Întoarcerea Lui Saul
3
ÎNTOARCEREA LUI SAUL (Faptele Apostolilor 9: 1-22) Duminică, 2 februarie 2003 Din râvna lui prea mare, necunoscând dulceața Învățăturii sfinte a Domnului Isus Prigonitorul Saul la ucenici lua viața Crezând că face bine și urcă-n ceruri, sus. Astfel, se duse-odată la preotul cel mare și îi ceru scrisoare să meargă la Damasc În lanțuri să aducă aʼ lui Isus popoare, Să-i stoarcă de credință într-al mâniei teasc. Aflat, de-acum, aproape de ținta lui finală Se luminară-o dată aʼ cerului ferești Și se-auzi din ceruri o voce magistrală: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigonești?” Cu fața în țărână, c-o frică sfântă-n suflet Saul răspunse-atunci: „Dar cine ești Tu, Doamne?” „Eu sunt Isus Acela cu Nume de răsunet Pe care-L prigonești de-atâtea veri și toamne! Dar greu ți-ar fi acuma într-un țepuș piciorul S-arunci, căci cu durere l-ai trage înapoi!” „Ce vrei să fac eu, Doamne?” Și îl trecu fiorul. „Să intri în cetate și să aștepți apoi.” Oștenii dimprejuru-i de frică-ncremeniră, Căci nu vedeau pe nimeni… Doar auzeau un Glas… Saul se ridicase, dar ochii îi orbiră Și fără de vedere trei zile a rămas. Iar în orbirea asta stătu fără mâncare Și nu bău nici apă, ci doar a așteptat… Dar iată că deodată Mântuitoru-apare Lui Anania-n față, iar el I s-a-nchinat.
-
Upload
puchea-dorel -
Category
Documents
-
view
8 -
download
1
description
Poezie creștină
Transcript of Întoarcerea Lui Saul
NTOARCEREA LUI SAUL
NTOARCEREA LUI SAUL(Faptele Apostolilor 9: 1-22)Duminic, 2 februarie 2003Din rvna lui prea mare, necunoscnd dulceaanvturii sfinte a Domnului IsusPrigonitorul Saul la ucenici lua viaaCreznd c face bine i urc-n ceruri, sus.
Astfel, se duse-odat la preotul cel marei i ceru scrisoare s mearg la Damascn lanuri s aduc a lui Isus popoare,S-i stoarc de credin ntr-al mniei teasc.
Aflat, de-acum, aproape de inta lui finalSe luminar-o dat a cerului feretii se-auzi din ceruri o voce magistral:Saule, Saule, pentru ce M prigoneti?
Cu faa n rn, c-o fric sfnt-n sufletSaul rspunse-atunci: Dar cine eti Tu, Doamne?Eu sunt Isus Acela cu Nume de rsunetPe care-L prigoneti de-attea veri i toamne!
Dar greu i-ar fi acuma ntr-un epu piciorulS-arunci, cci cu durere l-ai trage napoi!Ce vrei s fac eu, Doamne? i l trecu fiorul.S intri n cetate i s atepi apoi.
Otenii dimprejuru-i de fric-ncremenir,Cci nu vedeau pe nimeni Doar auzeau un GlasSaul se ridicase, dar ochii i orbiri fr de vedere trei zile a rmas.
Iar n orbirea asta sttu fr mncarei nu bu nici ap, ci doar a ateptatDar iat c deodat Mntuitoru-apareLui Anania-n fa, iar el I s-a-nchinat.
Te scoal, Anania, i du-te dendatPe ulia aceea ce se numete Dreapt;E un iuceu acolo, te du i te arati fric s nu-i fie, cci Saul te ateapt.
i, iat, el se roag i te-a vzut pe tineCum ai intrat acolo i minile i-ai pusS-i capete vederea spre-a M slvi pe MineTe du i f acestea aa cum i le-am spus!
Dar, Doamne, omu-acesta, din cte tiu eu bineA svrit doar rul, i team mi-e de elCci, ucigndu-i sfinii, Te-au prigonit pe Tinei vrea aici, se pare, s fac tot la fel.
Tu du-te zise Domnul cci el mi va fi vasulCe Numele-Mi va duce, cu cinste-L va slvi,Iar neamurile toate-i vor asculta, dar glasul,i regii, i-mpraii i se vor poci.
El pentru Sfntu-Mi Nume va trebui s-ndurei-i voi vesti de-aceea tot ce va suferi.De-ndat Anania, supus iubirii pureA Fiului din Ceruri, spre Saul o porni.
De cum ajunse-acolo i spuse: Frate drag,Am fost trimis de Domnul pe care L-ai vzutS capei iar vederea, orbirea ta s-i treac,S fii de azi ncolo cu Duhul Sfnt umplut.
i chiar n clipa ceea un fel de solzi czurDin ochii lui cei tulburi i vzu-i reveniIar amndoi obrajii de lacrimi se umpluri, botezat cu Duhul, Saul se poci.
Dar nu se-opri aicea, ci, lundu-i crucea-n spate,i ncepu lucrarea de slav-a lui Isus,Avnd dorina pur ca lumii s-i arateC doar neprihnirea ne duce-n ceruri, sus.
Astfel, cu ucenicii vestea n vrednicieCuvntul de Lumin al Domnului Isus,C El, Mntuitorul, e Fiu din venicieAl Tatlui din ceruri, din Patria de sus.
Iar cei ce-l ascultar, rmaser-n uimire:Nu este el acela ce n IerusalimFcea prpd i snge cu-a sabiei lovire?Nu este el acela de care ne ferim?
i n-a venit el oare pe ucenici s-i ducLegai n lanuri grele la preoii cei mari?Dar Saul nou-nscutul dorea s le aducCuvntul scump i sacru n loc de chin amar.
El dovedea pe Fiul, fcndu-i de ruinePe-acei iudei nevrednici, cu sufletul nchisi-i nva cu patos: Credei-m pe mine:Urmai-L pe Hristosul, Mesia cel promis!
Duceam odinioar o via-n desfrnare,ns Hristos Mesia, Pstorul meu cel bunM-a-ntors din a mea cale de venic pierzareUrsc ce-am fost odat, iubesc ce sunt acum.
AMIN!
