Academia de Studii Economice- Facultatea de Finante, Asigurari, Banci si Burse de Valori

Tintirea inflatiei si cursul real de schimb pe pietele emergente

Realizatori: Burdulea Ramona Alina Mceanu Andra Maria

Bucuresti2013 Rezumat.Exista dou strategii de politic monetar prin care bncile centrale pot atinge obiectivul stabilitii: strategia bazat pe obiective intermediare i intirea inflatei. n ultimele dou decenii, bncile centrale din cteva ri dezvoltate au trecut la intirea inflaiei ca i cadru al politicii monetare, aceast strategie devenind o opiune atractiv pentru un numr mare de ri emergente din Europa Central i de Est, America Latin si Asia de Est. n toate aceste ri rata inflaiei a nregistrat un trend descendent dup adoptarea intirii inflaiei, astfel c pn n prezent nici una dintre aceste ri nu a renunat la aceast strategien cele ce urmeaz vom analiza fenomenul de intire a inflaiei n rile emergente, lund n considerare cursul real de schimb. rile ce urmresc intirea inflaiei urmeaz o strategie mixt, unde att inflaia, ct i cursul de schimb sunt factori hotrtori ai politicii monetare. Introducereintirea inflaiei a devenit o procedur standard adoptat de bncile centrale din lume, deoarece banca centrala este instituia care deine supremata n a asigura stabilitatea preurilor pe termen lung, iar n al doilea rand, politica monetar, prin controlul inflaiei, poate stimula creterea economic i ocuparea forei de munc pe termen lung.intirea inflaiei presupune urmtoarele caracteristici, dup cum au fost sintetizate de Mishkin (1998): Publicarea unor inte numerice pentru inflaie, fie ca interval (1-3%), fie sub forma de puncte (1,5% anual) Creterea transparentei politicii monetare O rspundere mare a bncii centrale n raport cu ndeplinirea obiectivelor sale principale Un angajament al instituiei ce conduce politica monetar fa de stabilitatea preurilor i fa de nivelul ratei inflaiei intirea inflaiei a devenit subiectul a numeroase controverse att n rndul teoreticienilor, ct i al bancherilor. Unii dintre acetia pun accent pe avantajele acestei strategii, alii, dimpotriva, insista pe neajunsurile ei. Considerm c un avantaj al intirii inflaiei const n faptul c vizeaz atingerea i meninerea ratei inflaiei la un nivel sczut i stabil, avnd efecte pozitive asupra creterii economice.intirea inflaiei presupune un grad ridicat de transparen, banca central publicnd periodic rapoarte asupra inflaiei( introduse pentru prima dat de Banca Angliei, 1993)-n cadrul acestor rapoarte sunt expuse publicului direciile de aciune, cauzele deviaiei de la obiectivele fixate i soluiile propuse pentru remedierea anumitor situaii -. De asemenea, aceast strategie permite bncii centrale s urmeze o politic monetar proprie, dar nu nltur preocuparea pentru omaj i stabilizarea produciei. Flexibilitatea, respectiv, stricteea unei astfel de strategii se refera la modul n care sunt tratate celelalte variabile macroeconomice, precum ocuparea forei de munc, producia sau cursul real de schimb. Lund in considerare aceste aspecte, o strategie strict urmrete ndeplinirea obiectivelor inflaioniste, n vreme ce o strategie flexibil presupune i controlul celorlalte variabile.

Exista si argumente ce descurajeaz adoptarea acestei strategii. intirea inflaiei a fost deseori criticat pe motivul ca vizeaz doar inflaia, ignornd evoluia activitii productive.O parte din aceste neajunsuri ale intirii inflaiei nu pot fi, in realitate, obiecii serioase la adresa unei strategii de tintire a inflatiei bine conturata. Pe fondul acestor argumente pro si contra, suntem de prere ca practica a demonstrat eficienta acestui regim de politica monetara in condiiile in care banca centrala reuete sa asigure stabilitatea procesului dezinflaionist, stabilitatea sistemului financiar fiind o condiie suplimentara in acest scop (Mishkin si Savastano, 2001).n ultimele doua decenii bncile centrale au constatat ca strategia politicii monetare bazata pe influenarea inflaiei prin controlul variabilelor intermediare i-a pierdut eficiena. n scopul soluionarii acestei probleme, cteva ri industrializate precum Noua Zeelanda, Canada, Marea Britanie, Australia si Suedia au adoptat strategia de politic monetar care intete direct inflaia.Exemplul lor a fost urmat si de alte tari nou industrializate si in curs de dezvoltare care au trecut, de asemenea, la tintirea inflatiei: Brazilia(1999), Chile(1990), Finlanda(1993), Coreea(1998), Filipine(2002), Norvegia(2001). Recent, aceasta strategie a patruns si in tarile central si est europene precum Cehia(1997), Polonia(1998), Ungaria(2001), Romania(2005) si Bulgaria(2006).Conditiile existente in aceste tari in momentul adoptarii tintirii inflatiei erau deosebit de variate sub diferite aspecte: dimensiunile tarii; caracteristicile structurale; gradul de dezvoltare; nivelul inflatiei etc. Spre exemplu, rata anuala a inflatiei era in jur de 5% in Canada, Marea Britanie, Finlanda, Spania si Brazilia, de aproximativ 20% in Chile si Israel si in jur de 10% n Cehia, Polonia, Ungaria si Romania. Cu toate acestea, in toate aceste tari rata inflatiei a intrat intr-un trend descendent dupa adoptarea noului regim, atingandu-se obiectivul pentru care acesta a fost adoptat. Bancile centrale care au adoptat acest cadru al politicii monetare sunt multumite de rezultatele obtinute pana in prezent.

Analiza Tintirea inflatiei a fost adesea criticata pe motiv ca ignora evolutia activitatii productive sau datorita faptului ca politica monetara este mai rigida in ceea ce priveste alte obiective, concentrandu-se doar pe atingerea tintei stabilite (Mishkin, 2001). Literatura de specialitate s-a concentrat in ultimii ani pe studiul politicii monetare si a performantelor economice in cazul adoptarii regimului de tintire a inflatiei in special in tarile industriale, dezvoltate. Aceste studii masoara, in primul rand, efectele tintirii inflatiei asupra inflatiei si a altor variabile macroeconomice, iar in al doilea rand descriu procedurile operationale ale bancii centrale, dorind astfel sa faca o distinctie intre politica tarilor ce au adoptat strategia tintirii inflatiei si cele ce nu au adoptat-o.In anul 2002, Johnson a realizat un studiu asupra a cinci tari care au adoptat tintirea inflatiei(Australia, Canada, Noua Zeelanda, Suedia si Regatul Unit) si sase tari care nu au folosit aceasta strategie. El a descoperit ca anuntarea tintelor inflatiei a determinat o scadere semnificativa a inflatiei.In anul 2003, Ball si Sheridan au realizat si ei un studiu pe douazeci de tari membre ale Organizatiei pentru Cooperare Economica si Dezvoltare (OECD), dintre care sapte au adoptat tintirea inflatiei la inceputul anilor `90. Scopul acestui studiu a fost determinarea impactului tintirii inflatiei asupra performantelor economice. Cei doi au constatat ca performantele economice s-au imbunatatit atat in tarile ce urmaresc tintirea inflatiei, cat si in cele care nu au adoptat aceasta strategie. Inflatia s-a redus mai mult in tarile ce foloseau drept strategie tintirea inflatiei. In opinia lor, insa, succesul tintirii inflatiei este doar aparent, intrucat tarile simpatizante ale acestei strategii au pornit de la o inflatie initiala mai ridicata. Concluziile lui Ball si Sheridan au fost contrazise ulterior de alte studii, care introducand in esantion si economiile emergente, au demonstrat ca strategia de tintire a inflatiei este una eficienta, reducand nivelul inflatiei (Vega si Winkelried, 2005; Fondul Monetar International, 2005).Denis a realizat un studiu in anul 2003 bazat pe experienta Australiei si a aratat ca autoritatile trebuie sa urmareasca atat inflatia, cat si cursul real de schimb. Autorii articolului au luat in considerare un set de date din 16 tari emergente: Argentina, Brazilia Columbia, Republica Ceha, Ungaria, Indonezia, Israel Iordania, Coreea, Malaezia, Mexic, Maroc, Peru, Insulele Filipine, Polonia si Tailanda. S-au bazat pe articolul lui Mishkin si Schmidt-Hebbel (2007) pentru a identifica regimul monetar si data de la care s-a inceput tintirea inflatiei. Au cules date trimestriale pentru aceste 16 tari emergente pentru perioada 1989-2006. Autorii au eliminat perioadele cu hiperinflatie( inflatie anuala mai mare de 40%) sursa primara folosita pentru colectarea de informatii a fost Fondul Monetar International. In principiu, cresterea PIB-ului este aceeasi in tarile ce folosesc strategia de tintire a inflatiei , cat si in cele ce au adoptat alte strategii , in vreme ce rata inflatiei este la jumatatea valorii medii in cazul tarilor ce tintesc inflatia (5.4%), comparativ cu tarile ce nu aplica acest procedeu (9.6%); tintirea inflatiei poate sprijni tarile cu performante economice scazute sa se apropie de tarile cu performante economice mai bune. De asemenea, valoarea medie a ratei dobanzii nominale este cu 3.7% mai mica in tarile ce urmaresc tintirea inflatiei, decat in celelalte cazuri, ceea ce este n concordanta cu ideea ca una din motivatiile pentru adoptarea acestei strategii este imbunatatirea performantelor economice.Variabilele externe sunt, de asemenea, foarte importante pentru a diferentia procedurile de functionare ale tarilor ce au adoptat tintirea inflatiei si a celor ce au adoptat alte strategii. In ambele cazuri, bancile centrale reactioneaza la cursul real de schimb in stabilirea ratei dobanzii. Este, insa, de retinut faptul ca reactia cursului real de schimb este mai mica n tarile ce tintesc inflatia (0.07), comparativ cu celelalte (0.13). Un factor ce joaca un rol hotarator in stabilirea ratei dobanzii in cazul tarilor emergente il joac vulnerabilitatea n exterior. S-a constatat ca vulnerabilitatea este mai mare in cazul tarilor exportatoare de bunuri de larg consum. Statisticile arata ca rata media a inflatiei si rata dobanzii sunt mai mari in cazul tarilor exportatoare de bunuri de larg consum, in vreme ce restul variabilelor sunt aproximativ similare cu cele ce corespund tarilor ce nu exporta astfel de bunuri. In mod surprinzator, se pare ca doar tarile exportatoare de bunuri de larg consum sunt adeptele tintirii inflatiei. In general, tintirea inflatiei este o strategie viabila pentru majoritatea tarilor emergente, aceasta avand efecte benefice asupra performantelor economice.ConcluziiIn urma studiului realizat asupra celor 16 piete emergente au aparut dovezi clare care atesta faptul ca exista o influenta mare a inflatiei asupra ratei dobanzii pe pietele care au adoptat tintirea inflatiei. Prin contrast, s-a aratat ca in tarile care nu sunt adepte ale strategiei tintirii inflatiei, bancile centrale nu iau in considerare inflatia atunci cand stabilesc rata dobanzii.De asemenea, autorii articolului au demonstrat ca influenta cursului real de schimb este mai mare in tarile care urmaresc politica tintirii inflatiei si care au un export mai ridicat, lucru deloc surprinzator, avand in vedere ca acest tip de tari este cel mai vulnerabil la modificarile cursului real de schimb. Mai mult decat atat, obiectivele stabilizarii cursului real de schimb nu par a influenta stabilirea ratei dobanzii de catre bancile centrale.1Tintirea inflatiei are o serie de avantaje notabile in comparatie cu celelalte strategii de politica monetara, dar si unele neajunsuri. Consideram ca avantajele primeaza, iar unele neajunsuri formulate in anumite studii nu sunt solide in cazul unei tintiri a inflatiei bine formulate si care a fost adoptata dupa ce conditiile necesare succesului acestei strategii au fost indeplinite. Rezultatele unui numar impresionant de studii au aratat ca tintirea inflatiei imbunatateste evolutia inflatiei si are un efect pozitiv asupra cresterii economice. In acelasi timp, asteptarile inflationiste sunt mai bine ancorate in cazul adoptarii acestei strategii. Chiar daca rezultatele unor studii nu au indicat dovezi clare pentru avantajele tintirii inflatiei, acestea nici nu au furnizat argumente solide impotriva acestei strategii.

Bibliografie http://www.nber.org/papers/w14561.pdf?new_window=1 ftp://ftp.repec.org/opt/ReDIF/RePEc/vls/vls_pdf/vol12i4p93-108.pdf http://www.moneycrashers.com/nominal-vs-real-interest-rates-calculate-inflation/

1