† C O R N E L I U

PRIN HARUL LUI DUMNEZEU,

EPISCOP AL STRÃVECHII EPISCOPIIA HUªILOR,

Iubitorului de Hristos cler, tuturorvieþuitorilor sfintelor mãnãstiri ºi la toþi bine-credincioºii creºtini,

Har, milã, pace ºi mângâiere de la IisusMântuitorul nostru, biruitorul morþii, iar dela noi bucurie ºi binecuvântare!

Hristos a Înviat!

In noaptea care se apropia de sfârºitvestind venirea zorilor unei zilenoi, Îngerul Domnului coboarã din

ceruri ºi de pe mormântul întunecat din afaraIerusalimului, dã la o parte piatra grea ce aco-perea viaþa, întâmpinând pe sfintele femei purtã-toare de mir ce veniserã la mormânt încã întune-ric fiind (Matei 28, 2), cu mângâietoarele cuvinte:

1

„Hristos a Înviat! Nu este aici, priviþi locul deîngropare, mergeþi ºi spuneþi ucenicilor Lui ºi luiPetru cã a înviat din morþi ºi îl veþi vedea aºa dupãcum v-a spus El“ (Marcu 16, 6-7).

Sfintele Evanghelii relateazã momentele ul-terioare Învierii Domnului, ale întâlnirii Celui mortºi înviat cu cei ce I-au slujit ºi I-au fost alãturi,marea majoritate a acestor evenimente istoricefiind întâmplate în clipa hotarului dintre noapteºi zi, deoarece Învierea Domnului petrecutã dupãmiezul nopþii întunecoase ºi plinã de apãsareatragediei petrecute în vinerea mare, biruie prinluminã, bucurie ºi mângâiere, întunericul, tris-teþea ºi durerea pe care le trãia omenirea sub po-vara pãcatului ºi a morþii.

Dacã pe muntele Taborului când DomnulS-a schimbat la Faþã, lumina a strãlucit pe vârfulmuntelui, acum din mormânt în centrul pãmân-tului, lumina biruind întunericul a strãlucit înmijlocul celor care dormeau în þãrâna lui, aºtep-tând ziua Învierii.

Îngerul Domnului face cunoscutã ÎnviereaMântuitorului prin semnele vizibile ºi prin cuvân-tul Sãu. „Veniþi de vedeþi locul unde a zãcut, nueste aici, ci a înviat“ (Matei 28, 6). „De ce cãutaþipe Cel viu între cei morþi ?“ (Luca 24, 5).

Dupã Înviere, Hristos Domnul se va arãtacu trupul ce purta urmele Patimilor, spre con-vingere ºi încredinþare, însã mãrturisirea Învieriiconstituie mereu un act de credinþã.

2

Prezenþa puterilor cereºti la mormântulÎnvierii marcheazã ºtergerea hotarului dintrelumea cereascã ºi cea pãmânteascã.

Vestea Învierii aduce bucurie mare, cãci pri-mele martore ale întâlnirii cu îngerul Domnului,primesc misiunea de a vesti Învierea ºi de a aducemângâiere celor cuprinºi de întristare. Pe drumle întâmpinã Domnul cel înviat din morþi adu-cându-le mângâiere ºi bucurie. „Nu vã temeþi,Bucuraþi-Vã!“ (Matei 28, 9). Acestea sunt primelecuvinte pe care Domnul le rosteºte dupã reve-nirea Sa din lumea mare ºi veche a celor adormiþi.

Lumea în care trãim ºi noi, datoritã ne-credinþei ºi îndepãrtãrii de Dumnezeu, supusãdezastrelor ºi încercãrilor, este dominatã deteamã ºi de spectrul morþii. Acestei lumi, nouãtuturor, Mântuitorul ne vorbeºte: „Nu vã temeþi,Bucuraþi-Vã, Eu am biruit lumea“ (Ioan 16, 33).

Prin moartea ºi Învierea Domnului, duhulîntunericului ºi al minciunii a fost biruit, însãacest duh se pare cã ºi astãzi ca ºi atunci în-cearcã sã provoace omenirea la îndoialã ºi ne-încredere, arma lui fiind minciuna adaptatã ladiferite epoci ºi mentalitãþi, propagatã pe oricecale ºi prin orice mijloc.

Deºi seamãnã ura ºi neîncrederea, teamaºi tristeþea, biruinþa Învierii Domnului devine ºibiruinþa noastrã a celor ce credem ºi mãrturisimcã Domnul cu adevãrat a înviat ºi cã S-a arãtatpetrecând cu ei timp de 40 de zile, învãþându-i sã

3

pãzeascã toate câte El le-a poruncit. El se aratãcu trupul pentru a-i încredinþa de Înviere ºi pentrua face un pogorãmânt faþã de noi, dându-neposibilitatea nouã muritorilor de a-L recunoaºteîn cadrul condiþiei noastre umane limitate.

Sfântul Maxim Mãrturisitorul spune cã:„Mântuitorul Iisus Hristos a refãcut chipul divindin om, lepãdând în mormânt în dimineaþa Învierii,trãsãtura pãtimitoare a firii umane, ultima conse-cinþã a cãderii lui“ (Teologia învierii în opera Sf.Maxim Mãrturisitorul, în „Studii teologice“, XX,1968, nr. 7-8, p. 520).

Prin Învierea Sa din morþi, Mântuitorul IisusHristos a fãcut posibilã întemeierea Bisericii printrimiterea Sfântului Duh în lume, punând te-meliile Împãrãþiei Sale veºnice din care vor faceparte toþi ce vor crede ºi vor mãrturisi ÎnviereaLui. El rãmâne prezent cu trupul dupã Înviere,40 de zile pe pãmânt, spre a iniþia prefacereaîntregii creaþii, de a o face capabilã sã intre înnoua Sa împãrãþie veºnicã, iar dupã ÎnãlþareaSa la ceruri, va rãmâne aºa cum ne-a promis,pânã la sfârºitul veacurilor, veºnic prezent înSfânta Euharistie (Împãrtãºanie) pe altarele sfin-telor biserici ºi în fiinþa celor care se împãrtãºesccu Trupul ºi Sângele Lui.

Învierea Domnului biruieºte ºi nimiceºtelumea aceasta aflatã în mormânt ºi o descoperãca luminã ºi mângâiere veºnicã.

4

Dreptmãritori creºtini,fii ºi fiice ale Sfintei noastre Biserici,

Fiecare clipã a vieþii noastre este mar-catã de multã suferinþã. Aceasta arediferite origini, este provocatã de pã-

catele noastre, de indiferenþa noastrã, de ne-credinþa noastrã, de noi înºine. ªi astfel lumeaa devenit o mare infinitã de tristeþe ºi suferinþã.În fiecare zi, noi morminte acopãr trupurile celorcare au fost printre noi, dar care repede pleacãdin aceastã lume în veºnicie, „unde nu mai estedurere, întristare ºi nici suspin, ci viaþã fãrã desfârºit“ (Rânduiala înmormântãrii).

Drumul crucii ºi suferinþa, se repetã în viaþafiecãruia dintre noi. Mulþi dintre semenii noºtrisunt uitaþi, singuri, plini de durere, aºteaptãclipa izbãvirii. Tuturor acestora, astãzi strãlu-ceºte lumina din mormântul Învierii, cu îndem-nul Mântuitorului: „Nu vã temeþi!“.

El este cu noi dându-ne puterea biruinþeiºi bucuria Sfintelor Paºti, dacã-L cãutãm ºi neîncredinþãm Lui „pe noi înºine ºi toatã viaþanoastrã“.

Omenirea a început sã trãiascã semnele apro-piate ale sfârºitului ei, aºa cum însuºi Domnulne-a învãþat: „Când veþi vedea toate acestea (cu-tremure mari, rãzboaie, prooroci mincinoºi, lepã-dare de credinþã, urã ºi luptã pentru a stãpâni)sã ºtiþi cã sfârºitul este aproape“ (Matei 24, 33).

5

Într-o zi toþi vom pleca din aceastã lume, deaceea este urgent sã ne întoarcem cu credinþã cãtreDomnul ºi Mântuitorul nostru, de a-L întâmpinadupã Înviere ºi a ne bucura de mângâierea Lui.„Veniþi la Mine toþi cei osteniþi ºi împovãraþi ºi Euvã voi odihni pe voi“ (Matei 11, 28).

În Biserica Lui cea Sfântã, gãsim adevãratamângâiere, aici aflãm calea cea dreaptã ºi numaiaici ni se dãruieºte viaþa ºi nemurirea.

Dupã zilele de iarnã cu nopþi lungi ºi fri-guroase, odatã cu primãvara ne întâmpinã ºiÎnvierea Domnului, Cel care ne-a trecut din moar-te la viaþã ºi de pe pãmânt la cer.

Cei plecaþi dintre noi aºteaptã vizita noas-trã, sã nu-i uitãm, sã le pãstrãm amintirea prinrugãciune, sã le îngrijim locurile de odihnã pur-tând ºi aducând cu noi lumina Învierii, sensulcredinþei noastre.

În ziua de Paºti, dupã zile de dureri ºi tris-teþe, sã ne bucurãm, unul pe altul sã ne îmbrã-þiºãm, sã iertãm toate pentru Înviere, sã vizitãmpe cei bãtrâni, singuri, bolnavi, cãci în ei suferãtainic însuºi Mântuitorul Cel mort ºi înviat, Carea biruit durerile morþii pentru totdeauna.

Împreunã cu îngerul Cel ce a coborât dincer ºi a rãsturnat piatra cea mare a mormântu-lui, vã vestesc tuturor: „Hristos a Înviat! Bucuraþi-vãºi trãiþi dupã voia Lui!“, fãcându-vã urmãtori aiSfintei Învieri, purtaþi-vã ca fii ai luminii um-blând în pace ºi îndelungã rãbdare, cãci venirea

6

7

Domnului se apropie! „Fericiþi cei chemaþi laospãþul Stãpânului!“.

Cãtre Domnul Cel mort ºi înviat, Care nedã puterea biruinþei asupra rãului, fierbinterugãtor,

† CORNELIU

EPISCOPUL HUªILOR

ÎNSEMNÃRI

8