Studenta ANCA

PSIHOLOGIE I.D.D

Anul III, Grupa 3

TEMA – PEDAGOGIE II

1. Sesizati interdependenta principiilorin sistemul pe care il alcatuiesc

Unitatea şi interdependenţa (caracterul sistemic) constituie o altǎ trǎsǎturǎ a

principiilor didactice alături de caracterul

*general

*normativ

*dinamic evolutiv şi deschis

Deşi fiecare principiu are cerinţele sale specifice, proprii, între ele existǎ o strânsǎ

unitate şi interdependenţǎ.

Unitatea lor constǎ în faptul cǎ ele sunt subordonate aceluiaşi scop – însuşirea

temeinicǎ a cunoştinţelor. Deci, unitatea lor rezultǎ din unicitatea scopului spre care converg.

Interdependenţa lor se manifestǎ şi trebuie înţeleasǎ într-un dublu sens şi anume:

respectarea cerinţelor fiecǎrui principiu depinde de respectarea altor/altui principii/ principiu

şi invers – respectarea fiecǎrui principiu contribuie la realizarea cerinţelor altor principii.

Ỉnţelegând interdependenţa principiilor didactice în acest sens, putem afirma cǎ fiecare dintre

ele este, în raport cu altele, condiţionat şi condiţionant.

Respectarea principiului însuşirii conştiente şi active este condiţionatǎ de respectarea

principiului sistematizǎrii, accesibilitǎţii şi legǎrii teoriei de practicǎ. La rândul sǎu,

respectarea acestui principiu asigurǎ realizarea altor principii: legarea teoriei de practicǎ şi al

însuşirii temeinice.

Respectarea principiului accesibilitǎţii noilor cunoştinţe este condiţionatǎ de

respectarea principiului intuiţiei, sistematizǎrii şi continuitǎţii, şi însuşirii temeinice.

Pe de altǎ parte, respectarea acestui principiu contribuie la respectarea altor principii:

însuşirea conştientǎ şi activǎ a cunoştinţelor şi principiul însuşirii temeinice a acestora.

Literatura de specialitate menţioneazǎ şi alte caracteristici ale principiilor didactice din

care menţionǎm:

“sunt teze cǎlǎuzitoare în activitate, prescripţii, recomandǎri, cerinţe generale,

imperative pentru acţiune, ca nişte faruri sau piloni”;

Sunt linii conducǎtoare ale comportamentului pedagogic, stau la baza organizǎrii şi

desfǎşurǎrii procesului, orienteazǎ acţiunea...

sunt adevǎruri fundamentale, cu aplicaţie mai largǎ, pe fondul unor legitǎţi, ca

adevǎruri de maximǎ generalitate;

primesc note specifice dupǎ componeta educativǎ la care se referǎ sau dupǎ

dimensiunea educaţiei sau dupǎ forma educaţiei;

exprimǎ constanta proceduralǎ, elementul de continuitate regǎsibil în mai multe

situaţii educative similre iar ca exigenţe respectate de educator îi dau acestuia

instrumentele generale, pârghiile de concepere, realizare, optimizare a acţiunii

educative.

Nu sunt prin ele însele legi deoarece nu reflectǎ direct relaţii legice ale activitǎţii

didactice, socotitǎ ca un fapt dat, ei sunt numai cerinţe care se pun prealabil acestei

activitǎţi, în organizarea şi desfǎşurarea ei. “Ca cerinţe, ele dobândesc însǎ caracter

logic prin relaţia pe care o au cu esenţa intructiv – educativǎ a procesului de

învǎţǎmânt, cu sarcinile specifice ale acestui proces, condiţionând în mod necesar

realizarea acestor sarcini.”

Bibliografie

1. Oprescu N., Principiile procesului de învǎţǎmânt în „Curs de pedagogie”, Bucureşti,

CMUB, 1988;

2. Popescu-Neveanu P., Curs de psihologie generalǎ, vol II, Bucureşti, Universitatea din

Bucureşti, 1978;

3. Vîgotski L., Opere psihologice, vol I, Bucureşti, Editura Didacticǎ şi Pedagogicǎ,

1971;

4. Joiţa Elena, Pedagogia – ştiinţa integrativǎ a educaţiei, 1999, Iaşi, Polirom;