Inteligenţa

Ce este coeficientul de inteligenţă (IQ)?

IQ (intelligence quotient) = scor care reflectă capacitatea de raţionament a unei persoane

IQ = vârsta mentală/vârsta cronologică × 100

Interpretarea IQ:- < 70 (diferite grade de retard

mental)- 70-80 (inteligenţă scăzută)- 80-90 (inteligenţă medie

scăzută)- 90-110 (inteligenţă medie)- 110-120 (inteligenţă medie

ridicată)- 120-130 (inteligenţă

superioară)- > 130 (genialitate)

Măsurarea inteligenței Teste de aptitudini (inteligență) vs. Teste de achiziție

Istoricul testelor de evaluare a aptitudinilor (inteligenței)- Francis Galton - Scala Binet- Scala Stanford-Binet- Matricile progresive Raven (varianta color pentru copii)- Scalele Wechsler

Caracteristici ale unui test bun:- 1. fidelitatea- 2. validitatea- 3. uniformitatea condițiilor de testare

Teorii ale inteligenţeiTeorie Modul în care

conceptualizează inteligenţa

Tipuri de inteligenţă/inteligenţe

Teoria factorului g (Spearman, Cattel)

= o abilitate domeniu-generală de a învăţa şi de a rezolva probleme

Factorul g (oarecum similar IQ)

-inteligența fluidă

-inteligența cristalizată

Teoria triarhică (Sternberg)

= procese domeniu-specifice

- metacomponente

- componente de performanță

- componente orientate pe achiziția de cunoștințe

- Analitic

- Creativ

- Practic

Teoria inteligenţelor multiple (Gardner)

= potenţialul de a rezolva probleme adaptate la contextul cultural

- lingvistică, spatială, logico-matematică, muzicală, kinestezică, interpersonală, intrapersonală

Efecte genetice vs efecte ale mediului asupra IQ

Influenţa genetică

- Studii pe gemeni monozigoţi sau dizigoţi

- Eritabilitatea = VG/VG+VM

Influenţa mediului:

- SSE (statut socio-economic) al familiei de provenienţă

- Expunerea la educație timpurie

Diferenţe între IQ şi IE

IE este o abilitate non-cognitivă IE este legată de socializare IE este un set de abilităţi care pot deveni competenţe IE este modificabil prin învăţare IE este esenţial pentru succesul în viaţa personală

IE = abilitatea de a recunoaşte şi înţelege emoţiile proprii şi alecelorlalţi, de a regla stările emoţionale şi de a utiliza informaţiiledespre emoţii pentru a ghida rezolvarea de probleme

Teorii ale IE

1. Modelul abilităţilor (Salovey & Mayer, 1990) – model pur al IE

- perceperea emoţiilor- utilizarea emoţiilor- înţelegerea emoţiilor- managementul emoţiilor

2. Modelul competenţelor emoţionale (Goleman, 1998) – model mixt

- conştientizarea emoţiilor- managementul emoţiilor- înţelegerea emoţiilor în context social- managementul relaţiilor şi al conflictelor

Inteligența interpersonală

Recunoașterea emoțiilor

capacitatea de a identifica propriile trăiri emoţionale (de a le eticheta)

înțelegerea cauzelor reacțiilor emoționale (introspecție)

Reglarea emoțională

utilizează emoţiile negative către generarea de comportamente productive

îşi asumă responsabilitatea pentru propriile acțiuni

iau decizii optime în condiții de stres

Dezvoltarea reglării emoţionale

strategii externe de reglare emoţională (controlate de părinţi sau alţi adulţi relevanţi)

strategii de autocontrol cum ar fi reorientarea atenţiei, distanţarea, reevaluarea cognitivă

fetele au strategii de reglare emoţională mai bine dezvoltate comparativ cu băieţii

abilităţile de reglare emoţională sunt relativ stabile în timp, se dezvoltă mai degrabă din punct de vedere al complexităţii

Inteligența interpersonală

Înțelegerea emoțiilor în context social

manifestarea empatiei capacitatea de a-i asculta pe ceilalţi comunicare eficientă

Managementul relațiilor și al conflictelorutilizarea eficientă a strategiilor de persuasiune

gestionează adecvat conflictele

colaborează în vederea rezolvării conflictelor

Modalităţi de abordare a conflictului

Evitarea – atunci când cauzele conflictului sunt banale

Acomodarea – cedarea în favoarea celuilalt (atunci când situaţia nu are relevanţă personală/când dorim să menţinem cooperarea)

Compromisul – negocierea situaţiei

Colaborarea – presupune implicare şi căutarea soluţiilor