuiască sistemele tradiţionale de încălzire şi apă caldă din locuinţe cu instalaţii pe bază de energie regenerabilă.

Programul „Termoficare 2006-2015 - căldură şi confort” care finanţează investiţii realizate în reabilitarea sistemului centralizat de alimentare cu energie termică şi reabilitarea termică a clădirilor.

Conform PNAER, în prezent nu există planuri care să vizeze asigurarea rolului exemplar al clădirilor publice prin utilizarea de instalaţii pe bază de energie din surse regenerabile sau prin transformarea acestora în clădiri cu consum zero de energie.

1.2.6 Directiva privind cogenerarea (CHP)

Cogenerarea este o parte importantă căii spre eficienţă energetică a UE şi contribuie substanţial la reducerea CO2. Producţia de energie termică şi electrică cu ajutorul aceleiaşi tehnologii contribuie la economisirea energiei şi la securitatea aprovizionării. Directiva CHP are ca scop promovarea şi facilitarea instalării şi funcţionării centralelor de cogenerare. Pe termen scurt, directiva ar trebui să consolideze centralele de cogenerare existente şi să promoveze în acelaşi timp instalarea de noi centrale. Pe termen mai lung, CHP ar trebui să creeze cadrul necesar pentru cogenerare de înaltă eficienţă în vederea reducerii emisiilor de CO2.

Principalele dispoziţii ale directivei: CE a stabilit valori de referinţă armonizate ale eficienţei pentru producţia de energie termică şi

electrică, care au fost revizuite în februarie 2011 şi vor fi revizuit o dată la patru ani pentru a fi conforme cu progresele tehnologice

Pe baza valorii de referinţă pentru înalta eficienţă, în termen de şase luni de la adoptare, SM trebuie să introducă garanţia mecanismelor de origine pentru energia electrică produsă.

SM trebuie să se asigure că schemele de sprijin pentru cogenerare sunt conforme, iar acest lucru trebuie prezentat în raportul lor naţional privind progresele înregistrate.

SM trebuie să se asigure că energia electrică provenită din cogenerare are acces la reţea şi că preţul energiei electrice este corect.

Până în februarie 2007 SM trebuiau să redacteze un raport privind potenţialul naţional de cogenerare de înaltă eficienţă. Apoi, o dată la patru ani, urmau să elaboreze un raport actualizat în urma solicitării CE.

În urma raportului menţionat mai sus, CE va elabora un raport de analiză (în 2008 şi apoi la fiecare patru ani) pentru a schiţa progresul înregistrat în realizarea potenţialelor naţionale.

18

Pentru promovarea sistemelor de producere a energiei electrice şi termice în cogenerare de înaltă eficienţă a fost adoptat HG nr. 1215/2009 privind stabilirea criteriilor şi a condiţiilor necesare implementării schemei de sprijin pentru promovarea cogenerării de înaltă eficienţă pe baza cererii de energie termică utilă. Se instituie, astfel de la 1 aprilie 2011, schema de ajutor de stat pentru centralele de cogenerare, în vederea menţinerii lor pe piaţa de energie electrică şi termică, în condiţiile în care acestea îndeplinesc cerinţele de înaltă eficienţă, realizează economii de combustibil şi de emisii semnificative, dar înregistrează costuri de producţie mari. Acest hotărâre va fi aplicată până în 2023, bugetul alocat fiind de 20.283,9 mil.lei.

Schema prevede acordarea unui sprijin financiar producătorilor de energie electrică şi termică ce deţin sau exploatează comercial centrale de cogenerare de înaltă eficienţă care realizează economii de combustibil de cel puţin 10% faţă de producerea separată.

Schema de sprijin instituie un mecanism de sprijin transparent prin care se urm ăreşte acoperirea diferenţei dintre costul producerii energiei în cogenerare de înaltă eficienţă şi preţul de vânzare al acesteia. În baza schemei de ajutor stabilit, producătorii de energie electrică şi termică în cogenerare primesc lunar, pentru fiecare unitate de energie electrică (exprimată în MWh), produsă în cogenerare de înaltă eficienţă şi livrată în reţelele electrice ale Sistemului Energetic Naţional, o sumă de bani denumită “bonus”. Bonusurile sunt determinate pentru trei combustibili utilizaţi pentru producerea de energie electrică şi termică în cogenerare: combustibil solid, combustibil gazos asigurat din reţeaua de transport şi combustibil gazos asigurat din reţeaua de distribuţie. Valoarea bonusului este aceeaşi pentru toţi producătorii de energie electrică şi termică ce utilizează acelaşi tip de combustibil.

Prin centralele de cogenerare, atât energia electrică cât şi termică este produsă cu randamente globale superioare de producţie, care permit realizarea de economii de resurse primare faţă de producerea separată a energiei electrice şi termice şi implicit reducerea emisiilor de CO2.

Fondurile pentru acordarea bonusului sunt extrabugetare, fiind asigurate prin colectarea lunară a unei contribuţii, de la toţi consumatorii de energie electrică, precum şi de la furnizorii care exportă energie electrică.

1.2.7 Directiva privind eficienţa energetică (urmează)

În iunie 2011, CE a propus un nou set de măsuri menite să ducă la creşterea eficienţei energetice în UE în vederea atingerii obiectivului de 20%. Conform noii directive, SM trebuie să stabilească măsurile privind utilizarea mai eficientă a energiei la nivelul întregului lanţ energetic. Principalele dispoziţii propuse:

Obligaţia legală de a institui scheme de economisire a energiei în toate SM Sectorul public ar trebui să conducă prin puterea exemplului, să aplice standarde înalte de eficienţă

energetică în achiziţionarea de clădiri, produse şi servicii, dar şi în renovarea clădirilor publice. Ar trebui introduse audituri energetice obligatorii periodice pentru marile companii Pentru sectorul de aprovizionare cu energie, SM ar trebui să adopte planuri naţionale pentru

încălzire şi răcire în vederea dezvoltării potenţialului de generare de înaltă eficienţă şi termoficare şi răcire eficientă şi toate centralele de cogenerare existente şi noi ar trebui să înregistreze valori de înaltă eficienţă.

SM ar trebui să stabilească un inventar de eficienţă energetică pentru instalaţiile care asigură combustia de combustibili sau rafinarea de petrol mineral şi gaze şi să instituie cerinţele privind accesul prioritar/garantat la reţea.

19

SM ar trebui să îndepărteze obstacolele de pe piaţa eficienţei energetice în sectorul locuinţelor, ar trebui să treacă la acţiune pentru promovarea serviciilor energetice, consolidarea certificării, organizarea unor acţiuni de creştere a nivelului de conştientizare etc.

Solicită CE să evalueze în 2014 dacă UE va îşi va atinge obiectivul de 20%, să înainteze raportul de evaluare Consiliului şi Parlamentului şi, la nevoie, să propună obiective naţionale obligatorii.

În 2011 s-a revizuit Strategia Energetică a României pentru perioada 2011 – 2020 şi a inclus numeroase măsuri privind eficienţa energetică. Însă legislaţia sub-secventă nu a fost încă dezvoltată.

Cel de al 2 lea Plan Naţional de Eficientă Energetică prevede măsuri specifice sectorului public, precum: Izolaţie termică şi ventilaţie la clădiri din sectorul public; Creşterea eficienţei în iluminatul public; Realizarea planificării energetice la nivel local; Promovarea utilizării aparatelor electrocasnice şi a lămpilor eficiente energetic în sectorul public; Creşterea eficienţei şi reducerea consumului instalaţiilor de alimentare cu apă.

(Însă aceste măsuri nu sunt dezvoltate, unele dintre ele fiind doar menţionate.)

În unele zone sau localităţi au fost demarate angajamente voluntare în care autorităţile locale au elaborat deja, sau sunt în curs de eleborare a strategiilor energetice locale. (Ex. Strategia Energetică a judeţului Arad 2010 – 2020 sau Programul de eficienţă energetică al municipiului Mediaş).

Modulul 2: Finanţarea reabilitării clădirilor existente

2.1 IntroducereReabilitarea întregului fond de clădiri existente în Europa pare să fie o muncă titanică, mai ales dacă luăm în considerare multitudinea de elemente care trebuie corelate pentru a forma un întreg. Printre aceste elemente, finanţarea pare să fie muntele inaccesibil cu care ne luptăm cu toţii. În primul rând, trebuie să înţelegem noţiunile de bază, apoi să dobândim mai multe cunoştinţe utile care să ne ajute să îl implementăm efectiv. Printre numeroşii factori interesaţi implicaţi în dezvoltarea, asigurarea şi folosirea finanţării pentru reabilitare, autorităţile locale joacă un rol special. Dimensiunea şi poziţionarea lor în „lanţul trofic” le transformă într-o punte de legătură între cei care asigură finanţarea (statul, băncile comerciale, industria şi companiile) şi cei care trebuie să îşi renoveze casele şi proprietăţile (proprietari de locuinţe/case). Acest rol are o importantă deosebită în regiunea ECE, deoarece marea majoritate a clădirilor sunt deţinute de persoane fizice (în Ungaria, de exemplu, numărul acestora se ridică la aproape 96% din întregul fond de clădiri). Intenţia acestui modul este aceea de a oferi o introducere pas cu pas în acest „know how” pe care specialiştii care lucrează pentru autorităţile locale îl pot folosi la elaborarea unor noi modalităţi de finanţare a reabilitărilor facilitate chiar de autorităţile locale (AL). Adică AL pot deveni catalizatorul necesar care permite transferul finanţării de la furnizori la utilizatorii finali. Un catalizator care poate proiecta modalităţi de finanţare mai durabile şi mai accesibile pentru o piaţă aflată în mâinile gospodăriilor cu venituri mici şi mijlocii, în cea mai mare parte. AL pot lua în considerare nevoile locale

20

relevante în implementarea acestor modele de finanţare, eficientizându-le. Înţelege, planifică, implementează.

2.1.1 Context istoric şi imagine de ansamblu globalăConform raportului „Eficienţa energetică şi sectorul financiar” comandat de UNEP (Programul ONU pentru Mediu) în 2009 înainte de Conferinţa privind climatul din Copenhaga (UNFCCC CoP 15), instituţiile financiare din sectorul public rămân în continuare forţa motrice din spatele elaborării schemelor şi instrumentelor de finanţare pentru investiţiile în EE1.

Această implicare diferă de la o instituţie la alta pe glob şi nu se limitează la ţările în curs de dezvoltare. Acelaşi raport a constatat că instituţiile financiare din sectorul privat (băncile comerciale), deşi par „foarte interesate” în ceea ce unii numesc „noua mină de aur în creditare”, nu reuşesc să atingă nivelul de scară şi oportunitate de finanţare necesar pentru ca activităţile specifice de eficientizare energetică să devină atractive din punct de vedere comercial. Concluzia raportul a fost aceea că, în pofida potenţialului, există puţine dovezi ale activităţilor dedicate derulate în acest domeniu de instituţiile financiare din sectorul privat.

Conform IPCC, emisiile de CO2 din sectorul clădirilor va creşte de la aproape 9 miliarde de tone în 2004 la aproximativ 12 – 16 miliarde de tone, în funcţie de scenariul creşterii (scăzut VS ridicat) până în 2030 2. Conform unor studii realizate de 3CSEP la Universitatea Central Europeană, sectorul locativ are cel mai mare potenţial de reducere a emisiilor de CO2 şi a consumului de energie dintre toate sectoarele, această perspectivă fiind susţinută şi de evaluarea făcută de IPCC (2007), arătând că până în 2030 se poate atinge o reducere de 30% a consumului de energie faţă de valorile de referinţă în mediul construit la un cost negativ, fiind cea mai mare valoare comparativ cu toate sectoarele3.

Pe baza Protocolului de la Kyoto corelat cu Convenţia Cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite privind schimbările climatice (UNFCCC) au fost create câteva aşa-numite mecanisme flexibile de finanţare pentru carbon4.

Cele mai importante sunt:

Mecanismul de dezvoltare curată CDM),http://unfccc.int/kyoto_protocol/mechanisms/clean_development_mechanism/items/2718.phpImplementare în comun(JI)http://unfccc.int/kyoto_protocol/mechanisms/joint_implementation/items/1674.phpSchema de investiţii verzi (GIS) din cadrul Comercializării internaţionale a emisiilor. GIS a fost aplicată cu succes atât de Republica Cehă, cât şi de Ungaria pentru a genera venituri folosite apoi la subvenţionarea reabilitării fondului de clădiri existent. Iată cele două reguli de bază ale GIS: în cadrul GIS, o parte semnatară a protocolului care preconizează că dezvoltarea economiei sale nu va duce la epuizarea cotelor de gaze cu efect de seră, poate vinde unităţile de cotă a gazelor cu efect de seră excedentare (AAU-uri) altei părţi. Veniturile din vânzările de AAU-uri ar trebui direcţionate către dezvoltarea şi implementarea proiectelor care duc fie la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră (ecologizarea practică – hard greening), fie la

1http://www.unep.org/ 2http://www.ipcc.ch/publications_and_data/publications_and_data_reports.shtml 3http://3csep.ceu.hu/ 4http://unfccc.int/kyoto_protocol/items/2830.php

21

crearea cadrului necesar (ecologizare teoretică – soft greening). Cazurile Republicii Cehe şi Ungariei sunt exemple clare ale legăturii puternice dintre strategia globală de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră şi investiţiile locale în EE5.

2.1.2 Imagine de ansamblu europeană şi câteva scheme europene de subvenţionare/sprijin relevanteDeşi Europa a fost şi este lider în promovarea investiţiilor în EE şi SER într-o gamă largă de sectoare, inclusiv sectorul clădirilor şi chiar dacă, conform Agenţiei Europene de Mediu, cantitatea totală de emisii de gaze cu efect de seră s-a redus cu 15,5% în perioada 1990 – 2010, această reducere se datorează mai ales restructurării regiunii ECE de la începutul anilor 1990. Pentru a menţine această tendinţă, UE, statele membre şi autorităţile regionale şi locale trebuie să îşi consolideze contribuţia şi puterea de motivare6.

La nivelul UE au fost create programe de subvenţii şi scheme de sprijin în vederea promovării acestor obiective. Unele dintre cele mai relevante pentru AL sunt Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDER), Sprijinul european comun pentru investiţii durabile în zone urbane (JESSICA), Energie Inteligentă pentru Europa (EIE) şi schema de asistenţă tehnică Asistenţă europeană pentru energie locală (ELENA).

Începând cu anul 2007, 2% din bugetul alocat prin FEDER fiecărei ţări din grupul UE 12 pot fi cheltuiţi pe EE şi reabilitarea spaţiilor comune din clădiri. Din păcate, până acum o treime din acest procent, în medie, a fost cheltuit de fapt pe locuinţe. Fondurile FEDER sunt direcţionate prin reţeaua agenţiilor de dezvoltare naţionale şi regionale, prin urmare depind în mare parte de priorităţile stabilite de aceste agenţii, care la rândul lor depind de priorităţile guvernului. AL comunică atât cu agenţiile de dezvoltare din regiune, cât şi cu guvernul. Le pot influenţa să schimbe destinaţia acestui procent alocat pentru reabilitare. Din 2009, 4% din bugetul FEDER poate fi folosit pentru acelaşi obiectiv în toate statele membre (în cazul UE 12, acesta reprezintă în total 6%).

S-a acordat prioritate locuinţelor sociale şi colective, comunităţilor cu venituri mici şi marginalizate. Dat fiind că locuinţele sociale şi colective sunt practic inexistente în regiunea ECE (reprezintă doar un mic procent din fondul de clădiri existent), se poate urmări crearea unui fond de locuinţe sociale şi colective pe de o parte, iar pe de altă parte pot fi susţinute gospodăriile cu venituri mici. Spre deosebire de subvenţiile şi fondurile nerambursabile care pot fi folosite numai pentru asistenţă tehnică etc., fondurile FEDER pot fi folosite la finanţarea costurilor directe ale proiectelor de reabilitare. De exemplu, în Marea Britanie companiile de locuinţe sociale au folosit aceste fonduri la reabilitarea anumitor clădiri şi la constituirea lor în „locuinţe de prezentare” în vederea creşterii nivelului de conştientizare din comunitate. Deseori aceste „locuinţe de prezentare” sunt locuite de chiriaşii companiei care organizează aşa-numitele „porţi deschise” când oamenii pot vizita clădirea reabilitată şi pot vedea de aproape îmbunătăţirile aduse, având ocazia şi să vorbească cu chiriaşii despre experienţa lor. Fiecare dezvoltator de proiect trebuie să asigure co-finanţare care poate varia mult în funcţie de proiect. Pe viitor (în perioada 2013-2020) se preconizează creşterea procentului FEDER care poate fi alocat locuinţelor. Pentru informaţii suplimentare, contactaţi agenţia de dezvoltare regională7.

5http://ujszechenyiterv.gov.hu/green_investment_scheme_portal_launched http://www.mzp.cz/en/news_110603_gis6http://www.eea.europa.eu/ 7http://europa.eu/legislation_summaries/employment_and_social_policy/job_creation_measures/ l60015_en.htm

22

CE, împreună cu Banca Europeană de Investiţii (BEI) şi Banca de Dezvoltarea a Consiliului Europei (BCE) au lansat şi schema de sprijin JESSICA care permite statelor membre să folosească o parte din fondurile structurale (FS) alocate drept fonduri reînnoibile pentru a contribui la reciclarea resurselor financiare în vederea accelerării investiţiilor în zone urbane. Ideea generală constă în faptul că statul membru sau regiunea pot direcţiona o parte a fondurilor structurale nerambursabile către ceea ce se numeşte „Fondul de Dezvoltare Urbană” la care pot contribui şi instituţii de finanţare internaţionale (IFI)/bănci de dezvoltare. Pot veni şi alţi investitori, inclusiv autorităţi locale (AL) care pot contribui cu terenuri şi clădiri, nu doar cu resurse financiare directe. Fondul de Dezvoltare Urbană creat astfel poate investi capital sau poate acorda credite sau garanţii pentru credite proiectelor de EE care fac parte din ceea ce se numeşte „Plan integrat pentru dezvoltare urbană durabilă”. BEI poate asigura asistenţă tehnică pentru AL8.

Programul EIE le poate fi de mare folos AL fie ca beneficiari ai proiectelor de transfer de cunoştinţe şi bune practici (cum ar fi proiectul actual Trainrebuild), fie ca parteneri în astfel de proiecte. Programul acoperă până la 75% din costurile de proiect eligibile, dar proiectele trebuie să fie propuse de cel puţin trei parteneri independenţi din trei ţări eligibile diferite. Proiectele de investiţii în echipamente sau cele de cercetare şi dezvoltare tehnologică nu sunt eligibile, iar informaţiile dezvoltate, distribuite şi diseminate ar trebui să fie transferabile altor ţări/regiuni. Proiectele ar trebui să aibă şi un element inovator şi să aducă un plus de valoare bazei noastre comune de cunoştinţe. Dezvoltarea unor modalităţi noi de abordare a barierelor netehnologice dintre EE şi SER şi tendinţele tradiţionale este o prioritate. Reuşita unui proiect EIE presupune un consorţiu diversificat format din mai mulţi factori interesaţi care trebuie să fie proactivi, dar şi cooperanţi cu partenerii care pot avea pregătiri foarte diverse din cauza diferenţelor culturale sau profesionale. Deoarece proiectele EIE se aleg pe baza propunerilor, este un program foarte competitiv, prin urmare o AL care doreşte să acceseze fondurile din acest program trebuie să dispună de o capacitate tehnică internă destul de bine dezvoltată (experţi specializaţi, abilităţi de redactare a propunerilor, cunoştinţe de limbi străine, relaţionare, colaborare în cadrul unui consorţiu mare, gestionarea proiectului sau a pachetului de lucru, raportare etc.) şi să colaboreze bine în parteneriat cu alte organizaţii de mediu sau academice, firme de consultanţă profesională. Înainte de redactarea unei noi propuneri ar trebui să se consulte baza de date a proiectelor EIE finalizate9.

De asemenea, AL pot accesa şi schema de asistenţă tehnică ELENA, finanţată de CE prin EIE şi gestionată de BEI şi KfW Group (bancă de dezvoltare germană de stat); având ca misiune îmbunătăţirea capacităţii tehnice a AL privind elaborarea de programe EE şi SER. Această schemă este deosebit de utilă pentru AL de dimensiuni mici sau mijlocii şi care au o capacitate tehnică internă mai slabă în vederea dezvoltării de programe EE şi SER mai complexe. Începând cu anul 2011, 14 proiecte sunt în curs de derulare. ELENA poate fi folosită de AL în vederea obţinerii de sprijin în elaborarea şi implementare programelor care vizează, printre altele, reabilitarea clădirilor sau îmbunătăţirea termoficării. BEI poate asigura asistenţă suplimentară10.

2.1.3 Rolul băncilor de dezvoltare, al guvernelor naţionale şi al băncilor comercialeAşa cum arăta capitolul anterior, AL trebuie să colaboreze cu diverşi factori interesaţi dacă doresc să promoveze agenda de reabilitare şi au nevoie de asistenţă financiară şi/sau tehnică, dar şi dacă doresc să afle mai multe despre anumite modele de finanţare deja testate de alte organizaţii.

8http://www.eib.org/products/technical_assistance/jessica/ 9http://ec.europa.eu/energy/intelligent/ 10http://ec.europa.eu/environment/etap/inaction/policynews/535_en.html

23

Aceşti factori interesaţi sunt mai puţin familiarizaţi cu rolul băncilor europene de dezvoltare în comparaţie cu rolul guvernelor naţionale şi al băncilor comerciale. Rolurile acestora trebuie clarificate înainte de a trece la etapa următoare.

Băncile de dezvoltare internaţionale sunt foarte active în domeniul promovării EE şi SER la nivel de UE, dar şi naţional, colaborând deseori între ele. De regulă, nu lucrează direct cu grupurile ţintă, ci mai degrabă prin intermediul băncilor comerciale. Acestea oferă credite/scheme de finanţare mai avantajoase băncilor comerciale active la nivel local, astfel încât acestea să poată finanţa proiectele direct. Instrumentele de finanţare/asistenţa tehnică asigurate de aceste bănci de dezvoltare variază foarte mult de la o instituţie la alta şi de la un program la altul. Dar chiar şi cu asistenţa acestor dezvoltatori, portofoliul ecologic al băncilor comerciale este încă foarte redus în comparaţie cu celelalte portofolii. Băncile de dezvoltare naţionale pot avea şi deseori au un rol similar fie individual, fie în cooperare cu instituţiile internaţionale menţionate mai sus.

Pe lângă instituţiile menţionate mai sus (BEI, BCE, KfW), vor mai apărea alte două bănci de dezvoltare în partea de „profil de ţară” a setului de instrumente, divizia International Finance Corporation (IFC), membră a Grupului Băncii Mondiale şi Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare (BERD).

http://www.eib.org/ http://www.coebank.org/index.asp?ChangeLangue=EN http://www.kfw.de/kfw/en/index.jsp

IFC a administrat Programul de co-finanţare a eficienţei energetice din Ungaria (HEECP) până în 2008, un program de mare succes care a oferit garanţii pentru primele pierderi băncilor comerciale locale pentru ca acestea, la rândul lor, să poată acorda credite mai avantajoase Asociaţiei de proprietari (care reprezintă proprietarii locuinţelor aflate în clădiri cu mai multe apartamente). Doar în anul 2005, investiţiile mobilizate de program s-au ridicat la 23 milioane USD11.

În prezent, BERD administrează Linia de credit pentru eficienţă energetică în zone rezidenţiale (REECL) din Bulgaria, instituită împreună cu CE şi Agenţia pentru Eficienţă Energetică din Bulgaria. Schema funcţionează astfel: acordă credite şi stimulente proprietarilor de locuinţe sau Asociaţiilor de proprietari prin intermediul băncilor locale participante. Proprietarii de locuinţe trebuie să solicite stimulentele după finalizarea cu succes a proiectelor de eficientizare energetică a locuinţei finanţate prin credite REECL acordate de băncile participante. Programul cuprinde şi furnizori, instalatori şi tehnologii corespunzătoare (garanţie tehnică). Stimulentele sunt plătite beneficiarilor de credite REECL după ce un consultant independent verifică dacă fiecare proiect de eficientizare energetică a locuinţei a fost finalizat. Programul urmează să se încheie în 201412.

În comparaţie cu băncile de dezvoltare, chiar dacă majoritatea guvernelor naţionale sunt interesate să sprijine EE şi SER într-o anumită măsură (în funcţie de bugetul anual, în mare parte), consecvenţa şi fiabilitatea acestor programe naţionale de sprijin sau subvenţionare este foarte slabă. Pe de o parte, acest sprijin se reflectă de regulă în politici, atât obligatorii, cât şi opţionale, pe de altă parte programele tind să varieze mult de la an la an, fiind adesea înlocuite de alte programe sau eliminate. Deşi este puţin probabil ca politicile să se schimbe dramatic sau să dispară, schemele de subvenţionare sunt extrem de volatile. Din cauza acestei volatilităţi, piaţa de reabilitare EE este supusă unei mari presiuni. Deşi aceste subvenţii sunt deosebit de importante pentru gospodăriile cu venituri mici, aspect care va fi discutat în detaliu în capitolele

11http://www1.ifc.org/wps/wcm/connect/corp_ext_content/ifc_external_corporate_site/home 12http://www.ebrd.com/pages/homepage.shtml

24

privind diversele modele de finanţare, autorităţile locale (AL) pot alege să depăşească limitele schemelor de sprijin oferite de guvern prin introducerea politicilor şi schemelor locale care promovează eficienţa şi prin colaborarea cu alte AL şi alţi factori interesaţi. De asemenea, AL pot avea o influenţă eficientă asupra factorilor de decizie, oferindu-le feedback cu privire la succesul sau nereuşita diverselor scheme de sprijin.

Finanţarea pieţei de reabilitare prezintă noi dificultăţi pentru fiecare factor interesat, dar mai ales pentru băncile comerciale. Dacă nu este standardizată, evaluarea riscurilor aferente unui anumit proiect de reabilitare poate fi foarte costisitoare pentru banca respectivă. Documentele cerute de bancă în vederea evaluării viabilităţii creditului pentru proiect sunt deseori nejustificate. De multe ori există o oarecare neîncredere în auditurile energetice şi expertiza pe care se bazează acestea. Tehnologiile EE şi SER sunt foarte specifice, eficienţa lor depinzând de geografie (localizarea proiectului), climat, arhitectură, comportamentul utilizatorilor etc. Astfel, garanţia oferită de calitatea tehnologiei este afectată de riscurile legate de performanţa efectivă a acesteia. În cazul finanţării reabilitărilor de clădiri cu mai multe apartamente şi apartamente sau case individuale, evaluările de risc diferă foarte mult. În cazul clădirilor cu mai multe apartamente, în funcţie de legea naţională, acestea pot funcţiona ca persoane juridice, evaluarea de risc referindu-se astfel la întreaga clădire şi la „modelul de plată a facturilor” pentru întreaga clădire, nu pentru fiecare gospodărie, ceea ce reduce costurile aferente evaluării de risc. Pe de altă parte, mai există temeri legate de faptul că într-o clădire cu mai multe apartamente în care funcţionează o asociaţie de proprietari, numărul mare de factori de decizie duce creşterea posibilităţii de informare greşită sau de stabilire a unor decizii împovărătoare. În cazul apartamentelor şi caselor individuale, această problemă este şi mai complicată, deoarece fiecare proiect se evaluează individual.

În vremuri de criză în care fondurile naţionale sunt reduse şi băncile sunt reticente în finanţarea de noi proiecte, jucătorii locali precum AL care cunosc îndeaproape fondul locativ de pe teritoriile lor, precum şi situaţia socio-economică a familiilor obişnuite sunt cei care trebui să promoveze investiţiile în aceste sectoare. Există câteva modele de finanţare care pot fi combinate, alături de un set de politici mai eficiente, în vederea obţinerii rezultatelor dorite. Aceste modele trebuie să fie adaptate nevoilor locale specifice.

2.2 Înţelegerea modelelor de finanţare tradiţionale şi alternative şi a modului de elaborare a schemelor de finanţare locale

Autorităţile locale pot dezvolta sau contribui la dezvoltarea instrumentelor de finanţare care se pot folosi la reabilitarea fondului de clădiri existent. Găsim exemple pozitive atât din regiunea ECE, cât şi din Europa Occidentală. Diversele moduri de finanţare au atât avantaje, cât şi dezavantaje, prin urmare nevoile locale relevante trebuie analizate atent înainte de a stabili ce schemă se va folosi.

Unul dintre cele mai importante aspecte de luat în considerare este efectul pe care îl poate obţine modelul. Adică nivelul de finanţare care poate fi mobilizat din sectorul comercial/privat prin schemă. Cel de-al doilea factor în cazul unei scheme de creditare/sprijin pentru creditare este accesibilitatea. Trebuie să se ia în considerare cât îşi va permite să plătească proprietarul locuinţei. În cazul unei subvenţii, aspectele care trebuie luate în considerare sunt costurile pentru AL, precum şi plusul de valoare oferit. Adică trebuie să se ia în considerare modul în care subvenţia poate adăuga valoare proiectului şi ce fel de sprijin este mai util gospodăriilor, în funcţie de contextul socio-economic. De asemenea, se va ţine cont şi de recuperarea investiţiei în proiect/tehnologie sau mix de tehnologii.

25

2.2.1 Modele tradiţionaleSchemele tradiţionale sunt larg răspândite şi utilizate în Europa. Principala diferenţă dintre acestea şi tipul de finanţare mai inovator constă în faptul că acestea dispun deja de infrastructura de bază datorită căreia sunt foarte atractive pentru autorităţi şi bănci comerciale. În comparaţie cu finanţarea inovatoare, băncile şi autorităţile au deja capacitatea internă de folosire a acestor metode. În momentul de faţă, aceste scheme nu par capabile să acopere un segment mare al pieţei de reabilitare. Există câteva motive în acest sens, prezentate în detaliu mai jos.

2.2.1.1 Subvenţii de statProiectele finanţate până acum din subvenţii de stat reprezintă doar vârful aisbergului, dacă obiectivul este acela de reabilitarea a întregului fond de clădiri până în 2050. Motivul acestui eşec este lipsa de fonduri publice pentru acoperirea acestor costuri şi variabilitatea intensităţii şi frecvenţei programului. De regulă, suma alocată anual variază şi în momente economice dificile ajunge deseori să lipsească. Adesea, programul funcţionează timp de câţiva ani, apoi se închide sau se întrerupe timp de unul/doi ani între perioade active.

2.2.1.2 Subvenţii localeReabilitarea clădirilor aflate în proprietate privată poate fi subvenţionată şi de o autoritate locală (AL). Inconsecvenţa programelor de la nivel naţional ar trebui să încurajeze AL să devină mai independente şi să creeze şi să implementeze strategii de reabilitare pe propriul teritoriu. Unul dintre mecanismele pe care le pot folosi este subvenţionarea unei părţi a investiţiei necesare. Atunci când creează o schemă locală, pot lua în considerare câteva nevoi locale. Pot folosi acest tip de schemă de sprijin pentru a capacita comunităţile locale, nu doar gospodăriile, ci şi lanţul de aprovizionare local, IMM-urile şi ONG-urile.

În cadrul acestui program pot include tipuri de clădiri şi gospodării care nu sunt acoperite de programele naţionale (dacă există). Pot acorda o atenţie specială gospodăriilor care nu îşi permit reabilitarea locuinţelor sau un credit. Subvenţiile sunt mai utile atunci când acoperă numai acea parte a gospodăriilor care nu îşi permit nici măcar credite ieftine. AL ar trebui să poată diferenţia gospodăriile în funcţie de veniturile lor, deoarece majoritatea gospodăriilor cu probleme sociale şi economice există deja în baza de date socială locală.

2.2.1.3 Credite comerciale ipotecare/garantate cu activeAcest tip de instrument de finanţare este folosit pe scară largă de băncile comerciale din Europa. Se foloseşte atât la cumpărare şi construirea de clădiri noi, cât şi la reabilitarea sau construirea de anexe la clădiri deja existente. Şi dobânzile variază mult de la o ţară la alta şi în cadrul băncii respective. Acest tip de credit poate fi folosit de orice proprietar, public sau privat, care deţine o proprietate cu o valoare reală pentru bancă, conform metodologiei de evaluare a valorii aplicate de banca respectivă şi este dispus să „predea” băncii o parte din ceea ce deţine pe durata contractului de credit.

Majoritatea băncilor comerciale finanţează investiţii EE şi SER în sectorul locuinţelor prin schemele lor de tip ipotecar. Folosirea acestui tip de credit este limitată în Europa Occidentală de faptul că multe locuinţe nu sunt deţinute de locatari şi, bineînţeles, de „estimarea valorii” proprietăţii în cauză în cazul unui proprietar. Deşi creditele ipotecare sunt în continuare folosite pe scară largă în aceste ţări, gradul de folosire a acestora a scăzut totuşi semnificativ după criza creditelor şi recesiunea care a urmat (o criză a încrederii).

26

În regiunea ECE, spre deosebire de ţările occidentale, acest tip de credit este folosit mult mai rar. Unul dintre principalele motive este reticenţa în a-şi „pune în pericol proprietatea”. Celălalt motiv important constă în „fondurile proprii” necesare ca garanţie suplimentară şi limitele impuse de regulamentele băncii.

Ipoteca „ecologică”:Schema olandeză este un bun exemplu. Aici, dacă locuinţa, nouă sau renovată, îndeplineşte regulile de durabilitate, se acordă o reducere de 1% a dobânzii care trebuie plătită la un credit ipotecar, contractul de credit este pe termen de 10 ani şi valoarea maximă a creditului cu ipotecă ecologică este de 34.000 euro.

2.2.1.4 Model tradiţional combinat„Programul naţional multianual de reabilitare termică a blocurilor de locuinţe” din România este un bun exemplu al acestui model. Programul susţine implementarea proiectului prin asigurarea unei subvenţii de stat în valoare de 50%, a unei subvenţii locale de 30% (sau în cazuri speciale de 50%), restul de 20% fiind acoperit fie din economiile Asociaţiei de proprietari, fie prin accesarea unui credit de la o bancă comercială.

Punctul slab este, bineînţeles, cel menţionat în paginile anterioare; depinde de programul derulat de stat. Şi la fel ca toate programele de subvenţionare, este util numai dacă este vorba într-adevăr de gospodării cu venituri mici13.

2.2.2 Modele alternativeSchemele ecologice sunt mai puţin răspândite în comparaţie cu tipul de finanţare mai „obişnuit”. Acestea presupun prezenţa unor facilitatori, cum ar fi câţiva factori interesaţi sau fonduri speciale. Nevoia de instrumente de finanţare alternative sau inovatoare a apărut în special din cauza imposibilităţii schemelor anterioare de a deservi piaţa sau deoarece schemele anterioare sunt limitate doar la o anumită parte a pieţei. Acest tip de finanţare este deseori facilitat la nivel internaţional de către diverse bănci de dezvoltare care colaborează cu băncile comerciale locale. Într-un astfel de caz, finanţarea este disponibilă atâta timp cât programul este în derulare (cum ar fi cazul HEECP din Ungaria).

AL pot deveni facilitatori similari şi pot dezvolta scheme similare pentru nevoile lor locale. Pot avea rolul de dezvoltatori, dar şi de facilitatori. Astfel, pot contribui la mobilizarea finanţării de la băncile comerciale locale care poate fi apoi folosită de proprietari la reabilitarea proprietăţii acestora. De asemenea, pot mobiliza finanţare de la companiile de utilităţi/servicii energetice.

2.2.2.1 Subvenţionare prin companii de utilităţiCompaniile de utilităţi sunt interesate, dar şi contra-interesate în asistarea clienţilor lor în vederea creşterii eficienţei energetice. Sunt interesate deoarece tot mai multe gospodării au probleme la plata facturilor lunare din cauza preţurilor mari la energie şi a veniturilor scăzute. Întârzierile la plată afectează negativ fluxul de numerar al companiei de utilităţi în cauză. Dacă au o piaţă mai „controlată”, pot calcula mai exact riscurile. De asemenea, sunt interesate de această posibilitate deoarece adăugarea costurilor de reabilitare la facturile lunare „garantează” o bază de clienţi.

Pe de altă parte, sunt contra-interesate deoarece îmbunătăţirile EE care determină reducerea consumului de energie şi combustibil al clădirilor înseamnă pentru ele şi o scădere a veniturilor. Ar fi mai degrabă

13http://www.mdrl.ro/index.php?p=1034&lang=en 27

interesate să găsească noi clienţi, în loc să investească în cei „vechi”. AL pot încuraja interesul lor în mai multe moduri, fie prin subvenţionarea unei părţi a necesarului de investiţii, fie prin acordarea de facilităţi fiscale. AL şi compania de utilităţi în cauză pot stabili împreună criteriile, tehnologice sau de altă natură, pot solicita audituri energetice etc. Compania de utilităţi poate folosi fonduri proprii sau poate accesa credite comerciale pentru a oferi finanţare gospodăriilor.

Acest tip de schemă este limitat de regula „plăteşte pe măsură ce economiseşti”, fiindcă orice investiţie care nu dă randament pe durata ciclului de viaţă al măsurii în sine printr-un cost al lucrărilor de îmbunătăţire mai mic decât economiile preconizate, nu va face altceva decât să intensifice simptomele de lipsă a combustibilului pentru gospodăria în cauză.

Deoarece companiile de utilităţi sunt mari producători de gaze cu efect de seră, statul şi AL au responsabilitatea de încuraja aceste companii, în funcţie de legislaţie, să promoveze activ EE şi SER în sectorul rezidenţial. Pot fi introduse regulamente naţionale şi locale pentru a garanta conformarea. AL pot susţine investiţia cu subvenţii suplimentare în cazul locuinţelor cu venituri mici. La fel ca în cazul tuturor auditurilor energetice pentru reabilitarea EE şi mixului de tehnologii şi companii de instalare/construcţii acreditate, este foarte important să existe pe cât posibil o garanţie că proiectul va genera suficiente economii pentru a putea acoperi costurile suplimentare. Companiile de utilităţi pot recupera costurile din facturi. Pe lângă finanţare, companiile de utilităţi pot participa la campanii de creştere a nivelului de conştientizare şi de schimbare a comportamentului împreună cu AL şi ONG-urile locale.

Dezavantajele acestei scheme sunt probleme de genul nevoii de legislaţie naţională progresivă (AL pot influenţa acest lucru într-o anumită măsură), fluxul de numerar al companiei de utilităţi, fondurile proprii disponibile şi limitările privind numărul de credite pe care le poate accesa compania şi preţul la care o va face. Dacă investiţia nu a respectat regula „plăteşte pe măsură ce economiseşti” pe lângă creşterea preţului la energie şi combustibil gospodăria va trebui să plătească şi costul investiţiei în factura lunară, iar acest lucru poate fi o problemă gravă pentru gospodăriile cu venituri mici şi mijlocii.

Un al doilea dezavantaj poate proveni din procesul de acreditare al companiilor de instalare/construcţii în care IMM-urile locale pot ajunge să piardă, deoarece marii furnizori acaparează piaţa. Un al treilea dezavantaj constă în riscurile prezentate de comportamentul proprietarilor/locatarilor care pot submina schema „plăteşte pe măsură ce economiseşti”. Deşi puţin probabilă, reducerea preţului la energie şi combustibil (chiar şi temporară) poate submina întregul proiect sau cel puţin poate întârzia momentul recuperării investiţiei.

2.2.2.2 Finanţare de la terţi, companii de economisire energetică (ESCO)Din multe puncte de vedere, modelul ESCO este foarte asemănător cu schema de mai sus în care o companie de utilităţi este sursa de finanţare din spatele îmbunătăţirii eficienţei energetice a clădirii. Principala diferenţă dintre cele două constă în elementul de gestionare a riscului din modelul ESCO. De regulă, o companie de economisire energetică este o societate comercială, alteori este un parteneriat public-privat. Aceasta are datoria de a oferi o gamă largă de soluţii energetice complexe, inclusiv proiectarea şi implementarea proiectelor de economisire a energiei, conservarea energiei, externalizarea infrastructurii energetice, producţia de energie şi aprovizionarea cu energie, precum şi gestionarea riscurilor.

28

Cea mai importantă sarcină a unei ESCO după executarea unui audit energetic detaliat, proiectarea şi implementarea reabilitării EE, constă în menţinerea sistemului astfel încât să garanteze economiile de energie vizate de proiect pe întreaga durată a contractului (de regulă, la fel de lungă ca perioada de recuperare a investiţiei, deşi se poate prelungi). Dacă nu există economii de energie, costurile trebuie plătite de ESCO.

Această schemă are multe avantaje, mai ales atunci când este vorba de clădiri publice. Cel mai important avantaj în afară de gestionarea riscurilor şi garantarea economiilor este acela că, după încheierea contractului, proprietatea păstrează valoarea suplimentară.

Principalul dezavantaj se află chiar la baza schemei. Compania trebuie să îşi asume responsabilitatea neîndeplinirii economiilor dorite, menite să acopere cel puţin costurile de recuperare a investiţiei. Acest dezavantaj prezintă două aspecte. În primul rând, limitează numărul companiilor care au suficientă încredere şi capacitate internă pentru a intra pe această piaţă şi a-şi asuma această responsabilitate; în al doilea rând, limitează tipul de clădiri care pot fi astfel reabilitate. De regulă, se preferă „calea cea mai uşoară”. Şi locuinţele aflate în proprietate privată pot fi incluse în acest tip de contract, dar limitările sunt determinate de siguranţa tehnologică impusă de proiect şi de comportamentul proprietarului sau locatarului. Al doilea dezavantaj poate veni de la bancă, deoarece băncile solicită deseori garanţii suplimentare pentru a scădea preţul creditelor pe care le acordă companiilor ESCO.

O autoritate locală (AL) poate să contribuie la crearea unei ESCO încurajând companiile potrivite să îşi asume acest rol (bineînţeles, este necesară o legislaţie naţională adecvată), fie să devină acţionare în aceste companii printr-un contract PPP. O altă opţiune este facilitarea de către AL a transferului unui credit de la o bancă comercială la o ESCO printr-un fond de garantare (model care va fi discutat în detaliu mai jos, în paginile următoare). De regulă, ESCO foloseşte credite, o garanţie care susţine creditul facilitând accesul uşor la finanţare, reducând riscul.

Acest model de finanţare prin terţi are multe avantaje pentru un proprietar (public sau privat), cel mai important fiind faptul că implementarea proiectului nu presupune costuri prealabile. Pentru economia locală, avantajul constă în faptul că finanţarea pentru EE este mobilizată din sectorul privat şi pentru băncile comerciale, faptul că pot finanţa un portofoliu relativ sigur.

2.2.2.3 Obligaţiuni municipale ecologiceMunicipalitatea trebuie să fie suficient de mare astfel încât să atragă atenţia investitorilor pentru finanţarea acţiunilor sale. Emiterea de obligaţiuni presupune competenţe financiare specifice, deoarece activitatea pregătitoare tinde să fie un proces de durată care include analiza şi previzionarea resurselor financiare ale municipalităţii.

Evaluarea de credit a localităţii în cauză este deosebit de importantă. Fără o evaluare de credit solidă, investitorii nu pot fi atraşi. Acesta este un mare punct slab al schemei. Şi AL trebuie să dispună de o mai mare capacitate internă sau să o dobândească sau trebuie să contracteze experţi financiari pentru dezvoltarea întregului proiect. Dacă proiectul nu este suficient de atractiv, AL sunt cele care vor suferi pierderi.

29

2.2.2.4 Credite comerciale subvenţionateKfW este un bun exemplu al modului de subvenţionare a dobânzilor la creditele folosite pentru investiţii EE şi SER în sectorul rezidenţial. Conform acestora, cu această schemă se poate atinge un nivel al ratei de solvabilitate/îndatorare de 1:16. În comparaţie cu alte instrumente inovatoare, această schemă este folosită mai uşor în diferite ţări europene, în funcţie de bugetul AL; avem exemple pozitive din Ungaria14.

Atât experienţa din Germania, cât şi cea din Ungaria demonstrează că schema este una dintre cele de mare succes în cazul sectorului rezidenţial. Schema poate fi dezvoltată şi implementată de diverşi factori interesaţi din bănci de dezvoltare internaţionale şi guverne sau AL sau chiar de fundaţii caritabile.

Datorită ratei ridicate de solvabilitate/îndatorare, este mai atractivă şi mai durabilă decât schemele de subvenţionare ca atare, în special în aceste momente dificile din punct de vedere economic, datorită efectului benefic asupra buzunarului utilizatorului final, fiind atractivă şi mai durabilă şi pentru gospodării. Bineînţeles, când este vorba despre gospodăriile cu venituri prea mici pentru a-şi permite să plătească chiar şi cea mai mică rată lunară sunt necesare subvenţiile. Dacă AL hotărăşte să subvenţioneze dobânda unui anumit produs de creditare, trebuie să aibă mare grijă si să se asigure că acel credit va fi folosit la îmbunătăţiri EE, conform unor cerinţe stricte.

Această schemă este atractivă pentru bănci deoarece „garantează” veniturile din credite, în timp ce proprietarii profită mai mult de investiţiile lor EE şi SER. Permite de asemenea punerea în aplicare a unui mix de tehnologie mai „costisitor” care vizează reduceri mai substanţiale ale emisiilor de gaze cu efect de seră decât schemele de tipul „plăteşte pe măsură ce economiseşti”. Şi dat fiind că obiectivul final este acela de a depăşi reducerea de 30-60% posibilă acum (în funcţie de venituri), acest tip de schemă este foarte promiţător. AL pot apela şi la strângerea de fonduri pentru a subvenţiona ratele dobânzii.

2.2.2.5 Fondul de garantare a creditelor reînnoibile (RLGF)Una din principalele dificultăţi cu care se confruntă băncile comerciale este temerea că oamenii nu vor rambursa creditelor şi nu vor fi capabili să îşi plătească ratele lunare la bancă. Deseori, această temere nu este realistă. Programul de co-finanţare pentru eficientizare energetică (HEECP) din Ungaria, operat de IFC, a dovedit în ultimii 14 ani că băncile consideră în mod nerealist că această piaţă este riscantă, prin urmare deseori nu sunt dispuse să finanţeze aceste proiecte sau dacă le finanţează, solicită garanţii suplimentare, mai ales pe bază de ipoteci sau active.

Oferind băncilor comerciale o garanţie pentru primele pierderi, o AL le poate încuraja să acorde credite în sectorul rezidenţial. Acest tip de produs de creditare poate fi folosit în paralel cu alte finanţări şi subvenţii disponibile. Rata medie solvabilitate/îndatorare a acestei scheme este 1:20 şi pe termen lung această rată poate creşte considerabil (1:50) din cauza naturii reînnoibile a schemei. Conform experienţei HEECP, numărul cazurilor de neplată a ratelor acestor credite este aproape zero şi chiar şi când exista un caz de neplată, proprietarii rambursau în cele din urmă creditul şi odată cu el şi suma garanţiei pe care banca comercială a folosit-o la acoperirea primei pierderi în timpul perioadei de neplată.

Spre deosebire de orice altă schemă, care presupunea un transfer de fonduri de la AL (toate schemele cu subvenţionare), cu această schemă AL poate chiar să câştige de pe urma sumei depuse în fondul de

14http://www.kfw-entwicklungsbank.de/ebank/EN_Home/About_Us/Our_promotional_instruments/ FC_development_loans.jsp

30

garantare. În cazul în care banca nu foloseşte garanţia pentru a acoperi prima pierdere, fondul poate câştiga din dobândă.

Chiar şi atunci când se foloseşte garanţia, aceasta va fi până la urmă rambursată prin bancă. Marele avantaj al acestei scheme pentru gospodăriile sociale constă în amânarea preluării de către banca comercială, o amânare care poate avea un rol esenţial în capacitatea gospodăriei de a relua plăţile. Deoarece fondurile din fondul de garantare nu se cheltuiesc în cele din urmă, pot fi refolosite de mai multe ori în acelaşi scop. În timp, dacă schema are succes în zona geografică respectivă, AL poate hotărî să implice alţi donatori în fondul de garantare şi să îl majoreze. Asemenea creditelor cu dobândă subvenţionată, creditele garantate pot fi folosite pentru a atinge standarde ecologice mai înalte în timpul reabilitării, dincolo de limita „plăteşte pe măsură ce economiseşti”.

2.2.2.6 Model alternativ combinatSchemele de mai sus pot fi folosite în combinaţie pentru a permite o utilizare mai eficientă a fondurilor disponibile, pentru a facilita finanţarea comercială (RLGF), pentru a obţine proiecte mai profitabile şi pentru a atinge astfel un obiectiv mai considerabil de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră (AL subvenţionează dobânda creditului), dar şi pentru a sprijini gospodăriile cu venituri mici şi mijlocii (subvenţii de stat).

2.2.3 Colaborarea cu băncile comercialeDe reţinut:Băncile au tendinţa de a fi conservatoare, adică se limitează la lucrurile pe care le cunosc. Din punct de vedere al afacerilor, această atitudine are părţi pozitive, dar şi negative. Partea pozitivă înseamnă că banca se protejează împotriva „apelor tulburi” şi pericole mai puţin cunoscute. În acelaşi timp însă, contravine scopului băncii de a finanţa „noi” segmente de piaţă. Dacă doriţi să colaboraţi cu bănci comerciale, trebuie să înţelegeţi această mentalitate.

Deseori le lipseşte capacitatea internă de a dezvolta acest tip de finanţare alternativă. O AL poate alege să contracteze experţi financiari în vederea elaborării modelului financiar împreună cu băncile.

Băncile cer garanţii suplimentare. Deseori, o bancă nu va fi dispusă să acorde credit fără o garanţie de tip ipotecar/active. Subvenţionarea dobânzii creditului şi/sau acordarea unei garanţii pentru credit pot fi folosite drept argument cel puţin în cazul clădirilor cu mai multe apartamente pentru a elimina nevoia de ipotecă, adică o mare barieră în calea finanţării EE şi SER pentru clădiri.

Pot fi convinse cu un plan de afaceri solid. La fel ca orice companie, băncile sunt interesate de pieţe noi şi profituri noi. Dacă ajung să înţeleagă că există un segment extins al pieţei locuinţelor care nu poate fi accesat cu credite tradiţionale, dar care le poate aduce un profit bun, îşi vor schimba atitudinea.

Ar putea fi contra-interesate în introducerea şi promovarea unor finanţări alternative şi mai accesibile deoarece câştigă mai mult de pe urma celor tradiţionale. Este un argument greu de demontat. Dar putem reveni întotdeauna la argumentul anterior, spunând: chiar dacă într-adevăr pot câştiga mai mult din produsele de creditare costisitoare, există o limită clară a pieţei pe care o pot finanţa cu astfel de produse.

31

Răbdarea şi perseverenţa reprezintă cheia succesului. Trebuie să vă faceţi calculele din timp şi să înţelegeţi că proiectarea unui nou model de finanţare la nivel local poate dura mult timp, chiar şi cu ajutorul experţilor cu experienţă în conceperea de modele similare. De asemenea, durează mult timp şi să convingeţi băncile sau să găsiţi finanţarea necesară pentru noul model.

Datorită deschiderii de noi nişe pe piaţă, aceste scheme sunt atractive. Din experienţa generală, modelele mai inovatoare deschid noi nişe pe piaţă. Fiind mai puţin costisitoare, sunt mai durabile pe termen lung (criza economică actuală ne-a demonstrat cât de periculoase pot fi creditele scumpe şi investiţiile proaste şi cât de devastatoare este situaţia de neplată a ratelor în masă pentru bănci), se înregistrează mai puţine cazuri de neplată şi astfel banca are clienţi pe termen lung.

Colaborarea cu băncile este vitală pentru succesul planului de reabilitare. Cel mai important lucru este ca AL să înţeleagă ce are de făcut. Te costă mai puţin să înveţi din greşelile şi succesele altora decât să repeţi totul de unul singur.

Modulul 3: Tehnologii şi Implementarea Proiectului3.1 Tehnologii cost eficiente pentru reabilitare

Prima secţiune a Modulului 3 prezintă pe scurt informaţii despre tehnologiile cost eficiente pentru reabilitare în vederea realizării unei eficienţe energetice îmbunătăţite. Aceste informaţii provin din Pachetul de Lucru 4 al proiectului Tranrebuild – Note orientative pentru Proprietari în vederea Reabilitării Clădirilor. Pentru informaţii detaliate cu privire la anumite subiecte, vă rugăm să consultaţi acest document.

Tehnologiile eficiente energetic pentru clădiri, pot fi împărţite în patru mari categorii: Îmbunătăţirea materialului de construcţie al clădiri (izolaţie şi proiectul de verificare) Încălzire, Ventilaţie şi Răcire Iluminat, şi Utilizarea apei

Pot fi economisite costuri semnificative prin derularea unor acţiuni şi introducerea unor măsuri ce îmbunătăţesc materialul de construcţie al clădiri. Aceste măsuri sunt foarte eficiente din punct de vedere al costurilor şi ar trebui privite ca fiind primele măsuri ce trebuiesc luate. Numai termoizolaţia poate reduce pierderile de căldură cu până la 35% (Carbon Trust, 2011). Sursa: EST CE 309

32

Măsuri aplicate clădirilor

Etape parțiale Etape principale 1 Acoperiș 2 Ferestre 3 Pereți exteriori

1 suprafețele exterioare ale clădirii

4 Casa scărilor 5 Izolație termică interioară 6 Inst. încălzire

2 încălzire și acces

7 Modificarea partiului 8 Inst. sanitare 9 Inst. electrice 10 Spații verzi

3 modernizarea locuințelor, îmbunătățirea zonelor verzi

3.1.1 Izolarea pereţilor, acoperişurilor şi pardoselilorAtunci când se face izolarea, este important să obţinem păreri profesioniste, deoarece un anumit tip de izolaţie făcută într-un anumit loc poate crea condens, ca mai apoi să apară mucegaiul. În timpul activităţilor de îmbunătăţire şi întreţinere, faceţi o inspecţie a suprafeţelor din punct de vedere al umezelii şi mucegaiului şi faceţi tot posibilul să eliminaţi cauza apariţiei acestora. (Carbon Trust, CTV 014)

Izolarea Acoperişurilor PlatePentru locuinţele cu acoperişuri plate, este uzual şi eficient din punct de vedere al costurilor, izolarea deasupra planseului acoperisului. Izolaţia poate fi realizată sub membrana hidro-izolatoare .Este mult mai economic ca izolarea să se facă atunci când se schimbă acoperişul. În totdeauna ar trebui realizată o barieră de vapori, care să fie situată pe partea caldă a oricărei izolaţii, pentru a preveni apariţia condensului şi umidităţi pe partea rece de deasupra izolaţiei şi astfel, pre-întâmpina aceste probleme. (Carbon Trust, CTV014)

Izolarea pereţilor exterioriPereţii exteriori pot fi izolaţi atât pe exterior cât şi pe interior. Un perete obişnuit de cărămidă, având o grosime de 220mm, prevăzut la interior cu ipsos, va avea o valoare-U de 2.1W/m2K. Izolarea unui perete exterior, conform celor mai bune practici, va economisi aproximativ 1200RON pe an din costurile de încălzire. (EST, CE83). Această soluţie poate nu este eficientă din punct de vedere al costurilor dacă este realizată ca un proiect separat, însă dacă este inclusă într-un proiect major de reabilitare sau înlocuire, poate contribui la realizarea unor perioade relativ scurte de amortizare.

Izolarea externă a pereţiloriUna din cele mai comune abordări în ceea ce priveşte izolarea exterioară a unui perete o reprezintă sistemele de termoizolare. Utilizarea izolaţiei externe reduce producerea condensului şi poate amortiza clădirea în faţa zgomotelor, reducând şi potenţial eliminând cerinţele pentru realizarea rosturilor de dilatare. Alegerea sistemelor va fi afectată de un număr de factori cum ar fi aspectul, prevederile si standardele autorităţilor locale, cerinţele de urbanism şi disponibilitatea produsele şi soluţiilor anumitor producători.

33

Atunci când este realizată ca activitate separată, izolarea externă nu este eficientă din punct de vedere al costurilor, însă atunci când este inclusă cu alte activităţi necesare cum ar fi refacerea tencuielii sau alte activităţi de finisare a pereţilor, costul marginal suplimentar al lucrării de izolare are sens din punct de vedere comercial iar perioada de amortizare este îmbunătăţită substanţial. Proiectarea şi instalarea izolaţiei pe pereţii exteriori este o treabă pentru specialişti. Utilizaţi un sistem de izolare ce are certifcate de calitate pentru toate componentele sale.

Aspectele pozitive şi negative ale izolării exterioare a pereţilor sunt: Poate fi aplicată şi atunci când ocupanţii locuinţelor sunt prezenţi. Se evită crearea punţilor de căldură, cu excepţia clădirilor ce includ balcoane. Poate schimba dramatic aspectul exterior. Poate fi utilizată pentru revitalizarea şi modernizarea unei proprietăţi şi prelungirea vieţii

acesteia. Poate fi eficientă economic acolo unde pereţii necesită reparaţii. Poate fi vulnerabilă în la lovituri. Zonele vulnerabile necesită protecţie. Glafurile necesită de obicei manoperă crescută.

Pe de altă parte, izolaţia externă a pereţilor este în general mai scumpă decât izolaţia internă a pereţilor.

Izolarea internă a pereţilor exterioriRealizarea izolării interioare a pereţilor exteriori este mai ieftină decât cea externă, însă deranjarea ocupanţilor clădirii poate restricţiona acest lucru la perioade în care se realizează proiecte de reabilitare internă majore. Izolaţia internă poate fi fixată cu ajutorul şipcilor şi acoperită cu gips-carton, sau încorporată într-o singură placă „compozită” (constând din izolaţie şi placa de gips-carton). Este important sa fie încorporat şi un barieră de vapori, pe partea caldă a izolaţiei, pentru a evita apariţia condensului între perete şi izolaţie.

Atunci când se efectuează izolarea internă, ar trebui luate în calcul şi elementele mai grele, cum ar fi caloriferele, care ar putea avea nevoie de sprijin suplimentar. Când se realizează instalaţia electrică sau sanitară, trebuie limitate golurile în stratul izolator pentru a menţine proprietăţile izolatoare ale materialului (Carbon Trust, CTV014). Este foarte eficient din punct de vedere al costurilor să se introducă izolarea internă a pereţilor în cadrul unei scheme complete de reabilitare sau modernizare. Instalarea de noi ţevi, noi instalaţii electrice sau a unei centrale termice reprezintă o economisire falsă, daca nu sunt însoţite în acelaşi timp şi de izolarea locuinţei.

Fezabilitatea izolaţiei interne (EST, CE83)

Mai ieftină decât izolaţia externă. Se păstrează aspectul exterior al clădirii. Suprafaţa peretului interior se încălzeşte mai repede. Mai uşor de instalat şi întreţinut comparativ cu placarea externă. Poate lăsa punţi termice. Fixarea obiectelor grele (calorifere) poate fi dificilă. Reducerea suprafaţei camerei în locuinţele mici poate fi critică.

34

Plintele, cornişele, tocurile uşilor şi accesoriile electrice trebuiesc repoziţionate. Poate fi perturbator pentru ocupanţii locuinţei.

Izolarea pardoselilor

Planşee solide din betonAcolo unde planşeele sunt păstrate, singura opţiune simplă o reprezintă instalarea unei izolaţii şi unei noi pardoseli deasupra. Totuşi trebuie avută grijă în special la scări şi pragurile uşilor. Un strat de 60mm de spumă izolatoare fenolică, poliizocianurată sau poliuretanică poate fi folosit ca o soluţie optimă. Acolo unde şapa sau placa de ciment este înlocuită, există şi oportunitatea de a incorpora un sistem de izolare. Nivelul finisat al pardoselii ar trebui să coincidă cu cel al pardoselii anterioare, pe cât posibil, pentru a evita înălţimile inegale sau excesive ce apar la scări sau uşi. Izolaţia poate fi adăugată sub şapă. (EST CE83)

Planşee suspendate din lemnAdăugarea unui strat izolator între grinzi, acolo unde există acces la partea inferioară a pardoselilor suspendate din lemn, este o măsură cost-eficientă în orice moment. În zonele în care nu este posibil accesul, izolaţia dintre grinzi poate fi făcută doar de deasupra. Pentru a realiza acest lucru, pardoseala trebuie ridicată, fiind utilă doar în cazul în care refacerea pardoselii face parte dintr-o reabilitare planificată. Poate fi folosită fie o izolaţie cu vată minerală, fie cu spumă rigidă.

Pentru a asigura o izolare optimă, ar trebui luate în considerare următoarele aspecte: Sigilaţi golurigolurile dintre plinte pentru a evita infiltrarea aerului Menţineţi ventilaţia de sub podea Puneţi cablurile electrice în conducte de PVC sau protejaţi-le de contactul direct cu izolaţia din

polistiren expandat Evitaţi amplasarea ţevilor de încălzire sub izolaţie. Dacă acest lucru nu poate fi evitat, asiguraţi-vă că

ţevile sunt izolate. (Carbon Trust, CTV014)

Pierderile de căldură prin pardoselile neacoperite depinde de: mărime şi formă; tipul pardoseli; şi de conductivitatea pământului de dedesubt. Pierderile de căldură sunt mai mari la marginile pardoselii, astfel fiind importanta forma acesteia. Pierderile diferă între, să spunem, o terasă de la mijlocul imobilului şi una de la capătul acestuia. Precizarea unor valori-U comune pentru ambele, ar rezulta în grosimi diferite ale stratului izolator şi nivelul pardoselii finite. Acest lucru nu este practic. e. (EST, CE83)

3.1.2 Înlocuirea şi izolarea ferestrelor şi uşilor (protecţie împotriva curentului)Înlocuirea ferestrelor şi uşilorÎnlocuirea ferestrelor şi uşilor poate avea un impact semnificativ asupra pierderilor de căldură într-o locuinţă. Cel mai mare impact provine prin reducerea semnificativă a pierderilor de căldură din minimizarea producerii curenţilor de aer (reducere neetanseitailor). Înlocuirea ferestrelor ar trebui să fie întotdeauna executată de personal calificat şi etanşeizate împrejurul tocurilor (pentru a reduce producerea de curenţi de aer şi pierderile de căldură ce apar la îmbinarea tocului cu peretele).

În clădirile cu valoare istorică, înlocuirea ferestrelor ar trebui realizată doar după consultări cu comisia monumentelor istorice cadrul autorităţilor locale. Un rând secundar de ferestre reprezintă o opţiune bună acolo unde performanţa termică trebuie îmbunătăţită şi trăsăturile clădirii păstrate.

35

Etanşeizarea ferestrelor şi uşilorEtanşeizarea ferestrelelor şi uşilor existente prost montate nu este costisitoare şi este uşor de instalat. Poate îmbunătăţi foarte mult confortul şi reduce pierderile de căldură. Etanşeizarea golurigolurilor din uşi şi ferestre poate fi foarte eficientă. Benzile auto-adezive de spumă sunt ieftine dar se deteriorează în timp şi trebuiesc înlocuite. Benzile de plastic şi metal, cu perii şi ştergătoare, au un cost mai ridicat dar vor rezista mai mult. Dimensiunea benzilor trebuie să fie apropiată de cea a golurigolurilor sau deschiderilor. (Carbon Trust, CTV014). GoluriGolurile din jurul marginilor uşilor pot fi acoperite cu benzi asemănătoare celor utilizate la ferestre. Trebuie de asemenea astupa orice alte goluri care ar putea produce curenţi de aer, cum ar fi gaura cheii sau cutiile poştale amplasate pe uşa de la intrare în locuinţă.

Pardoselile Pardoselile din lemn pot avea goluri între plăci sau între plăci şi plinte, iar aceste goluri pot creşte sau descreşte odată cu schimbarea temperaturii. În consecinţă, orice izolant folosit pentru acoperirea acestor goluri trebuie să fie flexibil, iar acest lucru înseamnă utilizarea izolatorilor pe baza de silicon.

Alte goluriGolurile provenite de la ţevi ce penetrează pereţii, pardoseala şi tavanul trebuie umplute cu izolatori flexibili, sau pentru goluri mai mari, spumă expandată. Alte goluri şi crăpături pot fi umplute cu ciment, mortar sau alte materiale izolatoare, însă o crăpătură poate indica alte probleme ce ar trebui supervizate de un profesionist. (EST, 2011)

3.1.3 Optimizarea încălzirii, răcirii, iluminatului şi utilizării apeiÎn locuinţe, tipurile de încălzire, ventilaţie şi tehnologiile de răcire pot fi diverse. Pentru proprietăţile ce au „încălzire centrală”, de obicei sistemul include o sursă centrală de încălzire, un cazan ce încălzeşte apa şi o circulă prin sistemul de ţevi către calorifere ce emană căldura în cameră. Cazanele pot fi alimentate de combustibili fosili, gaze, ulei, electricitate, cărbune sau surse regenerabile, solare, biomasă. Oportunităţile de reabilitare pot implica înlocuirea sursei de încălzire (cu tehnologii mai eficiente), mecanisme de control şi schimbarea combustibilului. Sistemele de înlocuire la scară mai mare pot crea oportunitatea introducerii încălzirii prin pardoseală.

Încălzirea

Cazane cu condensareÎnlocuirea unui cazan ineficient (ex. vechi de 15 ani şi de clasă G) cu unul nou de clasă A, şi instalarea unui set nou de control al căldurii, poate reduce factura de căldură şi până la 1.200kg de CO2/an. Dacă cazanul dumneavoastră are mai puţin de 15 ani vechime, probabil că este eficient, astfel economisiţi mai puţin dacă îl schimbaţi. (ETS, 2011-1)

Cazanele cu condensare sunt cazane care intră în „mod de condensare” la intervale regulate şi extrage căldura din gazele evacuate care altfel ar scăpa pe coş, transformând vaporii de apă din gaz înapoi în apă sau condens.

36

Un cazan cu condensare este de obicei cu 12% mai eficient decât un cazan fără condensare, deoarece captează mai multă căldură folositoare din combustibil. Acesta utilizează „căldura latentă” care este eliberată odată cu arderea combustibilului, preschimbând-o din vapori în apă. Schimbătorul de căldură asigură un transfer cât mai mare de căldură de la arzătorul cazanului – şi o pierdere cât mai mică a căldurii în gazele evacuate pe coş.

Există două tipuri de cazane cu condensare: „Cu rezervor de acumulare” şi „Combi”. Ambele tipuri furnizează apă caldă menajeră şi în timp ce cazanele cu condensare de tip cu rezervor necesită un rezervor de apă caldă în care apa este încălzită şi înmagazinată, cazanele Combi nu necesită acest lucru.

Cazanele cu condensare de tip cu rezervor: Pot înmagazina apa caldă într-un rezervor, astfel cantităţi mari de apă caldă fiind disponibile dacă

sunt folosite mai multe robinete simultan Înlocuirea cazanului este facilă, înlocuindu-se cu unul de acelaşi tip. Nu toate sistemele de încălzire a locuinţelor sunt compatibile cu un cazan de tip Combi.

Cazanele cu condensare de tip Combi: Încălzesc apa atunci când daţi drumul la robinet, astfel că nu aveţi nevoie să încălziţi apa în prealabil. Nu aveţi nevoie de un rezervor separat de apă caldă, economisind astfel spaţiu. Nu aveţi pierderi de căldură la rezervorul de apă caldă, încălzind apa doar atunci când este nevoie. Ideal dacă nu utilizaţi multă apă caldă zilnic.

Un cazan cu condensare de tipul Combi poate să nu fie potrivit atunci când: Locuinţa are presiunea gazului scăzută. Casa este prevăzută cu mai multe băi sau duşuri.

Recurgeţi la sfaturile unui profesionist şi consultaţi un instalator calificat pentru a determina cel mai potrivit cazan pentru locuinţa dumneavoastră.

Unităţi de Cogenerare (CHP) cu gazAceastă tehnologie produce atât căldură cât şi electricitate prin intermediul unui singur echipament şi poate fi considerată un mijloc de generare a propriei energii.

Micro-unităţi de cogenerare: Micro CHP este termenul dat echipamentelor domestice şi foarte mici. În general, sistemele sunt alimentate cu gaz, deşi unele pot folosi şi GPL, ulei sau bio-combustibili. Nu sunt la fel de eficiente ca cele mari ce fac parte dintr-o instalaţie; principalul rezultat fiind generarea de căldură şi o mică parte energie electrică, la un raport de 6:1 pentru aparatele utilizate în rezidenţial. Sistemele Micro CHP sunt comparabile ca mărime şi formă cu un cazan obişnuit, modern şi pot fi montate pe perete sau asezate direct pe pardoseală. Costurile de service şi întreţinere sunt estimate a fi similare cu cele ale cazanelor standard – deşi este nevoie de un specialist la aj.mont

Controlul încălziriiControlul încălzirii permite ocupanţilor să menţină o temperatură confortabilă, potrivită nevoilor lor, luând în considerare factori externi ca gradul de ocupare şi temperaturile sezoniere. Controlul va permite

37

sistemelor de încălzire şi răcire să se pornească şi să se oprească atunci când este cazul şi astfel să menţină nivelul facturilor şi emisiilor de CO2 la un nivel redus.

Atunci când alegeţi tipul de control pentru încălzirea locuinţei, trebuie să aveţi în vedere următoarele: sistemul ar trebui să aibe încorporat un termostat care să permită ocupanţilor reglarea unei temperaturi confortabile şi să întrerupă încălzirea atunci când temperatura setată este atinsă. Un sistem de control al timpului va permite oprirea încălzirii atunci când locuinţa este goală sau nu este necesară încălzirea acesteia. Un termostat de cameră, programabil, va combina controlul timpului şi temperaturii şi vă va permite să setaţi diferite temperaturi pentru perioade diferite ale zilei.

Un control zonal, dacă este setat corect, va preveni supra-încălzirea anumitor părţi ale locuinţei, care nu sunt ocupate sau au nevoie de temperaturi mai scăzute. Zonele separate sunt setate astfel încât să furnizeze temperaturi mai scăzute în dormitoare, însă pot fi de asemenea folosite ca să beneficieze de „câştigurile solare pasive” în camerele cu multe ferestre. Zonele sunt deseori delimitate prin utilizarea robinetelor cu cap termostatat, dar pot fi şi prevăzute cu circuite separate de încălzire, fiecare cu propriul termostat (sau termostat de cameră programabil).

Încălzire prin pardosealăÎncălzirea prin pardoseală poate fi montată în clădirile rezidenţiale, însă pentru a fi cost-eficientă, trebuie să fie încorporată într-un proiect mai mare de reabilitare. Sistemele actuale de încălzire prin pardoseală pot fi electrice sau pot utiliza apă caldă ce circulă prin conductele instalate sub podea. Încălzirea prin pardoseală va permite atingerea aceleiaşi temperaturi în toată camera, deoarece suprafaţa de radiere este mai mare decât cea a caloriferelor.

Sisteme de Recuperare a CălduriiÎn completarea ca0zanelor cu condensare care captează căldura latentă din gazele de coş, sunt disponibile şi alte sisteme cu recuperare de căldură eficiente energetic. Pentru locuinţele prevăzute cu mansardă, se poate instala un sistem ce recuperează căldura din aerul care se ridică în partea superioară. Acest aspect este în strânsă legătură cu ventilarea şi este încorporat adeseori ca fiind Ventilatoare Unice cu Recuperarea Căldurii din Cameră (SRHRV) sau ventilare mecanică şi recuperarea căldurii din întreaga casă (MVHR). A se vedea secţiunea 2.2.2 de mai jos, cu privire la sistemele de ventilare.

Recuperarea gazelor de ardereÎn majoritatea situaţiilor, recuperarea gazelor de ardere este inclusă în cazanele cu condensare, deşi pentru instalaţiile cu cazane ce deservesc blocuri mari de locuinţe ar fi mai potrivit un sistem de recuperare a gazelor de ardere adăugat sistemelor existente.

Ventilarea

Sisteme de ventilare a întregii locuinţe

38

Recuperarea de căldură pasivă s-a îmbunătăţit simţitor în anii recenţi, şi promite soluţii mult mai bune pentru ventilare şi probleme cauzate de umiditate. În acest moment este posibilă recuperarea a 90% din căldura provenită din aerul evacuat, utilizând 2 ventilatoare de putere mică. Aceste ventilatoare consumă doar 50W, ceea ce înseamnă energia consumată de o lampă. Este foarte greu să depăşeşti simplitatea şi eficienţa energetică a unui asemenea sistem pasiv.

Designul „Casei pasive” utilizează o combinaţie de recuperare pasivă de căldură şi o pompă de căldură. Acest lucru este potrivit acolo unde cererea de căldură este foarte scăzută. Dacă se foloseşte orice sistem de ventilare cu recuperare, atunci casa trebuie să fie etanşă, altfel se pierde prea mult aer prin ventilarea naturală pentru a mai face aceste sisteme eficiente energetic.

Pompele de căldură cu recuperare a aerului evacuat îşi preiau căldura din interiorul clădirii. Astfel de sisteme sunt folositoare în clădiri ce au probleme cu umezeala. Totuşi, consumul de electricitate al unor astfel de pompe poate fi considerabil. Astfel de siteme sunt întâlnite în ţări ca Suedia, în care încălzirea electrică este comună, datorată în parte reţelei lor de generare a energiei verzi, care utilizează în mare măsură energia hidro. În casele nou construite, astfel de sisteme pot funcţiona perfect dacă sunt proiectate bine, însă există întotdeauna pericolul ca sistemele instalate greşit să crească cererea asupra sistemului de încălzire al casei; de ex. ventilarea este în exces faţă de necesar, iar încărcarea cazanului creşte.

Răcirea

Umbrirea Umbrirea externă este modalitatea cea mai eficientă de reducere a orbirii şi căldurii provocate de soare prin ferestre. Instalarea unor sisteme de umbrire la exterior poate preveni razele directe ale soarelui să pătrundă în încăpere, reducând căldura şi orbirea. Sistemele de umbrire pot fi realizate astfel încât să permită soarelui să pătrundă în locuinţă în timpul iernii , maximizând utilizarea luminii naturale şi căldurii în această perioadă a anului.

O altă opţiune, acolo unde este cazul, o reprezintă plantarea în apropierea casei de copaci şi arbuşti la care le cad frunzele toamna. Aceştia pot fi foarte eficienţi, coroana lor furnizând umbră pe timpul verii, în timp ce ramurile desfrunzite lasă lumina şi căldura să pătrundă pe timpul iernii. (Carbon Trust, CTV014). Modernizarea ferestrei cu ajutorul unui film solar reflectorizant poate reflecta niveluri mari de căldură şi raze infra-roşii de la soare, lucru ce îmbunătăţeşte climatul interior şi confortul ocupanţilor. Trebuie luate în calcul culoarea şi aspectul peliculei de film, din punct de vedere estetic, dar şi din punct de vedere al luminii ce va fi blocată, deoarece acest lucru ar putea necesita nevoia unei iluminări artificiale la interior.

Iluminatul

Iluminatul consumă 20% din totalul energiei electricie generate iar lămpile cu incadescente rămân printre cele mai folosite, deşi sunt cele mai ineficiente. Începând cu 2009 a început eliminarea din producţie a lămpilor cu incandescenţă (BSRIA, BG3 2005). Iluminatul eficient energetic poate reduce consumul de energie fără reducerea confortului şi ar trebui să maximizeze utilizarea luminii naturale, să evite niveluri de iluminarea supradimensionate, şi să încorporeze cele mai eficiente aparate de iluminat, sisteme de control şi lămpi. (CIBSE, 2004). Atunci când luaţi în calcul opţiuni de modernizare a sistemului de iluminat, aveţi în vedere fiecare opţiune în parte, deoarece economiile de energie se vor acumula odată cu introducerea diverselor funcţii.

39

Aparate de iluminatCele mai potrivite tipuri de aparate care contribuie la un consum redus de energie sunt acelea care permit doar utilizarea lămpilor dedicate eficient energetic. Acest lucru face posibilă evitarea de către locatarii ulteriori să utilizeze lămpi mai puţin eficiente, decât în cazul în care schimbă aparatele de iluminat.

Controlul iluminăriControlul eficient al iluminatului electric este cheia obţinerii potenţialului de economisire a energiei electrice prin utilizarea luminii naturale. Factorul principal îl reprezintă reducerea utilizării iluminatului artificial atunci când iluminarea naturală prezintă niveluri ridicate sau când locuinţa nu este ocupată. CIBSE, 2004. Sistemele de control rezidenţiale pornesc de la simple întreruptoare, variatoare de tensiune şi ajung până la senzori de lumină naturală ri (fotocelule) şi relee de timp. În apartamente şi zonele comune, cum ar fi casa scărilor, pot fi utilizate sistem de de control al gradului de ocupare, fie ele cu senzori cu infraroşu, fie cu microunde, care să detecteze prezenţa unei persoane sau întrerupătoare temporizate operate manual.

Lămpile eficienteLămpile convertesc electricitatea în lumină şi sunt clasificate după energia pe care o consumă, măsurată în watt, deşi clasificarea energiei nu corespunde întotdeauna cu nivelul luminii emise. Aceasta este măsurată în lumeni şi este afectată de eficacitatea lămpii respective. De exemplu, lămpile compacte fluorescente de 13W vor produce acelaşi flux luminos ca cele de incandescente de 60W. Sunt posibile Reduceri de peste 75% la consumul de energie dacă se înlocuiesc lămpile incandescente cu cele fluorescente.

Tabel: Consumul de energie – comparaţie între lămpile cu incandescenţă tradiţionale şi cele compacte fluorescente (economice)Lămpi incandescente

Lămpi fluorescente compacte

Flux luminos (lumeni)

100W 20-25W 1.30060W 11-19W 70040W 8-10W 40025W 5W 200Sursa: EST EC352

Valorile energiei economisite cresc şi mai mult dacă este introdusă iluminarea cu LED. Dezvoltarea iluminări cu ajutorul Diodelor Emiţătoare de Lumină (LED) va reduce consumul de energie utilizată în iluminat, şi sunt utilizate din ce în ce mai mult ca iluminat general.

Utilizarea apei

Încălzirea apeiApa caldă din majoritatea caselor este produsă fie cu ajutorul unui cazan, fie cu un sistem solar de încălzire a apei sau sisteme electrice de încălzire instantanee. Acolo unde apa caldă este produsă cu ajutorul termoficăriit, proprietatea va avea un schimbător de căldură pentru producerea apei calde menajere. În cazul în care proprietăţile au rezervoare de stocare a apei calde, acestea trebuie izolate corespunzator.

40

Utilizarea sistemelor electrice de încălzire instantanee a apei pot creşte semnificativ consumul de electricitate al unei locuinţe şi ar trebui luate în calcul doar dacă nu există alte posibilităţi de producere a apei calde.

Dispozitive de economisire a apeiExistă căteva metode prin care se poate reduce consumul de apă într-o locuinţă, însă selectarea unei soluţii optime va depinde de casa în sine, numărul persoanelor ce ocupă locuinţa, stil de viaţă etc.

Toaletele sunt responsabile de utilizarea a aproximativ 35% din totalul apei potabile dintr-o locuinţă. (EST, 2011). Există posibilităţi de înlocuire a toaletelor existente cu unele ce folosesc un volum mai mic de apă sau rezervoare cu comandă dublă. Un mecanism cu ccomandă dublă poate fi montat la rezervoarele existente fără a fi nevoie să se schimbe vasul cu totul.

Lavoarele şi chiuvetele pot fi echipate cu robineţi cu debit scăzut de apă, deşi trebuie acordată o atenţie sporită utilizării unui anumit tip şi implicaţiile schimbării robineţilora. O opţiune ar fi instalarea unui robinet cu dublă acţiune care să aibă un punct până la care să fie permis un debit scăzut, după care să funcţioneze cu debit normal. Instalarea acestora poate fi afectată de debitul total al apei. Atât robineţii cât şi duşurile pot fi echipate cu limitatoare de debit ce reduc volum de apă ce trece prin ele. Pot fi adăugaţi fără a fi nevoie să schimbaţi robineţii, lavoarele sau duşurile.

Există oportunităţi, atunci când se realizează proiecte mari de reabilitare, de instalare a unor tehnologii care să capteze apa de ploaie sau apa gri (apa reziduală de la duş/baie se poate utilizaq la toalete). Apa de ploaie captată poate fi folosită de asemenea pentru uz extern (gradina).

ApometreMăsurarea consumului de apă este importantă pentru înţelegerea utilizării, împărţirea costurilor şi pentru informarea ocupanţilorprin schimbarea comportamentelor. Instalarea apometrelor poate fi o acţiune costisitoare. Totuşi, aceste costuri pot fi suportate sau subvenţionate de către compania de apă/ municipalitate dar şi prin beneficierea de granturi externe la nivel naţional (în Marea Britanie, companiile de apă sunt obligate să instaleze apometre dacă clienţii cer acest lucru). Apometrele digitale „inteligente” pot transmite măsurătorile la distanţă şi pot furniza informaţii foarte precise cu privire la comportamentul utilizatorilor (EST CE 309). Pentru proprietari şi coproprietari, instalarea de apometre va furniza transparenţă cu privire la consum şi sunt considerate ca fiind metoda cea mai corectă pentru plata consumului de apă.

3.1.4 Instalaţii ce utilizează surse regenerabile de energie

Panouri fotovoltaice

Panourile fotovoltaice (PV) sunt celule solare montate în cadrul unui panou şi reprezintă un sistem de generare a electricităţii din surse regenerabile. Pot fi instalate pe majoritatea clădirilor rezidenţiale. Pentru a maximiza performanţa şi reduce perioada de amortizare, trebuie instalate sub un unghi optim pe acoperiş sau perete. Fiecare celulă este realizată din unul sau două straturi de material semi-conductor, cum ar fi siliciul. Atunci când energia solară (fotonii) ajunge la fiecare celulă, crează un câmp electric în fiecare strat. Cu cât lumina soarelui este mai puternică, cu atât este produsă mai multă electricitate, însă celulele fotovoltaice pot produce energie şi când este înnorat. Puterea unui panoui fotovoltaic este măsurată în

41

kiloWaţi de vârf (kWp), şi reprezintă cantitatea de energie electrică pe care o celulă o generează sub lumina directă a soarelui (DECC, 2011).

În cadrul reabilitării, instalarea de panouri fotovoltaice pentru generarea de electricitate, asigură o bună oportunitate de reducere necesarului de energia produsă cu ajutorul combustibililor fosili. Trebuie luate în considerareputerea ceruta de locuinţă, suprafaţa disponibilă, locaţia, orientarea şi costurile atunci când se aleg opţiunile tehnologice, mai ales că instalarea unui sistem solar de încălzire a apei poate reprezenta o opţiune mult mai eficientă de generare a energiei regenerabile pe m2 la suprafaţa disponibilă.

Eficienţa unui panou solar poate fi definită ca fiind procentul din energia solară ce cade pe suprafaţa acestuia convertită în energie electrică. Eficienţa panourilor variază după tipul acestora, puţine depăşind 20%, în timp ce media este de 10% (MacKay 2010). Eficienţa maximă teoretică este de 31% (Shockley şi Queisser, 1961). Nivelul mediu de eficienţă s-au îmbunătăţit cu câteva procente anual. Cele mai eficiente module cristaline de siliciu, au o eficienţă de 19.5% în 2010 cu o ţintă de 23% eficienţă până în 2020, lucru ce va conduce în continuare la scăderea preţurilor. Creşterea eficienţei este regăsită în toate tehnologiile ce utilizează panouri fotovoltaice (EPIA, 2011).

Tabel: Eficienţa diferitelor tipuri de panouri solare

Sursa: EPIA

În anumite momente, panourile fotovoltaice pot produce mai multă electricitate decât consumă locatarul, de exemplu atunci când acesta nu este acasă, caz în care există oportunităţi de utilizare a excesului de electricitate de către altcineva. Excesul de energie electrică poate fi exportat prin intermediul furnizorului de energie electrică deşi acest lucru necesită un Contor de măsurare a exportului.

Costurile panourilor fotovoltaice (Specific naţional)Costurile instalării unui sistem de 2.7kWp (presupunând o eficienţă medie) se ridică la aproximativ 10.000 Euro.Sistemele electrice fotovoltaice pot costa între 3.000 şi 3.500 Euro pe kWp instalat, însă costurile pe kWp ar trebui să scadă odată cu creşterea dimensiunii sistemului. Preturile sistemelor fotovoltaice sunt în continuă scădere.

42

La calcularea costurilor totale ale unei instalaţii fotovoltaice, trebuie avut în vederecă odată cu creşterea dimensiunilor instaaţieicosturile per kWp pot scădea. Toate costurile făcute cu instalarea trebuie incluse în calcularea costurilor de investiţie. Acestea pot include, însă nu se limitează la: panouri, montare, schele, fixare, cabluri, invertoare, contoare (consum şi export), reglare, întărirea structurii clădirii. Utilizarea ţiglelor solare pentru acoperiş poate fi mai scumpă decât panourile convenţionale, iar panourile încorporate în acoperiş sunt mai scumpe decât cele montate, însă trebuie să permită costuri minime pentru repararea acoperişului dacă este necesar acest lucru.

Calculul amortizării panourilor fotovoltaiceAtunci când se calculează amortizarea, este important să se includă toate costurile asociate cu instalarea, întreţinerea şi repararea panourilor solare, dar şi venitul generat. Trebuie luate în calcul costurile pentru: panouri, montare, schele, fixare, cabluri, invertoare şi contoare (de consum şi export), reglare şi întărirea structurii de rezistenţă a clădirii dacă este cazul.

EconomiaVeniturile pot include costurile de oportunitate pentru neutilizarea electricităţii generate de utilizarea combustibililor fosili, veniturile provenite de la furnizorul de electricitate/ Guvern pentru furnizarea de electricitate în reţeaua naţională, granturi Economia de energie şi bani poate fi cosniderabilă (EST, 2011) - circa 1,2 tone de CO2 pe an. Un sistem de 2,7 kWp poate genera aproximativ 50% din necesarul anual de electricitate al unei gospodări.

Operare şi întreţinereUn sistem fotovoltaic a fost descris ca (Source Solar, 2011) fiind o tehnologie de tipul „Instalează şi Uită de ea”. Odată instalat, întreţinerea acestuia este foarte scăzută. Nu există părţi mobile în cadrul sistemului, deci problemele poteţiale de întreţinere sunt minime. Unele panouri sunt echipate cu sticlă cu sistem de auto-curăţare, astfel că apa de ploaie le ajută să rămână curate şi să opereze eficient. Totuşi, va fi necesară, la fel ca la toate instalaţiile electrice, o inspecţie şi o testare periodică a părţilor componente pentru a asigura menţinerea unei siguranţe din punct de vedere electric.

Întreţinerea este în general simplă – trebuie să vă asiguraţi că panourile sunt curate şi nu sunt umbrite de copaci. O procedură (PASolar, 2011) furnizează pas cu pas îndrumări cu privire la întreţinerea panourilor solare. Asiguraţi-vă că întptdeauna întreţinerea este realizată de un inginer calificat în acest domeniu. Pentru mai multe detalii, vă rugăm să consultaţi Documentul Trainrebuild de Îndrumări pentru Reabilitarea Clădirilor.

Competenţele instalatorilor şi furnizorilorCompetenţele necesare instalării panourilor solare sunt similare celor necesare instalării altor sisteme electrice, deşi trebuie acordată o atenţie sporită sistemului de control precum şi celorlalte lucrări necesare ca structura acoperşului să suporte panourile. Pentru o lista a instalatorilor certificaţi din ţara dumneavoastra, vă rugăm consultaţi Anexa 2.

CertificareaÎn Europa este dezvoltată o schemă (QUALICERT) pentru a furniza acreditare şi certificare instalatorilor de sisteme de energie regenerabilă la scară redusă (EPIA, 2011). Până în decembrie 2011, QualiCert are ca ţintă contribuirea la realizarea unui set european comun de „criterii de succes” pentru certificarea sau echivalarea calificărilor instalatorilor de sobe şi cazane pe biomasă pentru clădiri, sisteme de energie

43

geotermală de mică adâncime, pompe de căldură, sisteme solare fotovoltaice şi termale, astfel încât să fie recunoscut reciproc. (QualiCert, 2011)

Alte problemeLegislaţia şi reglementările locale pot afecta capacitatea proprietarilor de a instala panouri solare. Reglementările privind urbanismul pot permite sau interzice instalarea de panouri din motive ca: vizibilitate, mărime, localizare, etc. În România nu sunt cunoscute cazuri în care PUG să interzică utilizarea panourilor fotovoltaice.

Energia termiosolară

Energia termică solară reprezintă un sistem de energie regenerabilă pentru generarea apei calde menajere ce utilizează panouri solare (cunoscute şi sub denumirea de „colectoare”), poziţionate sub un unghi optim pe acoperiş. (DECC). Panourile solare pentru apă caldă menajeră sunt disponibile într-o multitudine de tipuri, cu variaţii ale nivelelor de eficienţă şi costuri. Cele mai des întâlnite tipuri de panouri sunt cele de tipul platforma plată şi panouri cu tuburi vidate. Cele două sisteme sunt cunoscute sub numele de Termosifonare şi Circulaţe forţată şi se diferenţiază prin modul în care apa circulă între colector şi rezervor.

Sistemele cu termosifonare folosesc gravitaţia pentru a circula agentul de încălzire prin sistem. Agentul este încălzit în colector, ridicându-se apoi în partea de sus a rezervorului, unde se răceşte şi apoi coboară la baza colectorului. Apoi, apa caldă menajeră este preluată direct din rezervor sau indirect prin intermediului unui schimbător de căldură din rezervor. Sistemul nu foloseşte pompe, lucru care îl face să fie robust şi eficient din punct de vedere al costurilor. (ESTIF)

Instalarea acestui tip de sistem necesită ca rezervorul să fie localizat deasupra sau lângă colector, care de obicei este amplasat pe acoperiş. Această opţiune este comună în zonele ferite de îngheţ din Sudul Europei, însă în zonele în care se poate produce îngheţ, rezervorul trebuie instalat în pod, conductele trebuiesc izolate iar agentul lichid trebuie să conţină antigel. Un sistem termosolar normal va avea o zonă de colectare de 2-5m2 şi un rezervor de 100-200 litri.

Un sistem cu tuburi vidate este capabil să genereze mai multă energie, chiar şi la temperaturi situate sub nivelul de ingheţ. Tuburile de sticlă special acoperite, permit absorţia căldurii solare, însă tuburile vidate funcţionează ca un termos, prevenind pierderea căldurii. Acest lucru înseamnă că pot fi cu până la 20% mai eficiente decât sistemele cu platformă plată (SEGEN).

Colectoarele pot fi montate pe acoperişul, sau faţada clădiri, în unul sau mai multe panouri. Producţia totală va fi determinată de suprafaţa disponibilă, orientarea sa, tipul de tehnologie utilizată şi posibila apariţie a umbrei de la diferite obstacole. Producţia de energie a sistemelor termice solare este în strânsă relaţie cu latitudinea şi nivelul de lumină solară directă. Sistemele termosolare pot furniza până la 70% din necesarul de apă caldă al unei gospodării, în funcţie de cantitatea de apă caldă utilizată şi nivelul eficienţei energetice. (DECC, 2011)

Pentru a fi eficiente, sistemele termice solare trebuie să fie combinate cu o facilitate de stocare a căldurii care să permită utilizarea apei calde doar atunci când este nevoie. Sistemele bine izolate vor permite apei să fie păstrată pentru o perioadă de până la două săptămâni (ESTTP). Cum sistemele termosolare pot fi montate la reabilitarea unui număr mare de clădiri rezidenţiale, trebuie avute în vedere următoarele

44

aspecte: locaţie, orientare, costuri capitale, mărimea sistemului, spaţiul necesar depozitării apei calde, structura clădirii, sistemul de ţevi şi penetrările, accesul şi întreţinerea.

De exemplu, pentru ca energia solară să acopere încălzirea întregului spaţiu şi cerinţa de apă caldă pentru o casă bine izolată din Europa Centrală, este necesar un rezervor de stocare a apei calde de aproximativ 30m 3

la 85°C, ceea ce este echivalent cu aproximativ 10% din suprafaţa utilă a unei case normale (ESTTP). Raportul dintre mărimea rezervorului şi mărimea clădiri este mai bună în cadrul clădirilor mai mari, care au mai multe apartamente.

Costuri cu instalarea şi întreţinerea (specific naţional)Costurile de instalare pot varia din mai multe motive: tipul şi mărimea colectorului, tipul acoperişului şi sistemului convenţional de încălzire deja existent şi zona în care locuiţi. Însă, un sitem solar de încălzire a apei, în România, costă aproximativ între 10.000RON până la 20.500RON.

Pentru calcularea costurilor totale ale unei instalaţii este important să recunoaştem economiile la nivel e scală. Capacitatea de generare creşte însă costurile pe kW pot scădea. Toate costurile legate de instalarea trebuiesc incluse în calculul costurilor de investiţie. Acestea pot include, însă nu se limiteaza la: panouri, montaj, schele, reparaţii, cabluri, pompe şi mecanisme de control, îmbunătăţirea structurii de rezistenţă a clădirii.

Costurile de întreţinere includ curăţarea şi reparaţiile.

EconomiileNe putem aştepta la o economie de aproximativ 0,2 tone de CO2 pe an (EST, 2011) şi 200 EUR atunci când se face înlocuirea unui sistem de încălzire pe bază de gaz.

Alte beneficii Sistemul operează întregul an (notă: un cazan r este necesar în timpul iernii). Facturi scăzute – după costurile iniţiale cu instalarea, cele cu încălzirea/ apa caldă se vor

reduce. Colectoarele solare pot fi parte integrată a acoperişului clădirii Furnizează căldură ce poate fi stocată atunci când nu este utilizată Energia termică solară poate fi eligibilă pentru primirea de granturi (program Casa Verde) Relativ uşor şi ieftin de instalat

Biomasa (inclusiv cogenerarea de căldură şi energie - CHP)

Biomasa se referă la combustibilul necesar producerii căldurii pentru o locuinţă. Instalaţiile pe bază de biomasă pot fi o bună soluţie în zonele rurale datorită proximităţii şi preţului surselor de combustibil, şi datorită necesităţii spaţiului de stocare. Sunt utilizate trei tipuri de combustibili pe bază de biomasă pentru încălzirea menajeră – buşteni, rumeguş şi peleţi.

Arderea biomasei elimină CO2, totuşi acest lucru este echilibrat de CO2 absorbit în timpul plantării şi vieţii copacului. Astfel, procesul este aproape neutru din punct de vedere al Carbonului, implicând doar emisiile

45

de CO2 asociate cu plantarea/ tăierea, procesarea şi transportul lemnului. Chiar şi aşa, emisiile rezultate reprezintă o reducere de aproximativ 90% a emisiilor, în comparaţie cu arderea combustibililor fosili. (EST CE 309).

Există oportunităţi de introducere a sistemelor de încălzire pe bază de biomasă atunci când se realizează înlocuirea cazanelor. Un cazan pe biomasă poate fi conectat foarte uşor la instalaţia de încălzire existentă. Sunt unele mici inconveniente în legătură cu spaţiul suplimentar necesar depozitării rumeguşului sau peleţilor şi a gradului acestora de umezeală sau valoarea calorică.

Există două tipuri principale de sisteme ce pot fi încorporate în clădirile rezidenţiale. Poate fi instalată o sobă cu lemne într-o cameră, sau un cazan care să se conecteze la sistemul central de încălzire sau apă caldă. Sobele individuale pot produce între 5 şi 11 kW căldură şi sunt alimentate în principal cu buşteni sau peleţi. Cazanele pe biomasă conectate la un sistem central de încălzire vor genera în mod normal 15kW sau mai mult, fiind folosite la încălzirea blocurilor.

Cazanele pe biomasă operează similar cu cele alimentate cu gaz sau motorină. Se introduce combustibil în cazan, se aprinde iar căldura fie este transferată în cameră, fie este captată şi circulată prin instalaţia de încălzire. Este necesar un spaţiu de depozitare pentru buşteni, rumeguş şi peleţi. În cazul utilizării peleţilor şi rumeguşului, se poate monta un sistem automat de încărcare care să furnizeze combustibil pentru ardere doar atunci când este nevoie. Cazanele pe bază de peleţi sunt ideale pentru o casă, în timp ce cazanele pe bază de rumeguş sunt potrivite pentru clădirile mai mari şi pentru încălzirea unui grup de proprietăţi prin intermediul unei reţele de termoficare.

Instalarea echipamentelor pe bază de biomasăUn cazan pe biomasă poate fi instalat ca înlocuitor direct al cazanului existent ca parte a unui proiect de reabilitare şi conectat la reţeaua existentă. Totuşi, există şi dezavantaje, în special în ceea ce priveşte îndepărtarea şi depozitarea reziduurilor (cenuşă) şi impactul potenţial asupra calităţii aerului la nivel local, deoarece emisiile de NOx sunt mai mari decât în cazul gazelor.

În general, dezavantajele utilizării biomasei includ necesitatea spaţiului de stocare a combustibilului, îndepărtarea/depozitarea reziduurilor şi emisiile mai mari de NOx în comparaţie cu gazul.

Alte probleme ce trebuie luate în considerare apare în cazul în care zona respectivă are practici şi coduri de conduită cu privire la calitatea aerului, deoarece acestea pot exclude instalarea de cazane pe bază de biomasă, cu excepţia cazului în care sunt incluse tehnologii costisitoare de curaţare a gazelor arse. Dacă un coş existent este folosit ca şi coş de ardere, s-ar putea să fie necesar un nou coş de ardere cât şi un aviz.

Eficienţa echipamentelor pe bază de biomasăProcesul de ardere în cadrul unui cazan pe biomasă poate fi foarte ineficient dacă nu este controlat corespunzător. Într-adevăr, arderea buştenilor într-un foc deschis conduce la pierderea a aproximativ 85% din căldura generată. Controlând tirajul aerului, selectând combustibil uscat adecvat şi utilizarea unui aparat eficient sunt factori critici pentru atingerea unei arderi eficiente. Cuptoarele şi cazanele moderne au o eficienţă de 80–90%. (EST CE 309)

Beneficii 46

Lemnul ars generează căldură neutră din punct de vedere al Carbonului. Deşi lemnul sau alt tip de biomasă eliberează gaze cu efect de seră, valorile nu depăşesc capacitatea de absorbţie a vegetaţiei. Pentru lemn, atâta timp cât un nou copac este plantat pentru fiecare copac ars, nu exista emisii suplimentare de Carbon. Este important ca acest combustibil să provină de la un producător certificat de biomasă durabilă.

Alte beneficii includ:

Pot fi instalate în instalaţiile existente Folosesc deşeuri Pot fi utilizate pentru diferite puteri instalate Sunt „fără Carbon”, producând o fracţiune din emisile de Carbon ale combustibililor fosili; Poate fi operată din surse locale, potenţial infinite; Biomasa locală poate oferi oportunităţi sectorului local de afaceri şi sprijini economia locala; Dacă se înfiinţează reţele locale, costurile de transport pot fi minimizate; Asigură o iniţiativă economică pentru gestionarea terenurilor împădurite, lucru ce îmbunătăţeşte biodiversitatea.

ÎntreţinereaCerinţele de întreţinere pentru sistemele cu cazane pe biomasă sunt mai ridicate decât în cazul aparatelor tradiţionale cu gaz, însă nu sunt împovărătoare. Majoritatea cazanelor noi sunt prevăzute cu sistem de auto-curăţare, însă este necesară o întreţinere periodică, cum ar fi golirea cenuşarului şi curăţarea coşului de ardere în fiecare an. O altă consideraţie esenţială o reprezintă gestionarea alimentării cu combustibil. (Gleeds, 2011)

Pentru a preveni pătrunderea cenuşii în arzător, acesta din urmă trebuie verificat zilnic, iar orice reziduu existent trebuie îndepărtat. Cuptoarele cu peleţi necesită curăţare regulată şi este recomandat ca după fiecare 50kg de combustibil ars, să se permită cuptorului să se răcească pentru a se putea face o curăţare şi verificare amănunţită. Cuptoarele pe bază de peleţi necesită service anual din partea producătorului pentru a se asigura buna funcţionare a componentelor mecanice.

Atunci când se efectuează inspecţii interne sau curăţări mai amănunţite, este important să se întrerupă alimentarea cu energie electrică şi să se detensioneze componentele. În cazul cuptoarelor pe lemne, este de asemenea importantă calitatea ridicată a combustibilului utilizat şi că acesta întruneşte specificaţiile producătorului; peleţii umezi sau rupţi nu ar trebui folosiţi. (Biomass Energy Centre, 2011)

Furnizori/ CompetenţeLa fel ca şi în cazul altor tehnologii, este importantă folosirea instalatorilor calificaţi şi competenţi şi a produselor certificate ce întrunesc standardele naţionale corespunzătoare. Este o diferenţă foarte mică între cazanele pe bază de gaz şi cele pe bază de biomasă, însă competenţele instalatorilor trebuie verificate.

Alte tipuri de instalaţii ce folosesc materiale regenerabile

Pompele de căldură, turbinele eoliene şi hidro nu au fost avute în vedere în acest material, datorită costurilor ridicate şi eficacităţii scăzute din punct de vedere financiar, însă descrieri detaliate ale acestora

47

pot fi găsite în Pachetul de Lucru 4 Trainrebuild – Îndrumări pentru Proprietari în vederea Reabilitării Clădirilor.

3.1.5 Eficienţa costurilor şi combinaţiile optime între diversele tehnologii

Atunci când se calculează viabilitatea oricărei intervenţii pentru lucrări de reabilitare, este important să se ia în considerare toate costurile şi beneficiile, pentru a permite o comparaţie aprofundată. Acestea vor include costuri pentru construire, operare, întreţinere, înlocuire şi depozitare, dar şi orice granturi, subvenţii, scutiri de taxe şi impozitedacă acestea există.

Costurile de construire pot include: Proiectare şi consultanţă Lucrări temporare Instalare, şi unde este cazul, punere în funcţiune Materiale şi echipamente Management de proiect

Costurile de operare pot include: Costuri cu energia Costuri pentru curăţenie

Costurile de întreţinere pot include: Reparaţii, înlocuire de componente şi mici retuşuri

Costurile de înlocuire includ reastaurarea (sau înlocuirea) principalelor elemente sau sisteme la starea lor iniţială în ceea ce priveşte aspectul şi performanţa funcţională.

Există o necesitate crescândă de calculare a potenţialului de reducere a emisiilor de carbon ca şi consecinţă a eficienţei şi tehnologiei. Acest calcul implică identificarea emisiilor de CO2 create de generarea unui kWh de energie comparabil înlocuit. Costul total pe tona de CO2 echivalent este calculat prin împărţirea costului total net al tehologiei/ intervenţiei la cantitatea totală de CO2 economisită prin introducerea acelei tehnologii/ intervenţi.

Perioada de amortizare reprezintă timpul necesar recuperării investiţiei; determinată ca împărţire între investiţia iniţială şi economia de energie. Pentru cetăţenii care sunt nevoiţi să utilizeze împumuturi pentru implementarea măsurilor de reabilitare energetică, tabelul de mai jos prezintă tehnologiile cu cele mai mici perioade de amortizare.

Tabelul 1: Tehnologii cu cea mai mică perioadă de amortizare pentru o casă cu trei camere

MăsuriAmortizare

Ani48

Iluminat 0.7Izolarea rezervorului de apă caldă 1Izolarea conductelor 1Izolarea podului 3Izolarea pardoselii 4

Sisteme de control al cazanelor [3] 5Etanşeizare 8Creşterea izolaţiei podului 7Izolarea pereţilor exteriori 15Schimbarea cazanului (Condensare) 15

Pentru cetăţenii ce beneficiază de susrse proprii de finanţare pentru a investi în eficienţa energetică, tabelul de mai jos prezintă măsurile ce produc cele mai mari economii anuale.

Tabelul 2: Economii anuale de energie pentru o casă cu 3 camere

Măsuri

Economia anuală de energie

Euro

Izolarea pereţilor solizi (Externă) 400

Schimbarea cazanului (Condensare) 235

Panouri fotovoltaice 200Pompă de căldură cu sursă la sol 190Izolarea podului 150Ferestre termopan[2] 135

Iluminare 60Izolarea pardoselii 50Energie termică solară 50

3.2 Proiecte de achiziţii publice şi implementarea acestora

Rolurile autorităţii locale în cadrul proiectelor de achiziţii publice şi implementarea acestora va depinde de tipul sau setul clădirilor şi de tipul de proprietate. Aceste roluri pot fi de la acordarea de consultanţă

49

(împreună cu sprijin financiar) pentru proprietarii de locuinţe ce doresc să îşi reabiliteze casa şi până la cel de manager de proiect în cazul blocurilor. . Pentru proiectele de renovare cu eficiente energetic în care autoritatea locală joacă un rol foarte important şi/ sau este şi proprietar, autoritatea ar trebuisă formeze o echipă de achiziţii publice şi implementare, compusă din experţi financiari şi tehnici cu destule cunoştinţe şi experienţă în domeniul eficienţei energetice şi achiziţiilor verzi. O astfel de echipă va fi formată ideal în cadrul unui program pe termen lung ce va cuprinde o varietate de proiecte individuale de eficienţă energetică (ce pot avea ca ţintă nu doar eficienţa energetică în clădirile rezidenţiale ci şi alte proiecte de energie durabilă).

Achiziţiile verzi cuprind o selecţie de tehnologii, produse, materiale şi servicii care minimizează impactul asupra mediului înconjurător. Necesită o evaluare a stării curente şi caracteristicilor clădirii ce urmează a fi renovată (evaluare energetică a clădirii). Pe baza acestor informaţii, o evaluare şi o comparaţie a costurilor şi economiei de energie dintre diverse alternative tehnologice, va stabili ce soluţii şi materiale pot fi folosite pentru procesul de reabilitare. Pe baza acestei evaluări este posibilă alegerea combinaţiei optime de tehnologii, şi echipamente pentru un anumit tip de clădire sau set de clădiri.

3.2.1 Evaluarea energetică a clădirii

În timpul evaluării energetice a clădirii, trebuie analizate anumite grupe de probleme. Un prim grup este reprezentat de nivelul existent al eficienţei energetice, izolaţia şi etanşeitatea diferitelor părţi şi elemente ale clădirii. Pentru a răspunde la aceste întrebări este nevoie de un audit energetic profesional, ce va include în mod ideal un test de etanşeitate a clădirii. Un audit energetic profesional poate ajuta la prioritizarea şi selectarea opţiunilor de termoizolare pentru reabilitare.

În al doilea rând, tipul şi eficienţa sistemelor de încălzire şi ventilare existente (dacă este cazul), trebuie analizate pentru a vedea cum pot fi folosite şi dacă şi ce tipuri de modificări şi îmbunătăţiri pot fi aduse pentru a face investiţia profitabilă. Acest lucru trebuie realizat de profesionişti în domeniu ce ar trebui să fie capabili să recomande cea mai bună soluţie pentru clădirea dată. Pentru o eficienţă energetică maximă după reabilitare, un sistem de ventilare cu recuperare de căldură ar trebui luat în calcul.

Al treilea grup de probleme se referă la potenţiale probleme de structură şi hidroizolatie ale clădiri. Înainte de reabilitarea eficientă energetic, trebuie să ne asigurăm că astfel de probleme nu există, iar dacă da, acestea sunt rezolvate înaintea sau în timpul reabilitări energetice. Altfel, măsurile de eficienţă energetică aplicate pot fi sever compromise, conducând la incapacitatea achitării investiţiei.

Cunoscând nivelurile curente de eficienţă energetică şi performaţa CO2 şi cunoscând de asemenea preţurile şi disponibilitatea diverselor tehnologii de reabilitare, sisteme şi materialele vor influenţa decizia asupra ţintelor de eficienţă energetică şi deciziei finale asupra mixului de tehnologii folosit, şi va ajuta la comunicarea potenţialelor beneficii către utilizatori şi proprietari, pentru a asigura sprijinul acestora în cadrul proiectului.

De asemenea, echipa de proiect ar trebui să consulte proprietarii şi utilizatorii pentru a le cunoaşte nevoile în contextul renovării eficient energetice. Proprietarii şi utilizatorii ar trebui consultaţi cu privire la necesarul de încălzire, răcire, iluminat şi utilizarea spaţiului în diferite zone ale clădirii, în sezoane diferite şi perioade diferite ale zilei.

50

Decizia iniţială privind ţintele de eficienţă energetică şi mixul de tehnologie poate fi luată în acest moment, însă ar trebui adaptată în cadrul unor iteraţii în timpul etapelor de cerere a ofertei şi achiziţie.

3.2.2 Cererea de ofertă şi achiziţiile

Având suficiente cunoştinţe despre clădirea ce urmează a fi renovată, şi având stabilite ţintele iniţiale de eficienţă energetică şi decizia cu privire la tehnologiile ce urmează a fi aplicate, echipa ce se ocupă de achiziţiile publice şi implementare, ar trebui să cerceteze în continuare piaţa cu privire la tehnologiile disponibile, produsele şi materialele, dar şi diverşii proiectanţi, furnizori şi instalatori, pentru a identifica gama de soluţii pe care o poate oferi piaţa, fără a se decide încă asupra unei anumite soluţii.

La acest moment, echipa proiectului ar trebui de asemenea să informeze piaţa cu privire la intenţia sa de a derula un proiect de eficienţă energetică (sau un set de proiecte) pentru a oferi o şansă egală tuturor proiectanţilor, furnizorilor şi instalatorilor de a se pregăti pentru viitoarele cereri de ofertă, iar pieţei să îi ofere şansa de a răspunde la cerinţele viitoare. Cerinţele funcţionale şi tehnologice şi ţintele de performanţă trebuie comunicate clar şi din timp. Această informaţie trebuie diseminată cât mai larg, folosind site-ul primariei, canalele media, reviste specializate, târguri, reţele de IMM-uri, asociaţii de afaceri, camere de comerţ şi sindicate, in mod ideal şi în afara municipalităţii.

Un instrument folositor pentru pregătirea pieţei pentru cererile de ofertă viitoare, este reprezentat de Anunţul de Intenţie de Participare (AIP) şi Cererea de exprimare a interesului pentru proiecte (EoI) ce pot fi publicate direct pe canalele de informare a pieţei şi pagina web a municipalităţii. Pot fi de asemenea trimise direct companiilor identificate anterior, respectând principiile de competiţie. Diferenţa dintre AIP şi EoI este aceea că EoI invită companiile să îşi declare interesul privind patrticiparea la viitoarele cereri de ofertă şi activităţi de consultare a pieţei. În acest caz, trebuie definite clar informaţiile despre cum se vor organiza activităţile de consultare a pieţei.

Sesiunile de consultare pot fi organizate de asemenea pentru companiile interesate pentru a explica cerinţele licitaţiilor viitoare mai detaliat şi pentru a răspunde întrebărilor companiilor. Aceste sesiuni pot cuprinde discuţii mai amănunţite despre posibilele soluţii şi pot ajuta echipa de proiect să perfecţioneze deciziile cu privire la ţintele de eficienţă energetică şi mixul de tehnologie ce va fi aplicat în cadrul proietului.

Următorul pas în selectarea procedurii de licitaţie corespunzătoate în contextul dat, şi realizarea unui set de documente bazate pe specificaţii funcţionale şi de performanţe. În cadrul acestui proces este important să se îmbunătăţească decizia cu privire la mixul tehnologic bazat pe posibilitaţile reale ale pieţei (design, furnizori de materiale şi servicii), însă în acelaşi timp să rămână flexibilă în faţa ofertanţilor pentru ca aceştia să propună diverse soluţii şi mixuri tehnologice, dacă pot demonstra că se vor potrivi mai mult scopului proiectului.

Specificaţiile cererii de oferte şi cerinţele de verificare trebuie să fie precise pentru a fi înţelese în acelaşi mod de către toţi participanţii la procedura de achiziţii. Criteriile de declarare a câştigătorilor trebuie să fie clare şi realizate în asemenea măsură încât să încurajeze cele mai bune performanţe energetice posibile la preţuri rezonabile. Documentele de ofertare nu trebuie să favorizeze în niciun fel nicio companie. La fel ca în toate procedurile de aciziţii publice, trebuie să se stipuleze penalităţile prevăzute pentru deviaţii majore de la costurile şi performanţa stabilite în propunere, cât şi dovezi ale capacităţi financiare, tehnice şi organizaţionale a ofertantului.

51

Apoi, trebuie selectată procedura de achiziţii pentru situaţia dată. În scopul acestui set de instruire, vom vorbi despre procedura standard de achiziţii publice în contextul unei proceduri deschise sau închise de achiziţii publice, ce poate fi aplicată atunci când decizia finală asupra ţintelor energetice şi mixului de tehnologie a fost luată; şi procedura de dialog ce poate fi utilizată în cazul proiectelor complexe acolo unde este posibilă îmbunătăţirea specificaţiilor prin intermediul discuţiilor cu potenţiali contractori ce ar putea fi responsabili de proiectarea, furnizarea şi instalarea diverselor tipuri de tehnologii, sistemd şi materiale, în cadrul aceluiaşi proiect.

3.2.3 Contractarea

În cadrul tipului standard de contractare, proprietarii clădirii suportă costurile lucrărilor şi materialelor şi echipamentelor instalate, realizate de companiile de proiectare, construcţie şi instalare. În cazul contractelor de eficienţă energetică, ESCO-urile furnizează expertiză tehnică pe parcursul etapelor de planificare şi implementare ale unui proiect şi pot de asemenea ajuta la gestionarea aspectelor financiare ale proiectului şi minimizarea riscurilor. EPC Energy Performance Contract (Contractul de Performanţă Energetică) reprezintă o cale de implementare a eficienţei energetice în proiecte şi reducerea costurilor operaţionale cu cheltuieli iniţiale minime. ESCO-urile pot furniza un spectru larg de expertiză, cât şi achiziţia de resurse financiare necesare implementării proiectelor. Plata se bazează numai pe economiile de costuri energetice realizate prin îmbunătăţirea clădirii. Majoritatea riscurilor tehnice, financiare şi de întreţinere sunt în responsabilitatea ESCO-urilor. Mai multe detalii privind contractarea ESCO-urilor sunt disponibile în secţiunea 2.2.2.2.

3.2.4 Implementarea proiectului, punerea în funcţiune, întreţinerea şi monitorizarea

Punerea în funcţiune a componentelor proiectului, echipamentului şi materialelor ar trebui să asigure că echipamentul specificat este instalat şi funcţionează corect şi că ţintele privind nivelurile de reducere a energiei vor fi durabile de-a lungul vieţii proiectului, pentru a atinge ţintele de eficienţă energetică.

Punerea în funcţiune în timpul etapelor de conntruire, recepţie şi garanţie este destinată să atingă următoarele obiective:

Să verifice că echipamentul şi materialele sunt instalate şi pornite conform specificaţiilor producătorului, standardelor, cât şi specificaţiilor din contract;

Să verifice că echipamentul şi materialele au fost inspectate de către instalatorii contractaţi; Să verifice performanţa echipamentului; Să verifice exhaustivitatea operaţiunilor şi materialelor de întreţinere; Să se asigure că proprietarii, chiriaşii şi orice alt personal operaţional din clădire sunt instruiţi

corespunzător cu privire la operarea şi întreţinerea echipamentelor clădirii.

Punerea în funcţiune implică testarea echipamentului instalat, realizarea de ajustări dacă este cazul şi crearea de manuale de operare dacă este necesar. În plus, în timpul punerii în funcţiune, proprietarii, locatarii şi personalul clădirii trebuie instruit pentru a putea opera şi întreţine în siguranţă echipamentul instalat.Pe timpul derulării unui proiect, trebuie realizată o întreţinere regulată a echipamentului instalat

52

pentru a se asigura menţinerea economiilor de energie, sau chiar mărite, cu mult timp după ce reabilitarea a fost făcută, şi să prelungească durata de viaţă a echipamentului. Întreţinerea implică în general un număr de sarcini. Prima este revizuirea documentaţiei producătorului şi folosirea acesteia ca bază pentru stabilirea unui program de întreţinere. Programul de întreţinere ar trebui să includă un orar al activităţilor şi o delegare a responsabilităţilor, realizate pe baza recomandărilor producătorului pentru fiecare echipament instalat.

De asemenea, monitorizarea regulată a consumului de energie (economia de energie) ar trebui să fie realizată pe parcursul vieţii proiectului, iar rezultatele comparate cu valorile calculate în faza de palnificare a proiectului. Activităţile de monitorizare pot varia începând cu cele mai simple metode, şi anume urmărirea facturilor la utilităţi. Totuşi, acest lucru furnizează doar informaţii financiare şi pot fi înşelătoare datorită creşterii costurilor energetice. Acolo unde este posibil, monitorizarea ar trebui să implice citirea tuturor contoarelor instalate în diverse părţi ale clădirii şi/ sau părţi specifice ale echipamentelor instalate.

Modulul 4: Implicarea cetăţenilor4.1 Conceperea campaniilor de conştientizare a cetăţenilor

Scopul campaniilor de conştientizare a cetăţenilor este acela de a oferi publicului informaţii echilibrate şi obiective despre o serie de aspecte şi de a-l ajuta să înţeleagă problemele, alternativele şi/sau posibilele soluţii într-o anumită situaţie. Campaniile de conştientizare a cetăţenilor sunt concepute astfel încât să fie accesibile unui public larg, dar pot conţine şi elemente care vizează grupuri specifice, cum ar fi diverse tipuri de proprietari de clădiri rezidenţiale (proprietari, chiriaşi, în apartamente, blocuri sau case).

Conceperea şi implementarea unei campanii reuşite de conştientizare a publicului presupune câteva etape cheie. Prima etapă constă în procesul de pregătire a campaniei. Este necesară identificarea şi definirea aspectelor cheie, colectarea informaţiilor despre grup (grupurile) ţintă pentru a afla ce ştiu şi ce nu ştiu acestea despre problemele cheie, ce părere au despre acele probleme, cum le afectează viaţa de zi cu zi şi dacă sunt motivaţi şi capabili (financiar şi nu numai) să implementeze eventuale soluţii. De asemenea, este important să aflaţi în cine au încredere aceste grupuri, ce mijloace de informare în masă folosesc şi altele.

A doua etapă constă în conceperea campaniei. Trebuie să se aleagă şi să se formuleze titlul campaniei, precum şi mesajele şi instrumentele cheie. Dacă este posibil, mesajele cheie ar trebui testate pe focus grupuri înainte de începerea campaniei. Vor fi identificate exemplele de bune practici existente şi vor fi puse la dispoziţie (prin expoziţii şi evenimente de porţi deschise) pentru a fi folosite în timpul campaniei. Îmbinarea şi ordinea aplicării diverselor instrumente ar trebui să se facă sistematizat sub forma unei căi critice (a se vedea secţiunea 4.2 pentru detalii suplimentare). Ar trebui identificate editurile de la nivelul municipalităţii / regiunii pentru a evalua posibilităţile şi costurile potenţiale ale distribuirii informaţiilor prin aceste mijloace de comunicare.

Următoarea etapă constă în stabilirea fondurilor necesare pentru implementarea campaniei de conştientizare. O parte din aceste fonduri se poate obţine din fondurile municipale alocate domeniului de eficienţă energetică, proiecte de eficienţă energetică actuale şi viitoare finanţate prin fonduri nerambursabile naţionale sau alte fonduri externe, contribuţii în natură de la organizaţiile colaboratoare, precum şi sponsorizări. În continuare ar trebui identificate şi contactate potenţialele organizaţii colaboratoare şi/sau de sponsorizare pentru o eventuală colaborare la campanie.

53

4.1.1 Cu cine se lucrează la aceste campanii şi cum se folosesc diversele resurse în acest scop

Cele mai potrivite organizaţii pentru colaborare în campaniile de conştientizare, precum şi în conceperea şi implementarea proiectelor şi planurilor privind energia durabilă ar fi agenţiile de eficienţă energetică / energie de la nivel local, regional şi naţional, precum şi instituţiile specializate relevante, universităţile, şcolile, spitalele, ONG-urile, asociaţiile de proprietari / locuinţe etc. Dacă nu există un conflict de interese, se pot implica şi companiile active în sectorul de furnizare a energiei şi eficienţă energetică (furnizori de tehnologie, proiectanţi, instalatori etc.), alături de instituţiile şi/sau sponsorii colaboratori. Datorită acestor acorduri, partenerii locali se simt mai implicaţi în susţinerea implementării unui plan, proiect sau campanii de conştientizare cu privire la energia durabilă.

In România au fost înfiinţate numeroase Agenţii Locale pentru Energie. Acestea contribuie la elaborarea şi implementarea strategiilor şi planurilor locale de acţiune, dezvoltă programe individuale sau în parteneriat cu alte agenţii europene, dezvoltă proiecte demonstrative, promovează noi politici locale şi contribuie la diseminarea informaţiilor în domeniu.

De asemenea mai există şi organizaţii neguvernamentale preocupate de problematica eficienţei energetice şi a energiilor regenerabile sau de reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. Astfel de organizaţii sunt: Regional Environmental Centre Romania (REC) romania.rec.ro – care de-a lungul timpului a fost activa in diferite proiecte europene şi naţionale ce aveau scopul de a promova eficienţa energetică şi resursele regenerabile de energie (de ex. Trainrebuild, Probiopol, INTENSE, etc).

TERRA Mileniul III (www.terramileniultrei.ro= – organizatie de protecţia mediului preocupata de problematica schimbărilor climatice care implementează proiecte de promovare a utilizării energiilor regenerabile, atât în randul cetăţenilor cât şi al administraţiei publice, contribuie la îmbunătăţirea politicilor publice în domeniu, desfăşoara consultări publice si activităţi educationale cu copii şi adulţi. Organizaţia TERRA Mileniul III este membră în diverse reţele şi organizaţii internaţionale precum Inforse Europe, Federaţia Europeana Transport şi Mediu, Reţeaua Europeană pentru Clima (CAN Europe).

Asociatia Alma-ro (www.almaro.ro) – organizaţie de protecţia mediului ce dezvoltă proiecte legate de rolul administraţiei publice in politicile de eficienţă energetică, utilizarea resurselor regenerabile dar şi programe de informare şi constientizare.

Federatia Reteaua de Actiune pentru Clima Romania (RAC-RO) (www.rac-ro.ngo.ro) este o reţea de 13 organizaţii neguvernamentale din Romania, afiliată reţelei europene Climate Action Network (CAN Europa) care dezvoltă proiecte de conştientizare, educare şi informare cu privire la schimbările climatice.

Adesea, aceste organizaţii colaborează cu organizaţii ale autorităţilor publice locale precum: Asociaţia Municipilor, Asociaţia Oraselor si Asociaţia Comunelor din Romania, în vederea implementării de proiecte specifice.

O altă categorie importantă de organizaţii este cea a organizaţiilor profesionale de tipul Asociaţiei Auditorilor Energetici din România care desfăşoară atât activităţi profesionale de audit energetic dar şi activităţi de advocacy în vederea imbunătăţirii legislaţiei în domeniu.

54

4.1.2 Mesajele, instrumentele şi stimulentele care trebuie aplicate

Mesajele trebuie să fie simple şi clare şi să se refere la nevoile şi interesele concrete ale grupurilor de factori interesaţi. Diversele instrumente trebuie folosite în momentele potrivite pentru a obţine efectele maxime posibile. Stimulentele pot consta în premii simbolice, cum ar fi concursuri organizate pentru cetăţeni şi seturi de iniţiere în economisirea energiei prezentate în această secţiune, sau stimulentele financiare descrise în Modulul 2.

Mesaje:

Mesajele pentru conştientizarea cetăţenilor se bazează pe două principii fundamentale:- Protecţia mediului şi contribuţia la dezvoltarea durabilă, cu implicaţii pozitive directe şi indirecte în

calitatea vieţii colective şi individuale a cetăţenilor- Economiile directe obţinute de cetăţeni printr-un comportament inteligent privind energia (pe

termen imediat sau scurt) şi prin investiţii în eficienţa energetică (pe termen lung), din nou cu implicaţii în calitatea vieţii cetăţenilor, la nivel individual sau de familie/gospodărie

Exemple generale de mesaje cheie:- Economisiţi energie, economisiţi bani şi contribuiţi la protejarea climatului- Schimbaţi lumea, începeţi de acasă- Economisirea energiei este mai avantajoasă ca oricând pentru dumneavoastră, pentru portofelul

dumneavoastră şi pentru mediu- Faceţi o schimbare acum. Economisiţi energie. Descoperiţi ce avantaje vă aduce dumneavoastră,

casei dumneavoastră şi planetei- Economisind energie, economisiţi bani, sporiţi confortul casei şi contribuiţi la protecţia mediului- Alăturaţi-vă celor care aduc o schimbare reală. Dacă ne unim forţele, avem parte de recompense

extraordinare- Etc.

Mesajele specifice, referitoare la anumite aspecte ale tehnologiei sau comportamentul inteligent privind energie, cuprind:

- Înlocuiţi becurile cu cele din categorii energetice mai bune şi economisiţi bani pe termen scurt- Folosiţi un termostat programabil pentru a economisi energie în timp ce dormiţi sau sunteţi plecat

de acasă- Activaţi „modul de veghe” în setările de gestionare a energiei ale calculatoarelor şi monitoarelor- Alegeţi electrocasnicele şi aparatele electronice ţinând cont de economiile nete pe care le aduc în

facturile de curent - Scoateţi din priză încărcătoarele de telefon sau adaptoarele atunci când nu le folosiţi şi stingeţi

lumina când ieşiţi dintr-o încăpere.- Instalaţi un termostat programabil- Asiguraţi-vă că locuinţa dumneavoastră este bine izolată şi etanşată- Etc.

Mesajele mai lungi ar trebui să cuprindă exemple concrete şi/sau valori concrete care arată câtă energie, CO2 şi/sau bani poate economisi efectiv o persoană sau un grup. De exemplu: „Dacă fiecare gospodărie din

55

municipalitatea noastră ar aplica cele zece măsuri de bază definite în această broşură, am economisi costuri anuale cu energia în valoare de X lei (Y lei în medie pe gospodărie) şi am împiedica formarea unei cantităţi de gaze cu efect de seră echivalente cu emisiile a Z maşini.”

Ex: Proiectul Euro - TOPTEN este un proiect european finanţat prin programul Innteligent Energy for Europe şi este dedicat eficienţei energetice a aparatelor electrice şi electrocasnice. In România programul utilizează portalul topten.info.ro. In cadrul proiectului au fost elaborate diverse materiale dedicate consumatorilor, precum broşuri, semne de carte, pliante etc. Unul din mesajele campaniei este „Economiseşti energie, deci economiseşti bani!”.

Instrumente:

Ghidul Convenţiei primarilor denumit „Modul de elaborare a unui plan de acţiune pentru energie durabilă”15

(Ghidul PAED) prezintă patru grupuri de instrumente pentru implicare cetăţenilor în funcţie de gradul de implicare, evidenţiate în Tabelul de mai jos:

Tabel: Tipuri de instrumente pentru implicarea cetăţenilor în funcţie de gradul de implicareGrad de implicare Exemple de instrumente

Informare şi educare Publicaţii (broşuri, circulare, buletine informative etc.), mijloace de comunicare locale (presă, radio şi televiziune – programe şi reclame), postere, expoziţii, vizite la faţa locului, afişaje de prezentare a consumului de energie

Forumuri

Modele pe calculator

Aplicaţii SIG

Calculatoare de CO2

Pagini web

E-participare

Informare şi feedback

Linii telefonice gratuite, întâlniri şi audienţe publice, chestionare, sondaje şi interviuri, expoziţii cu personal, sondaje deliberative

Implicare şi consultare

Informări ţintite, întâlniri bilaterale, focus grupuri, ateliere de lucru, întâlniri bilaterale, evenimente de porţi deschise

Implicare extinsă Comitete consultative/consilii/unităţi operative ale comunităţii, cercuri de studiu, planificare participativă /planificare reală, jurii ale cetăţenilor, seturi pentru economisirea energiei, contoare inteligente, concursuri pentru cetăţeni

Sursa: adaptat din Ghidul PAED al Convenţiei Primarilor

Unele instrumente (în special cele pe bază de IT) pot fi folosite în diverse grade de implicare, de la caz la caz, prin urmare pot fi incluse în mai multe categorii.

15 Disponibil la http://www.eumayors.eu/IMG/pdf/seap_guidelines_en.pdf56

Instrumente de informare şi educare:

Instrumentele de informare, educare şi feedback sunt destul de eficiente deoarece presupun costuri relativ scăzute, o răspândire largă la nivelul populaţiei şi o aplicare şi distribuţie uşoară. Ca exemple:

Publicaţii (în format tipărit sau electronic) o broşuri, circulare, buletine informative, rapoarte o materiale educative pentru diverse grupuri ţintă

Postere, reclame în public Expoziţii, vizite la faţa locului

Instrumente de informare şi feedback:

Următoarele instrumente asigură nu doar informare şi educare, ci şi feedback de la cetăţeni:

Mass-media locală / regională (presă, radio şi televiziune)o Comunicate de presă, articole, schiţe desenate, interviuri, programe speciale şi reclame

Sondaje şi interviuri Întâlniri şi audienţe publice Linii telefonice gratuite

Instrumente de implicare şi consultare:

Forumuri:Forumurile sunt instrumente de implicare a cetăţenilor complexe şi pe termen lung, formate dintr-o serie de elemente descrise mai jos. Un forum de energie local ar trebui să fie un proces de participare de lungă durată (între jumătate de an şi doi ani) organizat de municipalitate care îi implică cetăţenii şi cele mai relevante organizaţii locale în proiectarea şi implementarea activităţilor şi măsurilor privind energia durabilă la nivel municipal în perioada următoare. De regulă, aceste măsuri şi activităţi se concretizează într-un plan de implementare (cum ar fi PAED în cazul municipalităţilor membre ale CP). În mod obişnuit, un forum este format dintr-un număr de grupuri de consultare mai mici (a se vedea mai jos) într-o anumită perioadă de timp, eventual în combinaţie cu folosirea paginilor web.

Grupuri şi evenimente de consultare de mici dimensiuni:

Informări ţintite: destinate anumitor grupuri sau persoane care pot beneficia de prezentări adaptate lor, cum ar fi ministere, funcţionari municipali, mass-media sau grupuri de interese specifice.

Întâlniri bilaterale: Municipalitatea poate stabili întâlniri cu un singur grup de factori interesaţi pentru a primi feedback de la acel grup şi a discuta domeniile de interes ale acestuia. Se pot dovedi utile dacă subiectul discutat presupune un conflict la nivel înalt. În acest fel, comunitatea poate prevedea orice potenţiale interese conflictuale şi poate încerca să găsească eventuale soluţii la astfel de conflicte înainte de organizarea focus grupurilor şi atelierelor de lucru.

57

Focus grupuri: ar trebui să fie structurate astfel încât să reprezinte o secţiune a diferitelor tipuri de factori interesaţi afectaţi de aceeaşi problemă. Focus grupurile au nevoie de moderatori foarte specializaţi, capabili să analizeze valorile, interesele şi preocupările participanţilor.

Ateliere de lucru: grupuri selectate de cetăţeni şi/sau reprezentanţi ai diferitelor organizaţii sunt invitate să participe la o întâlnire pentru a analiza informaţii, defini aspecte, soluţiona probleme sau revizui şi comenta diverse etape ale planurilor redactate (care poate face parte dintr-un document strategic de ansamblu). Atelierele de lucru ar trebui să educe participanţii, dar şi să contribuie la soluţionarea unui anumit set de probleme sau la conceperea anumitor planuri de acţiune. În majoritatea atelierelor de lucru se folosesc facilitatori.

Porţi deschise:

Municipalităţile care au implementat deja cu succes proiecte de reamenajare pentru eficienţă energetică ar trebui să folosească unele dintre ele drept modele de prezentat cetăţenilor şi reprezentanţilor organizaţiilor relevante, arătându-le astfel măsurile de eficientizare energetică şi soluţiile de energie regenerabilă, precum şi modul de implementare a acestora în propriile case şi clădiri comerciale şi publice, motivându-i să ia măsuri similare în casele lor şi în alte tipuri de clădiri.

Informaţiile despre zilele de porţi deschise ar trebui distribuite activ folosind nu doar pagina web a municipalităţii, ci şi paginile web ale altor organizaţii implicate, precum şi posturile radio şi TV, periodic (înaintea fiecărei zile de porţi deschise următoare). Aici ar putea fi utilă o pagină dedicată pe pagina web a municipalităţii (şi/sau agenţiei de energie) care să ofere răspunsuri la întrebările frecvente şi date de contact pentru alte întrebări.

Instrumente de implicare extinsă:

Instrumentele de implicare extinsă includ instrumente generale de planificare participativă şi grupuri mai mari sau mai mici, cum ar fi comitete consultative, consilii şi unităţi operative ale comunităţii, dar şi comitete/jurii ale cetăţenilor. Implicarea extinsă poate cuprinde şi instrumente de implicare în domeniul energiei durabile, cum ar fi distribuirea de seturi pentru economisirea de energie împreună cu contoare inteligente şi concursuri pentru cetăţeni privind comportamentul de promovare a eficienţei energetice. E-participarea este un alt grup de instrumente de implicare potenţial extinsă, cum ar fi e-mail, pagini web, e-forumuri, aplicaţii SIG etc., conform descrierii de mai jos.

Seturi pentru economisirea energiei, contoare inteligente şi concursuri pentru cetăţeni

Seturi pentru economisirea energiei Contoare inteligente Calculatoare pentru economia de energie / CO2 Concursuri pentru cetăţeni

Cele mai bune rezultate se obţin atunci când se folosesc toate acestea instrumente, împreună cu instrumentele de e-participare.

58

Seturi pentru economisirea energieiCutia pentru economisirea energiei (Energiebespaarbox16) este un exemplu din oraşul Zoetermeer (Olanda), pus în aplicare în 2006 şi 2007. A fost un set pentru economisirea energiei distribuit la peste trei mii de familii cu venituri minime, format din câteva dispozitive de economisire a energiei şi servicii de instalare gratuite, o broşură cu sugestii privind economisirea şi o pagină web aferentă cu răspunsuri la întrebările frecvente şi date de contact pentru întrebări suplimentare. Acest proiect a presupus o colaborare între diferite departamente municipale, companii private şi organizaţii. S-a ajuns la concluzia că pentru municipalitate este mai fezabil să investească în cutiile pentru economisirea energiei oferite gospodăriilor cu venituri minime decât să îi despăgubească pentru acoperirea preţurilor tot mai mari ale energiei.

Concursuri pentru cetăţeni:

Proiectul Cartiere energetice (Energy Neigbourhoods)17 implică municipalităţi din şase state membre ale Uniunii Europene, având ca scop stimularea şi încurajarea comunităţilor astfel încât să poată obţine economii de energie prin aplicarea anumitor măsuri în vederea reducerii consumului de energie.

Principalul instrument utilizat este o competiţie între echipe de proprietari de locuinţe. O echipă (denumită cartier energetic) este formată din 8 până la 12 gospodării. Fiecare cartier acceptă o „miză” de la municipalitate: pentru a câştiga miza şi un premiu, echipa trebuie să economisească în termen de şase luni un procent de energie de cel puţin 8% faţă de anul precedent. În perioada anterioară, media agregată a economiilor de energie ale tuturor echipelor a fost de 10%, iar echipa câştigătoare din Suedia a ajuns la economii de energie în procent de 37%. Pentru informaţii suplimentare şi rezultate specifice în Marea Britanie şi Bulgaria, vă rugăm să consultaţi Modulul 5 – Exemple de bune practici.

Pagini web şi e-participare

În mod tradiţional, paginile web au fost folosit pentru informare şi feedback, dar în ultimul timp sunt tot mai mult folosite şi pentru consultarea şi implicarea activă a cetăţenilor. Paginile web pot cuprinde informaţii despre aspecte legate de economisirea de energie, SIG şi alte instrumente de vizualizare, calculatoare de energie / CO2, precum şi informaţii despre tehnologiile EE/ER disponibile, arhitecţi şi proiectanţi de renovări, instalatori şi alţi furnizori de servicii. O pagină web a proiectului sau campaniei bine realizată poate facilita şi accesul la informaţii despre alte elemente ale unei anumite campanii şi link-uri către proiecte sau campanii similare şi resurse externe de informare relevante.

E-participarea poate cuprinde o gamă de tehnici individuale specifice, inclusiv e-mail, furnizarea de informaţii despre pagina web, panouri de afişaj, forumuri, grupuri de discuţii şi noutăţi, grupuri de dialog, comunităţi virtuale şi reţele de socializare. Aceste instrumente sunt disponibile numai celor care au acces la internet şi cunoştinţele necesare pentru a-l folosi, putând fi astfel personalizate pentru grupuri de populaţie mai tinere. Instrumentele de e-participare sunt utile mai ales atunci când factorii interesaţi sunt răspândiţi pe o zonă geografică mai extinsă (adică în proiecte/campanii implementate de câteva municipalităţi împreună) şi când schimbul deschis de informaţii este important.

Câteva exemple de pagini web dezvoltate, care promovează eficienţa energetică şi energiile regenerabile: www.topten.info.ro

16 Mai multe informaţii la pagina http://www.energy-cities.eu/db/zoetermeer_575_en.pdf17http://www.energyneighbourhoods.eu

59

www.achizitiiverzi.ro www.energie-verde.org.ro

4.2 Elaborarea unui plan de implicare a cetăţenilor

Municipalităţile pot alege să elaboreze un plan de implicare a cetăţenilor în privinţa energiei durabile (PIC) sub forma unui document de sine stătător sau a unei secţiuni sau anexe într-un document mai amplu de planificare strategică pe aspecte de climat şi energie. Un plan de conştientizare a cetăţenilor poate fi o secţiune complet integrată într-un PAED18 sau poate fi un document separat (în cazul ideal, elaborat în paralel şi în sinergie cu PAED). În cazul Veszprem (Ungaria), PAED şi Planul de implicare a cetăţenilor au fost redactate în paralel şi în sinergie cu Strategia municipală privind climatul. PAED şi PIC sunt corelate, dar reprezintă documente de sine stătătoare, integrate ca anexe în Strategia privind climatul. Procedura de consultare a publicului a fost sincronizată pe durata elaborării acestor trei documente.

De asemenea, municipalităţile pot alege între un singur plan care să reunească toate aspectele energiei durabile şi/sau conceperea unor planuri mai specifice, pe subiecte specifice, cum ar fi eficienţa energetică în sectorul de locuinţe rezidenţiale. Această alegere depinde de nevoile specifice şi de disponibilitatea fondurilor într-o anumită municipalitate.

Conform Ghidului PAED, procesul de pregătire a PAED ar trebui să urmărească obţinerea sprijinului factorilor interesaţi, inclusiv cetăţeni şi proprietari de locuinţe, prin urmare aceştia ar trebui să fie implicaţi în pregătirea PAED, iar opiniile şi intenţiile lor ar trebui luate în considerare şi integrate în documentul final. Ar trebui identificate şi luate în considerare orice interese conflictuale între diverşi factori interesaţi (prin organizarea de ateliere de lucru separate) şi ar trebui găsite posibile soluţii (prin ateliere de lucru comune, organizate ulterior).

Ghidul PAED recomandă următoarea structură pentru PAED:1. Rezumat executiv PAED2. Strategie generală3. Inventar de referinţă al emisiilor şi informaţii conexe,4. Acţiunile şi măsurile planificate pentru întreaga durată a planului (2020)

Dacă este integrat în PAED, planul de implicare a cetăţenilor (PIC) poate face parte din capitolul 4 (acţiuni şi măsuri planificate). PIC ar trebui să descrie modul în care cetăţenii (inclusiv proprietarii de locuinţe) vor fi implicaţi în implementarea şi continuarea PAED.

Un ciclu PIC constă în patru etape principale:

1) Activităţi pregătitoare2) Conceperea planului3) Implementarea planului4) Feedback

Activităţi pregătitoare

18În cazul municipalităţilor membre ale CP, sau documente de planificare pentru energie durabilă similare, în alte cazuri.

60

Pe parcursul activităţilor pregătitoare ar trebui să se identifice principalele aspecte şi probleme care trebuie soluţionate, precum şi obiectivele care trebuie îndeplinite prin procesul de implicare a cetăţenilor. De asemenea, trebuie să se stabilească ce grupuri de cetăţeni trebuie să se implice şi ce tipuri de informaţii trebuie schimbate cu cetăţenii respectivi. Mai trebuie să se stabilească şi componenţa echipei PIC.

Definirea aspectelor, problemelor şi sferei de aplicare: Este important să definim aspectele şi problemele vizate de implicarea cetăţenilor. Vrem doar să conştientizăm cetăţenii cu privire la aspectele de energie durabilă în general sau vrem să ne concentrăm numai pe eficienţa energetică în zonele rezidenţiale? Vrem doar să creştem nivelul de conştientizare sau vrem să motivăm cetăţenii pentru a lua măsuri concrete, cum ar fi renovarea propriilor apartamente şi case? Care este dimensiunea efectului pe care dorim să îl obţinem, adică ce număr de renovări vrem să încurajăm într-o anumită perioadă de timp?

Definirea grupurilor de cetăţeni implicaţi: Ce factori interesaţi/public ar trebui incluşi? Vrem să includem doar proprietarii de locuinţe sau şi alte grupuri care pot influenţa şi comportamentul proprietarilor? Ce tipuri de proprietari de locuinţe există în prezent? Ce tipuri de proprietăţi există? Ce factori interesaţi/public pot furniza informaţiile necesare? Ce criterii ar trebui folosite la selectarea participanţilor? În ce moment ar trebui să se implice aceştia?

Formarea echipei PIC: Membrii echipe PIC pot fi membrii ai personalului municipalităţilor sau experţi externi în implicarea cetăţenilor, în funcţie de competenţele necesare. Componenţa echipei de proiect nu trebuie să fie fixă pe întreaga durată a realizării şi implementării PIC. Componenţa echipei ar trebui să îndeplinească diverse atribuţii şi să deţină competenţele necesare în fiecare etapă a procesului de implicare. La selectarea membrilor echipei PIC se vor lua în considerare experienţa acestora şi competenţele relevante pentru aspectele legate de energia durabilă, planificare şi implicarea cetăţenilor.

Conceperea planuluiConceperea planului PIC detaliat ar trebui să cuprindă obiective specifice, analize ulterioare şi stabilirea profilului grupurilor de cetăţeni care vor fi implicaţi, instrumentele pentru implicarea cetăţenilor (a se vedea secţiunea 4.1), orizontul de timp, calea critică, bugetul, resursele, logistica, precum şi rolurile şi responsabilităţile membrilor echipei.

Vor fi definite obiectivele pentru procesul decizional şi elaborarea obiectivelor secundare pentru procesul de consultare. Se va stabili profilul fiecărui grup de factori interesaţi, inclusiv nevoile, interesele şi capacităţile specifice ale acestora. Trebuie să se menţioneze selecţia factorilor interesaţi, modul de selectare a acestora, grupurile care vor fi implicate, cum şi în ce moment. Se vor menţiona caracteristicile diferitelor grupuri, inclusiv nevoile, valorile, interesele, capacităţile şi limitările acestora, dar şi nivelul de conştientizare şi disponibilitatea de a se schimba. Se vor specifica tehnicile de consultare care se aplică diferiţilor factori interesaţi pentru a răspunde nevoilor procesului şi factorilor interesaţi, precum şi formatul folosit pentru schimbul de informaţii cu aceştia.

Trebuie să se implice toţi factorii interesaţi locali care pot contribui la pregătirea planurilor de acţiune pentru energie durabilă şi a proiectelor specifice. Conform Ghidului PAED, factorii interesaţi relevanţi pentru PAED sunt:

Cei ale căror interese sunt afectate de problemă; Cei ale căror activităţi sunt afectate de problemă;

61

Cei a căror participare/implicare este necesară pentru o implementare de succes.

Aceste trei grupuri de factori interesaşi sunt formate din cetăţeni şi proprietari. Cel de-al patrulea grup este format din factori interesaţi care:

deţin şi/sau controlează informaţiile, resursele şi expertiza relevante pentru implementarea proiectelor de eficienţă energetică şi a măsurilor.

Cetăţenii şi proprietarii aparţin şi acestui grup (în principal, fiindcă deţin resurse şi o parte din informaţii), dar acest grup cuprinde şi organizaţii precum departamente municipale şi companii relevante (cum ar fi companii de utilităţi energetice municipale), agenţii de energie, companii de producţie şi livrare a energiei din sectorul privat şi companii de servicii energetice, arhitecţi, ingineri, companii de construcţii şi instalatori, experţi şi institute de eficienţă energetică, precum şi ONG-uri specializate în eficienţa energetică.

Calea critică trebuie să cuprindă o cronologie a etapelor şi o hartă a procesului. Calea critică ar trebui să conţină date, locuri, costuri, responsabilităţi ale personalului pentru momente cheie şi rezultate (exemplu ilustrativ al unui caz în care implicarea cetăţenilor are loc în contextul procesului decizional municipal):

Etapa 1: crearea unei pagini web difuzarea documentului de discuţii (în format tipărit şi electronic) perioada de emitere a comentariilor privind documentul de discuţii primul eveniment de tip forum (întâlnire/audienţă publică) sintetizarea şi publicarea comentariilor scrise şi menţionate în cadrul întâlnirii prezentări ţintite pentru departamentele municipalităţii prezentări ţintite pentru reprezentanţii altor organizaţii cheie analiza informaţiilor de feedback Data: documentul de feedback către factorii interesaţi care au participat la Etapa I pregătirea documentului de opţiuni

Etapa 2: documentul de opţiuni este supus revizuirii de către cetăţeni ateliere de lucru cu participarea mai multor factori interesaţi întâlniri bilaterale focus grupuri livrarea şi instalarea seturilor pentru economisirea energiei perioadă (perioade) dedicată(e) concursurilor pentru cetăţeni privind comportamentul de

promovare a eficienţei energetice rezultatele şi premierea concursurilor porţi deschise linii telefonice gratuite colectarea şi sortarea informaţiilor de feedback analiza informaţiilor şi rezultatele analizei informarea factorilor interesaţi cu privire la rezultatele analizei informaţiilor pregătirea proiectului de document decizional

62

Etapa 3: proiectul documentului decizional este supus revizuirii de către cetăţeni întâlniri ale comitetelor consultative/consiliilor/unităţilor operative ale comunităţii,

comitetelor/juriilor cetăţenilor etc. porţi deschise linii telefonice gratuite colectarea şi sortarea informaţiilor de feedback analiza informaţiilor şi rezultatele analizei informarea factorilor interesaţi privind rezultatele analizei informaţiilor deciziile municipalităţii, anunţul public şi implementarea feedback şi mulţumiri adresate cetăţenilor implicaţi

Implementarea planuluiImplementarea planului ar trebui să respecte calea critică. Instrumentele şi activităţile de implicare prevăzute trebuie implementate în ordine. Pe durata implementării planului se va asigura un feedback periodic de la cetăţeni şi reprezentanţii organizaţiilor cheie. Feedback-ul de la factorii interesaţi va fi integrat în monitorizarea şi evaluarea internă. În cazul în care anumite activităţi nu duc la obţinerea rezultatelor dorite, ar putea fi necesare modificări ale instrumentelor şi ordinii implementării lor.

FeedbackPe durata şi la sfârşitul procesului de implicare, echipa PIC trebuie să ofere feedback despre întregul proces factorilor decizionali şi cetăţenilor. Rapoartele de feedback pentru factorii decizionali trebuie să cuprindă opiniile factorilor interesaţi, sintetizate pe baza diverselor puncte de contribuţii, cu informaţii cheie despre opţiuni, acţiuni recomandate, tipuri de factori interesaţi implicaţi în anumite puncte de contribuţii, problemele cheie şi opţiunile preferate de aceştia, precum şi (la final) gradul de mulţumire al cetăţenilor cu privire la derularea procesului. Dincolo de rapoartele privind analiza informaţiilor enumerate în calea critică, raportul final destinat cetăţenilor implicaţi trebuie să exprime recunoştinţa faţă de cei care au luat parte la proces, să evidenţieze rezultatele obţinute, cu trimiteri la contribuţii specifice şi să arate cum a fost utilizat în procesele decizionale. Pot fi prezentate rapoarte speciale grupurilor de cetăţeni care au dat dovadă de mare disponibilitate de colaborare şi care au depus eforturi deosebite în cadrul procesului.

4.3 Conceperea unui plan de acţiune pentru mobilizarea proprietarilor

Această secţiune propune un model pe care autorităţile locale îl pot folosi pentru a crea un plan de acţiune pentru mobilizarea proprietarilor privind modernizarea locuinţelor.

Model de Plan de acţiune local pentru mobilizarea proprietarilor privind modernizarea locuinţelor (MP)19.

19 Acest model a fost realizat pe baza: Unui model realizat de URBACT şi cu recomandările acestora privind Planurile de acţiune pentru dezvoltare urbană durabilă în

vederea promovării politicilor de dezvoltare urbană integrată, durabilă pe teritoriului Europei. Raportului privind rezultatele studiului realizat de CittaStudi Biella Unui studiu privind bunele practici, realizat de EPE Setului de instrumente realizat de RICS, REC & ESCG Strategiei de comunicare realizată de ESCG

63

Cuprins.

1. De ce este necesar şi ce este un plan de acţiune MP2. Cum se constituie un Grup de sprijin local (GSL) pentru administrarea planului de acţiune după

evenimentul din 20123. Conţinutul MP: crearea unei mişcări, a cererii şi apetitului pentru modernizare4. Ce activităţi MP ar trebui incluse pentru perioada 2012-2013 5. Cum se pregăteşte redactarea planului de acţiune6. Consultarea privind proiectul de MP7. Lansarea MP

1. De ce este necesar şi ce este un plan de acţiune MP

Planurile locale de acţiune MP (MP-uri) ar trebui să contribuie la creareaunui „efect în cascadă” pentru mobilizarea lanţului de valoareunui „efect de scară” din perspectiva iniţiativelor de modernizare.

64

În vederea realizării acestor obiective, MP ar trebui să ofere fiecărui partener instrucţiuni concrete şi o serie de soluţii cu un accent special pe:

(a) principalele motive ale reticenţei proprietarilor faţă de modernizare: complexitatea lucrărilor necesare pentru modernizarea clădirilor lipsa cunoştinţelor privind cele mai bune tehnologii rentabile disponibile lipsa informaţiilor privind schemele de finanţare disponibile

(b) nevoia municipalităţilor:de a pune la dispoziţia cetăţenilor un „pachet de servicii”de mai multe resursede mai multe abilităţi de comunicarede o colaborare mai intensă cu organizaţii specializate, cum ar fi agenţii de energie

Ar trebui să existe un MP – ca parte a planului de acţiune al Convenţiei Primarilor - după 2012

2. Cum se constituie un Grup de sprijin local (GSL) pentru administrarea planului de acţiune MP după evenimentul din 2012

Se porneşte de la ceea ce există deja. Identificaţi poveştile de succes şi analizaţi cum se poate „scala”. Evitaţi duplicarea sau afectarea structurilor existente eficiente. În multe cazuri, cea mai bună soluţie va fi un grup complet nou, în altele poate fi mai bine să se „alinieze” structurile existente.

Se recomandă un grup de bază de maxim 10 persoane. Calitatea este mai importantă decât cantitatea. Formaţi mai degrabă un grup mic de persoane motivate, nu un grup mare de ascultători pasivi. Construiţi o coaliţie a celor dornici de acţiune. Creaţi o mişcare

Puneţi proprietarii într-o poziţie de conducere. Lucraţi cu proprietarii care au adoptat rapid schimbarea şi s-au dovedit a fi promotori dornici să facă lobby pentru schimbare. Puneţi-i în legătură. Identificaţi şi pregătiţi PAL cu Promotori. Încrederea va creşte dacă veţi lucra cu astfel de promotori.

Implicaţi personalul autorităţilor locale din municipalitate în GSL Implicaţi reprezentanţii asociaţiilor de proprietari Implicaţi experţi în formare şi comunicare Implicaţi „consilieri” în economisirea de energie Implicaţi parteneri sociali (companii energetice, specialişti în construcţii şi sindicate)

Atunci când există mai mulţi oameni interesaţi, se poate organiza şi un forum deschis mai mare.

Folosiţi analiza factorilor interesaţi (a se vedea mai jos) pentru a garanta includerea jucătorilor locali cheie. Identificaţi jucătorii din cadrul lanţului de valoare

Atelierele de lucru în care participanţii sunt trataţi în mod egal vor fi deseori mai utile decât întâlnirile oficiale în care predomină prezentările specialiştilor.

Dialogul între colegi este necesar pentru consolidarea încrederii. Identificaţi poveştile de succes care ar merita să devină pilot şi pe care participanţii le-ar analiza pentru a vedea cum pot fi „scalate”.

65

GSL ar trebui să prevadă un fel de revizuire a MP de către colegi, adică de către toţi membrii reţelei proiectului pe durata ciclului de viaţă a proiectului.

Participaţi la activităţile de schimb prin întâlniri şi contact on-line cu facilitatori din alte state membre. Nu vă izolaţi!

3. Conţinutul MP: crearea unei mişcări, a cererii şi apetitului pentru modernizare.

De la obiectivul general la activităţi Obiective generale, obiectivele, rezultatele şi activităţile sunt cele patru elemente centrale cheie ale unui plan de acţiune MP şi atingerea unui consens în privinţa acestora este o parte esenţială a procesului de planificare a acţiunii. De regulă, redactarea unui MP presupune patru paşi importanţi:

3.1. Stabilirea unui obiectiv generalAvând în vedere subiectul Planului de acţiune, definiţi şi explicaţi obiectivul general (de exemplu: creşterea vizibilă a numărului proiectelor de modernizare în următorii X ani, în comparaţie cu perioada anterioară de X ani). Un obiectiv general este un rezultat final observabil şi măsurabil, cu unul sau mai multe obiective care urmează să fie realizate într-un interval de timp mai mult sau mai puţin fix. Un obiectiv general poate fi sintetizat în sintagma „Vis cu termen limită”.

3.2 Stabilirea obiectivelor Obiectivele vor fi o versiune mai limitată şi mai specifică a obiectivului general (de exemplu: un număr de Y proprietari de apartament / casă dintr-o anumită zonă într-un anumit interval de timp (X ani) vor începe un proiect de modernizare individual sau în comun). Se recomandă un plan care vizează un termen mediu (cinci ani), dar poate fi şi mai lung (sau mai scurt).

3.3. Stabilirea rezultatelorStabiliţi ce rezultate trebuie obţinute pentru a atinge obiectivele. Acestea sunt rezultate măsurabile ale proiectelor sau activităţilor (de exemplu: economisirea a Z tone de CO2 datorită proiectelor de modernizare în următorii X ani).

3.4. Stabilirea activităţilorStabiliţi activităţile care sunt necesare pentru atingerea rezultatelor. Acesta este momentul în care incoerenţa se poate uşor strecura în planuri, deoarece partenerii încearcă să se asigure că proiectele lor sunt incluse ca activităţi, indiferent dacă acestea contribuie sau nu la rezultatele esenţiale. Se impune un proces repetat şi uneori negociat pentru a include activităţile potrivite în tabelul de activităţi, excluzându-le pe cele care nu aduc contribuţii semnificative la obiectiv. Se poate folosi un Tabel de activităţi pentru a asigura o imagine de ansamblu sistematică a activităţilor care vor fi desfăşurate.

4. Ce activităţi MP ar trebui incluse pentru perioada 2012-2013:

Program de formare a specialiştilor în construcţiiOrganizarea unui ghişeu unic care să ofere proprietarilor acces la consiliere.Conceperea şi monitorizarea campaniei pentru cetăţeni Evenimente de diseminare locale şi schimbul de iniţiative cu vecinii Stabilirea vizitelor la faţa locului

66

Lansarea unui Grup MP financiar pentru a face lobby la bănci şi a revizui stimulentele financiarePromovarea participării proprietarilor la licitaţii comunePlanificarea creării unui dosar pentru fiecare casă care participă la MP. Dosarul va rămâne în casă;

sănătatea mediului interior ar trebui să facă parte din dosar; crearea unei baze de date on-line pentru clădire care să poată fi folosită de specialişti

Solicitarea certificatelor de calitate ca parte a planului de acţiune Identificarea opţiunilor de formare a specialiştilor în construcţii, drept condiţie pentru certificare Pentru clădiri în serie, urmăriţi persoanele creative din punct de vedere cultural şi creaţi coaliţii de

comunităţi formate din cei dornici să colaboreze (pilot de marketing „viral” pentru promovarea energiei) de cel puţin 20 de proprietari privaţi

Alocaţi o secţiune dedicată clădirilor rezidenţiale (clădiri rezidenţiale cu proprietari multipli – blocuri)

Analizaţi posibilitatea unui acord cu sate de vacanţă pentru a oferi case de vacanţă pentru cazare temporară pe durata modernizării

5. Cum se pregăteşte redactarea planului de acţiune.

Identificarea şi consultarea dovezilor care explică ce se întâmplă în legătură cu problema de care se ocupă proiectul dumneavoastră vor fi utile pentru a avea garanţia că Planul de acţiune pentru mobilizarea proprietarilor (MP) se bazează pe realitate.

5.1.Revizuirea studiului de referinţă. Adaptaţi setul de instrumente şi completaţi-l cu un document de context cerut în Ghid. Încă de la lansare, MP ar trebui să se bazeze pe studiul de referinţă al proiectului, ambele conţinând informaţii directe obţinute prin analize şi cunoştinţe locale. Acestea fac parte din baza de dovezi şi ar trebui discutate în cadrul Grupurilor de sprijin locale (GSL), în special acolo unde se referă la componenţa GSL sau fac propuneri pentru MP.

Revizuirea nevoilor de formare: identificarea competenţelor necesare cu privire la

(i) legislaţia europeană şi naţională relevantă(ii) tehnologiile de modernizare şi metodele de abordare a acesteia (iii) stimulente financiare(iv) abilităţi de comunicare(v) costul modernizării şi randamentul acesteia(vi) finanţarea din partea terţilor(vii) alte subiecte relevante pentru situaţia specifică

evaluarea competenţelor forţei de muncă, în special cu privire la(i) înţelegerea capacităţii structurii clădirii(ii) tehnologiile de modernizare(iii) tehnologiile de energie regenerabilă(iv) tehnologiile de economisire a energiei(v) tehnologii pentru încălzire pe bază de energii regenerabile(vi) cum se pot obţine echipamente de cea mai bună calitate în limita bugetului(vii) reglarea căldurii(viii)legea privind construcţiile şi urbanistica(ix) legea privind apartamentele

67

(x) certificarea energetică(xi) stimulente financiare

evaluarea decalajelor şi lipsurilor la nivel de competenţe(i) specialiştii în clădiri(ii) consilierii privind economisirea energiei(iii) asociaţiile de proprietari(iv) agenţiile locale ale băncilor

5.1.1. Schiţarea politicilorIdentificaţi ce fac deja agenţiile pentru a soluţiona problema. Schiţaţi informaţiile într-un format adecvat (foaie de calcul, tabel, hartă geografică). Schiţarea politicii trebuie să permită identificarea tuturor acţiunilor relevante efectuate de factorii interesaţi relevanţi existenţi. De asemenea, este utilă schiţarea nivelului de acoperire asigurat de acţiunile existente. Schiţarea iniţiativelor existente este deosebit de importantă în legătură cu:

programele de formare existente: care, pentru cine, evaluare, răspunde nevoilor?pachete de servicii relevante puse deja la dispoziţia proprietarilor

5.1.2. Identificaţi ce funcţionează şi ce nu funcţionează

5.1.3. Verificaţi sistematic cu partenerii care dintre acţiunile actuale duc la rezultate pozitive şi care nu duc la astfel de rezultate.

Dacă este posibil, furnizaţi cifre privind rata de modernizare Identificaţi mecanismele financiare de succes şi nereuşitele Dacă este posibil, identificaţi costurile şi beneficiile diferitelor abordări.

5.2. Analiza factorilor interesaţi.

Stabiliţi dacă Grupul de sprijin local (GSL) este format din oamenii potriviţi şi dacă sunt implicaţi în MP. Este posibil ca o astfel de analiză să fi făcut parte din studiul de referinţă al proiectului.

La pregătirea şi redactarea PAL va fi foarte important să identificaţi natura şi interesele factorilor interesaţi. Acest lucru se poate face folosind o versiune necompletată a tabelului de mai jos, preferabil în cadrul unui atelier de lucru.

Factorii interesaţi sunt toţi cei care au un interes (sau o „miză”) în MP. Aici sunt incluşi beneficiarii vizaţi, intermediarii, câştigătorii şi perdanţii şi cei implicaţi sau excluşi în/din procesul decizional. Deoarece factorii interesaţi au interese diferite, este bine să se definească exact implicarea lor în proiect şi prin ce diferă interesele acestora. În special, poate fi importantă identificarea (şi maximizarea sprijinului) celor care ar putea susţine planul şi identificarea (şi încercarea de a minimiza rezistenţa, de exemplu prin includerea în consiliu) celor care ar putea să îl blocheze.

Deseori factorii interesaţi sunt împărţiţi în două grupuri:

- Factori interesaţi principali: în acest caz, proprietari, publici şi privaţi

- Factori interesaţi secundari: în acest caz, cei care îndeplinesc un rol intermediar, inclusiv agenţiile de

68

livrare, autori de politici şi specialişti în construcţii.

Uneori, numărul factorilor interesaşi este limitat prin definirea unor membri a fiecărui grup drept factori interesaţi cheie; în caz contrar, numărul potenţial poate fi nelimitat. Analiza sistematică a factorilor interesaţi vă permite să vedeţi dacă lipsesc unii reprezentanţi. Omisiunea unui grup de clienţi (proprietari) este probabil cel mai des întâlnit absent. Bineînţeles, nu ar trebui să fie cazul aici! Este important să evaluaţi şi la nevoie să dezvoltaţi sau să adaptaţi capacitatea diferiţilor factori interesaţi de a se implica pe deplin în proces.

Se foloseşte analiza problemelor pentru a înţelege ce produce anumite probleme şi efectele acelor probleme. Cel mai bine se poate face în sesiuni facilitate care implică toţi factorii interesaţi cheie.

5.2.1 Analiza interesului factorilor interesaţi

5.2.1.1 Factori interesaţi principaliImplicarea factorilor interesaţi în acest moment va extinde modul în care este percepută problema şi va garanta că problemele nu sunt doar opinii ale „agenţiei”. Implicarea utilizatorilor şi beneficiarilor (factorii interesaţi principali/proprietari) este deosebit de importantă în analiza problemelor.

Planul de acţiune MP ar trebui să includă o schiţă clară a naturii şi dimensiunii problemelor legate de convingerea proprietarilor să adopte modernizarea. O imagine nouă şi înţelegerea clară a situaţiei existente şi a problemelor prezente sunt esenţiale pentru a permite identificarea soluţiilor potrivite.

Tabel: Matricea intereselor, motivelor şi capacităţilor de schimbare ale factorilor interesaţi principaliProprietari Interese şi cum sunt

afectaţi de problemăCapacitatea şi motivaţia de a genera schimbarea

Posibile acţiuni pentru a aborda interesele factorilor interesaţi

Case individualeClădiri cu proprietari multipliLocuinţe sociale

Realizarea unui arbore al problemelor este o tehnică consacrată de abordare a problemelor în cadrul unui grup. Este o simplă reprezentare grafică a problemelor, cauzelor şi efectelor (înainte de a stabili una anume).

Sunt necesare dovezi în cadrul întâlnirilor factorilor interesaţi pentru ca oamenii să înţeleagă problemele. Acestea pot fi asigurate din statistici şi studii deja disponibile sau din studii comandate special.

Pentru analizarea problemelor şi căutarea posibilelor soluţii se poate folosi tabelul următor.

Tabel: Matricea de analiză a problemelor şi soluţiilorProbleme Soluţii ResurseVârsta proprietarilorVeniturile proprietarilor

69

Majoritatea specială a clădirilor rezidenţialeDetalii tehnice

5.2.1.2 Factori interesaţi secundariPlanul de acţiune MP trebuie să menţioneze că problemele cu care se confruntă oraşele sunt complexe, dificile şi intercorelate. Nicio soluţie simplă nu pare să dea rezultate, iar abordările „neschimbate” ale agenţiilor existente trebuie contestate. Există mai multe moduri de a percepe aceeaşi problemă şi, în funcţie de perspectivă, vor fi aplicate diverse soluţii. Ceea ce contează este evidenţierea şi elaborarea posibilelor alternative dintre diverse opţiuni.

Tabel: Matricea intereselor, motivelor şi capacităţilor de schimbare ale factorilor interesaţi secundari

Factori interesaţi secundari

Interese şi cum sunt afectaţi de problemă

Capacitatea şi motivaţia de a genera schimbarea

Posibile acţiuni pentru a aborda interesele factorilor interesaţi

Factori de decizie municipaliSpecialişti în construcţiiFinanţatoriAlţii

5.3. Analiza cadrului logic

Analiza cadrului logic este o modalitate de testare a logicii interne a unui Plan de acţiune. Se foloseşte pe scară largă de către Uniunea Europeană, agenţiile de finanţare internaţionale şi agenţiile naţionale deoarece permite identificarea rapidă a neconcordanţelor. Toate componentele principale ale planului sunt introduse într-o singură matrice, denumită Cadru Logic sau „context logic”.

După introducerea informaţiilor în tabelul contextului logic, se clarifică: dacă activităţile vor duce la obţinerea rezultatelor dorite dacă rezultatele vor duce la atingerea obiectivelor dorite dacă obiectivelor vor duce la atingerea obiectivului general dorit cum se va măsura succesul şi ce ipoteze s-au făcut.

Odată identificate, neconcordanţele din plan pot fi remediate şi contextul logic poate fi revizuit în consecinţă. Din acest motiv, este important să se folosească un astfel de instrument înainte de sfârşitul procesului, astfel încât să se poată face ajustările necesare. Contextele logice unt utile în redactarea unor planuri de acţiune în concordanţă cu obiectivele urmărite. Dar abordarea poate descuraja un grup nepregătit cu privire la folosirea acesteia. Facilitatorii cu experienţă pot fi de un real folos.

Cadrul logic (contextul logic) poate fi folosit la verificarea finală a logicii şi consecvenţei planului de acţiune.

Tabel: Cadru logic simplificat

70

Logica intervenţiei Indicatori şi mijloace de verificare

Ipoteze

Obiectiv generalObiectivul planului de acţiuneRezultateActivităţi

6. Consultarea privind proiectul MP

Consultarea privind proiectul de plan garantează susţinerea deplină a conţinutului acestuia de către factorii interesaţi şi oferă ocazia de a face ultimele modificări înainte de publicarea acestuia. Sunt disponibile o gamă largă de metode.

Chiar dacă elaborarea MP ar fi trebuit să presupună contribuţia diferitelor grupuri locale, Grupul de sprijin local (GSL) ar trebui să verifice din nou proiectul final cu ei înainte de a-l finaliza şi/sau face public.

Acest lucru vă permite să vă asiguraţi că planul nu a fost „captat” de interese specifice şi va semnala potenţiale probleme de la factori disimulaţi care ar putea afecta lansarea şi implementarea.

Acolo unde este posibil, pe durata procesului de elaborare, Planul de acţiune ar trebui să rămână flexibil pentru a permite actualizări şi modificări.

Faceţi un rezumat al Planului de acţiune pentru publicul general într-un limbaj non-tehnic (a se vedea modelul de conţinut de la 6.2). Astfel, oamenilor le va fi mai uşor să înţeleagă proiectul şi să ţi-l asume.

Supuneţi proiectul de plan revizuirii colegiale a tuturor membrilor din reţeaua proiectului (partenerii de proiect şi GSL-uri, precum şi partenerii locali); cereţi-le şi celorlalţi parteneri şi GSL-uri să emită comentarii.

6.1 Metode de consultare utile pentru revizuirea unui proiect de plan

Editare participativă, afişarea proiectului în expoziţie, o simulare de raport sau un fişier .pdf şi încurajarea oamenilor să adauge comentarii.

Forum public şi porţi deschise. Prezentaţi proiectul într-un forum public cu afişare interactivă şi sesiuni de ateliere de lucru.

On-line – Creaţi o versiune web a proiectului de plan de acţiune cu mecanisme pentru feedback. Folosiţi Build_Up şi promovaţi pagina web către toţi factorii interesaţi.

6.2 Modele de cuprins pentru rezumatul Planului de acţiune

Versiune simplificată sau imagine de ansamblu pentru publicul general:

71

- Introducere - ce şi de ce - Probleme – care sunt acestea - Obiectivul general – pentru iniţiative - Obiective – pentru iniţiative - Activităţi propuse – ce, de către cine- Sincronizare – când vor avea loc acţiunile- Finanţare – cine va plăti pentru ce anume - Indicatori – pentru a arăta succesul

Mediu relaxat. Participanţii la un eveniment de porţi deschise înregistrează comentariile privind un proiect de plan de acţiune

7. Lansarea planului de acţiune MP

O lansare publică arată celorlalţi că planul de acţiune a fost aprobat la nivel înalt şi de către factorii interesaţi. Va contribui la asigurarea publicităţii şi a interesului public şi va lua de regulă forma unei recepţii pentru factori interesaţi, politicieni şi mass-media, organizate de Grupul de sprijin local.

7.1. Stabiliţi nivelul de profil necesarS-ar putea ca unele Planuri de acţiune să nu aibă de câştigat de pe urma publicităţii. În mare, este important ca planul finalizat să fie semnat la cel mai înalt nivel de către partenerii implicaţi, cu un eveniment care să recunoască atât acordul, cât şi planul.

7.2. Stabiliţi momentul Ar putea fi util să corelaţi lansarea cu alte activităţi sau iniţiative politice. De exemplu, ar putea fi eficient să lansaţi câteva MP partenere simultan.

7.3. Organizaţi o strategie de comunicare pentru lansare Încurajaţi toţi factorii interesaţi să participe la organizarea lansării şi să îşi activeze reţelele pentru a transmite mesajul mai departe. Redactaţi un comunicat de presă, invitaţi posturi de televiziune şi radio şi documentaţi-vă pentru lansarea web.

7.4. Sărbătoriţi Realizarea unui plan bine gândit, acceptat de factorii interesaţi şi susţinut politic şi financiar este o realizare însemnată. Felicitări! Planificarea unui eveniment de lansare pentru un plan de acţiune este şi o bună ocazie de a consolida detaliile implementării, indicatorii de măsurare a progresului, monitorizarea şi evaluarea.

72