C-257/11 Pending Case, Gran Via Moineşti

Dosar nr. 9398/2/2009

ROMÂNIACURTEA DE APEL BUCUREŞTI

SECŢIA A VIII-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

ÎNCHEIEREŞEDINŢA PUBLICĂ DE LA 13.12.2010

CURTEA CONSTITUITĂ DIN:PREŞEDINTE - DIANA MAGDALENA BULANCEA

GREFIER - GRIGORE DICULESCU

Pe rol se află spre soluţionare acţiunea în contencios administrativ-fiscal formulată de reclamanta SC GRAN VIA MOINEŞTI SRL, în contradictoriu cu pârâtele AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ şi ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE SECTOR 1, având ca obiect „anulare acte administrativ-fiscale”.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă reprezentantul reclamantei SC GRAN VIA MOINEŞTI SRL, avocat, în baza împuternicirii avocaţiale nr.17383/7.10.2009 aflată la fila 3 din dosar, lipsind celelalte părţi.

Procedura de citare este legal îndeplinită.S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:Reprezentatul reclamantei depune precizările solicitate de către

instanţă la termenul anterior, în exemplare şi pentru comunicare. Mai arată faptul că insistă în cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, în vedere pronunţării unei hotărâri preliminare asupra punctelor expuse în scris, pentru considerentele cuprinse în cererea depusă.

Curtea reţine spre soluţionare cererea de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, în vedere pronunţării unei hotărâri preliminare, în ceea ce priveşte aspectele invocate.

C U R T E A,

Având nevoie de timp pentru a delibera, conform dispoziţiilor art. 260 din Codul de procedură civilă, şi pentru a da posibilitatea părţilor să depună concluzii scrise, conform art. 146 din Codul de procedură civilă,

DISPUNE:

Amână pronunţarea la data de 20.12.2010.Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13.12.2010.

PREŞEDINTE, GREFIER,

DIANA MAGDALENA BULANCEA GRIGORE DICULESCU

1

Dosar nr. 9398/2/2009

ROMÂNIACURTEA DE APEL BUCUREŞTI

SECŢIA A VIII-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

ÎNCHEIEREŞEDINŢA PUBLICĂ DE LA 20.12.2010

CURTEA CONSTITUITĂ DIN:PREŞEDINTE - DIANA MAGDALENA BULANCEA

GREFIER - GRIGORE DICULESCU

Pe rol se află pronunţarea asupra cererii de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, în vedere pronunţării unei hotărâri preliminare, în cauza privind pe reclamanta SC GRAN VIA MOINEŞTI SRL, în contradictoriu cu pârâtele AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ şi ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE SECTOR 1, având ca obiect „anulare acte administrativ-fiscale”.

Cauza a avut termen la data de 13.12.2010, când părţile au pus concluzii pe cererea de sesizare, concluzii ce au fost consemnate în încheierea de şedinţă întocmită la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, conform art. 260 din Codul de procedură civilă, şi pentru ca părţile să poată depune concluzii scrise, conform art. 146 Codul de procedură civilă, a amânat pronunţarea pentru astăzi, când a hotărât următoarele:

CURTEA,

Deliberând asupra cererii de faţă, constată următoarele:I. Obiectul acţiunii judiciareLa data de 08.10.2009, reclamanta SC GRAN VIA MOINEŞTI SRL,

societate comercială cu răspundere limitată, persoană juridică română, înregistrată în Registrul comerţului sub nr. J40/7146/2008, CUI 19147534, cu sediul social în România, municipiul Bucureşti, str. Clucerului nr. 35, tronson 2, etaj 1, biroul 4, sector 1, a sesizat Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, solicitând anularea Deciziei de impunere nr. 276 emisă la data de 12.05.2009 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. 3196678, încheiat la data de 08.05.2009, de către pârâta Administraţia Finanţelor Publice Sector 1, precum şi a Deciziei nr. 326 emisă la data de 11.09.2009 de către Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.

II. Situaţia de faptPrin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 431 la

data de 16 martie 2007 la Biroul Notarului Public „Amzulescu Marius”, reclamanta SC GRAN VIA MOINEŞTI SRL a cumpărat de la SC MONDIAL ELITE EAST S.R.L., persoană juridică română, o suprafaţă de teren de 31.667,12 mp identificată la punctul 1. (i) din contract şi denumită „Terenul” şi „construcţiile edificate pe acesta, având suprafaţă totală de 15.198,15 mp, compuse din C6-cabină poartă – în suprafaţă de 5,25 mp, C7-ghenă gunoi – în suprafaţă totală de 89,25 mp, C8-cabină cântar – în suprafaţă de 12,13 mp; C9-basculă cântar – în suprafaţă de 50,71 mp; C10-magazie - în suprafaţă de 189,85 mp; C11-magazie materiale - în suprafaţă de 623,63 mp; C12-magazie - în suprafaţă de 198,80 mp; C13-

2

depozit carburanţi - în suprafaţă de 110,87 mp; C14-bunker - în suprafaţă de 14,55 mp; C15-magazie - în suprafaţă de 67,21 mp; C16-pavilion administrativ - în suprafaţă de 835,98 mp; C17-hală producţie - în suprafaţă de 8.018,37 mp; C18-magazie - în suprafaţă de 113,10 mp; C19-depozit deşeuri - în suprafaţă de 71,29 mp; C20-depozit deşeuri tablă - în suprafaţă de 78,50 mp; C21-depozit produse semifinite - în suprafaţă de 724,11 mp; C22-turnătorie - în suprafaţă de 814,31 mp; C23-cabină poartă - în suprafaţă de 15,54 mp; C24-depozit produse finite - în suprafaţă de 2.230,95 mp; C25-şopron - în suprafaţă de 253,00 mp; C26-birou - în suprafaţă de 37,67 mp; C27-staţie pompe - în suprafaţă de 98,33 mp; C28-bazin decantare - în suprafaţă de 138,05 mp; C29-tunel tehnologic - în suprafaţă de 390,88 mp şi C30-bazin decantare - în suprafaţă de 15,82 mp („Construcţiile”).” Terenul şi construcţiile sunt denumite, potrivit aceluiaşi articol din contract, împreună „Proprietatea”.

Potrivit punctului 7 din contract, „preţul total convenit al vânzării Proprietăţii este egal cu echivalentul în RON a 17.416.916 Euro, adică 58.733.324,1352 RON („Preţul”), respectiv 550 Euro/mp”, iar potrivit punctului 8, „din Preţ, 11.408.280,62 RON reprezintă contravaloarea Construcţiilor, iar restul reprezintă contravaloarea terenului.”.

Conform punctului 15 din contract, „odată cu transferul dreptului de proprietate asupra Proprietăţii se transferă Cumpărătoarei (n.n. reclamantei SC GRAN VIA MOINEŞTI SRL) şi autorizaţia de desfiinţare nr. 1065/20.10.2006 eliberată de Primăria Sectorului 6 Bucureşti, cu toate drepturile şi obligaţiile ce rezultă din aceasta.”

Pentru perfectarea tranzacţiei, vânzătoarea SC MONDIAL ELITE EAST S.R.L. a emis factura fiscală nr. 5569682 din data de 22.03.2007, pentru suma totală de 58.733.324,1352 lei, la denumirea produselor fiind individualizate: 1. Construcţii conform anexă - 11.408.280,62 lei şi 2. Teren aferent construcţiilor – 47.325.043,52 lei, factură acceptată la plată de reclamanta SC GRAN VIA MOINEŞTI SRL.

Potrivit autorizaţiei de desfiinţare nr. 1065/20.10.2006 eliberată de Primăria Sectorului 6 Bucureşti, a fost autorizată executarea lucrărilor de desfiinţare pentru corpurile C24—parţial; C26, C27, C28, C29, C30, iar potrivit raportului de inspecţie fiscală nr. 3196678, încheiat la data de 08.05.2009, de către pârâta Administraţia Finanţelor Publice Sector 1, anexa nr. 10, rezultă că la data de 30.09.2008 a fost încheiat procesul-verbal de recepţie a lucrărilor de demolare nr. 01/30.09.2008, precum şi faptul că din suprafaţa totală construită de 15.336,02 mp, a rămas o construcţie nedemolată, respectiv un post trafo în suprafaţă de 233,70 mp. În valoare de 175.786 lei, pentru care taxa pe valoarea adăugată a fost calculată de organele fiscale la 33.399 lei.

Reclamanta SC GRAN VIA MOINEŞTI SRL a obţinut certificatul de urbanism nr. 1099/89T din data de 16.04.2008, eliberat de Primarul Sectorului 6 Bucureşti, în vederea obţinerii autorizaţiei de construire pentru „construire complex rezidenţial (7 blocuri) 2S+P+15E+ET, cu spaţii comerciale la parter şi locuinţe la etaje; parcare subterană, drumuri de acces, alei pietonale, spaţii verzi şi împrejmuire şi branşamente la utilităţi”, pe suprafaţa de teren de 31.667,12 mp cumpărată prin contractul de cumpărare nr. 431/16.03.2007, întocmind documentaţia necesară potrivit cerinţelor acestuia.

Din punct de vedere fiscal, reclamanta a dedus taxa pe valoarea adăugată pentru întreaga Proprietate achiziţionată, în valoare de 58.733.324,1352 RON, potrivit dispoziţiilor art. 145 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicat în Monitorul Oficial al

3

României nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, în forma în vigoare la data tranzacţiei, aplicând taxarea inversă, potrivit dispoziţiilor art. 160 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

Urmare a depunerii, de către reclamanta SC GRAN VIA MOINEŞTI SRL, a decontului de TVA cu soldul sumei negative cu opţiune de rambursare înregistrat la pârâta ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE SECTOR 1 sub nr. 3002779/27.10.2008, în luna februarie 2009 delegaţi din cadrul pârâtei au efectuat o inspecţie fiscală parţială, având ca obiect verificarea modului de calcul, înregistrare şi declarare, în cuantumul şi termenele legale, a taxei pe valoarea adăugată, de către reclamantă, pentru perioada 31.10.2006-30.09.2008.

La data de 08.05.2009, în urma controlului fiscal efectuat, a fost întocmit Raportul de inspecţie fiscală înregistrat sub nr. 3196678, iar la data de 12.05.2009, în baza acestuia, pârâta Administraţia Finanţelor Publice Sector 1 a emis Decizia de impunere nr. 276 prin care, in sarcina reclamantei SC GRAN VIA MOINEŞTI SRL au fost stabilite obligaţii totale de plată în sumă de 2.027.465 lei, compusă din: 534.641 lei reprezentând TVA solicitată şi acceptată la rambursare; 1.492.824 lei, reprezentând TVA stabilită suplimentar şi rămasă de plată, sume la care au fost calculate obligaţii fiscale accesorii în suma de 234.373 lei.

Organele de inspecţie fiscală au apreciat că, urmare a demolării construcţiilor achiziţionate prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 431 la data de 16 martie 2007, se impunea ajustarea taxei pe valoarea adăugată deductibilă în sumă de 2.027.465 lei aferentă construcţiilor demolate, pentru care reclamanta dedusese TVA-ul, în baza dispoziţiilor art. 149 alin. (4) lit. d) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.

La data de 19.06.2009, reclamanta SC GRAN VIA MOINEŞTI SRL a formulat contestaţia fiscală administrativă înregistrată la AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ sub nr. 245907, prin care a solicitat anularea atât a Raportului de inspecţie fiscală nr. 3196678/08.05.2009, cat şi a Deciziei de impunere nr. 276/12.05.2009, pentru motive de nelegalitate si netemeinicie, susţinând în esenţă că intenţia societăţii a fost întotdeauna de a achiziţiona doar terenul în scopul dezvoltării unui complex rezidenţial, în timp ce achiziţia construcţiilor a fost inevitabilă, întrucât formau un singur corp funciar, astfel încât nu a procedat la ajustarea TVA dedusă iniţial la achiziţia construcţiilor, întrucât demolarea construcţiilor existente pe suprafaţa de teren achiziţionată făcea parte din planul investiţional, iar noul proiect rezidenţial urma să fie folosit pentru realizarea de operaţiuni taxabile.

La data de 11.09.2009, Direcţia generală de soluţionare a contestaţiilor din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală a emis Decizia nr. 326/11.09.2009, prin care a respins contestaţia fiscală formulată de reclamantă împotriva actelor administrativ-fiscale.

Organul de soluţionare a contestaţiei administrative a reţinut, în esenţă, că reclamanta SC GRAN VIA MOINEŞTI SRL a dedus în mod nelegal taxa pe valoarea adăugată aferentă clădirilor achiziţionate prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 431 la data de 16 martie 2007, cu încălcarea prevederilor art. 145 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, în condiţiile în care aceasta nu a avut niciodată intenţia de a utiliza ca atare clădirile achiziţionate pentru realizarea de operaţiuni taxabile, ci în scopul de a le desfiinţa, iar reclamanta înseşi a tratat imobilul achiziţionat

4

ca pe un tot unitar, ca achiziţie de stocuri, şi nu la imobilizări, înregistrându-l ca atare în contabilitate.

Reclamanta apreciază că actele administrativ-fiscale atacate sunt nelegale si netemeinice, pentru interpretarea şi aplicarea eronată a legislaţiei româneşti şi europene în materie de deductibilitate a TVA.

Astfel, arată că în timp ce reprezentanţii ANAF din cadrul Administraţiei Finanţelor Publice sector 1 aprobă în actele administrative primare atacate deductibilitatea TVA aferentă terenului şi clădirilor edificate pe acesta, potrivit art. 145 alin. (2) lit. a) din Codul fiscal, însă aplică ajustarea TVA-ului aferent clădirilor, în baza art. 149 alin. (4) lit. d) din Codul fiscal, ANAF prin DGSC retine prin Decizia nr. 326/11.09.2009 ca TVA-ul aferent construcţiilor demolate nu era deductibil şi, prin urmare, nu se pune problema ajustării.

III. În drept

În ceea ce priveşte dreptul de deducere, ca şi reglementare, Codul Fiscal stabileste, la art. 145, alin. (2), ca „orice persoana impozabila are dreptul sa deduca taxa aferenta achizitiilor, daca acestea sunt destinate utilizarii in vederea realizarii de operatiuni taxabile". In completare, in Normele metodologice pentru aplicarea art. 145 din Codul fiscal se prevede expres ca, „orice persoana impozabila are dreptul de deducere la TVA din momentul in care intentioneaza sa desfasoare o activitate economica, elementul intentional urmand a fi evaluat in baza unor elemente obiective, cum ar fi faptul angajarii unor costuri, investitii pregatitoare necesare inceperii activitatii economice .

Potrivit art. 45 alin. (2) din Normele metodologice, exercitarea dreptului de deducere implica in mod necesar intrunirea a 3 cerinte:

• bunurile achizitionate sa fie utilizate pentru operatiuni ce dau drept de deducere;

• justificarea TVA sa se faca cu o factura sau alt document legal aprobat;

• sa nu se depaseasca perioada prevazuta de art. 147' alin. (2) din Codul Fiscal;

Cu privire la deductibilitatea TVA aferenta Proprietatii achizitionate de Gran Via, reclamanta arată următoarele:

Potrivit art. 7 din contract, pretul vanzarii a fost stabilit numai prin raportare la valoarea terenului la data perfectarii vanzarii dupa cum urmeaza: 31.667, 12m.p suprafata terenului X 550 EURII mp. X 3.3722 lei EUR = 58.733.342 lei.

Valoarea constructiilor aflate pe terenul achizitionat nu a fost avuta in vedere la stabilirea pretului intrucat:

a. constructiile aflate pe terenul cumparat erau lipsite de valoare din moment ce, asa cum se mentioneaza la art. 15 din contract, chiar vanzatorul intentiona sa le demoleze, obtinand si predand in acest sens cumparatoarei Gran Via autorizatia de desfiintare pentru constructii nr. 1065/20.10.2006, eliberata de Primaria Sectorului 6.

b. Gran Via era interesata doar de cumpararea terenului din moment ce intentiona edificarea pe respectivul teren a unui complex rezidential. Intentia Gran Via a fost ulterior obiectivata prin valorificarea

5

autorizatiei de desfiintare la data de 30.09.2008, data la care se incheie Procesul-verbal de demolare.

In aceste conditii, intrucat potrivit art. 7 din contract, pretul vanzarii purtator de TVA reprezenta doar valoarea terenului nu si valoarea constructiilor ce erau practic ca si demolate si lipsite de interes pentru cumparatoarea Gran Via, rezulta ca factura 5569682/22.03.2007 emisa de vanzator era purtatoare de TVA aferenta doar terenului achizitionat nu si constructiilor ce urmau sa fie demolate.

Defalcarea pretului în factura emisa de vanzatorul SC Mondial Elite East SRL nr. 5569682/22.03.2007, in valoare constructii si valoare teren, asa cum recunoaste si parata ANAF in Decizia 326/11.09.2009, „vizeaza exclusiv modul de inregistrare contabila a unor cladiri" parte a unui imobil in baza prevederilor din Reglementarile contabile simplificate, fara nicio legatura cu legislatia fiscala in materie de TVA. Asadar, defalcarea pretului in valoare constructii si valoare imobil este o operatiune strict contabila lipsita de relevanta sub aspectul TVA din moment ce Gran Via a achitat practic doar pretul terenului pe care urma sa edifice Complexul Rezidential.

In raport de aceste aspecte, intrucat pretul vanzarii era in fapt pretul terenului, TVA-ul aferent era deductibil integral in raport de dispozitiile art. 145 alin. (2) lit. a) din Codul Fiscal.

Privitor la Ajustarea TVA, reclamanta a precizat următoarele: Reprezentantii ANAF - Administratia Finantelor Publice Sector 1 au

retinut in mod corect ca in cauza sunt aplicabile dispozitiile art. 145 alin. (2) lit. a) din Codul Fiscal insa, au retinut gresit ca in egala masura sunt aplicabile si dispozitiile art. 149 alin. (4), lit. d) din Codul Fiscal ce stabilesc ajustarea TVA-ului in cazul bunurilor de capital.

Apreciind in mod gresit ca imobilele constand in constructiile aflate pe teren fac parte din scopul cumpararii, organele de inspectie fiscala au incadrat in mod gresit constructiile in categoria bunurilor de capital aplicandu-le principiul ajustarii dreptului de deducere al TVA prevazut de art. 149, alin. (4), lit. d) din Codul Fiscal.

Constructiile edificate pe terenul cumparat de Gran Via nu sunt bunuri de capital intrucat acestea nu fac parte din scopul cumpararii, o dovada certa a acestui fapt constituind-o Autorizatia de desfiintare pentru constructii nr. 1065/20.10.2006 eliberata de Primaria Sectorului 6, transferata prin contractul de vanzare-cumparare. Asadar, asa cum rezulta si din Procesul verbal de demolare incheiat de Gran Via la data de 30.09.2008, constructiile aflate pe terenul achizitionat nu au fost dobandite pentru a fi utilizate "in productia sau livrarea de bunuri ori in prestarea de servicii, pentru a fi inchiriat tertilor sau pentru scopuri administrative” si, prin urmare, constructiile nu sunt active corporale fixe asa cum acestea sunt definite in art.125 alin. (1), pct. 3 din Codul Fiscal.

In consecinta, intrucat, in conformitate cu prevederile art. 149, alin. (1), lit. a) din Codul Fiscal, "bunurile de capital reprezintă toate activele corporale fixe, definite la art. 1251, alin. (1), pct. 3", consideră ca interpretarea organelor de inspectie fiscala, intemeiata pe dispozitiile art.149, alin. (4), lit. d) din acelasi act normativ este profund gresita atata timp cat cladirile achizitionate de Gran Via si care au fost ulterior demolate nu pot fi incadrate in categoria bunurilor de capital.

In plus, nelegalitatea actelor administrative fiscale emise rezulta si din interpretarea si aplicarea gresita a art. II alin. (1) din Codul Fiscal, potrivit caruia "la stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe in intelesul

6

prezentului cod, autoritatile fiscale pot sa nu ia in considerare o tranzactie care nu are un scop economic sau pot reincadra forma unei tranzactii pentru a reflecta continutul economic al tranzactiei”. In acest sens, avand in vedere ca in actul de cumparare al terenului se prevedea expres ca la data transferului dreptului de proprietate asupra terenului, Gran Via preia si autorizatia de desfiintare pentru constructiile aflate pe teren, autoritatile fiscale trebuiau sa retina ca scopul cumpararii era terenul si nu constructiile edificate pe acesta.

In raport de aceste consideratii reclamanta apreciază că actele administrativ - fiscale prin care societatii Gran Via ii este imputata suma de TVA in cuantum de 2.027.465 lei aferenta valorii de achizitie a cladirilor demolate la care se adauga suma de 234.373 lei, reprezentand majorari de intarziere, sunt nelegale.

De asemenea, reclamanta susţine că actele administrativ-fiscale atacate incalca legislatia comunitara in materie de deductibilitate si ajustare a TVA. Reprezentantii ANAF - DGSC sustin prin Decizia nr. 326/11.09.2009 ca in masura in care Gran Via nu avea intentia de a utiliza constructiile edificate pe terenul cumparat in vederea realizarii de operatiuni taxabile "societatea avea obligatia sa ajusteze TVA deductibila aferenta constructiilor care si-au incetat existenta”.

Aceasta interpretare restrictiva a principiilor deductibilitatii realizata de ANAF - DGSC contravine legislatiei comunitare in materie, legislatie ce este permisiva. Astfel, legislatia europeana, pornind de la scopurile investiţionale ale agentilor economici, acceptă deducerea integrala a TVA aferente chiar si activitatilor premergatoare activitatii economice.

In acest sens, in materia deductibilitatii TVA, practica Curtii Europene de Justitie (denumita in continuare "CEJ") (cazul C-110/94 Intercommunale voor zeewaterrontzilting (INZO) v. Belgian State), cristalizata ca urmare a interpretarilor date Directivei nr. 112/2006 (fosta Directiva a Consiliului Uniunii Europene nr. 388/1977) este permisiva prevazandu-se expres ca „chiar si prima cheltuiala de investitie in scopul unei activitati poate fi considerata activitate economica in sensul art. 4 din Directiva a VI-a (in prezent art. 9 din Directiva 112/2006) si, in acest context, autoritatile fiscale trebuie sa tina cont de intentia declarata a persoanei de a desfasura activitati care vor face subiectul TVA". In acest sens, CEJ precizeaza expres ca „TVA platita pentru actiunile premergatoare realizarii unei activitati economice poate fi dedusa, in conformitate cu art. 17 al Directivei (in prezent art. 167 din Directiva 112/2006)". Asadar, potrivit Deciziei CEJ in cazul C-110/94 amintit mai sus si in conformitate cu jurisprudenta CEJ, este suficient ca o companie sa dovedeasca intentia de a realiza operatiuni taxabile pentru a putea deduce TVA aferenta investitiei chiar si in situatia in care investitia avuta in vedere nu se finalizeaza.

Potrivit opiniei CEJ exprimata in cazul C-26/1962 NV Algemene Transport- en Expeditie Onderneming van Gend&Loos v. Netherlands Inland Revenue Administration (denumit in continuare "NV Aigemene") „prevederile Tratatului CEE produc efect direct, creand drepturi individuale pentru particulari (justitiabili), pe care instantele nationale trebuie sa le protejeze". In acest context, conform comentariilor la hotararea CEJ in cazul NV Algemene, „notiunea de efect direct inseamna deci ca textele comunitare care sunt dotate cu un asemenea efect creeaza imediat, pentru particulari, drepturi de care acestia se pot prevala direct in fata organelor de jurisdictie nationale. La randul lor, acestea din urma sunt

7

tinute sa asigure protectia juridica ce decurge, pentru justitiabili, din efectul direct al dreptului comunitar".

In raport de aceste aspecte, chiar si in masura in care, asa cum sustine ANAF, pretul cumpararii includea si pretul constructiilor (fapt contestat de noi avand in vedere dispozitiile art. 7 din contractul de vanzare - cumparare), Gran Via avea dreptul sa deduca TVA aferenta constructiilor fara obligatia de ajustare la demolarea acestora, intrucat acestea au fost dobandite si ulterior demolate in scopul realizarii unei investii ce urmeaza a fi folosita pentru operatiuni taxabile.

In materia ajustarii dreptului de deducere a TVA, art. 185 alin. (2) din Directiva 112/2006 prevede ca „nu se efectueaza ajustari in cazul operatiunilor ramase total sau partial neachitate sau in cazul distrugerii, pierderii sau furtului, demonstrate sau confirmate in mod corespunzator [ …]". Asadar, potrivit Directivei nr. 112/2006, nu este permisa ajustarea TVA in cazul distrugerilor, termen folosit in sens general in limba engleza ce apreciem ca inglobeaza si notiunea de desfiintare.

Cu toate acestea, incalcand legislatia europeana, art. 149 alin. (4), lit. d) din Codul Fiscal prevede ca ajustarea TVA aferenta achizitiei unui bun de capital, se efectueaza „in situatia in care bunul de capital isi inceteaza existenta, cu exceptia cazurilor in care se dovedeste ca respectivul bun de capital a facut obiectul unei livrari sau unei livrari catre sine pentru care taxa este deductibila.

Mai mult chiar, cu referire la dispozitiile art. 185 alin. (2) din Directiva 112/2006, ANAF-DGSC retine la fil. 12 ultimul alineat, ca acestea nu isi gasesc aplicarea in speta intrucat „acestea se refera la operaratiuni ramase total sau partial neachitate, ceea ce nu este cazul in speta." Interpretarea realizata de reprezentantii fiscului este nelegala din moment ce dispozitiile art. 185 alin. (2) din Directiva 112/2006 au in vedere doua cazuri distincte in care nu se efectueaza ajustari, cazuri separate terminologic de conjunctia "sau" care sugereaza alternanta cazurilor.

In consecinta, in speta Gran Via se afla in cel de-al doilea caz si, prin urmare, TVA nu este ajustabil.

Asadar, textul art. 185, alin. (2) din Directiva 112/2006 trebuia interpretat in sensul ca „nu se efectueaza ajustari (i) in cazul operatiunilor ramase total sau partial neachitate sau (ii) in cazul distrugerii, pierderii sau furtului demonstrate sau confirmate in mod corespunzator".

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, art. 125, art. 145 şi art. 149 din Codul Fiscal, art. 185 alin. 2 din Directiva nr. 112/2006.

În dovedire, reclamanta a solicitat să i se încuviinţeze proba cu înscrisuri, precum şi orice altă probă a cărei necesitate ar reieşi din dezbateri.

Pârâta ADMINISTRAŢIA FINANŢELOR PUBLICE SECTOR 1 a depus întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

În motivarea poziţiei procesuale, a învederat următoarele:I. Cu privire la legalitatea întocmirii actelor administrativ-fiscale

contestate, S.C. Gran Via Moinesti S.R.L. a solicitat organului fiscal Administratia Finantelor Publice Sector 1 Bucuresti, rambursarea sumei negative a TVA, prin decontul inregistrat sub nr. 3002779/27.10.2008, in suma de 534.641 lei, aferent lunii septembrie 2008.

A fost incheiat Raportul de inspectie fiscala nr. 3196678/08.05.2009, in baza caruia a fost emisa Decizia de impunere nr. 276/12.05.2009 conform O.M.F.P. nr.972/2006, raportul reprezentând un act premergator emiterii actului administrativ fiscal reprezentat de Decizia de impunere nr.

8

276/12.05.2009, in care se constata obiectiv starea de fapt fiscala a contribuabilului S. C GRAN VIA MOINESTI, supus inspectiei fiscale. Inspectia fiscala a societatii din prezenta cauza s-a desfasurat in conformitate cu dispozitiile Titlului VII din Codul de procedura fiscala, art. 94 alin. 1 cod procedura fiscala, care reglementeaza - Obiectul si functiile inspectiei fiscale:

„Inspectia fiscala are ca obiect verificarea legalitatii si conformitatii declaratiilor fiscale, corectitudinii si exactitatii indeplinirii obligatiilor de catre contribuabili, respectarii prevederilor legislatiei fiscale şi contabile, verificarea sau stabilirea, dupa caz, a bazelor de impunere, stabilirea diferentelor obligatiilor de plata si a accesoriilor acestora".

II. Pe fondul cauzei, cu privire la temeinicia actelor administrativ-fiscale intocmite de catre AFP Sector 1 Bucuresti si a caror legalitate a fost supusa verificarii de catre organul ierarhic superior prin pronuntarea Deciziei nr.326/11.09.2009, emisă de către Direcţia generală de solutionarea a contestatiilor din cadrul A.N.A.F, pârâta a precizat următoarele:

In cadrul raportului de inspectie fiscala si a Deciziei nr. 326/11.09.2009, este expusa pe larg situatia fiscala constata de catre organele de inspectie fiscala, situatie care a dus la stabilirea unor obligatii de plata in suma de 1.492.824 lei (534.641 lei- TVA solicitata si respinsa la rambursare, 1.492.824 lei TVA stabilita suplimentar in urma inspectiei) plus majorari de intarziere in suma de 234.373 lei.

Punctul de vederea al organului fiscal, cu privire la situatia juridică a societatii, coroborata cu situatia fiscala a reclamantei in calitate de contribuabil la bugetul statului, are la baza contractul de vanzare cumparare nr. 431/16.03.2007 incheiat intre S.C. Mondial Elite East SRL, in calitate de vanzator, si S.C. Gran Via Moinesti S.R.L., in calitatea de cumparator, prin care petenta achizitioneaza un teren in suprafata de 31.667,12 mp si contructii edificate pe aceasta, contract care la pct.15 precizeaza: odata cu transferul dreptului de proprietate asupra proprietatii se transfera cumparatoarei si autorizatia de desfiintare nr. 1065/20. 10.2006 eliberata de catre Primaria Sector 6 Bucuresti, cu toate drepturile si obligatiile ce rezulta din aceasta ... si la terminarea lucrarilor de demolare, cumparatoarea va incheia in nume propriu procesul-verbal de receptie la terminarea lucrarilor, trebuind sa refaca documentatia cadastrala si sa intabuleze autorizatia de desfiintare si procesul verbal”, clauza care atesta clar intentia cumparatoarei de a desfiinta cladirile achizitionate.

Asa cum se poate observa din studierea raportului de inspectie, organele de inspectie au retinut faptul ca societatea Gran Via Moinesti SRL a dedus taxa pe valoarea adaugata aferenta cladirilor, in baza contractului de vanzare-cumparare nr. 431/16.03.2007, cu incalcarea prevederilor art.145 alin. 2 lit.a din Legea nr. 571/2003 privind Codul de procedura fiscala cu modificarile si completarile sale, care stipuleaza:

„Sfera de aplicare a dreptului de deducere (1) Dreptul de deducere ia nastere la momentul exigibilitatii taxei. (2) Orice persoana impozabilă are dreptul sa deduca taxa aferenta

achizitiilor, daca acestea sunt destinate utilizarii in folosul urmatoarelor operatiuni:

a) operatiuni taxabile…;” desi cumparatoarea prin clauzele din contractul de cumparare incheiat si-a exprimat intentia de a demola cladirile achizitionate.

9

Trebuie mentionat faptul ca, odata cu achizitionarea imobilelor specificate in contractul de vanzare-cumparare nr. 431/16.03.2007, contestatoarea a tratat aceste achizitii ca niste stocuri, asa cum recomanda punctul de vedere exprimat de Ministerul Finantelor publice prin adresa nr. 263/29.07.2004, intr-o speta similara in care se mentioneaza concret: „Bunurile achizitionate in vederea demolarii de catre o unitate care efectueaza asemenea lucrari nu se inregistreaza imobilizari, ci stocuri" si cum au constatat organele de inspectie fiscala.

Un alt aspect important in sustinerea punctului de vederea al legalitatii stabilirii taxei pe valoare suplimentara, il reprezinta faptul ca ulterior incheierii contractului de vanzare cumparare de catre S.C. Gran Via Moinesti SRL, in baza autorizatiei de desfiintare nr. 1065/20.10.2006 eliberata de catre Primaria Sectorului 6 Bucuresti, aceasta a demolat o parte din constructiile achizitionate si chiar a intocmit un proces verbal de receptie lucrari de demolare nr. 01/30.09.2008.

Analizand starea de fapt si inscrisuri juridice aratate mai sus, rezulta clar faptul ca achizitia trenului si a cladirii de catre cumparatoarea contribuabila, s-a facut cu un scop clar si bine determinat: achiziţionarea de imobile-cladiri, in scopul demolarii si nu achizitionarea de imobile, in scopul realizarii de operatiuni taxabile din punct de vederea al TVA - ului.

Avand in vedere cele mentionate mai sus, respectiv faptul ca societatea contestatoare a achizitionat prin contractul de vanzare cumparare nr. 431/16.03.2007, constructii care au fost demolate si nu au fost folosite in vederea obtinerii de operatiuni taxabile (venituri impozabile), intentia fiind clara – demolarea, ca urmare a constatarilor facute, in mod legal organele de control au stabilit ca in temeiul dispozitiilor art. 149 alin. 1 lit. a, lit. d, alin. 4 lit. a pct.1 si lit. d, alin. 5 lit. a din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, persoana impozabila - prezenta contestatoare avea obligatia sa-si ajusteze in favoarea statului taxa pe valoare adaugata initiala, independent de motivele care au determinat conducerea persoanei impozabile sa ia masura incetarii existentei bunurilor astfel:

„Art.149: Ajustarea taxei deductibile in cazul bunurilor de capital (1) In sensul prezentului articol: a) bunurile de capital reprezinta toate activele corporale fixe,

definite la;;, art. 125 alin. (1) pct. 3, precum si operatiunile de constnictte." transformare sau modernizare a activelor corporale fixe, exclusiv reparatiile sau lucrarile de intretinere a acestor active, chiar in conditiile in care astfel de operatiuni sunt realizate de beneficiarul unui contract de inchiriere, leasing sau orice alt contract prin care activele fixe corporale se pun la dispozitia unei alte persoane; (…)

d) taxa deductibila aferenta bunurilor de capital reprezinta taxa achitata sau datorata, aferenta oricarei operatiuni legate de achizitia, fabricarea, constructia, transformarea sau modernizarea acestor bunuri, exclusiv taxa achitata sau datorata, aferenta repararii ori intretinerii acestor bunuri sau cea aferenta achizitiei pieselor de schimb destinate repararii ori intre tinerii bunurilor de capital. (…)

(4) Ajustarea taxei deductibile prevazute la alin. (1) lit. d) se efectuează:

a) in situatia in care bunul de capital este folosit de persoana impozabilă:

1. integral sau partial, pentru alte scopuri decat activitatile economice; (…)

10

d) in situatia in care bunul de capital isi inceteaza existenta, cu exceptia cazurilor in care se dovedeste ca respectivul bun de capital a facut obiectul unei livrari sau unei livrari catre sine pentru care taxa este deductibila; (…)

(5) Ajustarea taxei deductibile se efectueaza astfel: a) pentru cazurile prevazute la alin. (4) lit. a), ajustarea se

efectueaza in cadrul perioadei de ajustare prevazute la alin. (2). Ajustarea deducerii se face o singura data pentru intreaga perioada de ajustare ramasa, incluzand anul in care apare modificarea destinatiei de utilizare. (…)”.

In concluzie, se poate retine ca bunurile achizitionate de catre contestatoare nu au fost folosite in scopul operatiunilor taxabile, bunurile prin demolare si-au incetat existenta, taxa deductibila aferenta bunurilor de capital, reprezentand taxa achitata sau datorata operatiunilor legate de achizitia, transformarea sau modernizarea acestor bunuri se ajusteaza integral sau partial pentru intreaga perioada de ajustare ramasa, incluzand anul in care apare modificarea destinatiei de utilizator, motiv pentru care in mod legal si temeinic organele de inspectie fiscala au procedat la ajustarea TVA-ului aferent cladirilor demolate si a stabilit in contul societatii TVA de plata suplimentar in suma de 1.492.824 lei, la care s-au calculat majorari de intarziere in suma de 234.373 lei.

III. Cu privire la legalitatea actelor administrativ fiscale, in ceea ce priveste respectarea legislatiei comunitare in materia deductibilitatii si ajustarii TVA-ului:

Pârâta menţionează faptul ca in ceea ce priveşte dreptul de deducere a taxei pe valoare adăugată, aferenta cheltuielilor societatii S.C GRAN VIA MOINESTI SRL, pentru achizitia unor bunuri imobile, a fost respectata de catre organele de inspectie fiscala intreaga legislatie in vigoare, respectiv legislatia romana, armonizata cu Directiva a 6-a a CEE si deciziile Curtii de Justitie Europene.

Invederează faptul ca, asa cum dispune art. 185 din directiva 112/2006 „nu se efectueaza ajustari in cazul operatiunilor ramase total sau partial neplatite sau in cazul distrugerii, pierderii sau furturilor demonstrate", dispozitii incalcate de catre societatea contestatoare, care urmare a incheierii contractului de vanzare-cumparare prin care a achizitionat terenul in suprafata de 31.667,12 mp si constructiile edificate pe teren, si-a exprimat clar intentia de a desfiinta cladirile, fiindu-i strain scopul de a realiza operatiuni taxabile, motiv pentru care in mod legal si temeinic s-a procedat la masura ajustarii TVA-ului aferent cladirilor demolate, stabilind in sarcina contribuabilei contestatoare TVA de plata in suma de 1.492.824 lei, la care s-au calculat majorari de intarziere in suma de 234.373 lei.

Din analiza raportului de inspecţie fiscală, se poate observa ca societatea-contestatoare si-a exercitat dreptul de deducere a taxei pe valoare adaugata aferenta constructiilor achizitionate si apoi a procedat la demolarea acestora, fara a-si indeplini obligatia de ajustare a taxei pe valoarea adaugata aferenta constructiilor achizitionate si care isi inceteaza existenta.

In concluzie, asa cum rezulta din decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plata, societatea contestatoare datoreaza taxa pe valoare adaugata suplimentara si ramasa de plata in suma de 1.492.824 lei ca urmare a stabilirii taxei pe valoare adăugată deductibila in suma de 2.027.465 lei si respingerea la rambursare a taxei

11

pe valoare adaugată suma de 534.641 si majorari de intarziere aferente TVA stabilit suplimentar la control in suma de 234.373 lei.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 115 şi următoarele din Codul de procedură civilă, Legea nr. 571/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, HG nr. 44/2004 privind Normele metodologice pentru aplicarea Codului Fiscal, cu modificările şi completările ulterioare, Directiva nr. 112/2006 şi Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

În dovedire, pârâta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.De asemenea, instanţa a solicitat, iar pârâta a depus la dosar

întreaga documentaţie care a stat la baza emiterii actelor contestate.

La data de 22.09.2010 a fost înregistrată cererea reclamantei SC GRAN VIA MOINEŞTI SRL de sesizare a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene pentru pronunţarea unei hotărâri preliminare în legătură cu interpretarea dispoziţiilor art. 167, art. 168, art. 184 si art. 185 din Directiva Consiliului 2006/112/CE privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată ("Directiva").

În motivarea cererii, iniţial reclamanta a arătat că se impune a se solicita Curţii de Justiţie emiterea unei opinii preliminare prin care să stabilească:

(1) daca in raport de dispozitiile art. 167 si 168 din Directiva, Gran Via avea dreptul la deducerea TVA aferenta constructiilor desfiintate in vederea edificarii unui complex rezidential;

(2) daca, in raport de dispozitiile art. 185 alin. (2) din Directiva, TVA aferenta constructiilor ce au fost demolate in vederea edificarii unui complex rezidential era ajustabila sau nu.

Reclamanta a expus următoarele:I. SITUATIA DE FAPT 1. Gran Via face parte din grupul investitional spaniol ce activeaza

pe piata de real estate din Spania dar si in alte segmente precum cel al parcurilor logistice, in care ocupa pozitia de lider. In Romania, Gran Via a devenit in scurt timp unul dintre principalii jucatori pe piata de real estate, fiind implicata in proiecte rezidentiale dar si in dezvoltarea unor cladiri de birouri si spatii comerciale.

2. In vederea dezvoltarii unui important complex rezidential in Romania, Gran Via a intrat in negocieri cu SC Mondial Elite East SRL ce detinea in Bucuresti, b-dul Timisoara nr. 58, sector 6, in proprietate o suprafata mare de teren pe care insa se aflau o serie de constructii dezafectate: cabina poarta, ghena gunoi, cabina cantar, bascula cantar, magazii, depozit carburanti, bunker, pavilion administrativ, hal a productie, depozit deseuri, depozit deseuri tabla, depozit produse semnificative, turnatorie, depozit produse finite, sopron, birou, statie pompe, bazin decontare si tunel tehnologic.

3. In vederea demolarii respectivelor constructii, la data de 20.10.2006 proprietara terenului SC Mondial Elite East SRL a obtinut de la autoritatile locale, Primaria Sectorului 6 Bucuresti, Romania, autorizatia de desfiintare a constructiilor nr. 1065/20.10.2006.

4. La data de 16.03.2007, prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 431/16.03.2007, Gran Via a cumparat de la SC Mondial Elite East SRL terenul impreuna cu constructiile dezafectate ce se aflau situate pe teren si pentru care exista autorizatia de demolare. In acest sens, in contractul de vanzare-cumparare se mentiona expres la art. 15

12

transmiterea catre cumparatorul Gran Via Moineşti a autorizatiei de desfiintare a constructiilor nr. 1065/20.10.2006.

5. La data de. 22.03.2007 în vederea incasarii pretului vanzarii, SC Mondial Elite East SRL emite factura fiscala nr. 5569682/22.03.2007 in valoare de 58.733.324,14 lei, din care 11. 408.280, 62 lei reprezenta valoarea constructiilor si 47.325.043,52 lei valoarea terenului.

6. La data de 16.04.2008, in vederea edificarii complexului rezidential pe terenul cumparat, Gran Via a solicitat si obtinut de la autoritatile administrative locale certificatul de urbanism nr.1099/89T/16.04.2008 prin care se aproba edificarea complexului rezidential in conditiile prevazute de planul investitional al Gran Via.

7. La data de 30.09.2008, in baza autorizatiei de desfiintare a constructiilor nr. 1065/20.10.2006, parte din constructiile situate pe teren sunt demolate incheindu-se un proces verbal de demolare iar Gran Via trece la edificarea complexului rezidential potrivit proiectului său investitiuonal si autorizatiei de construire.

8. La data de 08.05.2009, Agentia Nationala de Administrare Fiscala din Romania a efectuat un control fiscal asupra operatiunii legate de achizitionarea terenului si constructiilor si in legatura cu modul de deducere si ajustare a TVA aferenta acestor achizitii. Prin actele administrativ-fiscale intocmite cu aceasta ocazie - Raportul de Inspectie Fiscala inregistrat sub nr. 3196678 ("RIF") si Decizia de impunere nr. 276/12.05.2009 ("Decizia") - s-a retinut ca Gran Via are obligatia ajustarii TV A dedusa initial pentru achizitia constructiilor, proportional cu ponderea suprafetelor constructiilor ce au fost demolate in vederea edificarii complexului rezidential. Potrivit RIF si Deciziei, in situatia în care un bun de capital îşi încetează existenţa, este obligatorie ajustarea TVA aferentă construcţiilor, în perioada de ajustare prevăzută de lege, chiar daca desfiinţarea construcţiilor a fost efectuata in scopul realizării unei investiţii ce urmează a fi folosită pentru operaţiuni impozabile purtătoare de TVA.

9. In vederea anularii RIF si a Deciziei pentru suma de 2.261.838 lei compusa din (i) 534.641 lei TVA refuzata la rambursare, (ii) 1.492.824 lei TVA stabilita suplimentar si rămasă de plata şi (iii) 234.373 lei obligaţii fiscale accesorii, Gran Via s-a adresat organelor administrative competente, iar în final Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, formându-se dosarul nr. 9398/2/2009.

II. LEGISLAŢIA INCIDENTĂ 2.1 Dreptul de deducere 2.1.1 Reglementare: art.167, 168 din Directiva ce prevad

urmatoarele: - art.167: „Dreptul de deducere ia naştere in momentul in care taxa

deductibila devine exigibila." - art.168: ,,(1) In masura in care bunurile si serviciile sunt utilizate in

scopul operatiunilor taxabile ale unei persoane impozabile, persoana impozabila are dreptul, in statul membru in care efectueaza operatiunile respective, de a deduce din valoarea TVA, pe care are obligatia de a o plati, urmatoarele sume:

(a) TVA datorata sau achitata in statul membru in cauza pentru bunurile care ii sunt sau care urmeaza a-i fi livrate sau pentru serviciile care ii sunt sau urmeaza a-i fi prestate de o alta persoana impozabilă; […]”

2.1.2 Deductibilitatea TVA aferenta proprietatii achizitionate de Gran Via.

Achizitia terenului si a constructiilor aferente precum si executarea lucrarilor de demolare de catre Gran Via sunt actiuni premergatoare

13

realizarii unor activitati economice impozabile si prin urmare beneficia direct de dreptul de deducere a TVA-ului aferent terenului cat si constructiilor.

Intentia Gran Via de a desfăşura operaţiuni impozabile (de ex. vanzarea de apartamente din viitorul ansamblu rezidential) reiese nu numai din existenta autorizatiei de desfiintare existente la data achizitiei imobilului, ci si din certificatul de urbanism nr. 1099/89T/l6.04.2008, conform căruia este permisă ridicarea pe teren a unor clădiri, parte a unui complex rezidenţial, in condiţiile prevăzute de planul investitional al Gran Via.

In sustinerea punctului său de vedere, reclamanta invocă Decizia Curtii Europene de Justitie ("CEJ") in cazul C/110/94 Intercommunale voor zeewaterrontzilting (INZO) v. Belgian State care prezinta situatia companiei INZO al carei obiect de activitate consta in descoperirea si exploatarea proceselor cu ajutorul carora se realizeaza tratamentul apei marine si al apei salmastre in scopul obtinerii apei potabile ce urma a fi distribuita. Cu acest scop, INZO a realizat o serie de achizitii de bunuri de capital si a intreprins un studiu de profitabilitate in ceea ce priveste construirea unei instalatii de desalinizare. In urma studiului, s-au identificat o serie de probleme de profitabilitate si o parte dintre investitori s-au retras. Astfel, proiectul a fost abandonat, iar INZO a intrat in stare de insolventa.

In cazul judecat la CEJ, INZO nu a demarat niciodata proiectul vizat initial si prin urmare nici nu a obtinut venituri taxabile. Cu toate acestea, CEJ a decis ca INZO are drept de deducere pentru TVA aferenta achizitiilor efectuate cu scopul realizarii studiului de profitabilitate, intrucat studiul de profitabilitate constituia un act premergator proiectului, si in consecinta reprezenta o activitate economica.

In acest sens, CEJ a decis urmatoarele: „chiar şi prima cheltuială de investiţie în scopul unei activităţi poate fi considerată activitate economică în sensul art. 4 din Directiva a VI-a (in prezent art. 9 din Directiva 112/2006) si, in acest context, autoritatile fiscale trebuie sa tina cont de intentia declarata a persoanei de a desfăşura activităţi care vor face subiectul TVA".

Mai mult, CEJ precizează că „TVA plătită pentru acţiunile premergătoare realizării unei activităţi economice în principiu poate fi dedusă, în conformitate cu art. 17 al Directivei (în prezent art. 167 din Directiva 112/2006)”

Pe cale de consecinta, in conformitate cu legislatia si jurisprudenta europeana, consideră reclamanta că achizitia terenului si a constructiilor aferente precum si executarea lucrarilor de demolare de catre Gran Via sunt actiuni premergatoare realizarii unei activitati economice si prin urmare Gran Via este beneficiara dreptului de deducere.

Asadar, daca in conformitate cu jurisprudenta CEJ, este suficient ca o companie sa dovedeasca intentia de a realiza operatiuni taxabile pentru a putea deduce TVA aferenta investitiei chiar si in situatia in care investitia nu se finalizeaza, consideră cu atat mai evident faptul ca Gran Via avea dreptul sa deduca TVA aferenta achizitiei Constructiilor fara obligatia de ajustare la demolarea acestora, intrucat constructiile au fost achizitionate si ulterior demolate in scopul realizarii unei investii ce urmeaza a fi folosita pentru operatiuni taxabile.

2.2 Ajustarea TV A 2.2.1 Reglementare: art.184 si 185 din Directiva.

14

- art.184: ,,Deducerea initială este ajustată atunci cand este mai mare sau mai mica decat cea la care are dreptul persoana impozabila."

- art.185: ,,(1) Ajustarea se efectueaza in special atunci cand, dupa intocmirea declaratiei privind TVA, apar modificari ale factorilor utilizati la stabilirea sumei de dedus, de exemplu atunci cand se anuleaza cumparari sau se obtin reduceri de pret.

(2) Prin derogare de la alineatul (1), nu se efectueaza ajustari in cazul operatiunilor ramase total sau partial neachitate sau in cazul distrugerii, pierderii sau furtului demonstrate sau confirmate in mod corespunzator sau in cazul bunurilor preluate pentru oferirea de cadouri de mica valoare sau de esantioane, in conformitate cu articolul 16.

Cu toate acestea, in cazul operatiunilor ramase total sau partial neachitate sau in cazul furtului, statele membre pot solicita efectuarea ajustarii. "

2.2.2. Interdictia ajustarii TVA. Potrivit art.185 alin.(2) din Directiva „nu se efectueaza ajustari in

cazul operatiunilor ramase total sau partial neachitate sau in cazul distrugerii, pierderii sau furtului demonstrate sau confirmate in mod corespunzator [. . .]. Cu toate acestea, in cazul operatiunilor ramase total sau partial neachitate sau in cazul furtului, statele membre pot solicita efectuarea ajustarii ",

Aceasta enumerare a situatiilor in care nu se efectueaza ajustari ale TVA deduse, respectiv distrugere, pierdere sau furt, nu este limitativa si nu incearca sa acopere toate situatiile in care un bun isi inceteaza existenta, situatie in care se afla si constructiile achizitionate de Gran Via si care ulterior au fost demolate in vederea realizarii activitatii impozabile.

Asadar, potrivit Directivei, nu este permisa ajustarea TVA in cazul distrugerilor, termen folosit in sens general in limba engleza ce inglobeaza si notiunea de desfiintare.

Întrucat prevederile Directivei sunt clare, statele membre nu au posibilitatea de a implementarea in legislatia nationala prevederi derogatorii cu privire la ajustarea dreptului de deducere a TVA in cazul distrugerilor.

De asemenea, la ultimul paragraf al art. 185 din Directiva se mentioneaza ca „in cazul operatiunilor ramase total sau partial neachitate sau in cazul furtului, statele membre pot solicita efectuarea ajustarii.”

Asadar, potrivit art. 185 din Directiva, nu se efectueaza ajustari: (i) in cazul operatiunilor ramase total ori partial neachitate sau, (ii) in cazul distrugerii (desfiintarii), pierderii sau furtului demonstrate sau confirmate corespunzator;

Aplicand rationamentul per a contrario, consideră ca in cazul operatiunilor integral achitate dar si al bunurilor distruse in scopul realizarii unei investii ce urmeaza a fi folosita pentru operatiuni impozabite, nu se pot efectua ajustari intrucat, daca legiuitorul ar fi dorit acest lucru, ar fi precizat expres in cuprinsul Directivei.

În drept, au fost invocate prevederile art. 267 (art. 234 in versiunea anterioara a Tratatului) din Tratatul privind Funcţionarea Uniunii Europene; art. 167, 168, 184 si 185 din Directiva 2006/112/CE; art. 244 din Codul de procedură civilă.

Ulterior, reclamanta şi-a reformulat întrebările, astfel: (1) daca in raport de dispoziţiile art. 167 si 168 din Directiva

Consiliului 2006/112/CE, TVA-ul aferent construcţiilor desfiinţate in vederea edificarii complexului rezidenţial era deductibil;

15

(2) daca, in raport de dispoziţiile art. 185 alin.(2) din Directiva Consiliului 2006/112/CE, TVA-ul aferent construcţiilor ce au fost demolate in vederea edificării a unui complex rezidenţial era ajustabil sau nu.

Pârâta AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ a depus concluzii scrise, apreciind că cererea de sesizare este inadmisibilă, întrucât nu poate viza aspecte particulare ale speţei deduse judecăţii, ci numai un control abstract al unităţii şi legalităţii dreptului comunitar.

Apreciază pârâta că în cauză se impune a se stabili dacă se poate asimila termenul de demolare cu cel de distrugere, menţionat de art. 185 alin. 2 din Directiva 112/2006, aspect care este atribut al instanţei, iar potrivit Notei de informare cu privire la efectuarea trimiterilor preliminare de către instanţele naţionale, publicată în Jurnalul Oficial C 297/1 din 05.12.2009, instanţa ale cărei hotărâri pot face obiectul unor căi de atac interne poate să decidă ea însăşi cu privire la interpretarea corectă a dreptului comunitar şi cu privire la aplicarea acestuia situaţiei de fapt deduse judecăţii.

Analizând actele şi lucrările cauzei şi aspectele invocate de către reclamanta SC GRAN VIA MOINEŞTI SRL în cererea sa de sesizare, Curtea reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 267 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene (fostul art. 234 din TCE), Curtea de Justiţie a Uniunii Europene este competentă să se pronunţe, cu titlu preliminar, cu privire la interpretarea actelor adoptate de instituţiile Uniunii (alin. 1 lit. b), iar în cazul în care o asemenea chestiune se invocă în faţa unei instanţe dintr-un stat membru, această instanţă poate, în cazul în care apreciază că o decizie în această privinţă îi este necesară pentru a pronunţa o hotărâre, să ceară Curţii să se pronunţe cu privire la această chestiune. (alin. 2).

Curtea apreciază că în cauză sunt întrunite condiţiile de admisibilitate prevăzute de dispoziţiile prezentate, întrucât se pune problema interpretării dispoziţiilor art. 167, art. 168 şi art. 185 alin. 2 din Directiva 2006/112/CE din 28 noiembrie 2006, privind sistemul comun al taxei pe valoare adăugată, ale cărei dispoziţii au fost transpuse în legislaţia internă, sub aspectul sferei de aplicabilitate a acestor dispoziţii pentru operaţiunile de natura celor care au declanşat prezentul litigiu, în lumina jurisprudenţei deja existente a CJUE în ceea ce priveşte activităţile premergătoare realizării unei operaţiuni economice taxabile, pentru o corectă interpretare şi aplicare.

Astfel, problema ce se impune a fi lămurită este dacă achiziţionarea, de către un agent economic care are ca obiect de activitate „dezvoltare imobiliară”, a unui imobil compus dintr-o suprafaţă de teren şi construcţii supuse demolării, cu intenţia declarată de a finaliza activitatea de demolare a construcţiilor, în vederea realizării, pe suprafaţa de teren, a unui complex rezidenţial, în condiţiile evidenţierii, atât în contractul de cumpărare a imobilului, cât şi în factura fiscală emisă, a preţului atât pentru teren cât şi pentru construcţie, şi realizării investiţiei, dă dreptul agentului economic la deducerea TVA şi pentru construcţiile achiziţionate şi demolate, achiziţionarea acestora putând fi considerată ca reprezentând o activitate premergătoare, respectiv o cheltuială de investiţie pentru realizarea complexului rezidenţial, în raport de dispoziţiile art. 167 şi 168 din Directiva 2006/112/CE din 28 noiembrie 2006, privind sistemul comun al taxei pe valoare adăugată.

În măsura în care răspunsul la prima întrebare ar fi unul negativ, o astfel de operaţiune neputând fi considerată o activitate premergătoare

16

care să dea dreptul la deducerea TVA, se impune a se lămuri dacă operaţiunea de demolare benevolă a construcţiilor astfel achiziţionate, cu scopul declarat de demolare, în vederea realizării unei investiţii imobiliare pe suprafaţa de teren achiziţionată, se circumscrie noţiunii de distrugere sau sferei de aplicare a dispoziţiilor art. 185 alin. 2 din Directiva 2006/112/CE din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoare adăugată, pentru a fi exceptată de la ajustarea TVA.

PENTRU ACESTE MOTIVEÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

Admite cererea formulată de reclamanta SC GRAN VIA MOINEŞTI SRL. Sesizează Curtea de Justiţie a Uniunii Europene cu prezenta cerere de pronunţare a unei hotărâri preliminare în ceea ce priveşte următoarele:

1. Achiziţionarea unor construcţii supuse demolării, împreună cu o suprafaţă de teren, în vederea edificării unui complex rezidenţial pe respectiva suprafaţă de teren, de către o societate comercială plătitoare de TVA, poate reprezenta o activitate premergătoare, respectiv o cheltuială de investiţie pentru realizarea completului rezidenţial, pentru a beneficia de deducerea TVA aferent achiziţionării construcţiilor, în raport de dispoziţiile art. 167 şi 168 din Directiva 2006/112/CE din 28 noiembrie 2006, privind sistemul comun al taxei pe valoare adăugată?

2. Demolarea construcţiilor supuse demolării, achiziţionate împreună cu suprafaţa de teren, în vederea edificării unui complex rezidenţial pe respectiva suprafaţă de teren, este supusă ajustării TVA aferent achiziţionării construcţiilor, în raport de dispoziţiile art. 185 alin. 2 din Directiva 2006/112/CE din 28 noiembrie 2006 privind sistemul comun al taxei pe valoare adăugată?

Suspendă judecarea cauzei până la întoarcerea răspunsului CJUE. Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 decembrie 2010.

PREŞEDINTE, GREFIER,

DIANA MAGDALENA BULANCEA GRIGORE DICULESCU

17

18