Introducere - Casa Corpului Didactic Brasov - Noutati

______________________________________________________________________________________________________

Str. Iuliu ManiuNr. 52 Braşov 500091, Braşov, Tel: +40 (0)268 47 21 69, Fax: +40 (0)26847 21 69,

[email protected], www.ccdbrasov.ro

1

Programul de formare

”Strategii și metode non-formale pentru prevenirea și combaterea abandonului școlar”

derulat în cadrul proiectului european ”Spirit european în educație”,

finanțat prin Programul Erasmus+ Acțiunea K1 / Proiecte de mobilitate,

domeniul – Educația adulților, nr. 2017-1-RO01-KA104-035956

Introducere:

Acest program de formare este dezvoltat de către Casa Corpului Didactic Brașov, pentru

dezvoltarea competentelor cadrelor didactice privind aplicarea strategiilor și tehnicilor de

combatere și reducere a abandonului școlar, prin creșterea atractivității orelor de predare, prin

folosirea TIC în activitatea didactica și a metodelor non-formale.

Grup țintă: personal didactic din unitățile școlare din județul Brașov

Număr ore: 25

1.1. Grup țintă: Personal didactic, didactic auxiliar, personal de conducere, de îndrumare și control

din unitățile școlare din județul Brașov

1.2. Forma de învățământ: zi

1.3. Plan de învățământ:

Tabel alocare buget de timp pentru temele propuse în cadrul programului de formare

”Strategii și metode non-formale pentru prevenirea și combaterea abandonului școlar”

Denumire modul Nr. ore/stagiu

Teorie Practică Evaluare

Modul I Părăsirea timpurie a școlii – prioritate a politicilor

educaționale

1 3 0.50

Fenomenul de părăsire timpurie a școlii 0.25 1

Cauzele declanșatoare ale părăsirii timpurii a școlii 0.25 1

Abordarea ”școala ca întreg" 0.50 1 0.50

Modulul II Combaterea fenomenului de părăsire timpurie a

școlii preocupare europeană

1.5 3 0.50

Managementul școlar 0.75 1,5

Profesorii 0.25 0.50

Părinți/familia 0.25 0.50

Implicarea părților interesate 0.25 0.50 0.50

Modulul III Strategii eficiente și prevenirea abandonului școlar 3 7 0.50

Gestionarea eficientă a stresului la nivelul cadrelor didactice 0.50 1

Efectele stresului asupra procesului educativ 0.50 1

Valorizarea emoțiilor pozitive în context educațional formal,

nonformal și informal

0.50 1

Aplicarea tehnicii de eliberare emoțională pentru creșterea

performanței la învățătură

0.50 1

Identificarea si integrarea stilurilor diferite de învățare în demersul

educational

0.50 1

Metoda ”Harta minții” 0.25 1

mailto:[email protected]

http://www.ccdbrasov.ro/

______________________________________________________________________________________________________



2

Tehnica de animație ”Stop cadru” 0.25 1 0.50

Modulul IV Exemple de bună practică în vederea și

combaterea abandonului școlar

1 2.50 0.50

Sistemul de învățământ olandez 0.25 0.75

Sistemul de învățământ preuniversitar din Grecia 0.25 0.75

Sistemul de învățământ din Italia 0.25 0.75

Exemplu de bună practică ,,Școala Naţională de sport” Malta 0.25 0.25 0.50

Evaluare finală 1 h

Număr total ore program 6.50 15.50 3 h

1.4. Programa analitică a programului de formare

Modul I Părăsirea timpurie a școlii – prioritate a politicilor educaționale

Formatori: Talabă Simona, Mareș Monica, Vărzaru Camelia, Moraru Alina, Sabău Viviana

Nr. ore alocate: 4,5 ore din care 1 oră Teorie, 3 Practică, 0,5 Evaluare

Modulul II Combaterea fenomenului de părăsire timpurie a școlii preocupare europeană

Formatori: Talabă Simona, Mareș Monica, Vărzaru Camelia, Moraru Alina, Sabău Viviana

Nr. ore alocate: 5 ore din care 1,5 oră Teorie, 3 Practică, 0,5 Evaluare

Modulul III Strategii eficiente și prevenirea abandonului școlar

Formatori: Popa Mihaela, Bucur Ariana, Alexandrescu Dana, Butnariu Lavinia, Talabă Simona,

Mareș Monica, Vărzaru Camelia, Moraru Alina, Sabău Viviana

Nr. ore alocate: 10,5 ore din care 3 ore Teorie, 7 Practică, 0,5 Evaluare

Modulul IV Exemple de bună practică în vederea și combaterea abandonului școlar



Nr. ore alocate: 4 ore din care 1 oră Teorie, 2,50 Practică, 0,5 Evaluare

1.5. Scop: Dezvoltarea competentelor cadrelor didactice in vederea creșterii interesului elevilor

pentru procesul educativ, prin includerea unor strategii si tehnici non-formale indemersul

educational, cu scopul reducerii fenomenului de parasire timpurie si a abandonului din mediul

școlar.

1.6. Obiective specifice:

Dezvoltarea competențelor didactice de integrare a metodelor și practicilor non-formale care să

asigure motivarea elevilor și creșterea calității actului educațional



______________________________________________________________________________________________________



3

Reducerea nivelului de stres, dezvoltarea abilităților necesare pentru a gestiona emoțiile in

vederea crearii unui mediu de învățare atractiv si mobilizator;

Crearea de strategii cu privire la modul in care trebuie gestionata relatia cu elevii, in vederea

eliminarii comportamentului violent/agresiv;

Dezvoltarea creativității cadrului didactic prin utilizarea unor metode inovatoare de predare

și învățare prin contexte nonformale

Îmbunătățirea competențelor de a utiliza în demersul educational metode moderne care sa

includa muzica, sportul, arta si TIC, cu impact pozitiv in reducerea parasirii timpurii si

abandonului școlar

Promovarea echității și a incluziunii în educație, pentru a permite învățarea de calitate

pentru toți, precum și pentru a preveni abandonul școlar și pentru a promova participarea

grupurilor dezavantajate în UE societate;

Promovarea educației antreprenoriale pentru a dezvolta cetățenia activă, capacitatea de

inserție profesională și unor noi competențe pentru crearea de afaceri, susținerea învățării și

carierei viitoare în conformitate cu dezvoltarea personală și profesională;

1.7. Strategii și activități propuse:

Activități interactive de tip brainstorming

Focus-grup, lucru în echipă

Dialog-dezbatere

Activități practice

Portofolii tematice

1.8. Rezultate

Portofoliul cursantului cuprinde: rezultatele lucrului în echipă, scenarii de implementare a unei

metode studiate în curs în demersul didactic, program personalizat de eliberare a emoțiilor negative.

1.9. Modalitățile evaluare a participanților:

Evaluarea finală constă în completarea unor fișe de interevaluare, autoevaluare și o evaluare din

parte formatorilor în urma prezentării portofoliului în ședință publică.

Modul de certificare a participanților: Adeverință de participare la programul de formare în

cadrul proiectului Erasmus + ”Spirit european în educație”.

Coordonator program formare: Popa Mihaela





______________________________________________________________________________________________________



4

MODUL I

PĂRĂSIREA TIMPURIE A ȘCOLII – PRIORITATE A POLITICILOR EDUCAȚIONALE

I. 1. Fenomenul de părăsire timpurie a școlii

Aproximativ 5 milioane de cetățeni europeni cu vârsta cuprinsă între 18 și 24 de ani au

părăsit școala timpuriu, ceea ce înseamnă că au părăsit școala după ce au absolvit doar

învățământul secundar inferior sau mai puțin și nu mai urmează o formă de educație și/sau formare

profesională. Părăsirea timpurie a școlii este legată de un risc ridicat de șomaj ceea ce duce, la

rândul său, la reducerea câștigurilor pe viață și chiar la sărăcie. Persoanele care abandonează școala

sunt, de asemenea, mai predispuse la excluderea socială. Din acest motiv, reducerea părăsirii

timpurii a școlii este unul dintre principalele obiective comune convenite de ministerele educației

din țările Uniunii Europene, statele membre fiind angajate să reducă ponderea persoanelor care

abandonează timpuriu școala la mai puțin de 10% până în 2020 (această cifră a fost de 13,9 % în

2010).

Grupul de lucru ET2020 al Uniunii Europene privind politica școlilor în perioada (2014-

2015) cu privire la prioritatea numărul unu "părăsirea timpurie a școlii" reflectă rezultatele acțiunii

comune a guvernelor din 30 de țări ale UE, din țările europene asociate și a organizațiilor

partenerilor sociali europeni în care școala este privita ca:

un actor-cheie in reducerea si combaterea părăsirii timpurii a școlii, dar nu poate

acționa ca unic factor decizional, deoarece există factori din afara școlii care vor influența

succesul elevului.

În această abordare trebuie implicate: comunitatea școlară (liderii școlari, personalul didactic și

non-didactic, elevi, părinți și familii), echipe multi-profesionale a căror implicare trebuie sa aibă o

coerență, colectivă si colaborare cu părțile interesate externe și cu comunitatea în general.

Este necesar să se promoveze o cultura școală pozitivă, munca în echipă care sa aibă al baza

colaborarea în cadrul comunității școlare.

WORKSHOP:

Stabiliți 3-4 obiective pe care ar trebui școala dumneavoastră să și le propună pentru dezvoltarea si

îmbunătățirea situației școlii



______________________________________________________________________________________________________



5

Programele de dezvoltare și îmbunătățire a școlii ar trebui să includă obiective prin care să-și

propună:

colaborarea cu factorii care stau la baza abandonului școlar ( comunitate școlară, părțile

interesate, echipe multi-profesionale, servicii externe locale, părinți și familii)

un plan de investiții pentru dezvoltarea profesională continuă a liderilor școlari, a cadrelor

didactice cu accent pe conștientizarea proceselor de abandon școlar timpuriu

asigurarea că fiecare copil și tânăr are șanse egale de acces și poate beneficia de o educație

de înaltă calitate

un curriculum relevant împreună cu un personalul didactic inspirat și dedicat

educația să fie tratată ca un parteneriat între părinți și școală – parteneriat construit pe o

relație de încredere reciprocă și cooperare între cele două parti.

Un rol important în motivarea și menținerea elevilor în sistemul educațional revine, fără

îndoială, profesorilor, mediului școlar. Este foarte important schimbul de bune practici între

profesori din țări diferite, capacitatea acestora de a prelua și adapta anumite metode, dar și formarea

continuă a cadrelor didactice, cunoașterea unor noi modalități de combatere a fenomenului de

părăsire timpurie a școlii și de abandon școlar.

I. 2.Cauzele declanșatoare ale părăsirii timpurii a școlii

Complexitatea, multidimensiunea părăsirii timpurii a educației și formării profesionale este

larg recunoscută și necesită o abordare la fel de complexă a diverselor sale cauze. Multe dintre

declanșatoarele sale sunt legate de efectele unor factori societali mai largi din afara sistemului de

învățământ. Părăsirea timpurie a școlii este cel mai adesea rezultatul unei combinații de factori

personali, sociali, economici, educaționali și familiali, care se conectează puternic și duc la un

dezavantaj cumulativ. În

multe cazuri, părăsirea

timpurie a școlii este

rezultatul unui proces de

dezangajare progresivă de

la educație, legat de lipsa

de performanță, ale cărei

rădăcini se află în primii

ani. Cercetările arată că statutul socio-economic și nivelul de educație al părinților sunt printre cei

mai puternici și determinanți factori ai abandonului școlar timpuriu.



______________________________________________________________________________________________________



6

În plus, anumite caracteristici ale sistemelor noastre de educație și formare pot exacerba

dezavantajul educațional, creează bariere suplimentare pentru cursanți și împiedică progresul lor

educațional. Cercetările arată că sistemele naționale caracterizate prin monitorizare târzie, sprijin

insuficient pentru cursanți, lipsa unei educații și a unei formări profesionale de calitate (VET),

asigurarea limitată a educației și a îngrijirii copiilor de vârstă mică - se confruntă cu inegalități

sociale mai puternice în asigurarea educației. La nivelul școlii, practicile în școală și în clasă,

atitudinile profesorilor și stilurile de predare afectează, de asemenea, motivația și angajamentul

copiilor și tinerilor față de educație: un climat școlar nefavorabil, lipsa plasării cursantului în centrul

actului educațional, conștientizarea necorespunzătoare a dezavantajului educațional, violența și

agresiunea, relațiile dintre profesori și elevi, metodele de predare și programele de învățământ care

sunt percepute ca fiind irelevante sunt unii dintre factorii care pot contribui la decizia de a părăsi

prematur educația.

WORKSHOP

Stabiliți în echipele de lucru 5-6 acțiuni care ar putea reduce/combate părăsirea timpurie a școlii

Figura 2 prezintă nivelul de părăsire timpurie a școlii din 2015 în cele 28 de state membre și

UE în ansamblul său, precum și

progresele înregistrate pe acest

indicator în timp (2005, 2010 și

2015). În decursul perioadei de 10

ani, indicatorul arată reduceri în

aproape toate statele membre. La

nivelul UE, aceasta se traduce într-o

scădere globală de 30% între 2005

și 2015. .

Cu toate acestea, în ultimii ani, progresul înregistrat în atingerea obiectivului de referință a

fost lent în medie. În anul 2015 rata de părăsire timpurie a fost de 11,0%, doar o îmbunătățire

marginală față de anul precedent (11,2%).

În 2015, 17 state membre au înregistrat rate de părăsire timpurie sub 10%; BE și DE au fost

sub 10% în 2014, dar sunt acum chiar mai mari (10,1%). În 2015, rata abandonului școlar timpuriu

a fost aproape de două ori mai mare decât obiectivul UE în ES, MT și RO. În același timp, 5 state

membre au avut rate sub, sau în jur de 5% (CY, HR, LT, PL, SI).



______________________________________________________________________________________________________



7

Evoluția ratelor de părăsire timpurie a școlii permite statelor membre includerea în trei

grupuri largi pe baza poziției lor în 2005. Țările care au început cu cele mai înalte niveluri din cei

care au părăsit timpuriu școala (între 38,3% și 15,7%, care corespunde mediei UE în 2008, 2005)

prezintă în mod colectiv o reducere remarcabilă în proporția celor care au părăsit timpuriu școala

2015. Acest grup cuprinde BG, ES, IT, CY, MT, PT și RO. Chiar dacă unele dintre aceste țări încă

arată rate ridicate în 2015, majoritatea au făcut progrese substanțiale. Acest lucru este în special

pentru CY, care a început cu 18,2% și acum are 5.3% rata de părăsire timpurie a școlii. Singura

excepție este RO, care se întoarce (2015 – 17,5%) la doar niveluri ușor mai mici decât în 2005

(19%), după unele reduceri între 2006-2008.

Un grup de 11 state membre au început cu rate de părăsire timpurie care au fost relativ

aproape de țintă, în 2005, variind între 11,5% și 15,4% (BE, DE, EE, IE, EL, FR, LV, LU, HU, NL,

UK ). În 2015, dispersia în cadrul acestui grup a crescut, iar ratele variază de la 6,9% în IE la 11,6%

în HU. În medie, pentru fiecare stat membru din acest grup, fenomenul de părăsire timpurie a

scăzut. Singura excepție este Marea Britanie, cu o rată ridicată în 2010, urmată de o scădere a

nivelului inițial până în 2015.

Declinul pe termen lung

al ratei părăsire timpurie

reprezintă o evoluție pozitivă

pentru educația din Europa. Cu

toate acestea, această evoluție

poate fi asociată cu efectele

crizei economice, în special în

țările cu o rată ridicată a

șomajului în rândul tinerilor, în care tinerii s-ar fi hotărât să rămână mai mult în învățământ și din

cauza dificultăților mai mari de a găsi un loc de muncă.

Cercetările internaționale și naționale confirmă faptul că elevii de sex masculin sunt mai predispuși

la abandonarea timpurie decât elevele ( Comisia Europeană, 2009; ROA 2013;). În Grecia, băieții

din ciclul secundar inferior, din învățământul secundar general și din învățământul profesional

tehnic, în toate regiunile geografice (urbană, suburbană, rurală) prezintă rate mai ridicate ale PTS

comparativ cu fetele. Această diferență este și mai mare în zonele rurale.

În țările UE media bărbaților cu vârsta cuprinsă între 18-24 de ani cu studii incomplete și care nu se

află în continuare într-o formă de educație sau formare este de 13,6%, față de 10,2% pentru femei.

Deși există unele discrepanțe între țările europene, în aproape toate țările, ratele bărbaților care



______________________________________________________________________________________________________



8

părăsesc timpuriu sistemul educațional, formare profesională sunt mai mari decât ratele pentru

femei.

Două țări (Bulgaria și Turcia) au tendința opusă. Cifrele arată rate ușor mai ridicate

de plecare timpurie pentru femei decât pentru elevii de sex masculin, cu diferențe de 0,4 pentru

Bulgaria și 4,9 pentru Turcia. Anumite studii1 explică faptul că fetele din Turcia nu participă la nici

o școală sau ele părăsesc foarte devreme sistemul de educație. Potrivit acestor autori, diferențele

persistente de gen în educația din Turcia se datorează efectelor interdependente ale macro-

structurilor (de exemplu, piața muncii limitată pentru participarea femeilor), factorii familiali și

așteptările culturale față de fete.

Se pare că băieții sunt predispuși la mai multe dificultăți în adaptarea la mediul școlar decât fetele

(Nevala și colab., 2011). Evaluările internaționale ale realizărilor elevilor arată că fetele au un

avantaj vizibil față de băieți îndobândirea abilităților de citire, la cursurile de literatură. Băieții, pe

de altă parte, au rezultate mai bune în matematică și știință decât fetele. In orice caz, atât băieții, cât

și fetele pot fi, de asemenea, afectate de dezavantajul socio-economic, care crește riscul de abandon

școlar timpuriu.

Potrivit teoriei economice, condițiile pieței muncii au un impact asupra alegerilor elevilor atunci

când decid să rămână sau să părăsească școala (Tumino& Taylor, 2013). Alegerile pe care le fac, cu

toate acestea, pot avea un impact semnificativ asupra carierei lor. Figura 4, privind ocuparea forței

de muncă în rândul persoanelor cu vârste cuprinse între 15-24 de ani, în funcție de nivelul de

educație, arată că tinerii cu un nivel scăzut de educație, adică ISCED 0-2, au probabilitate mai mică

de angajare decât cei care au absolvit învățământul de nivel ISCED 3-4 sau 5-8. În UE-28, în

1Cemalcilar și Goksen (2012)



______________________________________________________________________________________________________



9

medie, 19,7% dintre tinerii cu studii medii inferioare ocupă cel mult un loc de muncă, față de 42,7%

dintre tinerii care au obținut o calificare superioară secundară și postliceală non-terțiară și 54,6%

absolvenți terțiari. Cu cât este mai mare nivelul de educație al unui elev, cu atât este mai mare șansa

de a găsi un loc de muncă.

Condițiile pieței muncii pot, de asemenea, influența decizia tinerilor de a părăsi școala mai

devreme. În funcție de contextul economic, piața forței de muncă poate acționa ca factor de

"tragere" sau "împingere" în procesul ELET (Nevala et al., 2011). De exemplu, nivelurile ridicate

ale oportunităților de angajare sau piețele muncii sezoniere (cum ar fi turismul sau construcția) pot

încuraja tinerii să părăsească școala mai devreme pentru a îmbunătăți situația economică a familiei

lor sau pentru a le permite să devină mai independenți (Comisia Europeană, 2011b). În Grecia, de

exemplu, zonele turistice în care tinerii sunt angajați sezonier, sunt cele în care elevii sunt mai

predispuși la părăsirea timpurie a școlii (Rousseas și Vretakou / Institutul Pedagogic Hellenic,

2006).

Pe de altă parte, un sector de învățământ profesional bine dezvoltat poate ajuta la prevenirea

abandonul timpuriu al elevilor. În prezența unor oportunități atractive ale pieței forței de muncă

pentru absolvenții învățământului profesional, elevii ar putea fi mai înclinați să rămână și să urmeze

un ciclu secundar superior (Shavit și Muller, 2000; Lavrijsen, 2012).



______________________________________________________________________________________________________



10

Politicile de reducere a părăsirii timpurii a școlii ar trebui să fie integrate într-o viziune generală a

învățământului axată pe cursanți, în care educația de înaltă calitate este accesibilă tuturor. Într-o

astfel de viziune, școlile au un rol esențial de jucat pentru a se asigura că toți cursanții ating întregul

lor potențial de creștere, indiferent de factorii individuali și familiali, statutul socio-economic și

experiențele de viață. Școlile trebuie să fie medii de învățare sigure, primitoare și grijulii, luptând

pentru implicarea cursanților, în care copiii și tinerii pot să crească și să se dezvolte ca indivizi și

membri ai comunității, să se simtă respectați, apreciați și recunoscuți în talentele și nevoile lor

specifice.

I.3. Abordarea ”școala ca întreg"

Dezvoltarea unei abordări ”școala ca întreg" pentru reducerea părăsirii timpurii a școlii

înseamnă că obiectivul de a elimina abandonul școlar și de a încuraja succesul școlar pentru toți ar

trebui promovat în mod consecvent și sistematic în toate dimensiunile vieții școlare, care ar putea

avea un impact asupra realizării educaționale. Astfel, toți membrii comunității școlare (liderii

școlari, medii de management, personal didactic și non-didactic, studenți, părinți și familii) se simt

responsabili și joacă un rol activ în combaterea

dezavantajelor educaționale și prevenirea

abandonului școlar. Întreaga comunitate școlară

se angajează într-o acțiune coerentă, colectivă și

colaborativă, bazată pe multidisciplinaritate și

pe diferențiere și are ca scop sprijinirea fiecărui

cursant în cel mai adecvat mod. O "întreagă

școală în jurul culturii și climatului cursantului"

este în vigoare, în vederea îmbunătățirii educației elevilor a comportamentului elevilor și a

susținerii bunăstării lor emoționale, sociale și psihologice.

Condițiile-cheie pentru un astfel de concept în ceea ce privește părăsirea timpurie a școlii au fost

sintetizate pe cinci domenii strict interconectate unul cu celălalt:

3.1.Management școlar

3.2. Suport pentru elevi

3.3. Profesori

3.4. Părinți și familii

3.5. Implicarea părților interesate



______________________________________________________________________________________________________



11

MODULUL II

COMBATEREA FENOMENULUI DE PĂRĂSIRE TIMPURIE A ȘCOLII PREOCUPARE

EUROPEANĂ

II .1. Managementul școlar

Competența și eficiența conducerii școlare sunt necesare pentru promovarea unei culturi și uni etos

pozitiv și colaborativ, care implică întreaga școală la care se mai adaugă si legătura puternică cu

comunitatea locală.

Aceste legături si competente au ca rezultat:

mai mare flexibilitate / autonomie a școlilor:

Mai multă flexibilitate ar trebui să fie acordata școlilor în ceea ce privește guvernarea

școlară, predarea, practicile și implementare a curriculumului , de exemplu: îmbunătățită

autonomia școlară, cuplată cu o responsabilitate puternică, permite școlilor să identifice

cele mai potrivite soluții la situații complexe și pentru a asigura cel mai bine nevoile

specifice ale comunității școlare.

Selectarea, susținerea și formarea managerilor de școli:

managerii de școli joaca un rol crucial pentru a dezvolta și a pune în aplicare "abordările

întregii școli", în special prin adoptarea unui stil de conducerebazat pe delegarea de

competente și crearea spațiului și a timpului pentru cooperare.

școlile au nevoie de o educație dedicată, valoroasă, competentă și foarte motivată au

nevoie de lideri cu o viziune clară, cu spirit organizatoric, cu capacitate de a-si asuma

noi responsabilități, să împartă autoritatea și puterea, să se implice și să

promovezedialogul între toți actorii școlari și cu alți actori în jurul unui set de obiective și

responsabilități comune.

managerii școlari sunt cheia pentru a facilita si a asigura mediul propice educației și a

feed-bak-lui, comunicarea în interiorul și între școli .

au un rol esențial în oferirea de oportunități și medii pentru formarea inițială a profesorilor

orientată spre practică (ITE) și cercetarea pe bază continuă dezvoltarea profesională

(PCD), care trebuie să includă o concentrare asupra parasirii timpurii a scolii.

Pentru a fi eficienți, managerii școlari trebuie să fie selectați în mod corespunzător

,pregătiți și sprijiniți.



______________________________________________________________________________________________________



12

Pregătirea profesională inițială și continuă pentru managerii de școală consacrați și

aspiranți ar trebui să sensibilizeze elevii, sa crească importanta colaborării cu familiile și

comunitatea în general pentru a reduce/combate abandonul școlar.

Delegarea de competente necesita implementarea unui model distribuit de conducere în școală

cu un obiectiv care se axează pe învățarea îmbunătățită si care necesită dezvoltarea unei reflecții

,practica și delegarea sarcinilor și responsabilităților în întreaga comunitate școlară.

Managerii de școli ar trebui să fie în poziția de a încuraja profesorii să preia conducerea roluri

într-o anumită zonă de expertiză, își asumă responsabilitatea și își ia inițiative ca persoane sau

grupuri; acestea ar trebui să promoveze munca în echipă, multidisciplinaritatea și colaborare

profesională între personalul didactic și non-didactic. Adoptarea unui model distribuit de

conducere necesită, de asemenea, sporirea participării cursanților și a familiilor la viața școlară

formala si informala.

Procesele de îmbunătățire a parcurgerii traseului școlar au drept scop creșterea calității și a

standardelor în întreaga școală. Pentru ca această abordare să fie eficientă, școlile trebuie să

identifice și să răspundă nevoilor comunității școlare și să se implice în procese continue și ciclice

pentru îmbunătățire. Școlile care utilizează planificarea școlară și evaluarea școlară va fi într-o

poziție mai puternică pentru eradicarea părăsirii timpurii a școlii. În acest sens, planurile de

dezvoltare școlară și evaluarea individuală, procesele ar trebui să includă obiective care să

abordeze factorii care stau la baza proiectului de părăsirea timpurie a școlii și promovarea

succesului educațional, luând în considerare planurile naționale, regionale și locale. Programe de

îmbunătățire a planului de dezvoltare școlară ar trebui să se caracterizeze prin deschidere și

transparență. Aceste programe ar trebui dezvoltate și implementate în mod participativ de întreaga

comunitate școlară (inclusiv studenți, părinți și familii) și cu părțile interesate, echipe multi-

profesionale și serviciile locale externe. Programele de dezvoltare ar trebui să se bazeze pe:

obiective comune,roluri și responsabilități definite;

indicatori clari, bazați pe risc și protecțiefactori, pentru a monitoriza

îmbunătățirile.

măsuri de sprijin pentru personalul școlar, inclusiv, de exemplu,

programe de inducție structurate și dezvoltarea profesională continuă, ar

trebui să fie complet încorporată în școală planuri de dezvoltare.

Mecanisme de monitorizare externă și evaluare (asigurarea calității): bazate pe măsuri

cantitative și calitative care reflectă diversitatea activităților pentru care sunt școli

responsabile și diferitele puncte de pornire / contexte în care acestea sunt (de exemplu,



______________________________________________________________________________________________________



13

încercarea de a măsura valoarea adăugată a școlii), de calitate mecanismele de asigurare pot

juca un rol consultativ și de susținere a școlilor din punerea în aplicare a strategiilor de

abandon școlar timpuriu. Scopul lor este de a evidenția schimbările de succes și procesele de

dezvoltare în cadrul școlilor. Calitativ indicatorii, în special, pot ajuta școlile să reflecteze

asupra măsurilor existente sau care pot fi dezvoltate pentru a face față abandonului școlar

timpuriu.In asigurarea calității mecanismele cele mai eficiente par sa fie atunci când ambele

funcții "sumative"(legate de responsabilitatea, controlul și verificarea conformității) și

"formarea"(legate de îmbunătățire și dezvoltare) sunt complementare și consolidarea

reciproca

Rețele între școli: cooperarea și crearea de rețele între școlile din diferite tipuri și niveluri

care se află în aceeași zonă de captare poate să faciliteze schimbul de practici și să ajute la

transformarea tranzițiilor cruciale de la începuturi educația și îngrijirea copiilor în școlile

primare și de la primar la cel secundar educație mai ușoară pentru cursanți și pentru familiile

lor. Autoritățile locale pot avea de jucat un rol cheie în promovarea acestei cooperări. Rețele

multi-profesionale comunitățile de învățare la nivel regional, național și internațional ar

trebui, de asemenea, să fie încurajată să promoveze învățarea reciprocă și circulația

practicilor.

o Este esențial un climat de învățare stimulativ și favorabil, care duce la așteptări ridicate pentru

toți cursanții.

o Școala ar trebui să ofere tuturor celor care învață un mediu înconjurător care sa maximizeze

potențialul de învățare și să satisfacă nevoile de învățare.

o Misiunea școlii, ar trebui să fie puternic focalizată asupra prevenirii abandonului școlar

timpuriu.

o Pe măsură ce sunt identificate semne ale tendinței de a abandona timpuriu școala, aceasta ar

trebui să reacționeze rapid.

Sunt importante structurările curriculei cât și abordările eficiente de predare:

programele ar trebui să permită personalizarea formelor de predare și învățare pentru

diferite stiluri de evaluare. Ar trebui pus un accent mai mare pe evaluarea formativă,

pentru a facilita achiziționarea, cunoașterea și dezvoltarea abilităților și competențelor,

la cea mai bună capacitate a fiecăruia elev, păstrând în același timp calitatea

conținutului curricular.



______________________________________________________________________________________________________



14

curricula ar trebui să se conecteze cu viața reală și diversitatea din societate, să asigure

continuitatea cu nivelurile ulterioare de educație și formare profesională sau cu căi

alternative de formare.

ar trebui să le permită profesorilor abordări de predare centrate pe elev, o predare și

colaborare mai profundă în procesul de învăţare.

oportunitățile pentru validarea învățării non-formale și informale ar trebui de asemenea,

să fie disponibile.

Cu toate că trebuie menținută o concentrare puternică asupra predării și învățării, bunăstarea

elevilor este important a fi cultivată. În plus față de crearea unui mediul primitor și sigur, școlile pot

juca, de asemenea, un rol important în detectarea acestora situații de agresiune, victimizare, violență

sau abuz în interiorul și în afara școlii. Elaborarea strategiilor pentru a face față prevenirii agresiunii

este esențială în acest sens. O gamă largă de activități, sprijin și consiliere, inclusiv sprijin

emoțional și psihologic pentru abordarea problemelor de sănătate mintală (inclusiv stres, depresie,

tulburări post-traumatice), ar trebui să fie accesibile cursanților din școală și, dacă este cazul, în

legătură cu agențiile și serviciile locale.

o Mecanismele de detectare precoce:

Este important ca semnalele timpurii de părăsire a școlii, inclusiv absenteismul școlar și

comportamentul inadecvat, să fie detectate rapid și că există răspunsuri rapide. S-ar

putea stabili sisteme de avertizare timpurie, pe baza recomandărilor autorităților

naționale sau locale, după caz.

o Un cadru de suport sistemic:

Identificarea rapidă a dificultăților de învățare sau alte problemele ar trebui să

declanșeze o reacție prin intermediul unui cadru de susținere sistemică în şcoală.

Intervenția orientată spre elevii aflați în situații de risc ar trebui să fie oferită într-o

abordare incluzivă; aceasta va fi mai eficientă dacă va fi realizată de echipe

multidisciplinare în școli, și/sau prin aducerea profesioniștilor externi în școli și prin

implicarea și interacționarea cu cei care învață, fie ei membri de familie, frați, voluntari,

etc. Elaborarea unui plan de sprijin individual, convenit cu elevul și elevul - familia sa,

stabilind obiective clare și realizabile, poate fi foarte utilă.

o Sprijin specific pentru vorbitorii non-nativi:

Elevii a căror limbă maternă nu este limba de instruire trebuie să primească sprijin

suplimentar și adecvat în funcție de nevoile lor, de preferință în afara orelor școlare și



______________________________________________________________________________________________________



15

evitarea oricărui tip de separare sau practici de segregare. Competențele și competența în

cadrul limbii materne trebuie apreciată și utilizată ca o resursă pentru întreaga clasă.

Părinții pot beneficia, de asemenea, de sprijinul lingvistic - aici pot funcționa școlile,

parteneriatul cu ONG-uri pentru a sprijini învățarea limbilor străine pentru părinții unui

migrant. Ar trebui să fie disponibile și alte forme de sprijin, în special pentru migranții

nou-sosiți, fie în școală, fie în afara acesteia, în cooperare cu localnicii, agențiile și

serviciile specifice.

o Vocea elevilor și participarea la viața școlară:

elevii trebuie să simtă proprietatea de învățare și să li se ofere posibilitatea de a-și

exprima punctele de vedere. Făcând parte din viața și activitatea școlii crește motivația

și sentimentul de apartenență.

o Învățarea interactivă (de exemplu, în grupuri mici) ar putea să sporească oportunitățile pentru

cursanți de a vorbi cu mai multă ușurință cu despre problemele care au impact asupra procesului

de învățare. Participarea la proiecte școlare care se concentrează pe anumite aspecte (cum ar fi

conștientizarea în materie de mediu), inclusiv prin utilizarea posibilităților oferite de Erasmus +

și eTwinning pot contribui la dezvoltarea studenților. Școlile ar trebui, de asemenea, să

promoveze participarea semnificativă a cursanților în procesele de luare a deciziilor școlare (de

exemplu, prin reprezentarea în școală consilii) și în procesele de evaluare și perfecționare

școlară. În timp ce tot cursanții trebuie să fie susținuți pentru a putea participa activ la viața

școlară;

o Educația și îndrumarea în carieră:

rolul educației și îndrumării în carieră pentru prevenirea abandonului școlar timpuriu

este larg recunoscută. Cercetările sugerează acest lucru: studenții care au un plan de

carieră bine definit sunt mai predispuși să rămână în școală și să se angajeze pozitiv în

educație.

educația sistematică și orientarea în carieră pot, de asemenea ajuta tranzițiile adesea

critice la alte niveluri și căi de învățământ și de formare sau integrare pe piața muncii.

Abilitățile de studiu eficiente și educația în carieră ar trebui să fie pe deplin integrate în

curriculum din stadiile incipiente ale educației și să ajute cursanții să înțeleagă punctele

forte și talentele lor. Educația în carieră poate fi predată ca subiect obligatoriu; acesta

poate fi un subiect separat sau poate fi încorporat în curriculum ca un subiect inter-

curricular. O orientare eficientă pe tot parcursul vieții tinde să combină o gamă largă de

activități curriculare și extrașcolare, inclusiv prin programe de experiență de lucru,



______________________________________________________________________________________________________



16

ocuparea locurilor de muncă, jocuri de carieră sau cursuri în alte tipuri de educație. În

timp ce profesorii au un rol important în formarea cursanților, dobândirea de competențe

pentru a-și continua activitatea, educația eficientă în dezvoltarea carierei trebuie să

mobilizeze o gamă largă de părți interesate (de exemplu, consilieri școlari, părinți și

angajatori).

o Activități extra-curriculare:

Oportunitățile educației extracurriculare și extrașcolare, inclusiv sport, arte, cultura și

alte activități compatibile cu obiectivele educaționale, pot oferi tinerilor modalități

suplimentare de a "străluci" și pot crește motivația și sentimentul de apartenență la

școală. Aceste activități ar trebui să fie proiectate în mod coerent pentru a completa

furnizarea curriculumului și a maximiza participarea elevilor și incluziunea socială;

acestea ar putea fi luate în considerare în evaluarea generală a elevilor. Astfel de

activități ar putea fi dezvoltate în cooperare cu părinții, instituții culturale, organizații

sportive și de tineret, servicii locale și ONG-uri și cu implicarea voluntarilor din

comunitate.

II. 2. Profesorii

Profesorii sunt factorul cheie al învățării copiilor și tinerilor la școală și unul dintre principalii

agenți pentru succesul educațional. Cercetările arată că o relație de susținere între profesor și elev

este cel mai puternic predictor al implicării și realizării școlare. Este esențial ca profesorii să

înțeleagă că sunt persoane cu resurse esențiale pentru elev, care pot face o diferență reală în

traiectoria lor educațională; este la fel de important ca aceștia să fie conștienți de faptul că

sprijinirea tuturor elevilor pentru a-și îndeplini potențialul este o responsabilitate comună a tuturor

cadrelor didactice și a comunității școlare în ansamblu. Confruntat cu noi provocări, rolul

profesorului devine mult mai extins, cu cerințe mai exigente. Recunoscând importanța evaluării

profesionale a cadrelor didactice, sunt necesare noi competențe ce trebuiesc abordate prin educația

inițială a profesorilor (EIP) și dezvoltarea profesională continuă (DPC):

Înțelegerea abandonului școlar timpuriu: Un accent pe înțelegerea mecanismelor de

abandon școlar și a dezavantajelor educaționale, inclusiv factorii posibili de risc și de

protecție, ar trebui să devină un element central al programelor EIP și DPC. Este esențial ca

toate cadrele didactice să înțeleagă rolul lor cheie în susținerea continuității dezvoltării și

învățării copiilor. Cadrele didactice se află într-o poziție avantajoasă pentru a detecta



______________________________________________________________________________________________________



17

dezangajarea școlară și existența dificultăților de învățare într-un stadiu foarte timpuriu și,

astfel, pot contribui la luarea de măsuri imediate pentru a îmbunătăți situația. Ei trebuie să

fie conștienți de faptul că așteptările, atitudinile lor pot avea un impact și o influență

semnificativă asupra elevilor și familiilor; ei trebuie să recunoască rolul pe care părinții și

familiile îl joacă în procesul de învățare și să fie pregătiți pentru a profita de beneficiile

implicării părinților (situație subliniată de colegii din Italia).

Competențele profesorilor: Ar trebui să existe măsuri și structuri de sprijin (în mod ideal

disponibile la nivel local) pentru a facilita dezvoltarea profesională a cadrelor didactice de-a

lungul vieții. Formarea inițială a profesorilor și dezvoltarea profesională continuă, cu accent

pe prevenirea abandonului școlar, ar trebui să-i ajute pe profesori să practice diferențierea și

învățarea activă. Ar trebui să îi pregătească să utilizeze în mod eficient învățământul orientat

spre competențe și evaluarea formativă și să uitilizeze mai mult predare și învățare pe bază

de proiecte și cooperare. Ar trebui să consolideze expertiza relațională și de comunicare

(inclusiv tehnici / metode de a se angaja cu părinții și partenerii externi) și să ofere cadrelor

didactice strategii de management în clasă, strategii de gestionare a diversității, construirea

de relații, rezolvarea conflictelor și tehnici de prevenire a agresiunii (intervenție a echipei

noastre din România).

Dezvoltarea capacității de management a cadrelor didactice: managementul profesorilor

poate fi caracterizat printr-un efort de colaborare în care profesorii își dezvoltă expertiza și

competențele profesionale pentru a îmbunătății practicile educaționale. Profesorii ar trebui

să fie încurajați și susținuți să fie lideri în cadrul cât și dincolo de clasă. Profesorii care

participă la procesele de leadership colaborativ contribuie la eficiența școlară, la predarea

calității și la îmbunătățirea performanțelor studenților (prederea în echipe – Italia).

Experiență în muncă: este important ca tuturor elevilor, profesorii să le ofere oportunități

de a înțelege natura, cauzele și amploarea abandonului școlar timpuriu și a dezavantajului

educațional, precum și efectele sale asupra învățării dar și a modului de lucru, cerințelor

profesorilor. Cadrelor didactice ar trebui să li se ofere o expunere practică la realitatea

cotidiană a părăsirii timpurii a școlii, de ex. prin participarea la plasamentele de lucru în

școli cu rate ridicate de abandon școlar sau la niveluri înalte de excludere socio-economică

sau în activități supravegheate cu familii vulnerabile. Acest lucru le-ar da profesorilor

posibilitatea de vedea cum trebuie să răspundă nevoilor educaționale ale copiilor aflați în

situații de risc.



______________________________________________________________________________________________________



18

Învățarea de la egal la egal: Instruirea în școli pentru a dezvolta și a promova o cultură a

învățării peer-to-peer (în rândul profesorilor, dar și al elevilor) și observarea de la egal la

egal este esențială. Supravegherea colegilor ar putea fi încurajată, atât în cadrul școlii, cât și

în cooperare cu alte școli; școli de diferite tipuri și niveluri ar trebui să servească drept

resurse una pentru alta prin intermediul rețelelor școlare prin care școlile pot lucra și învăța

una de la cealaltă. Instrumentele IT și platformele de colaborare, cum ar fi eTwinning, pot fi

foarte eficiente pentru a sprijini aceste forme de cooperare (proiecte derulate în Olanda).

Îmbrățișați diversitatea: în cazul școlilor care lucrează activ pentru unitatea personalul, cât

și al elevilor, există dovezi ale îmbunătățirii școlare susținute. Cunoștințele, competențele și

abilitățile profesorilor legate de înțelegerea diversității în toate formele sale, educația

interculturală, multilingvismul și predarea celor care învață în a doua limbă trebuie

încorporate în educația și formarea inițială și consolidate prin formarea continuă. Predarea

ca profesie ar trebui promovată în continuare pentru a atrage un număr mare de candidați,

reprezentând întreaga societate și pentru a recruta cei mai buni dintre ei, menținând în

același timp o coeziune puternică în jurul valorilor și obiectivelor fundamentale ale școlii pe

care societatea și părțile interesate le aprobă (observație a colegilor din Grecia).

Sprijin suplimentar pentru cadrele didactice: Trebuie să se țină seama de recunoașterea

adecvată și de sprijinirea cadrelor didactice care lucrează în școli cu rate mari de părăsire

timpurie a școlii sau cu niveluri înalte de excludere socio-economică, de ex. sub formă de

stimulente, susținerea dezvoltării profesionale, resurse didactice sau non-didactice

suplimentare etc. Beneficiul emoțional al personalului ar trebui, de asemenea, să fie asigurat

(Grecia).

II. 3. Părinții/familia

Implicarea părinților este un factor cheie pentru succesul educațional: o casă stimulatoare,

mediul și implicarea părinților sunt esențiale pentru învățarea și cogniția copilului,

dezvoltarea socială și emoțională. Cu toate acestea, relația dintre școală și părinți poate fi

provocatoare. Pe de o parte, acest lucru se poate datora experiențelor anterioare ale

părinților, educaționale, culturale și socio-economice "cultură" și "limbă". Pe de altă parte,

acest lucru poate fi legat de percepția cadrelor didactice asupra părinților ca fiind pasivi,

oportuniști și cu lipsă de timp și de experiență.

Educația ca responsabilitate partajată: Părinții și familiile au cel mai direct și mai puternic

impact durabil asupra învățării și dezvoltării copiilor. Toți părinții și familiile trebuie să fie

recunoscute și sprijinite în mod corespunzător ca participanți la educarea copiilor lor,



______________________________________________________________________________________________________



19

începând de la o vârstă fragedă. Școlile și alte instituții de învățământ, părți interesate pot

elabora măsuri care să ajute familiile să stabilească acasă medii care încurajează învățarea și

oferă informații și idei despre cum să ajuți copiii la domiciliu cu temele și alte activități.

Încrederea și cooperarea: trebuie să se bazeze pe parteneriate eficiente de familie-școală,

respect reciproc și recunoașterea activelor și expertizei fiecăruia. Cultura încrederii și

înțelegerii reciproce între școli și familii este esenţială. O școală în care părinții din toate

mediile și nivelurile educaționale se simt bineveniți și sunt considerați ca o resursă pentru

școli ar trebui promovată. Acest lucru se poate realiza, de exemplu, prin oferirea de timp și

spații pentru părinții să se întâlnească și să se sprijine reciproc, invitând părinții să-și

împărtășească abilitățile și expertiza ca voluntari în activitățile educaționale din sala de clasă

(de ex. la clasă, să ofere sprijin suplimentar persoanelor fizice, să conducă grupuri mici) sau

în altele în activitățile școlare (atât curriculare, cât și extra-curriculare). Unde este necesar,

altele servicii, ONG-uri și profesioniști (mediatori culturali, mentori, asistenți sociali, etc)

pot fi implicate pentru a ajuta la construirea relațiilor pozitive cu părinții, în special cei din

medii mai dezavantajate și/sau cei care au avut experiențe negative în trecut legate de

școala. Evenimente culturale/festivaluri și activități de informare pot contribui la

dezvoltarea podurilor culturale pentru a ajunge la minoritarii etnici marginalizați.

Participarea la luarea deciziilor școlare și la viața școlară: participarea largă a părinților în

deciziile privind problemele legate de învățare, organizarea școlii și activităților școlare

promovează transparența și ajustările la nevoile reale ale comunității și creează un sentiment

mai mare de responsabilitate partajată în ceea ce privește educația. O concentrare proactivă

asupra susținerii participării tuturor părinților la activitățile școlare este necesară. Părinții

marginalizați, în special, trebuie să fie ajutați să participe la procesul decizional școlar.

Rolul părinților în școală, organizarea trebuie să fie clar stabilite. Implicarea părintească ar

trebui să fie integrată în procesele de evaluare și monitorizare școlară. Conceptul de

"familie" trebuie să fie extins pentru a include membrii familiei implicași în educația

copilului.

Accesul părinților la informație: elevii și părinții lor, în special cei imigranți, ar trebui să

aibă posibilitatea de a accesa informații clare cu privire la sistemul educațional al țării și

opțiunile școlare disponibile; ei ar trebui sa aibă șansa de a înțelege implicațiile acestor

alegeri pentru cei care învață și opțiunile viitoare. Școala trebuie să furnizeze servicii de

orientare și consiliere, servicii de asistență pentru elevi și părinților lor.



______________________________________________________________________________________________________



20

Îmbunătățirea comunicării: Îmbunătățirea și deschiderea canalelor de comunicare între

școala și familie poate contribui la construirea încrederii și înțelegerii reciproce. Strategiile

de comunicare trebuie să se potrivească necesităților contextuale și ale părinților. Atât

formal (de ex. părinți) și informale (de exemplu evenimente sociale) de comunicare să fie

folosit pentru a construi relații fructuoase. Activități speciale de informare, de exemplu prin

intermediul mediatorilor interculturali, poate fi necesar pentru a ajunge la părinții care nu au

competente în limba de predare. Pentru unele școli, îmbunătățirea comunicarii implică

tehnologii cum ar fi e-mailuri / SMS, telefon interactiv sisteme, buletine informative și site-

uri interactive. Este important să se asigure acest lucru există structuri care să faciliteze și să

încurajeze feedback de la părinți, și asta acest lucru este luat în considerare.

Oferirea de oportunități pentru educația părinților: Cercetările arată că familiile cuprinse in

procesul educationalpoat oferi o serie de beneficii inclusiv pentru părinți și copii cum ar fi:

îmbunătățiri în citire, scriere și numerotare. Creșterea nivelului educațional al părinților

reprezintă una dintre acțiunile de succes pentru a preveni abandonul școlar timpuriu. Cand

părinții se angajează în activități educaționale pentru ei înșiși o serie de activitati culturale

și educaționale sunt promovate în cadrul familiei. Părinții beneficiază de eficacitate

individuală, împuternicirea și implicarea mai mare în școala copilului lor, precum și o mai

mare încredere părinților în a-și ajuta copilul la domiciliu. Acest lucru duce la o creștere a

implicarii elevilor în școală și realizările educaționale mai bune. Deschiderea facilității

oferite de școală pentru sprijin lingvistic și alte cursuri pentru părinții pot fi foarte

avantajoși, în special pentru părinții care ar putea fi copleșiți de sistemul școlar. Acest lucru

ajută la inlaturarea barierelor dintre părinți și școală, părinți și elevi.

II.4. Implicarea părților interesate

Caracterul multiplu al părăsirii timpurii a școlii necesită un răspuns multidimensional, implicând o

gamă largă de părți interesate, profesioniști și servicii. Diferit părțile interesate pot aduce

perspective diverse și complementare în ceea ce privește înțelegerea problemelor; acestea pot oferi

soluții adaptate nevoilor specifice ale celor care învață. Cooperarea poate avea forme diferite și se

poate întâmpla la diferite niveluri, în funcție de circumstanțele naționale, de la structuri mai

formalizate la mai multe aranjamente de rețea flexibile.

Crearea unor relații de încredere și cooperarea între diferiți actori interesați pot lua timp,

dar are și potențialul de a aduce schimbarea pozitivă. În funcție de contextul național,



______________________________________________________________________________________________________



21

autoritățile locale sau, într-adevăr managerii de școli sunt cei mai în măsură să susțină aceste

procese și să joace un rol-cheie in promovarea cooperării între școli, realizarea de

parteneriate, servicii de coordonare, facilitarea implementării etc.

Implicarea părților interesate: Este important ca o gamă largă de părți interesate și

profesioniști să fie luată în considerare: lucrătorii sociali, serviciile și organizațiile de

tineret, lucrătorii de asistență socială, psihologii, asistentele medicale și alți terapeuți,

servicii de protecție a copilului, specialiști, polițiști, sindicate, afaceri, mediatori

interculturale, asociații ale migranților, ONG-uri și alte organizații comunitare din mediul

sportiv, cultural și a sectoarelor de cetățenie activă etc. Cooperarea cu partenerii sociali și

întreprinderile locale sunt foarte importante, deoarece pot contribui la creșterea relevanței

profesională a curriculum-ului și o face mai atractivă pentru tineri. Implicarea părților

interesate ar trebui să permită feedback continuu, adaptare și schimbarea implicării, după

caz. Recunoașterea valorii și contribuția părților interesate ar trebui încurajată.

Sprijin și conducere: Trebuie să existe un sprijin politic pentru a promova și organiza

cooperarea și crearea de rețele la nivel local, precum și o conducere clară și puternică .

Trebuie să existe mecanisme care să asigure un flux reciproc de informații între școală,

părțile interesate și autoritățile relevante, în funcție de circumstanțele naționale. Trebuie să

existe bune practici de împărtășire a informațiilor la nivel local, regional, național (după

caz) și la nivel internațional.

Strategie comună: o strategie comună/plan de acțiune bazat pe obiective și o înțelegere

comună a provocărilor, pot ajuta la structurarea, cooperarea dintre părțile interesate.

Strategia /planul ar trebui să se axeze pe nevoile elevului și să se bazeze pe o abordare cu

adevărat multidimensională. Este important ca rolurile, responsabilitățile și structurile să fie

clar definite și convenite de la început, eventual prin aranjamente contractuale, în

conformitate cu reglementările locale. Crearea unui punct central de coordonare poate fi o

opțiune, poate ajuta la depășirea fricțiunilor inevitabile, dar poate servi și ca un loc central

de asistență pentru părțile interesate, coordonarea fluxurilor de informații, a serviciilor și a

sistemelor care să sprijine reducerea/combaterea părăsii timpurii a școlii. Mecanismele de

monitorizare și evaluare ar trebui să fie stabilite permițând feedback continu, adaptarea,

schimbarea si implicarea după caz. Indicatorii ar trebui dezvoltați pentru a facilita

autoevaluare, după caz.

WORKSHOP



______________________________________________________________________________________________________



22

Stabiliți un plan de acțiune pentru reducerea/ combaterea părăsirii timpurii a scolii, în care

cele cinci domenii să se interconecteze.

CONCLUZII

Aceste mesaje oferă îndrumări cu privire la modul în care diferiți actori pot fi interesați și susținuți

să participe la viața " întregii școli" pentru preîntâmpinarea abandonului școlar. Acest lucru se face

în convingerea că abordările colaborative vor avea rolul de a influența alte aspecte ale vieții

cetățenilor și comunităților din Europa.

Școlile, care vor continua să adune bunele practici din țările europene, politica de cooperare privind

dezvoltarea școlilor va continua în întreaga Uniune Europeană și va oferi oportunități de învățare

reciproce și schimb de practici.

În 2011, Consiliul european a adoptat o recomandare privind politicile de reducere a părăsirii

timpurii a școlii. Acesta invită statele membre să conlucreze la toate nivelurile de educație și

formare pentru a iniția măsurile de prevenire, intervenție și compensare a acestui fenomen.

Țările europene au început printr-un grup tematic de lucru pentru abandonul scolar. Bazându-se pe

rezultatele acestui grup a fost publicata o nouă lucrare "Educație și formare profesională 2020".

Grupul format în 2014, a fost compus din factorii de decizie din aproape toate statele membre UE la

care s-au mai adăugat Norvegia, Serbia și Turcia, precum și reprezentanți ai partenerilor sociali

europeni. Aceștia au stabilit că pentru reducerea/combaterea părăsirii timpurii a scolii ar trebui să

se aplice următoarele metode:

• Învățarea de la egal la egal

• analiza studiilor de caz

• cartografierea (aranjamentelor de administrație școlară și a practicilor de sprijinire a

cursanților)

• contribuții din cercetarea internațională

• dialog cu experți și ateliere de lucru aprofundate în funcție de țară

Grupul a căutat să ofere un sprijin concret școlilor pentru a preveni abandonul școlar, să răspundă

rapid și adecvat la primele semnale de dezangajare pentru a asigura fiecărui elev reusita. Politicile

de reducere a părăsirii timpurii a școlii ar trebui incluse într-o abordare globală, în care educația de

înaltă calitate este accesibilă pentru toti. Într-o astfel de viziune, școlile joacă un rol crucial pentru a



______________________________________________________________________________________________________



23

se asigura că toți elevii pot să-și atingă întregul potențial de creștere, indiferent de persoana și

familia din care provine , statut socio-economic și experiențe de viață.

Școlile ar trebui să fie sigure, medii de învățare grijulii, luptând pentru angajarea cursanților, în care

copiii, tinerii pot să crească și să se dezvolte ca indivizi și membri ai societății din care fac parte, să

se simtă respectați și apreciați și sa li se recunoască talentele specifice de care societatea are nevoie.

Lucrarea ”Recomandări adresate profesorilor, directorilor și părinților pentru prevenirea cu succes a

absenteismului școlar și abandonului școlar pentru formarea unei noi culturi școlare” realizată de

Nairz-Wirth, Erna/Feldmann, Klaus/Diexer, Barbara (2012) de la Wirtschafts-universität Wien,

propune ca următoarele acțiuni să fie implementate în școală pentru a ajută la dezvoltarea unei noi

culturi organizaționale având în vedere prevenirea PTS:

1.Recunoașterea problemei; indicatori principali:

1.1. Colectăm informații pentru a identifica riscul PTS, abandonului școlar într-un stadiu

incipient.

1.2. Toți profesorii înregistrează absenteismul uniform și constant.

1.3. Analizăm absenteismul, pentru a obține perspective noi.

1.4. Diagnosticăm comportamentul elevilor afectați pentru a putea înțelege cauzele

absențelor și pentru a reacționa corespunzător la ele.

1.5. Se dezvoltă proceduri standardizate în cazul absențelor care sunt utilizate de toți.

1.6. Încheiem acorduri scrise de comportament cu toți studenții.

1.7. Creăm stimulente pentru participarea la școală.

1.8. Instituim un "responsabil cu abandonul", care acționează ca expert în prevenirea

abandonului școlar pentru tineri, inițiind și coordonând activități specifice.

1.9. Profesorii se străduiesc să reintegreze elevii care sunt adesea absenți și să se abțină de la

reacții negative.

2. Planificarea lecțiilor și standardele de performanță

2.1. Planificarea lecțiilor este adaptată vieții și experienței elevilor.

2.2. Acordăm atenție accentului profesional al curriculumului și ameliorarea continuă a

acestuia.

2.3. Se introduce un model clar bazat pe realitatea școlii, un plan de îmbunătățire a

performanței, care se va implementa în mod continuu.

2.4. Performanțele și standardele educaționale sunt formulate într-un mod inteligibil și

motivant pentru elevi.



______________________________________________________________________________________________________



24

3. Mediul școlar și climatul școlar

3.1. Există un mediu școlar sigur și se lucreză cu elevii pentru a crea un climat școlar

pozitiv.

3.2. Întărim sistemul de simboluri al școlii și/ sau al claselor.

4. Măsuri de asistență la nivelul școlii

4.1. Oferim și asigurăm implementarea programelor de sprijin pentru învățare, elevilor

vulnerabili la abandonul școlar.

4.2. Pentru a reintegra persoana afectată în școală, le oferim programe suplimentare și

asigurăm implementarea acestora.

4.3. Oferim programe de mentorat și asigurăm implementarea acestora.

4.4. Oferim programe de îndrumare și asiguram implementarea acestora.

4.5. Oferim în mod regulat elevilor sfaturi de înaltă calitate privind cariera școlară,

schimbarea școlilor, alegerile curriculare și oportunitățile de carieră.

5. Predare și învățare

5.1. Profesorii folosesc metode de predare variate și stimulative.

5.2. Implementăm acțiuni pentru învățarea individualizată și personalizată.

5.3. Creăm un mediu stimulator de învățare.

5.4. Folosim instrumente potrivite pentru a descoperi, analiza și reflecta asupra aptitudinilor

elevilor.

5.5. Promovăm independența și autonomia elevilor.

5.6. Profesorii aplică metode adecvate pentru a trata elevii care învață mai lent sau

neregulat.

5.7. Profesorii oferă elevilor și părinților lor tehnici adecvate de învățare și oferă informații

despre designul optim al mediilor de învățare.

5.8. Prezentăm învățământul și școlile ca un spațiu de experiență.

5.9. Instituționalizăm și învățăm elevii valorile cooperării și comportamentului de susținere.

5.10. Inițiem motivația durabilă a învățării pentru elevi și instituționalizăm învățarea

comună.

5.11. Promovăm comportamentul de predare și învățare într-un mediu de învățare sigur.

5.12. Sprijinim copiii dezavantajați din punct de vedere social, inclusiv cei din diferite

culturi, astfel încât să recunoască și să aprecieze valoarea pozitivă a școlii și a predării.

6. Clasificarea climatului, managementul clasei, relațiile și comportamentul social



______________________________________________________________________________________________________



25

6.1 Profesorii stabilesc o bună gestionare a clasei și asigură un climat pozitiv în clasă.

6.2. Profesorii lucrează pentru a construi o relație pozitivă cu elevii.

6.3. Profesorii îmbunătățesc comportamentul social al elevilor.

6.4. Profesorii lucrează pentru a distruge prejudecățile și așteptările negative.

6.5. Profesorii acționează deschis față de elevii, fiind prietenoși și apreciativi pentru a

asigura comunicarea pozitivă, orientarea spre comunitate și integrarea tuturor elevilor.

6.6. Profesorii încurajează încrederea în sine a elevilor.

7. Profesori

7.1. Împiedicăm sau reducem distanța între profesorii școlii.

7.2. Sporim know-how-ul profesorilor prin informare, schimb de experiență și instruire.

7.3. Promovăm încrederea în sine și rezistența profesorilor.

8. Organizare

8.1. Consolidăm învățarea în grupuri mici și încercăm să găsim o dimensiune benefică a

grupurilor pentru elevii expuși riscului de PTS.

8.2. Creăm și folosim o infrastructură adecvată pentru sprijinirea rapidă a elevilor

vulnerabili.

8.3. Oferim timp și spațiu în școală pentru a

susține elevii cu risc de abandon timpuriu.

8.4. Împărțim o școală mare în unități autonome,

mici, bine organizate.

9. Rețele

9.1. Construim o bună rețea care implică școala,

districtul și comunitatea.

9.2. Scolile din rețea se sprijină una pe cealaltă în

chimbarea atitudinii elevilor față de școală, mediu

de învățare.

10. Părinţi

10.1. Comunicăm anticipat cu părinții elevilor cu risc de abandon timpuriu.

10.2. Lucrăm împreună cu părinții pentru a îmbunătăți condițiile școlare și de învățare.

Așa cum reiese și din această lucrare, un rol foarte important în reducerea ratei de PTS revine

cadrelor didactice și conducerii unității școlare.

Discuțiile purtate în cadrul cursului ” Coaching in educationalcontexts to reduce early school

leaving” au reliefat faptul ca profesorii văd rolul lor ca depășind simpla transmitere de cunoștințe



______________________________________________________________________________________________________



26

specifice și bazate pe subiecte: doresc să pregătească elevi pentru complexitatea vieții

contemporane, cu presiunea ei de a fi cetățeni activi, respectând diversitatea, creativitatea,

flexibilitatea, motivarea pentru învățare.

WORKSHOP

Stabiliți dacă unitatea școlară în care activați implementează acțiunile 1-10 prezentate mai

sus. Arătați care sunt avantajele sau dezavantajele implementării lor pentru prevenirea

părăsirii timpurii a școlii.

MODULUL III

STRATEGII EFICIENTE ȘI PREVENIREA ABANDONULUI ȘCOLAR

III .1. Gestionarea eficientă a stresului la nivelul cadrelor didactice

Stresul este un fenomen psihosocial complex ce decurge din confruntarea persoanei cu

cerințe, sarcini, situații, care sunt percepute ca fiind dificile, dureroase sau de mare

importanță pentru persoana respectivă (Baban, 1998).

Noțiunea de stres poate fi definită că o reacție generală nespecifică a organismului la

acțiunea externă a unor factori de natură variată (fizică, chimică, biologică și psihică). Stresul

este văzut și ca dezechilibrul biologic, psihic și comportamental dintre cerințele mediului fizic,

ambiental sau social și resursele omului, reale sau percepute că atare, cu care face față acestor

cerințe și situații conflictuale. Stresul apare frecvent în situația activităților care implică

interacțiunea directă cu grupuri și indivizi.

Stresul are o importantă componentă subiectivă, în sensul că ceea ce este provocator, facil

sau chiar relaxant pentru o persoană, pentru o alta poate deveni amenințător sau imposibil de

realizat (Roesch si colab., 2002). Diferențele individuale în ceea ce privește răspunsul la stres sunt

datorate atât componentei genetice, cât și experiențelor de viață diferite.

Exprimarea furiei, agresivitatea verbală sau fizică sunt câteva exemple ale reacției de ”luptă”,

în vreme ce izolarea socială, vizionarea excesivă a televizorului, dependența de substanțe sau de

BRAINSTORMING:

Identificaţi semnificaţia termenului „stres” pornind de la definiţia dată de Dicţionarul de psihologie:

„o stare de tensiune, de încordare și de disconfort, determinată de agenții afectogeni, cu semnificație

negativă, de frustrarea sau deprimarea unor stări de motivație (trebuințe, dorințe, aspirații), de

dificultatea sau de imposibilitatea rezolvării unor probleme.”



______________________________________________________________________________________________________



27

jocuri (de noroc, pe internet etc.) reprezintă câteva exemple de reacții de „fugă”. Ulterior, a fost

descrisă și o a treia reacție, cea de „înghețare”, caracterizată prin lipsa reacțiilor fizice sau psihice,

sentimentul de neajutorare, de neputință, simptome depresive. Dacă situația nu se rezolvă prin

“luptă sau fugi”, individul rămâne în continuare expus la agenții stresori, iar, cu timpul, apar

tulburări emoționale, neliniște, solicitări fizice și psihice permanente care, în cele din urmă, produc

boli.Atunci când suntem supuși solicitărilor externe, organismul secretă așa-numiții „hormoni de

stres” pentru a le putea face față cu succes. Problemele apar atunci când aceste substanțe persistă

mai mult tip în sânge (expunere prelungită la stres); pot apărea leziuni ale vaselor de sânge,

afecțiuni ale rinichilor și chiar moarte; îmbătrânirea celulară este accelerată, iar imunitatea scade,

astfel încât crește riscul apariției bolilor somatice sau psihice.

Stresul este o „boală” a prezentului, care îi afectează pe oameni indiferent de modul lor de

viață. Stresul este pretutindeni, mai evident, cu frecvența mai mare, în țările super dezvoltate și în

special la ofițerii de poliție din toată lumea.

Stresul face parte din viața de zi cu zi şi se răsfrânge asupra stării sufletești, dar, mai ales

asupra sănătății (și implicit, asupra duratei de viață) şi primeşte diferite nume: enervare, nerăbdare,

plictiseală, oboseală, furie, dezgust, rușine, teamă, panică, manie, groază, frustrare etc., toate aceste

stări – predominant afective – constituind, de fapt, măștile stresului.

WORKSHOP:

Identificaţi 3 situaţii de stres şi reacţia fiecărui membru al echipei la acestea.

Reacţia la factorii de stres

Factorii de stres

Stresorii sau factorii de stres sunt evenimente/situații externe sau interne, reale sau imaginare,

suficient de intense sau frecvente care solicită reacții de adaptare din partea individului. Există o

serie de factori de stres/potențiali factori stresori:

- boală fizică sau psihică

- abuz fizic, emoțional sau sexual

- situație financiară precară

- probleme la locul de muncă: supraîncărcarea muncii, condiții proaste de lucru, lipsa de

resurse, probleme de comunicare cu colegii, cu șefii, responsabilitate prea mare,

schimbări organizaționale, schimbarea locului de muncă

- familia – probleme de comunicare în familie, divorțul, decesul unui membru al familiei,

conflicte cu frații, violență în familie, alcoolismul



______________________________________________________________________________________________________



28

- prietenii – conflicte cu prietenii, lipsa prietenilor, lipsa suportului social

- dezastre naturale (cutremure, inundații) sau atacuri teroriste, războaie civile

- propria persoană – lipsa de încredere, nemulțumire față de aspectul fizic, deciziile luate

de-a lungul vieții etc.

Organismul uman scanează și evaluează în permanentă mediul extern și intern și răspunde, în

consecință, acestor evaluări.Evenimentul sau situația (real/imaginar, extern/intern) pot fi percepute

că fiind:

- ceva neutru, lipsit de interes și irelevant pentru organism;

- ceva pozitiv, benefic;

- ceva negativ, amenințător sau periculos.

Resurse personale de a face față la factorii de stres (stil de gândire și interpretare)

Resursele personale de adaptare la stressunt definite că fiind capacitatea cognitivă, emoțională

și comportamentală de a reduce, stăpâni sau tolera solicitările interne sau externe, care depășesc

capacitatea de răspuns automată a organismului.

Adaptarea la stresimplică atât existența unor resurse reale (intelectuale, emoționale, fizice,

sociale etc.) și decurge din autoevaluarea propriilor resurse pentru a face față evenimentelor

evaluate că fiind negative sau amenințătoare (evaluare secundară).Nu de puține ori, există o

discrepanță între resursele reale de răspuns și evaluarea acestor resurse (resursele reale sunt

evaluate de persoana în cauză că fiind insuficiente), care generează de cele mai multe ori starea de

stres.

Reacții la stres

a) Reacții fizice/fiziologice: dureri de inimă, palpitații; apetit alimentar scăzut sau crescut;

indigestii frecvente; insomnii; crampe sau spasme musculare, dureri de cap sau migrene;

transpirații excesive, amețeli, stare generală de rău; constipații sau diaree (nemotivate

medical); oboseală cronică;

b) Reacții cognitive: blocaje ale gândirii; deficit de atenție; scăderea capacității de concentrare;

dificultăți în reamintirea anumitor lucruri; flexibilitate redusă; diminuarea creativității.

c) Reacții emoționale: iritabilitate crescută, scăderea interesului pentru domenii care

reprezentau înainte pasiuni sau hobby-uri; pierderea interesului pentru prieteni; instabilitate

emoțională; anxietate; tristețe sau chiar depresie; reprimarea emoțiilor; dificultăți în

angajarea în activități distractive sau relaxante.



______________________________________________________________________________________________________



29

d) Reacții comportamentale: performanțe scăzute la locul de muncă sau la școală; fumat

excesiv; consum exagerat de alcool; tulburări de somn; un management ineficient al

timpului; izolarea de prieteni; preocupare excesivă pentru anumite activități; comportamente

agresive.

Este importantde reținut că stresul (reacțiile neplăcute) are o dublă determinare: una din

partea stimulului (a factorilor stresori) și una din partea individului care interpretează situația

(resurse personale, stil de gândire și interpretare). Acest lucru înseamnă că avem o mare influență

asupra propriilor stări de stres, atât în bine, cât și în rău.

Semnale ale stării de stres

Dacă o persoană suferă de strescronic, fie din cauza evenimentelor de la locul de muncă sau

din viață personală, fiind supusă zi de zi atacului hormonilor de stres, simptomele specifice sunt, de

obicei, destul de discrete. Totuși în cazul în care se manifestă oricare din semnele care vor fi

prezentate, ar trebui luate măsuri pentru gestionarea stresului.

Dureri de cap în timpul weekendului

O diminuare bruscă a stresului poate declanșa migrene, spun specialiștii. Ar trebui să existe,

cel puțîn în weekend, ore fixe de odihnă și de hrană pentru a preveni alte simptome.

Cicluri menstruale dureroase

Majoritatea femeilor au experimentat cel puțin o dată în viață lor, dureri și crampe acute în

timpul ciclului menstrual. Acest lucru este justificat prin dezechilibrul hormonal indus de starea de

stres. Activitățile fizice pot detensiona și pot reduce activitatea sistemului nervos simpatic (parte a

sistemului nervos vegetativ).

Dureri la nivelul cavității bucale

Un maxilar inflamat poate fi semnul unor dinți care scrâşnesc în timpul somnului, simptom

agravat de stres. Pentru a preveni măcinarea dinților, trebuie să se solicite medicului stomatolog o

gutieră nocturnă care poate reduce sau stopa acest obicei nociv pentru dentiție.

Somn agitat și coșmaruri

WORKSHOP:

Identificaţi o situaţie stresantă din familie şi una din relaţia cu prietenii.

Stabiliţi posibile reacţii la situaţiile de stres identificate anterior: fiziologice, cognitive, emoţionale,

comportamentale.



http://www.sfatulmedicului.ro/Stresul-si-sindromul-de-oboseala-cronica/cauzele-stresului_49

http://www.sfatulmedicului.ro/Cefaleea-si-migrena/migrena_338

http://www.sfatulmedicului.ro/Oboseala-cronica/concediul-de-odihna-si-starea-de-sanatate_1226

http://www.sfatulmedicului.ro/Ciclul-menstrual/tulburari-ale-ciclului-menstrual_1094

http://www.sfatulmedicului.ro/Hormonii-si-tulburarile-endocrine/dereglarile-hormonale-simptome-si-afectiuni_7610

http://www.sfatulmedicului.ro/Prim-ajutor/tratamentul-in-caz-de-traumatism-sau-dislocare-a-dentitiei_1739

______________________________________________________________________________________________________



30

Visele se formează, de obicei, progresiv, pe măsură ce o persoană adoarme și intră în mai

multe faze ale somnului. O persoană stresată se va trezi de mai multe ori, va avea un somn întrerupt

și nu va reuși să viseze sau din contră, are coșmaruri și nu se poate odihni. Pentru a avea un somn

odihnitor de 7-8 ore pe noapte este indicat un ritual înainte de somn, care să implice relaxarea (care

să excludă consumul de cofeină și alcool).

Sângerarea gingiilor

Potrivit unor studii realizate de specialiștii brazilieni, persoanele stresate sunt predispuse la

aparita bolilor parodontale. Nivelul crescut de cortizol, hormon al stresului, poate afecta sistemul

imunitar și permite bacteriilor să invadeze gingiile. Dacă mâncați în timpul programului, la birou, ar

fi indicat să se țină la îndemână o periuță de dinți. Prevenirea sângerării gingiilor se va face prin

exerciții fizice și perioade mai lungi de odihnă care vor diminua stresul.

Acnee

Stresul stimulează apariția erupțiilor cutanate, a acneei. Pielea ar putea fi calmată cu o loțiune

care să conțină acid salicilic sau peroxid de benzoil, substanțe care distrug bacteriile şi o cremă

hidratantă noncomedogenică, pentru că pielea să nu devină prea uscată. Dacă pielea nu răspunde la

tratament după câteva săptămâni, se va consulta medicul dermatolog.

Poftă de dulciuri

Dorința unei persoane de a consumă dulciuri se poate accentua în momente de stres, când au

loc modificări hormonale.

Mâncărimi ale pielii

În urmă unui studiu japonez, recent, efectuat pe un lot de peste 2000 de persoane s-a

descoperit că cei care suferă de mâncărimi cronice (fără să sufere de vreo altă boală) sunt de două

ori mai stresați decât ceilalți. Anxietatea și situațiile tensionate agravează dermatitele, eczemele și

psoriazisul. Stresul activează anumite fibre nervoase și astfel, ia naștere senzația de mâncărime.

Agravarea alergiilor

În urmă unui experiment, cercetătorii au constatat că simptomele celor care manifestă alergii

s-au agravat în perioade de stres. Hormonii de stres stimulează producerea unei proteine din sânge

care provoacă reacții alergice.

Dureri de stomac

Anxietatea și stresul pot provoca dureri de stomac, de cap, de spate și insomnie. În urma unui

studiu care a avut 1953 de subiecți, s-a descoperit că cei care se confruntă cu niveluri ridicate de

stres au fost de trei ori mai susceptibili de a dezvoltă dureri abdominale, față de cei care erau



http://www.sfatulmedicului.ro/Insomnia-si-alte-tulburari-de-somn/tulburarile-de-somn_8221

http://www.sfatulmedicului.ro/Insomnia-si-alte-tulburari-de-somn/tulburarile-de-somn_8221

http://www.sfatulmedicului.ro/Alcoolul/alcoolul-alimentul-toxic_3751

http://www.sfatulmedicului.ro/Afectiunile-gingiilor/influenta-bolii-parodontale-in-afectiunile-cardiovasculare_422

http://www.sfatulmedicului.ro/Sanatate-prin-sport/program-de-exercitii-fizice_1600


http://www.sfatulmedicului.ro/Acneea/10-sfaturi-pentru-prevenirea-acneei_5601


http://www.sfatulmedicului.ro/Anxietate

http://www.sfatulmedicului.ro/Dermatita

http://www.sfatulmedicului.ro/Dermatita/eczema_7675

http://www.sfatulmedicului.ro/Psoriazis/psoriazisul_1373

http://www.sfatulmedicului.ro/Prim-ajutor/primul-ajutor-in-cazul-reactiilor-alergice_1760


http://www.sfatulmedicului.ro/Boli-intestinale/durerile-de-stomac-cauze-si-afectiuni-posibile_7855

http://www.sfatulmedicului.ro/Insomnia

______________________________________________________________________________________________________



31

relaxați. Cercetătorii nu pot explică, clar care ar fi legătură dintre stres și durerile de stomac, dar

una dintre teorii susține că există o relație strânsă între funcția aparatului digestiv și căile nervoase:

atunci când creierul reacționează la stres, aparatul digestiv primește semnale asemănătoare. Din

cauza acestei legături, doar în urmă gestionării stresului se pot calmă durerile de stomac (meditație,

ședințe de psihoterapie,exerciții fizice, etc.). Cu toate acestea, durerile frecvente de stomac, impun

vizita la medic pentru a exclude alergiile alimentare, intoleranță la lactoză, sindromul de colon

iritabil sau ulcer.

Boli cauzate de stres

Locul de muncă, banii, sănătatea, relațiile de familie, lipsa somnului și alimentația neadecvată

sunt factori de stres, iar trei sferturi dintre adulți admit că au experimentat un nivel de stres mediu în

ultima lună. Deşi se consideră că în anumite situaţii stresul ajută memoria şi creşte motivaţia pentru

a atinge anumite obiective, studiile arată că 70% dintre vizitele la doctor şi 80% dintre boli sunt

agravate sau au legătură cu această stare de tensiune. Este o statistică îngrijorătoare dacă se ţine

cont de bolile pe care le poate genera stresul.

Răspunsul organismului în faţa stresului a evoluat de-a lungul timpului, fiind cunoscut în

prezent sub sintagma „fight or flight” („luptă sau fugă”). Astfel, atunci când un pericol apare,

hipotalamusul trimite semnale către glandele suprarenale, poziţionate deasupra rinichilor. Acestea

produc hormoni steroizi, precum cortizolul, care duc la creşterea presiunii arteriale, dar şi a

nivelului de zahăr din sânge. Pe termen lung, asemenea modificări pot duce la boli serioase:

Tulburări psihice

Memoria este afectată din cauza suprasecreţiei de cortizol. Hormonul intră în legătură cu

mediatorii chimici care facilitează comunicarea între celulele prezente la nivelul creierului. Astfel,

pot să apară pierderi scurte de memorie sau îngreunarea gândirii.

Stresul poate duce la depresie și anxietate, poate provoacă stări de nervozitate, atacuri de

panică și chiar delir în cele mai grave cazuri. Din cauza stresului scade capacitatea de concentrare,

intervine oboseală accentuată și dezinteresul față de lumea înconjurătoare. Toate acestea pot duce la

dependență de medicamente sau de alcool.

Colesterol mărit

Cortizolul creşte pofta de mâncare, cercetătorii fiind de părere că acest hormon are legătură

cu receptorii din creier care controlează ingestia alimentelor. Stresul acționează asupra

metabolismului determinând scoaterea grăsimilor din depozite pentru a le duce în mușchi și a

furniza energie. Practic, organismul încearcă astfel să scape de acest stres. De aici și reversul



http://www.sfatulmedicului.ro/Sanatate-prin-sport/program-de-exercitii-fizice_1600

______________________________________________________________________________________________________



32

medaliei. Când suntem stresați mâncăm mai mult, fumam mai mult, iar asta poate cauza un

colesterol mărit.

Dr. Philip Hagen de la Mayo Clinic din Rochester, spune că stresul poate fi corelat cu

creşterea în greutate. Astfel, chiar şi în cazul persoanelor care nu pot mânca atunci când traversează

perioade stresante, cortizolul va face ca ţesuturile şi numărul celulelor grase să crească.

De aceea medicii recomandă acordarea unei atenţii sporite alimentaţiei în perioadele de stres.

Ulcer

Stresul, supărarea sau surmenajul declanșează din ce în ce mai des boli gastrice. Ulcerul

duodenal este una dintre ele. Apare aproape de două ori mai frecvent la bărbați decât la femei și se

produce de obicei în jurul vârstei de 25 până la 45 de ani. Litiază biliară, crize biliare, crize de

constipație sau diaree sunt și ele efecte ale stresului crescut.

Creștere în greutate

Stresul crește nivelul de cortizol, care provoacă creșterea poftei de mâncare. De aceea, multă

lume care suferă de stres și surmenaj mănâncă noaptea. De aceea, e bine că în situațiile tensionate

să se foloseseascăaromoterapia, considerată printre altele și antistres.

Boli de inima

În ceea ce priveşte corelaţia dintre stres şi atacurile de cord, încă nu au fost stabilite legături

exacte. Cu toate acestea, un studiu realizat pe 200.000 de angajaţi europeni a arătat că aceia care au

un loc de muncă stresant sau atribuţii decizionale în cadrul companiei sunt cu 23% mai predispuşi

în faţa unui infarct decât persoanele cu joburi normale.

Ca urmare, bolile cardiovasculare sunt o consecință aproape nelipsită a stresului.

Dezechilibrul psihic și emoțional influențează negativ activitatea inimii și a vaselor de sânge. De

aici apare și vasoconstricția, o cantitate scăzută de oxigen spre țesuturi, bătăi tot mai puternice ale

inimii, hipertensiune arterială, angină, și, în final, infarct.

Diabet zaharat

Diabetul zaharat este favorizat de stresul prelungit. Valorile glicemiei trec în mod repetat de

valoarea maximă normală și asta pentru că organismul se mobilizează să lupte, să reacționeze la

situațiile stresante. În cazul în care stresul persistă o perioada mai îndelungată, mecanismele de

reglare ale organismului nu mai reacționează și se ajunge la diabet din cauza nivelului ridicat de

glucoză în sânge.

Alzheimer



______________________________________________________________________________________________________



33

Chiar dacă probabil pare greu de crezut, o perioada foarte lungă de timp în care organismul

suferă de stres cronic sau de depresie provoacă accelerarea distrugerii celulelor nervoase. De aici și

până la Alzheimer e doar un pas mic.

Insomnia

Stresul determină apariţia unei stări de hiperexcitabilitate nervoasă, astfel că persoanele în

cauză nu pot sau nu simt nevoia să doarmă. Dacă în majoritatea cazurilor aceste stări dispar odată

cu trecerea perioadei stresante, pe termen lung stresul cronic poate duce la tulburări grave ale

somnului.

Gestionarea stresului

Identificarea și monitorizarea factorilor de stres

- identificarea factorilor de stres (cum ar fi, supraîncărcarea muncii, lipsa de suport și

comunicare, lipsa de resurse, probleme medicale, conflicte în familie etc.);

- anticiparea perioadelor de stres și realizarea unui plan de acțiune pentru a face mai bine față

(de exemplu, în apropierea unor termene limita pentru finalizarea proiectelor la locul de

muncă, în preajma unui eveniment important în familie etc.).

Conștientizarea propriilor reacții la stres

- identificarea și exprimarea emoțiilor față de anticiparea evenimentului/situației (precum

anxietate, iritabilitate, disconfort, frustrare, deznădejde etc.);

- identificarea reacțiilor emoționale imediate (cum ar fi, iritabilitatea) și de lungă durată (de

exemplu, neajutorare, apatie) față de eveniment/situație;

- identificarea reacțiilor comportamentale, fiziologice și cognitive privind evenimentul

(izolare, evitare, renunțare; dureri de stomac, dureri de cap, lipsa poftei de mâncare,

insomnii; randament scăzut la școală sau la muncă, probleme de concentrare, tulburări de

memorie, dificultăți în rezolvarea de probleme, în luarea de decizii etc.).

Dezvoltarea unor abilități și comportamente de management al stresului

- dezvoltarea asertivității;

- dezvoltarea comunicării pozitive cu ceilalți;

- identificarea și rezolvarea conflictelor, atunci când apar;

- învățarea metodelor de rezolvare a problemelor și de luare a deciziilor;

- îmbunătățirea managementului timpului;

WORKSHOP:

Identificaţi 3 modalităţi de gestionare a stresului pe care le aplicaţi în situaţii stresante.



______________________________________________________________________________________________________



34

- învățarea unor metode de relaxare.

Stabilirea și menținerea unui suport social adecvat

- solicitarea ajutorului direct și receptivitate față de acesta

- dezvoltarea și menținerea relațiilor sociale.

Dezvoltarea unui stil de viață sănătos

- adoptarea unor comportamente alimentare sănătoase;

- practicarea regulată a exercițiilor fizice;

- practicarea unor exerciții de relaxare;

- consum responsabil/moderat de alcool, cafea sau alte excitante pentru sistemul nervos;

- cultivarea unor pasiuni, hobby-uri.

Dezvoltarea încrederii în propria persoană și acceptarea necondiționată

- stabilirea unor scopuri și obiective realiste, „ce vreau eu de la viață asta?”;

- stabilirea priorităților și a limitelor personale;

- participarea la activități care dezvoltă încrederea în sine.

Stadial și progresiv, se procedează în felul următor:

- se identifică factorii de stres actuali sau potențiali;

- se evaluează resursele personale și caracteristicile generale de a evalua factorii de stres

(convingeri centrale, gânduri automate);

- se identifica reacțiile specifice (cum se comportă/se simte persoana);

- în funcție de condițiile specifice identificate, se intervine pe rând sau în același timp, la unul, la

două sau la toate cele trei aspecte.

Tehnici de reducere a stresului

Învaţă să spui ,nu”. Cunoaşte-ţi limitele şi nu te abate de la ele. Fie că este vorba despre viaţa ta

personală sau profesională nu accepta responsabilităţi suplimentare. Supraîncărcarea cu

responsabilităţi este reţeta perfectă a stresului.

Evită oamenii care te stresează. Dacă prezenţa şi acţiunile unei persoane îţi provoacă stres, dar nu

o poţi evita, încearcă pe cât posibil să limitezi timpul petrecut în preajma ei.

Preia controlul asupra mediului care te înconjoară. Dacă ştirile te fac anxios, închide

televizorul. Dacă traficul te încordează, apelează la o rută mai lungă, dar mai puţin aglomerată.

Dacă nu îţi place să mergi la piaţă fă-ţi cumpărăturile online.

Micşorează lista de sarcini. Analizează-ţi programul, responsabilităţile şi sarcinile zilnice. Dacă ai

prea multe împarte-le în cele care ,,ar trebui’’ şi cele care ,,trebuie’’. În felul acesta vei şti care îţi

sunt priorităţile.



______________________________________________________________________________________________________



35

Exprimă-ţi sentimentele, nu acumula frustrări. Dacă ceva sau cineva te supără, spune-i acest

lucru într-un mod deschis şi politicos. Dacă nu faci acest lucru vei acumula resentimente, iar

situaţia nu se va schimba de la sine.

Treci pe modul „pozitiv”. Când stresul te doboară gândeşte-te un moment la lucrurile pe care le

apreciezi, inclusiv la calităţile tale şi la cadourile pe care le-ai primit. De fiecare dată când gândeşti

aspecte negative despre tine, corpul tău reacţionează ca şi cum s-ar afla pe un câmp de luptă. Dacă

te gândeşti la tine dintr-o perspectivă pozitivă, te vei simţi mai bine. De asemenea, o strategie bună

de a elimina stresul este să eviţi cuvinte precum ,,mereu’’, ,niciodată’’ sau ,,trebuie’’.

Fă exerciții fizice regulate. Activitatea fizică are un rol cheie în reducerea şi eliminarea stresului.

Cel puţin 30 de minute pe zi de exerciţii te vor ajuta să devii mai relaxat.

Mănâncă sănătos. Fiecare zi trebuie să înceapă cu micul dejun, masa care îţi va da energie şi iţi va

limpezi mintea. Apoi, la fel de important este să te hrăneşti corespunzător şi pe parcursul zilei

pentru a-ţi menţine forţa.

Redu cafeina şi zahărul. Acestea ne dau energie, dar uneori consumate în cantităţi mari ne agită.

Reducând cantitatea de zahăr, cafeină, ciocolată sau băuturi dulci te vei simţi mai relaxat şi vei

dormi mai bine.

Evită alcoolul, ţigările şi drogurile. Pe moment, acestea vor părea cea mai bună modalitate de a

scăpa de stres, dar efectele acestor substanţe sunt temporare. Pe termen lung, îţi vor provoca

îmbolnăviri şi dependenţe.

Ai grijă să dormi suficient. Somnul îţi limpezeşte mintea şi îţi relaxează corpul, pregătindu-l

pentru o nouă zi solicitantă, plină de factori de stres.

III.2. Efectele stresului asupra procesului educativ

A fi profesor într-o societate măcinată de criză economică și lupte politice interne, lipsită de

coerentă și viziunea bunăstării pentru toți, devine o meserie cu risc. Contextul în care evoluează

învățământul actual este supus unor schimbări permanente: economice, tehnologice și sociale, care

TEMĂ DE REFLECŢIE:

Identifică tehnica/tehnicile de reducere a stresului care ţi se potriveşte/potrivesc cel mai bine sau pe

care o/le aplici cel mai des şi argumentează frecvenţa utilizării ei/lor.

DEZBATERE:

Evaluaţi pe o scară de la 1 la 10 stresul profesiei didactice. Argumentaţi răspunsul.



______________________________________________________________________________________________________



36

impun o adaptare rapidă. Sistemul de educație s-a dovedit a fi greoi, rigid, iar în unele situații,

incapabil de a anticipa schimbările pentru a moderniza procesul de învățământ. Impuse de puterea

politică și de o dorință legitimă de înnoire și adaptare, reformele s-au dovedit a fi superficiale și nu

au reușit decât să bulverseze sistemul, iar schimbările au creat disfuncții majore. Excesul

schimbărilor cu orice preț i-a destabilizat pe profesori, iar capacitatea lor de a se adapta a ajuns la

un anumit grad de saturație. Noi scheme de formare inițială și continuă, noi curricula, noi criterii de

evaluare, toate adaugă presiune în primul rând pe cadrele didactice. Lipsa de credibilitate a

politicilor educaționale și a unor decidenți politici, deteriorarea climatului organizațiilor școlare,

lipsa de resurse materiale și umane afectează implicarea efectivă a profesorilor și conduc la costuri

mari, suportate de întreagă societate.

Mulți ani profesia de educator a fost considerată nobilă, de apostolat. Imaginea dascălului

devotat, respectabil, pătruns de misiunea sa, rămâne un vestigiu al trecutului. Statisticile din

întreaga lume raportează în fiecare an evoluția fenomenului de abandon al profesiei didactice. De la

un an la altul, un număr din ce în ce mai mare de educatori din întreagă lume abandonează cariera

didactică, mai mult de 50% în primii 5 ani. Remunerarea mică și exigențele din ce în ce mai mari

consolidează efectul și îl propagă într-un ritm îngrijorător.

Studiile scot în evidență numărul alarmant al cadrelor didactice care raportează stres la locul

de muncă. Cele mai multe studii au un caracter descriptiv-constatativ și nu produc schimbări în

politicile educaționale. Rolul tradițional al profesorului s-a schimbat, inclusiv percepția socială

asupra posibilitățîi sistemului de educație de a produce și genera cunoaștere. Stresul profesional în

rândul cadrelor didactice generează efecte de lungă durată, care vor perturba pe termen lung

echilibrul și sănătatea întregii societăți.

În ultimii treizeci de ani cercetătorii au devenit mult mai interesaţi de examinarea stresului în

meseria de profesor. Studiile arată că profesorii sunt expuşi unui nivel înalt de stres (Coates,

Thoresen 1976). O treime din profesori recunosc că nu ar fi ales meseria această, dacă ar fi avut

posibilitatea să aleagă din nou şi 30% din profesorii novici pleacă înainte de a împlini 5 ani de

activitate (Greenberg 1984).Wisniewski şi Gargulo (1997) au descris stresul ca o consecinţă a

faptului cât de capabili sunt profesorii în a face faţă cerinţelor care li sunt înaintate în cadrul rolului

lor profesional. Cadrele didactice părăsesc sistemul în primii 5 ani datorită discrepanței între

așteptările nerealiste ale profesorilor debutanți și realitatea sălii de clasă. Există o corelație strânsă

între efectele stresului asupra stării de sănătate a cadrelor didactice. O treime din cadrele didactice

percep profesia că foarte stresantă.



______________________________________________________________________________________________________



37

Într-un clasament recent, profesia didactică se află în topul primelor 10 profesii cu risc

sporit de stres ocupațional. Lipsa de pregătire pentru a face față solicitărilor psihice ale profesiei

de educator și managementul slab al emoțiilor sunt principalul motiv pentru care din ce în ce mai

mulți profesori abandonează profesia. Agenția Europeană pentru Securitate și Sănătate în

Muncă arată că nivelul stresului raportat la meseria de profesor este mult peste media pentru

alte sectoare: industrie, alte servicii și societate în general. Stresul la locul de muncă este prezent în

majoritatea profesiilor, dar epuizarea fizică și morală îmbracă forme specifice și are caracteristici

distincte în cazul profesorilor

Dificultățile profesiei de educator sunt negate și ignorate de societate. Reprezentarea socială a

categoriei cadrelor didactice este ruptă de realitate și deformată de media. Profesorii sunt văzuți cel

mai adesea ca o categorie socială favorizată: vacanțe, program de lucru mai suplu etc. Aceasta

arată, pe de o parte, viziunea îngustă asupra sarcinilor de lucru încărcate ale unui profesor. Rolul lor

este devalorizat, în timp ce li se cere din ce în ce mai mult. Pe lângă creșterea agresivității și a

indiferenței față de valorile unei școli, profesorii trebuie să suporte și dificultățile unor reforme

haotice și exigențelor venite din toate sectoarele de activitate provocate de schimbări sociale și

transformări instituționale.

Cauzele stării de stres în profesia didactică

În educație, cererea continuă pentru performanță, standarde și așteptări din ce în ce mai

ridicate sporesc riscul de stres. Criteriile elitiste produc dezechilibru și reduc șansele unei educațîi

egale pentru toți, într-o școală democratică. Pe de altă parte, creșterea îngrijorătoare a fenomenului

de agresivitate în școli, verbală sau fizică, împinsă uneori în formele extreme, determina plecarea

educatorilor din sistem. Profesorii performanți vor rămâne doar în școlile bune sau de elită, în timp

ce școlile cu rezultate slabe vor atrage profesori suplinitori sau ii vor demotiva pe cei calificați.

Chestionarele și interviurile cu privire la stres au arătat sentimentul de culpabilitate, de jenă al

profesorilor, față de ignorarea și lipsa de susținere socială pe fondul unei salarizari proaste. Arătați

cu degetul de media la cel mai mic scandal de corupție sau plagiat de care nu pot fi toți

responsabili, acuzați că fiind sursă principala a problemelor sistemului de educație, profesorii vor fi

din ce în ce mai puțin atrași să ducă la capăt acesta profesie.

Surse de stres:

- o nouă paradigmă de predare învăţare care cere metode noi de predare;

- pregătirea materialelor pentru lecţii, evaluarea testelor etc.;

BRAINSTORMING

Care sunt cauzele stresului la locul dvs. de muncă?



______________________________________________________________________________________________________



38

- modificările programelor de învăţământ;

- salarizare scăzută;

- probleme de atenţie şi concentrare ale noilor generaţii;

- gestionarea dificilă a claselor cu efective numeroase;

- agresivitatea verbală şi fizică din partea elevilor şi părinţilor;

- restructurarea continuă a sistemul de educaţie profesională;

- insuficienta recunoaştere a valorii sociale a muncii cadrelor didactice;

- nevoia de adaptare la munca de echipă;

- resurse umane şi materiale insuficiente ale sistemului de educaţie.

Stresul cadrelor didactice devine o adevărată boală socială, deoarece efectele sale se vor

răsfrânge asupra întregii societăți.

Principalele categorii de risc în profesia didactică:

a) Riscuri psihosociale

Deteriorarea echilibrului psihic produce efecte somatice, concretizate în apariția și instalarea

progresivă a bolilor. Alienare, tristețe, apatie, absenteism, lipsa de motivație, izolare socială, sunt

doar câteva din simptomele care pot duce la îmbolnăvire, scăderea performanței, a stimei de sine, a

sentimentului de ineficacitate personală și socială. Epuizarea emoțională datorată excesului de

muncă sau depersonalizarea reduc sentimentul de împlinire personală prin muncă, satisfacție și

recunoaștere.

b) Riscuri fizice

Cele mai răspândite afecțiuni la această categorie profesională sunt: afecțiunile vocii, bolile

cardiovasculare, musculo-scheletice, tulburările gastrointestinale, hipertensiunea arterială,

palpitațiile, bolile coronariene, migrenele, durerile de cap.Stresul prelungit, adăugat statului în

picioare sau lipsei de mobilitate pe scaun determina dureri articulare și musculare.

Cercetările recente asupra consecinţelor stresului cronic au impus în literatură un nou

concept, şi anume, sindromul de extenuare (burnout) caracterizat prin: epuizarea emoţională;

epuizarea fizică; epuizarea mentală. Epuizarea se exprimă în: aplatizare afectivă, depersonalizare,

scăderea realizărilor personale. Sindromul de extenuare rezultă dintr-o implicare de lungă durată în

activităţi profesionale cu oamenii şi este, în general, specific cadrelor didactice, medicale şi a celor

DEZBATERE

Realizaţi o corespondenţă între cauzele stresului şi efectele lui asupra profesorilor, elevilor,

procesului de învăţământ.



______________________________________________________________________________________________________



39

din domeniul legislativ-juridic. O prezentare a sindromului burnout a fost făcută de Maslach şi

Jackson (1986), identificând 3 dimensiuni:

a) depersonalizarea - persoană se distanţează de celelalte persoane;

b) reducerea realizărilor personale;

c) epuizarea emoţională - persoană se simte golită de resurse emoţionale personale şi devine

foarte vulnerabilă la factori generatori de stres.

Termenul de burnout (a arde complet) denumeşte sindromul stresului cronic la locul de

muncă. Este descris că un proces ce se dezvoltă lent, fără simptome şi care duce la epuizare

emoţională şi retragere socială. Este o stare de epuizare fizică, emoţională şi mentală cauzată de

implicarea pe termen lung în situaţii solicitante emoţional. Burnout reprezintă o stare de tensiune

extremă şi specifică, declanşat de stresul ocupaţional de durată, având manifestări negative în plan

comportamental, psihologic, psihofiziologic. Sindromul burnout este o noţiune nouă, utilizată

tocmai pentru a insistă asupra acelor situaţii în care individual apare consumat, slăbit de muncă sa,

fiind vorba de o stare de epuizare, atât fizică, cât şi psihică, caracterizată prin prezenţa următoarelor

simptome:

- oboseală intensă cu dureri difuze şi tulburări de somn;

- un sentiment de „dezumanizare” care se traduce printr-o detaşare emoţională din ce în ce mai

evidentă, mergând chiar până la absenţa emoţiilor faţă de alţii, dacă nu chiar o totală

indiferenţă la suferinţa lor;

- decepţie faţă de profesie şi sentimentul de inutilitate legat de activitatea respectivă, impresia

de incapacitate de a-i ajută pe alţii.

Analizate comparativ, noţiunile stres – burnout au arii de cuprindere şi conţinuturi

asemănătoare, dar şi diferite:

- stresul are o extensie mai mare, el fiind întâlnit atât în sfera vieţii profesionale, cât şi în cea a

vieţii private, extraprofesionale, pe când burnout-ul este specific sferei vieţii profesionale.

- stresul este rezultatul unei tensiuni temporare, burnout-ul al unei tensiuni continue,

permanente.

- stresul este un termen generic care se referă la procesele de adaptare temporare acompaniate

de simptome mentale fizice, în contrast, burnout-ul poate fi considerat stadiul final al unei

rupturi de adaptare care rezultă dintr-un dezechilibru pe termen lung între exigenţe, resurse,

deci al unui stres profesional prelungit (M. Zlate, 2007). Aşadar, dacă stresul are un caracter

episodic, burnout-ul se caracterizează prin permanenţă.



______________________________________________________________________________________________________



40

- stresul este mai psihologizat, burnout-ul conţine mai multe aspecte obiective, sociale. În

stres, nu atât stimulul stresant, ca atare contează, ci şi perceperea lui de către individ ca fiind

stresant. În burnout caracteristicile şi constrângerile reale ale vieţii profesionale trec în prim-

plan. Burnout-ul apare atunci când individul nu mai face faţă constrângerilor profesionale,

resimţind „investiţiile" lui relaţionale iniţiale.

- stresul există independent de burnout, pe când acesta din urmă este indispensabil legat de

stres. Stresul bine gestionat poate fi depăşit, în schimb, stresul incorect sau prost gestionat se

poate converti în bornout.

Efectele asupra elevilor

Stresul fiind rezultatul interacțiunii între om și mediu, un profesor stresat va determina efecte

în lanț în mediul în care lucrează. Gradul crescut al stresului și epuizării profesorilor se

repercutează direct asupra elevilor. Cadrele didactice puternic afectate de stres provoacă emoții

negative în clasă: vinovăție, stimă de sine scăzută, tristețe, scăderea motivației pentru învățare.

Consecințele asupra procesului de învățământ sunt directe, imediate și durabile în timp.

Gestionarea stresului profesorilor

Un management adecvat al stresului, respectiv gestionarea şi controlul emoţiilor, reacţiilor în

situaţii percepute ca dificile, generatoare de stres, ar presupune câteva aspecte esenţiale:

- informarea cu privire la situaţii, surse care pot deveni factori stresori, facilitând

anticiparea unor posibile strategii de înfruntare a situaţiilor dificile;

- dezvoltarea, consolidarea stimei de sine, prin stabilirea unor scopuri realiste, posibil de

atins, motivaţia pentru implicarea în rezolvarea sarcinilor;

- dobândirea (învăţarea) unor abilităţi, metode şi tehnici de luare a deciziilor optime şi de

rezolvare a problemelor, dobândirea unor tehnici de rezolvare a conflictelor, de

colaborare pozitivă cu ceilalţi menite să asigure succesul în activitate;

- suport social adecvat, prin gestionarea unor relaţii de parteneriat profesional cu persoane

competente ce pot oferi sprijin, ajutor, consultanţă.

WORKSHOP

Identificaţi modalităţi prin care profesorii îşi pot controla nivelul de stres.



______________________________________________________________________________________________________



41

Se impune sporirea preocupărilor privind prevenirea stresului din mediul şcolar, apelându-se

la măsuri preventive centrate pe climatul şi managementul activităţii profesionale, la măsuri

orientate spre angajaţi şi, mai ales, la măsuri combinate. Este important să se desfăşoare programe

de formare profesională destinate prevenirii şi gestionării stresului, respectiv, pentru utilizarea

strategiilor eficiente de coping (strategii de coping preventiv, strategii de coping centrate pe

problemă).

Soluţii ale depăşirii, prevenirii, înlăturării surselor, efectelor stresului ocupaţional pot fi:

- învăţarea unor metode de relaxare

- învăţarea unor metode de rezolvare a problemelor şi luare de decizii

- dezvoltarea unor strategii de identificare şi rezolvare a situaţiilor conflictuale

- menţinerea echilibrului emoţional: dezvoltarea unei relaţii satisfăcătoare cu cei din jur,

stabilirea şi menţinerea unui suport social adecvat

- menţinerea unei imaginii de sine pozitive: dezvoltarea stimei de sine, valorizarea

performanţelor, gândire pozitivă

- dezvoltarea unui stil de viaţă sănătos: menţinerea unei greutăţi normale, practicarea

regulată a exerciţiilor fizice, renunţarea la consumul de alcool şi a tutunului

Învăţarea unor strategii de adaptare la stres, de gestionare eficientă a acesteia prin:

- reducerea condiţiilor stresante din mediu

- informarea privind posibile surse de stres

- conştientizarea reacţiilor la stres

- tehnici de dezvoltare a toleranţei la stres

- dezvoltarea asertivităţii cadrelor didactice, comunicării pozitive cu ceilalţi elimină

semnificativ factorii de stres în şcoală, şi nu numai. Comunicarea asertivă, ca sursa a

adecvării sociale, s-a dezvoltat ca o modalitate de adaptare eficientă la situaţii

conflictuale interpersonale. Asertivitatea, prin schimbarea atitudinii comportamentale are,

ca şi consecinţe pe termen lung, îmbunătăţirea relaţiilor sociale, dezvoltarea încrederii în

sine, respectarea drepturilor personale, formarea unui stil de viaţă sănătos, îmbunătăţirea

abilităţilor de luare de decizii responsabile.

- exprimarea emoţiilor, utilizând o comunicare directă, deschisă şi onestă, determină

creşterea încrederii în sine, în ceilalţi, la câştigarea respectului semenilor, de exprimare a

emoţiilor şi gândurilor într-un mod plăcut, nederanjant, împărtăşirea opiniilor şi

experienţelor cu ceilalţi, a trăirilor pozitive, negative fără cenzură şi fără a deranja sau a



______________________________________________________________________________________________________



42

fi deranjat sunt tot atâtea condiţii ale unei comunicări asertive şi deci a unui management

eficient al stresului.

- formarea iniţială şi formarea continuă a cadrelor didactice, prin renovarea curriculum-

ului pe baze constructiviste, joacă un rol important în structurarea stenică a mediului

şcolar, în construirea identităţii profesionale, în dezvoltarea personală, în autoeficacitate,

în imaginea de sine şi stima de sine a cadrelor didactice.

III.3. Valorizarea emoțiilor pozitive în context educațional formal, nonformal și informal

Emoții pozitive, emoții negative

Simțim și trăim prin emoții. Omul este capabil să treacă printr-o gamă variată

de sentimente și emoții, și tocmai acest lucru ne face să ne ocupăm cu onoare locul în

categoria homosapiens. Deși ai fi crezut până acum că emoțiile ne fac doar să ne simțim doar într-

un anumit mod, se pare că acestea nu își lasă amprenta doar asupra sufletului nostru.

De fapt, emoțiile nu sunt

legate nu doar de persoane sau

evenimente, ci și de... temperatura

corpului. De câte ori nu ți s-a

întâmplat să te gândești la persoana

iubită și să simți că îți ard obrajii sau

că îți ia foc stomacul? Același foc

poate ai simțit că te mistuie, de câte

ori ai fost nervos... Emoțiile pe care

omul este capabil să le simtă are

efecte directe asupra organismului.

O echipă de cercetători din

Finlanda a decis să afle care sunt

temperaturile din corp atunci când o

persoană simte anumite emoții.

Rezultatele acestui studiu au fost

aceleași la toate persoanele, indiferent de cultură, religie sau sex.

Fericirea și iubirea provoacă multă căldură și un sentiment de bine în tot corpul, în timp ce

depresia are un efect opus. Tristețea ne face să ne simțim picioarele amorțite, la fel și mâinile și



https://www.divahair.ro/sanatate/psihologie/traiesti-in-permanenta-cu-sentimentul-de-vinovatie-afla-ce-boala-ascunde-asta

https://www.divahair.ro/sanatate/psihologie/emotii_negative_vs_emotii_pozitive:_vezi_care_sunt_cele_mai_noi_descoperiri_

______________________________________________________________________________________________________



43

capul. Pericolul și frica produc emoții puternice și senzații de căldură în zona pieptului. De

asemenea, furia ne face să ne simțim brațele mult mai ușoare și să ne mișcăm mult mai ușor.

WORK SHOP:

Identificați emoții pozitive care vă motivează activitatea zilnică

Emoții pozitive - căldură (roșu, galben, portocaliu Deși ai fi crezut că doar mânia încălzește

spiritele, se pare că și dragostea oferă reacții similare. Totuși, spre deosebire de emoțiile negative,

dragostea te încălzește din cap până în picioare. Explicația științifică ar fi că sângele circulă mult

mai repede atunci când ne aflăm în prezența persoanei dragi. De ce? Ei bine, tu știi mai bine ce

anume îți face inima să bată cu putere. De asemenea, rușinea, mirarea, disprețul îți încălzesc partea

superioară a corpului,

iar invidia nu te face

verde, ci îți încălzește

capul (poate și

urechile?).

Emoții negative -

răceală (negru,

albastru)

Conform

acestui grafic, ”negru

de supărare” este o

vorbă care se apropie

destul de mult de

adevăr. Sentimentele de tristețe și starea neutră ne face să fim reci (la propriu), iar stările de

depresie chiar ne opresc circulația sângelui din membre.

Cum este posibil acest lucru? Sistemul nostru emoțional din creier trimite anumite

semnale către corp pentru ca noi să facem față unei anumite situații, conform doctorului Lauri

Nummenmaa. De exemplu, poți vedea un șarpe în fața ta, iar acest fapt te face să fi speriat.

Sistemul nervos crește nivelul de oxigen către mușchi, la fel și bătăile inimii, iar tu poți să faci față

acum situației alergând. Este un răspuns automat, la care nu te gândești.

Harta emoțiilor te poate ajuta să îți conștientizezi principalele semne ale diferitelor stări.

Astfel, dacă ai dureri în piept, îți poți da seama că suferi de depresie. Conștientizând aceste stări, îți



______________________________________________________________________________________________________



44

pot controla mult mai bine emoțiilor prin limbajul corpului. De exemplu, dacă într-o zi ești abătut și

supărat, o singură corectarea a poziției corpului te poate ajuta să îți ascunzi această stare de spirit.

Oamenii văd emoțiile ca pe niște legături cu anumite persoane. Totuși aceste stări pot fi

doar în corpul tău, aparținându-ți în totalitate. Semnalele pe care creierul tău le transmite către

diferitele părți ale corpului te face capabil să recunoști aceste semne și să reacționezi.

Fiecare persoană este unică și schimbările din viața sa, precum și alegerile făcute sunt

manifestările fizice ale unei energii distincte, a esenței si dispoziției care o caracterizează.

Când o persoana căuta metode de vindecare mentală și emoțională, are nevoie de o terapie

personalizată, eficientă, accesibilă si pozitivă, care să o impulsioneze sa meargă mai departe cu

viața sa; tehnica de eliberare emoționala

FreedomTechniques sau EFT cuprinde și depășește toate aceste așteptări. EFT este o tehnică

derivată din psihologia energiilor, inspirată din teologia medicinala chineză, care se bazează pe

harta energetică a corpului. Aceasta harta energetica folosește canale si puncte de legătura prin care

curge forța noastră vitala. Conform teoriei din medicina chineza, orice eveniment traumatizant sau

alte experiențe care condiționează negativ starea psihologica a unei persoane pot perturba fluxul de

energie din corp printr-un blocaj sau un dezechilibru, împiedicând această forță să curgă

corespunzător; când este dezechilibrată sau blocată, apar boli mentale, emoționale, tulburări sau alte

probleme de sănătate.

• https://youtu.be/EFFH_lAZzjQ (prezentare)

III.4. Aplicarea tehnicii de eliberare emoțională pentru creșterea performanței la învățătură

Gary Craig, fondatorul EFT, a descoperit că prin folosirea acestor filozofii medicinale, îți poți tapa

(lovituri ușoare cu vârful degetelor) anumite puncte de presopunctura, meridiane sau puncte de

legătura din corp de pe harta energetica a corpului, eliminând blocajul și readucând fluxul energetic

al corpului la starea sa inițială de homeostazie.

Afirmația lui Gary Craig, fondatorul metodei, care sta la baza tehnicii EFT, este urmatoarea :

“Cauza tuturor emoțiilor negative este o întrerupere in sistemul nostru energetic” sau cu alte

cuvinte, atunci cand fluxul energetic este întrerupt, apare emoția negativa, durerea fizica, starea de

disconfort. Când blocajele rămân in sistemul nostru energetic foarte mulți ani, ne provoacă boli

fizice sau traume emoționale.

Prin intermediul aplicării Tehnicii de Eliberare Emoțională, noi practic “procesăm” toate

aceste evenimente trecute din viața noastră, pe care sistemul nostru energetic nu le-a putut procesa

în momentul producerii lor și permitem restabilirea curgerii libere a energiei prin corpul nostru .



https://youtu.be/EFFH_lAZzjQ







______________________________________________________________________________________________________



45

In momentul producerii evenimentului respectiv, noi nu am putut procesa toate emoțiile, ele au

rămas blocate în subconștient și acest lucru ne-a determinat să reacționăm într-un anume fel în

situațiile cu care ne-am confruntat ulterior.

Prin aplicarea acestei tehnici, ștergem amprenta energetică a acestor evenimente vechi, încât

ele nu vor mai fi capabile să domine peisajul nostru emoțional și devenim liberi să ne trăim viața cu

bucurie.

Studiilor efectuate au demonstrat că personale cu boli auto-imune, sunt cele care au

experimentat traume emoționale în copilărie și care au rămas nevindecate de-a lungul anilor.

Acesta este un exemplu extrem de concludent al faptului că emoțiile neprocesate la timp, ajung să

ne afecteze viața, pe termen îndelungat, la toate nivelele, iar în cele din urmă se manifestă în corpul

nostru fizic, producând boli de orice natură.

Procedura de bază în tehnica de eliberare emoțională este taparea (lovirea repetată) a

fiecăruia dintre cele opt puncte de pe meridianele energetice in timp ce se rostește o afirmație care

corespunde unei amintiri sau a unei emoții. Tehnica tapării poate varia în funcție de terapeut, ca și

afirmațiile folosite.

Unii terapeuți folosesc afirmații standard, cum ar fi “Chiar dacă am (simt) aceasta teamă de a

fi respins, mă accept în profunzime și în totalitate,” în timp ce alții preferă un dialog conștient. In

cazul al doilea, vei tapa punctele în timp ce spui orice îți vine minte legat de ceea ce dorești să

corectezi, folosind o formulare mai scurta pe care o repeți pe măsura ce treci prin toate punctele,

pentru a întări problema la care lucrezi.

Secvența de puncte tapate poate varia, însă cea mai comună este următoarea: pe măsura ce te

adresezi problemei la care lucrezi și folosești afirmația aleasă, îți tapezi latura palmei, apoi

interiorul cotului, partea laterala a ochilor, osul de sub ochi, de sub nas, dintre buza inferioară și

bărbie, apoi punctele claviculei, sub braț si vârful capului. Aceasta ar fi o secvența completă.

Nu trebuie sa lovim aceste puncte prea tare. E bine să se stimuleze meridianele, dar nu

trebuie să suferi.O regulă fundamentală în tehnica de eliberare emoțională spune că la baza

emoţiilor negative stă dezechilibrul energetic al organismului, memorat inconştient în situaţiile

traumatice prin care trecem. Ulterior, orice întâmplare similară poate genera în noi aproximativ

aceleaşi emoţii, mai slabe sau mai puternice; atunci când prea multe emoţii negative se acumulează

în organism încep să apară şi dezechilibrele fizice, respectiv bolile.

Prin adresarea punctelor energetice, în paralel cu rostirea frazelor construite într-un anume

fel ce vizează traumele, sentimentele negative acumulate de ani buni se pot elimina în doar câteva

minute.



______________________________________________________________________________________________________



46

Tehnica TEE poate rezolva rapid următoarele:

traume emoţionale trecute sau prezente;

fobii (teama de a zbura cu avionul, teama de apă etc.);

atacuri de panică;

implementarea unei percepţii pozitive pentru situaţii trecute, prezente sau viitoare;

obezitate sau anorexie;

vicii (alimentare, fumat, cafea, alcool etc.);

imaginea de sine şi încrederea in sine

performanțele la învăţătură

performanțele sportive şi artistice

relațiile interpersonale

Problemele care apar în viața noastră sunt ca piesele unui puzzle. Pentru ale putea rezolva

trebuie să alegi piesa potrivită și să o plasezi acolo unde trebuie.

Utilizarea tehnicilor de eliberare emoționala ne ajută să ne stăpânim emoțiile, gândurile și felul în

care alegem să trecem prin viață. Această metodă ne ajută să scăpăm de fricile iraționale care au

pătruns în conștientul nostru sau să depășim evenimente traumatizante care ne bântuie o parte din

viață.

Nu mai trebuie sa fim prizonierii mecanismelor de gândire care nu ne servesc interesul. Atât

profesorii cât și elevii nu-și vor mai reprima emoțiile sau gândurile negative, pentru că, pe măsura

ce vor deveni conștienți de ele, le vor putea elimina în mod sigur și nedureros.

In ce consta Tehnica de Eliberare Emoțională?

Tehnica de Eliberare Emoțională este o

tehnică pe cât de simpla, pe atât de profitabilă,

dacă este corect aplicată. Această tehnică are

multiple aplicații, putând elimina temeri, furii,

supărări, depresii și alte emoții negative care ne

fac să trecem prin viață cu frânele trase. Tehnica

de eliberare emoțională ne poate ușura de migrene, astm, dureri și practic o listă foarte lungă de

neplăceri fizice.

Teoria care stă la baza Tehnica de Eliberare Emoțională este că nu evenimentele sau

situațiile în sine sunt cele care ne provoacă dezechilibre și blocaje energetice, ci reacția noastră față

de acestea. Nu întâmplător majoritatea școlilor de dezvoltare personală insista pe importanța



______________________________________________________________________________________________________



47

atitudinii în tot ceea ce facem. Diferența între reacție și atitudine este că prima este adesea

involuntară, în vreme ce atitudinea poate fi considerată o reacție educată. Ceea ce ne învață Tehnica

de Eliberare Emoțională, este să ne re-educăm reacțiile față de împrejurările negative ale vieții, să

ne reorientam către un mod de gândire și simțire mai pozitiv și către o viață mai împlinită.

In fond, nu trebuie să ne sperie termenul de “tehnică”, ce poate suna puțin prea riguros; tot

acest procedeu poate fi privit ca o joacă – o joacă în care jonglăm cu emoțiile, sentimentele și

imaginația.

Teoretic, rețeta constă în patru etape, și anume:

1. Pregătirea

2. Secvența

3. Gama celor 9 acțiuni

4. Secvența. Inaintea acestor etape uneori se mai adaugă etapa zero – Explorarea.

Așadar, avem în total cinci etape:

0. Explorarea

1. Pregătirea

2. Secvența


4. Secvența.

0. Explorarea

Ceea ce trebuie reținut, este că orice tipar de gândire negativ este întotdeauna înconjurat și susținut

de o serie de alte tipare negative, care acționează în grup. De aceea este necesară Explorarea, sau

stabilirea tuturor aspectelor care țin de problema pe care vrem să o rezolvam. Pentru aceasta nu este

neapărat necesar să identificăm toate tiparele negative, ci numai pe cele importante – cele care le

susțin pe toate celelalte. Nu avem cum să știm din start care sunt cele importante, așa că va trebui să

le luăm la rând. Vom ști cu siguranță însă atunci când, rezolvând un aspect, că alte patru sau cinci

au devenit brusc irelevante; nu ne mai trezesc nici teamă, nici vinovăție, nici durere, nici vreun alt

sentiment negativ. Ca exemplu, după ce am rezolvat una din credințele negative alte s-au rezolvat

de la sine. După cum s-a dovedit, prima le susținea pe celelalte patru; odată ce aceasta credință s-a

prăbușit, celelalte și-au pierdut forța de la sine.

1. Pregătirea După ce s-a stabilit care este problema de rezolvat, va fi nevoie să fie sintetizată în cateva cuvinte;

după care, conform teoriei psihologiei inverse, se va insera în cadrul unei afirmații de neutralizare

ca aceasta:

Chiar dacă _________, mă accept complet și profund.

Iată și câteva exemple concrete:



______________________________________________________________________________________________________



48

Chiar dacă am această teamă de vorbit în public, mă accept complet și profund.

Chiar dacă am această durere de mă accept complet și profund.

Chiar dacă am această depresie, mă accept complet și profund.

Pentru ca afirmația să fie mai eficientă, se recomandă ca simultan cu repetarea ei să

presăm Punctul Sensibil. Cum găsim Punctul Sensibil? Pornind de la baza gâtului, acolo unde

oasele se întâlnesc formând o scobitură în formă de “U”, coborâm 7-8 centimetri pe verticală, apoi

mergem alți 8 centimetri spre dreapta sau spre stânga, conform desenului. Apăsând puțin mai tare

pe această zonă, pe o arie cu raza de 5 centimetri, vom găsi o porțiune dureroasă la atingere. Acesta

este Punctul Sensibil, care trebuie presat în timp ce spunem afirmația. Durerea este de mică

intensitate și se datorează faptului că acolo apare o congestie limfatică – ceea ce presupune că ar

corespunde unui blocaj energetic. Prin presare-rotire, treptat durerea dispare, semn că blocajul, de

orice natură ar fi el, se disipă.

Un alt punct sensibil ar fi Punctul de Karate, care pare să aibă o eficiență mai redusă, dar

totuși semnificativă. Punctul de Karate se află pe partea exterioară a palmei, între baza palmei și

baza degetului mic, așa cum se poate vedea și în desen. Acest punct nu trebuie presat, ci tapotat

viguros cu buricele degetelor de la indexul și mijlociul celeilalte mâini.

Precizări:

Afirmația trebuie repetată de trei ori, în timp ce presăm Punctul Sensibil sau tapotăm viguros

Punctul de Karate. Este de preferat ca pentru această operație să folosim mâna dominantă. Nu are

importanță dacă credem sau nu în afirmația pe care o facem; important este să o spunem. Afirmația

poate fi repetată cu voce tare, în șoaptă, sau în gând; efectul este același.

2. Secvența

Secvența este un procedeu foarte simplu, ce constă

în tapotarea câtorva puncte de capăt ale unor

meridiane energetice din corp, în scopul

reechilibrării energetice a acestora. Ele sunt în

număr de treisprezece, și anume:

IS = Inceputul Sprâncenei

CO = Coada Ochiului

SO = Sub Ochi



______________________________________________________________________________________________________



49

SN = Sub Nas

B = Bărbie

CP = Capul Pieptului (capătul claviculei, acolo unde osul iese puțin în relief)

SB = Sub Braț (pe lateral, la jumătatea sânului pe

verticală)

SS = Sub Sân (la jumatateasanului pe orizontala)

DM = Degetul Mare

DA = Degetul Aratător

DL = Degetul Lung

Dm = Degetul mic

PK = Punctul Karate

Precizări:

Fiecare punct trebuie tapotat în jur de șapte ori, în timp ce repetăm fraza de reamintire, care nu este

altceva decât partea subliniată din cadrul afirmației de neutralizare. De exemplu, dacă afirmația de

neutralizare sună așa: “Chiar dacă am această teamă de vorbit în public, mă accept complet și

profund”, fraza de reamintire va fi “am această teamă de vorbit în public”. Sau, și mai pe scurt,

“teama de vorbit în public”. Principalul este să insistăm pe ideea de bază a problemei. Același

lucru este valabil și în ce privește folosirea mâinii dominante.


Poate părea destul de bizară această acțiune; însă scopul ei este să facă “acordul fin” al creierului

prin mișcări ale ochilor. Se pare că unele parți ale creierului sunt stimulate atunci când mișcăm

ochii. Partea dreaptă a creierului (creatoare) este stimulată atunci când fredonăm un cântec, în

vreme ce partea stângă (gândire abstractă) este stimulată atunci când numărăm.

Cele nouă acțiuni se realizează în timp ce tapotăm Punctul Gamut, aflat pe dosul palmei, în

scobitura dintre baza inelarului și baza degetului mic, așa cum se arata și în desenul anterior.

1. Inchidem ochii.

2. Deschidem ochii.

3. Privim cât mai jos dreapta, fără să mișcăm capul.

4. Privim cât mai jos stânga, fără să mișcăm capul.

5. Tot fără să mișcăm capul, rotim ochii în cerc de la dreapta spre stânga, în sensul acelor de



______________________________________________________________________________________________________



50

ceasornic.

6. La fel ca la punctul 5, doar că rotim ochii în sensul invers acelor de ceasornic.

7. Fredonăm două secunde dintr-un cântec binecunoscut (De exemplu, “Ani de liceu”).

8. Numărăm repede de la 1 la 5.

9. Fredonăm iarăși două secunde dintr-un cântec (Același ca la punctul 7! Așa că gândiți-vă bine

înainte de a-l alege).

4. Secvența

Se repeta secvența de la punctul 2.

In cazul cel mai fericit, după aceasta prima runda, problema se rezolva si putem sa ne oprim.

In cele mai multe cazuri însă, o singura runda nu este de ajuns, si atunci trebuie sa reluam tehnicile

prezentate la cele patru puncte.

Cum putem ști daca este nevoie de mai multe runde?

O metoda simpla poate fi folosirea scării de intensitate emoțională de la 0 la 10, unde 10

reprezintă intensitatea maxima a emoției, iar 0 absenta ei. Așadar, primul lucru pe care il facem

odată ce am stabilit tiparul negativ de corectat, este sa aflam care este intensitatea sentimentului

negativ pe care acest tipar ni-l provoacă. Aceasta măsurătoare o vom relua după fiecare runda.

Teoretic, atât timp cat cifra indicata este mai mare decât zero, este semn ca mai avem de lucrat

asupra aspectului respectiv. In practica, am constatat de mai multe ori ca, după valori scăzute ale

măsurătorii, aflate intre 1 si zero, inconștientul meu a găsit singur cai de a se debarasa de restul

energiei negative. Acest lucru s-a produs de regula printr-o descărcare emoțională, fie în timpul

zilei, fie uneori chiar în vis.

Se recomanda totuși ca numărul de runde sa nu depășească 3 pe zi. In cazul in care este

nevoie, procedeul se repeta mai multe zile la rând, pana la eliminarea tiparului negativ.

Tehnica de eliberare emoțională (EFT) pentru întărirea unor tipare pozitive

Deși în manual EFT este abordată doar ca tehnică de eliminare a gândurilor si emoțiilor negative,

am avut surpriza sa găsesc pe youtube mai multe filmulețe in care EFT este folosit pentru întărirea

unor tipare pozitive de gândire. Care este diferența? Primul caz reprezintă o abordare de tip

rezolvare de probleme (“mă îndepărtez de”), in vreme ce al doilea vizează atingerea unui scop (“ma



______________________________________________________________________________________________________



51

apropii de”). Ambele procedee sunt valabile si pot fi folosite chiar împreună pentru reechilibrare

fizică sau emoţională.

Diferența, in cazul celui de-al doilea procedeu, este ca scala de intensitate emoțională apare

inversată; daca, de exemplu, o emoție sau o atitudine pozitiva precum bucuria, încrederea sau

mulțumirea de sine măsoară inițial 1 sau 2, este de dorit sa o aducem la un nivel de cel puțin 7 sau

8.

Apoi, “afirmatia de neutralizare” devine “afirmatia de intarire”. Concret, renuntam la partea

introductiva de tip “chiar daca”. De ce? Pentru ca aceasta constructie (“chiar daca”) anulează tot

ceea ce urmează după ea. “Chiar daca mă simt liniștit si echilibrat, mă accept profund și deplin”.

Suna ca si cum as avea o problema, nu? Asta cere un raspuns ca-n bancul ala: „Nu-ti face griji fiule,

iți trece!”. Interesul nostru, însă, este nu să anulăm sau sa neutralizam, ci să întărim tiparul sau

atitudinea pozitiva. Si atunci, reformulam: “Ma simt linistit si echilibrat, si ma accept profund si

deplin”.Restul procedeului sepăstreaza.

EXERCIȚIU PRACTIC

Exemplu :

EXERCITIUTEHNICA DE ELIBERARE EMOȚIONALĂ– PREA MULTE DE FĂCUT

Când nu reușim sa avem ce ne dorim înseamnă ca exista credințe limitative care ne împiedică să

avem acel lucru/ experiența.

Exemple de astfel de credințe in ceea ce privește programul “Prea multe de făcut” ar fi:

- “Întotdeauna exista prea multe sarcini de făcut, cu privire la traiul zilnic, astfel incat nu am timp

să fac ce-mi place”

- “Cred ca nu pot face ce-mi place pana nu “plătesc prețul” făcând ce trebuie (ca sa te distrezi,

trebuie mai întâi sa muncești)

- “Treburile zilnice (administrative) nu se termină niciodată, așa că nu am ce face”

- “Dacă fac in continuu lucrurile de bază, în mod repetitiv, nu mai am timp să fac ceva semnificativ

deci simt că viața trece pe lângă mine”

- .. si multe asemenea

Oricare ar fi aceste credințe si gânduri care nu ne dau pace, le “împachetăm” metaforic și dăm un

nume potrivit acestui pachet, un nume care exprima in general, conținutul lui, de exemplu:

- “Teama ca nu voi ajunge sa fac ce trebuie”, sau

- “Teama ca nu voi termina niciodată ce am de făcut”



______________________________________________________________________________________________________



52

- “Teama ca nu voi fi niciodată destul de bun”

- … si altele care exprima ceea ce simțiți în legătura cu aceste situații.

Dăm o nota de la 0 la 10 (10 fiind intensitatea maxima a emoției negative) și începem să stimulam

punctele energetice, capete de meridian, conform schemei de mai jos:

Corectare Inversare Psihologica:

Punctul Karate (PK): 1). Deși nu vreau sa eliberez aceste credințe limitative si frici, vreau totuși să

mă iubesc și accept în totalitate

Punctul Karate (PK): 2). Deși nu vreau sa scap de aceste credințe limitative si frici, pentru ca ele mă

ajuta să rămân în siguranță, mă ajută să nu fiu rănit și mă ajută să nu greșesc – așa că nu vreau sa le

eliberez – totuși aleg să mă iubesc si accept profund si total

Punctul Karate (PK): 3). Deși acest program m-a servit într-un anume fel de aceea nu-l voi lăsa să

plece – așa ca nimeni nu mă poate forța s-o fac – vreau totuși sa mă iubesc și accept așa cum sunt.

Scuturam mâinile și respiram adânc.

(Aceasta secțiune ne-a ajutat să lăsăm puțin rezistența deoparte, astfel încât să putem aplica eficient

Tehnicile de Eliberare Emoționala. Ceea ce facem este sa recunoaștem ca o anumită parte din noi

este programată diferit fata de ceea ce ne dorim, dar recunoaștem existenta acelei părți și o

acceptăm în totalitate.)

Afirmația de setare:

Punctul Karate (PK): 1). Deși am aceste credințe limitative si frici in legătură cu faptul că nu am

destul timp, respect cine sunt și accept toate părțile din mine.

Punctul Karate (PK): 2). Aceste credințe si frici m-au servit intr-un anume fel, dar m-au ținut și la

distanta de ceea ce am vrut si cu toate acestea, îmi place persoana care sunt

Punctul Karate (PK): 3). Deși am aceste credințe limitative și frici în legătură cu faptul că nu am

destul timp, vreau totuși să mă iubesc și accept în totalitate

Aducerea în atenție:

1. Inceput Sprânceana (IS): Toate aceste credințe limitative si frici

2. Coada Ochiului (CO): Aceste credințe si frici despre lipsa timpului

3. Sub Ochi (SO): Credința mea ca nu voi avea niciodată suficient timp

4. Sub Nas (SN): Credința mea că nu voi termina niciodată ce am de făcut

5. Barbie (B): Credința mea ca nu voi face ceea ce doresc pana nu-mi termin treburile

6. Capul Pieptului (CP): Toate aceste credințe limitative și frici

7. Sub Brat (SB): Credința mea ca nu pot face ce mă bucura pana nu fac ceea ce trebuie



______________________________________________________________________________________________________



53

8. Sub Piept (SP): Credința mea ca întotdeauna va fi ceva ce sta in calea lucrurilor pe care doresc să

le fac

9. IncheieturiMaini (IM): Si adevărul este ca întotdeauna vor fi lucruri ce trebuie făcute

10.Vârful Capului (VC): Asta e un lucru care nu se va schimba vreodată

1. Inceput Sprânceana (IS): Toate aceste credințe limitative și frici

2. Coada Ochiului (CO): Mă țin departe de ceea ce-mi doresc

3. Sub Ochi (SO): Vreau să schimb asta

4. Sub Nas (SN): Vreau sa eliberez aceste credințe si frici

5. Barbie (B): Dar nu pot!

6. Capul Pieptului (CP): Nu sunt doar credințe ci sunt fapte!

7. Sub Braț (SB): Am mai multe de făcut decât este posibil!

8. Sub Piept (SP): Doar daca nu cumva încetez să fac lucrurile care-mi fac cu adevărat plăcere

9. Incheieturi Mâini (IM): Si mă tem ca voi fi mereu prinsa în aceasta rutină

10.Vârful Capului (VC): Toate aceste credințe si frici

Verificam inca o data, nota data - pe scara de la 0 la 10 - intensității emoției negative lega

1. Inceput Sprânceana (IS): Toate aceste credințe si frici ramase

2. Coada Ochiului (CO): Gândul ca ceilalti ar putea să mă judece

3. Sub Ochi (SO): Ca ar putea sa comenteze ca nu mi-am făcut treaba

4. Sub Nas (SN): Ii aud comentând

5. Barbie (B): Mi-e teama să știu asta

6. Capul Pieptului (CP):Si vreau sa las aceste frici sa plece

7. Sub Brat (SB): Aceasta credința ca nu-mi voi termina niciodată treburile

8. Sub Piept (SP): Parca mă văd la sfârșitul vietii, tot cu treburile neterminate!

9. Incheieturi Mâini (IM): Totuși cu cat mai multe făcute

10. Vârful Capului (VC): Insă cu mult mai multe bucurii netrăite

1. Inceput Sprânceana (IS): Toate aceste credințe limitative si frici

2. Coada Ochiului (CO): Mă împiedică să-mi trăiesc viața cu bucurie

3. Sub Ochi (SO): Vreau să le las sa plece

4. Sub Nas (SN): Imi dau voie sa le las a plece

5. Barbie (B): Aleg sa le eliberez

6. Capul Pieptului (CP): Toate aceste credințe limitative si frici

7. Sub Braț (SB): Mă împiedica să-mi trăiesc viața cu bucurie

8. Sub Piept (SP): Vreau să le las sa plece



______________________________________________________________________________________________________



54

9. Incheieturi Mâini (IM): Imi dau voie sa le las a plece

10.Varful Capului (VC): Aleg să le eliberez acum

Verificam inca o data, nota data - pe scara de la 0 la 10 - intensității emoției negative legată de

faptul ca nu avem timp (sau emoția specifica pe care lucram) si observam daca aceasta a scăzut,

după care continuam să lucrăm pe problema rămasă:

Afirmația de setare:

Punctul Karate (PK): 1). Chiar daca încă mai am credințe limitative și frici rămase, legate de faptul

ca nu am timp, mă iubesc si accept în totalitate

Punctul Karate (PK): 2). E timpul să eliberez toate acestea acum si sa creez propriile mele credințe

și mă iubesc si respect pentru asta

Punctul Karate (PK): 3). Deși încă mai am aceste credințe limitative și frici ramase, iubesc și accept

în totalitate toate părțile din mine

1. Inceput Sprânceana (IS): Credințele mele limitative si fricile rămase, legate de timp

2. Coada Ochiului (CO): Aleg sa le las sa plece

3. Sub Ochi (SO): Frica rămasă de a nu ieți niciodată din rutina

4. Sub Nas (SN): Aleg sa las aceasta frica sa plece

5. Barbie (B): Aleg sa fiu eliberat de orice frica

6. Capul Pieptului (CP): Si să-mi construiesc propriile credințe despre suficienta timpului

7. Sub Brat (SB): Aleg să mă hrănesc făcând lucrurile care-mi plac

8. Sub Piept (SP): Imi dau voie să iau energie din asta

9. IncheieturiMaini (IM): Care mă va ajuta sa fac și lucrurile care trebuie sa le fac

10.Vârful Capului (VC): Aleg sî fiu eficient

1. InceputSpranceana (IS): Aleg să am tot timpul necesar pentru mine

2. Coada Ochiului (CO): Aleg să mă bucur de viața mea

3. Sub Ochi (SO): Aleg sa fac lucruri care-mi hrănesc sufletul

4. Sub Nas (SN): Aleg să mă simt bine făcând toate acestea

5. Barbie (B): Aleg să ignor dezaprobările altora

6. Capul Pieptului (CP): Aleg sa am tot timpul necesar pentru a termina ceea ce am de făcut

7. Sub Braț (SB): Aleg sa fac o prioritate din lucrurile care-mi fac plăcere

8. Sub Piept (SP): Aleg sa ies din aceasta rutina

9. Incheieturi Mâini (IM): Aleg sa accept ajutorul celor cărora pot sa deleg unele lucruri

10.Vârful Capului (VC): Aleg sa am tot timpul necesar pentru mine

Respirăm adânc, ne relaxam, eliberăm!



______________________________________________________________________________________________________



55

Exercițiul poate fi făcut zilnic, daca așa simțim, dar ideal este să-l lucram o dată și bine, respectiv

pana când emoția negativa legată de acest subiect ajunge la zero, tot timpul reluând exercițiul pe

problema “rămasă”. Ținem cont si de toate gândurile si emoțiile care apar in timpul exercițiului si le

lucrăm (verbalizam pe puncte) și pe acestea, pana la epuizarea aspectelor.

Identificați o problemă emoțională și aplicați EFT pentru atenuarea ei

Aplicarea tehnicii de eliberare emoțională în școli

Aplicarea acestei tehnici are scopul de ajuta cadrele didactice, elevii și familiile acestora să

gestioneze eficient emoțiile negative și să ofere suport în situații stresante pentru fiecare dintre

aceștia.

Aplicarea tehnicii îi poate ajuta pe elevi să fie mai atenți, să elimine fricile existente, situațiile

anxioase, să fie atenți și să obțină rezultate mai bune la învățătură. Metoda acționează la nivel

mintal prin autosugestie și poate avea rezultate dacă credem în ele.

În şcolile în care se practică în mod curent EFT s-a dovedit îmbunătăţirea cooperării dintre

elevi şi profesori, reducerea anxietăţii înainte de examene,îmbunătăţirea experienţei de învăţare,

promovarea creativităţii, îmbunătăţirea relaţiilor între elevi,creşterea gradului de toleranţă şi

scăderea agresivităţii în mediul şcolar, diminuarea numărului de cazuri privind abandonul şcolar.

Profesorii pot utiliza EFT cu întreaga clasă pentru reducerea stresului, reducerea/eliminarea

anxietăţii înainte de examene, dificultăţi de învăţare, comportamente violente, lipsa de cooperare

dintre colegi şi profesori. Inclusă în rutina zilnică, la începutul şi sfârşitul orelor, această tehnică

poate ajuta la eliberarea stresului sau a altei probleme care a apărut pe parcursul zilei.

https://youtu.be/RFk924-q3nQ

https://youtu.be/TxtXQHmNeWo

III.5. Identificarea si integrarea stilurilor diferite de învățare în demersul educational

Stiluri de învățare

Există abordări variate ale modurilor de învățare.

Include metode de educație specifice unei persoane, care se presupun că permit acelei

persoane să învețe mai bine.

În mod obișnuit se crede că majoritatea oamenilor sunt în favoarea unei anumite metode de

interacționare, de primire si de procesare a informațiilor. Pe baza acestui concept, ideea de "stiluri

de învățare“ individuale își are originile în anii 1970 și a devenit tot mai populară în ultimii ani. S-a



______________________________________________________________________________________________________



56

propus ca profesorii să evalueze stilurile de învățare ale elevilor lor și să-și adapteze metodele la

clasă astfel încât să fie cât mai bine adecvate stilului de învățare al fiecărui elev.

Una din categoriile cele mai obișnuite ale variatelor stiluri de învățare este modelul VARK (în

românește VACK) al lui Fleming:

Elevii vizuali;

Elevii auditivi;

Elevii cu preferință pentru citit-scris;

Elevii care învață tactil sau kinestezic.

Fleming arată că:

Elevii vizuali au preferință pentru a vedea (gândesc în imagini; ajutor vizual, cum sunt

imaginile pentru retroproiector, diagrame, fișe de lucru etc.)

Elevii auditivi învață cel mai bine prin ascultare (lecturi, discuții, înregistrări etc.).

Elevii care învață tactil/kinestezic preferă să învețe prin experiență proprie: mișcare,

atingere și fapte (explore activă a lumii; proiecte științifice; experimente etc.).

ÎNVĂȚAREA VIZUALĂ

Învățarea vizuală este un stil

de predare și învățare în care

ideile, conceptele, datele și

alte informații sunt asociate cu

imagini și tehnici. Este unul

din cele trei tipuri de bază ale

stilurilor de învățare care

includ și învățarea kinestezică

și învățarea auditivă.

Elevii vizuali sunt de

asemenea în favoarea

graficelor, agendelor grafice

cum sunt paginile web, hărțile

conceptuale și hărțile de idei, schițele și ilustrațiile cum sunt schițele depozit și schițele Venn și

alte tehnici folosite în învățarea vizuală pentru a intensifica abilitățile de gândire și de învățare.

Elevii vizuali au de obicei aceste calități:

Au un mare control instinctiv



______________________________________________________________________________________________________



57

Pot vizualiza ușor obiecte.

ÎNVĂȚAREA AUDITIVĂ

Învățarea auditivă este un stil de învățare în care o persoană învață prin ascultare. Elevii pot

face eforturi mari ca să înțeleagă un capitol pe care l-au citit, dar apoi experimentează o

înțelegere deplină în timp ce ascultă lectura în clasă. Un elev auditiv poate beneficia de

folosirea unui instrument de recunoașterea vorbirii valabil pe multe computere personale.

Elevii auditivi pot avea talent în găsirea sensului real al cuvintelor cuiva prin ascultarea

semnalelor auditive cum sunt schimbările de ton. Când memorează un număr de telefon, un elev

auditiv îl va spune cu voce tare și apoi își va aminti cum sună astfel încât să-l rețină.

Elevii auditivi sunt buni să scrie răspunsuri pentru lecturile pe care le-au auzit. Sunt de

asemenea buni la examenele orale și eficienți la ascultarea informațiilor furnizate oral prin

lecturi, discursuri și sesiuni orale. Cei care învață auditiv alcătuiesc aproximativ 20% din

populație.

Tehnici pentru elevii auditivi

Faceți înregistrări cu notițe din clasă și apoi ascutați-le.

Amintiți-vă detalii încercând să “auziți" discuțiile anterioare.

Participați la discuțiile din clasă.

Puneți întrebări și oferiți-vă voluntar în clasă.

Citiți sarcinile de lucru cu voce tare.

Spuneți cu voce șoptită informațiile noi când sunteți singuri.

Străduiți-vă să vă placă orele de lectură și limbă.

ELEVII CU PREFERINȚĂ PENTRU CITIT-SCRIS

INTAKE (Admisie) = Primirea informațiilor: liste; rubrici; dicționare; glosare; definiții; fișe de

lucru; manuale; lecturi – bibliotecă; notițe; profesori care folosesc adecvat cuvintele și au multe

informații în propoziții și notițe; eseuri; manuale (computere și laboratoare)

SWOT = Studierea fără lacrimi

Transformați-vă "notițele" intr-un pachet pentru învățat, reducându-le:

Scrieți cuvintele din nou și iarăși din nou.

Citiți-vă notițele *în gând) din nou și din nou.

Rescrieți ideile și chestiunile de bază cu alte cuvinte.

Organizați toate diagramele, graficele ... în enunțuri, de exemplu "Tendința este ..."



______________________________________________________________________________________________________



58

Transformați reacțiile, acțiunile, diagramele, tabelele și toată abundența de informații în

cuvinte.

Imaginați-vă listele dvs. aranjate în întrebări cu răspunsuri multiple și distingeți-le una de

alta.

OUTPUT = a performa bine la orice test, sarcină de lucru sau examen

Scrieți răspunsurile la examene.

Exersați întrebările cu variante multiple.

Scrieți paragrafe, introduceri și finaluri.

Scrieți liste (a,b,c,d,1,2,3,4).

Aranjați cuvintele ierarhizat și pe puncte.

ELEVII KINESTEZICI ȘI TACTILI

Învățarea kinestezică este un stil de predare și învățare în care învățarea este efectuată de

către un elev care de fapt îndeplinește mai degrabă o activitate fizică decât ascultă o lectură sau

privește o demonstrație pur și simplu. La acest lucru ne referim de asemenea cu cuvintele

“învățarea tactilă". Elevii asociați cu acest stil predominant de învățare sunt considerați elevi care

învață prin descoperire naturală; ei își obțin realizările prin ceea ce fac, fapt opus gîndirii aflate pe

primul loc înainte de a iniția o acțiune.

Învățarea kinestezică este

atunci când cineva învață lucruri

prin realizarea lor. Ei constituie

aproximativ 15% din populație.

Mulți oameni se consideră greșit

persoane care învață

kinestezic/tactil deoarece nu au

folosit întreaga varietate de opțiuni

de învățare, ceea ce înseamnă că ei

nu pot să-și descopere stilul corect

de învățare.

CHESTIONAR

Care este stilul tău de învățare?



______________________________________________________________________________________________________



59

Dacă aveți preferințe multiple vă aflați în majoritatea de aproximativ 60% din populația care se

încadrează în această categorie.

Preferințele multiple sunt variat interesante. De exemplu puteți avea două preferințe puternice V

și A sau C și K, sau puteți avea trei preferințe puternice, cum ar fi VAC sau ACK. Unii oameni nu au

preferințe puternice în mod deosebit și scorurile lor sunt aproape egale pentru toate cele patru stiluri.

De exemplu, o persoană are scoruri de V=6, A=6, C=6 și K=6. Spune că s-a adaptat stilului de a i se fi

cerut sau de a fi fost rugată. Dacă profesorul sau supervizorul a preferat un stil scris, a schimbat

direcția și pentru stilul răspunsurilor și pentru învățare.

Astfel preferințele multiple vă oferă șansa a două sau trei sau patru stiluri pe care să le folosiți

pentru interacțiunea cu alții. Reacțiile pozitive înseamnă că aceia cu preferințe multi-modale aleg să își

combine sau să își alinieze stilul la ceilalți semnificativi din jurul lor. Dar, unii oameni recunosc că,

dacă vor să fie enervanți, pot rămâne într-un stil diferit de al persoanei cu care lucrează. De exemplu,

ei pot cere demonstrații scrise într-o dispută, știind că cealaltă persoană preferă să se refere numai la

informații orale.

Dacă aveți două preferințe aproape egale, vă rog să citiți strategiile de studiu care se aplică

celor două opțiuni ale voastre. Dacă aveți trei preferințe, citiți cele trei liste care se aplică și, similar,

pentru cei cu patru. Veți avea nevoie să citiți două sau trei sau patru liste de strategii. O informație

interesantă despre care oamenii cu preferințe multi-modale ne-au spus este aceea că le este necesar să

folosească mai mult de o strategie pentru învățare și comunicare. Se simt nesiguri numai cu una.

Alternativ, aceia cu o singură preferință “reușesc“ deseori folosind utilizarea unui set de strategii care

se aliniază cu unica lor preferință

III. 6. Metoda ”Harta minții”

Nu mărgini educaţia unui copil în funcţie de propria ta cunoaştere, căci el s-a născut

într-un alt timp”

Rabindranath Tagore,

laureat al Premiului Nobel pentru literatură în 1913

„Harta minții” este un proces care implică o combinație distinctă de imagini, culoare și

aranjament vizual-spațial. Această metodă este un organizator grafic care poate fi folosit pentru a

structura, organiza, aranja sau memora informații într-un mod organizat.

Tony Buzan, cercetătorul britanic inițiator al acestui concept la începutul anilor ’70, declară

că de-a lungul timpului a avut mai multe stiluri de a învăța: de la citit și subliniat, la rezumatele

lecțiilor și până la realizarea unor scheme ierarhizate, dar nici o metodă nu l-a mulțumit pe deplin.

El consideră “Harta minții” o fotografie a gândurilor noastre și spune că fiecare gând generat,

crează o „cărare” neuronală, care cu cât este mai des repetată, mai des parcursă, cu atât ea devine

mai „bătătorită” mental.



______________________________________________________________________________________________________



60

Hărtile mentale au ca efect o mai bună organizare a ideilor, încurajează creativitatea si

flexibilitatea dar și gândirea logică deoarece sunt folosite ambele emisfere ale creierului.

Hărțile mentale sunt un sistem de planificare și organizare care demonstrează că gândirea

arborescentă și schemele euristice derivă din structura fundamentală a creierului și pot îmbunătăți

semnificativ performanțele mentale.

Reguli pentru aplicarea metodei

Scrieți în centrul paginii un cuvânt cheie reprezentând punctul de plecare al hărții minții,

subiectul pe care îl veți explora. Ideea centrală poate include o imagine reprezentativă legată

de ideea dumneavoastră.

Adăugați ramificații de la cuvântul central la cuvinte, teme sau subiecte conexe. Adăugați

ramificații în ramurile principale și așa mai departe. Nu există restricții cu privire la numărul

de ramificații, astfel încât să puteți adăuga cât mai multe subiecte cheie pe care le doriți.

Este mai bine să utilizați un singur cuvânt pe fiecare ramură, ceea ce vă permite să faceți mai

multe asocieri decât dacă scrieți o propoziție sau mai multe cuvinte. Utilizarea cuvintelor

cheie permite mai multe conexiuni în creier și vă permite să vă amintiți o cantitate mai mare

de informații. Cercetătorii au descoperit în 2002 că studenții din domeniul medical care au

adoptat „harta minții” au înregistrat o creștere cu 10% a memoriei pe termen lung a

informațiilor.

„Harta minții” stimulează gândirea întregului creier. Procesul este mai eficient dacă se

utilizează o codificare a culorilor, deoarece creează o legătură între părțile vizuale și cele

logice ale creierului și vă ajută creierul să creeze comenzi rapide mentale. De asemenea,

culorile fac ca rezultatele finale să fie mai atractive în comparație cu munca alb-negru.

Adăugați desene și imagini pe harta dumneavoastră.

Fiți atât de creativi pe cât doriți, asociind desene și / sau fotografii la ramificațiile / subiectele

/ cuvintele dumneavoastră.

SARCINA DE LUCRU

Cursanţii sunt împărţiţi in patru grupe, care primesc sarcina de a realiza o Harta a minţii,

pentru conceptul CREATIVITATE

Grupa 1: va realiza această temă folosind doar cuvinte

Grupa 2: va efectua această temă doar prin imagini decupate şi desene realizate de

formabili

Grupa 3: va utiliza pentru realizarea acestei teme doar desene realizate de cursanţi şi cuvinte

Grupa 4: va folosi cuvinte şi imagini decupate



______________________________________________________________________________________________________



61



______________________________________________________________________________________________________



62

III. 7. Tehnica de animație ”Stop cadru”

Stop cadru este o tehnică de animație care manevrează fizic un obiect astfel încât el pare că se

deplasează singur.

Obiectul este mutat cu pași mici între cadre fotografiate individual, creând iluzia de mișcare

atunci când o serie de cadre sunt rulate ca o secvență rapidă.

PASUL 1: SCENARIUL

CE?

Descrieți în câteva propoziții despre ce este vorba (de exemplu: comportamentul la școală, protecția

mediului, excursia școlară, sărbătoare la castel)

UNDE?

Explicați pe scurt unde are loc acțiunea (de exemplu: în pădure, la școală, în cosmos, într-un lac, pe

litoral)

CÂND?

Localizați acțiunea în timp (de exemplu: prezent, viitor, secolul al XIX-lea)

CINE?

Faceți o listă cu personajele principale ale povestirii și menționați care este rolul lor în acțiune.

Personajul Rolul în povestire

PASUL 2:

DECORUL ȘI PERSONAJELE

Creați decorul cel mai adecvat și personajele folosind materiale avute la îndemână:

Realizați un desen reprezentând decorul

Realizați desene reprezentând personajele

PASUL 3: POVESTIREA

Creați povestirea folosind manevrarea personajelor în scenariul nou creat.

PASUL 4: FOTOGRAFIILE

Realizați pas – cu - pas fotografii digitale folosind un aparat de fotografiat, sugerând

mișcarea/deplasările personajelor implicate în povestire.

PASUL 5: SUNETELE DE FUNDAL



______________________________________________________________________________________________________



63

Creați sunetele de fundal adecvate povestirii dvs. și înregistrați-le într-un aparat de

fotografiat/computer.

PASUL 6: DESCĂRCAȚI ȘI SELECTAȚI

Descărcați fotografiile în computer într-un folder special creat în acest scop și eliminați fotografiile

inadecvate (dacă este cazul).

PASUL 7: ATELIERE DE LUCRU

PRACTICE DE MOVIEMAKER PENTRU CREAREA DE FILME VIDEO

Deschideți prima fotografie cu MovieMaker și importați-le pe toate celelalte

Creați pagina de titlu și programați sincronizarea și durata pentru fiecare cadru

Adăugați muzică adecvată și/sau fond sonor

Salvați filmul în computerul dvs.

PASUL 8: Prezentați audienței caracteristicile creative

MODULUL IV

EXEMPLE DE BUNĂ PRACTICĂ ÎN VEDEREA ȘI COMBATEREA ABANDONULUI

ȘCOLAR

IV. 1. Sistemul de învățământ olandez

În Olanda, aproximativ 3,5 milioane de elevi merg zilnic în 8700 de şcoli, unde li se oferă

şansa de aşi descoperi propriile abilităţi, a le dezvolta şi a le folosi. “Norme mai puţine şi mai multă

libertate pentru şcoli”, sunt principii importante ale descentralizării propuse de ministerul de resort.

În învăţământul olandez pe lângă transmiterea de cunoştinţe, dezvoltarea priceperilor şi

deprinderilor elevului, se pune accent pe dezvoltarea caracteristicilor de personalitate. Încă de

timpuriu, în învăţământul primar (clasa a II-a) se încearcă o schiţare despre dezvoltarea în

perspectivă a elevului, în aşa fel încât să nu se urmărească un nivel nerealist (ceea ce ar fi frustrant

atât pentru copii, cât şi pentru părinţi). Mai mult decât atât, copilul cu potenţial ridicat dar cu nivel

scăzut al deprinderilor, poate fi stimulat pozitiv. În comparaţie cu testele obişnuite (de cunoştințe)

care se aplică, în medie de două ori pe an, testele de aptitudini sunt aplicate odată la 2 ani, deoarece

inteligenţa este considerată un factor relativ stabil.

Copiii (începând de la 0 luni) ai căror părinţi merg la serviciu, sunt cuprinşi temporar în

instituţii de îngrijire a copiilor, aşa numitele creşe. Copiii pot veni la creşă până la vârsta de 4 ani.

Grădiniţa este în Olanda un centru şcolar unde copii cu vârste cuprinse între 2 şi 4 ani pot rămâne

câteva ore pe săptămână sub îndrumarea unui educator. Înscrierea la grădiniţă este facultativă şi are



______________________________________________________________________________________________________



64

ca scop pregătirea şi familiarizarea copiilor pentru şcoală. Copii învaţă în primul rând să se joace

împreună cu alţi copii prin dezvoltarea limbajului şi să asculte de educator. Învăţământul este

obligatoriu de la 5 la 16 ani, dar copii merg la şcoală începând cu ziua de după a patra aniversare.

Până la vârsta de 23 de ani, învăţământul este parţial obligatoriu. Aceasta înseamnă că fiecare elev

este obligat să obţină o calificare înainte de a renunţa la şcoală.

Învăţământul primar este conceput pentru copii de la 4 la 12 ani şi cele 8 clase sunt împărţite

în 3 grupe: grupa mică (clasele 1, 2), grupa mijlocie (clasele 3, 4, 5) şi grupa mare (clasele 6, 7, 8).

În clasa I, copilul îşi dezvoltă abilităţile de scriere (motricitatea), învaţă să numere, iar socializarea

este foarte importantă. În clasa a III-a, curricula este centrată pe citirea iniţială, scrierea şi

numărarea (operaţii până la 20). Clasa a VIII-a, este anul pregătitor pentru examenul de admitere,

CITO, în învăţământul secundar. Pe baza nivelului de dezvoltare a elevilor, reieşit din rezultatele

examenului CITO, elevii primesc o indicaţie (aviz) pentru un anume tip de învăţământ, rolul

comisiei fiind de orientare şcolară şi profesională.

Organizarea sistemului de învățământ olandez

Există mai multe tipuri de învăţământ primar:

• Învăţământul public, pornind de la o bază universală (finanţat de guvern);

• Învăţământul privat, pornind de la o religie, filozofie/pedagogie (finanţat de o fundaţie);

• Învăţământul privat religios, pornind de la o bază religioasă sau o ideologie: creştin- protestant,

romano-catolic, evreiesc, islamist, hindus, reformat, evanghelic şi inter-confesional (ecumenic);

• Învăţământul privat general (numit şi învăţământ special neutru), plecând de la o bază pedagogică,

dar posibil, în combinaţie cu o bază filozofică: Montessori, Dalton, Jenaplan,

Freinet, Leonardo, Şcoala liberă/Steiner, Şcoala pentru experienţă (E.G.O.), “Şcoala pentru

dezvoltare”, “Şcoala democrată”, Sudbury;

• Învăţământul cooperativ, rezultat din asocierea învăţământului public cu cel privat.

Învăţământul secundar, pregăteşte elevii pentru învăţământul superior, secundar profesional

sau pentru o calificare. Spre deosebire de învăţământul primar, se oferă o varietate de posibilităţi de

alegere a unui învăţământ în funcţie de interese si capacităţi/competenţe:

- învăţământul practic (perioada de formare nu este fixă, 12-20 ani);

- învăţământul profesional (12-16 ani);

- învăţământul superior general (12-17 ani);

- învăţământul preuniversitar (12-18 ani).

După obţinerea examenului final în învăţământul secundar, elevii se pot înscrie în



______________________________________________________________________________________________________



65

- învăţământul superior:

- învăţământul superior profesional, colegiu;

- învăţământul universitar;

- învăţământul profesional.

Elevul poate de asemenea să muncească legal, cu condiţia să aibă o calificare.

Deoarece prin lege s-a aprobat posibilitatea alegerii în organizarea învăţământului secundar,

rezultatul este înfiinţarea diferitelor tipuri de învăţământ, face ca rezultatele acestor şcoli să fie greu

de urmărit şi de comparat între ele.

Organizarea învățământului olandez pentru elevii cu nevoi speciale

Elevii cu nevoi speciale, adică cu probleme cognitive sau de comportament, care au

dificultăţi în însuşirea obiectivelor de învăţare primesc într-o primă etapă ajutor suplimentar în

clasă. Pentru aceasta, se realizează un plan alternativ, în care sunt propuse noi obiective şi strategii

de învăţare ce sunt adaptate posibilităţilor reale ale elevului. Profesorul poate primi consiliere şi

orientare pentru aceste planuri alternative. Dacă rezultatele se lasă aşteptate, se recomandă

înscrierea în învăţământul special.

Şi în cazul copiilor talentaţi se planifică activităţi extra(suplimentare), pe lângă cele

obligatorii din clasă.

Copii care au probleme de învăţare sau de comportament, handicap fizic, senzorial, motor

sau mintal urmează direct învăţământul special. Aceste şcoli se împart în 4 categorii (cluster):

- Cluster 1: copii orbi sau cu handicap vizual;

- Cluster 2: copii surzi sau cu tulburări grave de vorbire;

- Cluster 3: copii cu handicap fizic;

- Cluster 4: copii cu probleme de comportament, cu probleme psihice, probleme de învăţare.

Pentru aceşti copii există şi posibilitatea urmării unui învăţământ secundar special.

Legea învăţământului stabileşte care este curricula obligatorie şi obiectivele-cadru în

învăţământ.

Şcolile, decid singure modalitatea prin care se realizează transmiterea de cunoştințe şi

formarea de deprinderi şi abilităţi (metoda). În învăţământul primar olandez elevii urmează

discipline ca:

• Limba olandeză (are obiective-cadru diferite pentru elevii imigranţi);

• Limba friziană (în provincia Friesland se vorbeşte “friziana”, învăţământul este în limba olandeză,

cu specific regional);

• Limba engleză;



______________________________________________________________________________________________________



66

• Matematică;

• Orientarea/Cunoştinţe despre sine şi despre lume (Om şi societate, Ştiinţă şi Tehnologie,

Spaţiu, Timp);

• Dezvoltarea artistică (Desen, Lucru manual, Dans, Muzică);

• Educaţia fizică.

Pe lângă acestea, şcoala este obligată să:

- adapteze programa conform posibilităţilor elevilor;

- ofere o paletă largă de obiective bazate pe: cunoştinţe, creativitate, dezvoltarea emoţională, socială

şi fizică;

- cultive societatea multiculturală.

Învăţământul special are aceleaşi discipline şi obiective-cadru, care sunt adaptate

specificului şcolii şi dizabilităţilor elevilor. Un exemplu este: limbajul mimico-gestual olandez,

pentru copii surzi sau cu probleme de limbaj si de auz.

Sistemul olandez de învățământ este în așa fel conceput încât aproape toți copiii la sfârșitul

ciclului primar își însușesc cunoștințele de bază fără să depună prea mult efort. Teme pentru acasă

sunt foarte puține, în schimb sunt serios și obiectiv evaluați prin testări periodice fără să se creeze

ierarhizarea și etichetarea lor în clasă.

Zilele de evaluare nu sunt anunțate părinților astfel încât aceștia să nu pună presiune pe

copii.

Cu toate astea, cei mai mulți copii au rezultate bune la învățătura și merg cu multa plăcere la

școală.

Elevii olandezi nu au presiunea performanței la școala pentru că părinții lor nu pun accent

pe performanțe, ci pe plăcerea de a merge la școală. O sintagma care ilustrează foarte bine acest

lucru este întrebarea pe care aceștia o pun copiilor de fiecare data când se întorc de la școală: “A

fost ”fun” astăzi la școală?”

Copiii olandezi fac cunoștință cu sistemul de învățământ chiar în ziua în care împlinesc 4

ani, zi, care coincide și cu prima lor zi de școală, iar începând de la vârsta de 5 ani școala este

obligatorie pentru absolut toți copiii.

Primii doi ani de școală și-i petrec la clasa pregătitoare în cadrul căreia învață să socializeze,

să coloreze, să taie cu foarfeca, să lipească, sa recunoască alfabetul și cifrele, să interacționeze în

mod civilizat cu ceilalți colegi și educatori.

Intre 6 si 7 ani, (în unele cazuri chiar și mai devreme), marea majoritate a micuților începe

clasa 1, cu condiția să-și fi însușit toate abilitățile mai sus amintite.



______________________________________________________________________________________________________



67

O condiție la fel de importantă este și evoluția emoțională a copilului de care orice pedagog

ține cont atunci când face evaluarea la sfârșitul celor doi ani pregătitori.

In Olanda, o zi de școala începe la 8.30 si se sfârșește la orele 15.00, cu o pauză de o oră la

prânz, în care școlarii au posibilitatea, (în general cei de la sate), să meargă acasă pentru masa pe

prânz. După școală, copiii ai căror parinti lucrează merg la afterschool, unde-si petrec timpul

jucându-se cu ceilalți colegi de școală.

Teme pentru acasă aproape ca nu exista, totul se învață la școală, inclusiv temele tot acolo se fac,

iar dacă nu ai un copil comunicativ, cu greu afli ce se face la clasă.

Dacă un copil întâmpină probleme de învățare, atunci amândoi părinții sunt invitați la masa

de discuții ca să li se prezinte situația lui școlară.

Elevii slabi la învățătura sunt ajutați la școală acolo unde este nevoie, și aduși în cele din

urma la un nivel minim de cunoștințe.

Iar cei care nu fac deloc față cerințelor și prezintă tulburări de comportament sunt

redirecționați spre școlile speciale unde primesc ajutorul de care au nevoie.

Un lucru foarte important de adăugat este implicarea părinților sub forma de voluntariat in

activitățile scolii. Fără mămicile inimoase multe dintre activitati nu ar exista, tot ele se ocupa si de

copiii care rămân la școală în pauza mare.

Selecția pentru liceu se face in jurul vârstei de 12 ani când copiii sunt îndrumați în urma

evaluărilor naționale riguroase și a recomandării învățătorului spre diferite nivele si profile de liceu.

Dar despre liceu alta data…

WORK-SHOP:

Realizați o paralelă între învățământul românesc și cel olandez. Ce aspecte ar putea fi benefice

elevilor din România?

Lucruri mai puțin plăcute:

Etichetarea copiilor încă din clasele pregătitoare cu diferite diagnostice, și ușurința cu care le

sunt administrate medicamente. Numărul copiilor, de exemplu, diagnosticați cu ADHD si

medicalizarea lor este deja îngrijorător.

Aproape ca nu exista clasa în școlile olandeze în care să nu fie cel puțin un copil etichetat cu

ADHD (copiii hiperactivi), ADD (copiii visători si nefocusați), PDD-NOS (elemente din spectrul

autist). Si pentru că lista pare-se nu era completă, de ceva timp încoace a mai apărut o eticheta pusa

copiilor nervoși.



______________________________________________________________________________________________________



68

Uniformizarea claselor, opturând personalitatea, originalitatea sau specificitatea copilului.

Copiii foarte buni nu sunt stimulați, încurajați etc, din aceste motive ei devin frustrați și chiar

nefericiți la școală.

Nu se urmărește descoperirea și încurajarea talentelor copiilor, ore de muzică, arta și limbi

străine au doar la liceu.

Copiii sunt apreciați doar prin prisma rezultatelor de la testări si evaluări, nu contează că

poate au avut o zi proasta sau o mica tristețe.

Combinarea claselor, clasa a doua si a treia, de exemplu, împreună, din cauza numărului mic

de elevi de la clase. Mulți școlari nu se regăsesc în astfel de combinații.

Selecția la liceu, mult prea devreme, la vârsta la care mulți copii încă mai visează la copilărie

IV. 2.Sistemul de învățământ preuniversitar din Grecia

Educația obligatorie în Grecia include:

- un an de învățământ pre-primar pentru copiii de 5 ani

- șase ani de școala primară

- trei ani de învățământ secundar inferior.

1. Educația timpurie

Educația timpurie în Grecia este oferită în școlile pre-primare (Nipiagogeia) aflate în competența

Ministerului Educației, Cercetării și Cultelor și a Copilului (PaidikoiStathmoi) și a Centrului pentru

sugari / copii (VrefonipiakoiStathmoi), în competența municipalităților precum și în centrele de



______________________________________________________________________________________________________



69

învățământ preșcolar respective. Autoritățile municipale sunt responsabile pentru înființarea și

funcționarea centrelor municipale și private de copii ( Legea 3463/2006 fiind în vigoare).

Scopul este de a pregăti pe deplin copilul pentru școala primară, de a sprijini părinții care lucrează

și de a consolida rolul îngrijirii statului pentru a elimina orice discriminare social-educativă ( Legea

2525/1997 ).

Unitățile preșcolare (Nipiagogeia) acceptă copiii la vârsta de patru și cinci ani; prezența este totuși

obligatorie numai pentru copiii cu vârsta de cinci ani. Conform Decretului prezidențial 79/2017 ,

unitatea școlară este obligată să accepte toate cererile depuse pentru sugari și preșcolari, cu condiția

existenței infrastructurii logistice sau să aloce numărul excedentar de sugari - preșcolari la școlile

preșcolare vecine în funcție de locul lor de reședință. În special, scopul învățământului preșcolar,

prevăzut în Legea cadru 1566/1985 , este de a ajuta copiii să se dezvolte fizic, emoțional, mental și

social și, în special:

Le dezvoltă simțurile și le organizează acțiunile, cele motrice și cele mentale

Îmbogățesc și își organizează experiențele din mediul fizic și social și dobândesc abilitatea

de a diferenția relațiile și interacțiunile lor cu acestea

Dezvoltă capacitatea de a înțelege și de a se exprima cu simboluri și în special în domeniile

limbajului, matematicii și esteticii

Dezvoltă relațiile interpersonale care să stimuleze integrarea lor graduală și armonioasă

Luarea inițiativelor în mod liber și fără efort într-un mediu organizat și ajustarea relației în

ambele sensuri dintre un individ și un grup

2. Învățământul primar

Învățământul primar este de șase ani și include următoarele clase: A, B, C, D, E, F. Fiecare dintre

ele reprezintă un anumit nivel de cunoaștere, definit la nivel central. Nivelul are valabilitate

universală pentru toate școlile și este descris în detaliu în curriculum, care variază în funcție de

clasă și de subiect. În școala primară, elevii ajung la următoarea clasă după ce au obținut rezultate

pozitive la evaluare. Dacă nu reușește, elevul repetă cursul respectiv. Prin urmare, majoritatea

copiilor sunt în mod obișnuit în clase mixte cu copii de aceeași vârstă dar cu nivel de competențe

diferit.

În învățământul primar, disciplinele sunt predate de un singur profesor de învățământ universitar

(PE 70) sau de un profesor de specialitate, ori de câte ori se referă la un subiect special, conform

programelor de studiu. Singura excepție este muzica, arta, drama și zona flexibilă care pot fi



______________________________________________________________________________________________________



70

susținute de mai mulți profesori. Mai precis, disciplinele din Zona Flexibilă pot fi acordate cadrelor

didactice de toate specializările, fiind acordată prioritate principalilor profesori ai clasei.

Educația artistică și fizică (PE) poate fi oferită profesorilor din învățământul primar, în cazul în care

profesorii specializați nu sunt în măsură să acopere numărul de ore de predare în școala respectivă.

În plus, în școlile primare de patru sau cinci cadre didactice, profesorii din învățământul primar pot

preda informatică și tehnologia informației, cu condiția să dețină un certificat de nivel B de

competențe în domeniul informaticii și al tehnologiei informatice.

Profesorii au voie să predea la aceeași clasă timp de doi ani consecutivi și numai în cazuri

excepționale li se poate permite să-și depășească predarea pentru încă un an. În astfel de cazuri, este

necesară o propunere motivată a consiliului profesorilor și consimțământul consilierului educației

primare.

Școlile primare sunt obligate să furnizeze servicii de predare pentru 170 de zile pe an, adică 35 de

săptămâni pe an, câte cinci (5) zile fiecare (de luni până vineri), între orele 8-15. Planul cadru este

următorul:

SUBIECTE CALENDAR PE SUBIECTE ȘI CLASE

A /

O A B C D E F

1 EDUCATIE

RELIGIOASA - - 2 2 1 1

2 LIMBA 9 9 8 8 7 7

3 MATEMATICĂ 5 5 4 4 4 4

4 ISTORIE - - 2 2 2 2

5 STUDIUL MEDIULUI 4 4 2 2 - -

6 GEOGRAFIE - - - - 2 2

7 STIINTELE NATURII - - - - 3 3

8 CIVICĂ EDUCAȚIE - - - - 1 1

9

EDUCATII ARTE:

Arte vizuale

Muzică

Dramă

(4)

2

1

1

(4)

2

1

1

(3)

1

1

1

(3)

1

1

1

(2)

1

1

-

(2)

1

1

-

10 EDUCAȚIE FIZICĂ 3 3 3 3 2 2



______________________________________________________________________________________________________



71

11 LIMBA ENGLEZA 1 1 3 3 3 3

12

ZONĂ FLEXIBILĂ -

ACTIVITĂȚI DE

EXPERIENȚĂ

3 3 2 2 - -

13 LIMBA STRĂINĂ 2

(Franceză sau germană) - - - - 2 2

14

TEHNOLOGII

INFORMAȚIONALE ȘI

COMUNICAȚII (TIC)

1 1 1 1 1 1

TOTAL 30 30 30 30 30 30

3. Învățământul secundar

Învățământul secundar din Grecia include două cicluri: învățământul secundar obligatoriu și ne-

obligatoriu.

Învățământul secundar obligatoriu este asigurat de școlile secundare inferioare

( Gimnazii ), zi și seral, cu durata de 3 ani.

Școala Secundară inferioară ( Gymnasio ) îi ajută pe elevi să :

- extindă sistemul lor de valori și se îndreaptă spre obiectivele creative și acțiunile umanitare

- combine achiziția de cunoștințe cu preocupările sociale corespunzătoare

- se ocupe cu succes de situații diferite și să caute în mod responsabil soluțiile, pe fondul unui

climat de dialog creativ și efort colectiv

- cultive expresia lor lingvistică, pentru a-și formula gândurile în mod clar și corect, atât oral, cât și

în scris

- descopere competențele, înclinațiile, aptitudinile și interesele

- afle mai multe despre diferitele profesii în contextul vieții culturale, sociale și economice.

Absolvenții școlilor din învățământul secundar inferior primesc un titlu numit

ApolytirioGymnasiou (Certificatul de absolvire a școlii secundare inferioare). Acest certificat

include informații despre nota finală, precum și gradele analitice pe curs pe care elevul le-a obținut

și este o condiție prealabilă pentru intrarea în Lykeio (Învățământul secundar superior).

Învățământul secundar ne-obligatoriu este împărțit în:

Educație generală oferită la licee ( Lykeia ), cu durata de 3 ani la zi și 4 ani la seral.

Învățământul profesional (EPAL), zi sau seral de 3 și, respectiv, 4 ani de prezență.



______________________________________________________________________________________________________



72

Scopul învățământului general non-obligatoriu la școala generală secundară ( Lykeio ), este

înțelegerea în profunzime și specializarea în mai multe domenii cognitive prin:

- o educație generală de înaltă calitate, care contribuie la dezvoltarea echilibrată cognitivă,

emoțională, intelectuală și fizică a tuturor elevilor

- încurajarea gândirii critice, cultivarea inițiativei, creativității și abilităților elevilor

- aplicarea cunoștințelor și abilităților de rezolvare a problemelor

- promovarea moștenirii naționale, religioase și culturale, dar și pregătirea tinerilor pentru a se

alătura societății civile europene

- respectul pentru drepturile omului, diversitatea și diferențele culturale într-un context

multicultural

- consolidarea valorilor libertății, democrației, colegialității și solidarității și sensibilizarea

cetățenilor activi

- cultivați abilităților care vor facilita accesul la piața forței de muncă.

Lykeio (absolvenții de învățământ secundar superior) primesc un titlu numit ApolytirioLykeiou

(Certificatul de absolvire a școlii generale secundare superioare). Acesta include informații despre

nota finală, precum și scorurile analitice pe care elevul le-a obținut în diferite discipline. De

asemenea, oferă dreptul la înscrierea în învățământul terțiar prin examene la nivel pan-elen.

4. Educație post-secundară

Școlile secundare superioare de învățământ (EPAL) oferă, de asemenea, un ciclu de studii post-

secundare, de tip " Ucenicie ". Participarea este opțională.

Obiectivele serviciilor de învățământ profesional furnizate de școlile profesionale superioare

(EPAL) (zi și seară) pot fi rezumate după cum urmează:

- furnizarea de educație generală de înaltă calitate

- pregătirea tinerilor să se alăture societății civile europene

-consolidarea valorilor libertății, democrației, colegialității și solidarității și formarea unei conștiințe

civice active

- furnizarea de abilități și competențe profesionale integrate care să faciliteze accesul studenților la

piața forței de muncă

- consolidarea abilității de a ține pasul cu evoluțiile din sectorul ocupării forței de muncă

- recepționarea și asimilarea noilor cunoștințe, abilități și competențe tehnologice și profesionale în

cadrul Învățării pe tot parcursul vieții

- dezvoltarea carierei prin studii superioare



______________________________________________________________________________________________________



73

-elaborarea de acțiuni de asigurare a calității în învățământul tehnico-profesional.

Institutele de formare profesională (IEK) sunt principalii furnizori de educație postliceală non-

terțiară . Acestea funcționează în cadrul educației non-formale. Acestea conduc a obținerea de

certificate recunoscute la nivel național-Certificat de formare profesională (VEK).

IV. 3.Sistemul de învățământ din Italia

Învățământul preșcolar începe la vârsta de 3 ani și durează 3 ani. Nu este obligatorie, dar are

o rată de participare aproape totală (93,4% conform datelor recensământului). Ea reprezintă etapa

inițială a sistemului de învățământ și este în principal destinată introducerii copiilor într-un mediu

educațional.

În Italia, învățământul este obligatoriu timp de 10 ani, de la 6 la 16 ani, și acoperă primul

ciclu de învățământ de opt ani (5 ani de învățământ primar, 3 ani de învățământ secundar inferior) și

primii doi ani de învățământ secundar superior şcoală. Sectorul de stat este coloana vertebrală a



______________________________________________________________________________________________________



74

sistemului educațional italian, iar majoritatea studenților frecventează școli și universități de stat,

deși există și școli private.

Învățământul primar (ISCED 1) durează 5 ani, pentru copii între 6 și 11 ani. Copiii trebuie

să aibă vârsta de șase până la data de 31 decembrie a anului în cauză pentru a se înscrie. Ciclul

primar de cinci ani este împărțit în două părți; primii doi ani concentrându-se pe abilitățile de bază

și ultimii trei ani introducând elevii în concepte mai largi.

Școala secundară inferioară (ISCED 2) durează 3 ani, pentru copiii între 11 și 14 ani. Ca și

în cazul școlii primare, există un curriculum național care trebuie studiat de toți copiii. Numărul

săptămânal al orelor alocate

fiecărei discipline este specificat

de Ministerul Educației. La

sfârșitul celui de-al treilea an,

elevii susțin examenul de stat,

cuprinzând lucrări scrise în

limba italiană, o limbă străină și

matematică și știință, urmate de

o examinare orală în toate

disciplinele, cu excepția religiei. Elevii de succes primesc diploma de școală secundară inferioară.

După finalizarea primului ciclu de învățământ, Legea Finanțelor din 2007 a extins învățământul

obligatoriu cu doi ani (de la 14 la 16 ani), care poate fi realizat fie în școlile secundare superioare de

stat, fie prin intermediul cursurilor de formare profesională de trei ani, sub responsabilitatea

Regiunilor (Legea 133/2008).

Învățământul secundar superior include căi de durată diferită, împărțite în două ramuri

principale:

învățământ secundar superior, sub responsabilitatea Ministerului Educației, pe 5 ani;

educație și formare profesională sub responsabilitatea regiunilor, cu durata de 3 sau 4 ani.

Persoanele în vârstă de 15 ani pot participa la ultimul an de învățământ obligatoriu printr-o

ucenicie. În anumite condiții, educația parentală și școlile private sunt permise.

Există trei tipuri de școli secundare superioare:

Liceu - oferă o gamă largă de căi: artistice, clasice, științe umane, lingvistice, muzică, dans

și știință. Unele dintre ele oferă opțiuni suplimentare, cum ar fi economia sau științele

aplicate.



______________________________________________________________________________________________________



75

Institut tehnic (Liceu tehnic)

Institut profesional (școala profesională)

Institutele tehnice și profesionale oferă de asemenea o gamă largă de specializări și opțiuni în

sectoarele economice și tehnologice (școli tehnice) și în sectoarele Servicii și industrie și artizanat

(școli profesionale).

Din 2001, toți elevii au aceleași programe de bază pentru primii doi ani de liceu; cursurile

lor de specialitate încep în al treilea an. Toate căile de învățământ secundar superior au condus fie

la o diplomă de licență, o diplomă de studii tehnice sau o diplomă de învățământ profesional

(ISCED3a). Pentru a primi Diploma di Scuola Superiore, cunoscută și sub denumirea de Diploma

di Maturità (diplomă de gimnaziu), studenții trebuie să promoveze examene scrise și orale.

Țara este împărțită în cartiere școlare administrate de birourile provinciale locale de

educație. Cu toate acestea, curricula și examenele din școlile de stat sunt stabilite de Ministerul

Educației, în consultare cu un organism consultativ, Consiliul Național pentru Educație.

În teorie, acest sistem centralizat ar trebui să asigure același standard de educație în întreaga țară,

deși în practică există o diferență considerabilă între calitatea educației în școlile din nord și sud;

primul fiind considerat superior. În ultimii ani a existat o scădere progresivă a responsabilității

școlii față de autoritățile regionale de învățământ; un efect a fost acela de a oferi școlilor un grad

limitat de libertate în stabilirea propriilor curriculum-uri. Din septembrie 2000, școlile de stat au

fost, de asemenea, responsabile pentru gestionarea propriilor finanțe.

În plus, sistemul de educație și formare profesională, care intră în competența regiunilor,

face parte din sistemul național de educație și formare profesională și este organizat pe două căi de

bază: cursuri de trei ani, care au condus la acordarea Attestato di qualifica di operatore

professionale (certificat de operator profesional) (ISCED3c) și cursuri de patru ani, care conduc la o

Diploma professionale di tecnico (diplomă de tehnician profesionist) (ISCED3a).

Calificările dobândite în cadrul sistemului regional sunt recunoscute la nivel național.

Instruirea comunitară în domeniul formării profesionale din Italia sprijină pe cei care au

nevoie de o educație profesională continuă și cei cu risc de șomaj de lungă durată. Oferta de

formare continuă, adresată angajaților sau șomerilor care caută un nou loc de muncă, este extrem de

largă și este alcătuită atât din inițiative de formare publice, cât și din fonduri private.

Învățământul și formarea tehnică superioară (ISCED4c) este regional și poate avea loc prin două

căi:



______________________________________________________________________________________________________



76

Învățământul superior și formarea tehnică superioară (IFTS). La sfârșitul unui curs IFTS, un

Certificato di specializzazionetecnica superiore (Certificat de specializare superioară) este

acordat de Regiuni (ISCED4a).

Institutele tehnice superioare (ITS). Acestea sunt cursuri regionale cu caracter specializat și

sunt stabilite pe baza planurilor teritoriale regionale, administrate ca o fundație

participativă, incluzând autorități locale și regionale și alte autorități locale, universități,

întreprinderi și centre de formare. La ITS pot participa tineri și adulți care dețin o diplomă

de maturitate. La sfârșitul cursurilor ITS, se eliberează o Diplomă de Învățământ Superior.

Aceste calificări, acordate de Ministerul Educației, se referă la zone specifice, definite la

nivel național, de inovare tehnologică ridicată.

Toți elevii pot intra în universitate, cu condiția ca ei să urmeze un ciclu de cinci ani la școala

secundară și să dobândească diploma de maturitate, iar acum este comun pentru studenții care au

frecventat școlile tehnice și profesionale să meargă la universitate.

Învățământul superior din Italia se încadrează în patru categorii distincte: învățământul universitar,

formarea artistică și muzicală la nivel superior, formarea tehnică la nivel superior și alte oportunități

de învățământ superior.

Întregul sector, dar mai ales categoria de învățământ universitar, a suferit o reînnoire radicală la

sfârșitul anilor '90, motivată atât de alegerile de importanță națională, cât și de dorința de aliniere a

sistemului la modelul european evidențiat prin Procesul de la Bologna.

Sunt disponibile, de asemenea, uceniciile, care variază în funcție de tipul de contract de

ucenicie. Primul și al treilea tip de ucenicie sunt legate de calificările și diplomele recunoscute la

nivel național și sunt eliberate la sfârșitul altor cursuri ale sistemului de învățământ. Primul tip de

ucenicie urmărește obținerea unei calificări profesionale recunoscute la nivel național. Cea de-a

doua și cea mai obișnuită formă permite

elevului să obțină o certificare de la

întreprindere și, în cele din urmă, îi dă

dreptul să susțină un examen pentru a obține

o calificare recunoscută la nivel național.

Cateva specificități:

1. Copiii, în școala elementară, au 2

învățătoare, plus învățătoare de suport care



______________________________________________________________________________________________________



77

intervine pentru copiii cu probleme. Una dintre învățătoare se ocupă de materiile exacte,

cealaltă de cele literare.

2. Ședințele cu părinții sunt extenuante, căci pe motivul confidențialității se stă la coadă, după

ce în prealabil ești înscris pe o lista și profesorii îți explică situația și notele și eventualele

probleme. Situația școlară este notată și în fișele cu care copiii trebuie să vină semnate de

părinți.

3. Se intră până la 8 și un sfert, după care școala se închide. Dacă părinții au nevoie să intre

între timp, există un portar care comunică între ține și învățătoare sau profesor. Pentru a

scoate copilul din școală în timpul orelor este nevoie de legitimare și motiv bine întemeiat.

4. Întârzierile nu prea erau bine acceptate și de multe ori copiii sunt lăsați pe coridor să aștepte

a două oră și li se pune cu absență.

5. Copii repetenți la școală primară sunt mai puțini, la gimnaziu devin mai severi profesorii iar

la liceu devine importantă trecerea anului. Trecerea cu bine a anului școlar este mai dificilă

decât examenele, iar notele de 9 și 10 sunt extrem de rare

6. În Italia nu există ascultare din lecția de zi, ci la fiecare materie se predă câteva săptămâni

bune (4-5), după care începe ascultarea sau testarea. Ascultarea este programată, în sensul

că elevul știe exact când va fi ascultat la materia X și trebuie să se pregătească cât de bine

poate pentru acea zi.

7. Sistemul nu se bazează pe redarea noțiunilor predate, ci pe întrebări practice, de logică,

bazate pe noțiunile învățate

8. Aptitudinile elevilor sunt descrise în general la foaia matricolă pe care o primește elevul la

fiecare sfârșit de semestru, unde părintele găsește o mică caracterizare a plusurilor, materiile

unde mai trebuie lucrat și comportamentul copilului. Asta până la liceu, unde nu se mai

primește foaia matricolă, care se poate consulta însă online.

9. La sfârșitul școlii medie, fiecare elev primește și câte o îndrumare din partea profesorului

coordonator al clasei, care în prealabil s-a consultat cu ceilalți profesori, spre ce liceu ar fi

indicat să se orienteze. Nu este însă ceva obligatoriu.

10. Media la fiecare materie nu este întotdeauna media aritmetica exactă a notelor, ci contează

foarte mult activitatea la clasă sau eventualele activități extrașcolare.

11. În general pentru părinții italieni nu este o tragedie dacă copilul rămâne repetent, o

consideră ca pe o lecție pe care, uneori, trebuie să o primescă copilul.

12. In Italia, elevii cu nevoi speciale sunt integrați în învățământul de masă și nu în școli

speciale.



______________________________________________________________________________________________________



78

WORKSHOP

Stabiliți elemente de asemănare și deosebire între sistemul de învățământ românesc și cel

italian. Argumentați.

IV. 4.Exemplu de bună practică ,,Școala Naţională de sport” Malta

Educaţia în Malta este

obligatorie până la vârsta de 16 ani şi

este organizată de trei furnizori:

statul, biserica sau mediul privat.

Statul maltez este responsabil pentru

asigurarea accesului egal la educaţie

pentru toţi copiii.

Obiectivele educaţiei în

Malta sunt dezvoltarea intelectuală şi

morală, cât şi asigurarea pregătirii şi

calificării fiecărui cetăţean astfel

încât să contribuie productiv la

economia naţională.

Un exemplu de bună practică în domeniul prevenirii părăsirii timpurii a școlii este ,,National

SportsSchool’’. Aceasta este prima şcoala malteză dedicată performanţei în sport, care a fost înfiinţată

în septembrie 2012.

Fiind recunoscută ca centru naţional de excelenţă în sport, finanţată integral de guvernul

maltez, ,,Şcoala Naţională de Sport” are ca obiectiv furnizarea oportunităţilor pentru toţi copiii din

Malta, de a îşi dezvolta talentele sportive ca parte integrantă a educaţiei şcolare.Aceasta este o şcoală

co-educaţională pentru elevii care au reale talente sportive şi un înalt potenţial de performană în zona

sportului pe care îl practică.

,,Şcoala Naţională de Sport” este localizată în Pembroke, lângă Valletta, fiind recunoscută

ca unicul centru naţional al

excelenţei în sport din Malta. În

prezent aici învaţă 217 elevi cu

vârste cuprinse între 11 şi 15 ani,

care sunt fiecare specializaţi în unul

din cele 16 sporturi care sunt

dezvoltate la nivel de performanţă în

această şcoală. Această instituţie

şcolară permite tinerilor sportivi să

urmeze de la o vârstă fragedă un

program specializat de formare în

cadrul sportului, fără a pierde din atenţie un nivel ridicat al educaţiei lor academice. Un obiectiv final



______________________________________________________________________________________________________



79

al ,,Şcolii Naţionale de Sport” din Malta este să îşi consilieze şi orienteze elevii spre o dublă carieră de

succes în sport, dar şi un nivel ridicat al pregatirii şi al realizărilor academice.

Cele trei credinţe ale managerului şi profesorilor şcolii sunt următoarele:

Nu există limită pentru a îmbunătăţi mereu

Atitudinea este contagioasă. Merită să te molipseşti de la noi?

Tot ceea ce faci şi spui est o reflexie a ta.

Chiar de la intrarea în moderna şi frumoasa clădire a şcolii, la loc de onoare sunt afişate

viziunea şi misiunea şcolii:

La intrebarea adresată directorului şcolii, domnului George Micallef, de ce ar alege elevii

maltezi să vină la ,,National Sport School”, răspunsurile au fost următoarele:

Aici predomina calitatea, în detrimentul cantităţii. Ne focusăm pe un anumit număr

restrâns de domenii pentru a concentra atenția fiecarui elev.

Instruirea sportivă de înaltă performanță oferită de antrenorii de top este integrată cu

studii academice. Elevii urmează un curriculum echilibrat al studiilor şcolare împreună

cu specializarea lor sportivă. Elevii primesc coaching în cadrul zilei de școală, care

este programată cu atenție în jurul subiectelor academice. Se acordă o mare atenție

oferindu-le elevilor posibilitatea de a maximiza nu numai potențialul lor sportiv, ci și

cel educaţional.

Curriculum-ul pentru clasele a VII-a, a VIII-A si a IX-a este următorul:

CURRICULUM pentru clasa a VII-a si a VIII-a

Matematica 5 Stiinte sociale 1

Engleza 5 Fundamentele pregatirii sportive 1

Malteza 4 TIC 1

Limbi straine 3 Sportul ales 8

Stiinte

integrate 4 Atletism 1

Religie 2 Inot 1

Istorie 1 Gimnastica 1

Geografie 1 Consiliere si orientare 1

TOTAL 40 ore/saptamana

*60 minute sesiunea



______________________________________________________________________________________________________



80

CURRICULUM pentru clasa a IX-a

Matematica 5 Disciplina optionala 2 4

Engleza 5 Studii despre mediu 2

Malteza 4 Fundamentele pregatirii sportive 1

Limbi straine 3 TIC 1

Fizica 4 Sportul ales 5

Religie 1 Consiliere si orientare 1

Disciplina optionala 2 4

TOTAL 40 ore/saptamana

,,Şcoala Naţională de Sport” este

singura școală locală care leagă strâns studiile

sportive și academice prin oferirea unui

mediu academic flexibil, adaptat cerințelor

sportive ale elevilor. Are o identitate distinctă

în cadrul unui cadrul sistemului educaţional

din Malta, oferind facilități adecvate atât

pentru fete, cât şi pentru băieţi, cu uniformă

proprie și îmbrăcăminte sport, cu transport și

resursele educaționale furnizate în mod

gratuit de stat. Accesul elevilor către această unitate şcolară se face doar prin selecție.



______________________________________________________________________________________________________



81

Toţi elevii care doresc să aplice pentru această unitate şcolară trebuie să completeze un

formular de aplicaţie, să participe la probele practice sportive şi să promoveze examenele naţionale de

evaluare comparativă.

În final, elevii aflaţi pe lista scurtă a

celor admişi pentru ultima etapă a selecţiei,

sunt invitaţi să participe la un interviu şi la un

test medical.

În vederea

selecţiei

sunt avute în

vedere

rapoartele

şcolare ale

elevilor,

rapoartele de evaluare psihologică educațională pentru

ultimii doi ani, dovezile şi recomandările

suplimentare.

Următoarele criterii trebuie îndeplinite pentru ca

elevii să fie eligibili pentru ,,Şcoala Naţională de Sport”, în

anul şcolar :

Candidații trebuie să fie nominalizați de o asociație sportivă națională acreditată. Elevii care

candidează trebuie să fie consideraţi de asociaţiile sportive ca fiind cei mai promițători în

domeniul lor de sport la nivel național.

Candidații trebuie să fii împlinit 16 ani și să fii participat la echipele de tineret organizate în

cadrul unei asociații sportive naționale acreditate, înainte de 1 septembrie 2017.

Candidații trebuie să fii promovat examenele naţionale de evaluare comparativă.

Mai multe imagini reprezentative despre dotările impresionante ale acestei unităţi şcolare din

Malta sunt disponibile, în format video, la următoarele link-

uri:https://www.youtube.com/watch?v=wFCpWtQtpsw&feature=youtu.be,

https://www.youtube.com/watch?v=uUG-mJ34js4, cât şi în fotografiile de mai jos



https://www.youtube.com/watch?v=wFCpWtQtpsw&feature=youtu.be

https://www.youtube.com/watch?v=uUG-mJ34js4

______________________________________________________________________________________________________



82

BIBLIOGRAFIE:

Benea, M. C., (2000), Managementul stresului profesional, Deva, Editura Emia

Bradley Nelson, Codul emoțiilor, Editura Ad. Divin 2012

Communication de la Commission EUROPE 2020 – Une strategie

pourunecroissanceintelligente, durable et inclusive. (2010). Bruxelles.

Dezvoltarea sistemului național de management și asigurare a calității în învățământul

preuniversitar (vol. 1-3). (2011). București: ARACIP/ Ed. Sigma.

Gordon, T. , Burch, N. (2011). Profesorul eficient – programul Gordon pentru îmbunătățirea

relației cu elevii. București. Editura Trei.

Illeris, K. coord. (2014). Teorii contemporane ale învățării – autori de referință. București.

Editura Trei.

Iosifescu, C-Ș. Mihăilă, C-V. Munteanu, M-V. Novak, C. Petrescu, P.C. Pop, V.L. (2013).

Studiu Național privind Stadiul Dezvoltării Culturii Calității la nivelul Sistemului de

Învățământ Preuniversitar. București. Agenția Română de Asigurare a Calității în

Învățământul Preuniversitar.

Jacques Martel, Marele dicționar al bolilor si afecțiunilor, Editura: Ascendent,2017

Jurnalul oficial al Uniunii Europene C 155/1. Recomandarea Parlamentului European și a

Consiliului din 18 iunie 2009 privind stabilirea unui cadru european de referință pentru

asigurarea calității în educație și formare profesională.

Jurnalul oficial al Uniunii Europene C 183/30. Concluziile Consiliului din 20 mai 2014

privind asigurarea calității în sprijinul educației și formării profesionale

Lise Bourbeau,Cele 5 răni care ne împiedică să fim noi înșine,Editura: Ascendent, 2014

Viorel Paraschiv, Nicoleta Chiriac SISTEMUL EDUCAŢIONAL DIN OLANDA.

DESCENTRALIZAREA ŞI PROCESUL DE EVALUARE, Romanian Journal of

Education Volum 1 number 3-4

Percek, A., (1992) Stresul şi relaxarea, Bucureşti, Editura Teora

Pleşca, Maria, Managementul stresului şi prevenitea epuizării profesionale a cadrelor

didactice, experiment

Preda, Vasile Radu, (2010), Efecte ale stresului şi strategii de coping la cadre didactice şi la

elevi, rezumat teză de doctorat

Stănculescu, Elena, (2015), Managementul stresului în mediul educaţional, ediţia a II-a

revizuită şi adăugită, Bucureşti, Editura Universitară



______________________________________________________________________________________________________



83

Șova T.; Cojocaru-Borozan, M., (2014), Stresul ocupaţional al cadrelor didactice. Note de

curs. Chişinău, Tipografia din Bălţi

Ţabără, A., (2009), Managementul stresului în învăţământul preuniversitar, Vatra Dornei,

studiu

Preda,V., (2006), Modele explicative şi metode de investigare a mecanismelor de gestionare

a stresului, în: M. Ionescu (coord.), Abordări conceptuale şi praxiologice în ştiinţele

educaţiei, ClujNapoca, Editura Eikon

WEBOGRAFIE:

https://hurauxtherapiesalternatives.com/

http://dailyhealthpost.com/types-of-pain-linked-to-emotional-states

http://eliberareemotionala.ro



http://dailyhealthpost.com/types-of-pain-linked-to-emotional-states

Introducere - Casa Corpului Didactic Brasov - Noutati

Documents

Transcript of Introducere - Casa Corpului Didactic Brasov - Noutati