STUDIU EXPLORATORIU PRIVIND STOCURILE DE MIGRAȚIE

Emigranți și imigranți – Exerciții de estimare a datelor de stoc

ABSTRACT

Studiul exploratoriu are rolul de a clarifica principalele concepte care stau la baza statisticii migrației

internaționale, dar și de a furniza informații referitoare la sursele de date și modalitățile de estimare a

migrației. Pe lângă metodele experimentale propuse pentru estimarea stocurilor de emigranți, studiul

cuprinde un ghid care explică posibilitatea existenței unor diferențe semnificative între valorile

stocurilor de migrație estimate prin metode diferite. De asemenea, ghidul furnizează recomandări cu

privire la precauția cu care estimațiile statistice privind stocurile de migranți trebuie analizate și

interpretate, precum și exemple de situații reale, concrete care pot distorsiona măsurarea cu acuratețe

a migrației internaționale. Documentul oferă și un glosar al termenilor principali utilizați și de alte

instituții/organisme internaționale cu activitate statistică și care furnizează date referitoare la

migrația internațională.

2

CUPRINS

Lista abrevieri .......................................................................................................................................... 3

Preambul ................................................................................................................................................. 3

PARTEA I - Ghid metodologic de utilizare și interpretare a datelor privind migrația internațională ..... 4

1.1. Introducere ................................................................................................................................. 4

1.2. Ce înțelegem prin migrație internațională? ................................................................................ 4

1.2.1. Migrația internațională – concept multi-criterial strâns legat de definirea populației ................ 5

1.2.2. Indicatorii referitori la migrația internațională ............................................................................. 8

1.2.2.1. Fluxuri de migrație ..................................................................................................................... 9

1.2.2.2. Stocurile de migrație .................................................................................................................. 9

1.2.3. Diaspora – un concept non-statistic ........................................................................................... 11

2. Diferențe metodologice și conceptuale ............................................................................................ 11

2.1. Definiții Eurostat/România ............................................................................................................ 12

2.2. Definiții OECD ................................................................................................................................. 12

2.3. Definiții ONU .................................................................................................................................. 13

3. Limite/dificultăți de producere a statisticilor privind stocurile de migrație ..................................... 14

PARTEA a II-a Studiu exploratoriu - Metode de calcul pentru estimarea stocurilor de emigranți în

perioada 2012-2017 .............................................................................................................................. 20

METODA 1 – Metoda postbelică ........................................................................................................... 20

METODA 2 – Metoda postdecembristă ................................................................................................ 21

METODA 3 – Metoda diferențelor de populație ................................................................................... 22

Câteva concluzii .................................................................................................................................... 23

Tabele comparative cu datele publicate de EUROSTAT, OECD, ONU şi calcul experimental INS ......... 24

Glosar de termeni ................................................................................................................................. 25

Bibliografie ............................................................................................................................................ 28

3

Lista abrevieri Eurostat Oficiul de statistică al Uniunii Europene

INS Institutul Naţional de Statistică

OECD Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică

ONU Organizaţia Naţiunilor Unite

POPDOM Populația după domiciliu

POPREZ Populația rezidentă

PSNA Planul Statistic Naţional Anual

UE Uniunea Europeană

Preambul

Acest studiu exploratoriu are două componente: prima componentă constă într-un ghid

metodologic care reflectă situația actuală a statisticilor migrației internaționale din țara

noastră, iar cea de a doua parte se referă la exerciții de estimare a stocurilor de migrație

internaționale prin aplicarea de metode experimentale inovatoare. Ghidul metodologic este

un document utilizat în producerea statisticilor de rutină, însă parcurgerea acestuia este

necesară, deoarece explică și ajută la înțelegerea conceptelor diferite utilizate cu privire la

descrierea migrației internaționale și la interpretarea corectă a diferențelor semnificative

între valorile stocurilor de migrație estimate prin metode diferite.

În prezent, există dificultăți în ceea ce privește estimarea stocului de emigranți, adică a

numărului de persoane care, la un moment dat, au reşedinţa obişnuită în străinătate pentru

o perioadă de cel puţin 12 luni. Dificultățile sunt generate, în principal, de complexitatea

fenomenului migrației, dar și de disponibilitățile limitate ale surselor de date.

Din acest motiv, acest document conține - în prima parte - ghidul metodologic, care este

conceput cu scopul de a clarifica principalele concepte care stau la baza statisticii migrației

internaționale, dar și de a furniza informații referitoare la sursele de date și modalitățile de

calcul și de estimare a migrației. De asemenea, sunt furnizate recomandări cu privire la

precauția cu care estimațiile statistice privind stocurile de migranți trebuie analizate și

interpretate, precum și exemple de situații reale, concrete care pot distorsiona măsurarea cu

acuratețe a migrației internaționale.

A doua parte a documentului cuprinde un set de metode posibil de utilizat în cadrul

exercițiilor de estimare a stocurilor de emigranți. Trebuie subliniat că aceste metode sunt

experimentale, fiind considerate exerciții de testare a metodelor de estimare și nu fac parte

din categoria statisticilor oficiale derulate ȋn baza regulamentelor europene sau şi aprobate

prin Planul Statistic Naţional Anual (PSNA), produse și diseminate de INS cu regularitate, în

fiecare an.

4

Documentul oferă și un glosar al termenilor principali utilizați și de alte instituții/organisme

internaționale cu activitate statistică și care furnizează date referitoare la migrația

internațională.

PARTEA I - Ghid metodologic de utilizare și interpretare a datelor privind

migrația internațională

„A doua componentă a dinamicii demografice este migrația internațională […] Imigrările au aceeași

semnificație cu nașterile, emigrările reprezintă pierderi…”

(Vladimir Trebici, 1991)

1.1. Introducere

Migrația internațională este un fenomen complex, multi-criterial, care poate avea înțelesuri

diferite, dar și sfere de cuprindere și metode de estimare a datelor diverse, în funcție de

obiectivele de cunoaștere și de cercetare urmărite. Din acest motiv, magnitudinea

fenomenului a fost comunicată adesea diferit în media, comparativ cu statisticile oficiale din

România. Pornind de la aceste premise, trebuie specificat faptul că există, de asemenea, mai

mulți termeni vehiculați în diferite medii, în legătură cu persoanele care locuiesc în

străinătate, cum este, de exemplu, diaspora, dar care nu intră sub incidența sensului statistic

al măsurării migrației internaționale. Strategia Națională pentru Românii de Pretutindeni

pentru perioada 2017 – 20201 furnizează informații referitoare la un concept mult mai larg,

care cuprinde “românii care trăiesc în comunitățile din diaspora cât și pe cei care trăiesc în

comunitățile istorice/tradiționale din țările aflate în vecinătatea României” (Conform

Strategiei, numărul de români de pretutindeni era, în anul 2016, de aproape 10 milioane

persoane, din care diaspora cuprindea între 3,5 și 4 milioane de cetățeni români stabiliți în

străinătate). Aceste informații cumulează estimări ale diasporei românești în perioada

postbelică (socialistă), dar şi informații referitoare la migrația internațională din perioada

postdecembristă. De aceea, în interpretarea informațiilor referitoare la migrația

internațională trebuie să se țină seama de definițiile termenilor utilizați, de metodologiile de

calcul, de detalierile criteriale și de sferele de cuprindere ale populațiilor de migranți la care

se face referire (stocuri, fluxuri etc.). Multe dintre aceste elemente vor fi clarificate în

continuare.

1.2. Ce înțelegem prin migrație internațională?

Există mai multe modalități de a defini migrația internațională. Statistica oficială din România

definește și publică date privind fluxurile de migranți către și dinspre România, datele fiind

estimate conform regulamentelor Uniunii Europene referitoare la statisticile migrației

internaționale2. Sursele de date pe baza cărora se estimează migrația internațională sunt

1 Strategia a fost elaborată în anul 2017 de Ministerul pentru Românii de Pretutindeni 2 Regulamentul (CE) nr. 862/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului, privind statisticile comunitare din domeniul migraţiei şi protecţiei internaţionale și Regulamentul (CE) nr. 1260/2013 privind statisticile demografice

5

multiple, printre acestea numărându-se atât surse statistice, cât și surse administrative (adică

surse gestionate de alte ministere și/sau instituții din administrația publică, altele decât

Institutul Național de Statistică); totodată, estimaţiile ţin cont de statisticile ȋn oglindă3 şi

utilizează și modele econometrice. Metodele de estimare sunt concentrate pe îndeplinirea

cerințelor legislative ale Regulamentelor europene din domeniul statisticii migraţiei

internaţionale şi au în vedere recomandările metodologice şi cele mai bune practici ale

statelor membre ale Uniunii Europene. În România, Institutul Național de Statistică estimează

datele privind migrația internațională în baza unei metodologii proprii, elaborată și avizată de

Comitetul de Avizare Metodologică, în conformitate cu cerinţele regulamentelor în domeniu.

1.2.1. Migrația internațională – concept multi-criterial strâns legat de

definirea populației

Statistica migrației internaționale face parte din familia statisticilor demografice, adică acele

statistici care măsoară nivelul, evoluția și componența unei populații. Așadar, datele despre

migrație trebuie întotdeauna analizate într-un cadru mai larg, în conexiune cu datele

referitoare la populația de jure (după domiciliu) a unei țări, dar și cu cele privind populația de

facto (după reședința obișnuită). Este vorba de doi indicatori diferiți: populația după

domiciliu și populația rezidentă a României. Deja intervine nevoia de clarificare legată de

valorile diferite ale celor doi indicatori, efect al diferenţei înte sferele de cuprindere şi al

metodelor diferite de măsurare statistică aplicate pentru fiecare. O reprezentare simplificată,

la acelaşi moment de referintă, a diferențelor între cele două categorii de populație, după

domiciliu (POPDOM) și rezidentă (POPREZ), poate fi redată prin imaginea următoare.

Diagrama 1: Relația dintre populația rezidentă, populația după domiciliu și migranți

3 Statisticile migrației internaționale „în oglindă” constau din statisticile disponibile în baza de date gestionată de Eurostat conform datelor furnizate pentru România de alte ţări referitor la fenomenul migraţiei și pot fi interpretate astfel: persoanele care au plecat din România şi și-au stabilit reşedinţa pe teritoriul altor state pentru o perioadă de cel puţin 12 luni (emigranți) reflectă numărul de imigranţi pentru țările respective, adică persoane provenite din România şi care și-au stabilit reşedinţa pe teritoriul acestor state pentru o perioadă de cel puţin 12 luni

Sau statisticile ''în oglindă''3 privind migraţia internaţională pot fi interpretate astfel: imigranţii din România declaraţi de celelalte state reprezintă emigranţi pentru statisticile româneşti şi, invers, emigranţii către România declaraţi de celelalte state reprezintă imigranţi pentru statisticile naţionale.

POPREZ POPDOM

Emigranți Imigranţi

6

Așa cum se poate observa din diagrama de mai sus, există o populație comună la intersecția

dintre POPDOM și POPREZ, adică acele persoane care își au reşedința (locuiesc) la adresa de

domiciliu pentru cel puţin 12 luni. Diferența dintre POPDOM și această populație comună

reprezintă emigranții, iar dintre POPREZ și partea comună reprezintă, în principal, imigranții.

Imigranţi – persoane cu cetăţenie străină care au reşedinţa obişnuită în România. Copiii,

cetăţeni străini, care s-au născut în România nu sunt incluşi, ei neavând niciodată reşedinţa în

altă ţară.

Emigranţi – persoane de cetăţenie română care au domiciliul în România şi reşedinţa

obişnuită în străinătate (pentru o perioadă de cel puţin 12 luni). Copiii care s-au născut în

străinătate nu sunt incluşi, ei neavând niciodată reşedinţa în România.

De exemplu, la 1 ianuarie 2017, populația care avea domiciliul în România număra 22,2

milioane de locuitori, în timp ce populația care avea reședința obișnuită în România era de

19,6 milioane de locuitori. Prima întrebare care apare în mod firesc este: înseamnă că

diferența între cele două populații reprezintă emigranții? Răspunsul este categoric

NU.Argumentele sunt multiple, primul fiind acela legat de faptul că cei doi indicatori

referitori la populația României au sfere de cuprindere diferite, adică:

- Populația după domiciliu4 reprezintă numărul persoanelor cu cetăţenie română şi

domiciliul pe teritoriul României, delimitat după criterii administrativ-teritoriale. Altfel

spus, populaţia după domiciliu reprezintă populaţia de jure, care poate să includă şi

emigranţii. A nu se confunda populaţia după domiciliu cu populaţia rezidentă!

Populaţia rezidentă5 reprezintă totalitatea persoanelor cu cetăţenie română, străini

şi fără cetăţenie, care au reşedinţa obişnuită pe teritoriul României. Adică populaţia

rezidentă reprezintă populaţia de facto, care exclude emigranţii, dar include

imigranţii. Pentru a înțelege mai bine înțelesul populației rezidente, putem spune că

aceasta cuprinde persoanele care locuiesc (trăiesc) pe teritoriul României pentru o

perioadă de cel puțin 12 luni (adică își păstrează reședința în țară pentru minim un an

întreg), indiferent de cetățenia pe care o dețin. Cu alte cuvinte, populația rezidentă

cuprinde și cetățenii străini și apatrizii care, dacă stau cel puțin 12 luni în țara noastră,

primesc statutul “statistic” de imigranți. Respectând aceeași logică, persoanele de

cetățenie română care nu locuiesc în țară cel puțin 12 luni sunt excluse din populația

rezidentă și primesc statutul “statistic” de emigranți.

Al doilea argument este dat tocmai de diferența între noțiunile de domiciliu și reședință

obișnuită, adică:

4 Calculată pentru a răspunde exclusiv cerințelor impuse de legislația națională (Legea nr. 273/ 2006, OUG nr. 63/2010, Hotararea nr. 410/1991). 5 Calculată Regulamentului (CE) nr. 1260/2013 privind statisticile demografice și utilizată în comparații internaționale.

7

- Domiciliul este adresa persoanei, declarată în actul de identitate. De exemplu, o persoană poate avea mai multe “case”, dar numai o singură adresă este declarată ca domiciliu în actul de identitate, iar persoana poate să locuiască sau NU la această adresă.

- Reședința obișnuită este spațiul fizic unde locuiește persoana cel puțin 12 luni. Această locuință poate fi identică cu domiciliul sau poate fi diferită, în cazul în care persoana locuiește la altă adresă decât cea din actul de identitate.

-

Exemplul 1. Ea și el, doi tineri, hotărăsc să se mute împreună, să trăiască și să se cunoască reciproc înainte de a face sau nu pasul spre căsătorie. Ea a plecat din casa părintească (adresa 1) în urmă cu mai mulți ani, achiziționând o garsonieră (adresa 2). El se mută din casa părinților (adresa 1’) în garsoniera ei. Dacă el locuiește în garsoniera ei cel puțin 12 luni, din punct de vedere statistic, spunem că el are reşedința obişnuită la această adresă. Așadar, pentru ea, garsoniera este și domiciliu (deoarece este adresa ei din cartea de identitate) și reședință obişnuită, iar pentru el, garsoniera este doar reședință obişnuită (deoarece el în cartea de identitate are adresa părinților săi).

Un element esențial: ambii indicatori referitori la populație sunt indicatori care reflectă

situația la un moment de referință, adică sunt calculați pe baza unor date statistice

înregistrate/estimate la un moment dat. De aceea, în diseminarea datelor privind populația

României, fie că este vorba de cea care are domiciliul în țară sau cea care are reședința

obișnuită pe teritoriul României, se va preciza întotdeauna momentul disponibilității

indicatorului (de exemplu, populația rezidentă la 1 ianuarie sau la 1 iulie). Aici amintim faptul

2

1 1’

8

că statistica oficială din România diseminează datele privind populația6 la două momente de

timp, în fiecare an (respectiv, 1 ianuarie și 1 iulie).

1.2.2. Indicatorii referitori la migrația internațională

Migrația internațională este un fenomen important în stabilirea celor doi indicatori de

populaţie, prezentaţi în capitolul precedent. Diferenţele de sferă de cuprindere întâlnite la

indicatorii de populaţie se regăsesc şi la indicatorii de migraţie internaţională aferenţi. Astfel,

migraţia internaţională se poate clasifica în funcţie de tipul de şedere pe teritoriul altui stat

(domiciliu sau reşedinţă obişnuită), în următoarele categorii:

- Migraţie internaţională definitivă – se referă la persoane care şi-au schimbat domiciliul

permanent din şi în Romania; migranţii cu schimbarea domiciliului care au cetățenia

română se iau în calcul la stabilirea populaţiei după domiciliu.

- Migraţie internaţională temporară:

de lungă durată7 – se referă la persoane (cetățeni români, străini și fără

cetățenie) care şi-au schimbat reşedinţa obişnuită din şi în România pentru o

perioadă de cel puţin 12 luni; migranţii măsurați în funcție de criteriile

reşedinţei obişnuite se iau în calcul la stabilirea populaţiei rezidente, iar

metodologia este guvernată de regulamente europene, ceea ce permite

comparabilitate între datele estimate de statele membre ale UE;

de scurtă durată - se referă la persoane (cetățeni români, străini și fără

cetățenie) care şi-au schimbat reşedinţa obişnuită din şi în România pentru o

perioadă mai mică de 12 luni; statisticile oficiale din România nu măsoară

migrația internațională temporară de scurtă durată din cauza lipsei surselor

de date primare, dar și din cauză că o astfel de metodologie nu este armonizată

pe plan european.

Migraţia internaţională definitivă este inclusă în cea temporară de lungă durată, putând fi

considerată un caz particular al acesteia.

Întrucât stă la baza comparaţiilor internaţionale, ne vom concentra în continuare pe migraţia

internaţională temporară de lungă durată.

Indicatorii mișcării migratorii pot fi delimitați în două grupe, denumite generic Emigrație și

Imigrație, în funcție de sensul mișcării, din punct de vedere al țării raportoare.

6 Populația după domiciliu (POPDOM) şi populaţia rezidentă (POPREZ) 7 Statisticile privind migraţia internaţională temporară de lungă durată sunt estimate în conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) nr.862/2007 al Parlamentului European şi al Consiliului din 11 iulie 2007 privind statisticile comunitare din domeniul migraţiei şi protecţiei internaţionale şi de abrogare a Regulamentului (CEE) nr.311/76 al Consiliului privind elaborarea de statistici cu privire la lucrătorii străini.

9

1.2.2.1. Fluxuri de migrație

Pentru statisticile oficiale, INS măsoară fluxuri anuale de emigranți și imigranți în conformitate

cu definițiile pentru migrația internațională temporară de lungă durată.

Fluxurile anuale de emigranți reprezintă numărul de persoane care își schimbă reședința de

pe teritoriul României pe teritoriul altui stat, pentru o perioadă de 12 luni şi peste. Cu alte

cuvinte, fluxul de emigranți, estimat pentru un anumit an, cuprinde persoanele care pleacă

din țară și nu se mai întorc în România, cel puțin 12 luni (în cazul persoanelor de cetățenie

română, aceste persoane rămân incluse în populaţia după domiciliu, ele având domiciliul în

România, dar sunt excluse din populaţia rezidentă).

Fluxurile anuale de imigranți reprezintă numărul de persoane care își schimbă reședința de

pe teritoriul altui stat pe teritoriul României, pentru o perioadă de minim 12 luni. Cu alte

cuvinte, fluxul de imigranți, estimat pentru un anumit an, cuprinde persoanele care vin în

România și locuiesc aici cel puțin 12 luni. Aici semnalăm o situație specifică regulamentelor

care guvernează statisticile oficiale europene: se consideră imigranți și persoanele de

cetățenie română, care se întorc în România pentru o perioadă de cel puțin un an, după ce

au petrecut mai mult de 12 luni într-o altă țară (sunt persoanele reîntoarse, care se includ

în populația rezidentă).

În general, fluxurile de migrație se estimează și după anumite caracteristici socio-geo-

demografice: sex, vârstă, țară de naștere, cetățenie, țară de destinație/proveniență.

Principalele criterii utilizate de INS sunt cetățenia și pragul de timp pentru schimbarea

reședinței - impus de cerințele europene (12 luni și peste).

Diferența dintre cele două fluxuri formează un alt indicator, denumit Soldul migrației

internaționale.

1.2.2.2. Stocurile de migrație

Stocurile de migrație reprezintă populații delimitate de criterii specifice, la un moment dat.

Există mai multe criterii ce pot fi utilizate în stabilirea acestor populații, în funcție de scopul

urmărit.

Stocul de emigranți este format din totalitatea persoanelor cu cetățenie română care aveau

reședința obişnuită pe teritoriul altui stat pentru o perioadă de cel puţin 12 luni, la un moment

dat.

Stocul de imigranți cuprinde persoanele care nu au cetățenia română și care au avut anterior

reşedinţa obişnuită în străinătate pentru o perioadă de cel puţin 12 luni, dar care locuiesc în

România pentru o perioadă de cel puțin 12 luni, la un moment dat.

10

Stocul de emigranți români în străinătate trebuie analizat cu precauție, deoarece se compune

din cetățenii români care își schimbă reședința obișnuită, adică locul în care trăiesc efectiv în

prezent, în afara granițelor țării pentru o perioadă mai mare de 12 luni.

Copiii de cetățenie română care au cel puţin un părinte cu domiciliul în ţară şi care se nasc pe

teritoriul altui stat, vor fi cuprinși în populația după domiciliu dacă au fost înregistraţi la oficiile

de stare civilă prin transcrierea actelor eliberate de autorităţile tărilor unde s-a produs

naşterea. Aceşti copii, deşi sunt în străinătate, nu pot fi considerați emigranți (deoarece nu au

locuit pe teritoriul românesc niciodată și, firesc, nu aveau cum să fi părăsit România

vreodată!).

Exemple de situaţii:

În analiza stocului de emigranți români trebuie să se țină cont de faptul că persoanele cu

cetățenie moldovenească, care au obţinut cetățenia română, pot fi numărate în stocul de

emigranți, estimat în funcție de cetățenie, deși acestea nu au locuit niciodată în România. Cu

alte cuvinte, o parte a cetăţenilor români aflaţi în statisticile internaţionale referitoare la

stocuri sunt de fapt cetăţeni români născuţi în Republica Moldova care NU au avut nici

domiciliul, nici reşedinţa obișnuită în România.

Exemplul 2: O persoană care s-a născut în Republica Moldova și

dobândește cetățenie română, locuiește în Italia pentru o

perioadă mai mare de 12 luni. Această persoană este considerată

imigrant (cu cetățenie română) de către statistica oficială din

Italia, dar în România nu poate fi considerată emigrant, deoarece

nu a locuit niciodată pe teritoriul României şi prin urmare nu și-a

schimbat reședința obișnuită din România în Italia pentru 12 luni

și peste. Această persoană nu face parte nici din fluxul anual, nici

din stoc. Acest fapt creează distorsiuni în cazul statisticilor în

oglindă, adică acele statistici de migraţie care compară numărul

de imigranți înregistrați în țara de destinație-raportoare (X) și au

cetățenia unei țări (Y), cu numărul de emigranți înregistrați în

țara de proveniență-raportoare (Y) care au ca destinație țara (X).

Exemplul 3: Așadar, stocul de emigranți trebuie analizat și după

țara de naștere a persoanei care emigrează. De cele mai multe

ori, există diferențe între cele două stocuri (după cetățenie,

respectiv, după țara de naștere). În cazul stocurilor de emigranți,

estimate după țara de naștere, apar alte tipuri de distorsiuni, în

special generate de copiii născuți în străinătate (de exemplu, un

copil născut în Italia, din mamă cu cetățenie română, are

cetățenia română, însă țara sa de naștere este Italia).

11

Exemplul 4: Un motiv în plus de precauție în cazul analizei – în

oglindă – a stocurilor de emigranți și imigranți este acela al dublei

înregistrări pentru o singură persoană, adică aceasta ar putea fi

înregistrată în două ţări în același timp. De exemplu, un imigrant

care a părăsit Spania (român care imigrase în Spania) fără a

anunţa autorităţile locale este şters automat din baza de date a

Spaniei după 2 ani, timp în care această persoană figurează şi ca

imigrant într-o altă ţară (şi implicit în populaţia rezidentă a

respectivei ţări, ea având reşedinţa obişnuită de peste 1 an).

Exemplul 5: Altă situaţie ar fi atunci când un cetăţean român,

rezident în Spania, pleacă din Spania în Anglia fără a se mai

întoarce în România pentru o perioadă de cel puţin 1 an. Această

persoană nu apare în fluxurile migratorii estimate de INS nici ca

imigrant, nici ca emigrant. În acelaşi timp, acest fapt duce la

creşterea populaţiei de cetăţenie română raportată de ţara de

destinaţie - Anglia.

1.2.3. Diaspora – un concept non-statistic

Un alt termen vehiculat pentru persoanele aflate în afara granițelor țării este Diaspora.

Menționăm faptul că termenul „diaspora” este vag definit în literatura de specialitate, iar

indicatorul NU este calculat de statistica oficială din România și nici nu este reglementat de

statistica oficială a Uniunii Europene.

Diaspora reprezintă o comunitate formată din totalitatea persoanelor care se afiliază la

aceasta, în funcție de anumite criterii. Principalul criteriu este legătura pe care persoana o

are/sau o simte cu România. Acest grup poate să cuprindă persoane care sunt la a doua sau

la a treia generație de emigranți, care nu au decât o legătură de suflet/înrădăcinare cu

România. Acest fapt poate explica cele mai mari confuzii legate de numărul persoanelor din

diaspora, care este adesea cu mult mai mare decât datele oficiale prezentate prin indicatorul

stoc de emigranți.

2. Diferențe metodologice și conceptuale

Pentru măsurarea migraţiei internaţionale, în funcție de metoda de estimare aplicată, se

utilizează mai multe criterii în funcţie de care o persoană este considerată imigrant

în/emigrant dintr-o anumită ţară:

12

Criterii utilizate în statisticile privind migrația internațională

Criterii EUROSTAT ONU OECD INS

cetățenia ˅ ˅ ˅

˅ țara de naștere ˅ ˅ prag de timp ˅ - - ˅ reședința obișnuită ˅ - - ˅

2.1. Definiții Eurostat/România

În conformitate cu regulamentele UE din domeniul statisticii migraţiei, pentru măsurarea

fluxurilor de migraţie internaţională se utilizează criteriul reşedinţei obişnuite şi pragul de 12

luni, în funcţie de care o persoană este considerată imigrant în/emigrant dintr-o anumită ţară.

În unele țări din UE informația privind criteriul de timp nu este disponibilă și, în consecință,

acestea nu respectă criteriul de timp în transmiterea datelor la Eurostat.

INS estimează și transmite anual la Eurostat datele privind fluxurile8 de emigranţi şi imigranţi,

solicitate conform Regulamentului European nr. 862/2007 privind statisticile comunitare din

domeniul migraţiei şi protecţiei internaţionale.

În ceea ce priveşte stocurile9, estimarea acestora este un demers dificil de realizat cu un nivel

acceptabil al calităţii estimaţiilor. Realitatea ultimilor ani a confirmat acest fapt şi pentru alte

ţări din UE, pentru care stocurile estimate au suferit revizuiri cu variaţii mari.

Statisticile referitoare la migraţia internaţională sunt diseminate şi de alte organisme

internaţionale cu activităţi statistice, de exemplu Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare

Economică (OECD), Organizația Naținilor Unite (ONU). Practicile acestor organisme sunt

diferite comparativ cu cele ale Eurostat, rezultatele diseminate fiind, în mod evident, diferite.

2.2. Definiții OECD

OECD diseminează datele referitoare la migraţia internaţională aşa cum le colectează de la

ţările raportoare, fără a utiliza o procedură de armonizare din punct de vedere al definiţiilor,

8 Fluxurile de emigranţi - numărul persoanelor care au avut anterior reşedinţa obişnuită pe teritoriul României şi şi-au stabilit

reşedinţa obişnuită în altă ţară, pentru o perioadă de cel puţin 12 luni, respectiv de imigranţi - numărul persoanelor care au

avut anterior reşedinţa obişnuită în altă ţară şi şi-au stabilit reşedinţa obişnuită pe teritoriul României, pentru o perioadă de

cel puţin 12 luni, în anul de referinţă. 9 Stocurile de emigranţi - numărul persoanelor cu cetățenie română care au avut reşedinţa obişnuită în România şi care la

un moment dat au reşedinţa obişnuită în străinătate pentru o perioadă de cel puţin 12 luni, respectiv de imigranţi - numărul

persoanelor de cetăţenie străină sau fără cetățenie, care au avut anterior reşedinţa obişnuită în străinătate, dar au reşedinţa

obişnuită pentru o perioadă de cel puţin 12 luni în România, la un moment dat.

13

sferei de cuprindere, pragului de timp petrecut pe teritoriul altei țări etc. şi în lipsa unei

proceduri de validare și control al calităţii datelor.

Conform statisticilor privind migrația internațională dezvoltate de OECD10, termenul de

“migrant” se referă la persoanele care trăiesc într-o țară diferită de cea în care acestea s-au

născut. Așadar, conform definițiilor OECD, „migranții sunt persoanele născute în străinătate,

indiferent de naționalitate”, iar „populația străină a unei țări se referă la toate persoanele

care au reședința obișnuită în acea țară, dar sunt cetățeni ai altei țări. Populația care are o

altă țară de naștere decât cea a țării raportoare cuprinde toate persoanele care au reședința

obișnuită în țara raportoare și locul de naștere în altă țară”. Cu alte cuvinte, pentru țara care

raportează date privind populația rezidentă, această populație rezidentă, dar străină, se

referă la stocul de imigranți, după cetățenie, pe de o parte, și după țara de naștere, pe de altă

parte.

De exemplu, există două situații în care pot fi estimate datele privind migrația internațională:

- După țara de naștere

- După cetățenie

În viziunea OECD, noțiunea de “diaspora” acoperă un segment mai larg de populație, care, în

teorie, include toate persoanele care păstrează legături de orice fel cu țara de origine, legate

de istoricul lor privind migrația. Membri ai disporei pot fi migranții sau copiii și nepoții

acestora, chiar dacă aceștia din urmă nu au fost născuți în străinatate. Unele dintre aceste

persoane pot deține cetățenia țării de reședință, adică pot avea mai multe cetățenii, sau doar

cetățenia țării de reședință. În practică, lipsa informațiilor necesare face ca în analize/studii

migranții și membrii diasporei să fie analizați împreună, generând, frecvent, confuzii.

2.3. Definiții ONU

Estimările privind stocurile de migranți pe care le efectuează Divizia Națiunilor Unite pentru

Populație se realizează pe baza datelor furnizate de țări.

ONU colectează date de la ţările raportoare (peste 200), pe baza unor criterii de atribuire a

statutului de migrant (ţara de naştere sau cetăţenie, sau durata şederii) stabilite de ţările

raportoare, în funcţie de disponibilitatea datelor. ONU dispune de o metodologie proprie pe

baza căreia prelucrează datele primite de la ţările raportoare, însă nu este armonizată cu cea

a Eurostat şi nici comprehensivă. Divizia Națiunilor Unite pentru Populație elaborează estimări

privind stocurile de migranți pentru fiecare țară, utilizând datele furnizate de țări și, de

asemenea, efectuează studii periodice privind politicile naționale referitoare la migrația

internațională și evaluează impactul migrației internaționale asupra dezvoltării.

În cadrul metodologic și conceptual al statisticilor Organizației Națiunilor Unite, referitoare la

migrația internațională, “diaspora” este definită cu ajutorul a două criterii: primul, locul de

10 https://data.oecd.org/migration/foreign-born-population.htm

14

reședință stabilit într-o țară diferită de cea de origine și, al doilea, prin criteriul legăturilor

păstrate cu țara de origine. Unele definiții referitoare la diaspora includ și migranții temporari

sau circulari, fapt ce a condus la numeroase probleme și confuzii, atât din punct de vedere

statistic, cât și în contextul angajamentului diasporei pentru implicarea membrilor săi în

acțiunile de grup. Dacă reședința obișnuită este un criteriu comun în statisticile migrației

internaționale, acesta este deseori folosit și pentru clasificarea altor categorii de persoane

care locuiesc în străinătate, de exemplu cele care “păstrează legături cu țara de origine”. În

practică, “legăturile” au fost definite diferit, de exemplu ca “sentimente puternice pentru

originile lor” (EMN11, 2012,50) sau etnicitate (“persoane sau populații etnice care își părăsesc

ținuturile tradiționale, de baștină și sunt răspândite prin diferite părți ale lumii”(IOM12, 2004,

19)). Din punct de vedere statistic, “legăturile” pot fi aproximate printr-un număr de

caracteristici, cum ar fi: 1) cetățenia anterioară, 2) țara de naștere, 3) etnie, 4) reşedința

anterioară, 5) țara de naștere a părinților, 6) cetățenia părinților sau 7) combinarea mai

multor criterii.

3. Limite/dificultăți de producere a statisticilor privind stocurile de migrație

3.1. Lipsa surselor de date

La nivel internațional, cu toate că există o mare diversitate a surselor de date care ar putea fi

utilizate pentru estimarea stocurilor migraţiei internaţionale, acestea nu sunt direct orientate

pentru măsurarea migraţiei, fapt ce conduce la o mare variaţie de practici în acest domeniu.

Inconsistenţa surselor de date şi lipsa de armonizare a metodelor de calcul/estimare a

stocurilor migraţiei internaţionale generează dificultăţi mari în ceea ce priveşte

comparabilitatea datelor.

Directiva no. 2004/38/CE privind libera circulaţie şi şedere pe teritoriul statelor membre

pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor prevede la art. 8 alin. 1 „Fără a aduce atingere

articolului 5 alineatul (5), pentru perioade de ședere ce depășesc trei luni, statul membru

gazdă poate cere cetățenilor Uniunii să se înregistreze la autoritățile competente”.

Evidenţa cetăţenilor români aflaţi în străinătate reglementată în prezent prin Legea nr.248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, cu modificările şi completările ulterioare;

“Art.5 Pe perioada şederii lor în străinătate, cetățenii români au următoarele

obligații: […]

alin.d) în cazul stabilirii reședinței sau a domiciliului în străinătate, să informeze

cea mai apropiată misiune diplomatică sau oficiu consular al României ”;

11 European Migration Network 12 International Organization for Migration

15

Deşi este prevăzută în legislaţia naţională obligaţia cetăţenilor români aflaţi în străinătate să

se înregistreze la ambasade/consulate, aceştia nu işi declară stabilirea reşedinţei în ţara

respectivă, deci nu există informaţii referitoare la reşedinţa obişnuită a cetățenilor români în

străinătate. Nu se oferă nici avantaje la declararea reşedinţei obişnuite, dar nu există nici

sancţiuni în cazul nedeclarării.

Evidenţa cetăţenilor străini aflaţi în România reglementată în prezent prin OUG nr.194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată, cu modificările şi completările ulterioare

o ”Art.12 (1) Străinul intrat legal pe teritoriul României are obligaţia să anunţe despre aceasta organul de poliţie competent teritorial, în termen de 3 zile de la data intrării. Fac excepţie cetăţenii statelor membre ale Uniunii Europene, precum şi ale Spatiului Economic European”;

o ”Art.13 (2) Străinul care îşi schimbă domiciliul sau reşedinţa este obligat ca, în termen de 15 zile de la data mutării la noua adresă, să se prezinte la formatiunea Oficiului Roman pentru Imigrări competentă teritorial, pentru luarea în evidenţă şi efectuarea menţiunilor corespunzătoare în documentul de identitate”;

Evidenţa cetăţenilor statelor membre UE şi ale Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene aflaţi în România reglementată în prezent prin OUG nr. 102 din 14 iulie 2005 republicată şi actualizată

o „Art.9 (1) Pe durata şederii în România, cetăţenii Uniunii Europene sau, după caz, membrii de familie ai acestora sunt obligaţi să declare, la formaţiunea competentă teritorial a Oficiului Român pentru Imigrări, în termen de 30 de zile de la producerea evenimentului, următoarele:

a) orice modificare intervenită cu privire la nume, prenume, cetăţenie şi

adresă”.

În România, nici DEPABD, nici primăriile sau alte instituţii nu prevăd proceduri/norme

specifice pentru ca cetăţenii care părăsesc România să declare că pleacă în străinătate pentru

o perioadă. Nu există un formular „tipizat” pe care un cetăţean român să poată să-l

completeze (dacă doreşte) şi să-l depună ca să semnaleze că pleacă din România.

A fost emisă H.G. nr. 691/2015 de aprobare a procedurii de monitorizare a modului de

creştere şi îngrijire a copilului cu părinţi plecaţi la muncă în străinătate şi a serviciilor de care

aceştia pot beneficia, în vederea identificării tuturor cazurilor, a realizării unei evidenţe

complete şi actuale a copiilor care au părinţi plecaţi la muncă în străinătate şi pentru oferirea

tuturor serviciilor de care aceşti copii au nevoie, dar până în prezent nu s-au putut colecta

date referitoare la persoanele plecate în străinătate.

În aceste condiţii, colectarea şi analiza datelor referitoare la migraţie sunt foarte dificil de

realizat.

Este de precizat faptul că nevoia de stocare a datelor de mişcare a populaţiei nu înseamnă că

se îngrădeşte/cenzurează dreptul persoanei la libera circulaţie, ci ar reprezenta un avantaj cel

puţin din punct de vedere statistic.

16

3.2. Existența unor criterii multiple de atribuire a statutului de migrant

O serie de dificultăţi în ceea ce priveşte estimarea stocurilor de migraţie internaţională sunt

legate de utilizarea unor criterii multiple pentru stabilirea statutului de migrant. Ţările, în

funcţie de disponibilitatea datelor, delimitează persoanele cuprinse în stocurile de

emigranţi/imigranţi, după următoarele criterii:

criteriul timp

reşedinţă obişnuită

ţara de naştere

ţara de cetăţenie

În ceea ce priveşte criteriul timp, definiţia Eurostat, prevăzută în regulamentul european,

impune pentru atribuirea statistică a statutului de migrant o perioadă de cel puţin 12 luni. Cu

toate acestea, ţările utilizează şi alte perioade de timp în definiţiile naţionale referitoare la

migraţie (de exemplu, 3 luni).

Criteriul reşedinţei obişnuite este, de asemenea, prevăzut de definiţia Eurostat, fiind în

strânsă conexiune cu criteriul timp, deoarece impune ca persoana considerată migrant să îşi

schimbe reşedinţa obişnuită pe teritoriul altui stat, pentru cel puţin 12 luni.

Ţara de naştere este un alt criteriu după care o persoană poate fi identificată ca migrant.

Totuşi, estimarea stocului de imigranţi nu se poate face exclusiv pe seama numărului de

persoane care au ţară de naştere diferită de ţara de rezidenţă (în acest caz, ţara fiind România

– vezi exemplele 2 şi 3).

Cetăţenia constituie un alt criteriu care delimitează sfera de cuprindere a migraţiei

internaţionale. Estimarea stocurilor de migraţie pe baza cetăţeniei implică riscuri în ceea ce

priveşte sub/supraestimarea datelor.

17

Exemplul 6: Stocul de emigranţi este influenţat în sens negativ

de numărul cetățenilor români care au obţinut o a doua

cetăţenie, cea a unei alte ţări (unde îşi au sau au avut reşedinţa

obişnuită). Astfel, aceştia nu mai sunt raportaţi ca stoc de

cetăţeni străini în acea ţară, ei având cetăţenia ţării respective.

Trebuie subliniat faptul că, în cele mai multe situaţii, nu există informaţii care să furnizeze

încrucişări multicriteriale (ţara de naştere a persoanei încrucişată cu cetăţenia).

Exemplul 7: Respectând criteriul ţării de naştere, copiii

născuţi în România ai cetăţenilor stăini care au reşedinţa

obişnuită în România, nu sunt incluşi în stocul de imigranţi. Ei

sunt cetăţeni ai unei alte ţări, care au reşedinţa obişnuită în

România, deci trebuie incluşi în populaţia cu cetăţenie străină.

În acelaşi timp, ei nu se includ în fluxul anual de imigranţi,

neîndeplinind criterul reşedinței anterioare în altă ţară.

3.3. Migrația circulară

Pentru România, ca şi pentru cele mai multe dintre statele membre UE, este dificil de estimat

stocul de emigranţi, una dintre dificultăţi fiind generată de libera circulaţie a persoanelor

dintr-un stat în altul, în interiorul UE.

În prezent, nu există o definiție unică a migrației circulare și, implicit, a migrantului circular.

La întâlnirea UNECE (United Nation Economic Commission for Europe) din octombrie 2017

pe domeniul migrației a fost prezentată următoarea propunere de definiție: un migrant

circular este o persoană care a trecut de cel puțin 3 ori frontierele naționale ale țării

raportoare într-o perioadă de 10 ani, de fiecare dată cu o durată de ședere (în străinătate sau

în țară) de cel puțin 12 luni.

Exemplul 8: O persoană pleacă dintr-un stat A şi îşi stabileşte

reşedinţa obişnuită pe teritoriul statului B. După o perioadă

mai mare de 12 luni, persoana părăseşte statul B şi se

stabileşte în C. Această persoană poate fi înregistrată ca

migrant, atât în statul B, cât şi în C (sau în niciunul). Persoana

rămâne emigrant pentru statul A, parte a stocului de

emigranţi, fără a se putea preciza unde își are reședința

obișnuită la un moment ulterior (mai mult de un an) plecării

din statul A.

18

Migraţia circulară îngreunează estimarea stocurilor prin metoda statisticilor în oglindă, deşi

această metodă permite obţinerea unor estimări cu grad ridicat de acurateţe în cazul

fluxurilor de migraţie.

3.4. Dificultăți ale nerespectării obligației de anunțare a părăsirii teritoriului

unei tări

Aceste dificultăţi derivă din mai multe aspecte:

stocul de migranţi este afectat de faptul că, în cele mai multe situaţii, în special în ţările

din spaţiul comunitar, nu are loc anularea înregistrării persoanelor care au făcut parte

din populaţia migrantă (situaţie întâlnită chiar şi în ţările în care există registre de

populaţie). Astfel, o persoană ar putea fi înregistrată în două ţări din Uniunea

Europeană, în acelaşi timp. De exemplu, în Spania o persoană care a imigrat din altă

ţară UE se înregistrează în Registrul de populaţie PADRON. Acest registru este verificat

periodic ȋn vederea actualizării informaţiilor. Cu toate acestea, există situaţia ȋn care o

persoană poate să părăsească Spania pentru o altă ţară, şi neanuntând acest fapt,

pentru o anumită perioadă de timp, ea poate fi considerată imigrant în acea ţară (şi

implicit cuprinsă în populaţia rezidentă a ţării anterioare - Spania, având reşedinţa

obişnuită de peste 12 luni). În acest caz, există riscul unei duble ȋnregistrări pentru o

anumită perioadă de timp.

19

stocul de migranţi poate avea semnificaţii diferite, în sensul că nu se face o distincţie

clară între stocul de migraţie propriu-zis (în sens statistic) şi diasporă13 (persoanele

care au migrat la un moment dat, dar care în prezent s-au naturalizat în ţara gazdă);

pentru separarea celor două sub-populaţii, ar fi necesare surse de date care să poată

furniza informaţii referitoare la momentul iniţial în care unei persoane i se atribuie

statutul de migrant;

alte dificultăți pot fi create de persoanele cu cetățenia unui stat membru al UE, care

nu se înregistrează14 la venirea în România și care au reședința obișnuită în țara

noastră mai mult de 12 luni. Rezultă o subestimare a cetățenilor străini care au

reședința obișnuită în România, la un moment dat.

13 Diaspora reprezintă totalitatea românilor din străinătate, consideraţi în funcţie de înţelesul termenului „român care îşi păstrează cultura naţională şi are puternice legături sentimentale şi materiale cu ţara”. 14 Conform liberei circulații a persoanelor în interiorul comunității europene

20

PARTEA a II-a Studiu exploratoriu - Metode de calcul pentru estimarea

stocurilor de emigranți în perioada 2012-2017

METODA 1 – Metoda postbelică

Ipoteze:

1. Considerăm momentul inițial de referință pentru estimarea stocului de emigranți 1

ianuarie 2012 (momentul considerat ca reper după realizarea celui mai recent

recensământ al populației, octombrie 2011):

𝒕 = 𝟏 𝒊𝒂𝒏𝒖𝒂𝒓𝒊𝒆 𝟐𝟎𝟏𝟐

2. Stocul de emigranți la momentul inițial (1 ianuarie 2012) a fost estimat pe baza statisticilor

în oglindă, adică pe baza datelor disponibile referitoare la persoanele cu țara de naștere

România, raportate de tări în bazele de date ale Eurostat și ale UN. Acest stoc înglobează,

pe lângă datele de migrație raportate de țări după anul 1992 (când a avut loc primul

recensământ din perioada postecembristă), și datele din perioada postbelică.

𝑺𝒕 = ⋯ persoane

3. Stocul de emigranți la momentul t (1 ianuarie, anul t) a fost estimat pe baza formulei:

𝑺𝒕+𝟏 = 𝑺𝒕 + 𝑬[𝒕,𝒕+𝟏] − 𝑹[𝒕,𝒕+𝟏] − 𝑫[𝒕,𝒕+𝟏]

Unde:

𝑺𝒕+𝟏 − reprezintă stocul de emigranți români la momentul t+1 (1 ianuarie, anul t+1)

𝑺𝒕 − reprezintă stocul de emigranți români la momentul t (1 ianuarie, anul t)

𝑬[𝒕,𝒕+𝟏] − reprezintă fluxul de emigranți români în perioada [t, t+1], adică persoanele care s-

au născut în România și care în prezent au reședința în străinătate pentru o perioada de cel

puțin 12 luni. Acest flux cuprinde doar cetățenii români care s-au născut în România.

𝑹[𝒕,𝒕+𝟏] − reprezintă persoanele care s-au născut în România, dar care au avut reședința în

străinătate pentru o perioada de cel puțin 12 luni, reîntoarse în țară în perioada [t, t+1]. Acest

flux nu cuprinde cetățenii români care s-au născut în străinătate (de exemplu, copiii

persoanelor de cetățenie română).

𝑫[𝒕,𝒕+𝟏] − reprezintă numărul de persoane decedate în străinătate în perioada [t, t+1], care

aveau ca țară de naștere România.

Exemplu:

21

Stocul de emigranți la momentul t=1 (1 ianuarie 2013), adică numărul de persoane care s-au

născut în România, dar care locuiau în străinătate de mai mult de 12 luni de la momentul de

referință:

𝑺𝟏 = 𝑺𝟎 + 𝑬[𝟎,𝟏] − 𝑹[𝟎,𝟏] − 𝑫[𝟎,𝟏]

Unde 𝑺𝟎 reprezintă stocul de emigranți la momentul inițial, 1 ianuarie 2012.

Avantajele ipotezei:

- Estimarea stocului după criteriul ţării de naştere are avantajul de a evita supraestimarea

stocului de persoane prin excluderea cetăţenilor români născuţi ȋn Republica Moldova;

- Copiii, cetăţeni români, născuţi ȋn străinătate sunt excluşi neducând astfel la o

supraestimare a stocului;

- Metoda poate estima grosier numărul de români care trăiesc în afara granițelor țării,

indiferent de perioada în care au plecat din țară, chiar dacă stocurile publicate în bazele

de date internaționale cuprind populația din țările respective, fie după țara din care au

venit, fie după cetățenia acestora la momentul sosirii.

Limitările ipotezei:

- Lipsa unor surse de date direct orientate pentru măsurarea migraţiei şi a registrelor de

date administrative proiectate astfel ȋncât să răspundă nevoilor statistice conduce la

caracterul pur exploratoriu la acest moment al metodei;

- Datele din baza de date a ONU au fost declarate de țări după diferite criterii, în mod

nearmonizat, în funcție de informațiile pe care le dețineau, astfel țările au declarat ca

străini intrați pe teritoriul țării lor, fie după cetățenie, fie după țara de naștere. Ținând

cont de faptul că raportarea este neuniformă/nearmonizată, datele dintre țări prezintă un

grad de necomparabilitate. Spre exemplu, în cazul țărilor care raportează stocurile de

migranți după cetățenie, nu se poate identifica și exclude segmentul persoanelor care și-

au luat cetățenia română, dar care sunt născute în țările vecine (de exemplu în Republica

Moldova și în Ucraina) și nu au trăit pe teritoriul României. Ca urmare, aceste persoane

nu pot fi considerate ca emigranți din România.

METODA 2 – Metoda postdecembristă

Recensământul populației și locuințelor din 1992 (primul recensământ după 1989) a măsurat

populația României la momentul respectiv, adică exclusiv românii care au emigrat înainte de

anul 1989.

22

Stocul estimat pe baza acestei metode se referă numai la migrația românilor din perioada

postdecembristă și are ca punct de plecare stocul de emigranți care a fost estimat pe baza

unor tehnici econometrice pe domenii mici.

Metoda postdecembristă se bazează pe aceleași formule de calcul ca și metoda postbelică,

singura diferență fiind dată de luarea în considerare a unui stoc inițial diferit.

Avantajele și limitele metodei sunt similare cu cele prezentate la metoda 1. Plusul pe care îl

aduce metoda constă în faptul că pe baza acesteia se delimitează stocurile recente de

emigranți, adică poate comensura fenomenul migraționist din ultimii treizeci de ani, care a

avut alte premise și, în consecință, alte caracteristici, comparativ cu emigrația înregistrată în

perioada care a urmat celui de al doilea război mondial.

METODA 3 – Metoda diferențelor de populație

Ipoteze:

1. Momentul inițial de referință pentru estimarea stocului de emigranți este 1 ianuarie

2012 (momentul considerat ca reper după realizarea celui mai recent recensământ al

populației, octombrie 2011):

𝒕 = 𝟏 𝒊𝒂𝒏𝒖𝒂𝒓𝒊𝒆 𝟐𝟎𝟏𝟐

2. Stocul de emigranți la momentul t (1 ianuarie, anul t) a fost estimat pe baza formulei:

𝑺𝒕 = 𝑷𝒐𝒑𝑫𝒐𝒎𝒕 − 𝑷𝒓𝒆𝒛(𝒕) − 𝑵𝑰𝒕

Unde:

𝑺𝒕 − reprezintă stocul de emigranți români la momentul t (1 ianuarie, anul t)

𝑷𝒐𝒑𝑫𝒐𝒎𝒕 − reprezintă populația după domiciliu la momentul t (1 ianuarie, anul t)

𝑵𝑰𝒕 − reprezintă numărul estimat de cetățeni străini cu reședința în România la momentul t

(1 ianuarie, anul t):

𝑵𝑰𝒕 = 𝒌 × 𝑰𝒕

Unde:

𝐤 − coeficient de ajustare pentru întregirea sferei de cuprindere a imigranților, având în

vedere subînregistrarea imigrantilor din baza de date IGI, în care sunt incluşi imigranţii din ţări

non UE şi numai o mică parte din imigranţii din statele membre ale UE. În cadrul metodei,

k=1,8.

𝑰𝒕 − reprezintă numărul de cetățeni străini cu reședința în România, înregistrate în baza de

date IGI, la momentul t (1 ianuarie, anul t)

Exemplu:

23

Stocul de emigranți la momentul t=0 (1 ianuarie 2012):

𝑺𝟎 = 𝑷𝒐𝒑𝑫𝒐𝒎𝟎 − 𝑷𝒓𝒆𝒛(𝟎) + 𝒌 × 𝑰𝟎

Avantajele ipotezei:

- Baza de pornire a calculului (populaţia după domiciliu) prezintă caracterul de statistică

oficială, având o metodologie clar definită

Limitările ipotezei:

- Lipsa unor surse de date direct orientate pentru măsurarea migraţiei şi a registrelor de

date administrative proiectate astfel ȋncât să răspundă nevoilor statistice conduce la

caracterul pur exploratoriu la acest moment al metodei

- Dificultatea excluderii cetăţenilor români născuţi ȋn Republica Moldova din stocul de

emigranţi.

Câteva concluzii

Analiza datelor trebuie realizată în funcţie de sursa datelor, de conţinutul conceptelor

utilizate şi de sfera de cuprindere;

Totodată, trebuie să se ţină cont de limitările surselor de date disponibile în contextul

liberei circulaţii a persoanelor în spaţiul Uniunii Europene;

Estimarea stocurilor de migraţie şi diseminarea acestora ar trebui să se realizeze cu

caracter empiric/de cercetare, în vederea comensurării dimensiunii şi evoluţiei în timp

a fenomenului, rezultatele nefiind recomandate pentru fundamentarea politicilor la

nivel naţional, ci numai pentru a o oferi o imagine asupra fenomenului.

24

Tabele comparative cu datele publicate de EUROSTAT, OECD, ONU şi calcul

experimental INS

Tabel 1. Stoc emigranți în bazele internaționale, după țara de naștere = RO, la 1 ianuarie (persoane)

Anul

EUROSTAT ONU (1 iulie) OECD

2012 2133675 - 3077387 2013 2231646 - 3090155 2014 2359838 - 3096359 2015 2425375 3412055 3114115 2016 2503880 - 3279793 2017 2616371 3578504 3464960

Notă: în cazul OECD, totalul nu cuprinde țările care nu au trasmis date după criteriul țării de naștere, la data extragerii datelor din baza de date a OECD (13.12. 2018)

Tabel 2. Stoc emigranți în bazele internaționale, după cetațenie = RO, la 1 ianuarie (persoane)

Anul EUROSTAT ONU (1 iulie) OECD

2012 2116482 - 2313989 2013 2258950 - 2458139 2014 2549609 - 2665662 2015 2736783 3412055 2773033 2016 3002477 - 3038236 2017 3222036 3578504 3166891

Notă: în cazul OECD, totalul nu cuprinde țările care nu au trasmis date după criteriul cetățeniei, la data extragerii datelor din baza de date a OECD (13.12. 2018) http://stats.oecd.org/ http://ec.europa.eu/eurostat/data/database http://www.un.org/en/development/desa/population/migration

Tabel 3. Stoc de emigranți, metode experimentale, INS

(persoane)

Anul M1 - metoda

postbelică M2 – metoda

postdecembristă

M3 – metoda diferențelor de

populații 2012 3312334 2344183 2470596 2013 3344674 2351775 2498457 2014 3418394 2387973 2525299 2015 3515376 2449497 2605994 2016 3623759 2525375 2693507 2017 3623759 2525375 2792642

25

Glosar de termeni

Cetăţenie înseamnă legătura juridică specială între o persoană şi statul său, dobândită prin naştere sau prin naturalizare, indiferent că este prin declarație, opțiune, căsătorie ori alte mijloace, în conformitate cu dispozițiile de drept intern.

Decedat este persoana căreia i-au încetat definitiv funcţiile vitale după trecerea unui timp oarecare de la naştere.

Diaspora grup etnic aflat în afara granițelor țării de origine. Definirea diasporei se poate face din punct de vedere politic, economic, religios, sociologic sau și istoric.

Domiciliul persoanei este adresa la care aceasta declară că are locuinţa principală, trecută în cartea de identitate, aşa cum este luată în evidenţa organelor administrative ale statului.

Emigraţie înseamnă acţiunea prin care o persoană care a avut anterior reşedinţa obişnuită pe teritoriul unui stat membru încetează să mai aibă reşedinţa obişnuită pe teritoriul statului membru în cauză pentru o perioadă care este sau se aşteaptă să fie de cel puţin 12 luni.

Emigranţi sunt persoanele care emigrează în străinătate pentru o perioadă de cel puţin 12 luni.

Fluxul de emigranţi reprezintă numărul emigranţilor, în perioada de referinţă (anul t).

Fluxul de imigranţi reprezintă numărul imigranţilor, în perioada de referinţă (anul t).

Imigraţie înseamnă acţiunea prin care o persoană îşi stabileşte reşedinţa obişnuită pe teritoriul unui stat membru pentru o perioadă care este sau se aşteaptă să fie de cel puţin 12 luni, după ce, în prealabil, a avut reşedinţa obişnuită într-un alt stat membru sau într-o ţară terţă.

Imigranţi sunt persoanele care imigrează în România pentru o perioadă de cel puţin 12 luni.

Migraţia internaţională cuprinde două componente: emigraţia şi imigratia.

Migraţia internaţională definitivă reprezintă schimbarea domiciliului unei persoane de cetăţenie română pe teritoriul altei ţări şi, respectiv, din altă ţară în România.

Migraţie internaţională temporară – dacă persoana îşi stabileşte reşedinţa obişnuită pe teritoriul altui stat, adică absentează o perioadă determinată de la reşedinţa anterioară, în funcţie de perioada de absenţă, migraţia internaţională temporară poate fi:

de scurtă durată - dacă perioada pentru care persoana absentează de la reşedinţa obişnuită este de mai putin de 12 luni (2, 3, 6,..11 luni);

de lungă durată - dacă perioada pentru care persoana absentează de la reşedinţa obişnuită este de cel puţin 12 luni.

Născut-viu este produsul concepţiei, expulzat sau extras complet din corpul mamei, independent de durata sarcinii şi care, după această separare, prezintă un semn de viaţă(respiraţie, activitate cardiacă, pulsaţii ale cordonului ombilical sau contracţii musculare dependente de voinţă).

Populaţia după domiciliu reprezintă numărul persoanelor cu cetăţenie română şi domiciliu pe teritoriul României, delimitat după criterii administrativ-teritoriale.

26

Populaţia rezidentă la data de 1 ianuarie a anului de referinţă cuprinde totalitatea persoanelor (cetăţenie română, străină sau fără cetăţenie) care au reşedinţa obişnuită în România, pentru o perioadă de cel puţin 12 luni.

Persoanele sosite (flotanţi) în localitatea X sunt persoanele care au domiciliul în altă localitate şi îşi stabilesc reşedinţa obişnuită în localitatea X, pentru o perioadă de 12 luni (perioada maximă pentru care se acordă viza de flotant).

Persoanele plecate din localitatea X sunt persoanele care au domiciliul în localitatea X şi care îşi stabilesc reşedinţa obişnuită în altă localitate, pentru o perioadă de 12 luni.

Reşedința obişnuită înseamnă locul în care o persoană îşi petrece în mod normal perioada zilnică de odihnă, fără a ține seama de absențele temporare pentru recreere, vacanțe, vizite la prieteni şi rude, afaceri, tratamente medicale sau pelerinaj religios. Reşedinţa obişnuită poate să fie aceiaşi cu domiciliul sau poate să difere, în cazul persoanelor care aleg să plece în altă localitate din ţară sau străinătate pentru o perioadă determinată, de cel puţin 12 luni.

Sex – caracteristică calitativă alternativă ce împarte populaţia în două subpopulaţii: masculină şi feminină.

Soldul migraţiei externe reprezintă diferenţa dintre fluxul de imigranţi şi fluxul de emigranţi, în perioada de referinţă (anul t).

Stocul de emigranţi reprezintă numărul persoanelor care au reşedinţa obişnuită în străinătate pentru o perioadă de cel puţin 12 luni, la un moment dat (1 ianuarie anul t).

Stocul de imigranţi reprezintă numărul persoanelor de cetăţenie română sau străină, care au avut anterior reşedinţa obişnuită în străinătate, dar au reşedinţa obişnuită pentru o perioadă de cel puţin 12 luni în România, la un moment dat (1 ianuarie anul t).

Soldul migraţiei interne cu schimbarea reşedinţei, la o dată determinată, reprezintă diferenţa dintre numărul persoanelor sosite într-o localitate şi numărul persoanelor plecate din acea localitate.

Sporul natural reprezintă diferenţa dintre numărul născuţilor vii şi numărul.

Schimbarea domiciliului reprezintă deplasarea populaţiei dintr-o localitate a ţării în alta sau dintr-un sector în altul al municipiului Bucureşti, cu înscrierea noului domiciliu în cartea de identitate şi în fişa de evidenţă a persoanei. Nu sunt incluse schimbările de domiciliu în interiorul aceleiaşi localităţi sau în acelaşi sector, şi nici dintr-un sat în altul, în cadrul aceleiaşi comune.

Soldul migraţiei interne cu schimbarea domiciliului (definitivă) - reprezintă diferenţa dintre numărul persoanelor sosite într-o localitate şi numărul persoanelor plecate din acea localitate, în perioada de referinţă.

Ţară de naştere înseamnă țara de reşedință (în cadrul frontierelor actuale, dacă informația este disponibilă) a mamei la data naşterii sau, dacă nu este posibil, țara (în cadrul frontierelor actuale, dacă informația este disponibilă) în care a avut loc naşterea.

Vârsta medie a populaţiei rezidente pe judeţe este media vârstelor unei populaţii, prin vârstă înţelegând acea variabilă demografică continuă ce exprimă timpul scurs de la data naşterii unei persoane până la un anumit moment de observare.

27

Vârsta mediană este un indicator ce împarte populaţia unei ţări în două părţi egale, vârsta mediană fiind acea valoare de mijloc.

Vârsta persoanei este exprimată în ani împliniţi (de exemplu, o persoană care are vârsta de 24 ani şi 11 luni la 1 iulie, este cuprinsă la vârsta de 24 ani).

28

Bibliografie

1. Breidenbach, J. and Astrup, R. (2011), Small area estimation of forest attributes in the Norwegian National Forest Inventory. European Journal of Forest Research.

2. Dobre, A.M., Caragea, N., (2015), Producing small area estimation using R in the Romanian official statistics, Romanian Journal of Economics, Institute of National Economy, vol. 40(1(49)), pages 115-125

3. Rao, J.N.K. (2003), Small area estimation.

4. Voineagu,V., Caragea, N., Pisica, S., (2013), Estimating International Migration on the Base of Small Area Techniques, Revista Studii Şi Cercetări De Calcul Economic Şi Cibernetică Economică, Format: online ISSN 1842–3264 , Format: print ISSN 0424–267 X , Vol. 47, Nr. 3/2013,http://www.ecocyb.ase.ro/nr.3.pdf/CONTENTS,%203,2013.pdf

Metodologii, documente legislative și baze de date online

1. Metodologia privind migratia internatională, (2013), INS

2. Metodologia privind populația rezidentă, (2013), INS

3. Metodologia privind populația după domiciliu, (2013), INS

4. Regulamentul nr. 862/2007 privind statisticile comunitare din domeniul migrației și protecției internaționale.

5. Regulamentul (UE) nr. 1260/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 noiembrie 2013 privind statisticile demografice europene.

6. http://statistici.insse.ro:8077/tempo-online/

7. http://stats.oecd.org/

8. http://ec.europa.eu/eurostat/data/database

9. http://www.un.org/en/development/desa/population/migration