UTILIZAREA INTERNETULUI ÎN AFACERI

- PROIECT -

Instrumente software utilizate pentru proiectarea

aplicațiilor web destinate afacerilor Nume studenți: Pomian Emanuel, Tcaciuc Claudiu Specializare: IEDEEE Grupa: 1741 Prof: dr. ing. Gros Ioana

1. World Wide Web (WWW)

Istoric

Totul a început undeva lângă Geneva, la CERN, Laboratorul European pentru fizica particulelor. Fondat de Comunitatea Europeană, CERN este locul în care se întâlnesc fizicienii din întreaga lume, pentru rezolvarea unor probleme complexe de fizică.

În 1989, fizicianul Tim Berners-Lee a propus cercetătorilor care se ocupau de fizica energiilor înalte un concept numit Web (țesătură). Acesta era în esență un nou sistem pentru transferul ideilor și rezultatelor cercetării pentru acest mic grup de cercetători împrăștiați în lumea întreagă, pentru care comunicarea efectivă devenise o problemă critică. Propunerea definea un sistem de comunicare simplu bazat pe hypertext: o modalitate care utilizează legături pentru a face referiri la alte documente. Ideea era de a permite o desfăsurare neliniară a documentului text (initial sistemul nu-și propunea să transmită imagini, sunete sau video). Transmiterea documentelor urma să se facă prin retele de computere. Data de 12 noiembrie 1990 este considerată ziua de naștere oficială a Web-ului. CERN devine astfel cel mai dezvoltat nod Internet al Europei.

La sfârșitul anului 1990, Steven Jobs (de la NeXT) a furnizat primul soft pentru un Web server. Softul permitea editarea, vizualizarea și trasmiterea documentelor hypertext via Internet. Functionalitatea sistemului a fost demonstrată Comitetului CERN și participanților la conferință Hypertext'91. S-a întâmplat apoi ca în cursul anului 1992, proiectul World Wide Web (deseori referit ca WWW sau W3 sau Web), să se bucure de o publicitate bine făcută de CERN. Rezultatul fiind că tot mai mulți s-au convins că este o idee bună și au început să-și creeze propriile lor servere Web și să facă informația disponibilă utilizatorilor Internet. Numele de Web vine de la faptul că documentele aflându-se pe diferite sisteme se referă unele la altele printr-o "țesătură" de legături.

Un grup mai mic de oameni a început de asemenea să lucreze la un program care să faciliteze accesul la Web. Spre sfârșitul anului 1993, softul client pentru acces (numit browser sau navigator) exista deja în mai multe variante, dezvoltate pentru diferite sisteme: X Window, Apple Macintosh si PC/Windows.

Prin vara anului 1994 Web-ul a devenit unul dintre cele mai populare căi de accesare a resurselor Internet, cuprinzând atât utilizatori comerciali cât și individuali, beneficiind de unelte de organizare care să le permită aproape orice. Explozia utilizării comerciale l-a produs diversitatea aplicațiilor cuprinzând în ultima vreme cele mai exotice lucruri cum ar fi: magazine virtuale, bănci virtuale sau video multicasting. Web-ul este și astăzi segmentul Internet cu cea mai rapidă dezvoltare: în timp ce Internetul se dublează la fiecare 10 luni, Web-ul se triplează în fiecare an.

Continua crestere a Web-ului plus multiplicarea și diversificarea publicațiilor electronice hypermedia constituie deopotrivă o atracție și o provocare pentru utilizatori.

Definiție

Termenul World Wide Web, abreviat WWW, numit scurt și web, este totalitatea site-urilor sau documentelor și informaților de tip hipertext legate între ele, care pot fi accesate prin rețeaua mondială de Internet (net = retea ). Documentele, care rezidează în diferite locații pe diverse calculatoare server, pot fi regăsite cu ajutorul unui identificator univoc numit URL. Hipertextul inclusiv imagini etc. este afișat cu un ajutorul unui program de navigare în web numit browser, care descarcă paginile web de pe unserver web și le afișează pe un terminal „client” la utilizator.

2. Hipertextul și hipermedia

Termenii de hipertext și hipermedia au cunoscut o mare recunoaștere datorită Internet-ului și World Wide Web-ului, întelegerea lor, a modului lor de funcționare stă la baza conceperii sau citirii documentelor Web. Datorită acestor noutăți tehnologice, documentul pe hartie este transpus într-o nouă structură a carei componentă de bază este legatura sau link-ul.

Ideea de hipertext a apărut initial în cercetarea documentară și ea a fost enunțată prima oara de Vannevar Bush, în 1945, care a remarcat sistemele de indexare și organizare a informației utilizate de comunitatea stiințifică. Atât hipertextul cât și hipermedia sunt medii multiple care permit ghidarea structurată și exploatarea unui volum mare de cunoștințe și informații.

Documentul multimedia pe Web denumit și site web se bazează pe o structură hipertext sau hipermedia compusă, țn principal, din pagini descrise în limbajul HTML și din legături între aceste pagini. Crearea de documente pe reteaua web este legată de standardul denumit HTML (HyperText Markup Language) ce permite structurarea și transferul acestora pe diferite platforme de calculator. Paginile și legaturile ce definesc structura “hiper” a documentului web sunt descrise prin limbajul HTML cu ajutorul unor marcaje sau etichete. Conținutul paginilor poate fi textual, îmbogățit cu elemente multimedia (grafică, sunet, video) sau formulare de interacțiune, dar și cu informații de structurare și de prezentare.

Definite din punct de vedere matematic, atât hipertextul cât și hipermedia sunt medii “n dimensionale”, adică “text la n dimensiuni” si respectiv “mediu la n dimensiuni”. Din punct de vedere a Web-ului, hipertextul sau hipermedia este modalitatea specifica de a structura și a consulta documente. Pe acest considerent, Web-ul este considerat o mare bază de documente a cărei organizare nu este însă ordonată pe principiile unei baze de date obisnuite.

Hipertextul și hipermedia sunt moduri de organizare a informatiei, cu particularitatea ca pot lega diferite parti ale informatiei, unele cu altele, într-o anumita logica. Informația manevrată printr-un sistem “hiper” este divizată în noduri, între care se stabilesc anumite legaturi. Fiecare nod reprezinta un anumit tip de informație, iar modul tipic de acces la informație în acest sistem este unul foarte cunoscut, denumit navigare.

Hipermedia s-a dezvoltat prin îmbogatirea cu elemente de multimedia a structurii hipertext si ea desemnează o retea de texte si medii de natură diferită, ca noduri informaționale interconectate, prin care utilizatorul se poate deplasa cu usurință, de obicei, punctând cu mouse-ul o succesiune de legături în urmărirea unei anumite idei. Tehnicile hipertext si hipermedia sunt caracterizate prin capacitatea pe care o ofera utilizatorului de a accesa informația, de “a naviga” în interiorul documentelor într-o maniera intuitivă datorită legaturilor.

Componentele de bază a structuri “hiper”sunt nodul informațional și legatura (sau link-ul) prin care se construiesc sistemele și se face cautarea informațiilor. Nodurile informaționale sunt de natură textuală sau multimedia iar legăturile sunt conexiuni între aceste elemente.

Legăturile pot fi de natură diferită după poziția punctului lor de pornire (ancora) și a celui de sosire. Astfel, legăturile pot fi interne și externe. Legăturile interne se stabilesc între două noduri informaționale ce se gasesc în cadrul aceluiași fișier HTML și legăturile externe se stabilesc între două noduri informaționale ce se gasesc în cadrul a două fișiere diferite.

După modul în care se leaga paginile unui site web între ele putem avea structurile hipertext sau hipermedia de navigatie de tip liniar, ierarhic sau de tip graf.

Sistemele hipermedia și hipertext pot furniza căi de navigare unidirecționale și bidirecționale. Cea mai simplă și cunoscută modalitate de navigare prin structurile “hiper”,este cea prin butoane, modalitate care permite accesul usor la informația conținută în nodurile rețelei.

Hipertext înseamnă că orice cuvânt, fraza, imagine sau alt element al documentului văzut de un utilizator ( client ) poate face referință la un alt document, ceea ce ușureaza mult navigarea între multiple documente sau chiar în interiorul unui aceluiași document. Structurarea riguroasa a documentelor permite convertirea acestora dintr-un format în altul precum si interogarea unor baze de date formate din aceste documente.

3. Clienți și servere web

Client-Server se refera la relația dintre două echipamente conectate în “rețea” dar și la software-ul care rulează pe aceste 2 echipamente. Prin rețea se poate întelege atât Internetul cât și o rețea locală. Software-ul client, care rulează pe echipamentul client, inițiază o conexiune prin care adresează o solicitare către software-ul server care rulează pe echipamentul server. La rândul său software-ul server de pe echipamentul server răspunde la solicitarea respectivă într-un anumit mod (în general standardizat).

În domeniul web hostingului întalnim de regulă urmatoarele roluri:

1. Software client: – client web: browserul web (Internet Explorer, Mozilla Firefox, Google Chrome, Safari) – client mail: Outlook, Outlook Express, Live Mail, Windows Live Mail, Thunderbird – client DNS: este de regula integrat in sistemul de operare al device-ului

2. Hardware client: – PC – tableta – telefon

3. Software server: – server web: Apache, LiteSpeed – server mail: Dovecot, Courier, Exim, Postfix – server DNS: BIND – server de baze de date: MySQL, MariaDB etc

4. Hardware server: – server de rack colocat într-un centru de date Există însa și situații în care de exemplu serverul poate fi și client. Cel mai la îndemână caz

este al serverului web care contine ca și modul PHP-ul. PHP-ul este un “limbaj de programare interpretat” care generează în mod dinamic sursa paginii pe care serverul web o trimite clientului web pentru afișare. De cele mai multe ori PHP-ul este însă folosit pentru a extrage datele dintr-o baza de date de tip MySQL. PHP-ul fiind în principiu un limbaj de programare, nu este folosit de regulă pentru a stoca informația necesara vizitatorului. Rolul unui limbaj de programare este să proceseze într-un anumit mod datele. Datele însă sunt de regulă stocate în baza de date. Deci în aceasta relație avem serverul web (software) cu “modulul” de PHP și un al doilea server software (serverul MySQL). In acest caz serverul MySQL este serverul în relația cu serverul web care acum are rolul de client al serverului MySQL (serverul web – prin intermediul PHP-ului – solicită de la serverul MySQL niște date). Ulterior, serverul web preia datele primite de la serverul MySQL, le proceseaza mai mult sau mai puțin și le trimite clientului web (browserul care a solicitat pagina) și în această etapă, serverul web deja nu mai este client ci și-a reluat rolul său uzual de server.

4. Site-uri web

Noțiunea site web provine din expresia engleză web site și reprezintă mai multe pagini web multimedia (conținând texte, imagini fixe, animații ș.a.), accesibile în Internet în principiu oricui, de obicei pe o temă anume, și care sunt conectate între ele prin hiperlinkuri. Diversele site-uri web pot fi create de către o organizație, o persoană particulară, instituții publice etc.

De obicei un site web este administrat (creat, întreținut și actualizat) de către webmaster, dar există și alte posibilități:

• site-ul web se actualizează automat și permanent pe baza unei baze de date; • paginile sale se creează în mod dinamic și automat în funcție de acțiunea

utilizatorului în cadrul unei aplicații web; • site-ul web se creează și e administrat chiar de către utilizatorii săi

La începuturile Internetului fiecare site web se accesa prin indicarea adresei sale numerice specifice (adresa IP), de ex. 155.284.317.027. Ulterior pentru site-urile web s-au introdus și numele de domenii, care permit indicarea adresei respective în mod mult mai comod, prin cuvinte sau nume ușor de reținut, ca de exemplu www.google.ro. Adresele de site-uri web trebuie să fie clar stabilite, unice în lume și chiar garantate pentru posesorul respectiv.

Un site web este alcătuit de regulă din mai multe pagini web. O pagină web este un document creat cu ajutorul limbajului de marcare HTML și (opțional) limbaje de programare cum ar fi PHP, ASP ș.a. fiind accesibil vizitatorilor prin intermediul protocolului HTTP, care transferă informația de la server la browser. Pagina web se numește așa deoarece, afișată pe un monitor, ea se aseamănă cu o pagină de ziar: de obicei paginile web au o lățime care încape în întregime pe ecran. În schimb, pagina poate fi chiar mult mai înaltă (adâncă) decât înălțimea ecranului, ea putând fi totuși ușor afișată cu ajutorul funcțiilor normale ale mouse-ului și browserului folosite, prin "tragere" în sus și în jos. De asemenea, un site web poate fi vizualizat pe orice dispozitiv conectat la Internet capabil să afișeze informații prin intermediul protocolului HTTP (unele telefoane mobile, PDA-uri, etc.).

Un site alcătuit din mai multe pagini are de obicei o pagină inițială sau principală numită homepage, de la care pleacă legături către paginile interioare, secundare. Structurile și schemele de "navigare" din interiorul site-urilor web sunt foarte diferite, în funcție de scopurile, dorințele și posibilitățile ofertantului de informații. De obicei această homepageeste chiar pagina de start a site-ului, pe care ofertantul de informații în web o face cunoscută la public drept punct de plecare pentru întregul site web al său.

Tipuri de site-uri web

Site-urile web se pot clasifica după o mulțime de factori, dar principalul factor rămâne subiectul de activitate (sau conținutul) site-ului. Din punct de vedere tehnologic un site web poate fi alcătuit din orice tipuri de date și informații statice, camere de discuții, produse și servicii de vânzare, anunțuri, formulare de completat online, sunete digitalizate, clipuri video, imagini statice și animate, efecte speciale, meniuri dinamice și multe, multe altele. Vorbind la un nivel mai înalt, subiectul (tema) unui site web poate fi: un așa-numit blog, portal web, catalog web, magazin virtual, bancă, universitate virtuală, bibliotecă, enciclopedie virtuală, revistă web, ziar web și aproape orice altceva. Un exemplu de site web oarecum surprinzător este CouchSurfing, un sistem de mijlocire de locuințe particulare pentru găzduirea pe timpul concediului a călătorilor interesați de contacte cu noi persoane particulare și noi culturi.

Paginile statice sunt formate din text, imagini şi tag-uri HTML pentru formatare. Aceste

pagini sunt create şi întreţinute manual, astfel că dacă informaţiile se modifică şi pagina trebuie modificată. Aceasta implică încărcarea paginii într-un editor, realizarea modificărilor, reformatarea textului dacă este necesar şi apoi salvarea fişierului. Aceste operaţii necesită foarte mult timp dacă numărul paginilor care trebuie actualizate este mare.

Paginile dinamice conţin foarte puţin text. În schimb extrag informaţiile necesare din alte aplicaţii. Paginile dinamice pot comunica cu bazele de date, foi de calcul tabelar, sisteme de gestiune a bazelor de date client-server şi multe alte aplicaţii.

Crearea paginilor Web dinamice permite crearea de aplicaţii puternice, care pot include

caracteristici precum următoarele: - interogarea aplicaţiilor de baze de date existente pentru obţinerea datelor - crearea de interogări dinamice care facilitează obţinerea în mod flexibil a datelor execuţia procedurilor stocate - execuţia codului condiţional on-the-fly pentru a personaliza răspunsurile în funcţie de

situaţiile specifice - sporirea capabilităţilor formularelor HTML standard prin folosirea unor funcţii de

validare - popularea în mod dinamic a elementelor din formulare - personalizarea modului de afişare a informaţiilor legate de dată, timp şi monedă folosind

funcţii de formatare - uşurarea creării aplicaţiilor de introducere a datelor prin wizards - generarea automată de email - site-uri comerciale şi coşuri electronice de cumpărături

După funcțiile îndeplinite de Web-site, acestea sunt clasificate în: Site-uri de navigare și site-

uri finale. Această diviziune este determinată de logica de navigare a utilizatorilor în mediul Internetului. Mai întâi utilizatorul gasește resursele dorite cu ajutorul primului tip și apoi se foloseste de resursele gasite ce sunt propuse de al doilea tip. Primul tip de site-uri se utilizează mai întâi pentru regăsirea resurselor, pentru atragerea vizitatorilor, ca mai apoi ei să se întoarcă pe aceste locații. Al doilea tip – sunt site-uri de prezentare a firmei sau al unui produs al său.

Dacă la început nu s-a pus accent prea mare pe latura estetică, în zilele de azi se acordă o importanță din ce în ce mai mare nu numai conținutului de informații al unui site web, dar și esteticii, dinamicii și atractivității lui.

5. Modele de formatare a documentelor web

HTML (Hypertext Markup Language)

Descrie formatul primar în care documentele sunt distribuite și văzute pe Web. Multe din trăsăturile lui, cum ar fi independența față de platformă, structurarea formatării și legaturile hipertext, fac din el un foarte bun format pentru documentele Internet și Web. HTML a fost dezvoltat initial de Tim Berners-Lee la CERN in 1989. Independența de platformă înseamnă că un document poate fi afișat în mod asemănător de computere diferite (deci cu font-uri, grafică si culori diferite), lucru vital pentru o audiență atât de variată.

Tim Berners-Lee a utilizat ca model SGML ( Standard Generalized Markup Language ), un standard international în plină dezvoltare. SGML avea avantajul unei structurări avansate și al independenței de platformă dar proiectarea lui a avut în vedere mai mult structura semantica a documentului decât modul de formatare. Flexibil, SGML putea fi descris ca o specificare pentru descrierea altor formate. Utilizatorii puteau crea noi formate (DTD, Document Type Definitions) care puteau fi înțelese de orice produs soft SGML pur și simplu prin citirea mai întai a definițiilor noilor formate.

În primii ani de evoluție HTML a crescut lent, în principal pentru ca ii lipseau posibilitățile de a descrie publicații electronice profesionale; limbajul permitea un anumit control asupra fonturilor dar nu permitea inserarea graficii. În 1993, NCSA a îmbogățit limbajul pentru a permite inserarea graficii și au construit primul navigator grafic, Mosaic. Au urmat apoi contribuții ad hoc ale diverselor firme care au adus adaugiri limbajului HTML (adaugiri și nu îmbogățiri pentru ca unele taguri nu erau în conformitate cu principiile generale ale SGML) astfel încât, prin 1994 limbajul părea scapat de sub control. Urmarea a fost ca la prima conferință WWW din Geneva ( Elvetia ) s-a constituit un grup ( HTML Working Group ) a cărui prima misiune a fost formalizarea HTML intr-un DTD al SGML, lucru care s-a concretizat în HTML Level 2 ( sau HTML 2.0; Nivelul 1, deci HTML 1.0, a fost proiectat de Tim Berners-Lee ). Importanța acțiunii acestui grup constă în faptul că, odată standardizat, limbajul poate fi apoi extins într-un mod mai controlat la alte nivele.

Documentele HTML sunt documente în format ASCII și prin urmare pot fi create cu orice editor de texte. Au fost însa dezvoltate editoare specializate care permit editarea într-un fel de WYSIWYG (What-You-See-Is-What-You-Get) deși nu se poate vorbi de WYSIWYG atâta vreme cât navigatoarele afișează același document oarecum diferit, în funcție de platforma pe care ruleaza. Au fost de asemenea dezvoltate convertoare care permit formatarea HTML a documentelor generate ( și formatate ) cu alte editoare.

Tag-urile de bază în HTML <HTML> – cu acest tag începe fiecare document HTML. Prin folosirea acestui tag ii spunem

browser-ului ca este vorba de un fișier HTML pentru a il putea afișa. <HEAD> – între aceste tag-uri sunt trecute, pe lângă titlul paginii, diverse informații

folositoare pentru browser-ul de internet. </HEAD> – acesta este tag-ul de încheiere al tag-ului <HEAD> <TITLE> – cu ajutorul acestei perechi de tag-uri se poate da un titlu documentrului </TITLE> – este tag-ul de incheiere a tag-ului <TITLE>. Arată sfârșitul titlului. <BODY> – odata cu acest tag începe conținutul paginii web. Tot ce se va scrie între tag-urile

<BODY> si </BODY> va fi afișat, de către browser, pe ecranul utilizatorului. </HTML> – este tag-ul de închiere al tag-ului HTML. Codul oricărui document se termină

cu acest tag.

Exemple de formatare a paginilor web

Bibliografie

http://www.byte.ro/byte95-05/www.html http://www.slideshare.net/busaco/sabin-buraga-proiectarea-siturilor-web http://www.rasfoiesc.com/educatie/informatica/internet/Serviciul-World-Wide-Web-Hiper87.php http://www.redhost.ro/manual/informatii-diverse/client-server-si-web-hostingul/ http://invatahtmlake.3x.ro/ceestehtml.html http://www.slideshare.net/cttauto/structura-unei-pagini-web