INSTITUTUL NAŢIONAL DE STATISTICĂ · 12.1. Rata de echipare cu autoturisme ..... 60 12.2. Rata de...

INSTITUTUL NAŢIONAL DE STATISTICĂ

- martie 2017 -

INSTITUTUL NAŢIONAL DE STATISTICĂ DIRECŢIA REGIONALĂ DE STATISTICĂ

BISTRIŢA-NĂSĂUD

Coordonare:

Luca Mircea Chira Realizare: Diana Astalîş Ion Buciură

Mirela Danci Marius Spermezan Ana-Maria Vrîncean Cristian Ion

Regiunea Nord-Vest, România – Statistici europene comparative

1

Cuprins 1. Introducere ...................................................................................................................................... 5

1.1 Clasificarea statistică a unităţilor administrativ-teritoriale (NUTS) ....................................... 5

1.2. Sumarul perioadelor de referință pentru datele disponibile ................................................... 5

2. Strategia „Europa-2020” – Stadii regionale intermediare .............................................................. 6

2.1. Rata de ocupare a persoanelor în vârstă de muncă .................................................................. 6

2.2. Creșterea cumulată a investițiilor publice ș i private în cercetare și dezvoltare .................... 6

2.3. Reducerea ratei de părăsire timpurie a educației ..................................................................... 7

2.4. Creșterea ratei populației din grupa de vârstă de 30-34 de ani absolvenți ai învățământului superior ..................................................................................................................... 7

2.5. Scoaterea a cel puțin 20 de milioane de oameni în afara riscului de sărăcie și excluziune socială ................................................................................................................................................... 8

3. Populaţia ............................................................................................................................................ 10

3.1 Speranţa de viaţă......................................................................................................................... 10

3.2. Structura pe grupe de vârstă a populaţiei şi îmbătrânirea demografică ............................. 10

3.3 Schimbările demografice ............................................................................................................ 11

3.5. Ratele de deces............................................................................................................................ 14

3.6. Mortalitatea infantil ă................................................................................................................. 14

4. Sănătatea ............................................................................................................................................ 15

4.1. Resursele de asistență medicală ................................................................................................ 15

4.2. Profesioniştii din domeniul sănătăţii ........................................................................................ 17

4.3. Cauzele de deces ......................................................................................................................... 17

5. Educaţia ............................................................................................................................................. 20

5.1. Participarea copiilor în vârstă de patru ani la programele de educaţie .............................. 21

5.2. Elevii din învăţământul secundar superior filiera tehnologică/vocaţională ......................... 21

5.3 Abandonul prematur al educaţiei şi formării profesionale..................................................... 21

5.4. Tinerii care nu sunt prezenţi nici pe piaţa muncii şi nici nu sunt cuprinşi în vreo formă de pregătire şcolară sau profesională (NEET) ............................................................................... 23

5.5 Absolvirea învăţământului terţiar (nivel 5-8 ISCED) ............................................................. 25

6. Piaţa muncii ....................................................................................................................................... 28

6.1 Rata de ocupare a persoanelor cu vârsta între 20 şi 64 de ani ............................................... 28

6.2. Rata şomajului ........................................................................................................................... 30

6.3. Şomajul în rândul tinerilor ....................................................................................................... 30

6.4. Şomajul pe termen lung (structural) ........................................................................................ 31

7. Economia ........................................................................................................................................... 32

7.1. Produsul intern brut (PIB) regional pe cap de locuitor ......................................................... 32

7.2. Analiza dezvoltării economice regionale .................................................................................. 33


2

7.3. Productivitatea muncii .............................................................................................................. 34

7.4. Venitul primar al gospodăriei ................................................................................................... 35

7.5. Venitul disponibil ....................................................................................................................... 36

8. Statisticile structurale de întreprinderi .......................................................................................... 37

8.1 Activitatea industrială ................................................................................................................ 37

8.2 Serviciile ....................................................................................................................................... 37

8.3. Concentrarea ocupării for ţei de muncă din industria prelucr ătoare şi din servicii ............ 38

8.4. Demografia întreprinderilor ..................................................................................................... 41

9. Cercetare şi inovare .......................................................................................................................... 43

9.1. Intensitatea cercetării ş i dezvoltării ......................................................................................... 43

9.2 Cercetătorii .................................................................................................................................. 44

9.3. Resursele umane în domeniul ştiin ţei şi tehnologiei (RUST) ................................................. 45

9.4 Ocuparea forței de muncă în sectoarele de înaltă tehnologie (hightech) ............................... 47

9.5 Drepturile de proprietate intelectuală ..................................................................................... 47

10. Societatea informațională ............................................................................................................... 50

10.1 Conexiunea de bandă largă ...................................................................................................... 50

10.2. Utilizarea internetului ............................................................................................................. 50

10.3 Utilizarea regulată a internetului ............................................................................................ 51

10.4 Utilizarea internetului mobil .................................................................................................... 51

10.5. Comerțul electronic (E-commerce) ........................................................................................ 53

11. Turismul........................................................................................................................................... 55

11.1. Numărul de înnoptări în structurile de primire turistic ă .................................................... 55

11.2 Atractivitatea zonelor turistice ................................................................................................ 57

11.3. Distribuția înnoptărilor în func ție de gradul de urbanizare ................................................ 58

11.4 Capacitatea de cazare în hoteluri și unități similare ............................................................. 59

12. Transporturile ................................................................................................................................. 60

12.1. Rata de echipare cu autoturisme ............................................................................................ 60

12.2. Rata de echipare cu autovehicule pentru transportul public de călători ........................... 61

12.3. Rata de echipare cu autovehicule pentru transportul rutier de mărfuri ș i alte vehicule utilitare ............................................................................................................................................... 61

12.4. Siguranța rutieră ...................................................................................................................... 62

13. Agricultura ...................................................................................................................................... 64

13.1. Conturile economice pentru agricultură ............................................................................... 64

13.2. Creșterea animalelor: bovine .................................................................................................. 66

13.3. Produse agricole: producția de lapte de vacă ........................................................................ 66

13.4. Structura terenurilor agricole .............................................................................................. 67

13.5. Utilizarea terenurilor agricole: păşuni permanente şi plante recoltate verzi de pe terenuri arabile.................................................................................................................................. 69

13.6. Eroziunea solului ..................................................................................................................... 69


3

Cuvânt înainte

Considerând importantă şi interesantă prezentarea statisticilor europene în mod aplicat la

nivel regional şi comparativ cu nivelurile naţional şi european, continuăm seria publicaţiei noastre

„Regiunea Nord-Vest, România - Statistici Europene comparative”, începută cu doi ani în urmă,

oferind utilizatorilor o nouă ediţie.

Am urmărit în primul rând să realizăm o actualizare a indicatorilor statistici de mare

sugestivitate în contextul dezvoltărilor ce au loc în mediul comun european ca urmare a diverselor

politici nationale aplicate în contextul stabilit şi acceptat al Strategiei „Europa-2020”.

Credem că e interesant de văzut unde ne situăm local/regional, faţă de obiectivele acestei strategii

comune şi faţă de nivelurile medii europene înregistrate, disponibile în statisticile EUROSTAT.

Acest lucru este cu atât mai necesar cu cât ne apropiem de sfârşitul perioadei de referinţă a

intervalului strategic, anul 2020. Analizele necesare pot evidenţia pe de-o parte eforturile depuse şi

pe de alta efectele rezultate în fiecare sector strategic, cu relevarea eventualelor ajustări ce mai pot fi

operate în anii viitori de aplicare a strategiei.

De asemenea, faţă de ediţia precedentă, când am prezentat un capitol distinct asupra

statisticilor de gen, acum acestea au fost plasate în cadrul fiecărui capitol în parte. Structura fiecărui

capitol a suferit ameliorări în sensul tratării unor probleme şi aspecte socio-economice noi.

Interesante sunt în acest sens, de exemplu, temele noi regăsibile în capitolele dedicate economiei,

statisticilor de întreprindere, cercetării şi inovării, societăţii informaţionale, agriculturii dar şi în

celelalte.

Nutrim speranţa că această ediţie a lucrării „Regiunea Nord-Vest, România - Statistici

europene comparative” va răspunde necesităţii de informare a utilizatorilor, oferind în primul rând

actualitatea datelor de relevanţă în contextul abordărilor analitice stadiale asupra rezultatelor

Strategiei „Europa-2020” la toate nivelurile.

Luca Mircea Chira

director executiv

Direcţia Regională de Statistică

Bistriţa-Năsăud


4

� Macroregiunea 1

� Macroregiunea 4


5

1. Introducere 1.1 Clasificarea statistică a unităţilor administrativ-teritoriale (NUTS)

Clasificările sunt un instrument important pentru colectarea, compilarea şi diseminarea de statistici comparabile. Compararea la nivel regional în cadrul UE-28 are la bază clasificarea unităţilor administrativ-teritoriale din punct de vedere statistic (NUTS), clasificare ce permite realizarea unei ierarhii armonizate a regiunilor. Pe baza acestei clasificări, fiecare stat membru este împărţit pe 3 niveluri (nivelul 1 fiind cel mai sintetic, nivelul 3 cel mai detaliat).

Prezentăm în continuare numărul regiunilor NUTS după nivel pentru UE-28, România şi Regiunea Nord-Vest, aplicabilă de la 1 ianuarie 2015: NUTS 1 NUTS 2 NUTS 3 UE-28 98 276 1342 România 4 8 42 Regiunea Nord-Vest

-

1

6

La nivelul României, clasificarea NUTS cuprinde: macroregiunile (NUTS 1), regiunile din cadrul macroregiunilor (NUTS 2) şi judeţele componente ale regiunilor (NUTS 3).

În această publicaţie vor fi prezentate date în principal la nivel NUTS 2 pentru Regiunea Nord-Vest fiind codificată în clasificarea NUTS 2013 cu codul RO11. Anumite analize, tabele şi hărţi vor avea date până la nivel NUTS 3, judeţele componente ale regiunii, codificarea acestora fiind în statisticile europene următoarea: RO111 – Bihor, RO112 Bistriţa-Năsăud, RO113 – Cluj, RO114 – Maramureş, RO115 – Satu Mare, RO116 – Sălaj. Scopul clasificării statistice a unităţilor administrativ-teritoriale

Această clasificare permite realizarea după o structură unitară a abordărilor socio-economice la nivelul Uniunii Europene, având ca principale obiective:

a) realizarea, dezvoltarea şi armonizarea statisticilor regionale ale Uniunii Europene;

b) analizele socio-economice ale regiunilor din entităţile componente ale statelor membre;

c) elaborarea politicilor regionale; Sursa şi disponibilitatea datelor - Baza de date on-line a EUROSTAT

http://ec.europa.eu/eurostat/data/database; - Baza de date on-line a INS (TEMPO Online)

http://statistici.insse.ro/shop;

1.2. Sumarul perioadelor de referință pentru datele disponibile Numărul şi titlul capitolului 1. Introducere

2. „Europa 2020” – Stadii regionale intermediare

Demografie, educație și forță de muncă, 2014; EU-SILC, conturi regionale și cercetare-dezvoltare, 2013

3. Populaţia Recensământul populaţiei şi locuinţelor, 2011 4. Sănătatea Cauzele de deces, 2012

Resursele de sănătate, 2013 5. Educaţia Educaţia, 2014 6. Forţa de muncă Forţa de muncă, 2014 7. Economia Conturi regionale, 2013 8. Statistici structurale de întreprinderi Statistici structurale de întreprinderi, 2012

Demografia întreprinderilor, 2010 9. Cercetare şi dezvoltare Resursele de muncă, 2014; cercetători, 2012; brevete, 2012 10. Societatea informaţională Societatea informaţională, 2014 11. Turismul Turismul, 2014 12. Transporturile Transporturile, 2013 13. Agricultura Ancheta metodelor de producţie agricolă, 2010; efectivele de

animale şi producţia vegetală, 2014 14. Statistici pe sexe Speranţa de viaţă, 2013; cauzele de deces, 2012; forţa de muncă,

2014

Notă: Baza de date on-line a EUROSTAT este actualizată permanent, în funcţie de disponibilitatea datelor din diferitele state membre, astfel că este posibil ca la consultarea anumitor indicatori să fie disponibile date mai recente decât cele analizate în lucrarea de faţă.


6

2. Strategia „Europa-2020” – Stadii regionale intermediare

Strategia Europa 2020 a fost concepută ca succesoare a strategiei de la Lisabona, fiind adoptată de Consiliul European la 17 iunie 2010. Această strategie pune accentul pe promovarea unor politici de creștere care să ducă la o dezvoltare economică inteligentă şi durabilă, pentru a depăși dificultățile structurale, pentru a îmbunătății competitivitatea și productivitatea Europei, punând bazele unei economii sociale de piață durabile.

Prin intermediul acestei strategii s-au stabilit cinci obiective până în anul 2020. • Ocuparea forței de muncă - creșterea ratei de

ocupare în rândul celor în vârstă de 20-64 la cel puțin 75%.

• Cercetare și dezvoltare - creșterea cumulată a investițiilor publice și private în cercetare și dezvoltare până la 3% din produsul intern brut (PIB).

• Schimbările climatice și utilizarea durabilă a energiei - reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu cel puțin 20% (sau chiar 30%, în cazul în care condițiile sunt favorabile), comparativ cu nivelurile din 1990, creșterea ponderii energiei din surse regenerabile în consumul final de energie până la 20%, încurajarea creșterii a eficienței energetice.

• Educația - reducerea ratei abandonului școlar timpuriu din sistemele de educație și formare profesională la mai puțin de 10% și de creștere a proporției celor în vârstă de 30-34 de ani care au absolvit învățământul terțiar la cel puțin 40%.

• Combaterea sărăciei și a excluziunii sociale – scoaterea a cel puțin 20 de milioane de oameni în afara riscului de sărăcie și excluziune socială.

2.1. Rata de ocupare a persoanelor în vârstă de muncă (20-64 ani) reprezintă raportul între populația ocupată și populația totală în vârstă de 20-64 de ani. Rata de ocupare a forței de muncă este un indicator cheie utilizat în scopuri analitice pentru a determina principalele mutații pe piața forței de muncă. Având în vedere schimbările demografice și îmbătrânirea populației la nivelul Uniunii Europene, creșterea ratei de ocupare este

considerată esențială pentru a asigura un model de dezvoltare socio-economică durabilă.

Conform informațiilor furnizate de EUROSTAT rata regională de ocupare a persoanelor din grupa de vârsta 20-64 de ani a fost de 61,6% în 2008 ajungând la 68,3% în 2015. Ținta stabilită pentru anul 2020 la nivelul României (inclusiv al regiunii Nord-Vest) este de 70%, obiectiv realizabil luând în considerare nivelul atins în 2015. În România rata de ocupare a avut de asemenea o evoluție ascendentă (64,4% în 2008 și 66,0% în 2015), obiectivul propus - de 70% la nivelul anului 2020 – fiind perfect realizabil. Pe ansamblul celor 28 de state membre UE rata de ocupare a fost de peste 70% (70,3% în 2008 și 70,1% în 2015), ținta 2020 fiind de 75%.

2.2. Creșterea cumulată a investițiilor publice și private în cercetare și dezvoltare până la 3% din produsul intern brut (PIB). Având în vedere impactul activității de cercetare-dezvoltare, atât la nivel regional, național cât și la nivel european EUROSTAT a acordat o atenție deosebită cuantificării cheltuielilor și investițiilor în domeniul cercetării-dezvoltării. Datele disponibile pentru anii 2008, 2014 privind intensitatea cercetării dezvoltării, respectiv ponderea acestor cheltuieli în produsul intern brut pun în evidență decalajele relativ mari între România și Uniunea Europeană. Astfel pentru România, inclusiv regiunea Nord-Vest, obiectivul stabilit pentru anul 2020 a fost ca ponderea cheltuielilor de cercetare-dezvoltare din produsul intern brut să fie de 2%. În anul 2008 cheltuielile regionale din domeniul cercetării dezvoltării au reprezentat 0,44% din PIB, ajungând în 2014 la doar 0,27% din PIB. La nivel național situația este asemănătoare. Chiar dacă ponderea e ușor mai mare comparativ cu nivelul

0100

70.3 70.1 75

64.4 66 70

61.6 68.3 70

Rata de ocupare a persoanelor în vârstă de muncă (20-64 ani), 2008 și

2015- % -

UE-28 ţări

România

Regiunea Nord-Vest


7

regional (0,57% în 2008 și 0,49 în 2014) nivelul înregistrat este departe de ținta stabilită. Pe ansamblul Uniunii Europene intensitatea cercetării dezvoltării a înregistrat o tendință de creștere, de la 1,84% în 2008 la 2,04% în 2014 situându-se pe tendinţă în zona obiectivului pentru anul 2020 (3%).

2.3. Reducerea ratei de părăsire timpurie a educației la mai puțin de 10% la nivelul UE.

Rata de părăsire timpurie a educației se referă la proporția celor ce părăsesc sistemul de educație fără a absolvi nivelul secundar superior în totalul populației din grupa de vârstă 18-24 de ani.

Datele puse la dispoziție de către EUROSTAT relevă că la nivelul regiunii Nord-Vest rata abandonului timpuriu a avut o tendință ascendentă ajungând la 16,9% în 2015 comparativ cu 12,2% în anul 2008 (+4,7 puncte procentuale). Ținta pentru anul 2020 pe ansamblul României a fost stabilită la 11,3%, nivelul regional al ratei abandonului îndepărtându-se de aceasta cu 5,6 puncte procentuale.

Comparativ cu valorile medii înregistrate pe ansamblul UE-28 în anul 2008 rata regională s-a situat cu 2,5 puncte procentuale sub nivelul mediu european. Situația s-a schimbat radical în 2015, an în care rata regională de părăsire timpurie a educației s-a situat cu 5,9 puncte procentuale peste nivelul mediu al statelor din UE-28. Având în vedere că Strategia Europa 2020 a stabilit la nivelul UE o rată de părăsire de 10% pentru anul 2020, abaterea înregistrată în anul 2015 este relativ mică la nivel UE-28 (11,0%).

Analiza comparativă a valorilor înregistrate pe ansamblul regiunii Nord-Vest și a celor de la nivelul României arată că ratele regionale s-au situat sub cele naționale (3,7 respectiv 2,2 puncte procentuale).

2.4. Creșterea ratei populației din grupa de vârstă de 30-34 de ani absolvenți ai învățământului superior la cel puțin 40% pe ansamblul Uniunii Europene.

Nivelul de instruire a populației are o influență directă asupra calității proceselor socio-economice care se derulează într-un anumit spațiu geografic pe parcursul unei perioadei de timp. Având în vedere dinamica proceselor socio-economice din prezent, atât la nivel european cât și național s-a acordat o atenție specială instruirii populației astfel încât aceasta să fie în măsură să participe activ la derularea activităților complexe ce caracterizează o societate aflată în prim proces de dezvoltare.

Din datele de care dispunem, date furnizate de către EUROSTAT se desprinde o evoluție favorabilă a ratei absolvenților învățământului superior. De la o pondere de 14,3% în 2008 s-a ajuns la cca 27% după șapte ani (+12,7 puncte procentuale). Obiectivul stabilit la nivelul României pentru anul 2020 este ca 26,7% din populația cu vârsta între 30-34 ani să fie absolvenți ai învățământului superior. Din informațiile prezentate reiese că acest obiectiv a fost depășit cu 0,3 puncte procentuale. Față de ratele înregistrate de nivelul Uniunii Europene, cele regionale sunt mai mici (cu 16,8 puncte procentuale în 2008 și cu 11,7 puncte procentuale în 2015). Față de valorile înregistrate la nivelul României rata regională a fost mai mică în 2008 cu 1,7 puncte procentuale, în 2015 situându-se cu 1,4 puncte procentuale peste nivelul național.

05

1.84 2.04 30.57 0.49 2

0.44 0.27 2

Cheltuielile interne brute pentru cercetare și dezvoltare (GERD) în raport cu

produsul intern brut (PIB), 2008 și 2014- % din PIB -

UE-28 ţăriRomâniaRegiunea Nord-Vest

0

20

2008 2015 Obiectiv

2020

14.7 11 1015.9 19.1 11.3

12.2 16.9 11.3

Ponderea tinerilor cu vârste cuprinse între 18-24 ani, care părăsesc timpuriu sistemele

de educație și formare, 2008 și 2015- % din persoanele cu vârsta 18-24 ani -



8

2.5. Scoaterea a cel puțin 20 de milioane de oameni în afara riscului de sărăcie și excluziune socială.

Acest obiectiv principal Europa 2020 pentru persoanele expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială este definit în termeni de acei oameni care îndeplinesc cel puțin una dintre următoarele condiții: sunt expuse riscului de sărăcie; se confruntă cu sărăcie severă; sau care trăiesc într-o gospodărie cu o intensitate de lucru foarte scăzută. Indicatorul se bazează pe o comparație cu situația din 2008 și folosește media UE-27 ca referință a sa, şi are scopul de a scoate cel puțin 20 de milioane de persoane din riscul de sărăcie sau de excluziune socială până în 2020 (România îşi propune ca până în anul 2020 să reducă numărul persoanelor vulnerabile social cu 580000 persoane).

Din datele disponibile pentru intervalul 2008-2015 la nivel național și al UE reiese că în România numărul persoanelor expuse riscului de sărăcie a avut o evoluție general descendentă (de la 9115 mii persoane în 2008 la 7435 mii persoane în 2015). În acest interval au existat unele inflexiuni: în anul 2011 s-a ajuns la 8265 mii persoane pentru ca în 2012 numărul acestora să crească la 8673 mii persoane după care a urmat o pantă descendentă care a continuat până în anul 2015. Pe ansamblul Uniunii Europene numărul persoanelor expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială a crescut în 2015 față de 2008 cu 1449 mii persoane. Comparativ cu această evoluție la nivelul României numărul celor aflați în risc de sărăcie s-a diminuat în 2015 cu 1680 mii persoane față de anul 2008.

Ponderea persoanelor expuse riscului de sărăcie sau excluziune socială din România în totalul populației a continuat să scadă între 2008 și 2015 de la 44,2% în 2008 la 37,4% în 2015. Aceste ponderi sunt superioare celor înregistrate

la nivel european. Cea mai mare discrepanță s-a înregistrat în 2012 (18,5 puncte procentuale), prăpastia cea mai mică fiind consemnată în anul 2015 (13,7 puncte procentuale).

Analiza riscului de sărăcie din punct de

vedere al gradului de urbanizare pune în evidență că în România riscul de sărăcie în marile orașe a scăzut de la 28,4% în 2008 la 24,1% în 2015.

Pentru anii 2010, 2014 și 2015 nivelurile regionale ale riscului de sărăciei s-au situat peste cele înregistrate la nivelul UE, decalajele înregistrând în timp o tendință de reducere. Dacă în 2010 decalajul era de 6,4 puncte procentuale în 2014 a ajuns la 2,9 puncte procentuale pentru ca în 2015 acesta să fie de doar de 0,1 puncte procentuale.

Pe ansamblul orașelor mici și suburbiilor riscul de sărăcie din România a înregistrat o evoluție contradictorie, anul 2010 marcând un punct de inflexiune (39,6%). În anul 2015 proporția persoanelor expuse riscului de sărăcie a ajuns la 30,4% din totalul populației României. Comparativ cu anul 2008 riscul de sărăcie la nivel național s-a diminuat cu 13,0 puncte procentuale. Dacă luăm în considerare riscul de sărăcie înregistrat la nivelul Uniunii Europene pentru anii 2010, 2014 și 2015 putem constata că în România acesta a fost constant mai mare, decalajul înregistrând în timp un trend descendent (19,3 puncte procentuale în 2010, 10,3 puncte procentuale în 2014 și 8,4 puncte procentuale în 2015).

La nivelul zonelor rurale se constată cea mai mare discrepanță național-european. La nivelul României circa jumătate din populația rurală era expusă riscului de sărăcie în întreg interval 2008-2015. Din datele disponibile pentru Uniunea Europeană reiese că între 2010 și 2015 ponderea celor expuși riscului de sărăcie a scăzut cu 3,5 puncte procentuale. În același interval riscul de sărăcie național a fost superior celui european, discrepanța având o tendință ascendentă (19,8

0

50

2008 2015 Obiectiv

2020

31.1 38.7 4016 25.6 26.7

14.3 27 26.7

Ponderea persoanelor în vârstă de 30-34 de ani cu studii superioare

(nivelurile ISCED 5-8), 2008 şi 2015- % din persoanele cu vârsta 30-34 ani -

UE-28 ţări România Regiunea Nord-Vest 23.7 24.3 24.7 24.6 24.4 23.7

44.2 43 41.5 40.9 43.2 41.9 40.3 37.4

0

60

2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015

Ponderea persoanelor expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială, 2008-2015

- % din total populaţie -

UE-28 ţări România


9

0 10 20 30 40 50 60

2008

2009

2010

2014

2015

29

27.1

25.5

53.7

50.9

48.8

51.9

50.8

Zone rurale

România UE-28 ţări

puncte procentuale în 2010; 24,8 puncte procentuale în 2014 și 25,3 puncte procentuale în 2015).

Cunoașterea riscului de sărăcie și a evoluției lui în timp și în profil teritorial oferă posibilitatea stabilirii de măsuri menite să asigure diminuarea și chiar eliminarea acestuia.

0 10 20 30 40

2008

2009

2010

2014

2015

22.7

24.3

24

28.4

30.3

29.1

27.2

24.1

Oraşe mari


0 10 20 30 40 50

2008

2009

2010

2014

2015

20.3

22.2

22

43.4

30.7

39.6

32.5

30.4

Oraşe mici şi suburbii


Sursa şi disponibilitatea datelor - Baza de date on-line a EUROSTAT

http://ec.europa.eu/eurostat/data/database; - Baza de date on-line a INS (TEMPO Online)

http://statistici.insse.ro/shop;

Ponderea persoanelor expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială,

în funcţie de gradul de urbanizare, 2008-2015 - % din total populaţie –


10

3. Populaţia

3.1 Speranţa de viaţă

Speranţa de viaţă reprezintă numărul mediu de ani pe care un copil nou-născut se poate aştepta să-i trăiască cu condiţia menţinerii ratei de mortalitate la valorile actuale.

Analiza evoluţiei în timp a speranţei de viaţă permite realizarea de proiecţii demo-socio-economice în vederea optimizării alocării resurselor materiale şi umane pentru dezvoltare. Conform datelor EUROSTAT disponibile pentru perioada 2010-2014, în regiunea Nord-Vest speranţa de viaţă s-a situat constant sub nivelul UE-27 (cu 6,5 ani în 2010 şi cu 6,0 ani în 2014), în anul 2014, speranţa de viaţă regională a fost cu 1,4 ani mai mare comparativ cu anul 2010. Speranţa de viaţă regională a fost în acelaşi interval, în mod constant, sub cea naţională, diferenţele fiind relativ mici (0,1 ani în 2014 şi 0,4 ani în anul 2013).

Determinarea speranţei de viaţă pe sexe

permite adâncirea analizei indicatorilor demografici şi a impactului acestora asupra diferitelor componente ale mediului socio-economic şi social în spaţiu şi timp.

Regiunea Nord-Vest se înscrie în evoluţia de ansamblu înregistrată la nivel european şi naţional, populaţia feminină având o speranţă de viaţă superioară celei înregistrate în cazul populaţiei de sex masculin. Perioada 2010-2014 evidenţiază un decalaj relativ constant (circa 7 ani) la speranţa de viaţă între cele două sexe, chiar dacă în 2013 şi 2014 se constată o uşoară tendinţă descendentă a acesteia. Evoluţia de ansamblu a decalajului bărbaţi-femei la nivel de regiune se observă şi la nivelul României. Decalajele regionale sunt mai mari comparativ cu cele înregistrate la nivelul UE-27 în aceeaşi

perioadă, înregistrând diferenţa maximă (1,6 ani) în 2012, diferenţa cea mai mică fiind în anul 2013 (1,2 ani). Aceste decalaje sunt în general inferioare nivelului naţional al speranţei de viaţă în întregul interval 2010-2014.

3.2. Structura pe grupe de vârstă a populaţiei şi îmbătrânirea demografică

Cunoaşterea structurii populaţiei pe grupe mari de vârstă este relevantă pentru determinarea profilului demografic şi a potenţialului de resurse de muncă într-un anumit spaţiu geografic, într-o perioadă de timp.

Din analiza datelor furnizate de Eurostat privind populaţia la 1 ianuarie 2015, în Regiunea Nord-Vest trăiau 2,6 milioane locuitori, reprezentând 13,0% din totalul populaţiei României şi 0,5% din populaţia UE-28.

Structura pe principalele grupe de vârstă a populaţiei la nivel regional şi în profil teritorial pe judeţele componente, precum şi analiza comparativă a acesteia atât cu cea înregistrată pe ansamblul statelor membre ale Uniunii Europene cât şi cu structura înregistrată la nivelul României este relevantă pentru evaluarea potenţialului uman şi a perspectivelor pe care structura demografică le oferă dezvoltării zonale.

Populaţia cu vârsta sub 20 de ani (tânără) reprezenta la 1 ianuarie 2015 peste o cincime (21,2%) din totalul populaţiei regiunii Nord-Vest, situându-se cu 0,3 puncte procentuale peste nivelul european şi naţional. Judeţele componente ale regiunii înregistrează ponderi diferenţiate. Astfel, populaţia tânără reprezintă 24,1% din populaţia totală a judeţului Bistriţa-Năsăud dar numai 17,8% din totalul populaţiei judeţului Cluj. În celelalte judeţe din regiune, populaţia cu vârsta sub 20 de ani reprezintă aproximativ 22% din populaţie.

65

70

75

80

85

2010 2011 2012 2013 2014

80 80.3 80.3 80.6 80.9

73.7 74.4 74.4 75.2 75

73.5 74.1 74.1 74.8 74.9

aniSperanţa de viaţă la naştere

UE-27 ţări România Regiunea Nord-Vest

5.9 5.8 5.6 5.5 5.6

7.7 7.47.2 7.1 7.37.2 7.2 7.2 6.7 7.1

0

10

2010 2011 2012 2013 2014

ani

Diferenţa între sexe pentru speranţa de viaţă la naştere

(speranţa viaţă femei - speranţa viaţă bărbaţi)



11

Populaţia cu vârsta cuprinsă între 20 şi 64 de ani (în vârstă de muncă) este relativ uniform repartizată la nivel regional, reprezentând circa 63% din populaţie, cu 2,7 puncte procentuale mai mare decât media din ţările UE-28 (60,2%) şi cu 0,8 puncte procentuale peste nivelul naţional (62,1%). Ca şi în cazul populaţiei tinere, distribuţia relativă a populaţiei în vârstă de muncă pe judeţele regiunii Nord-Vest este una diferenţiată. Aproape 2/3 din populaţia judeţului Cluj (65,7%) se încadrează în această grupă de vârstă. La polul opus se situează judeţul Sălaj, unde 59% din totalul populaţiei face parte din categoria de vârstă ce asigură din resursele de muncă. Cu excepţia judeţelor Cluj şi Satu Mare, celelalte judeţe din regiunea Nord-Vest înregistrează ponderi sub media regională. Ponderea populației în vârstă de muncă (20-64

ani) în populația totală, la 1 ianuarie 2015 - % -

Populaţia de 65 de ani şi peste (vârstnică) reprezintă un segment relativ important al populaţiei, indiferent că ne referim la UE-28, România sau regiunea Nord-Vest. Având în vedere particularităţile şi impactul social pe care le generează, cunoaşterea detaliată a evoluţiei numerice în timp şi spaţiu a populaţiei vârstnice permite stabilirea măsurilor corespunzătoare

pentru gestionarea optimă a nevoilor sociale specifice. Datele furnizate de EUROSTAT arată că la 1 ianuarie 2015 populaţia cu vârsta de peste 65 de ani din Regiunea Nord-Vest reprezenta circa 16% din populaţia totală, cu 3 puncte procentuale sub media UE-28 şi cu 1,1 puncte procentuale sub cea naţională. Cu excepţia judeţelor Cluj şi Sălaj, celelalte judeţe componente înregistrează valori ale ponderii acestei grupe de vârstă sub nivelul regional. Ponderea cea mai mare o regăsim în judeţul Sălaj (18,3%), la polul opus situându-se judeţul Satu Mare (14,3%). 3.3 Schimbările demografice

Schimbările demografice reprezintă diferenţa între dimensiunea unei populaţii la sfârşitul şi la începutul unei perioade (de exemplu, un an calendaristic). O schimbare demografică pozitivă este considerată creştere demografică. O schimbare demografică negativă este considerată scădere demografică. Schimbările demografice sunt alcătuite din două componente: • Sporul natural este calculat ca diferenţa dintre numărul de născuţi-vii şi numărul de decese. Sporul natural pozitiv, cunoscut, de asemenea, sub denumirea de creştere naturală, apare atunci când numărul de născuţi-vii depăşeşte numărul de decese. Sporul natural negativ, cunoscut, de asemenea, sub denumirea de scădere naturală, apare atunci când numărul de născuţi-vii este mai mic decât numărul de decese. • Migraţia netă, se calculează ca diferenţa dintre totalitatea persoanelor sosite şi a celor plecate.

Ratele brute ale schimbărilor demografice se calculează pentru schimbările demografice totale, sporul natural total şi migraţia netă. În toate cazurile, nivelul anual al schimbărilor demografice se compară cu populaţia la 1 iulie din zona respectivă, iar rata rezultată este exprimată la 1000 de locuitori.

Pentru perioada 2011-2014, datele EUROSTAT disponibile pun în evidenţă tendinţa de scădere a populaţiei la nivel regional şi naţional, în contrast cu evoluţia ascendentă a populaţiei, înregistrată pe ansamblul celor 28 de state membre ale UE. Astfel, regiunea Nord-Vest prezintă o rată brută negativă, cu o evoluţie relativ uniformă; de la un maxim de 2,0‰ în 2011 la 1,8‰ în 2014, înregistrând un nivel minim de 1,6‰ în anul 2012. Rata regională

10% 20% 30% 40% 50% 60% 70% 80% 90% 100%

Sălaj

Satu-Mare

Maramureş

Cluj

Bistriţa-Năsăud

Bihor

Regiunea Nord-Vest

România

UE (28 ţări)

Structura pe grupe de vârstă a populaţiei, la 1 ianuarie 2015

<20 ani 20-34 ani 35-54 ani 55-64 ani 65 ani şi peste


12

brută de schimbare a populaţiei a fost în perioada supusă analizei inferioară ratei naţionale (cu 3,1‰ în 2011 şi cu 2,1‰ în 2014). La nivelul judeţelor componente se observă diminuarea numerică a populaţiei; în anul 2011 toate judeţele din regiune au înregistrat o rată brută negativă a schimbărilor demografice, cuprinsă între 1,5‰ în Bistriţa-Năsăud şi 3,0‰ în judeţul Sălaj. Tendinţa de reducere numerică a populaţiei a fost evidentă şi în intervalul 2012-2014 în aproape toate judeţele din regiune, cu excepţia judeţului Cluj unde se înregistrează o rată brută pozitivă de schimbare a populaţiei, explicabilă în mare măsură prin oportunităţile socio-economice pe care acesta le oferă. Cea mai mare scădere relativă a populaţiei se înregistrează în judeţul Sălaj, oscilând între 5,6‰ în 2013 şi 7,5‰ în anul 2012.

Rata brută de schimbare a populaţiei, la nivel

NUTS3, în anul 2014 - la 1000 de locuitori -

Rata brută a migraţiei nete – ce poate fi definită ca soldul migrator raportat la populaţia medie din anul respectiv - este o componentă ce influenţează nivelul şi tendinţa schimbărilor demografice, permiţând realizarea unei imagini mai clare a factorilor ce influenţează modificările intervenite în numărul şi structura populaţiei la un moment dat.

Conform informaţiilor furnizate de EUROSTAT, migraţia netă determinată pentru regiunea Nord-Vest a înregistrat o evoluţie favorabilă în intervalul 2011-2014; de la o valoare negativă înregistrată în 2011 (-0,2‰), se remarcă un trend pozitiv în intervalul 2012-2014, înregistându-se un minim de 0,2‰ în 2014 şi un maxim de 0,8‰ în 2013. Nivelul ratei regionale a migraţiei nete este inferior nivelului mediu european înregistrat pe ansamblul celor 28 de state membre (cu 1,6 ‰ în 2011 şi cu 1,7‰ în 2014, cea mai mare amplitudine înregistrându-se

în 2013, circa 2,6 ‰). În schimb, comparativ cu rata migraţiei nete înregistrate la nivelul României, (negativă pe întregul interval analizat), rata regională prezintă o evoluţie favorabilă. În anul 2014, toate judeţele din regiunea Nord-Vest, cu excepţia judeţului Cluj înregistrau niveluri negative.

Rata brută a migrației nete (plus ajustarea

statistică), la nivel NUTS3, în anul 2014 - la 1000 de locuitori

3.4. Ratele natalităţii ş i fertilit ăţii

Modificările intervenite în numărul şi structura populaţiei dintr-un anumit teritoriu pe parcursul unei perioade de timp sunt influenţate în măsură considerabilă de doi indicatori: rata natalităţii ş i rata fertilităţii. Rata natalităţii reprezintă raportul între numărul naşterilor într-o perioadă raportat la populaţia medie a perioadei respective, exprimată în promile. Rata totală a fertilităţii este definită ca fiind numărul mediu de copii pe care i-ar fi născut o femeie în timpul vieţii ei dacă ar fi trecut prin anii ei fertili în conformitate cu ratele de fertilitate specifice vârstei, măsurate într-un anumit an.

Regiunea Nord-Vest a înregistrat în intervalul 2011-2014 o rată a natalităţii cuprinsă între valoarea minimă de 9,2 născuţi vii la 1000 de locuitori în 2013 şi cea maximă de 10,4 născuţi vii la 1000 de locuitori în 2012. Nivelurile regionale ale ratei natalităţii nu au depăşit nivelul mediu al UE-28 în intervalul analizat. Comparativ cu rata natalităţii înregistrată la nivelul României, ratele regionale sunt mai mari, cu excepţia anului 2011, an în care natalitatea la nivel naţional a fost uşor peste cea regională.


13

Analiza ratei judeţene (nivel NUTS3) a natalităţii în perioada 2011-2014 evidenţiază două elemente constante: cel mai ridicat nivel al natalităţii s-a înregistrat în judeţul Bistriţa-Năsăud (fiind cuprins între 10,3‰ în 2011 şi 11,7‰ în 2012); judeţul Cluj a înregistrat în aceeaşi perioadă cea mai redusă natalitate (oscilând între 8,6‰ în 2013 şi 9,3‰ în anii 2012 şi 2014). Judeţele Bihor, Bistriţa-Năsăud şi Sălaj se situează peste media regională.

Analiza ratei brute de fertilitate oferă informaţii suplimentare cu privire la nivelul şi dinamica ratei brute a schimbărilor demografice. Din analiza evoluţiei în timp a fertilităţii, realizată pe baza informaţiilor disponibile la nivelul EUROSTAT pentru perioada 2010-2014 se constată că regiunea Nord-Vest a înregistrat o evoluţie sinuoasă; de la o medie de 1,32 născuţi vii la o femeie în anul 2010, s-a înregistrat o scădere cu 0,05 copii în 2011. Perioada 2013-2014 a marcat o revigorare a mediei naşterilor, înregistrându-se o creştere de circa 9%. De la 1,34 în 2013 s-a ajuns la 1,46 copii născuţi/femeie în anul 2014. Comparativ cu rata medie a UE-28, ratele regionale ale fertilităţii au fost constant mai mici (diferenţa maximă s-a consemnat în anul 2011 şi a fost de 0,32 copii/femeie, iar cea mai mică s-a înregistrat în anul 2014 şi a fost de 0,12 născuţi vii pe o femeie). Ratele fertilităţii la nivelul regiunii Nord-Vest s-au situat în general sub media înregistrată la nivel naţional cu excepţia anului 2012 când rata regională a fost superioară celei de la nivelul României (+ 0,02 copii născuţi vii/femeie). Din analiza informaţiilor disponibile în profil teritorial pentru anul 2014 rezultă că

judeţele Sălaj şi Bistriţa-Năsăud au înregistrat cele mai mari rate de fertilitate (1,96 respectiv 1,90 născuţi vii la o femeie). Rate mai mari decât media regională s-au înregistrat şi în judeţele Satu Mare (1,61), Bihor (1,52) şi Maramureş (1,49). Cel mai scăzut nivel al ratei fertilităţii regiunii Nord-Vest s-a înregistrat în judeţul Cluj (1,16 născuţi vii la o femeie).

Se estimează în general că un nivel al

fertilităţii de 2,1 născuţi vii la o femeie este o rată de înlocuire naturală în ţările dezvoltate ale lumii, respectiv un nivel la care mărimea populaţiei ar rămâne relativ constantă pe termen lung, dacă nu s-ar înregistra nicio modificare activă sau pasivă a migraţiei. Ratele medii înregistrate la nivelul UE-28, al României şi al regiunii Nord-Vest se află încă departe de acest nivel-reper.

Rata brută a fertilit ății, la nivel NUTS3, în anul 2014

- numărul mediu de născuți-vii la o femeie -

9.1 Cluj

9.3Cluj

8.4Maramureş

9.3 Cluj

Bistriţa-Năsăud

10.3

11.7Bistriţa-Năsăud

Bistriţa-Năsăud

11 11.4Bistriţa-Năsăud

7.7

8.18.5

8.9

9.39.7

10.110.5

10.9

11.311.7

12.112.5

2011 2012 2013 2014

Rata brută a natalităţii,- numărul de născuți-vii la 1000 de locuitori -

Minim MaximRegiunea Nord-Vest RomâniaUE-28 ţări

%

00.20.40.60.8

11.21.41.61.8

2010 2011 2012 2013 2014

2010 2011 2012 2013 2014UE-28 ţări 1.62 1.59 1.59 1.55 1.58

România 1.33 1.25 1.53 1.41 1.52

Regiunea Nord-Vest 1.32 1.27 1.34 1.46

Rata brută a fertilităţii,- numărul mediu de nascuţi-vii la o femeie -

%


14

3.5. Ratele de deces

Conform informaţiilor disponibile în baza de date TEMPO a Institutului Naţional de Statistică, în perioada 2011-2014 numărul deceselor la nivel regional înregistrate anual a fost de circa 31000 persoane, reprezentând aproximativ 12% din numărul deceselor înregistrate la nivelul României. Conform datelor EUROSTAT disponibile, rata brută de mortalitate înregistrată la nivelul regiunii Nord-Vest s-a situat în perioada analizată constant peste media Uniunii Europene. Nivelul minim s-a înregistrat în 2011, a fost de 11,4 decese la 1000 de locuitori, faţă de 9,7‰ înregistrat la nivel european. Cea mai mare rată de mortalitate la nivel regional s-a înregistrat în 2012 (12,2‰), nivel superior celui european (9,9‰). Ratele regionale de deces au fost mai mici comparativ cu cele înregistrate la nivel naţional (11,4‰ faţă de 12,5‰ în 2011; 12,2‰ faţă de 12,7‰ în 2012; 11,8‰ faţă de 12,4‰ în anul 2013; 12,0‰ comparativ cu 12,8‰ în 2014). Analiza ratei brute a mortalităţii pe judeţele ce fac parte din regiunea Nord-Vest evidenţiază că nivelul maxim s-a înregistrat în judeţul Sălaj (13,6‰ în anul 2012), cea mai mică rată brută de deces (10,3‰) înregistrându-se în judeţul Bistriţa-Năsăud în anul 2011. În anul 2014 pe ansamblul regiunii Nord-Vest mortalitatea a fost de 12,0‰, fiind mult superioară nivelului mediu înregistrat în ţările UE (9,7‰), dar mai mică în comparaţie cu nivelul mediu înregistrat în România (12,8‰). Şi în anul 2014 cea mai ridicată rată brută de deces s-a înregistrat în judeţul Sălaj (13,5‰). Niveluri superioare mediei regiunii Nord-Vest s-au înregistrat şi în judeţele Bihor şi Satu-Mare (12,7‰, respectiv 12,4 decese la mia de locuitori). Cea mai mică rată de deces a anului 2014 s-a înregistrat în judeţul Cluj şi a fost de 11,2‰.

3.6. Mortalitatea infantilă

Rata mortalităţii infantile - definită ca fiind raportul între numărul de sugari (copii cu vârsta sub un an) decedaţi şi numărul născuţilor vii din aceeaşi perioadă - exprimă un aspect al calităţii vieţii, respectiv măsura în care condiţiile de viaţă asigură calitatea corespunzătoare a vieţii. Nivelul mortalităţii infantile este unul dintre factorii ce influenţează speranţa de viaţă.

Perioada 2010-2014 s-a caracterizat printr-un trend descendent al mortalităţii infantile pe toate palierele de analiză (european, naţional şi regional). La nivelul regiunii Nord-Vest rata deceselor sub un an a înregistrat niveluri ridicate, fiind totuşi evidentă o tendinţă de diminuare în timp. De la 8,9 decedaţi sub un an la 1000 de născuţi vii în anul 2010, s-a ajuns la 7,5‰ în anul 2014, cu o uşoară inflexiune în anul 2013, an în care rata mortalităţii infantile a ajuns la 8,8‰, comparativ cu 8,4‰ înregistrată în anul anterior. Nivelurile regionale înregistrate s-au situat mult peste media Uniunii Europene, care în aceeaşi perioadă s-a situat între 3,7 şi 4 decese sub un an la 1000 de născuţi vii. Comparativ cu mortalitatea infantilă înregistrată la nivelul României, cea regională e mai mică pe întregul interval de analiză (amplitudinea maximă s-a înregistrat în anii extremi ai perioadei (2010 şi 2014), iar cea minimă in anul 2013.

Cunoaşterea structurii şi evoluţiei în timp a principalelor fenomene demografice prezintă un interes aparte pentru factorii decidenţi în stabilirea unor coordonate strategice clare cu privire la dezvoltarea socio-economică pe ansamblu şi în profil teritorial.

0

20

2011 2012 2013 2014

Rata brută de deces- număr de decese la 1000 de locuitori -

UE-28 ţări România Regiunea Nord-VestBihor Bistriţa-Năsăud ClujMaramureş Satu-Mare Sălaj

%

0

5

10

2010 2011 2012 2013 2014

4 3.9 3.8 3.7

9.8 9.4 9 9.28.48.9 8.7 8.4 8.8

7.5

Rata mortalităţii infantile- decedaţi sub un an la 1000 de născuţi vii -


%


15

Sursa şi disponibilitatea datelor Informaţiile la nivelul Regiunii Nord-Vest, au fost preluate din următoarele surse: baza de date TEMPO - serii de timp a Institutului Naţional de Statistică (http://statistici.insse.ro/shop), precum şi informaţii furnizate de EUROSTAT la nivel regional pentru statele membre (http://ec.europa.eu/eurostat/data/database).

4. Sănătatea

Prin intermediul unui set de indicatori specifici se obţin informaţii cu grad ridicat de relevanţă comparativă cu privire la structura şi performanţele sistemului sanitar pe diferite niveluri de agregare. Principalele componente care pot fi cuantificate în urma acestei analize se referă la resursele de asistenţă medicală şi la principalele cauze de deces. 4.1. Resursele de asistență medicală

Paturile de spital Resursele de asistenţă medicală au în vedere

atât numărul paturilor de spital cât şi resursele de personal medical (în special medici). Conform metodologiei EUROSTAT paturile de spital (ocupate sau neocupate) sunt definite ca fiind acele paturi întreţinute de personal calificat în mod regulat, fiind imediat disponibile pentru îngrijirea pacienţilor internaţi în spitale. Cunoaştrea acestui indicator este esenţială pentru determinarea capacităţii de preluare a spitalelor, respectiv a numărului maxim de pacienţi ce pot fi trataţi în spitale.

Evoluţia în timp a numărului paturilor de spital este determinată de o serie de factori, între care un loc important deţin: durata medie de spitalizare, frecvenţa procedurilor medicale minim-invazive, a internărilor de zi sau a îngrijirii medicale acordate în sistem ambulator. Conform informaţiilor disponibile în baza de date TEMPO a Institutului Naţional de Statistică, în regiunea Nord-Vest erau concentrate circa 14% din numărul paturilor de spital existente la nivelul României. Pe ansamblul regiunii se

400

600

800

2010 2011 2012 2013 2014

2010 2011 2012 2013 2014UE - 28 ţări 537.4094 533.11 528.5572 523.7463 521.3091

România 628.4914 612.4434 659.601 667.3141 671.1494

Regiunea Nord-Vest 671.3319 667.2167 698.115 703.0606 698.1771

Numărul de paturi de spital în raport cu mărimea populaţiei- număr la 100.000 de locuitori -


16

remarcă un trend ascendent al numărului paturilor din spitale, astfel că în 2014 spitalele dispuneau de circa 17900 de paturi, în creştete cu 0,07% faţă de anul 2010. Evoluţia regională este similară celei de la nivel naţional. În intervalul 2010-2014 creşterea înregistrată la nivelul României a fost mai modestă (0,03%).

În vederea efectuării de analize comparative în profil teritorial se utilizează ca indicator numărul de paturi de spital ce revin la 100000 de locuitori. Din datele furnizate de către EUROSTAT, rezultă că la nivel regional s-a înregistrat o creştere în intervalul 2011-2013, de la 667 la 703 paturi la 100000 de locuitori, urmată de o diminuare uşoară înregistrată în 2014 când s-au înregistrat 698 de paturi, (-0,7% comparativ cu 2013). La nivelul UE 28 s-a remarcat în acelaşi interval o evoluţie descendentă, de la 537 de paturi în 2010 la 521 de paturi la nivelul anului 2014 (-3,0%). Prin comparaţie, numărul regional al paturilor de spital la 100000 de locuitori este semnificativ mai mare faţă de media UE-28 (cu 24,9% în 2010 şi cu 34% în 2014). Printre factorii care determină această diferenţă menţionăm reducerea duratei medii de spitalizare, utilizarea de proceduri chirurgicale minim-invazive, utilizarea îngrijirii de zi şi a îngrijirii în sistem ambulator etc.

Faţă de numărul paturilor/100000 locuitori la nivel naţional, media regiunii Nord-Vest e constant superioară (667 faţă de 612 paturi în 2011 - diferenţa cea mai mare; 698 faţă de 671 paturi în 2014 - diferenţa cea mai mică înregistrată). Această situaţie se datorează în special asistenţei centrelor medicale universitare din Oradea, judeţul Bihor şi mai ales din Cluj-Napoca.

Numărul de paturi de spital în raport cu

mărimea populației, la nivel NUTS3, în anul 2014

- număr la 100.000 de locuitori -

0 50 100 150 200 250 300

2010

2011

2012

2013

2014

2010 2011 2012 2013 2014Regiunea Nord-Vest 266.0903 279.3514 293.7405 294.0766 296.8451România 236.8598 239.2023 261.0525 264.3555 269.828

Numărul medicilor practicieni în raport cu mărimea populaţiei- număr la 100000 de locuitori -


17

4.2. Profesioniştii din domeniul sănătăţii

Calitatea asistenţei medicale este determinată în mod hotărâtor de structura şi numărul personalului sanitar. În acest proces un rol important revine medicilor, cei care asigură servicii de asistenţă medicală pacienţilor, în calitate de consumatori de asistenţă medicală. Pentru realizarea comparaţiilorîn domeniu la nivelul UE-28, la nivelul EUROSTAT se utilizează conceptul de “medici practicieni”, deşi sunt disponibile informaţii doar pentru medicii activi profesional sau autorizaţi în anumite state membre.

În anul 2013, la nivelul Uniunii Europene existau aproximativ 1,7 milioane de medici. În vederea asigurării comparabilităţii între state din punct de vedere al gradului de acoperire a necesităţilor de asistenţă medicală se utilizează indicatorul “numărul medicilor practicieni la 100000 locuitori”, dar acest indicator nu este disponibil în toate ţările membre. Din datele disponibile ale EUROSTAT rezultă că în perioada 2010-2014, la nivelul Regiunii Nord-Vest s-a înregistrat o creştere de circa 11%; dacă în 2010 la nivel regional existau circa 266 de medici la 100000 locuitori, în 2014 s-a ajuns la 297. Numărul mediu regional de medici la 100000 locuitori a fost în acest interval superior celui înregistrat la nivel naţional. În România s-a înregistrat în intervalul analizat o creştere de circa 13,0% (de la 236 de medici în 2010 la circa 270 în 2014). Cea mai importantă creştere a numărului medicilor s-a înregistrat în anul 2012 comparativ cu anul anterior (5,0% la nivelul regiunii Nord-Vest şi 9,2% la nivelul României). Această creştere poate fi explicată în principal prin evoluţia descendentă a populaţiei, atât la nivel regional cât şi pe ansamblul României. În privinţa medicilor practicieni România se plasează în coada clasamentului ţărilor cu date disponibile având 269,8 medici ce revin la 100000 de locuitori în 2014 faţă de Germania cu 410,8, Bulgaria cu 398,7 sau Italia cu 388,0, de exemplu. Iată de ce se impun măsuri de stimulare a revenirii medicilor români în România şi de reţinere şi stabilizare a tinerilor medici absolvenţi de medicină în ţară.

Personalul medical – numărul medicilor practicieni în raport cu mărimea populației, la

nivel NUTS3, în anul 2014 - număr la 100.000 de locuitori -

4.3. Cauzele de deces

În strânsă legătură cu infrastructura, numărul şi structura resurselor umane implicate în sistemul sanitar se află starea de sănătate a populaţiei. Numărul şi structura deceselor pe cauze într-o anumită perioadă de timp pe un anumit teritoriu reprezintă indicatori cu o valoare informaţională ridicată, întrucât permit obţinerea de date atât despre boli cât şi despre alte cauze care duc la moarte, cum ar fi sinuciderile sau accidentele de transport. Informaţiile furnizate pot fi utilizate pentru a ajuta la planificarea serviciilor de ocrotire a sănătăţii în timp şi spaţiu.

În accepţiunea EUROSTAT, cauzele de deces se referă la “boala de bază sau leziunea care declanşează succesiunea de evenimente morbide care duce direct la moarte, sau circumstanţele unui accident sau a unui act de violenţă care a produs o vătămare mortală.” La nivel european se utilizează o listă scurtă cuprinzând 86 de cauze de deces, conform clasificării statistice internaţionale a bolilor şi problemelor legate de sănătate (ICD), realizată şi întreţinută de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii. Modelele de mortalitate au în vedere două categorii de factori cu impact asupra mortalităţii generale: factorii intrinseci (vârsta, sexul) şi extrinseci (condiţiile de viaţă şi de muncă, mediul social extern etc). Un rol important pot avea şi aşa-numiţii factori individuali (stilul de viaţă, fumatul, dieta, consumul de alcool).

Rata brută a mortalităţii, respectiv raportul între numărul deceselor şi populaţia totală (la


18

100000 de locuitori) s-a determinat în vederea acestei analize având la bază informaţiile privind populaţia anuală medie, disponibile în baza de date a EUROSTAT. Rata este puternic influenţată de structura populaţiei pe grupe de vârstă, având un nivel mai ridicat în cazul grupelor de vârstă mai înaintată. Pentru a reflecta diferenţele existente privind structura populaţiei pe grupe de vârstă se pot utiliza rate brute de deces standardizate la nivel regional.

Boli ale sistemului circulator

Un număr important de decese sunt generate de afecţiuni ale sistemului circulator, ca primă cauză de deces, cele mai importante dintre acestea fiind infarctul miocardic şi accidentul vascular cerebral. Prin prisma ratei brute de deces determinată de afecţiuni ale sistemului circulator, analiza comparativă realizată între regiunea Nord-Vest şi nivelul mediu al UE 28 evidenţiază decalajul enorm între cele două paliere. Datele disponibile furnizate de instituţia statistică europeană pentru perioada 2011-2013 arată că în regiunea Nord-Vest s-au înregistrat peste 700 de decese la 100000 locuitori, faţă de o rată medie a UE-28 cuprinsă în aceeaşi perioadă între 360 şi 380 de decese la 100000 locuitori. Rata mortalităţii regionale a înregistrat un nivel comparabil cu cel naţional, situându-se însă sub acesta. Pe ansamblul perioadei analizate rata naţională a oscilat între 730 şi 760 de persoane decedate ca urmare a unor afecţiuni ale sistemului circulator la 100000 de locuitori.

Analiza pe sexe a distribuţiei deceselor cauzate de afecţiuni circulatorii pune în evidenţă preponderenţa femeilor atât pe ansamblul statelor membre UE28, cât şi al României, dar şi al Regiunii Nord-Vest. În intervalul 2011-2013 discrepanţele bărbaţi-femei la nivel regional s-au situat sub cele înregistrate la nivelul mediei UE-

28 (cu 22,2 în 2011; cu 7,5 în 2012 şi cu 0,7 în 2013). Faţă de valorile înregistrate la nivelul României, cele înregistrate în regiunea Nord-Vest sunt de asemenea mai mici, (cu 30,2 în 2011; cu 25,4 în 2012 şi cu 19,8 în 2013).

Cancerul (tumorile maligne) În ciuda progreselor semnificative

înregistrate în lupta cu această maladie, la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene prevenirea şi tratarea acestei afecţiuni reprezintă o preocupare-cheie. Afecţiunile de natură canceroasă reprezintă a doua cauză importantă de deces la nivelul Uniunii Europene, determinând peste 25% din totalul deceselor ţărilor membre ale UE în anul 2012. Rata brută de mortalitate ca urmare a cancerului are valori relativ apropiate pe toate palierele de investigaţie: european, naţional şi regional. Spre exemplu, în perioada 2011-2013 datele EUROSTAT relevă că în regiunea Nord-Vest, decesele la 100000 de locuitori au manifestat o tendinţă ascendentă, ajungând de la 223 în 2011, la circa 236 în 2012 şi 2013. Aceste valori sunt considerabil mai mici comparativ cu media înregistrată la nivelul UE-28 (253 în 2011 şi 255 în perioada 2012-2013). Rata înregistrată în România a fost în acelaşi interval una ascendentă evoluând de la circa 239 de decese în 2011 la 243 în 2012, pentru ca în 2013 să ajungă la circa 247 de decese la 100000 de locuitori. Ratele regionale s-au situat în cei trei ani analizaţi sub nivelul celor naţionale.

Spre deosebire de afecţiunile circulatorii prevalente în rândul femeilor, decesele cauzate de cancer înregistrează o rată brută mai mare în rândul populaţiei de sex masculin. Spre exemplu, în regiunea Nord-Vest rata brută a deceselor cauzate de cancer înregistrate în rândul bărbaţilor

368.63 375.54 368.66

753.4 761.01 734.08

720.37 745.71 721.73

200300400500600700800900

2011 2012 2013

Numărul de decese cauzate de boli ale sistemului circulator în raport cu mărimea populaţiei

- ratele de deces brut la 100.000 de locuitori -

UE-28 țări România Regiunea Nord-Vest

-48.98 -52.57-48.37

-57.04

-70.46 -67.43

-26.76

-45.05 -47.57

-90

-80

-70

-60

-50

-40

-30

-20

-10

0

2011 2012 2013

Diferenţa de gen pentru ratele de deces brute pentru boli ale sistemului circulator

- Rata brută de deces la 100.000 de locuitori pentru bărbaţi - Rata brută de deces la 100.000

de locuitori pentru femei -



19

a fost de circa 273 în 2011, a crescut la 289 după un an, pentru ca în anul 2013 să coboare până la 278. Discrepanţa faţă de rata brută feminină de deces cauzată de cancer la nivel regional a fost

relativ constantă, înregistrând un nivel de circa 97 în 2011, ajungând la 102 în 2012, pentru ca în anul 2013 să înregistreze o uşoară tendinţă de aplatizare, menţinându-se totuşi la o valoare ridicată de aproximativ 81 de persoane de sex masculin. Diferenţele între sexe înregistrate la nivel regional s-au situat peste nivelul mediu al statelor din Uniunea Europeană, care în aceeaşi perioadă au fost de circa 74 de bărbaţi, fiind însă mai mici decât cele consemnate în aceeaşi perioadă la nivelul României.

Afecţiunile respiratorii

Afecţiunile respiratorii incluzând boli infecţioase acute respiratorii (de exemplu gripa şi pneumonia), şi bolile cronice respiratorii inferioare (bronşita, astmul etc.) reprezintă cea de a treia cauză de deces la nivelul UE-28. Datele EUROSTAT disponibile pentru intervalul 2011-2013, arată că în acest interval, la nivelul UE-28 rata brută de decese cauzate de acest tip de

afecţiuni a fost de 75 de persoane/100000 în 2011, ajungând la 80 de persoane în 2012, nivel care s-a menţinut şi în 2013. România a înregistrat o rată de 62 de persoane în 2011, de 66 în 2012, pentru ca în 2013 să coboare până la circa 63 de decese la 100000 locuitori. La nivel de regiune se constată incidenţa mai mică a acestei afecţiuni în producerea deceselor, rata brută situându-se în anul 2011 cu 27,1 puncte procentuale sub media statelor Uniunii Europene. După un an discrepanţa regional-european s-a menţinut cam la acelaşi nivel (26,2 puncte procentuale). Tendinţa descendentă a discrepanţei a continuat şi în 2013, an în care a ajuns la 23,8 puncte procentuale. Comparativ cu nivelul naţional, rata regională a deceselor determinate de acest tip de afecţuini a fost la un nivel inferior în întregul interval analizat. De exemplu, în anul 2011 diferenţa regional-naţional a fost de 14,0 puncte procentuale; în anul 2012 s-a înregistrat un decalaj de 12,5 puncte procentuale, iar în ultimul an de analiză, anul 2013 decalajul faţă de nivelul naţional s-a redus la 7,9 puncte procentuale.

Analiza incidenţei pe sexe a afecţiunilor respiratorii asupra deceselor înregistrate arată că în intervalul 2011-2013 populaţia masculină a fost mai afectată comparativ cu cea feminină, atât la nivel european, cât şi pe plan naţional şi regional. Diferenţa bărbaţi-femei cea mai ridicată s-a înregistrat în 2011, an în care la nivel regional a fost de 30,6 decese la 100000 de locuitori, cu 16,5/100000 locuitori mai mare comparativ cu media UE 28 din acelaşi an. În anul 2011 la nivel naţional s-a înregistrat o diferenţă bărbaţi-femei de 37,1/100000 locuitori. Perioada 2012-2013 a înregistrat un trend descendent al decalajelor

200 220 240 260

2011

2012

2013

2011 2012 2013UE-28 țări 253.44 255.81 255.37

România 238.74 242.95 246.65

Regiunea Nord-Vest 223.27 236.75 236.1

Numărul de decese cauzate de cancer (tumori maligne) în raport cu mărimea populaţiei


0

100

200

2011 2012 2013

73.35 74.05 73.53

102.43 104.64 101.96

96.73101.98 81.03

Diferenţa de gen pentru ratele de deces brute pentru cancer (tumori maligne)

- rata brută de deces la 100.000 de locuitori pentru bărbaţi - rata brută de deces la 100.000


UE-28 țări Romania Nord-Vest

020406080

2011 2012 2013

2011 2012 2013UE-28 țări 75.04 79.63 79.21

România 61.97 65.88 63.31


Numărul de decese cauzate de boli ale sistemului respirator în raport cu mărimea populaţiei



20

între bărbaţi şi femei, aşa cum rezultă şi din graficul de mai jos.

Adâncirea analizei resurselor de asistenţă medicală şi a performanţelor sistemului medical pe diferite niveluri poate oferi soluţii concrete orientate spre creşterea calităţii serviciilor medicale, cu efect de lungă durată asupra resurselor umane şi a condiţiilor generale de viaţă dintr-o anumită zonă geografică într-o anumită perioadă de timp. Sursa şi disponibilitatea datelor Datele cu privire la resursele de asistență medicală se bazează în principal pe surse administrative naționale și, prin urmare, reflectă modalități specifice de organizare a asistenței medicale pentru fiecare țară și pot să nu fie întotdeauna perfect comparabile. Informaţiile la nivelul regiunii de dezvoltare Nord-Vest, au fost preluate din următoarele surse: baza de date TEMPO - serii de timp a Institutului Naţional de Statistică (http://statistici.insse.ro/shop), precum şi informaţii furnizate de EUROSTAT la nivel regional pentru statele membre (http://ec.europa.eu/eurostat/data/database).

5. Educaţia

În vederea reflectării modificărilor intervenite în structura sistemelor educaţionale din întreaga lume, Conferinţa Generală a UNESCO a adoptat în luna noiembrie 2011 Clasificarea ISCED 2011, document ce stă la baza informaţiilor privitoare la principalele caracteristici ale sistemului educaţional pe diferite niveluri de agregare. Modificările esenţiale faţă de versiunea ISCED-97 vizează în principal evidenţierea extinderii educaţiei timpurii, precum şi procesul de restructurare a învăţământului terţiar. În acest context, ca elemente definitorii pentru determinarea performanţelor sistemelor educaţionale naţionale din cadrul UE-28 se iau în considerare cel puţin următoarele: � Includerea în sistemul educaţional a copiilor

de patru ani; � Structura şi caracteristicile învăţământului

secundar superior; � Abandonul prematur al sistemului de educaţie şi formare profesională;

� Structura populaţiei tinere din grupa de vârstă 18-24 ani care nu este cuprinsă nici în sistemul educaţional, nici pe piaţa muncii;

� Structura absolvenţilor învăţământului terţiar; Clasificarea internațională standard a

educației (ISCED) - a fost adoptată de Conferința Generală a UNESCO în noiembrie 2011 și reprezintă baza pentru statisticile prezentate în acest capitol, deși datele pentru anii de referință până la 2013 inclusiv au fost colectate folosind versiunea anterioară, ISCED-97. În versiunea din 2011 a acestei clasificări, noi categorii au fost adăugate în semn de recunoaștere a necesităţii extinderii educației timpurii și a restructurării învățământului terțiar. ISCED clasifică toate programele și calificările educaționale în funcție de nivel:

• Educația timpurie / mai mică decât învățământul primar (nivelul 0); • Învățământul primar (nivelul 1); • Învățământul secundar inferior (nivelul 2); • Învățământ secundar superior (nivelul 3); • Învățământul post-secundar non-terțiar (nivelul 4); • Învățământ terțiar ciclu scurt (nivelul 5); • Licență sau nivel echivalent (nivelul 6); • Master sau nivel echivalent (nivelul 7); • Doctorală sau nivel echivalent (nivelul 8).

14.07 12.01 12.49

37.0534.73 33.27

30.59 27.46 29.09

0

10

20

30

40

50

60

2011 2012 2013

Diferenţa de gen pentru ratele de deces brute pentru boli ale sistemului respirator

- Rata brută de deces la 100.000 de locuitori pentru bărbaţi - Rata brută de deces la 100.000




21

5.1. Participarea copiilor în vârstă de patru ani la programele de educaţie

Statisticile în domeniu cuprind acele instituţii care oferă îngrijire şi educaţie copiilor mici, unităţi care dispun de personal cu calificare în domeniul educaţiei.

Preocuparea constantă pentru realizarea unui sistem educaţional cuprinzător şi performant şi-a găsit reflectarea în strategia Europa 2020, document în care unul dintre obiectivele ce trebuie atinse este acela că cel puţin 95% dintre copiii în vârstă de patru ani ar trebui să participe la o formă de educaţie timpurie.

Din analiza informaţiilor disponibile în cadrul EUROSTAT pentru anii 2013 şi 2014, la nivelul regiunii Nord-Vest s-a înregistrat o rată de cuprindere în sistemul educaţional pentru această categorie de peste 85% (87,1% în 2013 şi 90,1% în anul 2014). În aceeaşi perioadă, la nivelul României s-a înregistrat o rată de cuprindere mai mică (83,3% în 2013, respectiv 85,0% în 2014).

5.2. Elevii din învăţământul secundar superior filiera tehnologică/vocaţională

Învăţământul tehnologic/vocaţional are ca grup-ţintă persoanele ce-şi propun să dobândească cunoştinţe, aptitudini sau competenţe în domeniile de interes pentru diferitele etape ale dezvoltării socio-economice. Prin obiectivele concrete stabilite, educarea şi formarea tehnic/vocaţională se doreşte a fi o modalitate importantă de reducere a ratei şomajului în rândul tinerilor şi de facilitare a tranziţiei acestora din sistemul educaţional spre piaţa muncii. Decidenţii de la nivelul Uniunii Europene sunt extrem de preocupaţi de realizarea unor programe atractive specifice, în măsură să asigure o alternativă viabilă pentru învăţământul

secundar teoretic şi în acelaşi timp o mai bună corelare a procesului de formare profesională cu cerinţele angajatorilor pe diverse paliere.

În anul 2014 circa 48% dintre elevii din statele UE-28 înscrişi în învăţământul secundar superior au urmat învăţământul tehnologic/vocaţional, restul axându-se pe programe teoretice de învăţământ secundar superior. La nivelul regiunii Nord-Vest ponderea a înregistrat o evoluţie descendentă între 2013 şi 2014, pentru care există date disponibile. De la 60,2% în 2013 ponderea s-a redus cu 3,3 puncte procentuale, ajungând la 56,9% în anul 2014, când a fost cu 8,9 puncte procentuale peste nivelul UE-28. La nivelul României în perioada 2013-2014 s-a înregistrat de asemenea o pondere superioară mediei statelor din UE-28, înregistrând o evoluţie descendentă (60,0% în 2013, respectiv 57,2% în anul 2014).

5.3 Abandonul prematur al educaţiei şi formării profesionale

Conform metodologiei EUROSTAT, abandonul prematur al sistemului de educaţie şi formare profesională are în vedere proporţia persoanelor din grupa de vârstă 18-24 de ani care au terminat cel mult un nivel secundar inferior al educaţiei şi care nu au mai fost implicaţi în educaţie sau formare profesională continuă pe parcursul celor patru săptămâni care au precedat ancheta asupra forţei de muncă în gospodării, anchetă din care s-au extras datele.

Obiectivul global al strategiei Europa 2020 în domeniul educaţiei este ca ponderea persoanelor care părăsesc timpuriu educaţia să scadă sub 10% la orizontul anului 2020. Un alt obiectiv menit să asigure realizarea unei economii “inteligente, durabile şi favorabile incluziunii sociale pe ansamblul UE-28 este legat de învăţământul

75

85

95

2013 2014

83.3 8587.1

90.195.00 95.00

Rata de participare a copiilor de patru ani la o formă de educaţie timpurie sau la învăţământul

primar (nivelurile ISCED 0-1)- % din totalul copiilor de patru ani -

România Regiunea Nord-Vest Obiectiv Europa 2020

.0 20.0 40.0 60.0 80.0

2013

2014

48.00

60.00

57.2

60.2

56.9

Ponderea elevilor din învăţământul secundar superior (nivelul ISCED 3), care au urmat

programe de formare tehnologice/vocaţionale- % din totalul elevilor înscrişi în învăţământul

secundar superior -

Regiunea Nord-Vest România UE-28 ţări


22

terţiar, în care ar trebui angrenaţi cel puţin 40% dintre cei cu vârsta între 30 şi 34 de ani. Ambele obiective au fost stabilite pe ansamblul Uniunii Europene, concretizându-se apoi în obiective naţionale şi uneori regionale, adaptate diferitelor particularităţi din statele membre.

Analiza informaţiilor puse la dispoziţie de EUROSTAT pentru intervalul 2010-2015 pune în evidenţă o evoluţie contradictorie a acestui indicator pe diferite paliere. Rata regională a abandonului timpuriu a sistemului de educaţie a înregistrat în intervalul menţionat o evoluţie oscilantă, cu o tendinţă de creştere. De la un nivel maxim de 18,2% înregistrat în 2010 a urmat o reducere cu 3,3 puncte procentuale în intervalul 2011-2012, urmată de o tendinţă ascendentă în intervalul 2012-2015. În raport cu nivelul mediu european care manifestă o tendinţă descendentă evidentă, rata regională are valori constant mai mari. Cea mai mare diferenţă s-a înregistrat în 2014 (6,5 pucte procentuale), iar ecartul cel mai mic a fost în 2011 (1,5 puncte procentuale). Ratele regionale înregistrate în perioada 2010-2015 sunt inferioare celor consemnate la nivelul României. Amplitudinea maximă s-a înregistrat în anul 2011, fiind de 3,2 puncte procentuale, iar cel mai mic decalaj s-a înregistrat în 2014 şi a fost de 0,4 puncte procentuale.

Deosebit de relevantă este analiza distribuţiei

pe sexe a ratei abandonului timpuriu în sistemul de educaţie şi formare profesională. Dacă ne referim la populaţia de sex masculin, şi în acest caz se remarcă aceeaşi tendinţă contradictorie în evoluţia în timp. Spre exemplu, perioada 2010-2012 a marcat o tendinţă descendentă la nivelul regiunii Nord-Vest, scăderea fiind de 4 puncte procentuale (de la 18,0% la 14,0%). Intervalul 2012-2014 s-a remarcat printr-o creştere

semnificativă (5,6 puncte procentuale), pentru ca la nivelul anului 2015 să se consemneze o oarecare diminuare a ratei regionale, până la un nivel de 16,4%. Faţă de media europeană a ratei de abandon a populaţiei masculine, media regiunii Nord-Vest a a avut o serie de oscilaţii; în anii 2011 şi 2012 s-a situat uşor sub media UE 28 (cu 0,2 respectiv 0,5 puncte procentuale), în restul intervalului înregistrând valori superioare nivelului mediu european. Diferenţa cea mai mare s-a înregistrat în 2014 şi a fost de 6,8 puncte procentuale, iar cea mai mică diferenţă înregistrată a fost de 2,2 puncte procentuale, fiind consemnată în anul 2010. Comparativ cu media naţională, valorile înregistrate la nivelul regiunii Nord-Vest au fost constant mai mici, cu excepţia anului 2014, an în care valoarea regională s-a situat cu 0,1 puncte procentuale peste nivelul naţional. În anii 2011 şi 2012 s-a consemnat un ecart de circa 4 puncte procentuale, acesta fiind nivelul maxim negativ al diferenţei. Diferenţa cea mai mică s-a înregistrat în anul 2010 şi a fost de 1,5 puncte procentuale.

Rata abandonului timpuriu a sistemului de educaţie în rândul persoanelor de sex feminin a înregistrat în linii generale aceeaşi evoluţie oscilantă la nivelul României şi al regiunii Nord-Vest, în timp ce la nivelul UE-28 s-a manifestat o evoluţie constant descendentă. Şi în cazul populaţiei feminine putem identifica alternanţa scăderi-creşteri, atât la nivel naţional cât şi în plan regional. Perioada 2010-2015 a consemnat la nivel regional o evoluţie sinuoasă în intervalul 2010-2013, creşterile alternând cu diminuările, o oarecare tendinţă ascendentă fiind vizibilă între anii 2013-2015, când rata a înregistrat o creştere de 3,3 puncte procentuale, ajungând de la 14% în 2013 la 17,3% în 2015. Faţă de media înregistrată pe ansamblul statelor membre UE, la nivel de regiune s-au înregistrat valori superioare ale ratei abandonului timpuriu a sistemului de educaţie de către populaţia din grupa de vârstă 18-24 ani. La nivelul anului 2010, rata regională (18,3%) era superioară mediei UE cu 6,4 puncte procentuale; intervalul 2011-2013 s-a caracterizat prin discrepanţe variind între 3 şi 5 puncte procentuale. Ultimii doi ani din perioada analizată au marcat o accentuare a discrepanţelor, acestea ajungând la peste 6 puncte procentuale. Anul 2015 a consemnat şi cel mai mare decalaj între media regională şi cea a UE, de 7,8 puncte procentuale. Faţă de ratele de abandon feminin

0

5

10

15

20

2010 2011 2012 2013 2014 2015

- % -

Ponderea tinerilor cu vârste cuprinse între 18-24 ani, care părăsesc timpuriu sistemul de educaţie

şi formare



23

consemnate la nivel naţional, cele regionale au fost în permanenţă mai mici, diferenţele fiind cuprinse între 0,7 puncte procentuale în 2010 şi 1,9 puncte procentuale în 2013.

Ponderea tinerilor cu vârste cuprinse între 18-24 ani, care părăsesc timpuriu educaţia şi

formarea profesională, pe sexe

Dacă se analizează discrepanţele între sexe ale ratei de abandon timpuriu a sistemului educaţional se poate constata că tinerii de sex masculin au părăsit sistemul de educaţie într-o măsură mai mare comparativ cu tinerele din grupa de vârstă 18-24 ani, atât la nivelul UE-28 cât şi al României. Diferenţele regionale între sexe evidenţiază o oarecare alternanţă în timp. Spre exemplu, în 2011, rata abandonului şcolar a

populaţiei de sex feminin a fost superioară celei masculine cu 1,9 puncte procentuale. Anii 2010 şi 2015 au înregistrat de asemenea valori superioare ale abandonului regional feminin cu 0,3 respectiv 0,9 puncte procentuale. În ceilalţi ani din perioada de analiză s-a remarcat şi pe plan regional o rată masculină de abandon mai mare; decalajul consemnat la nivel regional a fost în general mai mic comparativ cu cel din Uniunea Europeană cu 3,4 puncte procentuale în anul 2011 şi cu 0,5 puncte procentuale în 2013. Anul 2014 a înregistrat un decalaj regional între bărbaţi şi femei mai mare faţă de media determinată la nivelul ţărilor membre UE cu 0,6 puncte procentuale.

5.4. Tinerii care nu sunt prezenţi nici pe piaţa muncii şi nici nu sunt cuprinşi în vreo formă de pregătire şcolară sau profesională (NEET)

Indicatorul tinerilor care nu sunt prezenţi nici pe piaţa muncii şi nici nu sunt cuprinşi într-o formă de pregătire şcolară sau profesională (NEET – Not in Education Employment or Training) corespunde procentului populației în vârstă de 18-24 de ani, care nu sunt angajate și care nu sunt implicate în educație sau formare suplimentară.

Contingentul din grupa de vârstă 18-24 de ani prezintă un interes deosebit în analiza potenţialului uman şi a resurselor de muncă disponibile la un moment dat. Pe lângă cei cuprinşi pe piaţa muncii sau într-o formă de pregătire profesională, o atenţie deosebită trebuie acordată şi celor care nu satisfac una din aceste cerinţe. Ponderea acestora în totalul grupei de

0 5 10 15 20

2010

2011

2012

2013

2014

2015

15.8

15.3

14.5

13.6

12.8

12.4

11.9

11.5

10.9

10.2

9.6

9.5

%

- UE-28 de țări -

Feminin Masculin

0 5 10 15 20

2010

2011

2012

2013

2014

2015

19.5

19.1

18.5

18.7

19.5

19.5

19

17.2

16.9

15.9

16.7

18.5

%

- România -

Feminin Masculin

0 5 10 15 20

2010

2011

2012

2013

2014

2015

18

15.1

14

16.9

19.6

16.4

18.3

14.7

15.9

14

15.8

17.3

%

- Regiunea Nord-Vest -

Feminin Masculin

-2

-1

0

1

2

3

4

2010 2011 2012 2013 2014 2015

Diferenţa între sexe privind ponderea tinerilor cu vârste între 18-24 ani, care părăsesc timpuriu

educaţia şi formarea profesională- puncte procentuale diferenţă, ponderea pentru

bărbaţi - ponderea pentru femei -



24

vârstă 18-24 ani oferă posibilitatea de analize comparative în profil teritorial. Datele furnizate de EUROSTAT pentru intervalul 2010-2015 cu privire la România şi regiunea Nord-Vest permit relevarea unor aspecte interesante, ce se pot dovedi baza unor abordări pragmatice, în măsură să asigure creşterea gradului de atracţie al acestei categorii de populaţie fie pe piaţa muncii, fie într-o formă de pregătire profesională.

La nivelul regiunii Nord-Vest ponderea tinerilor NEET a înregistrat o evoluţie fluctuantă înregistrând pe ansamblul perioadei menţionate o creştere cu 1,5 puncte procentuale (de la 16,6% în 2010 la 18,1% în anul 2015). În interiorul intervalului oscilaţiile sunt sinusoidale, creşterea ponderilor (între 2010 şi 2011 cu 0,2 puncte procentuale) fiind urmată de o evoluţie descendentă între 2011 şi 2012 când de la 16,8% ponderea tinerilor NEET a scăzut la 14,9%. Ciclul s-a repetat şi în intervalele următoare, astfel ajungându-se în 2015 la o pondere de circa 18%, superioară cu 2,3 puncte procentuale nivelului mediu european (15,8% ). Prin comparaţie cu nivelul naţional, nivelul regional înregistrat în întregul interval analizat a fost mai mic. Cea mai mare discrepanţă între România şi regiunea Nord-Vest s-a înregistrat în anul 2014 fiind de 6,9 puncte procentuale, iar discrepanţa cea mai mică a fost consemnată în 2010 (4,1 puncte procentuale). La nivel naţional se observă o tendinţă mai clară de evoluţie a acestui indicator, fiind sesizabil un punct de inflexiune în anul 2012 când se remarcă o scădere cu 0,8 puncte procentuale faţă de anul anterior, după care este evidentă o tendinţă de creştere, ajungând în 2015 la 22,6%.

Ratele NEET pe sexe permit identificarea de măsuri şi strategii specifice în vederea absorţiei acestor resurse pe piaţa muncii şi/sau în sistemul educaţional.

Ca o remarcă generică, se poate constata că ponderea femeilor rămase în afara pieţei muncii sau a sistemului educaţional este peste cea a bărbaţilor din grupa de vârstă 18-24 ani, atât la nivel regional cât şi pe plan naţional.

În cazul populaţiei de sex feminin regiunea

Nord-Vest prezintă o evoluţie neuniformă în intervalul 2010-2015; până în anul 2012 se înregistrează o tendinţă descendentă, ajungându-se de la 19,7% în 2010 la 18,0% în 2012, urmată apoi de o evoluţie în salturi, ajungând în 2015 la un maxim de 24,3%, ceea ce reprezintă o creştere cu 4,6 puncte procentuale faţă de anul 2010.Faţă de evoluţia indicatorului pe plan naţional, la nivel regional se remarcă o evoluţie mai favorabilă, ponderea populaţiei feminine NEET fiind mai mică. Cea mai mare discrepanţă s-a consemnat în 2014 şi a fost de 5,3 puncte procentuale, diferenţa minimă fiind înregistrată în 2015 (2,7 puncte procentuale). Ponderea populaţiei de sex masculin NEET a înregistrat o evoluţie în timp relativ asemănătoare cu cea feminină. Astfel, în intervalul 2010-2015 în regiunea Nord-Vest ponderea populaţiei masculine NEET a oscilat între un minim de 10,6% în 2014 şi un nivel maxim de 14,9% în anul 2011. Pe ansamblul perioadei analizate se constată aceeaşi evoluţie neregulată, cu o uşoară tendinţă descendentă în intervalul 2011-2015. Diferenţele faţă de nivelul naţional înregistrează valori crescătoare în perioada 2010-2014 (de la 4,1 puncte procentuale în 2010 la 8,7 puncte procentuale în 2014), anul 2015 consemnând o diferenţă în uşoară scădere, aceasta fiind de 6,5 puncte procentuale.

0 5 10 15 20 25

2010

2011

2012

2013

2014

2015

16.6

16.8

14.9

15.4

14.5

18.1

20.7

21.6

20.8

21.3

21.4

22.6

16.6

16.8

17.2

17.1

16.5

15.8

Ponderea tinerilor care nu sunt nici pe piaţa muncii şi nici nu sunt cuprinşi în vreo formă de

pregătire şcolară sau profesională (NEET)

UE-28 ţări România Regiunea NV


25

Ponderea tinerilor care nu sunt nici pe piaţa muncii şi nici nu sunt cuprinşi în vreo formă

de pregătire şcolară sau profesională (NEET), pe sexe

Analiza decalajelor bărbaţi – femei oferă o imagine de ansamblu indiferent de palierul de analiză utilizat. Pe plan regional rata NEET a populaţiei de sex feminin a fost superioară celei masculine cu valori cuprinse între 3,8 şi 12,4 puncte procentuale. Evoluţia indicatorului pe plan naţional a fost similară cu cea a regiunii Nord-Vest, ponderea mai ridicată a femeilor NEET, cu valori cuprinse între 3,3 şi 8,6 puncte procentuale comparativ cu populaţia masculină.

5.5 Absolvirea învăţământului ter ţiar (nivel 5-8 ISCED)

Indicatorul nivelului de educație terțiară este definit ca procentul populației în vârstă de 30-34 ani, care şi-au finalizat cu succes studii terțiare (de exemplu, într-o universitate sau instituție tehnică superioară). Educația terțiară se referă la ISCED 1997, nivelurile 5-6 pentru date până în 2013 și la ISCED 2011 nivelurile 5-8 pentru 2014 și 2015. Acest indicator este baza pentru obiectivul Europa 2020, și anume, a se asigura că, până în 2020, cel puțin 40% dintre tinerii de 30-34 ani au finalizat un nivel de educație terțiară.

Pentru a creiona dezvoltarea socio-economică de perspectivă, între indicatorii ce trebuie luaţi în considerare se numără şi ponderea absolvenţilor învăţământului terţiar, respectiv a populaţiei din grupa de vârstă 30-34 ani care a absolvit învăţământul superior (nivel 5-8 ISCED). Strategia Europa 2020 stabileşte ca la nivelul anului 2020 cel puţin 40% dintre tinerii cu vârsta cuprinsă între 30 şi 34 de ani să fie absolvenţi ai învăţământului terţiar.

Prin prisma acestui deziderat, analiza informaţiilor puse la dispoziţie de către EUROSTAT permite cunoaşterea stadiului de realizare a obiectivului, permiţând în acelaşi timp stabilirea de măsuri concrete menite să-i asigure realizarea, ţinând cont de particularităţile naţionale şi regionale.

Datele disponibile furnizate de EUROSTAT pentru anii 2010-2015 pun în evidenţă o serie de decalaje între media UE 28 şi nivelurile înregistrate pe plan naţional şi regional.

Analiza evoluţiei în timp a ponderii absolvenţilor învăţământului terţiar în regiunea Nord-Vest evidenţiază tendinţa ascendentă între 2010 şi 2015 (de la 16,1% în anul 2010 până la 27,0% în 2015), creşterea înregistrată fiind de 10,9 puncte procentuale. Cea mai ridicată pondere s-a înregistrat în 2015, ponderea minimă consemnându-se în 2011, când doar 15,8% dintre tinerii cu vârsta între 30 şi 34 de ani erau absolvenţi ai învăţământului terţiar. Aceste ponderi sunt mult inferioare nivelului mediu european, chiar dacă se poate remarca o tendinţă de aplatizare. Decalajul maxim între nivelul regiunii Nord-Vest şi cel din UE 28 s-a înregistrat în anul 2011 şi a fost de 19 puncte procentuale, iar diferenţa cea mai mică a fost înregistrată în 2015 (-11,7 puncte procentuale).

0

5

10

15

20

25

30

2010 2011 2012 2013 2014 2015

17.720 18.7 19.3 19.3 18.4

23.9 23.3 23 23.4 23.727

%

- România -

Bărbaţi Femei

0

10

20

30

2010 2011 2012 2013 2014 2015

13.6 14.911.9 11.9 10.6 11.9

19.7 18.7 18 18.8 18.4

24.3

- Regiunea Nord-Vest -

Bărbaţi Femei

-15

-10

-5

02010 2011 2012 2013 2014 2015

Diferenţa între sexe privind ponderea tinerilor care nu sunt nici pe piaţa muncii şi nici nu sunt cuprinşi în vreo formă de pregătire şcolară sau

profesională (NEET)- puncte procentuale diferenţă, ponderea pentru

bărbaţi - ponderea pentru femei -

RomâniaRegiunea Nord Vest


26

Dacă ne raportăm la obiectivul stabilit prin strategia Europa 2020, constatăm că în plan regional diferenţele faţă de acest nivel sunt încă destul de mari, dar realizabile în condiţiile menţinerii ritmului actual de evoluţie. La nivelul ansamblului UE 28 valorile înregistrate între 2010 şi 2015 asigură atingerea şi chiar depăşirea ţintei la nivelul anului 2020. Dacă în 2010 circa 34% dintre tinerii cu vârsta între 30 şi 34 de ani erau absolvenţi ai învăţământului terţiar, în anul 2015 s-a ajuns la aproape 39%. Faţă de nivelul regional, la nivel naţional ponderea absolvenţilor învăţământului terţiar a fost constant mai mare, cu diferenţe relativ mici, cuprinse între 1,4 şi 4,5 puncte procentuale, diferenţe care în timp manifestă o tendinţă descrescătoare, astfel că în 2015 decalajul e doar de 1,4 puncte procentuale.

Analiza pe sexe a ponderii absolvenţilor învăţământului terţiar permite determinarea particularităţilor specifice astfel încât modelele de dezvoltare socio-economică să poată fi stabilite luând în considerare specificităţile în profil teritorial.

În rândul populaţiei de sex masculin ponderea absolvenţilor învăţământului terţiar la nivel regional a înregistrat o evoluţie oscilantă, anul 2013 marcând un punct de inflexiune (ponderea bărbaţilor scăzând la 16,7%, după care în perioada 2013-2015 s-a înregistrat o evoluţie ascendentă, ponderea bărbaţilor ajungând în anul 2015 la aproape 26%. Decalajele faţă de nivelul mediu înregistrat în UE 28 sunt semnificative şi deşi au o evoluţie sinuoasă, poate fi vizibilă totuşi o tendinţă de diminuare a acestora între 2013 şi 2015, de la 16,1 puncte procentuale până la 8,3 puncte procentuale în anul 2015. Pe ansamblul perioadei analizate, s-a realizat o

creştere la nivel regional cu 10,0 puncte procentuale (de la 15,7% în 2010 la 25,7% în 2015). Ponderea absolvenţilor de sex masculin din învăţământul terţiar la nivelul regiunii Nord-Vest a fost mai mică faţă de cea înregistrată la nivelul României, cu excepţia anului 2015 când proporţia regională a devansat nivelul naţional cu 1,5 puncte procentuale.

Ponderea populaţiei feminine care a absolvit învăţământul terţiar a fost într-o creştere continuă în intervalul analizat atât la nivelul UE 28 cât şi în România (inclusiv în regiunea Nord-Vest).

Pe ansamblul regiunii ponderea absolventelor învăţământului terţiar a crescut aproape continuu (excepţie face anul 2011) comparativ cu anul anterior, ajungând de la 16,6% în 2010 la 28,4% în 2015, aşadar o creştere cu 11,8 puncte procentuale. Faţă de media consemnată la nivelul ansamblului Uniunii Europene (situată între 37,3% în 2010 şi 43,4% în 2015), mediile regionale au fost cu mult mai mici (cu 22,7 puncte procentuale în 2011 - diferenţa maximă - şi cu 15,0 puncte procentuale - cel mai mic decalaj - în anul 2015. Comparativ cu nivelul mediu naţional, ponderea populaţiei feminine ce a absolvit învăţământul terţiar în Regiunea Nord-Vest a fost mai mică între 2010 şi 2014 cu valori cuprinse între 0,3 puncte procentuale în 2013 şi 4,7 puncte procentuale în 2011. Anul 2015 a consemnat o pondere a absolventelor regionale de învăţământ terţiar superioară mediei naţionale cu 1,2 puncte procentuale.

Decalajele înregistrate între sexe arată clar proporţia superioară a absolventelor învăţământului terţiar faţă de cea a absolvenţilor. La nivelul regiunii Nord-Vest acestea au valori care se situează sub cele de la nivelul UE 28, fiind cuprinse între 0,3 puncte procentuale în 2011 şi 7,2 puncte procentuale în 2013. La nivelul Uniunii Europene s-a înregistrat în perioada analizată o disproporţie bărbaţi-femei în continuă creştere (de la 7,0 puncte procentuale în 2010 la 9,4 puncte procentuale la sfârşitul intervalului de analiză. Informaţiile obţinute din analiza sistemului educaţional pe diferitele lui componente asigură o bază solidă în vederea cunoaşterii principalelor caracteristici ale potenţialului uman şi a măsurii în care acesta poate fi utilizat în vederea realizării obiectivelor de politică economică corespunzătoare diferitelor etape ale dezvoltării social-economice durabile.

0

10

20

30

40

2010 2011 2012 2013 2014 2015

- % -

2010 2011 2012 2013 2014 2015UE-28 ţări 33.8 34.8 36 37.1 37.9 38.7

România 18.3 20.3 21.7 22.9 25 25.6

Regiunea Nord Vest16.1 15.8 19 20.2 23.4 27

Ponderea persoanelor în vârstă de 30-34 de ani absolvenţi de învăţământ terţiar


27

Sursa şi disponibilitatea datelor Informaţii furnizate de EUROSTAT la nivel regional pentru statele membre (http://ec.europa.eu/eurostat/data/database).

-10

-8

-6

-4

-2

0

2

2010 2011 2012 2013 2014 2015UE-28 ţări -7 -7.6 -8.4 -8.6 -8.7 -9.4

România -1.7 -0.5 -2.4 -2.6 -4.3 -3

Regiunea Nord Vest -0.9 -0.3 0.4 -7.2 -3.7 -2.7

Decalajul între sexe privind ponderea persoanelor în vârstă de 30-34 de ani absolvenţi de învăţământ terţiar

- puncte procentuale, ponderea pentru bărbați - ponderea pentru femei -


28

6. Piaţa muncii

Cuantificarea resurselor de muncă disponibile şi proiectarea potenţialului de resurse în formare sunt elemente definitorii ale strategiilor pe termen mediu şi lung menite să asigure un raport optim între resurse şi necesităţi la nivel global şi în profil teritorial. Indicatorul care exprimă sintetic modul de utilizare a resurselor de muncă în profil teritorial este rata de ocupare a resurselor de muncă. 6.1 Rata de ocupare a persoanelor cu vârsta între 20 şi 64 de ani

Rata de ocupare reprezintă raportul dintre persoanele angajate cu vârsta între 20 şi 64 de ani şi populaţia totală din aceeaşi grupă de vârstă. Limita inferioară a intervalului a fost aleasă pentru a asigura compatibilitatea la nivelul statelor membre UE, luându-se în considerare că un număr tot mai mare de tineri tind să rămână în sistemul de educaţie. Limita superioară a intervalului de grupare a fost stabilită convenţional la 64 de ani luându-se în considerare vârsta minimă de pensionare din ansamblul statelor membre UE, dar şi faptul că o proporţie tot mai mare a persoanelor în vârstă aleg să rămână în câmpul muncii după vârsta de 64 de ani.

Obiectivul stabilit prin strategia Europa 2020 în acest domeniu este ca la nivelul Uniunii Europene, rata de ocupare în rândul populaţiei din grupa de vârstă 20-64 ani să fie în 2020 de circa 75%.

Distribuţia ratelor de ocupare în profil teritorial în intervalul 2011-2015 pune în evidenţă decalajele existente între media UE 28 pe de-o parte şi România (inclusiv regiunea Nord-Vest) pe de altă parte. Regiunea Nord-Vest a înregistrat în această perioadă o rată de ocupare în creştere. De la un nivel de 64,9% în 2011(cu 3,6 puncte procentuale sub media UE 28), rata a înregistrat o evoluţie ascendentă, ajungând ca în 2015 să fie de 68,3%, cu 1,7 puncte procentuale sub media europeană şi cu 3,4 puncte procentuale peste nivelul anului 2011. Nivelul maxim al ratei de ocupare la nivel regional a fost atins în 2014 (68,6%), situându-se cu 0,6 puncte procentuale sub media europeană; anul 2011 a consemnat rata regională minimă (64,9%), cu 3,6 puncte procentuale sub nivelul înregistrat în acelaşi an

pe ansamblul Uniunii Europene. Faţă de media naţională, ratele regionale au fost superioare în întreaga perioadă 2011-2015, diferenţa minimă fiind consemnată în 2011 (1,1 puncte procentuale), iar cea mai mare în 2013 (3,1 puncte procentuale). Pe întregul interval de analiză rata naţională de ocupare a fost inferioară celei europene, cu 4,7 puncte procentuale în 2011 şi cu 4,0 puncte procentuale în ultimul an de analiză (2015).

Analiza ratei de ocupare pe sexe permite identificarea elementelor specifice cu impact asupra gradului de participare pe piaţa muncii a bărbaţilor şi femeilor.

În cazul populaţiei de sex masculin, ratele de ocupare sunt de peste 70% indiferent de structura teritorială la care ne referim. Pe ansamblul regiunii Nord-Vest s-a înregistrat o creştere constantă a ratei de ocupare, de la un nivel de 71,2% în 2011 până la 76,8% în 2015.În intervalul 2013-2015 nivelul ratei regionale masculine a depăşit obiectivul-ţintă al anului 2020 (75%), chiar dacă strategia Europa 2020 nu face referire la un obiectiv-ţintă pe cele două sexe. Ratele regionale determinate pe baza informaţiilor EUROSTAT s-au situat în apropierea nivelului mediu din statele membre ale UE 28, fiind inferioare în anii 2011 şi 2012 (cu 3,7 respectiv 0,3 puncte procentuale) şi peste nivelul european în perioada 2013-2015, anul 2015 înregistrând o rată regională cu 1,0 puncte procentuale mai mare decât cea europeană. Comparativ cu nivelul naţional al ratelor de ocupare în intervalul 2011-2015, cele regionale au înregistrat niveluri superioare, excepţie făcând anul 2011 an în care rata regională a fost cu 0,3

60

65

70

2011 2012 2013 2014 2015

2011 2012 2013 2014 2015UE-28 ţări 68.5 68.4 68.3 69.2 70.0

România 63.8 64.8 64.7 65.7 66.0


Rata de ocupare a persoanelor cu vârsta între 20 şi 64 ani

%


29

puncte procentuale sub cea înregistrată la nivelul României. Ratele naţionale de ocupare s-au situat peste 71,0%, nivelul maxim atins fiind de 74,7%, uşor sub ţinta stabilită în perspectiva anului 2020, de 75%. Ritmul anual de creştere a ratei de ocupare din perioada actuală oferă baza pentru a atinge şi depăşi obiectivul-ţintă stabilit la nivelul lui 2020.

Rata de ocupare a persoanelor de sex feminin a înregistrat o evoluţie ascendentă în perioada 2011-2015, atât în regiunea Nord-Vest cât şi în România, dar şi pe ansamblul statelor membre ale UE 28.

Rata regională de ocupare a înregistrat variaţii mici de la un an la altul, situându-se între 58,7% în 2011 şi 61,0% în 2014. Comparativ cu media europeană înregistrată în aceeaşi perioadă, de peste 62%, la nivel regional rata a fost constant mai mică, înregistrându-se un decalaj minim în 2012 (-1,9 puncte procentuale), cea mai mare diferenţă fiind înregistrată în 2015 (-4,6 puncte procentuale). Valorile înregistrate la nivelul regiunii Nord-Vest au fost superioare celor determinate la nivel naţional- situate între 56,2% în 2011 şi 57,3% în 2014. Cea mai mare discrepanţă regional-naţional s-a înregistrat în anul 2013 şi a fost de 4,0 puncte procentuale. Perioada 2013-2015 a marcat o tendinţă de reducere a acestor diferenţe, în 2015 fiind înregistrat nivelul minim al acesteia (2,4 puncte procentuale).

Sinteza evoluţiei în timp şi spaţiu a ratei de ocupare pe sexe poate fi realizată cu ajutorul diferenţelor între cele două sexe. Aceste diferenţe sunt determinate de o serie de factori între care amintim: nivelul de participare la sistemul de educaţie; modelele de structuri economice

preconizate a se realiza în timp; responsabilităţile familiale.

Pe ansamblul perioadei 2011-2015 rata de ocupare masculină a fost superioară celei înregistrate în rândul femeilor. Decalajele consemnate la nivelul regiunii Nord-Vest în anii 2011 şi 2012 (12,5 respectiv 13,8 puncte procentuale) au fost relativ apropiate de media europeană (12,7 respectiv 12,2 puncte procentuale). Intre 2013 şi 2015 se constată o creştere constantă a acestor decalaje, de la 2,9 puncte procentuale în 2013, la 3,7 în 2014, pentru ca în 2015 să fie de 5,6 puncte procentuale. Decalajele bărbaţi-femei înregistrate în regiunea Nord-Vest au fost mai mici decât cele de la nivelul României, constatându-se în perioada analizată o evoluţie descendentă a acestora. Amplitudinea cea mai mare s-a înregistrat în 2011 (-2,8 puncte procentuale), după care aceasta s-a redus continuu, astfel că în anul 2015 a fost de doar 0,3 puncte procentuale.

65

70

75

80

2011 2013 2015

2011 2012 2013 2014 2015UE-28 ţări 74.9 74.5 74.2 75.0 75.8

România 71.5 72.8 72.8 74.0 74.7


Rata de ocupare a persoanelor de sex masculin, cu vârsta între 20 şi 64 de ani

%

50

60

70

2011 2012 2013 2014 2015

%

2011 2012 2013 2014 2015UE-28 ţări 62.2 62.3 62.5 63.4 64.2

România 56.2 56.7 56.5 57.3 57.2


Rata de ocupare a persoanelor de sex feminin, cu vârsta între 20 şi 64 de ani

0

5

10

15

20

2011 20122013

20142015

12.712.2 11.7

11.6 11.6

15.316.1

16.3 16.7 17.5

12.5 13.8 14.6 15.3

17.2

Diferenţa între sexe privind rata de ocupare a persoanelor cu vârsta între 20 şi 64 ani


- puncte procentuale, rata de ocupare bărbaţi - rata de ocupare pentru femei -

%


30

6.2. Rata şomajului

Rata şomajului exprimă ponderea şomerilor în populaţia activă. În accepţiunea Organizaţiei Internaţionale a Muncii, şomerii sunt definiţi ca persoane care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

� au vârsta cuprinsă între 15 şi 74 de ani; � nu au avut un loc de muncă în săptămâna premergătoare cercetării statistice privind forţa de muncă în gospodării (AMIGO); � sunt dispuse să înceapă lucrul în următoarele două săptămâni (sau au găsit deja un loc de muncă pentru a începe activitatea în următoarele trei luni; � au căutat de lucru în mod activ pe parcursul ultimelor patru săptămâni premergătoare cercetării statistice AMIGO;

Limita superioară a vârstei pentru şomerii în sens OIM este de obicei acceptată ca fiind 74 de ani la nivelul statelor membre UE, în timp ce rata de ocupare are setată limita superioară a vârstei la 64 de ani.

Informaţiile disponibile ale EUROSTAT pentru perioada 2011-2015, fac posibilă analiza comparativă a evoluţiei indicatorului în timp şi spaţiu. Astfel, la nivelul regiunii Nord-Vest în perioada menţionată s-a constatat o evoluţie favorabilă, concretizată în reducerea de la 5,1% în 2011 până la 3,8% în anul 2014 (cel mai redus nivel regional din perioada analizată), pentru ca în anul 2015 să se înregistreze o creştere cu 0,8 puncte procentuale comparativ cu anul anterior (4,6%).

Faţă de rata şomajului înregistrată pe ansamblul statelor membre ale Uniunii Europene, nivelurile regionale înregistrate sunt cu mult mai mici. De exemplu, în 2010 discrepanţa între cele două niveluri teritoriale a fost de 4,5 puncte procentuale (rata regională, 5,1%; rata medie a statelor membre UE-28, 9,6%). Decalajul a crescut treptat, ajungând în 2013 la 6,8 puncte procentuale, după care a urmat o perioadă de relativă aplatizare până la 4,8 puncte procentuale în anul 2015. Nivelurile ratei regionale a şomajului s-au situat în cei cinci ani de analiză sub nivelul naţional (cu 2,1 puncte procentuale în 2011- decalajul cel mai mic- ajungând la 3,0 puncte procentuale în anii 2013 şi 2014, aceasta fiind cea mai mare discrepanţă regional-naţional.

6.3. Şomajul în rândul tinerilor

Rata şomajului în rândul tinerilor este definită ca fiind raportul între numărul de persoane fără loc de muncă şi populaţia activă din grupa de vârstă 15-24 de ani.

Cunoaşterea principalilor parametrii ai pieţii muncii este o condiţie esenţială pentru a putea stabili măsurile necesare în vederea dezvoltării social-economice sustenabile în plan teritorial. Din informaţiile disponibile în baza de date TEMPO a Institutului Naţional de Statistică, rezultă că în intervalul 2011-2015 numărul şomerilor tineri a înregistrat o evoluţie descendentă, ajungând la 148221 persoane în 2015, faţă de 181754 în 2011 (-18,4%).

Din datele disponibile ale EUROSTAT rezultă că rata şomajului în rândul tinerilor în regiunea Nord-Vest a înregistrat oscilaţii relativ mari, conturându-se totuşi o evoluţie descendentă. Dacă în anul 2011 nivelul ratei era de 20,9%, în 2015 s-a ajuns la 18,7%. În interiorul intervalului de analiză se evidenţiază evoluţia sinusoidală a indicatorului; în anul 2014 a fost atins nivelul minim (13,8%), în timp ce valoarea cea mai mare s-a înregistrat în 2011 (20,9%). Ratele regionale ale şomajului înregistrat în rândul tinerilor au fost mai mici faţă de cele înregistrate la nivelul mediei înregistrate în statele membre ale Uniunii Europene. Dacă în anul 2011 rata regională se situa cu 0,9 puncte procentuale sub nivelul mediu din UE 28, (20,9% faţă de 21,8%), în anul 2014 amplitudinea a ajuns la 8,4 puncte procentuale (13,8% faţă de 22,2%). În anul 2015, pe fondul unei creşteri relative a ratei regionale cu 4,9 puncte procentuale şi reducerii ratei medii din UE cu 1,8 puncte procentuale comparativ cu anul anterior, discrepanţa regional-european s-a redus la 1,7 puncte procentuale. Ratele şomajului tinerilor la

0

5

10

15

2011 2012 2013 2014 2015

9.610.5 10.9 10.2 9.4

7.2 6.8 7.1 6.8 6.85.1 4.6 4.1 3.8 4.6

%

Rata şomajului (persoane din grupa de vârstă 15-74 ani)



31

nivelul regiunii s-au situat în intervalul 2011-2015 sub nivelul celor înregistrate pe plan naţional. Dacă în anul 2011 rata regională se situa cu 3,0 puncte procentuale sub rata naţională, până în anul 2014 acest decalaj s-a accentuat ajungând la 10,2 puncte procentuale. În anul 2015 decalajul regional-naţional s-a redus la nivelul celui din 2011 (3,0 puncte procentuale).

6.4. Şomajul pe termen lung (structural)

În accepţiunea EUROSTAT, rata şomajului pe termen lung este determinată prin raportarea numărului de persoane din grupa de vârstă 15-74 ani care în ultimele 12 luni nu au avut un loc de muncă la numărul total al persoanelor cu vârsta cuprinsă între 15 şi 74 de ani.

Rata şomajului pe termen lung în regiunea Nord-Vest s-a situat în intervalul 2011-2015 la peste 40%, fie că ne referim la ansamblul statelor membre UE 28, la nivelul României sau la cel regional.

Pe plan regional evoluţia nivelului ratei şomajului pe termen lung a fost oscilantă, înregistrând nivelul maxim (48,1%) în 2013, după ce în anul anterior s-a situat la nivelul minim al perioadei analizate (42,4%). Faţă de media europeană , asistăm la poziţionări diferite ale ratei şomajului regional pe termen lung. Astfel, în 2012, 2014 şi 2015, nivelul ratei regionale s-a situat (cu 2,1 pp, 5,6 pp, respectiv 3,8 pp) sub nivelul mediu din statele membre ale Uniunii Europene. Anul 2013 este singurul în care rata regională a şomajului pe termen lung a fost superioară mediei din statele UE (0,8 puncte procentuale). Comparativ cu rata înregistrată la nivelul României, rata regională a înregistrat aproape constant valori mai mari, cu excepţia anului 2012 când s-a situat cu 1,8 puncte sub aceasta. Decalajul s-a situat între 0,6 puncte

procentuale în 2015 şi 2,9 puncte procentuale în anul 2013.

Analiza şi exploatarea informaţiilor din

domeniul pieţei muncii creează premisele realizării unui raport optim între nivelul şi structura resurselor de producţie pe de-o parte şi potenţialul uman capabil să asigure valorificarea optimă a acestora pe de altă parte. Având în vedere particularităţile naţionale şi regionale în cadrul statelor ce compun Uniunea Europeană, realizarea acestui deziderat necesită conjugarea eforturilor tuturor factorilor de decizie în vederea identificării modalităţilor optime de realizare.

Sursa şi disponibilitatea datelor Datele utilizate au ca sursă Ancheta asupra forței de muncă în gospodării. Populația analizată include persoanele de 15 ani și peste, care locuiesc în gospodării particulare. Populația cuprinde toate persoanele care locuiesc în gospodăriile intervievate în cursul săptămânii de referință și include persoanele temporar absente aflate de exemplu, la studii, în vacanțe, boală sau călătorii de afaceri dar care au menţinut o legătură cu gospodăria; sunt excluse persoanele aflate la serviciul militar obligatoriu. Informaţii furnizate de EUROSTAT la nivel regional pentru statele membre (http://ec.europa.eu/eurostat/data/database).

0

10

20

30

2011 2012 2013 2014 2015

21.8 23.3 23.822.2

20.4

23.9 22.6 23.7 24.021.7

20.916.2 16.4

13.8

18.7

%

Rata şomajului în rândul tinerilor(persoane din grupa de vârstă 15-24 ani)


0

20

40

60

80

2011 2012 2013 2014 2015UE-28 ţări 43.0 44.5 47.3 49.4 48.3

România 41.0 44.2 45.2 41.1 43.9


Şomajul pe termen lung (pentru grupa de vârstă 15-74 ani)

% din total şomeri


32

7. Economia

Analiza evoluţiilor în domeniul economic prezintă o importanţă cu totul deosebită, motiv pentru care, la nivelul Uniunii Europene se utilizează un set de conturi economice regionale, având în componenţă indicatori cu valoare informaţională ridicată: produsul intern brut (PIB); productivitatea muncii; venitul gospodăriilor private; venitul disponibil. Conturile economice regionale constituie baza alocării resurselor în cadrul politicii de coeziune a Uniunii Europene. Cele mai multe fonduri sunt direcţionate spre regiunile în care produsul intern brut pe locuitor este mai mic de 75% din media statelor componente ale Uniunii Europene. 7.1. Produsul intern brut (PIB) regional pe cap de locuitor

Produsul intern brut reprezintă indicatorul central în sistemul conturilor naţionale, cel care rezumă sintetic poziţia economică a unei ţări sau a unei regiuni în ansamblul teritorial analizat. Se utilizează pentru a cuantifica performanţele economice naţionale sau regionale, făcând posibilă evidenţierea influenţei şi acţiunii ciclurilor (recesiuni sau boom-uri economice). Prin utilizarea parităţii puterii de cumpărare se asigură realizarea analizelor comparative în timp şi spaţiu, indicatorii utilizaţi în determinarea produsului intern brut fiind convertiţi într-o monedă comună artificială denumită puterea de cumpărare standard (PCS). În felul acesta se “aduc la acelaşi numitor” puterile de cumpărare din diferitele regiuni ale statelor membre ale Uniunii Europene care utilizează valute diferite şi în cadrul cărora nivelurile de preţ sunt de asemenea diferite sub aspectul conţinutului economic.

Datele furnizate de EUROSTAT pentru perioada 2005-2014 cu privire la produsul intern brut/locuitor exprimat în PCS evidenţiază decalajele importante existente între media UE (considerată drept bază de comparaţie) şi nivelurile înregistrate în România şi regiunea Nord-Vest. Prin prisma acestor comparaţii se poate aprecia că regiunea Nord-Vest face parte din regiunile relativ sărace ale Uniunii Europene, aici PIB/locuitor exprimat în PCS fiind de peste 3 ori mai mic comparativ cu media UE 28 în 2005. Până în 2014 s-a înregistrat o creştere continuă,

în ritmuri diferite. Între 2005 şi 2008 creşterea a fost mai rapidă, fiind favorizată de procesul gradual de convergenţă economică (de la 32% din media UE în 2005 s-a ajuns ca în 2008 produsul intern brut regional să reprezinte 43% din această medie (+11 puncte procentuale). Intervalul 2008-2014 se caracterizează printr-o creştere mai lentă, în condiţiile crizei economico-financiare, cu impact direct asupra performanţelor economice din majoritatea statelor membre. În această perioadă creşterea faţă de anul precedent a PIB regional pe locuitor a fost modestă (1 punct procentual), cu excepţia anului 2012, în care faţă de anul anterior s-a înregistrat o creştere de 3 puncte procentuale. În ultimul an de analiză PIB regional/locuitor a ajuns la 48% din media UE 28. Dacă analizăm valorile regionale comparativ cu cele înregistrate pe plan naţional în aceeaşi perioadă, se constată că în cei 10 ani pentru care există informaţii disponibile acestea s-au situat constant sub media naţională. Cea mai mare apropiere între nivelul regional şi naţional s-a înregistrat în anul 2007 (1 punct procentual), diferenţa maximă (7 puncte procentuale) fiind consemnată în intervalul 2011-2014.

0 20 40 60 80 100

2005

2006

2007

2008

2009

2010

2011

2012

2013

2014

Produsul intern brut (PIB) pe cap de locuitor în puterea de cumpărare standard (PCS) în raport

cu media UE-28- % din media UE-28, UE-28=100 -



33

7.2. Analiza dezvoltării economice regionale

Valorile absolute ale PIB/locuitor înregistrate în perioada 2005-2014 la nivelul Uniunii Europene, al României şi al regiunii Nord-Vest conturează suficient de clar criza economico-financiară mondială declanşată în anul 2008. Dacă în anul de debut al crizei, nivelul regional al PIB/locuitor era de 11100 PCS, în anul 2009 a scăzut la 10800 PCS, revenind la nivelul din 2008 în 2010 (11200 PCS). Nivelul PIB/locuitor înregistrat pe ansamblul statelor membre ale UE în 2008 (26000 PCS) a fost atins şi uşor depăşit în anul 2011, cu un an mai târziu comparativ cu situaţia din România şi regiunea Nord-Vest. Perioada 2010- 2014 a fost caracterizată printr-o evoluţie ascendentă a indicatorului atât la nivel european, cât şi naţional şi regional.

Modificarea relativă înregistrată între 2008 şi 2014 a fost de 5 puncte procentuale la nivel regional (de la 43% în 2008 la 48% din media europeană în 2014) şi de 7 puncte procentuale pe ansamblul României (55% în 2014 faţă de 48% în 2008).

România

Regiunea Nord-Vest

0

10

2008-2014

7

5

Modificarea produsului intern brut (PIB) pe cap de locuitor în puterea de cumpărare standard

(PCS) în raport cu media UE-28 ţări, în perioada 2008-2014

- puncte procentuale diferenţă între 2008 şi 2014 -

0 5000 10000 15000 20000 25000 30000

2005

2006

2007

2008

2009

2010

2011

2012

2013

2014

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014UE-28 ţări 23300 24500 25900 26000 24400 25400 26100 26500 26700 27500

România 8000 9300 10700 12500 11900 12600 13300 14300 14400 15200

Regiunea Nord-Vest7400 8700 10300 11100 10800 11200 11400 12500 12500 13100

Produsul intern brut (PIB) pe cap de locuitor în puterea de cumpărare standard (PCS), în perioada 2005-2014

- PCS/locuitor -


34

7.3. Productivitatea muncii

Alături de PIB/locuitor exprimat în puterea de cumpărare standard, productivitatea muncii se constituie într-un indicator sintetic cu valoare informaţională ridicată, în măsură să ofere o imagine de ansamblu cu privire la eficienţa utilizării resurselor materiale şi umane în procesul productiv.

În accepţiunea EUROSTAT, pentru cuantificarea productivităţii muncii se utilizează valoarea adăugată brută la preţurile de bază, obţinută ca diferenţă între producţia la preţ de bază şi consumul intermediar evaluat la preţ de achiziţie. Preţul de bază reprezintă suma pe care producătorul o are de primit de la consumatorul produsului, diminuată cu orice impozit pe produsul respectiv şi la care se adaugă subvenţiile de care beneficiază producătorul. Pentru a realiza compararea rezultatelor în timp şi spaţiu, în cadrul analizelor realizate de către EUROSTAT se utilizează valoarea adăugată brută exprimată în euro pe persoană angajată. Acest indicator se compară cu media UE 28 (convenţional stabilită la 100).

Datele disponibilizate de către EUROSTAT evidenţiază decalajele considerabile şi sub acest aspect. Perioada 2005-2014 permite evidenţierea clară a două subintervale bine conturate: 2005 – 2008 şi 2008-2014. Pentru perioada premergătoare crizei economico-financiare se remarcă o evoluţie ascendentă a ponderii valorii adăugate brute pe salariat din media UE 28, atât la nivel naţional cât şi pe plan regional. De la un nivel de 15,6% din media UE 28 înregistrat în 2005 la nivelul regiunii Nord-Vest s-a ajuns la un nivel maxim de 25,3% în 2008, mult sub jumătate din media UE. Perioada 2008-2014 a înregistrat o evoluţie descendentă, ajungând în 2011 la o valoare minimă de 21,0% din media UE 28, după care până în 2014 se remarcă o evoluţie ascendentă, nivelul atins în anul respectiv (22,8%) fiind semnificativ mai mic comparativ cu anul 2008 (cu 2,5 puncte procentuale).

Evoluţia la nivelul judeţelor componente ale regiunii Nord-Vest în perioada 2005-2013 (perioadă pentru care există date disponibile) se remarcă printr-o relativă polarizare a acestora. Cea mai mare pondere a valorii adăugate brute faţă de media UE 28 o regăsim în toată această perioadă în judeţul Cluj. De la un nivel de 19,4% din media UE-28 înregistrat în 2005 (+3,8 pp faţă

de media regională), ponderea a crescut continuu ajungând ca în anul 2013 să reprezinte 33,5% din media Uniunii Europene (+11,1 puncte procentuale faţă de media regională). Cea mai mare diferenţă faţă de media regională o regăsim în întreaga perioadă 2005-2013 în judeţul Satu-Mare (2,7 puncte procentuale în 2005 şi 5,6 puncte procentuale în anul 2013). Din punct de vedere al evoluţiei în timp a ponderii VAB faţă de media înregistrată în Uniunea Europeană, remarcăm aceeaşi evoluţie ca şi cea înregistrată pe plan european, naţional şi regional: evoluţia ascendentă în perioada ante-criză 2005-2008, urmată de o evoluţie descendentă în anii imediat următori.

0 20 40 60 80 100

2005

2006

2007

2008

2009

2010

2011

2012

2013

2014

Valoarea adăugată brută pe persoană angajată în raport cu media UE-28

- % din media UE-28, UE-28 = 100 -


0

10

20

30

40

2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013

%

Valoarea adăugată brută/persoană angajată la nivelul judeţelor regiunii Nord-Vest, în raport cu

media UE-28- % din media UE-28, UE-28 = 100 -

Bihor Bistriţa-Năsăud Cluj Maramureş Satu-Mare Sălaj


35

Valoare adăugată brută/persoană angajată, în anul 2013

- % din media UE-28, UE-28=100 –

7.4. Venitul primar al gospodăriei

Venitul primar al gospodăriilor private are ca sursă tranzacţiile de piaţă, incluzând aici veniturile realizate din prestarea de activităţi remunerate, din activităţi independente, din dobânzi, dividende şi chirii. Prin sfera de cuprindere şi conţinutul său, venitul primar al gospodăriei se constituie într-un barometru sensibil al calităţii vieţii populaţiei. Metodologia folosită în analizele realizate de EUROSTAT se bazează pe determinarea veniturilor primare ale gospodăriilor convertite în puterea de cumpărare standard (PCS) bazată pe consumul final (PCSC) pe locuitor, indicator utilizat pentru a ajusta puterea de cumpărare standard la nivelul diferitelor zone sau regiuni ale Uniunii Europene, în condiţiile utilizării unor preţuri cu diferenţe în ce priveşte modalitatea de determinare a acestora.

Din datele disponibile pentru nivelul european, naţional şi regional rezultă discrepanţa semnificativă între media din UE-28 pe de-o parte şi cea înregistrată în România şi regiunea Nord-Vest pe de altă parte. Referindu-ne la perioada 2010-2013, regiunea Nord-Vest a înregistrat un nivel al veniturilor pe locuitor în creştere; în 2010 veniturile regionale medii pe locuitor se cifrau la 5200 PCSC. În anii 2011 şi 2012 acestea au crescut relativ lent, pentru ca în 2013 să ajungă la 8200 de PCSC (+58% comparativ cu 2010). Nivelurile regionale înregistrate s-au situat mult sub cele înregistrate la nivelul Uniunii Europene extinse care au depăşit 15000 de PCSC în intervalul supus analizei.

Din datele disponibile reiese că între 2010 şi 2013 puterea de cumpărare standard la nivelul regiunii Nord-Vest a reprezentat sub 50% din media UE 28, chiar dacă se constată o oarecare tendinţă de aplatizare a diferenţelor ( de la doar 31% în 2010 s-a ajuns la 46% în anul 2013). Mediile regionale ale venitului primar/locuitor au fost mai mici comparativ cu cele naţionale în întreaga perioadă 2005-2013, perioadă pentru care există informaţii disponibile la nivel naţional şi regional. Cea mai mare apropiere naţional-regional s-a înregistrat în perioada premergătoare crizei economico-financiare (2005-2007), după care se observă o creştere mai rapidă a venitului primar/locuitor pe plan naţional comparativ cu nivelul regional, diferenţele înregistrând valori cuprinse între 600 şi 800 de PCSC. Pe ansamblul celor nouă ani cuprinşi în analiză, atât la nivelul României cât şi al regiunii Nord-Vest nivelul PCSC a fost mult sub 10000 de unităţi. Remarcăm de asemenea că în intervalul analizat indicatorul înregistrează o tendinţă ascendentă în plan naţional şi regional, în aprecierea căreia trebuie să se ţină seama şi de evoluţia descendentă a numărului de locuitori, indiferent de palierul pe care realizăm această analiză.

0

5000

10000

15000

20000

2010 2011 2012 2013

Veniturile primare ale gospodăriilor privateîn raport cu mărimea populației

- puterea de cumpărare standard bazată pe consumul final (PCSC)/locuitor -


0 50 100

2010

2011

2012

2013

%

Puterea de cumpărare standard bazată pe consumul final (PCSC)/locuitor

- % din media UE-28, UE-28 = 100 -



36

7.5. Venitul disponibil

Venitul disponibil este partea cea mai importantă a veniturilor realizate, întrucât acesata desemnează suma cu care cel care realizează venituri “rămâne în buzunar”. Se obţine prin scăderea din venitul primar a sumelor reprezentând impozite, contribuţii sociale şi transferuri.

Pe baza informaţiilor disponibile, se poate face o analiză comparativă a evoluţiei în timp şi spaţiu a venitului disponibil pe locuitor exprimat prin puterea de cumpărare standard bazată pe consumul final (PCSC). În urma acestei analize se constată aceleaşi tendinţe de evoluţie. La nivelul regiunii Nord-Vest venitul disponibil/locuitor a crescut an de an în intervalul 2005-2013, uneori în salturi (între 2006 şi 2007 cu 900 de PCSC, iar între 2012 şi 2013 cu 2300 PCSC). Creşterea înregistrată pe ansamblul perioadei 2005-2013 a fost de 4500 PCSC. Nivelul mediu al venitului disponibil regional s-a situat sub nivelul naţional. Discrepanţa minimă regional-naţional s-a înregistrat între 2005 şi 2007 şi a fost de 100 PCSC. Perioada 2007-2013 a înregistrat un decalaj relativ constant cuprins între 400 şi 500 PCSC. Pentru perioada 2010-2013 creşterea înregistrată la nivel naţional şi regional a fost aceeaşi (2700 PCSC), mai mare decât creşterea înregistrată la nivelul ansamblului statelor membre ale Uniunii Europene care în aceeaşi perioadă a fost de 600 PCSC.

Analiza calităţii vieţii şi a perspectivelor acesteia cu ajutorul fluxurilor financiare se dovedeşte utilă şi absolut necesară în contextul general al accentuării discrepanţelor între diferitele structuri teritoriale, permiţând concluzii pertinente care să ofere perspectiva asigurării unui raport optim între resurse şi necesităţi pentru fiecare entitate teritorială în prezent şi în perspectivă. Sursa şi disponibilitatea datelor Datele utilizate în prezenta analiză au fost preluate din baza de date a EUROSTAT: http://ec.europa.eu/eurostat/data/database

0 5000 10000 15000 20000

2010

2011

2012

2013

Venitul disponibil al gospodăriilor privateîn raport cu mărimea populaţiei

- puterea de cumpărare standard bazată pe consumul final (PCSC)/locuitor -



37

8. Statisticile structurale de întreprinderi

În definirea profilului economic al unei zone se porneşte de la o serie de elemente specifice, între care un loc important îl ocupă profilul de activitate şi dimensiunea agenţilor economici privită prin prisma numărului persoanelor angajate. Diversitatea resurselor materiale şi umane existente în spaţiul Uniunii Europene face necesară o abordare globală în scopul identificării punctelor de convergenţă între diferitele zone sau regiuni, dar şi a disparităţilor ce se manifestă în privinţa potenţialului de care dispune fiecare structură teritorială. Acestui deziderat îi răspund statisticile structurale de întreprindere. Analizele specifice realizate de EUROSTAT au în vedere domeniul nefinanciar, excluzând: agricultura, silvicultura, pescuitul, administraţia publică şi alte servicii (cum ar fi apărarea, educaţia şi sănătatea, precum şi seviciile financiare).

Statisticile structurale de întreprindere (SBS) regionale prezentate se limitează la economia întreprinderilor nefinanciare, care include secţiunile NACE: B (industria extractivă), C (producţie), D (energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat), E (alimentare cu apă, canalizare şi gestionarea deşeurilor), F (construcţii), G (comerţ), H (transport şi depozitare), I (activităţi de cazare şi restaurante), J (informare şi comunicare), L (activităţi imobiliare), M (activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice) şi N (activităţi administrative şi de servicii suport), precum şi diviziunea 95 din NACE (repararea computerelor, a bunurilor personale şi de uz casnic) cuprinsă în secţiunea S. Prin urmare, agregarea pentru economia întreprinderilor nefinanciare exclude, activităţile agricole, silvicultură şi pescuitul, administraţia publică şi alte servicii (cum ar fi apărarea, educaţia şi sănătatea), care nu sunt acoperite de SBS, şi, de asemenea, exclude serviciile financiare (NACE Secţiunea K) .

8.1 Activitatea industrială

Importanţa activităţilor industriale în conturarea profilului economic la nivel naţional şi regional este reflectată între altele de proporţia forţei de muncă ocupate în aceste activităţi. Din datele EUROSTAT rezultă că între 2008 şi 2014,

în regiunea Nord-Vest circa 40% din forţa de muncă angrenată în domenii nefinanciare îşi desfăşura activitatea în domeniul industriei. La nivelul României ponderea celor ocupaţi în industrie a fost ceva mai mică faţă de ponderea regională, situându-se constant sub 38% . În anul 2012, în activităţile industriale derulate în regiunea Nord-Vest erau angrenaţi 40,3% dintre cei ocupaţi în activităţile nefinanciare, cu 15,4 puncte procentuale mai mulţi decât media Uniunii Europene din acelaşi an şi cu 4,3 puncte procentuale peste media naţională.

8.2 Serviciile

Domeniul serviciilor nefinanciare constituie alături de activităţile industriale un important punct de atracţie pentru forţa de muncă. Urmărind punerea în valoare a resurselor specifice disponibile într-o anumită zonă geografică, precum şi satisfacerea nevoilor specifice în continuă diversificare ale respectivei zone, serviciile tind să atragă o masă tot mai consistentă a resurselor de muncă disponibile, aşa cum reiese şi din datele puse la dispoziţie de către EUROSTAT. Astfel, în intervalul 2008-2014, în regiunea Nord-Vest serviciile nefinanciare au atras peste 45% din forţa de muncă angrenată în activităţile nefinanciare. Ponderea a înregistrat o evoluţie ascendentă între 2008 şi 2010 (de la 46,2% la 48,2%), după care a urmat un uşor declin în 2011 (până la 46,9%), pentru a se stabiliza apoi în jurul valorii de 49%. Comparativ cu sfera activităţilor industriale, domeniul serviciilor a atras o proporţie mai ridicată a forţei de muncă (cu 5,7 puncte procentuale în 2011 şi cu 8,7 puncte procentuale

0

10

20

30

40

50

2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

Ocuparea for ţei de munc ă în activităţi industriale

(sec ţiunile NACE B-E)


- % din economia întreprinderilor nefinanciare -


38

în 2013). Ponderea regională a forţei de muncă angrenate în servicii nefinanciare a fost mai mică decât cea natională care în acelaşi interval de timp a fost constant peste 50%, înregistrând o creştere continuă. Dacă în 2008 în servicii îşi desfăşurau activitatea 50,2% dintre cei angrenaţi în activităţi nefinanciare, în 2014 ponderea acestora a crescut până la 54,6%. În anul 2012 ponderea înregistrată în regiunea Nord-Vest (48,0%) era cu 17,6 puncte procentuale sub media din UE 28 şi cu 5,4 puncte procentuale sub cea înregistrată în România.

8.3. Concentrarea ocupării forţei de muncă din industria prelucr ătoare şi din servicii

Analiza profilului economic pe diferitele paliere teritoriale poate fi adâncită prin identificarea activităţilor industriale sau din sfera serviciilor care atrag cea mai mare parte a forţei de muncă. Cunoaşterea gradului de concentrare a salariaţilor pe diferite activităţi permite stabilirea măsurilor adecvate pentru a se asigura optimizarea alocării resurselor materiale şi de forţă de muncă.

Dacă luăm în considerare primele cinci ramuri industriale ce concentrează cea mai mare parte a forţei de muncă acestea sunt în linii mari aceleaşi la nivelul regiunii Nord-Vest şi al României. Datele disponibile pentru perioada 2012-2014 la nivel naţional pun în evidenţă preponderenţa ramurilor alimentară şi a articolelor de îmbrăcăminte care împreună au atras circa 27% din ansamblul forţei de muncă din industria prelucrătoare. O altă ramură reprezentativă la nivel naţional în această perioadă a fost industia mijloacelor de transport

rutier cu o pondere a forţei de muncă atrase în creştere uşoară de la un an la altul (11,2% în 2012, 11,7% în 2013 respectiv 12,6% în 2014). Industria construcţiilor metalice şi a produselor din metal exclusiv maşini utilaje şi instalaţii a avut de asemenea o pondere relativ mare în forţa de muncă utilizată, aceasta depăşind 7% în întreaga perioadă 2012-2014. Industria pielăriei şi încălţămintei este un alt segment cu o pondere însemnată în structura forţei de muncă din industria prelucrătoare, aceasta depăşind uşor 5% în întregul interval analizat. Gradul de reprezentativitate a acestor ramuri de top la nivelul României e pus în evidenţă de faptul că acestea au concentrat peste 50% din forţa de muncă angrenată în industria prelucrătoare din România.

Particularităţile regionale în privinţa resurselor, a structurii acestora, precum şi structura forţei de muncă disponibile sub aspectul pregătirii profesionale şi-au pus puternic amprenta pe profilul industrial al regiunii Nord-Vest. În topul primelor cinci ramuri după ponderea salariaţilor, prima poziţie e ocupată de industria mobilei, cu peste 12%, manifestând o tendinţă de stabilizare la circa 12,6% în anii 2013 şi 2014, după ce în anul 2012 a atras 12,2% din forţa de muncă angrenată în industria prelucrătoare din regiune. Fabricarea articolelor

0

20

40

60

80

2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

Ocuparea forţei de muncă în activităţi de servicii nefinanciare (NACE secţiunile G-N şi

diviziunea 95, cu excepţia secţiunii K)


- % din economia întreprinderilor nefinanciare -

0

5

10

15

2012 2013 2014

Concentrarea ocupării forţei de muncă din industria prelucrătoare

NACE secţiunea C - ROMÂNIA -

C14-Fabricarea articolelor de îmbrăcăminte

C10-Industria alimentară

C29-Fabricarea autovehiculelor de transport rutier, a remorcilor şisemiremorcilor

C25-Industria construcţiilor metalice şi a produselor din metal,exclusiv maşini, utilaje şi instalaţii

C15-Tăbăcirea şi finisarea pieilor; fabricarea articolelor de voiajşi marochinarie, harnaşamentelor şi încălţămintei; prepararea şivopsirea blănurilor

- % din ocuparea forţei de muncă în economia întreprinderilor nefinanciare activităţi NACE secţiunea C -


39

de îmbrăcăminte a reprezentat un sector care a atras peste 10% din resursele regionale de forţă de muncă, manifestând în acest interval o evoluţie uşor descendentă (de la 11,3% în 2012 la 10,9% în 2013, pentru ca în 2014 să fie de 10,2%). Tăbăcirea şi finisarea pieilor, fabricarea articolelor de voiaj şi marochinărie, fabricarea articolelor de încălţăminte este ramura industriei prelucrătoare situată pe locul trei la nivelul anului 2012, deţinând 11% dintre salariaţii ce-şi desfăşurau activitatea în industria prelucrătoare, pondere care s-a menţinut şi în 2013. Anul 2014 a marcat un uşor declin al acestei ramuri care deţinea 10,2% dintre salariaţii industriei prelucrătoare regionale. Valorificarea materiilor prime oferite de agricultură a condus la ponderea relativ mare a salariaţilor din industria alimentară. Dacă în 2012 acest segment atrăgea 10,4% din resursele de forţă de muncă regionale implicate în industria prelucrătoare, în 2013 a ajuns la 10,5%, revenind după un an la 10,4%. O ramură industrială bine reprezentată la nivelul regiunii Nord-Vest a fost în această perioadă industria mijloacelor de transport rutier, ramură ce a înregistrat o expansiune constantă, angrenând o parte tot mai însemnată a forţei de muncă. Astfel în anul 2012, peste 8,5% dintre salariaţi îşi desfăşurau activitatea în acest sector. Anul 2013 a marcat o creştere cu 0,7 puncte procentuale, până la 9,5%, iar în 2014 domeniul mijloacelor de transport rutier îngloba 11,5% din totalul forţei de muncă implicată în industria prelucrătoare. În privinţa gradului de concentrare a primelor cinci activităţi din industria prelucrătoare la nivel regional se poate remarca un nivel superior nivelului naţional (cu 2,2 puncte procentuale în 2012, cu 2,7 puncte procentuale în 2013 şi cu 2,5 puncte procentuale în 2014).

Domeniul serviciilor nefinanciare (secţiunile G-N şi diviziunea 95, cu excepţia secţiunii K din CAEN) este un segment ce deţine un loc important în economia naţională şi regională, atât prin prisma rezultatelor obţinute cât şi sub aspectul contingentului important de forţă de muncă pe care îl înglobează.

Datele furnizate de EUROSTAT pentru perioada 2008-2014 permit analiza gradului de absortie a forţei de muncă angrenate în domeniul serviciilor nefinanciare în cele mai importante trei domenii: comerţul cu ridicata, comerţul cu amănuntul şi transporturile (terestre şi prin

conducte), atât la nivelul regiunii Nord-Vest cât şi al României.

Din datele aferente regiunii, rezultă că în acest interval ponderea forţei de muncă implicate în activităţile de comerţ cu amănuntul (exclusiv autovehicule şi motociclete) a atras cea mai importantă parte a resurselor de forţă de muncă

angrenate în serviciile nefinanciare. Între 2008 şi 2014 a înregistrat o evoluţie descendentă, mai accentuată în intervalul 2008-2010 când scăderea a fost de 2,0 puncte procentuale (de la 27,8% în 2008 la 25,8% în anul 2010), după care scăderea a fost ceva mai lentă, nedepăşind 1,1 puncte procentuale, cea mai mare de după anul 2010 înregistrată în anul 2012 faţă de anul anterior. La sfârşitul anului 2014 s-a ajuns ca ponderea populaţiei angrenate în comerţul cu amănuntul al regiunii să reprezinte 23,6% din totalul forţei de muncă a serviciilor nefinanciare. Dacă luăm în considerare ponderea forţei de muncă absorbită de comerţul cu amănuntul din regiunea Nord-Vest se observă că aceasta e superioară celei înregistrate pe ansamblul României în întregul interval supus analizei. Spre exemplu, în 2008 decalajul înregistrat a fost de 1,7 puncte procentuale, continuând să scadă până în 2010,

0

5

10

15

2012 2013 2014

Concentrarea ocupării forţei de muncă din industria prelucrătoare

NACE secţiunea C – Regiunea Nord-Vest

C31-Fabricarea de mobilă

C29-Fabricarea autovehiculelor de transport rutier, a remorcilor şisemiremorcilor

C10-Industria alimentară

C14-Fabricarea articolelor de îmbrăcăminte

C15-Tăbăcirea şi finisarea pieilor; fabricarea articolelor de voiaj şimarochinarie, harnaşamentelor şi încălţămintei; prepararea şivopsirea blănurilor

- % din ocuparea forţei de muncă în economia întreprinderilor nefinanciare activităţi NACE secţiunea C-


40

an în care a ajuns la 1,3 puncte procentuale, înregistrând în anul următor o creştere cu 0,1 puncte procentuale, după care se evidenţiază o tendinţă de apropiere între cele două paliere de analiză, decalajul fiind în intervalul 2012-2014 sub un punct procentual.

Comerţul cu ridicata (exclusiv autovehicule şi motociclete) a fost a doua ramură absorbantă a resurselor de muncă din serviciile nefinanciare, atât pe plan regional cât şi naţional. Ca şi în cazul activităţilor de comerţ cu amănuntul, concentrarea regională e superioară celei înregistrate pe plan naţional, chiar dacă şi în acest caz este evidentă o tendinţă descendentă în intervalul 2012-2014. Cel mai ridicat nivel al concentrării regionale s-a înregistrat în 2008 (19,3%), după care se produce o diminuare cu 1,4 puncte procentuale după un an. Între 2010 şi 2014 gradul de concentrare regional a continuat să se reducă, dar într-un ritm ceva mai lent. Diminuarea relativă în acest interval a fost de 2,5 puncte procentuale. În acelaşi interval la nivelul României s-a manifestat o tendinţă de diminuare a concentrării forţei de muncă în activităţile din sfera comerţului cu ridicata. Ca şi în cazul regiunii Nord-vest, cea mai importantă reducere relativă s-a înregistrat în 2009 faţă de anul anterior (0,9 puncte procentuale), după care se constată o tendinţă de aplatizare a reducerilor succesive, ajungându-se la 0,1 puncte procentuale în anii 2012 şi 2014 faţă de anii anteriori.

O secţiune bine reprezentată în peisajul economic regional şi naţional al serviciilor nefinanciare o reprezintă domeniul transporturilor rutiere (inclusiv cele prin conducte). La nivel de regiune, în acest sector erau angrenaţi peste 10% dintre salariaţii serviciilor nefinanciare. Între 2008 şi 2014 se poate remarca o tendinţă ascendentă a ponderii acestora, ajungându-se de la 13,6% în 2008 la circa 16% în anul 2014. Nivelul minim al gradului de concentrare regional s-a înregistrat în 2010 (13,4%), nivelul maxim fiind atins în anul 2014 (16,0%). Modificările relative faţă de anul anterior au fost reduse; cea mai mare creştere a ponderilor s-a produs în în 2011, fiind de 1,4 puncte procentuale (de la 13,4% la 14,8%). Între 2008 şi 2009, respectiv 2013 şi 2014 modificarea relativă a ponderii salariaţilor din comerţul cu ridicata a fost de doar 0,1 puncte procentuale. La nivel naţional, comerţul cu ridicata a concentrat

în aceeaşi perioadă circa 11% dintre salariaţii ocupaţi în sfera serviciilor nefinanciare, prezentând o evoluţie liniară, cu o uşoară inflexiune în anul 2010 (-0,2 puncte procentuale faţă de anul anterior), urmată de o creştere uniformă de 0,1.Pe ansamblul perioadei 2008-2014, gradul de concentrare a crescut cu doar 0,5 puncte procentuale, fiind mai mic cu 1,9 puncte procentuale decât creşterea regională înregistrată în aceeaşi perioadă. Şi în domeniul transporturilor se remarcă un grad de concentrare superior în regiunea Nord-Vest faţă de cel înregistrat la nivel naţional.

0

5

10

15

20

25

30

2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

Concentrarea ocupării forţei de muncă domeniul serviciilor nefinanciare NACE secţiunile G-N şi

diviziunea 95, cu excepţia secţiunii K - ROMÂNIA-

G47-Comerţ cu amănuntul, cu excepţia autovehiculelor şimotocicletelorG46-Comerţ cu ridicata cu excepţia comerţului cuautovehicule şi motocicleteH49-Transporturi terestre şi transporturi prin conducte

- % din ocuparea forţei de muncă în economia întreprinderilor nefinanciare activităţi NACE secţiunile G-N şi diviziunea 95, cu

excepţia secţiunii K -

0

5

10

15

20

25

30

2008 2009 2010 2011 2012 2013

Concentrarea ocupării forţei de muncă domeniul serviciilor nefinanciare

NACE secţiunile G-N şi diviziunea 95, cu excepţia secţiunii K - Regiunea Nord-Vest -

G47-Comerţ cu amănuntul, cu excepţia autovehiculelor şimotocicletelorG46-Comerţ cu ridicata cu excepţia comerţului cuautovehicule şi motocicleteH49-Transporturi terestre şi transporturi prin conducte

- % din ocuparea forţei de muncă în economia întreprinderilor nefinanciare activităţi NACE secţiunile G-N şi diviziunea 95, cu

excepţia secţiunii K-


41

Cele trei domenii analizate acoperă peste 50% din populaţia angrenată în domeniul serviciilor nefinanciare, fie că ne referim la palierul regional, fie la cel naţional. De la un grad al concentrării de 60,7% în anul 2008, pe ansamblul regiunii Nord-Vest s-a înregistrat un trend descendent, astfel că în 2014 ponderea salariaţilor acestor domenii în economia nefinanciară regională a ajuns la 55%, în scădere cu 5,7 puncte procentuale comparativ cu anul 2008. Tendinţa manifestată la nivel regional se remarcă şi pe plan naţional. Gradul de concentrare naţional a evoluat descendent, astfel că pornind de la 54,8% în 2008 a ajuns la mai puţin de 50% în 2014 (49,5%). Pe ansamblul domeniilor analizate, gradul de concentrare regional a fost superior celui înregistrat la nivelul României. Cel mai mare ecart s-a înregistrat în anul 2011 şi a fost de 6,1 puncte procentuale, iar cea mai mică amplitudine regional-naţional a fost în 2008 (3,9 puncte procentuale).

8.4. Demografia întreprinderilor

Orice agent economic este un organism viu care pulsează atâta timp cât oferă spre consum produse, lucrări sau servicii cerute la un moment dat pe piaţă. Statisticile de demografia întreprinderilor permit urmărirea evoluţiei în timp şi spaţiu a ciclului de viaţă a agenţilor economici sub aspectul naşterii unora noi, al supravieţuirii celor deja existenţi şi al decesului acestora într-o anumită perioadă de timp.

Cunoaşterea acestor cicluri permite cuantificarea influenţei lor asupra structurii şi dinamicii ocupării forţei de muncă. În acelaşi timp ratele de deces înregistrate dau măsura în care diversele activităţi sunt necesare, respectiv profitabile într-o anumită perioadă de timp. Informaţiile ce fac obiectul prezentei analize acoperă domeniile industriei, construcţiilor şi serviciilor, cu excepţia companiilor de tip holding.

Rata natalităţii întreprinderilor măsoară ponderea întreprinderilor noi în totalul întreprinderilor active. Datele furnizate de către EUROSTAT arată că în intervalul 2011-2013 rata regională a natalităţii întreprinderilor a cunoscut o evoluţie oscilantă; în 2012 a înregistrat un uşor regres faţă de anul precedent (de la 13,28% la 12,73%), pentru a ajunge în 2013 la aproape 23% (în creştere cu 9,9 puncte procentuale faţă de anul anterior). Rata înregistrată în judeţele componente ale regiunii a înregistrat oscilaţii relativ mici faţă de media regiunii Nord-Vest. La nivelul anului 2011, rata cea mai mare a natalităţii regionale s-a înregistrat în judeţul Sălaj (14,59%), cu 1,31 puncte procentuale peste media regională. Valori peste media regiunii Nord-Vest s-au mai înregistrat în judeţul Bihor (13,74%). Natalitatea cea mai mică s-a consemnat în acelaşi an în judeţul Satu-Mare (12,55%). Cu excepţia judeţului Bihor, toate celelalte judeţe au înregistrat rate ale natalităţii întreprinderilor inferioare mediei regionale.

0

10

20

30

2011 2012 2013România 12.98 12.39 22.68


Bihor 13.74 12.42 22.06

Bistriţa-Năsăud 12.97 11.83 22.62

Cluj 13.21 13.13 20.39

Maramureş 12.74 13.65 28.65

Satu-Mare 12.55 11.85 22.74

Sălaj 14.59 12.37 21.94

Rata natalității întreprinderilor în economia de afaceri

- % din întreprinderile active -


42

În intervalul 2011-2012 rata regională s-a situat peste rata natalităţii naţionale (cu 0,3 respectiv 0,34 puncte procentuale). Anul 2013 a marcat o creştere semnificativă a natalităţii întreprinderilor, atât pe plan regional cât şi la nivel naţional. Nivelul atins pe plan regional (22,63%) a fost considerabil mai mare comparativ cu media înregistrată în UE 28 (puţin sub 10%). În acelaşi an rata regională s-a situat uşor (cu 0,05 puncte procentuale) sub media naţională. Pe ansamblul perioadei 2011-2013, natalitatea a înregistrat creşteri importante atât la nivelul regiunii Nord-Vest cât şi pe ansamblul României. Creşterea înregistrată pe ansamblul regiunii a fost de 9,35 puncte procentuale, cu 0,35 puncte procentuale sub cea înregistrată pe plan naţional. Judeţele Maramureş, Satu-Mare şi Bistriţa-Năsăud au înregistrat ritmuri de creştere superioare mediei regionale cu 6,56 respectiv 0,84 şi 0,30 puncte procentuale.

Rata de deces a întreprinderilor din domeniul industriei, construcţiilor şi serviciilor (cu excepţia companiilor de tip holding) măsoară proporţia întreprinderilor ce şi-au încetat activitatea în totalul întreprinderilor active. Conform informaţiilor disponibile ale EUROSTAT, pentru anii 2011 şi 2012 rata de deces a înregistrat o tendinţă descendentă. De la o rată de 17,11% înregistrată în 2011 s-a ajuns în 2012 la o rată regională de 11,83%, scăderea fiind de 5,28 puncte procentuale. Pe baza acestor informaţii, sporul natural înregistrat în regiunea Nord-Vest a fost negativ în anul 2011 (-3,83 puncte procentuale). În anul 2012, în condiţiile unei rate de deces mult mai reduse faţă de anul anterior, sporul natural a fost unul pozitiv (+ 0,9 puncte procentuale). Rata regională de deces a întreprinderilor active înregistrată în 2012 a fost superioară celei înregistrate la nivelul UE 28 (circa 9%) cu 2,83 puncte procentuale. Cele mai mari rate de deces ale anului 2012 s-au înregistrat în judeţele: Maramureş (17,47% faţă de 18,46% în anul anterior), Satu-Mare (13,50% comparativ cu 15,88% în 2011) şi Bihor (11,55% faţă de 16,76% în anul precedent). Cea mai importantă diferenţă între ratele de deces în cei doi ani s-a înregistrat în judeţul Sălaj şi a fost de 11,9 puncte procentuale.

Rata de supravieţuire pentru o perioadă de 3 ani, arată ponderea unităţilor născute în anul t-3 care au supravieţuit până în anul t în totalul firmelor născute în anul t-3.

Din datele disponibile rezultă că la nivelul României, pentru intervalul 2008-2014 se pot evidenţia cel puţin două puncte de inflexiune: anul 2010 care a intrerupt o serie descendentă începută în anul 2008, an în care rata de supravieţuire a fost de 66,07%, diminuându-se constant până în 2010 când a ajuns la 55,28%; anul 2013 a marcat cel mai ridicat nivel al ratei de supravieţuire din întreaga perioadă analizată (94,32%), pentru ca în anul 2014 aceasta să coboare până la 50,83%. Distribuţia numerică a întreprinderilor nou create în anul 2010 care au supravieţuit până în anul 2013 la nivel regional pune în evidenţă că cea mai mare parte a întreprinderilor supravieţuitoare pe parcursul a trei ani se localizează în judeţele Cluj (peste 30%) şi Bihor (circa 1/4 din totalul agenţilor economici ce au supravieţuit între 2010 şi 2013). Judeţele Sălaj şi Bistriţa-Năsăud grupează fiecare sub 10% dintre unităţile cu o durată de viaţă de cel puţin trei ani în intervalul 2010-2013.

Rata de supravieţuire de trei ani pentru întreprinderile din economia de afaceri

- % din întreprinderi nou-n ăscute în 2010 care au supraviețuit până în 2013 -

0

10

20

30

2011 2012România 16.07 12.36

Regiunea Nord-Vest 17.11 11.83

Bihor 16.76 11.55

Bistriţa-Năsăud 15.03 10.66

Cluj 16.45 9.91

Maramureş 18.46 17.47

Satu-Mare 15.88 13.5

Sălaj 23.31 11.41

Rata de deces a întreprinderilor în economia de afaceri

- % din întreprinderile active -


43

Cunoaşterea şi utilizarea informaţiilor cu privire la evoluţia ratei de supravieţuire în timp şi spaţiu permite determinarea capacităţii agenţilor economici de a satisface o anumită nevoie socială bine definită, precum şi potenţialul lor de a oferi locuri de muncă pentru prezent, dar mai ales pentru perspectivă.

Sursa şi disponibilitatea datelor Datele prezentate în această secţiune au fost preluate din baza de date a EUROSTAT: http://ec.europa.eu/eurostat/data/database

9. Cercetare şi inovare

Impactul activităţilor din sfera cercetării şi inovării asupra mediului socio-economic este unul extrem de puternic, motiv pentru care această categorie de activităţi beneficiază de o atenţie tot mai mare, fie că ne referim la spaţiul european, la România sau la regiunea Nord-Vest.

9.1. Intensitatea cercetării şi dezvoltării

Prin strategia Europa 2020, la nivelul Uniunii Europene s-a stabilit ca nivelul cheltuielilor de cercetare-dezvoltare să reprezinte echivalentul a 3,0% din PIB, obiectiv particularizat însă în funcţie de angajamentele specifice convenite între Comisia Europeană şi administraţiile din statele membre prin intermediul unor programe de reformă adaptate situaţiilor specifice ale fiecărui stat. Analizele efectuate de către EUROSTAT pe acest domeniu au în vedere o serie de indicatori cu valoare informaţională ridicată care acoperă următoarele domenii: nivelul cheltuielilor de cercetare-dezvoltare; numărul de cercetători; resursele umane implicate în domeniul ştiinţei şi tehnologiei (RUST), ocuparea forţei de muncă în sectoarele de înaltă tehnologie şi drepturile de proprietate intelectuală.

Cheltuielile interne brute de cercetare-dezvoltare au în vedere resursele alocate acestui domeniu de către întreprinderi, instituţii de învăţământ superior, guverne şi organizaţii non-profit private.

Analiza ponderii acestor cheltuieli în PIB permite realizarea comparaţiilor în timp şi spaţiu, atât la nivelul Uniunii Europene cât şi al subzonelor sale teritoriale, rezultând astfel indicatorul intensitatea cercetării şi dezvoltării (GERD).

Prin prisma acestui indicator remarcăm decalajele relative importante între nivelul înregistrat în România şi nivelul mediu al statelor membre ale Uniunii Europene. În perioada 2008-2013, în regiunea Nord-Vest ponderea cheltuielilor de cercetare-dezvoltare în PIB a oscilat între 0,3 şi 0,5%, atingând nivelul maxim în anul 2011. În 2008 domeniului cercetării regionale îi era alocat circa 0,4% (cu 1,41 puncte procentuale mai puţin decât nivelul mediu din UE). Ponderea cercetării în PIB-ul regional a continuat să scadă, ajungând în 2010 la 0,33%,


44

fiind cu 1,6 puncte procentuale sub nivelul mediu înregistrat în statele membre ale Uniunii Europene. În anul 2011 ponderea cheltuielilor de cercetare-dezvoltare a atins un nivel de 0,49%, inferior cu 1,48 puncte procentuale mediei din UE 28. Intervalul 2011-2013 a marcat continuarea perioadei de reducere relativă a cheltuielilor legate de cercetare-dezvoltare în volumul PIB. Astfel, în 2013, ponderea cheltuielilor de cercetare-dezvoltare în PIB regional a fost de doar 0,32%, comparativ cu 2,03% cât a reprezentat în acelaşi an media europeană. Intensitatea cercetării la nivel regional e mai redusă şi comparativ cu cea înregistrată la nivelul României. În anii 2008 şi 2009 decalajul a fost de 0,13 puncte procentuale, reducându-se la 0,12 puncte procentuale în 2010. Pentru anul 2011 se evidenţiază aceeaşi intensitate (0,49%), după care diferenţa între nivelul naţional şi cel regional al intensităţii cercetării manifestă o tendinţă de reducere.

9.2 Cercetătorii

În accepţiunea EUROSTAT cercetătorii sunt definiţi ca fiind “profesionişti angajaţi în conceperea sau crearea de noi cunoştinţe, produse, procese, metode şi sisteme, precum şi în managementul diferitelor proiecte.” Măsurarea impactului activităţii de cercetare-inovare asupra domeniului economico-social se poate analiza între altele şi prin prisma ponderii cercetătorilor în populaţia ocupată. Informaţiile furnizate de EUROSTAT pentru perioada 2008-2013 ne permit o radiografie generală a acestui indicator la nivel european, naţional şi regional.

Din analiza informaţiilor aferente regiunii Nord-Vest se remarcă valorile relativ modeste înregistrate, evidenţiindu-se astfel rezervele importante existente în acest domeniu. Perioada 2008-2010 a înregistrat o evoluţie relativ constantă a ponderii, aceasta fiind de circa 0,26%, pondere mult inferioară celei înregistrate pe ansamblul statelor membre ale Uniunii Europene. Intervalul 2010-2013 s-a caracterizat printr-o evoluţie descendentă constantă, astfel că de la 0,26% ponderea cercetătorilor în populaţia ocupată la nivelul regiunii Nord-Vest a ajuns la 0,17% în anul 2013. Prăpastia între nivelul regional şi cel european al ponderii cercetătorilor în populaţia ocupată s-a adâncit constant în acest interval. Dacă în 2009 se înregistra un decalaj de 0,83 puncte procentuale, acesta a ajuns în 2010 la 0,86 puncte procentuale, a crescut la 0,95 puncte procentuale în 2011, pentru ca în 2013 să fie de 1,09 puncte procentuale. Valorile regionale ale indicatorului s-au situat în intervalul analizat sub cele înregistrate la nivel naţional, chiar dacă diferenţele sunt relativ mici şi se situează între 0,07 puncte procentuale în 2009 şi 0,15 puncte procentuale în anul 2013.

0

0.5

1

1.5

2

2.5

2008 2009 2010 2011 2012 2013

Intensitatea cercetării şi dezvoltării - cheltuielile interne brute pentru cercetare și dezvoltare

(GERD) în raport cu produsul intern brut (PIB)


- % din produsul intern brut –

0

0.5

1

1.5

2008 2009 2010 2011 2012 2013

Ponderea cercetătorilor în numărul total de persoane ocupate


- %


45

9.3. Resursele umane în domeniul ştiinţei şi tehnologiei (RUST)

Metodologiile de analiză utilizate de către EUROSTAT în domeniul cercetării ş i tehnologiei au în vedere conceptul de resurse umane în domeniul ştiintei şi tehnologiei (RUST). Acestea includ acele persoane care au absolvit un nivel superior de educaţie şi/sau sunt angajate într-o ocupaţie din sfera ştiinţei şi tehnologiei.

Adâncirea analizei structurii resurselor de muncă din domeniul cercetării ştiinţifice permite stabilirea strategiilor pe termen mediu şi lung în acest domeniu, în conformitate cu resursele materiale şi umane disponibile. Informaţiile disponibile în baza de date a EUROSTAT permit determinarea impactului activităţilor de cercetare-dezvoltare asupra structurii de ansamblu a resurselor de muncă pe diferite niveluri teritoriale. Astfel, în intervalul 2008-2015 ponderea RUST în totalul populaţiei pe ansamblul regiunii Nord-Vest s-a situat sub 20%, înregistrând un trend ascendent. Dacă în 2008 aceasta era de 13,8%, în anul 2015 a ajuns la 17,9%, situându-se mult sub nivelul mediu european pe întregul interval de analiză. De exemplu, în 2008 discrepanţa regional-european a fost de 13,5 puncte procentuale, înregistrând o evoluţie crescătoare până în 2014 când a ajuns la 16,5 puncte procentuale, după care asistăm la o reducere în 2015 la 14,5 puncte procentuale.

Nivelul regional al ponderii resurselor de cercetare în populaţia aptă de muncă este inferior celui naţional în intervalul 2008-2014, înregistrând diferenţa minimă (0,5 puncte procentuale) în anul 2008, în timp ce amplitudinea maximă (1,9 puncte procentuale) s-a înregistrat în anul 2012. În anul 2015 ponderea resurselor regionale de cercetare în populaţia aptă de muncă a fost mai mare cu 0,7 puncte procentuale decât cea înregistrată la nivelul României.

În vederea adâncirii analizei pe diferitele niveluri teritoriale din structura UE-28 se poate utiliza indicatorul “resurse umane de bază în ştiinţă şi tehnologie” (HRSTC), incluzând acele persoane care au absolvit un nivel superior de instruire şi sunt angajate într-o activitate din domeniul ştiinţei şi tehnologiei. Cunoaşterea ponderii acestei categorii a resurselor de muncă în totalul populaţiei economic-active (cea din grupa de vârstă 15-74 de ani) oferă o imagine de ansamblu a impactului activităţilor de cercetare-inovare asupra profilului general al forţei de muncă.

Regiunea Nord-Vest se caracterizează printr-o pondere relativ constantă a HRTSC în populaţia activă între 2008 şi 2014 (circa 11%), cu diferenţe nesemnificative de la an la an. Anul 2015 a marcat o creştere relativ importantă a ponderii până la 14,9%.

0 5 10 15 20 25 30 35

2008

2009

2010

2011

2012

2013

2014

2015

Ponderea resurselor umane în domeniul științei și al tehnologiei (RUST) în cadrul populației totale


- % –


46

Chiar şi în aceste condiţii , decalajele înregistrate între regiunea Nord-Vest şi nivelul mediu european sunt considerabile şi manifestă o tendinţă generală ascendentă. Dacă în anul 2008 se înregistra o diferenţă de 5,1 puncte procentuale, aceasta a crescut constant până în 2012 când a ajuns la 7,8 puncte procentuale. După o reducere uşoară a diferentelor în anul 2013, până la 7,6 puncte procentuale, anul 2014 a înregistrat discrepanţa maximă regional-european (7,9 puncte procentuale). În anul 2015 decalajul înregistrat a fost în scădere cu 2,7 puncte procentuale faţă de anul anterior. Ponderile regionale ale HRTSC în totalul populației economic-active sunt în general mai mici comparativ cu cele determinate la nivel național pentru perioada analizată, cu excepția anilor extremi ai analizei. Cea mai mare discrepanță s-a consemnat în 2011, an în care ponderea regională s-a situat cu 1,7 puncte procentuale sub nivelul național.

Discrepanțele de gen în privința ponderii HRSTC în totalul populației active pun în evidență valorile superioare care s-au înregistrat în rândul bărbaților, fie că ne referim la ansamblul Uniunii Europene, fie la nivelul înregistrat în România.

Conform datelor furnizate de EUROSTAT, între 2008 și 2011 ponderea HRSTC în populația activă masculină a României a avut un trend ascendent, de la 9,4% în 2008 până la 10,6% în 2011. Intervalul 2011-2015 s-a caracterizat printr-o evoluție oscilantă; în 2013 ponderea a scăzut până la 10,0%, pentru ca în anul 2015 să se înregistreze cea mai ridicată pondere națională (11,2%), La nivelul celor 28 de state membre ale Uniunii Europene, ponderea HRTSC în ansamblul resurselor de muncă masculine a înregistrat valori crescătoare, ajungând de la

14,2% în 2008 la 17,7% în 2015. Diferențele față de nivelul național al ponderilor sunt relativ mari și cu tendință crescătoare. Dacă la nivelul anului 2008 discrepanța național-european a fost de 4,8 puncte procentuale, aceasta a crescut continuu, astfel că în 2014 a ajuns până la 7,0 puncte procentuale (nivelul maxim înregistrat), în 2015 înregistrându-se o discrepanță de 6,5 puncte procentuale.

Analiza gradului de implicare a femeilor în activitățile de cercetare poate fi realizată prin determinarea ponderii HRSTC feminine în ansamblul populației active de sex feminin. Informațiile disponibile pentru România în intervalul 2008-2015 evidențiază tendința ascendentă a ponderii deținute de femei, de la 13,0% în 2008 până la 17,0% în 2015. Valorile înregistrate la nivel național se situează, ca și în cazul populației masculine, sub media statelor membre ale Uniunii Europene. Diferențele înregistrate manifestă un trend ascendent, întinzându-se de la 6,0 puncte procentuale în 2008 la 6,8 puncte procentuale în 2013, după care, în intervalul 2013-2015 se manifestă o ușoară scădere, până la 6,0 puncte procentuale în 2015.

Discrepanțele de gen pun cu claritate în evidență ponderea mai mare a femeilor implicate în cercetare comparativ cu cea a bărbaților atât la nivelul României cât și al mediei statelor din Uniunea Europeană. Diferențele înregistrate la nivel național au fost inferioare celor consemnate în statele membre ale Uniunii Europene în intervalul 2008-2011. Pentru perioada 2013-2015 diferențele consemnate la nivelul României sunt superioare celor determinate la nivel european.

0

10

20

2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015

Ponderea resurselor umane de bază în știință și tehnologiei (HRSTC) în populația economic activă

(grupa de vârstă 15-74 de ani)


- % -

-6

-4

-2

0

2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015

Decalajul de gen pentru ponderea în cadrul populației active a resurselor umane de bază în

știință și tehnologie (HRSTC)

România Regiunea Nord-Vest

- puncte procentuale diferență, cota pentru bărbați -

cota pentru femei –


47

9.4 Ocuparea forței de muncă în sectoarele de înaltă tehnologie (hightech)

În analizele realizate de către EUROSTAT pe segmentul activităţilor din sfera cercetării ştiinţifice un loc important ocupă sectorul high-tech, incluzând industriile de înaltă tehnologie şi serviciile de cunoaştere intensivă, definite în raport cu intensitatea tehnologică. Producția de înaltă tehnologie include fabricarea de: produse farmaceutice de bază şi preparate farmaceutice; calculatoare, produse electronice şi optice; aeronave, nave spaţiale şi utilaje conexe. Serviciile de tip high-tech includ producţia de filme, video şi programe de televiziune, activităţi de înregistrare şi editare muzicală; programare şi difuzare; telecomunicaţii; activităţi de programare a calculatoarelor, consultanţă şi servicii conexe; activităţi de servicii de informare; servicii de cercetare şi dezvoltare. Statisticile privind ocuparea forței de muncă în sectoarele de înaltă tehnologie se referă la toate persoanele (inclusiv personalul auxiliar), care lucrează în aceste domenii.

Cuantificarea ponderii personalului ce-și desfășoară activitatea în domeniul high-tech în totalul persoanelor aflate în câmpul muncii (cu vârsta cuprinsă între 15 și 74 de ani) permite formarea unei imagini de ansamblu cu privire la importanța ce se acordă acestui domeniu în prezent și în perspectivă. Informațiile disponibile pe acest domeniu la nivelul EUROSTAT permit cunoașterea prezentului dar mai ales a perspectivelor de viitor în acest sector. La nivelul regiunii Nord-Vest, pentru perioada 2008-2015 circa 2% din locurile de muncă disponibile erau ocupate de cei angrenați în domeniul high-tech. Ca un element pozitiv remarcăm că aceasta este în creștere ușoară de la un an la altul. De la o pondere de 1,6% în 2008 s-a ajuns la circa 2,0% în 2011, pentru ca în anul 2015 aceasta să ajungă la 2,7%. În același interval, ponderea europeană a personalului angrenat în activități de tip hightech era relativ constantă situându-se între 3,7% și 4,0%. Diferențele regional-european sunt relativ mari, chiar dacă în timp este evidentă o tendință de aplatizare a acestora. De la un decalaj de 2,2 puncte procentuale în anii 2008 și 2009, asistăm la o scădere continuă a acestuia, ajungîndu-se în anul 2015 la circa 1,3 puncte procentuale. Ponderile înregistrate la nivelul regiunii Nord-Vest au fost relativ apropiate de cele naționale. Spre exemplu între 2008 și 2012 la nivel de

regiune s-au înregistrat valori mai mici comparativ cu cele naționale, înregistrându-se variații relativ mici (amplitudinea maximă a diferenței s-a înregistrat în anul 2009 și a fost de 0,3 puncte procentuale). Între 2013 și 2015 valorile din regiunea Nord-Vest s-au situat la nivelul celor naționale (în anul 2014) și ușor peste acestea în 2013 și 2015.

9.5 Drepturile de proprietate intelectuală

Dreptul de proprietate intelectuală se referă la acordarea diferitelor tipuri de protecție a proprietății intelectuale sub forma brevetelor, drepturilor de autor și mărcilor înregistrate. Prin intermediul acestor instrumente titularul poate exercita monopolul asupra utilizării elementului în cauză, fiind interzise pentru o perioadă duplicarea și imitarea elementului respectiv. Statistica brevetelor este în măsură să ofere un indiciu privind amploarea cercetării ş i inovării. Statisticile regionale pentru cererile de brevet de invenție la Oficiul European de Brevete (EPO) se bazează pe informații de la adresa inventatorilor, care nu coincide întotdeauna cu adresa locului în care aceștia își desfășoară activitatea. Acest aspect poate fi relevant în cazul entităților teritoriale mai mici.

Analiza incidenței drepturilor de proprietate intgelectuală asupra societății poate fi analizată cu ajutorul indicatorului “cereri de brevet la EPO la un milion de locuitori”. Din datele furnizate de către EUROSTAT pentru perioada 2008-2014 rezultă că la nivelul României s-a înregistrat o evoluție ascendentă; de la 1,62 cereri înregistrate în 2008 s-a ajuns la un nivel maxim de 5,11 cereri în 2014. Media europeană (UE-28) a înregistrat în aceeași perioadă o evoluție relativ

0

1

2

3

4

2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015

Ocuparea forţei de muncă în sectoarele de înaltă tehnologie


- % din totalul locurilor de muncă –


48

constantă, numărul de cereri de brevet la un million de locuitori având valori cuprinse între 112 și 114. Valorificarea rezervelor existente în acest domeniu reprezintă o importantă bază de plecare pentru a exploata la maximum potențialul uman și material de care dispune entitatea în acest sector.

Mărcile comerciale și proiectele comunitare Mărcile comerciale pot fi o parte esențială a

identității bunurilor și serviciilor. Ele fac posibilă livrarea recunoașterii brandului și joacă un rol important în marketing și comunicare.

Din informațiile disponibilizate de EUROSTAT pentru anul 2014 rezultă că în regiunea Nord-Vest au fost înregistrate 60 de cereri în vederea obținerii mărcilor comerciale, (23,2 cereri la un milion de locuitori). În același an, la nivelul UE 28 s-au înregistrat 66601 cereri, ceea ce echivalează cu 131,2 cereri /1000000 locuitori, valoare de peste 5 ori mai mare comparativ cu cea regională. Numărul mărcilor comerciale înregistrate pe ansamblul regiunii Nord-Vest a fost în 2014 de 51, revenind în medie 19,7 cereri la un milion de locuitori. Valoarea medie regională reprezintă doar 13% din cea înregistrată pe ansamblul celor 28 de state membre ale Uniunii Europene. Media regională de mărci comerciale înregistrate/1000000 locuitori a fost mai mică și comparativ cu media națională, care în 2014 a fost de 22,4 mărci înregistrate/1000000 locuitori.

O altă fațetă a activităților din sfera cercetării și inovării o reprezintă proiectele și modelele comunitare, derulate în scopul extinderii și generalizării experiențelor pozitive din unele zone la scară mai mare. Un rol important în reușita unor asemenea demersuri revine tipului și structurii resurselor materiale și umane din fiecare subzonă a spațiului comunitar european.

În anul 2014, la nivelul regiunii Nord-Vest au fost înregistrate 3 cereri pentru derularea unor proiecte de tip comunitar, echivalentul a 1,16 cereri la un million de locuitori. Media determinată la nivel regional se situează mult sub media Uniunii Europene extinse care în același an a fost de 28,8 /1000000 locuitori. Numărul proiectelor comunitare regionale înregistrate în 2014 a fost de 10, revenind în medie 3,86 aprobări la un million de locuitori. La nivelul Uniunii Europene au fost înregistrate în 2014 un număr de 57364 de cereri pentru proiecte comunitare, revenind circa 113 aprobări la un million de locuitori. Derularea acestor proiecte asigură pe termen lung optimizarea utilizării resurselor fiind un element important în conturarea direcțiilor de dezvoltare teritorială.

00.5

11.5

22.5

33.5

44.5

55.5

2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014România 1.62 1.52 1.69 3.01 3.56 4.25 5.11

Regiunea Nord-Vest 1.1090.1840.9492.6641.539

Cererile de brevet la EPO în raport cu mărimeapopulației

- număr la un milion de locuitori -

0

50

100

150

Cereri de acordaremărci comerciale

Mărci comercialeînregistrate

131.2 148.6

29.6 22.423.2 19.7

Numărul cererilor de acordare şi mărcile comerciale înregistrate, în anul 2014


- număr la un milion de locuitori -


49

Sursa şi disponibilitatea datelor Metodologia statisticilor de cercetare şi dezvoltare este stabilită în "Manualul Frascati: practica standard propusă pentru studiile privind cercetarea și dezvoltarea experimentală" (OECD, 2002), care este, de asemenea, utilizat de mai multe țări terțe. Metodologia pentru statisticile privind resursele umane din domeniul științei și al tehnologiei (RUST) este stabilit în manualul Canberra (OCDE, 1995), care enumeră toate conceptele RUST. Datele prezentate în acest capitol au fost preluate din baza de date a EUROSTAT: http://ec.europa.eu/eurostat/data/database

0

20

40

60

80

100

120

Cereri de înregistrare proiecte comunitare Înregistrări proiecte comunitare

28.8

113

3.01 7.221.16 3.86

Numărul cererilor de înregistrare şi înregistrărilor de proiecte comunitare, în anul 2014


- la un milion de locuitori -


50

10. Societatea informațională

Dezvoltarea economico-socială de azi e indisolubil legată de utilizarea informației. Din acest motiv, analiza aspectelor legate de societatea informațională se dovedește a fi utilă, evidențiind pe de-o parte discrepanțele ce se înregistrează între diferitele entități teritoriale, dar și modalitățile de aplatizare a acestor decalaje, urmărindu-se astfel o dezvoltare consonantă în profil teritorial. Principalii parametri ce fac obiectul analizei realizate de către EUROSTAT se concentrează asupra eficienței utilizării internetului.

10.1 Conexiunea de bandă largă

Banda largă se utilizează pentru transmiterea de date prin intermediul liniilor de telecomunicații. Liniile de telecomunicații de bandă largă asigură transmiterea de date la viteze de transfer mai mari sau egale cu 144 de kilobiți pe secundă. Tehnologiile folosite cel mai frecvent pentru accesul la internet în bandă largă includ liniile digitale de abonat (DSL) și modemuri de cablu.

Luând în considerare avantajele pe care le oferă, acest tip de conexiune a ajuns să fie utilizat pe scară tot mai largă atât la nivelul UE 28, cât și pe subzonele sale teritoriale. Analiza datelor disponibile prin intermediul EUROSTAT pentru perioada 2008-2015 cu privire la ponderea gospodăriilor care dispuneau de conexiune în bandă largă confirmă această tendință favorabilă. Astfel, la nivelul regiunii Nord-Vest ponderea a evoluat crescător, ajungând de la 13% în anul 2008 până la 70% în 2015. Comparativ cu media înregistrată la nivelul statelor membre ale UE-28 valorile determinate la nivel regional sunt mult mai mici. Spre exemplu, în anul 2008 la nivel european circa 48% dintre gospodării dispuneau de acest tip de conexiune, cu 35 de puncte procentuale peste nivelul regiunii Nord-Vest. Diferențele înregistrate au manifestat o tendință regresivă, astfel că de la un nivel maxim de 36 de puncte procentuale înregistrat în anul 2011 s-a ajuns ca în anul 2015 diferența între cele două niveluri să fie de 10 puncte procentuale. Ponderea gospodăriilor care dispuneau de conexiune în bandă largă la nivelul regiunii Nord-Vest a fost în general superioară celei înregistrate la nivel național, chiar dacă

diferențele înregistrate sunt relativ mici, fiind cuprinse între 0 și 5 puncte procentuale.

10.2. Utilizarea internetului

Revoluția digitală a marcat un punct de cotitură în evoluția și dezvoltarea societății omenești sub toate aspectele ei. Practic, asistăm la invazia internetului în toate subsistemele societății. Această evoluție a marcat decisiv cursul istoriei umane. Procesul de implementare a fost extrem de rapid, ponderea persoanelor care nu au utilizat niciodată internetul fiind în continuă scădere. Dacă în 2008 în regiunea Nord-Vest aproape 2/3 din populația din grupa de vârstă 16-74 de ani nu a utilizat niciodată internetul, s-a ajuns ca în anul 2015 ponderea acestora să se reducă până la 33%. Decalajul față de nivelul mediu al statelor membre ale UE-28 a fost în această perioadă relativ semnificativ, dacă avem în vedere că media europeană a celor care n-au făcut cunoștință cu internetul a involuat de la un nivel de 33% în anul 2008 până la 16% în anul 2015. Având în vedere ținta stabilită la nivelul statelor din Uniunea Europeană și anume ca în anul 2015 să se ajungă la o proporție de circa 15% a celor care n-au utilizat niciodată internetul, se poate constata că la nivel regional s-a înregistrat un decalaj semnificativ, chiar dacă se manifestă o tendință regresivă. Dacă se analizează comparativ datele regionale cu cele determinate la nivel național pentru același interval de timp se constată diferențe nesemnificative, intervalul 2009-2015 marcând o ușoară superioritate a nivelului regional, cu valori cuprinse între 1 și 3 puncte procentuale.

0

20

40

60

80

2010 2011 2012 2013 2014 2015

6167

72 76 78 80

2331

5056 58

65

28 31

5161 60

70

Ponderea gospodăriilor cu conexiune în bandă largă


- % din total gospodării -


51

10.3 Utilizarea regulată a internetului

Potrivit normelor metodologice utilizate în analizele EUROSTAT, utilizatorul de internet e definit ca fiind acea persoană care utilizează internetul în orice mod: de la domiciliu, de la locul de muncă sau de oriunde altundeva, fie în scopuri profesionale, fie personale. În categoria utilizatorilor regulați de internet sunt cuprinși acei utilizatori care într-o perioadă de referință de trei luni utilizează internetul cel puțin odată pe săptămână.

Agenda digitală pentru Europa a stabilit ca obiectiv-țintă pentru anul 2015 un nivel de 75% pentru proporția utilizatorilor regulați în totalul populației. Din analiza datelor furnizate de EUROSTAT pentru intervalul 2008-2015 reiese că pe ansamblul regiunii Nord-Vest s-a înregistrat o creștere constantă, astfel că în 2015 ponderea a ajuns la circa 52%, față de un nivel de 25% consemnat în 2008 (27 de puncte procentuale). Aceste niveluri se situează cu mult sub nivelurile medii determinate pe ansamblul statelor componente ale UE-28. Astfel, în 2008, discrepanța regional-european era de 31 de puncte procentuale, pentru ca în 2010 să atingă un nivel maxim al perioadei analizate (35 puncte procentuale). Între 2010 și 2013 se remarcă un proces de aplatizare a acestor decalaje, astfel că în 2015 se ajunge la minimul istoric al acestor diferențe (24 puncte procentuale). Dacă luăm în considerare ritmurile de creștere înregistrate în perioada analizată constatăm că la nivel regional și național perioada 2008-2012 s-a caracterizat printr-o creștere mai accelerată (17 puncte procentuale), pentru ca între 2012 și 2015 să se înregistreze un ritm al creșterii ușor mai mic (10 respectiv 9 puncte procentuale).

10.4 Utilizarea internetului mobil

O componentă importantă a rețelei de internet o reprezintă internetul mobil, accesibil cu ajutorul unui telefon mobil sau a altui dispozitiv inteligent mobil. Explozia tehnologică înregistrată pe parcursul ultimilor ani a determinat expansiunea fără precedent a internetului mobil, făcând din acesta una dintre cele mai eficiente canale de acces la informație. Datele puse la dispoziție de către EUROSTAT au în vedere ponderea persoanelor care au utilizat telefonul mobil pentru acces la internet în totalul populației, pondere ce poate fi determinată și ținând seama de gradul de populare (densitatea populației), la nivelul României și al Uniunii Europene extinse. Din analiza datelor în profil teritorial rezultă decalajele importante existente între România și media statelor din Uniunea Europeană. Pentru perioada 2011-2015 în România această pondere a înregistrat o creștere continuă și tot mai accelerată. Dacă la nivelul anului 2011 circa 3% din populația României utiliza un dispozitiv mobil pentru accesul la internet, în 2013 ponderea a ajuns la circa 10% (o creștere cu 7 puncte procentuale față de 2011). În anul 2015 aproape 1/3 din populația României (circa 31%) foloseau un dispozitiv inteligent pentru accesul la internet. În aceeași perioadă, pe ansamblul celor 28 de state membre ale Uniunii Europene ponderea utilizatorilor internetului mobil a înregistrat ponderi superioare celor înregistrate la nivel național. Spre exemplu, în 2011 circa 19% din populația UE 28 accesa internetul mobil, pentru ca în 2015, după o creștere constantă de circa 8 puncte procentuale anual, mai mult de jumătate din populația

0

20

40

60

80

2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015

33 30 27 24 23 20 18 16

6462

57 54 4842 39

32

63 63 58 53 5045 42

33

Ponderea persoanelor care nu au utilizat niciodată internetul


- % -

0 20 40 60 80

2008

2009

2010

2011

2012

2013

2014

2015

Proporția persoanelor care au fost utilizatori obișnuiți ai internetului (au accesat internetul, în

medie, cel puțin o dată pe săptămână)


- % -


52

comunitară să acceseze internetul folosind un dispozitiv mobil.

Dacă luăm în considerare gradul de populare a teritoriului, respectiv densitatea populației, putem obține informații concludente privind impactul internetului mobil în profil teritorial. Zonele intens populate (în care densitatea populației depășește 500 de locuitori/kmp) se remarcă printr-o proporție peste nivelul mediu a utilizatorilor de internet mobil, fie că ne referim la România, fie că avem în vedere media înregistrată pe ansamblul celor 28 de state membre ale Uniunii Europene. La nivel național, în aceste zone intens populate circa 5% din populație utiliza accesul la internet printr-un dispozitiv mobil în 2011 (cu 2 puncte procentuale peste nivelul mediu național). Ponderea persoanelor care utilizau internetul folosind dispozitive mobile în zonele intens populate din România a crescut constant, ajungând în 2015 la 40% (cu 9 puncte procentuale peste cea înregistrată pe ansamblul României). Analizând gradul de utilizare a internetului utilizând dispozitive mobile în zonele intens populate corespunzătoare fiecărui nivel (UE-28 şi România), la nivel naţional avem un grad considerabil mai mic decât cel pe ansamblul celor 28 de state membre UE. Decalajul naţional european s-a situat între 18 puncte procentuale în anul 2011 şi 26 puncte procentuale în 2012 şi 2013.

Gradul de utilizare a internetului mobil de către persoanele care trăiesc în zone cu densitate medie (cuprinsă între 100 și 499 locuitori/kmp) e mai redus comparativ cu zonele intens populate, fie că ne referim la media UE 28, sau la media națională. În România, ponderea utilizatorilor a crescut constant între 2011 și 2015, de la un nivel foarte redus (2% în 2011) până la 33% în anul 2015, cu 14 puncte procentuale peste nivelul anului 2014. În același interval, pe ansamblul statelor din Uniunea Europeană de la mai puțin de 20% în anul 2011 s-a ajuns la 51% în 2015.

Pentru populația ce trăiește în zone mai puțin populate (cu o densitate mai mică de 100 locuitori/km2), din datele disponibile ale EUROSTAT reiese că ponderea personelor care utilizează un dispozitiv mobil pentru accesul la internet e mai redusă comparativ cu zonele dens sau mediu populate. La nivel național aceasta variază între 2% în 2011 și 23% în anul 2015. Pondere ușor mai redusă se înregistrează și pe plan european, unde doar 13% din populație folosea internetul mobil în anul 2011, ajungându-se ca în 2015 peste 42% din totalul populației să uzeze de facilitățile oferite de internetul mobil.

19

27

35

44

52

3

5

10

19

31

0 20 40 60

2011

2012

2013

2014

2015

Proporția persoanelor care au folosit un telefon mobil (sau telefon inteligent), pentru a avea acces la internet


- % -

010203040506070

2011 2012 2013 2014 2015

Proporția persoanelor care au folosit un telefon mobil (sau telefon inteligent), pentru a avea

acces la internet, în funcţie de gradul de urbanizare


% - persoane care trăiesc în zone intens populate

(cel puţin 500 locuitori/km2)-

0102030405060

2011 2012 2013 2014 2015




% - persoane care trăiesc în zone mediu populate

(între 100 şi 499 locuitori/km2)


53

În concluzie, se poate aprecia că dispozitivele

inteligente folosite pentru accesarea rețelelor de internet au cunoscut o ascensiune rapidă în ultimii ani, ca o completare a conexiunilor fixe tradiționale (la locul de muncă, la domiciliu, într-un mediu de studiu, cafe-bar, etc).

10.5. Comerțul electronic (E-commerce)

Conform metodologiei EUROSTAT, comerțul electronic poate fi definit ca fiind vânzarea sau cumpărarea de bunuri sau servicii, de către întreprinderi, gospodării, persoane fizice sau organizații private, prin intermediul tranzacțiilor electronice efectuate prin alte rețele de comunicații (on-line) mediate de calculator sau pe internet.

Pentru ancheta privind utilizarea TIC în gospodării și de către persoanele fizice este definit ca introducerea de comenzi pentru bunuri sau servicii prin internet (livrare sau plata prin mijloace electronice nu este o cerință pentru o tranzacție de comerț electronic). Aceasta poate include, printre altele: cumpărarea de investiții financiare, cum ar fi titluri și acțiuni; confirmarea rezervării pentru cazare și călătorie; cumpărarea de bilete de loterie; abonarea la servicii de informare cu plată de pe internet; cumpărare prin licitații online. Comenzile prin e-mail-uri tastate manual sunt excluse.

Acest tip de comerț a înregistrat în ultimii ani o dezvoltare fără precedent, în principal datorită avantajelor pe care le conferă: rapiditate, siguranță, comoditate etc. Datele disponibile furnizate de către EUROSTAT pentru perioada 2008-2015 evidențiază discrepanțe mari între România (inclusiv regiunea Nord-Vest) și nivelul mediu al statelor membre UE. În ciuda acestor diferențe semnificative se poate remarca și în acest caz o tendință ascendentă. Dacă în intervalul 2008-2010 doar 2% din populația regiunii Nord-Vest apela la această formă de comerț, s-a ajuns ca în 2015 circa 1/7 din populație să facă uz de această formă de comerț. Ritmul de creștere a ponderii populației ce apelează la e-commerce la nivelul României a fost ceva mai redus, ajungând la 11%

0

10

20

30

40

50

2011 2012 2013 2014 2015




% - persoane care trăiesc în zone mai puţin populate

3236

40 42 4447

5053

4 2 4 6 58 10 11

2 1 2 4 59 9

14

0

10

20

30

40

50

60

2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015

Ponderea persoanelor care au cumparat bunuri sau servicii pe internet pentru uz personal


- % -


54

în 2015 față de 4% în anul 2008. Ponderea populației din UE-28 care a apelat la comerțul electronic a crescut de la circa 1/3 în 2008 la peste 50% în 2015. Având în vedere facilitățile pe care le oferă comerțul on-line este de așteptat ca acesta să se extindă, diversificându-se atât gama de produse/servicii ce fac obiectul său, cât și modalitățile efective de realizare a actelor de comerț. Sursa şi disponibilitatea datelor

Statisticile UE privind utilizarea TIC se bazează pe Regulamentul CE nr 808/2004 privind statisticile comunitare referitoare la societatea informaţională. Regulamentul se referă la statisticile privind utilizarea TIC în întreprinderi şi statisticile referitoare la utilizarea TIC în gospodării şi de către persoanele fizice - numai acestea din urmă sunt prezentate în acest capitol.

Unitatea statistică pentru date regionale cu privire la TIC este fie gospodăria fie individul, persoana. Populaţia din gospodării cuprinde toate gospodăriile care au cel puţin un membru în grupa de vârstă 16-74 de ani. Populaţia de indivizi este formată din persoane cu vârste cuprinse între 16-74 pentru toţi indicatorii. Întrebările cu privire la accesul la TIC se adresează gospodăriilor, în timp ce întrebările cu privire la utilizarea TIC de către persoane fizice sunt preluate în cadrul gospodăriei.

Chestionarul cuprinde o parte de bază (care se repetă în fiecare an), şi include arii speciale de focalizare care sunt modificate în fiecare an. Întrebările pot fi adaptate pentru a se asigura că toate evoluţiile în ceea ce priveşte utilizarea TIC sunt înregistrate. Ca urmare, unii indicatori au serii de timp relativ scurt.

În general, datele prezentate au fost colectate în al doilea trimestru al anului de anchetare (2014). Datele UE-28 agregate sunt compilate în cazul în care informaţiile disponibile pentru statele membre reprezintă cel puţin 60% din populaţia UE şi cel puţin 55% din cele 28 de state membre care compun agregatul UE. Dacă devin disponibile date naţionale suplimentare, acestea sunt incluse în agregate revizuite sau sunt utilizate pentru a construi agregate care nu au fost disponibile anterior (din cauza acoperirii slabe). Ca atare, statisticile TIC sunt revizuite în

mod regulat pentru a reflecta furnizarea de statistici suplimentare.

Datele prezentate în acest capitol au fost preluate din baza de date a EUROSTAT: http://ec.europa.eu/eurostat/data/database


55

11. Turismul

Conform metodologiei EUROSTAT, din punct de vedere statistic turismul are o sferă de cuprindere mai largă decât cea utilizată în mod obișnuit, întrucât include pe lângă excursiile private și călătoriile de afaceri. Din punct de vedere economic această abordare este justificată, având în vedere că atât turiștii aflați în vacanță cât și cei care efectuează călătorii de afaceri urmează în general aceleași modele de consum, beneficiind de aceleași categorii de servicii (transport, cazare, servicii ale restaurantelor şi altor unități de cazare). Din punctul de vedere al furnizorilor de servicii turistice nu are importanță calitatea în care aceștia interacționează cu beneficiarii serviciilor oferite. Structurile de cazare turistică puse la dispoziția vizitatorilor sunt clasificate în trei mari categorii:

� Hoteluri și unități de cazare similare; � Case de vacanță și alte structuri de

cazare pe termen scurt; � Spații de campare, parcuri pentru

rulote, campinguri și tabere; Pentru caracterizarea activității turistice la

nivel european, național sau regional se utilizează o serie de indicatori care să permită realizarea analizelor comparative pe diferite niveluri teritoriale. Cel mai important dintre aceștia este numărul de înnoptări. Prin conținut și structură, acesta permite cuantificarea duratei șederii precum și a numărului de turiști sosiți pe tipuri de structuri de cazare turistică, fiind considerat un indicator-cheie în analiza prezentului și a perspectivelor activității turistice.

11.1. Numărul de înnoptări în structurile de primire turistic ă

Pentru perioada 2008-2014 datele disponibile ale EUROSTAT pun în evidență evoluții oscilante ale numărului de înnoptări. În regiunea Nord-Vest, între 2008 și 2010 asistăm la o reducere a acestora (de la 2,5 milioane la 1,9 milioane înnoptări), pentru ca apoi să asistăm la o creștere ușoară (până la 2,1 milioane în perioada 2011-2013). La sfârșitul anului 2014, numărul total de înnoptări regional a fost de circa 2,3 milioane. Evoluția înnoptărilor la nivelul României s-a înscris în acceași linie cu cea de la nivel regional. Astfel, între 2008 și 2010 s-a înregistrat o scădere (de la 20,7 milioane în 2008 până la 16,1 milioane în 2010). Începând cu anul 2011 activitatea turistică s-a intensificat, având ca rezultat creșterea numărului de înnoptări, de la 18,0 milioane în 2011 până la 20,2 milioane înnoptări în anul 2014. Impactul activităților turistice regionale asupra celor naționale privit prin prisma numărului de înnoptări a fost relativ constant în perioada analizată, ponderea înnoptărilor regionale în numărul de înnoptări la nivel național situându-se între 10,9% și 12,1%. Numărul total al înnoptărilor la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene a înregistrat o evoluție general - ascendentă. După o scădere relativă cu 2,1% în 2009 comparativ cu anul precedent, s-a înregistrat o evoluție favorabilă concretizată într-o creștere de la an la an a numărului de înnoptări. La nivelul anului 2014 s-au înregistrat 2682 milioane înnoptări, cu 14,8% mai multe decât în 2008 și cu 1,5% peste nivelul anului 2013.


56

Ponderea înnoptărilor din România în totalul înnoptărilor realizate la nivelul statelor membre ale UE a fost constant sub 1%.

În vederea aprofundării analizei privind fluxurile turistice pe diferite niveluri teritoriale, este importantă cunoașterea structurii acestora în raport cu rezidența turiștilor. Din informațiile disponibile pentru perioada 2008-2014 cu privire la ponderea înnoptărilor rezultă că principalul suport al activităților turistice este reprezentat de turiștii rezidenți, așa cum rezultă din analiza structurii înnoptărilor pe tipuri de turiști. Datele disponibile pun în evidență ponderea relativ mare a înnoptărilor turiștilor rezidenți pe toate palierele de analiză. Astfel, la nivelul regiunii Nord-Vest aceștia au reprezentat peste 85% din totalul înnoptărilor, manifestând o ușoară tendință regresivă. Dacă în 2008 circa 88,4% dintre înnoptări erau realizate de către rezidenți, s-a ajuns ca în 2014 ponderea înnoptărilor rezidenților în numărul total al înnoptărilor regionale să fie de 85,7%. Informațiile disponibile la nivel național arată că în perioada analizată ponderea înnoptărilor rezidenților se situează ușor sub cea înregistrată pe plan regional, având valori cuprinse între 81 și 85%.

Pe ansamblul statelor membre ale Uniunii Europene, ponderea înnoptărilor rezidenților în perioada analizată a fost cuprinsă în general între 55% și 60%, ponderea maximă înregistrându-se în anul 2009 (58,6%). Între anii 2009 și 2014 ponderea înnoptărilor rezidenților a avut o evoluție descendentă, ajungând în 2014 la 54,85%.

Circulația turistică a nerezidenților a fost un alt factor care a influențat într-o anumită măsură activitatea turistică atât la nivelul regiunii Nord-Vest, cât și pe plan național și pe ansamblul celor 28 de state membre ale Uniunii Europene. Între 2008 și 2014 în regiunea Nord-Vest ponderea înnoptărilor nerezidenților a avut valori relativ constante, variind între 11 și 14%. În anul 2009 s-a înregistrat un minim de 11,3%, ponderea maximă regională a nerezidenților consemnându-se în 2014 (14,3%).Comparativ cu valorile înregistrate pe ansamblul Uniunii Europene, ponderile regionale sunt mult mai mici. În anul 2008 ecartul regional-european era de 31,1 puncte procentuale. Acesta a continuat să scadă până în 2010 când a ajuns la 28,3 puncte procentuale, diferența minimă înregistrată comparativ cu media statelor Uniunii Europene.

Perioada 2011-2014 s-a caracterizat printr-o accentuare a discrepanței regional-european, de la 29,7 puncte procentuale în 2011 până la 30,9 puncte procentuale în 2014.

0

10

20

30

40

50

60

70

80

90

100

2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

57.3 58.6 58 56.5 56.16 54.89 54.85

83.8 84.6 82.8 82.9 82.8 82 81.4

88.4 88.7 86.3 86.2 86.2 85.8 85.7

Ponderea înnoptărilor rezidenților în unitățile de cazare turistică


- % din total înnoptări –


57

Ponderile înnoptărilor realizate de nerezidenți în regiunea Nord-Vest s-au situat sub cele înregistrate la nivel național în perioada analizată. Între 2008 și 2011 discrepanța regional-național a manifestat o tendință descendentă, astfel că de la 4,6 puncte procentuale – nivelul maxim înregistrat în 2008 – discrepanța s-a redus în 2011 până la 3,3 puncte procentuale, aceasta fiind amplitudinea minimă regional-național a perioadei analizate. Intervalul 2011-2014 a marcat o ușoară accentuare a decalajului, acesta fiind la sfârșitul perioadei de 4,3 puncte procentuale. 11.2 Atractivitatea zonelor turistice

Circulația turistică este direct dependentă de caracteristicile geografice, de starea elementelor de infrastructură ale diferitelor zone, precum și de atractivitatea oferită de obiectivele turistice. Din acest punct de vedere regiunea Nord-Vest oferă o diversitate aparte, atât din punct de vedere peisagistic, cât și în privința obiectivelor de interes turistic pe care le înglobează. Îmbinarea armonioasă a cadrului natural deosebit cu o serie de puncte de interes pentru vizitatorii rezidenți sau nerezidenți fac din regiune o opțiune de luat în considerare pentru turiști.

Conform informațiilor colectate de Institutul Național de Statistică disponibilizate sub forma bazei TEMPO, în perioada 2008-2014, cele mai vizitate cinci localități (după numărul de înnoptări) au consumat între 68 şi 73% din totalul înnoptărilor realizate pe plan regional. Spre exemplu, în anul 2008 acestea au reprezentat 68,1% din totalul înnoptărilor, pentru ca în 2012 să ajungă la circa 73%. După o ușoară diminuare în anul 2013 (cu 0,3 puncte procentuale față de anul precedent), anul 2014 a marcat o creștere ușoară comparativ cu anul precedent, ajungând până la 73,1%. O analiză a structurii localităților din “top 5” arată că peste 30% din numărul de înnoptări ale rezidenților și nerezidenților s-au concentrat în comuna Sânmartin din județul Bihor, zonă în care se află stațiunile Băile Felix și Băile 1 Mai. Un alt punct de interes turistic regional îl reprezintă municipiul Cluj-Napoca, în care s-au realizat peste 15% din totalul înnoptărilor regiunii Nord-Vest. Infrastructura, obiectivele turistice din zonă și cadrul natural deosebit se constituie în elemente definitorii care transformă această așezare în una dintre cele mai frecventate așezări regionale.

0

10

20

30

40

50

2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014

42.7 41.4 42 43.5 43.84 45.11 45.15

16.2 15.4 17.2 17.1 17.2 18 18.6

11.6 11.313.7 13.8 13.8 14.2 14.3

Ponderea înnoptărilor nerezidenților în unitățile de cazare turistică


- % din total înnoptări


58

11.3. Distribuția înnoptărilor în func ție de gradul de urbanizare

Activitatea turistică în profil teritorial poate fi analizată între altele și prin prisma mediului de rezidență al structurilor de cazare turistică. Din acest punct de vedere distingem cel puțin două categorii importante de turism: turismul urban – respectiv ponderea înnoptărilor realizate în unitățile de cazare din mediul urban (doar marile orașe) în totalul înnoptărilor - respectiv turismul rural - apreciat prin ponderea înnoptărilor în structurile de cazare turistică existente în mediul rural.

Datele disponibile ale EUROSTAT pentru anii 2012-2014 privind turismul urban evidențiază că în plan regional pentru perioada 2012-2014 ponderea înnoptărilor în unitățile de cazare realizate în mediul urban a avut o evoluție ascendentă, ajungând de la 35,7% în 2012 la 42,6% în anul 2014 (+6,92 puncte procentuale). Ponderea regională a turismului urban este superioară celei înregistrate pe ansamblul statelor membre ale Uniunii Europene, decalajul manifestând o tendință ascendentă. Astfel, în 2012 era de 2,57 puncte procentuale, în 2013 a crescut la 4,96 puncte procentuale, pentru ca în 2014 să ajungă la aproape 9 puncte procentuale. Ponderea înnoptărilor realizate în mediul urban pe ansamblul regiunii Nord-Vest a fost mai micăîn comparație cu ponderea realizată la nivelul României pentru acceași perioadă de referință.

Dacă în anul 2012 diferența regional-național era de 7,69 puncte procentuale, anul 2013 a marcat o reducere de decalaj până la 5,58 puncte procentuale, pentru ca la nivelul anului 2014 această discrepanță să fie de doar 3,09 puncte procentuale.

Turismul rural tinde să reprezinte o alternativă tot mai mult luată în considerare în special ca rezultat al procesului de aglomerare a zonelor urbane, cu efecte negative asupra factorilor de mediu și implicit asupra stării de sănătate a populației. Această trăsătură este bine pusă în evidență la nivelul regiunii Nord-Vest, unde între 2012 și 2014 circa 45% dintre înnoptările turistice s-au realizat în zonele rurale. Din datele disponibilizate de către EUROSTAT reiese că în 2012 aproape jumătate dintre înnoptările regionale s-au realizat în zonele

33.12

34

33.79

43.38

44.54

45.7

35.69

38.96

42.61

0 10 20 30 40 50

2012

2013

2014

Turismul urban - ponderea înnoptărilor în unitățile de cazare turistică din mediul urban

(oraşe mari)


- % din totalul nopților petrecute în unitățile de

cazare turistică a regiunilor –

36.1

38.6

37.1

37.5

37.2

33.8

30.6

17.7

15.2

16.8

17.9

19.9

22.1

21.6

4.5

5.1

6.3

6.8

7.3

7.4

12.1

4.6

5.3

6.5

5

4.8

4.8

4.6

3.8

0

4.6

4.3

3.6

4.6

4.2

0 10 20 30 40 50 60 70 80

2008

2009

2010

2011

2012

2013

2014

- % -

Top cinci zone turistice din regiunea Nord-Vest, după ponderea înnoptărilor reziden ţilor şi nerezidenţilor

Stațiunile Băile Felix și Băile 1 Mai Municipiul Cluj-Napoca

Municipiul Oradea Municipiul Baia Mare

Municipiul Satu Mare


59

rurale. Chiar dacă această pondere a manifestat o tendință de scădere în intervalul analizat, s-a menținut peste media realizată pe ansamblul celor 28 de state membre ale Uniunii Europene (cu 13,38 puncte procentuale în 2012, 11,09 puncte procentuale în 2013 și 7,40 puncte procentuale în anul 2014). Ponderea înnoptărilor rurale în fluxurile turistice regionale a fost superioară și celei înregistrate la nivel național, decalajele fiind semnificativ mai mari comparativ cu cele înregistrate față de nivelul UE 28. Decalajul cel mai mare s-a consemnat în 2012 (27,88 puncte procentuale), acesta reducându-se treptat astfel că în anul 2014 a ajuns la 22,20 puncte procentuale.

Din analiza informațiilor privind repartiția înnoptărilor în funcție de gradul de urbanizare putem observa că cele două zone turistice principale atrag cei mai mulți turiști, atât la nivelul regiunii Nord-Vest (circa 85% ) cât și la nivel național (peste 65%) în întreaga perioadă analizată. La nivelul Uniunii Europene se remarcă o repartizare relativ uniformă a numărului de înnoptări pe zonele turistice privite din punct de vedere al gradului de urbanizare (circa 34% în zonele urbane – incluzând aici orașele mijlocii și mari - circa 36% în zonele rurale, pentru ca în orașele mici și suburbii să se consume circa 30% din numărul total al înnoptărilor.

11.4 Capacitatea de cazare în hoteluri și unități similare

Din punct de vedre al metodologiei de colectare a informațiilor specifice la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene există o serie de diferențe în privința sferei de cuprindere în cercetare a unităților de tip hotel și asimilate, întrucât unele institute naționale de statistică (inclusiv cel din România) includ doar hotelurile având o capacitate de cel puțin 10 locuri de cazare.

Analiza ratei de ocupare a camerelor din unitățile de tip hotel și asimilate are ca scop determinarea eficienței activității turistice derulate în vederea optimizării în timp și spațiu a parametrilor acesteia. Informațiile de care dispunem arată că între 2012 și 2014 s-a înregistrat un grad regional de ocupare în continuă creștere: de la un nivel modest de 36,6% în 2012, gradul de ocupare a camerelor hoteliere a depășit 2/3 în 2014, an în care a ajuns la 68,9%. Dacă în 2012 rata de ocupare regională era cu 3,8 puncte procedntuale mai mică decât cea națională, în următorii doi ani seremarcă un ritm superior de creștere a acesteia față de cea determinată la nivelul României. Astfel, în 2013 rata regiunii Nord-Vest depășește 50% și ajunge la 54,2%, fiind cu 11,7 puncte procentuale peste rata națională de ocupare. La sfârșitul anului 2014 rata la nivelul regiunii Nord-Vest a fost de 68,9%, față de 44,1% cât s-a înregistrat în România.

Cunoașterea diferitelor aspecte ale activității turistice din punctul de vedere al eficienței acesteia constituie un suport real pentru valorificarea optimă a resurselor naturale, materiale și umane pe diferitele niveluri teritoriale.

36.29

35.92

36.14

21.79

22.26

21.34

49.67

47.01

43.54

0 20 40 60

2012

2013

2014

Turismul rural - ponderea înnoptărilor în unitățile de cazare turistică din mediul urban

(oraşe mari)


- % din totalul nopților petrecute în unitățile de

cazare turistică a regiunilor –

40.4 42.5 44.136.6

54.2

68.9

0

20

40

60

80

2012 2013 2014

Rata de ocupare a camerelor din hoteluri și unități similare


- % –


60

Sursa şi disponibilitatea datelor Pentru realizarea acestei analize s-au folosit informaţii puse la dispoziţie de EUROSTAT http://ec.europa.eu/eurostat/data/database, informaţii armonizate metodologic pentru a permite realizarea de comparaţii pe diferite paliere de analiză şi interpretare a datelor. Baza de date TEMPO http://statistici.insse.ro/shop, disponibilă la nivelul Institutului Naţional de Statistică.

12. Transporturile

În caracterizarea profilului socio-economic al unor subzone teritoriale, pe lângă indicatorii ce caracterizează direct aceste performanțe, cei privind structura rețelei de transport și parcul de mijloace de transport disponibil joacă un rol extrem de important. Setul de indicatori utilizați în analizele realizate de EUROSTAT se referă în principal la: rata de echipament (numărul de vehicule pe locuitor) - rata de echipament pentru autoturisme și rata de echipament pentru mijloacele de transport public de călători - şi siguranța rutieră.

12.1. Rata de echipare cu autoturisme

Rata de echipare cu autoturisme este un indicator utilizat în statisticile europene şi exprimă numărul de autoturisme la 1000 de locuitori. Se determină pe baza numărului de autoturisme în inventar la sfârşitul anului şi populaţia la 1 ianuarie a anului următor.

Datele furnizate de către EUROSTAT privind rata de echipare cu autoturisme la nivelul României și a regiunii Nord-Vest pun în evidență o evoluție ascendentă a acesteia atât pe plan regional cât și la nivel național. De la 202 autoturisme/1000 de locuitori în 2010, rata pe ansamblul regiunii Nord-Vest a crescut continuu, ajungând în anul 2014 la 247 autoturisme (+22,3%) la 1000 de locuitori. Rata regională nu a depășit rata națională de de echipare cu autoturisme. Între 2010 și 2012 s-a situat sub nivelul național, decalajul având o evoluție regresivă (de la 12 la 2 autoturisme/1000 de locuitori). În ultimii doi ani ai intervalului luat în studiu nivelul ratei regionale a fost identic cu cel înregistrat pe plan național (235 respectiv 247 autoturisme la 1000 de locuitori).

0

200

400

600

2010 2011 2012 20132014

487

214 216 224 235 247202 212222 235 247

Rata de echipare cu autoturisme


- număr de autoturisme la 1000 de locuitori -


61

12.2. Rata de echipare cu autovehicule pentru transportul public de călători

În categoria vehiculelor de transport rutier de călători se includ autocarele, autobuzele și troleibuzele. Rata de echipare se determină identic cu cea pentru autoturisme luând în considerare volumul fizic al parcului de mijloace de transport rutier și populația la 1 ianuarie.

Dezvoltarea sistemelor de transport public este limitată de o serie de obstacole obiective între care amintim: așezările împrăștiate, mai ales în zonele rurale, ceea ce determină pe de-o parte o densitate mai redusă a pasagerilor, dar și o cerere de transport cu evoluție imprevizibilă. În zonele îndepărtate și rurale prestarea unor asemenea servicii poate avea o importanță considerabilă pentru grupurile defavorizate (tineri, persoane în vârstă, persoane cu dizabilități, persoane vulnerabile la sărăcie etc.). Din distribuția ratei de echipare cu autovehicule pentru transportul public de călători pe regiunea Nord-Vest în anii 2010-2014 rezultă că aceasta a înregistrat o creștere permanentă, de la un nivel de 1,7 în 2010 până la 2,0 în 2014. Comparativ cu rata națională de echipare cu autovehicule pentru transportul public de călători, rata regională a fost constant mai mică cu circa 0,2 autovehicule de transport rutier de pasageri la mia de locuitori în fiecare an.

12.3. Rata de echipare cu autovehicule pentru transportul rutier de m ărfuri și alte vehicule utilitare

În categoria vehiculelor destinate transportului rutier de mărfuri sunt incluse camioanele, tractoarele rutiere și alte vehicule speciale. Nivelul ratei de echipare pentru vehiculele utilitare este influențat de o serie de factori între care amintim: sistemele regionale de transport, infrastructura pentru diferitele moduri de transport de marfă, caracteristicile economice ale regiunii etc.

Conform informațiilor de care dispunem, rata de echipare cu autovehicule pentru transportul rutier de mărfuri și alte vehicule utilitare a înregistrat o creștere continuă, atât la nivelul regiunii Nord-Vest cât și pe ansamblul României. Astfel, în regiunea Nord-Vest rata de echipare a înregistrat un nivel de 30,6 vehicule utilitare/1000 locuitori în anul 2010 (-2,0 vehicule /1000 locuitori comparativ cu nivelul național din același an). Nivelul ratei regionale a fost inferior celui național între anii 2010 și 2012 (cu 2,1/1000 în anul 2011 și cu 0,8/1000 în 2013). În anii 2013 și 2014 rata de echipare înregistrată la nivelul regiunii Nord-Vest a fost ușor mai mare față de nivelul național (cu 0,3 respectiv 1,0/1000). La nivelul anului 2013, din datele disponibile furnizate de EUROSTAT rezultă că pe ansamblul celor 28 de state membre ale Uniunii Europene rata de echipare cu autovehicule pentru transportul rutier de mărfuri și alte vehicule utilitare era de 77,8 vehicule/1000 locuitori. Față de acest nivel, nivelul regiunii Nord-Vest e cu 37,7/1000 mai mic. De asemenea rata de echipament la nivel național s-a situat cu 38,0/1000 locuitori sub media Uniunii Europene a anului 2013.

1.71.9 2 2.1 2.1 2.2

1.7 1.8 1.9 1.9 2

0

0.5

1

1.5

2

2.5

2010 2011 2012 2013 2014

Rata de echipare cu autovehicule pentru transport public de călători

(autocare, autobuze și troleibuze)


- numărul de vehicule de transport public la 1000 de

locuitori –

77.8

32.6 36.2 37.6 39.8 42.3

30.6 34.1 36.8 40.143.3

0

20

40

60

80

100

2010 2011 2012 2013 2014

Rata de echipare cu autovehicule pentru transportul rutier de mărfuri și alte vehicule

utilitare


- numărul de vehicule de transport rutier la 1000 de

locuitori –


62

12.4. Siguranța rutieră

În contextul evoluțiilor rapide pe plan demografic, social și economic se acordă o importanță crescândă asigurării unui nivel tot mai ridicat al siguranței rutiere pentru toate categoriile de participanți la trafic, fie că ne referim la pietoni sau la conducătorii diferitelor categorii de vehicule. Între factorii care influențează probabilitatea producerii unui accident rutier menționăm: numărul de km parcurși, calitatea infrastructurii rutiere, caracteristicile parcului auto (vârsta și capacitatea motorului), prezența/absența elementelor de siguranță. Un rol important revine factorului uman (comportamentul șoferilor participanți la trafic).

Pentru a cuantifica efectul măsurilor de siguranță rutieră asupra mediului social se determină o serie de indicatori între care menționăm: numărul persoanelor rănite în accidente rutiere și numărul persoanelor decedate în accidente rutiere, indicatori determinați la un milion de locuitori.

Numărul total de persoane rănite în accidente rutiere în UE-28 a fost de aproximativ 1,4 milioane în 2014 (excluzând Țările de Jos, datele pentru Slovacia sunt din 2013 și pentru Irlanda, începând cu 2012). Numărul de accidente de trafic rutier în UE a fost pe o traiectorie descendentă începând cu anul 2000, când numărul de accidente (excluzând Bulgaria și Portugalia) a fost de peste 1,9 milioane. Rezultatele trebuie interpretate cu grijă deoarece, de exemplu, accidentele rutiere pot implica nerezidenți care călătoresc printr-o regiune sau se află într-o regiune în vacanță, sau vehicule care sunt în tranzit printr-o regiune. Ca atare, regiunile care dispun de coridoare de tranzit sau regiuni cu un număr mare de turiști ar putea prezenta o frecvență mai mare de accidentări și decese.

Informațiile privind numărul răniților în accidente rutiere la un milion de locuitori sunt disponibilizate de către EUROSTAT la nivel național și regional. Din informațiile disponibile pentru intervalul 2010-2014 reiese că în Regiunea Nord-Vest a înregistrat o evoluție nefavorabilă, crescând de la 1322 persoane în 2010 până la un maxim de 1588 persoane rănite în accidentele rutiere în anul 2012. În anul 2013 s-a înregistrat o reducere până la 1373 răniți la un milion de locuitori, pentru ca la sfârșitul anului 2014 la nivel regional să se înregistreze 1433 de

persoane rănite la un milion de locuitori. Comparativ cu indicatorul național, nivelul indicatorului regional pentru intervalul 2010-2014 este constant inferior. Decalajul regional-național a înregistrat o tendință regresivă. Dacă în anul 2010 acesta era de 275 răniți la un milion de locuitori, în anul 2012 a atins nivelul minim (114 răniți la un milion de locuitori), după care s-a observat un nou trend ascendent, astfel că în anul 2014 decalajul era de circa 188 persoane rănite la un milion de locuitori.

O altă categorie de evenimente rutiere o constituie accidentele rutiere mortale. Conform datelor EUROSTAT, în intervalul 2010-2014 la nivelul regiunii Nord-Vest numărul victimelor accidentelor rutiere la un milion de locuitori a înregistrat o evoluție descendentă. În anul 2010 s-au înregistrat 105 persoane decedate în accidente rutiere la 1 milion de locuitori, nivelul indicatorului diminuându-se treptat până la 88 de persoane decedate în accidente rutiere la 1 milion de locuitori în 2014. Numărul victimelor accidentelor rutiere la un milion de locuitori la nivelul regiunii Nord-Vest s-a situat în perioada 2010-2014 sub nivelul național (cu 12 persoane decedate în accidente rutiere la 1 milion de locuitori în anul 2010, pentru ca în 2012 să se înregistreze diferența cea mai mare de 16 persoane decedate în accidente rutiere la 1 milion de locuitori). Ultimii doi ani ai perioadei analizate au marcat o relativă stabilizare a acestui decalaj la circa 3 victime/1 milion de locuitori. Numărul total al victimelor pe drumurile UE-28 aproximativ s-a înjumătățit în ultimele două decenii și s-a situat la o valoare estimata de 26 mii de decese în 2013.

0

0.5

1

1.5

2

2010 2011 2012 2013 2014

1.597 1.658 1.7021.572 1.621

1.322 1.3981.588

1.373 1.433

Numărul persoanelor rănite în accidente rutiere


- la 1 milion de locuitori -


63

Prin prisma evoluției în timp, putem aprecia că siguranța rutieră se află la un nivel relativ redus, motiv pentru care sunt necesare măsuri concertate pentru sporirea gradului de siguranță și confort pentru toți cei care folosesc infrastructura rutieră indiferent de calitatea acestora, pietoni sau conducători de vehicule. Sursa şi disponibilitatea datelor Pentru realizarea acestei analize s-au folosit informaţii puse la dispoziţie de EUROSTAT http://ec.europa.eu/eurostat/data/database.

0

20

40

60

80

100

120

140

2010 2011 2012 2013 2014

117

100 10293 91

105

89 86 90 88

Numărul persoanelor decedate în accidente rutiere


- la 1 milion de locuitori -


64

13. Agricultura

Agricultura reprezintă o componentă importantă a structurii economice naționale din majoritatea statelor membre ale Uniunii Europene, având o contribuție consistentă în nivelul indicatorilor macroeconomici naționali. Statisticile regionale agricole permit cunoașterea unor aspecte relevante: conturile economice pentru agricultură, efectivele de animale, producția de lapte precum și o serie de indicatori de agri-mediu referitori la eroziunea solului determinați cu ocazia recensămintelor de specialitate. 13.1. Conturile economice pentru agricultur ă

Poducția agricolă de bunuri și servicii este activitatea care generează cea mai mare parte a rezultatelor obținute în agricultură. Valoarea producției agricole în timp și spațiu poate fi analizată pe următoarele elemente componente:

- Producția vegetală, inclusiv grădinăritul și horticultura;

- Producția animală; - Serviciile agricole; - Activitățile secundare neagricole ce nu

pot fi disociate de activitatea agricolă (prelucrarea, sortarea și ambalarea produselor agricole), activități care utilizează mijloacele de producție agricolă (agroturism, activități recreative și servicii de amenajare a teritoriului).

Din informațiile furnizate de EUROSTAT privind structura producției agricole pe aceste elemente putem obține o imagine relevantă cu privire la profilul agricol zonal pe diferite subzone teritoriale.

Datele disponibile pentru intervalul 2010-2014 arată că la nivelul regiunii Nord-Vest aproape 2/3 din producția agricolă (circa 63%) a fost generată de producția vegetală. O situație atipică s-a înregistrat în anul 2012, an în care ponderea valorii producției agricole vegetale în valoarea ramurii agricultură a coborât la 56,88%. Ponderea ridicată a producției vegetale poate fi pusă în legătură cu structura și caracteristicile mediului natural, dar și cu factorii climatici specifici diferitelor entități teritoriale. Ponderea producției agricole vegetale regionale în producția totală agricolă a înregistrat în perioada

2010-2014 valori mai mici în comparație cu ponderile înregistrate la nivel național. Spre exemplu, în anul 2010 la nivelul Regiunii Nord-Vest producția vegetală genera 63,56% din valoarea producției agricole regionale, în timp ce la nivelul României ponderea valorii producției agricole vegetale în ansamblul producției agricole a fost de 67,47%. Decalajele înregistrate au avut în timp o evoluție neregulată, oscilând între 3,25 puncte procentuale în anul 2014 și 7,33 puncte procentuale în 2011. În intervalul 2012-2013 acesta a fost de circa 5 puncte procentuale. În anul 2014 ponderea producției vegetale regionale în valoarea producției agricole realizate pe ansamblul Regiunii Nord-Vest a fost cu 11,98 puncte procentuale peste media celor 28 de state membre ale Uniunii Europene.

Producția agricolă animală constituie a doua componentă esențială a producției agricole. Structura acesteia în timp și spațiu este dependentă de o serie de factori, între care un loc important îl ocupă cei geografici, de climă, relief, etc. Gradul de participare a acesteia la realizarea producției totale agricole e semnificativ mai redus comparativ cu cel al producției vegetale, remarcându-se o anumită constanță în evoluția acesteia indiferent că ne referim la regiunea Nord-Vest sau la România în ansamblu. Datele statistice pun în evidență că la nivelul regiunii Nord-Vest creșterea animalelor a contribuit cu circa 27% la realizarea producției agricole totale de bunuri și servicii. Excepție face și aici anul 2012, în care contribuția producției animale la ansamblul producției agricole a fost de peste 32%. Pe ansamblul perioadei 2010-2014 se remarcă faptul că valorile înregistrate la nivel regional sunt superioare valorilor naționale (cu 3,26 puncte procentuale în 2010, cu 5,31 puncte procentuale – nivelul maxim al amplitudinii- în anul 2011, pentru ca în anul 2014 să se

0

50

100

2010 2011 2012 2013 2014

- % -

Ponderea producției vegetale (inclusiv grădinăritul și horticultura) în valoarea

producției agricole



65

înregistreze cel mai mic decalaj, doar 2,62 puncte procentuale. Ponderea înregistrată în anul 2014 pe ansamblul regiunii Nord-Vest s-a situat cu 14,72 puncte procentuale sub media înregistrată la nivelul Uniunii Europene.

Activitățile secundare neagricole asociate au avut o contribuție relativ mică în valoarea producției agricole, atât pe plan regional cât și la nivel național. Regiunea Nord-Vest s-a remarcat prin valori ale ponderii acestei componente peste nivelul național. Dacă în anul 2010 ponderea regională era de 8,92%, în 2014 aceasta a ajuns la 10,91%, fiind mult superioară mediei Uniunii Europene, care în anul 2014 a fost de 3,7%. În același interval de timp, contribuția relativă a acestor categorii de activități la ansamblul valorii producției agricole la nivelul României s-a situat în mod constant sub 10%.

Ponderea valorii serviciilor agricole în ansamblul producției agricole a fost relativ redusă, atât pe plan regional cât și la nivelul României nedepășind 1% cu excepția anului 2014 când pe ansamblul României a reprezentat 1,32%. Ponderile realizate în România și Regiunea Nord-Vest sunt mult mai mici decât ponderea realizată la nivelul statelor membre ale UE 28 (4,8% în anul 2014).

0 10 20 30 40 50

2010

2011

2012

2013

2014- % -

Ponderea producției agricole animaleîn valoarea producției agricole


0.51

0.28

0.34

0.13

0.23

0.86

0.71

0.83

0.95

1.324.80

0 1 2 3 4 5 6

2010

2011

2012

2013

2014

Ponderea valorii serviciilor agricole în valoarea producției agricole- % -


8.92

9.36

10.66

10.69

10.91

7.90

6.92

8.95

8.42

9.193.70

0 2 4 6 8 10 12

2010

2011

2012

2013

2014

Ponderea valorii activităţilor secundare neagricoleîn valoarea producției agricole

- % -



66

13.2. Creșterea animalelor: bovine

Cunoașterea evoluției în timp și spațiu a efectivelor de bovine și a structurii acestora este deosebit de relevantă luând în considerare impactul pe care îl exercită asupra producției agricole (de lapte și carne), dar și asupra mediului înconjurător, având în vedere utilizarea terenurilor pentru pășunat.

Din datele disponibile furnizate de Eurostat pentru intervalul 2003-2013 rezultă că la nivelul regiunii Nord-Vest numărul de bovine a avut o tendință descendentă. Dacă în anul 2003 existau aproape 488 mii de bovine în anul 2013 efectivul acestora a scăzut cu aproape 33% față de 2003 ajungând la 330300 capete. Cea mai mare scădere s-a produs la nivelul anului 2010, an în care comparativ cu 2007 efectivele au scăzut cu aproape 22% (de la 444340 la 346760 capete). Ritmul cel mai redus al scăderii efectivelor s-a înregistrat în anul 2007 comparativ cu 2005 (-31,9%).

La nivelul României, perioada cuprinsă între anii 2003-2013 s-a caracterizat printr-o tendință de scădere a efectivelor de bovine. Cea mai abruptă scădere s-a produs în anul 2010, când comparativ cu 2007 aceasta a fost de 27,2%. Reducerea cea mai mică s-a consemnat în anul 2007, când comparativ cu anul 2005 efectivele de bovine la nivel național s-au redus cu 1,18%.

Numărul total de bovine în UE (cu excepția Croației) a fost de 92 milioane capete în 2003, dar a scăzut pe parcursul ultimului deceniu, până la un nivel de 86,9 milioane capete în 2013; ca atare, variația medie a numărului de bovine a fost de -0.6% pe an.

13.3. Produse agricole: producția de lapte de vacă

Laptele de vacă reprezintă partea cea mai importantă a producției de lapte atât la nivelul UE-28 cât și al României (inclusiv regiunea Nord-Vest). În 2014, producția totală de lapte în UE-28 a fost de 164,9 miliarde de tone, din care 97% a fost de la vaci. Pe ansamblul perioadei 2010-2015 în regiunea Nord-Vest producția de lapte de vacă a fost una oscilantă. Nivelul maxim a fost atins în 2011 (820 mii tone), în creștere cu 12,3% față de anul precedent, an în care s-a înregistrat cea mai mică producție (730 mii tone). În intervalul 2013-2015 producția a înregistrat o evoluție descendentă, ajungând în 2015 la 741,9 mii tone, în scădere cu 2,9% față de anul 2013. La nivelul României se remarcă de asemenea o evoluție sinusoidală a producției de lapte de vacă, aceasta înregistrând nivelul maxim în 2011 (4075 mii tone) în creștere cu 3,32% față de anul anterior. Între 2012 și 2015 producția a manifestat o tendință ascendentă, chiar dacă în 2015 aceasta s-a situat cu 2,9% sub nivelul anului precedent.

0 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100

2005/2003

2007/2005

2010/2007

2013/2010

- % -

Modificarea efectivelor de bovine în perioada 2003-2013

Regiunea Nord-Vest România


67

În cei șase ani supuși analizei producția regională a reprezentat circa 1/5 din producția națională de lapte de vacă.

13.4. Structura terenurilor agricole

Suprafața agricolă utilizată (SAU) descrie suprafața folosită efectiv pentru agricultură. Aceasta include categoriile de terenuri: terenurile arabile, pășuni permanente, culturi permanente, alte terenuri agricole, cum ar fi grădini familiale. În suprafața agricolă utilizată nu sunt incluse terenurile agricole neutilizate, pădurile și terenurile ocupate de clădiri, curțile, drumurile, iazurile etc.

Suprafața agricolă utilizată a UE-28 a fost de 178,1 milioane de hectare în 2014, reprezentând 41% din suprafața totală a terenurilor. Cea mai mare parte a suprafeței agricole în cadrul UE-28 a fost reprezentată de terenurile arabile (60,3%), în timp ce aproape o treime (32,8%) a reprezentat-o pășunile permanente, aproximativ 1,7% plantațiile de pomi fructiferi și arbuști, în timp ce circa 5,3% din SAU a reprezentat-o suprafața consacrată altor utilizări.

Având în vedere importanța geo-economică a terenurilor arabile și pășunilor permanente apreciem ca fiind utilă analiza evoluției în timp a ponderii acestora în ansamblul SAU, atât la nivel regional cât si pe plan național, dar și al ansamblul celor 28 state membre UE.

Datele furnizate de EUROSTAT cu privire la ponderea terenului arabil în SAU arată că între 2010 și 2015 la nivelul regiunii Nord-Vest aceasta a fost de cca 50% în întreaga perioadă (51,36% în 2010; 49,62% în 2011; 49,99% în 2015).

Ponderile înregistrate la nivel regional s-au situat sub cele înregistrate la nivelul celor din UE-28 ( cu 8,9 puncte procentuale în 2010, 10,39 puncte procentuale în 2011, 10,89 puncte procentuale în 2011, pentru ca în 2013 să se înregistreze nivelul maxim al acestei discrepanțe (11,88 puncte procentuale). Ponderea terenului arabil în SAU la nivelul regiunii Nord-Vest a fost mai redusă comparativ cu cea înregistrată la nivelul României, aceasta din urmă situându-se la un nivel de peste 63%. Spre exemplu, în 2010 ponderea regională era mai mică decât cea națională cu 13,25 puncte procentuale. Diferența a continuat să crească pâna în anul 2012 când a ajuns la 14,99 puncte procentuale, după care s-a înregistrat o ușoară aplatizare a acesteia astfel că în anul 2015 era de 13,31 puncte procentuale.

O altă componentă importantă a SAU atât din punct de vedere economic cît și al mărimii suprafețelor o reprezintă pășunile permanente. În regiune21-40a Nord-Vest acestea dețin o pondere relativ mare în SAU regional, pondere ce a înregistrat o creștere continuă între 2010 și 2013 ajungînd de la 46,35% în 2010 la 49,30% în 2013. La sfârșitul anului 2015 ponderea pășunilor a fost de 47,54 % (cu 1,76 puncte procentuale mai mică de 2013, dar cu 1,19 puncte procentuale mai mare decât în 2010. Față de media celor 28 de state membre UE (circa 1/3), ponderea regională a pășunilor permanente în SAU a fost mai mare. Amplitudinea maximă regional minus UE-28 s-a înregistrat în 2013 și a fost de 60,15 puncte procentuale, diferența cea

2011/2010 2012/2011 2013/2012 2014/2013 2015/2014

România 3.32 -4.76 2.19 3.4 -2.93

Regiunea Nord-Vest 12.33 -7.8 0.93 -2.1 -0.68

-10

-5

0

5

10

15

Modificari ale producţiei de lapte de vacă în perioada 2010-2015- % -


68

mai mică înregistrându-se în 2010 (12,93 puncte procentuale).

Ponderile regionale ale pășunilor permanente în SAU s-au situat de asemenea peste cele înregistrate la nivel național (14,23 puncte procentruale în 2010; 15,96 puncte procentuale în 2012 și 13,89 puncte procentuale în anul 2015).

Alte utilizări agricole ale terenurilor au reprezentat o pondere relativ mică din suprafața agricolă utilizată.

2010

2011

2012

2013

2014

2015

51.36

49.62

49.07

48.16

49.72

49.99

64.61

64.33

64.06

62.90

63.47

63.30

60.26

60.01

59.96

60.04

60.28

59.83

UTILIZAREA SUPRAFEŢELOR AGRICOLE- % DIN SUPRAFAŢA AGRICOLĂ UTILIZATĂ –

TEREN ARABIL


2010

2011

2012

2013

2014

2015

46.35

48.27

48.65

49.30

47.80

47.54

32.12

32.49

32.69

33.92

33.45

33.65

33.42

33.60

32.55

32.80

32.76

33.21

UTILIZAREA SUPRAFEŢELOR AGRICOLE- % DIN SUPRAFAŢA AGRICOLĂ UTILIZATĂ –

PĂŞUNI PERMANENTE



69

13.5. Utilizarea terenurilor agricole: păşuni permanente şi plante recoltate verzi de pe terenuri arabile

Regiunea Nord Vest s-a caracterizat în intervalul 2010-2015 prin preponderența pășunilor și a terenurilor arabile cu plante recoltate verzi, acestea ocupând mai mult de jumătate din suprafața agricolă utilizată (SAU). Dacă în 2010 ponderea lor era de 53,72% în anul 2013 a ajuns la 56,80% cu 0,79 puncte procentule mai mult față de 2011 și cu 0,47 puncte procentuale peste nivelul anului 2012. În anul 2014, ponderea pășunilor și a terenurilor arabile cu plante recoltate verzi în SAU a fost de 55,44%, cu 10,54 puncte procentuale peste nivelul mediu înregistrat la nivelul UE 28. Anul 2015 a marcat o reducere ușoară a ponderii acestor categorii de suprafețe pâna la 55,12%, cu 9,97 puncte procentuale peste nivelul statelor membre al UE.

Ponderea pășunilor și a terenurilor arabile cu plante recoltate verzi în total SAU la nivel național a fost de circa 40% în întregul interval 2010-2015, modificările de la un an la altul fiind practic nesemnificative (38,13% în 2010; 38,77% în 2011 și 39,77% în 2015).

Din analiza datelor puse la dispoziție de EUROSTAT rezultă că ponderile regionale s-au situat constant peste cele naționale, decalajul maxim (regional minus național) s-a înregistrat în 2012 (17,29 puncte procentuale).

13.6. Eroziunea solului

Eroziunea solului poate fi definită ca fiind un process complex de roadere și săpare a scoarței terestre prin acțiunea unor agenți externi (apa, vântul, modificarea temperaturii etc.). Eroziunea sub acțiunea apei este una dintre cele mai răspândite forme de degradare a solului în Europa.

Din datele disponibilizate de către EUROSTAT pentru anii 2000 și 2010 se observă că la nivelul regiunii Nord-Vest s-a produs o erodare moderat-scăzută, valorile fiind cuprinse între 2 și 5 tone/hectar/an. Valoarea regională a scăzut de la 3,898 to/ha în 2000 la 3,646 to/ha în 2010 (6,5%). Din datele prezentate reiese că eroziunea solului sub acțiunea apei în regiunea Nord-Vest a fost mai accentuată comparativ cu cea înregistrată pe ansamblul celor 28 de state membre UE (2,710 tone/ha) cu 43,8%, discrepanța crescând la 48,2% în 2010 (UE-28, 2,460 tone/ha).

Un grad de eroziune moderat-scăzută se remarcă și la nivelul României, înregistrându-se 3,049 to/ha în 2000 și 2,845 to/ha în 2010. Valorile regionale ale eroziunii solului sub acțiunea apei au fost mai mari cu cca 28% decât celor naționale (27,8% în anul 2000 și 28,2% în 2010).

Analiza nivelului eroziunii solului prin intermediul apei pe județele componente ale regiunii Nord-Vest pune în evidență că nivelul cel mai ridicat se află în județul Cluj, acesta situându-se cu 49,6% peste media regională în anul 2000 și cu 45,3% în anul 2010. Din punct de vedere al clasificării eroziunii solului la nivel european valorile înregistrate în județul Cluj (5,830 to/ha/an în anul 2000 și 5,297 to/ha/an în 2010) se încadrează în categoria eroziunii moderate (5-10 to/ha/an). Valori ridicate ale eroziunii solului sub acțiunea apei se înregistrează și în județul Sălaj (5,280 to/ha/an în 2000 și 4,889 to/ha/an în 2010). Cel mai redus efect al eroziunii solului prin apă s-a înregistrat în județul Satu Mare (2,349 to/ha/an în 2000 și 2,235 to/ha/an în 2010), valori ce se situează cu 39,7 respectiv 38,7% sub media regională. Valori sub media regională s-au mai înregistrat în județele Maramureș și Bihor în timp ce în județul Bistrița-Năsăud s-au înregistrat valori superioare celor regionale.

0

100

2010 2011 2012 2013 2014 2015

Ponderea pășunilor și a terenurilor arabile cu plante recoltate verzi în total SAU

- % din suprafaţa agricolă utilizată -



70

Următoarele categorii și intervale sunt folosite pentru a clasifica eroziunea solului: Foarte redusă: <1 tonă pe hectar pe an Min: 1 - <2 tone pe hectar pe an Moderată scăzută: 2 - <5 tone pe hectar pe an Moderată: 5 - <10 tone pe hectar pe an Moderată de mare: 10 - <20 de tone pe hectar pe an Ridicat: ≥ 20 tone pe hectar pe an Sursa și disponibilitatea datelor Baza de date on-line a EUROSTAT: http://ec.europa.eu/eurostat/data/database

Eroziunea solului sub acţiunea apei în anul 2010 - tone pe hectar –

DIRECŢIA REGIONALĂ DE STATISTICĂ Bistriţa-Năsăud

Bistriţa, Str. Al. Odobescu, nr. 6, cod 420043 Telefon: 0263233500; Fax: 0263233680 e-mail: [email protected]; web-site: www.bistrita.insse.ro;

INSTITUTUL NAŢIONAL DE STATISTICĂ · 12.1. Rata de echipare cu autoturisme ..... 60 12.2. Rata de...

Documents

Transcript of INSTITUTUL NAŢIONAL DE STATISTICĂ · 12.1. Rata de echipare cu autoturisme ..... 60 12.2. Rata de...