INSTITUTUL NAŢIONAL DE SĂNĂTATE PUBLICĂ · CALITATEA APEI DISTRIBUITE ÎN SISTEM CENTRALIZAT...

INSTITUTUL NAŢIONAL DE SĂNĂTATE PUBLICĂ

CENTRUL NAŢIONAL DE MONITORIZARE A RISCURILOR

DIN MEDIUL COMUNITAR

RAPORTUL

PENTRU

SANATATE

SI MEDIU

2014

CENTRUL NAȚIONAL DE MONITORIZARE A RISCURILOR DIN MEDIUL COMUNITAR 2

COMITET ȘTIINȚIFIC

ANDRA NEAMȚU

ANCA TUDOR

CAMELIA PÂRVAN

ALEXANDRA CUCU

ADRIANA TODEA

Material publicat prin Programul Naţional de Monitorizare a Factorilor Determinanţi din Mediul de Viaţă şi Muncă

RAPORT SĂNĂTATE ȘI MEDIU 2014 3

Cu mulțumiri și respect pentru toți cei care muncesc în domeniul sănătății

și care mai cred în faptul că grija pentru OM și pentru tot ce ne înconjoară

nu înseamnă numai datorie ci și SUFLET.

Andra Neamțu


CUPRINS

CAPITOLUL I

PROTEJAREA SANATATII PUBLICE IN RELATIE CU IGIENA APEI

CALITATEA APEI DISTRIBUITE ÎN SISTEM CENTRALIZAT IN ZONELE CU PESTE 5000 DE

LOCUITORI SAU CU UN VOLUM DE DISTRIBUŢIE A APEI DE PESTE 1000MC/ZI ÎN ANUL 2014

6

CALITATEA APEI DE ÎMBĂIERE DIN ZONELE NATURALE DE ÎMBĂIERE 14

SUPRAVEGHEREA CALITĂŢII APEI POTABILE DISTRIBUITE ÎN SISTEM CENTRALIZAT ÎN

ZONELE DE APROVIZIONARE MICI

23

SUPRAVEGHEREA CAZURILOR DE METHEMOGLOBINEMIE ACUTĂ INFANTILĂ GENERATE

DE APA DE FÂNTÂNĂ 2014

28

MONITORIZAREA APELOR POTABILE ÎMBUTELIATE – ALTELE DECÂT APELE MINERALE

NATURALE SAU DECÂT APELE DE IZVOR

33

EVALUAREA CALITĂȚII CHIMICE ȘI MICROBIOLOGICE A APEI DIN BAZINELE DE ÎNOT 38

COMPARARE INTERLABORATOARE IN DOMENIUL CALITATII APEI POTABILE 43

CAPITOLUL II – PROTEJAREA SANATATII PUBLICE IN RELATIE CU IGIENA

AERULUI SI EFECTUL SCHIMBARILOR CLIMATICE

EVALUAREA IMPACTULUI ASUPRA SĂNĂTĂŢII A POLUANŢILOR ATMOSFERICI ŞI

ADAPTAREA LA EFECTELE SCHIMBĂRILOR CLIMATICE

49

EVALUAREA IMPACTULUI ASUPRA SĂNĂTĂȚII A POLUANȚILOR DIN AERUL AMBIANT ÎN

MEDIUL URBAN

54

CAPITOLUL III – PROTEJAREA SANATATII PUBLICE IN RELATIE CU

EXPUNEREA LA CONTAMINANTI CHIMICI

SUPRAVEGHEREA PRODUSELOR COSMETICE ÎN RELATIE CU SĂNĂTATEA UMANĂ 2014 62

MONITORIZAREA INTOXICATIILOR ACUTE NEPROFESIONALE CU PRODUSE CHIMICE 76

CAPITOLUL IV- PROTEJAREA SANATATII POPULATIEI IN RELATIE CU IGIENA

HABITATULUI UMAN

EVALUAREA RISCULUI ASUPRA STĂRII DE SĂNĂTATE A POPULAȚIEI GENERAT DE

ZGOMOTUL URBAN DIN BUCURȘTI

79

MONITORIZAREA SISTEMULUI DE GESTIONARE A DEȘEURILOR REZULTATE DIN

ACTIVITATEA MEDICALĂ – 2014

82

CAPITOLUL V – PROTEJAREA SANATATII POPULATIEI IN RELATIE CU

IGIENA RADIATIILOR IONIZANTE

MONITORIZAREA EXPUNERII NATURALE LA RADON 94

INFORMAREA ŞI EDUCAREA PENTRU SĂNĂTATE ÎN DOMENIUL RADIAȚIILOR IONIZANTE 97

MONITORIZAREA RADIOACTIVITĂŢII APEI POTABILE CONFORM LEGII 458/2002 101

SUPRAVEGHEREA RADIOACTIVITĂŢII APEI POTABILE ŞI ALIMENTULUI CONFORM

CERINŢELOR EUROATOM 110

SUPRAVEGHEREA CONŢINUTULUI RADIOACTIV AL APELOR MINERALE ŞI EVALUAREA

EFECTULUI ASUPRA STĂRII DE SĂNĂTATE

116

SUPRAVEGHEREA EXPUNERII PROFESIONALE LA RADIAŢII IONIZANTE A PERSONALULUI

MEDICAL

118

SUPRAVECHEREA STĂRII DE SĂNĂTATE A POPULAȚIEI DIN JURUL OBIECTIVELOR

NUCLEARE MAJORE

122

EXPUNEREA MEDICALA A POPULATIEI LA RADIATII IONIZANTE 127

AUDITUL CLINIC AL ACTIVITĂŢII MEDICALE CU RADIAŢII IONIZANTE

132


CAPITOLUL VI - FACTORII DE RISC ALIMENTARI ŞI SĂNĂTATEA

EVALUAREA STĂRII DE NUTRIȚIE A POPULAȚIEI ÎN RELAȚIE CU CONSUMUL ALIMENTAR 139

EVALUAREA CONȚINUTULUI DE ZAHARURI ÎN UNELE PRODUSE ALIMENTARE DESTINATE

COPIILOR

153

EVALUAREA STATUSULUI DE IOD ÎN RÂNDUL POPULAȚIEI 155

ÎNCURAJAREA CONSUMULUI DE SARE IODATĂ 157

ROLUL ALIMENTULUI ÎN IZBUCNIRILE DE TOXIINFECȚII ALIMENTARE DIN ROMÂNIA 159

EVALUAREA RISCULUI CHIMIC ȘI BACTERIOLOGIC AL ALIMENTELOR CU DESTITAȚIE

NUTRIȚIONALĂ SPECIALĂ (ADNS)

165

MONITORIZAREA CALITĂȚII SUPLIMENTELOR ALIMENTARE 174

MONITORIZAREA APELOR MINERALE NATURALE ÎMBUTELIATE 176

ADITIVII ALIMENTARI 179

MATERIALE CARE VIN ÎN CONTACT CU ALIMENTUL 182

ALIMENTELE IRADIATE 192

MONITORIZAREA ALIMENTELOR CU ADAOS DE VITAMINE, MINERALE ŞI ALTE

SUBSTANŢE 194

CAPITOLUL VII – PROTEJAREA SANATATII SI PREVENIREA

IMBOLNAVIRILOR ASOCIATE FACTORILOR DE RISC DIN MEDIUL DE MUNCA

BOLILE PROFESIONALE ÎN ROMÂNIA – ASPECTE ALE MORBIDITĂȚII PROFESIONALE 198

PREVENIREA AFECȚIUNILOR CAUZATE DE ACTIVITĂȚI CU EFORT FIZIC MARE,

TRANSPORT ȘI MANIPULARE DE GREUTĂȚI PRIN RESPECTAREA PREVEDERILOR LEGALE

DE SĂNĂTATE ȚI SECURITATE ÎN MUNCĂ

200

SUPRAVEGHEREA EXPUNERII PROFESIONALE LA AGENȚI CANCERIGENI,

MUTAGENI,AZBEST ȘI CONTROLUL MĂSURILOR PENTRU PROTEJAREA SĂNĂTĂȚII FAȚĂ

DE ACEST RISC

203

EVALUAREA STĂRII DE SĂNĂTATE A LUCRĂTORILOR AGRICOLI ÎN EXPUNEREA LA

PESTICIDE

205

EXPUNEREA PROFESIONALĂ LA RADIAȚII IONIZANTE 212

EXPUNEREA PROFESIONALĂ LA CÂMPURI ELECTROMAGNETICE 216

SUPRAVEGHEREA EXPUNERII LA FACTORII DE RISC OCUPAȚIONALI A PERSONALULUI

MEDICO-SANITAR

220


CAPITOLUL I

PROTEJAREA SĂNĂTĂȚII PUBLICE ÎN RELAȚIE CU IGIENA APEI

CALITATEA APEI DISTRIBUITE ÎN SISTEM CENTRALIZAT ÎN ZONELE

CU PESTE 5000 DE LOCUITORI SAU CU UN VOLUM DE DISTRIBUȚIE A APEI DE

PESTE 1000MC/ZI ÎN ANUL 2014

Anca Tudor, Cătălin Staicu, DSP teritoriale

Raportul calităţii apei potabile în zonele mari de aprovizionare, cu peste 5000 de locuitori sau

cu un volum de distribuţie de peste 1000mc/zi este efectuat ca urmare a cerinţelor de

raportare solicitate de către CE, începând cu anul 2007.

Cerinţele de raportare formulate de către INSP prin CNMRMC urmăresc respectarea atât a

legislaţiei naşionale în domeniu, respectiv Legea calităţii apei potabile 458/2002 R1 şi HGR

974/2004 cu modificările şi completările ulterioare, cât şi cerinţele Ghidului de raportare

elaborat de către CE. În prezentul Raport sintetic vom aborda pe scurt doar cerinţele

formulate în legislaţia naţională şi transmise de către toţi specialiştii DSP teritoriale în

vederea întocmirii acestui Raport. Subliniem încă o dată că toate DSP-urile teritoriale au

răspuns conform machetei de raportare, macheta ce a inclus şi cerinţe formulate în Ghidul de

raportare al CE.

Atât Monitorizarea de audit cât şi monitorizarea de control se efectuează conform

prevederilor Legii 458/2002 R1 şi a HGR 974/2004 cu modificările şi completările ulterioare.

Directiile de Sănătate Publică au obligaţia de a aviza planurile/calendarul de monitorizare

prezentat de operatorul de apă la începutul anului calendaristic. Costul analizelor pentru

monitorizarea de audit este suportat de către porducătorul/distribuitorul de apă potabilă.

Frecvenţa de prelevare a probelor de apă trebuie stabilită, atât pentru monitorizarea de audit

cât şi pentru monitorizarea de control, conform prevederilor legale (Legea 458/2002 R1 şi

HGR 974/2004 cu modificările şi completările ulterioare.).

Dat fiind că în viitor se preconizează modificarea Directivei calităţii apei potabile, luându-se

în calcul prezentarea de aspecte ce sunt parte a Directivei Cadru Apă, am considerat util a

specifica câteva din precizările Ministerului Mediului, privind dezvoltarea sistemului

resurselor de apă. Acestea sunt următoarele:

• durabilitatea aspectelor fizice – ceea ce înseamnă menţinerea circuitului natural al apei şi

a nutrienţilor;

• durabilitataea mediului – „toleranţa zero” pentru poluarea care depăşeşte capacitatea de

autoepurare a mediului. Nu există efecte pe termen lung sau efecte ireversibile asupra

mediului;

• durabilitatea socială – menţinerea cerinţelor de apă precum şi a dorinţei de a plătii

serviciile de asigurare a resurselor de apă;

• durabilitatea economică – susţinerea economică a măsurilor care asigură un standard

ridicat de viaţă din punct de vedere al apelor pentru toţi cetăţenii;

• durabilitatea instituţională – menţinerea capacităţii de a planifica, gestiona şi opera

sistemul resurselor de apă.

Gospodărirea durabilă a resurselor de apă are la bază managementul integrat al acestora care

asigură ca serviciile realizate de sistemul resurselor de apă să satisfacă obiectivele prezente

ale societăţii fără a compromite abilitatea sistemului de a satisfice obiectivele generaţiilor

viitoare, în condiţiile păstrării unui mediu curat.


Managementul integrat al resurselor de apă presupune:

1) Integrarea sistemului resurselor naturale de apă

- A sistemului resurselor naturale de apă care este reprezentat de ciclul hidrologic şi

componentele sale: precipitaţii, evaporaţia, scurgerea de suprafaţă şi scurgerea subterană.

- Menţinerea bilanţului hidrologic şi a raporturilor dintre componentele sale, are la bază

legăturile biofizice dintre păduri, pământ şi resursele de apă dintr-un bazin hidrografic, şi este

esenţial pentru utilizarea durabilă a sistemului reusurselor naturale de apă.

2) Integrarea infrastructurii de gospodărire a resurselor de apă în capitalul natural

- Realizarea unei infrastructuri de gospodărire a apelor “prietenoasă” faţă de mediu care să

asigure atât alimentarea optimă cu apă a folosinţelor şi reducerea riscului producerii de

inundaţii cât şi conservarea şi creşterea biodiversităţii ecosistemelor acvatice.

3) Integrarea folosinţelor de apă

- Alimentarea cu apă a populaţiei, industriei şi agriculturii şi conservarea ecosistemelor

acvatice sunt abordate sectorial în mod tradiţional. Majoritatea folosinţelor de apă solicită

resurse de apă în cantităţi din ce în ce mai mari şi de calitate foarte bună. Rezolvarea ecuaţiei

resurse-cerinţe de apă şi protecţia resurselor de apă necesită analiza folosinţelor la nivel de

bazin hidrografic.

- Managementul resurselor de apă necesită implicarea tuturor părţilor interesate – publice şi

private – la toate nivelurile şi la momentul portivit. Deciziile şi acţiunile în domeniul

managementului integrat al resurselor de apă trebuie luate, de toţi cei care pot fi afectaţi, la

nivelul corespunzător cel mai adecvat (pricipiul subsidiarităţii).

4) Integrarea amonte – aval

- Folosinţele din amonte trebuie să recunoască drepturile folosinţelor din aval privitoare la

utilizarea resurselor de apă de bună calitate şi în cantitate suficientă.

- Poluarea excesivă a resurselor de apă de către folosinţele din aval.

- Toate acestea necesită dialog pentru a reconcilia necesităţile folosinţelor din amonte şi din

aval.

5) Integrarea resurselor de apă în politicile de planificare

- Apa este unul dintre elementele fundamentale ale vieţii şi în acelaşi timp un factor care

condiţionează dezvoltarea socială şi economică, fiind adesea un factor limitativ. Societatea şi

economia se vor putea dezvolta numai în măsura în care se va dezvolta şi gospodărirea

apelor, această condiţionare marcând rolul şi importanţa activităţii în contextul dezvoltării

durabile.

- Managementul integrat al resurselor de apă are la bază, în conformitate cu prevederile

Directivei Cadru 2000/60 a Uniunii Europene, Planul de Management al bazinului

hidrografic. Pe baza cunoaşterii stării corpurilor de apă, acest Plan stabileşte obiectivele ţintă

pe o durată de şase ani şi propune la nivel de bazin hidrografic măsuri pentru atingerea stării

bune a apelor în vederea utilizării durabile a acestora.


Rezultate 2014

Numărul zonelor mari de aprovizionare cu apă potabilă în anul 2014 a fost de 335.

Rezultatele sintetice pentru zonele mari de aprovizionare sunt următoarele:


Judet Anul Zap Mari

Judet Anul Zap Mari

ALBA 2014 9

HARGHITA 2014 7

ARAD 2014 13

HUNEDOARA 2014 12

ARGEŞ 2014 11

IALOMIŢA 2014 7

BACĂU 2014 8

IAŞI 2014 9

BIHOR 2014 14

ILFOV 2014 8

BISTRIŢA-NĂSĂUD 2014 7

MARAMUREŞ 2014 9

BOTOŞANI 2014 2

MEHEDINŢI 2014 2

BRĂILA 2014 5

MUREŞ 2014 15

BRAŞOV 2014 10

NEAMŢ 2014 5

BUCUREŞTI 2014 6

OLT 2014 4

BUZĂU 2014 6

PRAHOVA 2014 29

CĂLĂRAŞI 2014 5

SĂLAJ 2014 5

CARAŞ SEVERIN 2014 6

SATU MARE 2014 4

CLUJ 2014 15

SIBIU 2014 5

CONSTANŢA 2014 26

SUCEAVA 2014 8

COVASNA 2014 5

TELEORMAN 2014 6

DÂMBOVIŢA 2014 6

TIMIŞ 2014 7

DOLJ 2014 9

TULCEA 2014 2

GALAŢI 2014 4

VÂLCEA 2014 3

GIURGIU 2014 3

VASLUI 2014 4

GORJ 2014 7

VRANCEA 2014 7

Judetul Parametrii

Monitorizati

Parametrii cu analize neconforme

(depăşire CMA)

Total analize efectuate

Total analize neconforme

ALBA 33 9 32096 409

ARAD 31 4 21052 168

ARGEŞ 39 4 71054 271

BACĂU 34 3 118978 262

BIHOR 38 19 31759 578

BISTRIŢA-NĂSĂUD 42 8 72658 285

BOTOŞANI 31 6 8869 143

BRĂILA 32 6 10077 501

BRAŞOV 48 7 95170 55

BUCUREŞTI 57 4 133108 3171

BUZĂU 27 3 10164 45

CĂLĂRAŞI 34 12 28412 495

CARAŞ SEVERIN 13 7 10651 410

CLUJ 42 4 59452 196

CONSTANŢA 34 9 18626 404

COVASNA 23 13 72770 1894

DÂMBOVIŢA 35 15 48261 411

DOLJ 25 15 523063 1205


Judetul Parametrii

Monitorizati

Parametrii cu analize neconforme

(depăşire CMA)

Total analize efectuate

Total analize neconforme

GALAŢI 41 1 15645 391

GIURGIU 18 0 1432 0

GORJ 21 3 6174 40

HARGHITA 21 7 6418 77

HUNEDOARA 33 0 7892 0

IALOMIŢA 50 10 8056 78

IAŞI 41 7 12621 33

ILFOV 30 10 5164 148

MARAMUREŞ 40 11 11114 146

MEHEDINŢI 59 4 16354 99

MUREŞ 42 5 20073 1021

NEAMŢ 21 0 31220 0

OLT 22 6 28399 1008

PRAHOVA 36 10 22224 106

SĂLAJ 33 3 10676 101

SATU MARE 30 8 18076 935

SIBIU 50 7 17406 139

SUCEAVA 35 6 420749 50

TELEORMAN 20 1 32250 1721

TIMIŞ 26 0 28200 0

TULCEA 27 4 5259 171

VÂLCEA 30 10 15953 84

VASLUI 24 6 5435 297

VRANCEA 19 4 21963 21


CONCLUZII

Analiza datelor aferente anului 2014 confirmă faptul că aplicarea prevederilor legislative din

domeniu a contribuit la o creștere a calității apei potabile distribuite în sistem centralizat în

zonele mari de aprovizionare.

Tendinţa constată la nivelul ţării privind capacitatea de analiză a calităţii apei potabile

distribuite în sistem centralizat în zonele mari de aprovizionare este de îmbunătăţire a

monitorizării de audit şi de control prin întărirea capacităţilor tehnice de laborator atât la

nivelul operatorilor de apă cât şi la nivelul DSP teritoriale. Numărul parametrilor

monitorizaţi/ judeţ este în creştere faţă de anii precedenţi, iar procentul de analize neconforme

(depăşirea Concentraţiei Maxime Admise a parametrului analizat) este într-o sensibilă

diminuare.

S-au înregistrat progrese în multe domenii dar au fost identificate şi următoarele aspecte și

provocări:

1.Alimentarea cu apă potabilă având parametrii de calitate în conformitate cu normele impuse

de legislaţie (respectarea concentraţiilor maxime admise), în special în zonele rurale şi în cele

în care statusul economic este scăzut, ar trebui îmbunătăţită, în special prin accesarea de

fonduri europene destinate realizării şi/sau perfecţionării sistemului de tratare şi distribuţie a

apei potabile. De asemenea, se impun abordări specifice fiecări zone de aprovizionare în

parte privind gestionarea informaţiilor bazate pe riscuri specifice ( de exemplu, profilul

microbiologic şi fizico-chimic al sursei de apă destinată potabilizării, capacitatea economico-

financiară locală, istoricul geologic al viitoarei zone de captare, etc).

2.Abordările bazate pe riscuri pentru gestionarea surselor de alimentare cu apă ar permite o

monitorizare și o analiză a parametrilor mai eficiente din punctul de vedere al costurilor în

raport cu riscurile identificate și ar oferi garanții mai bune pentru protecția sănătăţii populaţiei

aprovizionate.

3.Metodologiile de monitorizare și de analiză ar trebui să reflecte cele mai recente progrese

științifice și tehnologice din domeniu.

4.Informațiile științifice noi cu privire la parametrii chimici și la alți parametri în raport cu

lista parametrilor privind apa potabilă din actuala legislaţie ar trebui luate în considerare în

conformitate cu revizuirea în curs a orientărilor OMS privind calitatea apei potabile, inclusiv

poluanții emergenți.

5.Tehnologia modernă a circuitului informațional și accesul mai ușor la informațiile privind

mediul ar trebui utilizate în mod constant şi uniform pentru a furniza consumatorilor date

actualizate în timp real precum și pentru a explora modul de corelare a diferitelor date de

monitorizare a calităţii apei brute şi apei potabile cu raportarea și informarea corectă a

consumatorilor.


CALITATEA APEI DE ÎMBĂIERE DIN ZONELE NATURALE DE ÎMBĂIERE

Ioana-Rodica Lupşa -CRSP Timişoara, DSP teritoriale

În ţările membre UE se aplică legislaţia aferentă (Directivele 76/160/CEE şi 2006/7/CE)

îndeplinirii scopului de protejare a sănătăţii populaţiei prin prevenirea îmbolnăvirilor asociate

factorilor de risc din apele de îmbăiere; acestea au fost transpuse în România prin următoarea

legisalţia: HG nr. 459/2002; HG nr. 88/2004; HG nr. 546/2008, modificată şi completată cu

HG nr. 389/2011; Ord. MS nr. 183/2011.

Obligaţia României, ca stat membru UE, este de a raporta anual la CE calitatea apei de

îmbăiere din zonele naturale de îmbăiere, conform legislaţiei menţionate şi a indicaţiilor

transmise de către responsabili.

1.Metodologie

DSP-urilor teritorale, în prima etapă, înaintea începerii sezonului de îmbăiere, au desfăşurat

activitatea de identificare a zonelor de îmbăiere naturale amenajate (autorizate şi

neautorizate) şi a celor neamenajate, cu localizarea lor geografică (consemnarea

coordonatelor GPS a fiecărei zone de îmbăiere identificate), conform unor machete

transmise. Zonele identificate au fost evaluate şi inspectată conform anexei 1 din HG

nr.88/2004, cu stabilirea duratei sezonului de îmbăiere, cât şi a numărului de persoane care

utilizează zona în sezonul de îmbăiere. Apoi s-a stabilit calendarul de monitorizare a calităţii

apei de îmbăiere pentru fiecare zonă naturală de îmbăiere amenajată şi neamenajată, punctele

de prelevare a probelor de apă, frecvenţa recoltărilor. Datele din activităţile de mai sus

trebuiau transmise până la data de 15 mai la CRSP Timişoara. Calendarul recoltărilor a fost

transmis MS pentru a fi postate pe site.

În etapa a doua - 1 iunie – 15 septembrie, s-au desfăşurat activităţile de recoltarea de probe de

apă din punctele stabilite şi efectuarea determinărilor indicatorilor microbiologici şi fizico-

chimici conform calendarului stabilit. DSP Constanţa şi Tulcea au postat datele

monitorizărilor pe site-urile proprii (http://www.dspct.ro/s48/local-seasonal-results/,

http://www.dspjtulcea.ro/index.php?l=ro&t=107) şi le-au transmis către CRSPT.

În etapa a treia - 15 septembrie – 15 octombrie, DSP-urile teritoriale care au identificat zone

de îmbăiere naturale pe teritoriul lor (conform machetelor indicate), au transmis datele

obţinute în urma monitorizării zonelor naturale de îmbăiere către CRSP Timişoara.

Înainte de data de 15 mai CRSP Timişoara a întocmit şi transmis INSP şi MS lista cu zonele

naturale de îmbăiere amenajate, identificate, cât şi calendarul de monitorizare a calităţii apei

de îmbăiere.

În perioada 15 octombrie – 31 decembrie 2014 s-a realizat baza de date privind calitatea apei

de îmbăiere din zonelor naturale de îmbăiere amenajate şi a fost postată pe site-ul EIONET.

Activitatea de elaborare a raportului naţional anual privind calitatea apelor din zonele

naturale de îmbăiere amenajate şi neamenajate a continuat şi în primele trei luni ale anului

2015, cu identificarea de neconformităţi specifice domeniului şi a propunerilor de măsuri în

vederea eliminării riscurilor posibile şi a evitării posibilului impact asupra sănătăţii populaţiei

ţintă.

http://www.dspct.ro/s48/local-seasonal-results/

http://www.dspjtulcea.ro/index.php?l=ro&t=107


2.Inventarierea zonelor naturale amenajate pentru apele de îmbăiere şi stabilirea

calendarului de monitorizare a calităţii apei şi monitorizarea calităţii apei de îmbăiere

din zonele inventariate

Pentru sezonul de îmbăiere 2014 (1 iunie – 15 septembrie) 16 DSP-uri teritoriale au raportat

prezenţa de zone de îmbăiere.

Inventarierea zonelor naturale de îmbăiere a decelat pe teritoriul României un număr de 103

zone.

Rezultatele monitorizării calităţii apei de îmbăiere relevă faptul că doar în judeţul Constanţa

(48) şi Tulcea (2) există zone monitorizate cu o frecvenţă corectă şi sunt calitativ bune pentru

a fi utilizate ca ape de îmbăiere fără a periclita sănătatea populaţiei care le utilizează. Datele

aferente acestor zone au fost raportate la CE în luna decembrie 2014 (postate pe EIONET –

EEA), conform cerinţelor din legislaţia română şi a indicaţiilor grupului de experţi

responsabil. Raportul a fost transmis INSP-CNMRMC pentru evaluare şi transmitre către MS

şi se prezintă integral la pct 2.1. iar celelalte zone la pct. 2.2.

2.1.Raport naţional la CE privind calitatea apei de îmbăiere din zonele naturale amenajate

pentru îmbăiere

2.1.1. MS are obligaţia de a întocmi anual Raportul Naţional privind Calitatea Apelor de

Îmbăiere (RNCAI).

Pentru realizarea RNCAI 2014 s-au desfăşurat activităţile în două etape distincte:

- inventarierea zonelor naturale amenajate pentru apele de îmbăiere şi stabilirea calendarului

de monitorizare a calităţii apei;

- monitorizarea calităţii apei de îmbăiere din zonele inventariate

2.1.2. Inventarierea zonelor naturale amenajate pentru apele de îmbăiere şi stabilirea

calendarului de monitorizare a calităţii apei

INSP – CRSP Timişoara a solicitat Direcţiilor de Sănătate Publică judeţene întocmirea, în

colaborare cu administraţiile bazinale de apă (ABA), întocmirea până la data de 15 mai a

listei cu zonele naturale amenajate pentru îmbăiere.

Pentru alcătuirea acestei liste s-au luat în considerare:

a) numărului de persoane (care utilizează zonele) pe care direcţia de sănătate publică îl

consideră ca fiind mare, în baza tendinţelor ultimilor ani, infrastructură şi serviciile asigurate

sau alte măsuri luate pentru a încuraja îmbăierea;

b) informaţiile privind calitatea apelor de suprafaţă primite de la ABA;

c) sugestiile, observaţiile şi/sau reclamaţii formulate de publicul interesat consultat în acest

sens.

Până la data de 15 mai, conform legislaţiei în vigoare, DSP Constanţa şi DSP Tulcea au

transmis către CRSP Timişoara listele cu zonele de îmbăiere şi calendarul de recoltare

pentru efectuarea analizelor la apele de îmbăiere. Raportarea zonelor de îmbăiere se

efectuează de către România din anul 2007 pentru zone costiere. Faţă de zonele din lista din

anul 2013 nu s-au adăugat zone noi de îmbăiere.

Sezonul de îmbăiere în anul 2014 a fost în perioada 1 iunie – 15 septembrie.


Pentru fiecare apă de îmbăiere identificată şi cuprinsă în lista menţionată mai sus DSP CT şi

TL au stabilit punctele de monitorizare şi au determinat coordonatele spaţiale ale acestora.

Punctul de monitorizare pentru fiecare zonă a fost stabilit de către specialiştii din DSP CT şi

TL în locaţia unde s-a estimat cel mai mare numar de utilizatori sau s-a prognozat cel mai

mare risc de poluare, luand in considerare profilul apei de îmbaiere din anii precedenţi. S-a

stabilit un singur punct de monitorizare pentru fiecare zonă conform instrucţiunilor de

raportare la CE (EIONET).

Lista apelor de îmbaiere identificate, continând şi punctele de monitorizare stabilite,

coordonatele acestora, precum şi programul calendaristic de monitorizare, au fost

recepţionate de către INSP-CRSPT înainte de data de 20 mai.

Acestea au fost transmise MS, pe site-ul căruia a fost afişată

(http://www.ms.gov.ro/?pag=182 „Lista zonelor de îmbăiere propuse pentru sezonul 2014”),

astfel încat să poată fi consultată de potenţialii utilizatori.

De asemea, datele din listă cuprinzând zonele de îmbăiere au fost introduse într-o machetă

unică furnizată de EIONET în format Excel. Sheet-urile „BWQD_2006_IdentifiedBW”

(codificarea zonelor de îmbăiere, coordonate geografice, tipul şi categoria de apă) şi

„BWQD_2006_SeasonalInfo” (intervalul sezonului de îmbăiere, clasificarea din punct de

vedere calitativ a apei de imbăiere, numărul de sezone pentru care se face interpretarea

datelor, activităţile cu publicul) au fost postate pe platforma EIONET înaintea începerii

sezonlui de îmbăiere (01.06.2013 – 15.09.2013).

Conform Ordinului MS 1030/2009 privind aprobarea procedurilor de reglementare sanitara

pentru proiectele de amplasare, amenajare, construire si pentru functionarea obiectivelor ce

desfasoara activitati cu risc pentru starea de sanatate a populatiei, fiecare zona naturală

amenajată pentru îmbăiere necesită autorizare sanitară de funcţionare. Evaluarea condiţiilor

plajelor oferite de operatorul ei previne apariţia riscurilor pentru sănătate utilizatorilor

acestora.

În cazul DSP CT s-au identificat şi raportat 48 zone amenajate. Toate zone identificate se

situează la Marea Neagră. DSP TL a identificat şi raportat 2 zone autorizate. O zonă se află la

Marea Neagră, iar cea de-a doua la Lacul Ciuperca (apă dulce).

2.1.3. Monitorizarea calităţii apei de îmbăiere din zonele inventariate

DSP CT şi TL au prelevat probele conform caledarului stabilit în presezon.S-au respectat

cerinţele legislative privind intervalul de monitorizare:

- prima recoltare de probe pentru monitorizare s-a efectuat cu 15 zile înainte de începerea

sezonului de îmbăiere;

- în timpul sezonului de îmbăiere, probele de apă de îmbăiere au fost prelevate din fiecare

punct de monitorizare la un interval de două săptămâni, într-un termen de maximum 4 zile de

la data specificată în programul calendaristic de monitorizare – cu excepţia unei recoltări din

Tulcea din cauza condiţiilor meteo.

Începând cu sezonul de îmbăiere 2012 raportarea la CE privind monitorizarea parametrilor

analizaţi în apele de îmbăiere s-au restrâns la doi parametri microbiologici. Aceştia sunt

prevăzuţi în coloana A din anexa nr. 1 "Parametrii de calitate" la HG nr. 546/2008,

realizandu-se urmatoarele echivalari:

http://www.ms.gov.ro/?pag=182


a) parametrul Enterococi intestinali monitorizat în conformitate cu anexa nr. 1 "Parametrii de

calitate" la HG nr. 546/2008 se echivaleaza cu parametrul Streptococi fecali prevazut la nr.

crt. 3 din anexa la Normele de calitate pentru apa din zonele naturale amenajate pentru

îmbaiere, aprobate prin HG nr. 459/2002, cu modificările ulterioare;

b) parametrul Escherichia coli monitorizat în conformitate cu anexa nr. 1 "Parametrii de

calitate" la Hotararea Guvernului nr. 546/2008 se echivaleaza cu parametrul Coliformi fecali

prevazut la nr. crt. 2 din anexa la Normele de calitate pentru apa din zonele naturale

amenajate pentru îmbăiere, aprobate prin HG nr. 459/2002, cu modificările ulterioare.

Pentru analizarea parametrilor microbiologici Enterococi intestinali şi Escherichia coli, DSP

CT şi TL în cadrul monitorizării apelor de îmbăiere au utilizat metodele de referinţă

prevăzute în anexa nr. 1 "Parametrii de calitate" la HG nr. 546/2008, respectiv în Directiva

2006/76/EC.

Pentru prelevarea probelor pentru analizele microbiologice menţionate mai sus DSP CT şi TL

au respectat procedura prevăzută în anexa nr. 5 "Reguli de prelevare a probelor pentru analize

microbiologice" la HG nr. 546/2008, respectiv în Directiva 2006/76/EC.

2.1.4. Interpretarea rezultatelor probelor analizate

Pentru anul 2014 INSP – CRSP Timişoara este desemnat de către MS, responsabil privind

raportarea la CE a calitatăţii apelor de îmbăiere. Astfel rezultatele analizelor de monitorizare

efectuate în sezonul de îmbăiere din anul 2014 de către DSP CT şi TL au fost transmise către

INSP – CRSP Timişoara care a centralizat datele, evaluarea anuala a calităţii fiecarei ape de

îmbăiere şi a completat conform machetei furnizate de EIONET (BWQ_2006.xls) sheet-ul

„BWQD_2006_MonitoringResults” (data prelevării probelor de apă, rezultatele analizelor

pentru enterococi intestinali şi E. coli).

Pentru interpretarea anuală a rezultatelor s-a avut în vedere legislaţia în vigoare amintită, cât

şi indicaţiile specialiştilor din cadrul pentru CE şi EIONET.

Astfel, reevaluare sheet-ului „BWQD_2006_SeasonalInfo” pentru clasificarea apelor de

îmbăiere s-a efectuat conform indicaţiilor pentru „perioadă de tranziţie”.

2.1.4.1.Judeţul Constanţa

Situaţia conformităţii zonei naturale de îmbăiere amenajate şi raportate la CE din

judeţul Constanţa, din punct de vedere al calităţii apei de îmbăiere pe baza rezultatelor

din buletinele de analize microbiologice (Enterocici intestinali şi E. coli), în anul

2014 este prezentată în tabelul nr.1.

Tabelul nr.1

2.1.4.2.JudeţulTulcea Situaţia conformităţii zonei naturale de îmbăiere amenajate din judeţul Tulcea, din punct de

vedere al calităţii apei de îmbăiere pe baza rezultatelor din buletinele de analize

microbiologice (Enterocici intestinali şi E. coli), în anul 2014 este prezentată în tabelul nr.2.

Tip de apă

SUMA: 48

C(I)

nr.

C(I)

%

C(G) nr C(G)

%

NF nr. NF % NC

nr.

NC % Stop nr. Stop

%

mare 48 100 24 50 0 0 0 0 0 0


Tabelul nr.2

Tip de apă SUMA: 2

C(I)

nr.

C(I)

%

C(G)

nr

C(G)

%

NF nr. NF % NC

nr.

NC

%

Stop

nr.

Stop%

mare 1 100 0 0 0 0 0 0 0 0

lac 1 100 0 0 0 0 0 0 0 0

2.1.4.3. România

Situaţia conformităţii zonei naturale de îmbăiere amenajate din România, din punct de vedere

al calităţii apei de îmbăiere pe baza rezultatelor din buletinele de analize microbiologice, în

anul 2013 este prezentată în tabelul nr.3.

Tabelul nr.3

Tip de apă

SUMA: 50

C(I)

nr.

C(I) % C(G)

nr

C(G)

%

NF nr. NF % NC nr. NC % Stop nr. Stop%

mare 49 100 24 48,98 0 0 0 0 0 0

lac 1 100 0 0 0 0 0 0 0 0

TOTAL 50 100 24 48,00 0 0 0 0 0 0

Nu au fost semnalate zone interzise sau restrictionate pe perioada sezonului de imbaiere

2014.

Conform tabelului nr. 3, toate zonele naturale amenajate pentru imbaiere raportate de

România la CE in anul 2014, pentru care s-au efectuat analiza apei de imbaiere, au fost

conforme ca frecventa de prelevare si valori determinate, cu valorile obligatorii din legislatia

in vigoare in Romania.

Din totalul de 50 zonele naturale amenajate pentru imbaiere raportate de România la CE in

anul 2014, pentru care acestea au efectuat analiza apei de imbaiere, doar 24 (48,00%) au fost

conforme ca frecventa de prelevare si valori determinate, cu valorile de referinta din

legislatia in vigoare in Romania. In toate aceste zone apa de imbaiere este de tip marin.

Pe parcursul sezonului de îmbăiere 2014 nu s-au semnalat poluări pe termen scurt şi nu s-a

declarat existenta vreunei situatii anormale. Astfel sheet-

urile„BWQD_2006_AbnormalSituations” pentru consemnarea perioadelor cu situaţii

anormale şi „BWQD_2006_ShortTermPolut” pentru consemnarea episoadelor de poluare pe

termen scurt, nu au fost completate. Inundaţiilel din vara anului 2014 din ţara vecină Bulgaria

nu au influenţat negativ calitatea apei marine de pe litoralul românesc deoarece curenţii

marini se deplasează predominant din nord spre sud.

DSP CT şi TL nu au fost nevoite să ia măsuri speciale de management în zonele lor de

îmbăiere deoarece nu s-au constatat modificari ale calitatii apei de îmbaiere datorită

monitorizarii şi nu s-a identificat nici un risc de apariţiei unor consecinţe negative asupra

sănătăţii utilizatorilor.

„BWQ_2006_2014” a fost postat pe platforma EIONET la data de 03.12.2014.


2.1.5. Evaluarea zonelor naturale de îmbiere amenajate pentru prevenirea apariţiei

unui posibil risc de îmbolnăvire la populaţia care frecventează zonele

Posibilele riscuri de îmbolnăvire ce ar fi putut apare la populaţia care frecventează zonele de

îmbăiere naturale amenajate a fost evaluat prin interpretarea datelor obţinute din (1)

monitorizarea calităţii apei de îmbăiere, (2) Fişa 1 de evaluare şi inspecţie sanitară (Anexa 1

din HG nr.88/2004), profilurile zonelor de îmbăiere şi patologia conexă îmbăierii. Această

analiză unui posibil risc este necesar pentru a putea putea institui măsurile stabilite şi a

supraveghea implementarea lor, în vederea prevenirii apariţiei acelui risc.

(1) Monitorizarea calităţii apei de îmbăiere – rezultatele obţinute prin monitorizare pe tot

parcursul sezonului de îmbăiere 2014 (prezentate la pct.2) nu au relevat riscuri posibilele de

îmbolnăvire prin enterococi intestinali şi E. coli.

(2) Fişa 1 de evaluare şi inspecţie sanitară pentru zonele de îmbăiere pentru care a fost transmisă

nu a identifcat prezenţa unor pericole.

(3) Profilurile zonelor de îmbăiere aflate pe site-ul MS au fost utilizate pentru evaluarea apariţiei

posibilelor riscuri.

(4) DSP CT şi TL nu au depistat/raportat pentru sezonul 2014 îmbolnăviri sau accidente care să

poată fi relaţionate calitatăţii apei de îmbăiere sau de condiţiilor zonei.

2.1.6. Informarea publicului

Ministerul Sănătăţii a postat pe site-ul său la adresa http://www.ms.ro/?pag=182

- lista cu zonele de îmbăiere, cât şi calendarul fixat pentru monitorizarea apelor de îmbăiere

(înaintea începerii sezonlui de îmbăiere);

- calitatea apelor de îmbăiere pentru zonele amenajate din judeţul Constanţa (după încheiera

sezonului de îmbăiere).

O întâlnire publică cu privire la monitorizarea calității apei pentru îmbăiere a fost anunțată în

presa locală (14.05.2014) pentru celelalte părți interesate (presa, publicul, decidenţi locali).

Dezbaterea publică a fost organizată de către DSP Constanţa pe data de 16.05.2014. La

această întâlnire pe lângă specialiştii din DSP CT au mai participat şi specialişti ai APM

Constanţa – Departamentul pentru Ape de îmbăiere, precum și reprezentanţi ai Institutului

Naţional de Cercetare-Dezvoltare Marină Constanţa și ai unor ONG-uri.

Începând cu anul 2014 CE prin European Topic Centre on Inland, Coastal and Marine Waters

(ETC-ICM) a solicitat postarea rezultatelor monitorizărilor direct pe site-ul instituţiei

reposabile cu monitorizarea calităţii apelor de îmbăiere, imediat după efectuarea analizelor.

DSP Constanţa a postat pe site-ul său la adresa http://www.dspct.ro/s45/monitorizarea-calitatii-apei-de-imbaiere-sezon-estival-2014/ calitatea apelor de îmbăiere pe tot parcursul

sezonului după fiecare monitorizare (interval 2 săptămâni). Modul de comunicare a calităţii

apelor a fost sub formă de categorii, fără a se afişa valorile determinate; acestea au fost

postate la adresa http://www.dspct.ro/s48/local-seasonal-results/.

DSP Tulcea a prezentat pe site-ul său la adresa

http://www.dspjtulcea.ro/index.php?l=ro&t=102, în limba engleză, zonele de îmbăiere

amenajate şi datele în care s-au programat recoltările probelor de apă de îmbăiere pentru

stabilirea calităţii ei. Calitatea apelor de îmbăiere pe tot parcursul sezonului, după fiecare

monitorizare (interval 2 săptămâni, doar până la data de 31 august 2014) au fost postate

pentru cele 2 zone de îmbăiere din judeţul Tulcea (Gura Portiţiei

http://www.ms.ro/?pag=182

http://www.dspct.ro/s45/monitorizarea-calitatii-apei-de-imbaiere-sezon-estival-2014/

http://www.dspct.ro/s45/monitorizarea-calitatii-apei-de-imbaiere-sezon-estival-2014/

http://www.dspct.ro/s48/local-seasonal-results/



http://www.dspjtulcea.ro/index.php?l=ro&t=103 şi Lac Ciuperca

http://www.dspjtulcea.ro/index.php?l=ro&t=104 ). Modul de comunicare a calităţii apelor a

fost sub formă de categorii, fără a se afişa valorile determinate; acestea au fost postate la

adresa: http://www.dspjtulcea.ro/index.php?l=ro&t=107.

2.1.7. Colaborarea institutională

- Colaborarea cu DSP-urile Constanţa şi Tulcea a făcut posibilă realizarea obligaţiei României

de raportare a datelor privind calitatea apelor de îmbăiere la CE.

- Colaborarea cu MMSC- Având în vedere că obligaţia de implementare a Directivei privind

gestionarea calităţii apei pentru îmbăiere (2006/7/EC) aparţine atât Ministerului Sănătăţii

(care are în responsabilitate implementarea din punct de vedere tehnic şi efectuarea raportării

către Comisia Europeană), cât şi Departamentului pentru Ape, Păduri şi Piscicultură (care are

în responsabilitate implementarea acquis-ului de mediu), în anul 2014 am colaborat cu

responabilul din partea MMSC pentru coordonarea implementării Directivei privind

gestionarea calităţii apei pentru îmbăiere la redactarea răspunsurilor la chestionarul menţionat

mai sus, cât şi referitor la problematica abordată în cadrul întâlnirii organizate de Comisia

Europeană (Bruxelles – februarie şi octombrie 2014 - întâlnirea Grupului de Experţi privind

implementarea Directivei 2006/7/EC).

2.1.8. Concluzii evaluare zone raportate la CE

România ca ţară membră a Uniunii Europene a monitorizat şi raportat la CE într-o formă

standardizată şi unitară calitatea apei de îmbăiere din sezonul 2014. Astfel s-a îndeplinit

scopul de protejare a sănătăţii populaţiei în relaţie cu apele de îmbăiere din zonele amenajate

din România.

În tabelul nr. 3 s-au evidenţiat urmatoarele aspecte:

Toate zonele naturale amenajate pentru îmbăiere raportate de România la CE în anul 2014,

pentru care acestea au efectuat analiza apei de îmbăiere, au fost conforme ca frecvenţă de

prelevare şi valori determinate, cu valorile obligatorii din legislaţia în vigoare în România.

-Din totalul de 50 zonele naturale amenajate pentru îmbăiere raportate de România la CE în

anul 2014, pentru care acestea au efectuat analiza apei de îmbăiere, doar 24 (48%) au fost

conforme ca frecvenţă de prelevare şi valori determinate, cu valorile de referinţă din

legislaţia în vigoare în România. În toate aceste zone apa de îmbăiere este de tip marin.

Această valoare este mai mare faţă de cea din anul 2013 (17, respectiv 34,70%), dar această

valoare nu reprezintă o îmbunătăţire absolută a numărului de zone cu apă de îmbăiere de

calitate excelentă, deoarece ele nu reprezintă aceleaşi zone ca şi în 2013 la care să se adauge

alte zone, ci în mare parte sunt reprezentate de alte zone.

Pentru anul 2015 se impune revizuirea profilelor apelor de îmbăiere din toate zonele naturale

amenajate.

2.2. Zonele interzise îmbăierii sunt prezentate în tabelul următor. În aceste zone s-a interzis

utilizarea lor având în vedere calitatea apei şi/sau a frecvenţie de monitorizare neconforme cu

normele în vigoare. În majoritatea zonelor au fost postate averitzări în vederea informării

populaţiei privind interdicţia de a le folosi.





Nr

crt

Judeţ Denumirea zonei de imbăiere Tip de apă Tip zonă

1 Arad Balta Ghioroc Lac

acumulare,

apă dulce

neamenajată

2 Bucuresti Lac Griviţa-Strauleşti lac neamenajată

Lac Baneasa lac neamenajată

Complex Apa Nova lac neamenajată

Complex Radet lac neamenajată

Strand Floreasca lac neamenajată

Strand Cutezatorii lac neamenajată

Strand Studentesc lac neamenajată

3 Călăraşi Plaja Mare Calarasi râu amenajată,

neautorizată

Plaja Podul 4- Calarasi râu amenajată,

neautorizată

4 Constanţa Vadu apă de mare neamenajată

Corbu apă de mare neamenajată

5 Covasna Lacul Moacsa – Padureni

Zona Moacsa

lac amenajată,

neautorizată

Lacul Moacsa – Padureni

Zona Padureni

lac amenajată,

neautorizată

Lacul Reci lac amenajată,

neautorizată

6 Dolj Bascov râu neamenajată

7 Galaţi Lac Brates lac amenajată,

neautorizată

Lac Vanatori lac amenajată,

neautorizată

Plaja Scurta Prut râu neamenajată

Cotu Pisicii râu neamenajată

8 Harghita Izvoru Sărat Izvor apă

minerală

amenajată,

neautorizată

Baia Cozmeni Izvor apă

minerală

amenajată,

neautorizată

Baia Siculeni Izvor apă

minerală

amenajată,

neautorizată

Baia Lăzăreşti Izvor apă

minerală

amenajată,

neautorizată

Baia Cibere-Frumoasa Izvor apă

minerală

amenajată,

neautorizată

Baia Vrabia Izvor apă

minerală

amenajată,

neautorizată

Baile Izra-Şoimeni Izvor apă

minerală

amenajată,

neautorizată

Baia Călugărilor/Miercurea Ciuc Izvor apă

minerală

amenajată,

neautorizată

9 Ialomiţa Lac Amara - Plaja Mircesti – lac, apă

sărată

amenajată,

autorizată

Lac Amara - Plaja Lebada lac, apă

sărată

amenajată,

autorizată

PLAJA SPLENDID BEACH lac, apă

sărată

amenajată,

autorizată

10 Ilfov Lac Buftea lac neamenajată

Lac Clinceni lac neamenajată

Lac Snagov lac neamenajată

11 Olt Râu Vedea – comuna Icoana râu neamenajată

Râu Vedea – sat Floru râu neamenajată

Pârâu Plapcea – sat Ursoaia râu neamenajată


Râul Olt - Zona baraj CHE Dragasani-sat

Dumitresti,Comuna Verguleasa

râu neamenajată

Râul Olt - Zona „Podul Olt”-sat

Poganu,Comuna Verguleasa

râu neamenajată

Râul Olt - Zona Statie de pompare „Rudari”-sat

Verguleasa,Comuna Verguleasa

râu neamenajată

Râul Olt - Zona lac de acumulare CHE Strejesti-

izlaz „Padure Dos”-sat Valea Fetei,Comuna

Verguleasa

râu neamenajată

Râul Olt - Zona „Ceret”-lac de acumulare CHE

Strejesti-sat Cucuieti,Comuna Verguleasa

râu neamenajată

12 Satu-Mare Lac Balastiera Apa SC Apa Nord –Vest SRL lac neamenajată

Lac balastiera Iojib; SC Agro Prod Turism

SRL

lac neamenajată

Lac Mujdeni – Primaria lac neamenajată

13 Timiş Zona Albina râu neamenajată

Zona Sag râu neamenajată

14 Tulcea Plaja Sfintu –Gheorghe apă de mare neamenajată

Plaja Sulina apă de mare neamenajată

15 Vaslui Lac Prodana lac neamenajată

16 Vrancea Zona de agrement Plaja Doaga râu amenajată,

neautorizată

Evaluarea şi inspecţia sanitară a zonelor naturale de îmbăiere s-a efectuat de către DSP-urile

judeţelor Arad, Bucureşti, Călăraşi, Constanţa, Covasna, Dolj, Galaţi, Harghita, Ialomiţa,

Ilfov, Olt, Satu-Mare, Timiş, Tulcea, Vaslui şi Vrancea. Această activitate a dus la mai buna

cunoaştere a zonei de îmbăiere pentru prevenirea apariţiei eventualelor riscuri ale sănătăţii

populaţiei care frecventeză zonele. Neconformităţile observate trebuie discutate cu decidenţii

din administraţia locală şi reprezentanţii ABA pentru a se lua masurile adecvate îmbunătăţirii

calităţii apelor de îmbăiere.

Numărul de puncte de prelevare a probelor de apă pentru fiecare zonă de îmbăiere, numărul

de analize cu rezultate conforme/neconforme ale indicatori micobiologici şi fizico-chimici la

probelor de apă prelevate pentru fiecare zonă de îmbăiere au fost prezentate pentru fiecare

zonă la capitolul rezultate.

În cele 53 de zone din cele 16 judeţe s-a interzis activitatea de îmbăiere, având în vedere

calitatea apei şi a frecvenţie de monitorizare neconforme cu normele în vigoare.

Nu s-au raportat îmbolnăviri/accidente cauzate de neconformităţi ale calităţii apei de îmbăiere

sau datorate altor cauze gereate în zonă.

Concluzii

În sezonul de îmbăiere 2014 (1 iunie – 15 septembrie) au fost inventariate 103 de zonelor

naturale de îmbăiere pe teritoriul României.

Doar la 50 din aceste zone, calitatea apei de îmbăiere a fost monitorizată la o frecvenţă

conform normelor; datele monitorizărilor au relevat încadrarea

Toate zonele naturale amenajate pentru îmbăiere raportate de România la CE în anul 2014,

pentru care acestea au efectuat analiza apei de îmbăiere, au fost conforme ca frecvenţă de

prelevare şi valori determinate, cu valorile obligatorii din legislaţia în vigoare în România.


Din totalul de 50 zonele naturale amenajate pentru îmbăiere raportate de România la CE în

anul 2014, pentru care acestea au efectuat analiza apei de îmbăiere, doar 24 (48%) au fost

conforme ca frecvenţă de prelevare şi valori determinate, cu valorile de referinţă din

legislaţia în vigoare în România. În toate aceste zone apa de îmbăiere este de tip marin.

Această valoare este mai mare faţă de cea din anul 2013 (17, respectiv 34,70%), dar această

valoare nu reprezintă o îmbunătăţire absolută a numărului de zone cu apă de îmbăiere de

calitate excelentă, deoarece ele nu reprezintă aceleaşi zone ca şi în 2013 la care să se adauge

alte zone, ci în mare parte sunt reprezentate de alte zone.

În celelate 53 de zone din 16 judeţe s-a interzis activitatea de îmbăiere, având în vedere

calitatea apei şi a frecvenţie de monitorizare neconforme cu normele în vigoare.

Neconformităţile observate trebuie discutate de către specialiştii din DSP-uri cu decidenţii

din administraţia locală şi reprezentanţii ABA pentru a se lua măsurile adecvate îmbunătăţirii

calităţii apelor de îmbăiere, astfel ca şi aceste zone să poată fi utilizate pentru îmbăiere şi apoi

raportate la CE.

Pentru anul 2015 se impune revizuirea profilelor apelor de îmbăiere din toate zonele naturale

amenajate.

SUPRAVEGHEREA CALITĂȚII APEI POTABILE DISTRIBUITE ÎN SISTEM

CENTRALIZAT ÎN ZONELE DE APROVIZIONARE MICI

Edit Vartic, Marta Bajureanu, Carmen Tulbure, Mariana Vlad -CRSP Cluj

Colective de lucru: C.R.S.P. Bucureşti: Chim. Oana Copoiu, Chim. Florentina Bacalu, Chim. Nicoleta Lemne, Chim. Dana

Rusea,biol. Liliana Neagu

C.R.S.P.Cluj: Chim. Cristina Horga, Chim. Raluca Motioc, Chim. Călina Creţa, Chim. Rita Ghiţulescu

C.R.S.P. Iaşi: Dr. Luminiţa Manuela Minea şi Chim. Cristina Guleş

C.R.S.P. Târgu Mureş: Dr. Orsolya Vitalyos, Chim. Attila Csiszer şi Fiz. Katica Peter

C.R.S.P. Timişioara: Dr. Mihaela Coman, Chim. Zora Marin, Chim. Constantin Neniu şi Chim. Brânzei

Gabriela

Colectivulul Igiena mediului din cadrul DSP judeţene

Scopul metodologiei

Scopul metodologiei a fost colectarea de date privind calitatea apei potabile distribuite de

sistemele mici de aprovizionare cu apă din România, acoperite de Directiva 98/83/CE, fără

obligaţia de raportare la CE în prezent doar recomandată, dar cu obligaţia de informare a

populaţiei aprovizionate asupra calităţii apei produse/distribuite.

Principalele obiective ale metodologiei au fost următoarele:

1. colectarea de date privind numărul sistemelor de aprovizionare mici din România şi

calitatea apei potabile distribuite de acestea în vederea întocmirii Raportului naţional 2014,

2. culegerea de date privind sistemele de aprovizionare mici cu apă potabilă situate în

CAT2, în vederea înscrierii lor în Registrul Naţional al sistemelor mici de apă din România,

ca parte componentă a documentului CE „Cadru de acţiune în vederea implementării

Directivei 98/83 CE privind calitatea apei destinate consumului uman” la nivel de sisteme

mici de apă potabilă,


3. evaluarea calităţii apei potabile furnizate populaţiei de 2 sisteme de aprovizionare mici

situate în CAT 3/judeţ şi determinarea parametrilor microbiologici şi chimici cu impact

asupra sănătăţii populaţiei,

4. asigurarea unei baze de date în vederea raportării către organismele naţionale: MS,

Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice şi internaţionale: UNECE (Protocolul Apa şi

Sănătatea).

Obiectivele specifice

1.catagrafierea sistemelor de apă potabilă mici din România care aprovizionează între

50 - 5000 de locuitori sau distribuie între 10-1000 m3/zi existente în fiecare judeţ, culegerea

de date privind cazurile de neconformare înregistrate la parametrii analizaţi, identificarea şi

codificarea cauzelor de neconformare, raportarea acţiunilor de remediere întreprinse şi a

datelor privind respectarea frecvenţelor de monitorizare legiferate,

2. evaluarea calităţii apei potabile furnizate populaţiei de către 2 sisteme mici de

aprovizionare cu apă din CAT3 – zone de aprovizionare cu apa care furnizează 400 m³ pe zi

sau mai mult, dar mai puţin sau egal cu 1000 m³/ zi - din fiecare judeţ şi determinarea unor

parametrii chimici, microbiologici cu impact asupra sănătăţii precum şi a unor parametrii

indicatori/ operaţionali ai sistemelor mici de apă potabilă,

3. realizarea bazei de date privind calitatea apei potabile distribuite de 80 de sisteme de

apă potabilă situate în CAT3 şi identificarea situaţiilor de neconformare a parametrilor

chimici şi microbiologici analizaţi.

Metodologia utilizată

Parametrii de calitate ai apei pentru sistemele selectionate/judet, au fost analizati de

laboratoarele INSP din Centrele Regionale de Sănătate Publică Cluj, Bucureşti, Iaşi, Târgu

Mureş şi Timişoara şi reprezintă rezultatele celor două campanii de prelevare şi analiză a

probelor de apă în etapele de vară şi toamnă.

Au fost analizaţi următorii parametrii chimici, indicatori şi microbiologici :

Parametrii microbiologici: E. Coli şi Enterococi,

Parametrii chimici/indicatori:

Anioni: Nitriţi, Nitraţi, Sulfaţi, Fosfaţi, Cloruri, Fluoruri, Bromuri

Cationi: Amoniu

Compuşi organici: Trihalometani, Pesticide,

Metale: arsen*, plumb, cadmiu, cupru, seleniu, stibiu, nichel, mangan

*parametrul Arsen s-a analizat numai pentru sistemele de aprovizionare mici

selectate din judeţele: Arad, Bihor, Timiş şi Satu-Mare.


1. Rezultate

În anul 2014, cele 41 de judeţe din România au raportat un număr total de 2296 sisteme mici

de aprovizionare cu apă potabilă, dintre care, în funcţie de volumul de apă distribuit/zi, 1035

(45,1% ) s-au încadrat în categoria a1-a, 1015 (44,2%) s-au încadrat în categoria a 2-a şi 246

(10,7 %) s-au încadrat în categoria a 3-a.

Conform raportărilor, volumul total de apă potabilă furnizat de sistemele mici de

aprovizionare a fost de 407108,13 m3/zi, din care 52656,56 m

3/zi (12,93%) au fost furnizaţi

de sistemele din categoria 1, 207346,28 m3/zi (50,93%) de sistemele din categoria 2 şi

147105,29 m3/zi (36,14%) de cele din categoria 3.

Populaţia totală aprovizionată cu apă potabilă de sistemele mici raportate a fost de 3025682

locuitori, 618746 fiind aprovizionaţi de sistemele de aprovizionare din categoria 1, 1665119

de sistemele din categoria 2 şi 741817 de sistemele din categoria 3.

Volumul total de apă furnizat de cele 3 categorii de sisteme (407108,13 m3/zi) a fost realizat

din surse de profunzime în proporţie de 83,3% şi din surse de suprafaţă în proporţie de

14,5%. Ponderea amestecului de apă obţinut din apa de suprafaţă şi cea de profunzime a fost

de 2,2%.

În ceea ce priveşte conformarea la cerinţele de calitate cuprinse în Directiva 98/83 CE (la

parametri analizaţi), datele raportate demonstrează că 378 (36,52%) de sisteme din categoria

1, 397 (39,11%) din categoria 2 şi 142 (57,72%) din categoria 3, au respectat valorile

stipulate în Directivă.

Datele raportate demonstrează că 49,37% (511) dintre sistemele din categoria 1, 49,16%

(499) din categoria 2 şi 37,80 % (93) din categoria 3, nu au respectat frecvenţa de

monitorizare conform HG nr. 974 din 2004.

Absenţa totală a datelor de monitorizare a fost raportată în czul a 7,43% (77) de sisteme mici

de aprovizionare cu apă potabilă situate în categoria 1, 3,84% (39) sisteme din categoria 2 şi

1,62% (4) sisteme din categoria 3.

Sursele de apă

(reprezentare procentuală)

83,3%

14,5%

2,2%

SUBTERANĂ

SUPRAFAŢĂ

AMESTEC


Analize de laborator - numărul total de sisteme mici luate în studiu în anul 2014 a fost de 80,

câte două sisteme pentru fiecare judeţ (40 de judeţe), din care s-au recoltat 2 probe de apă

potabilă în 2 etape (o etapă de vară şi o etapă de toamnă).

Conform raportărilor Direcţiilor de Sănătate Publică judeţene, 70% (56) din totalul sistemelor

selecţionate dispun de licenţă de operare şi 63,75% (51) dispun de autorizaţie sanitară de

funcţionare.

Apă utilizată în vederea potabilizării provine din surse de profunzime în cazul a 78,75% (63)

din totalul sistemelor analizate în timp ce 17,5% (13) se alimentează din surse de suprafaţă.

Un amestec de apă de suprafaţă şi de profunzime folosesc 3,75% (3) dintre sisteme.

Volumul total de apă potabilă furnizat de cele 80 de sisteme mici luate în studiu este de

36330, 57 m3 pe zi pentru a aproviziona o populaţie totală de 198319 locuitori.

Din totalul de 80 de sisteme mici supravegheate in anul 2014, 30% folosesc pe lângă

dezinfecţie şi alte procedee de tratare a apei în scop potabil, cum ar fi: aerarea, deznisiparea,

sedimentarea, decantare, floculare, coagulare, filtrare, deferizare, demanganizare. 2,50% din

totalul sistemelor mici monitorizate folosesc ultra violetele în procesul de dezinfecţie în timp

ce 96,75% utilizează diverse preparate de substanţe clorigene (hipoclorit de sodiu, var cloros,

clor gazos). În 1,25% din cazuri nu se foloseşte nici un procedeu de tratare a apei.

Direcţiile de Sănătate Publică au raportat neconformări ale calităţii apei potabile furnizate de

sistemele mici de aprovizionare selecţionate la mai mulţi parametrii, astfel: 21,25% au

prezentat neconformare pentru parametrul clor rezidual liber, 20% pentru parametrii

microbiologici, 10% pentru parametrul amoniu, 7,5% pentru parametrul nitraţi, 2,5 % pentru

parametrul nitriţi, 7,5% pentru parametrul fier, 3,75% pentru parametrul mangan şi 6,25%

pentru parametrul turbiditate.

În ceea ce priveşte cauzele de neconformare, au fost raportate în primul rând cauze legate de

deficienţe de tratare, apoi cauze legate de poluarea de durată, mai ales cea agricolă, cauze

hidrogeologice naturale precum şi perturbări datorate defecţiunilor apărute în sistemul de

distribuţie.

Dintre acţiunile de remediere raportate menţionăm: acţiunile privind modernizarea sau

îmbunătăţirea tratării, acţiuni pentru stoparea sau minimalizarea cauzei, curăţarea, spălarea şi

dezinfecţia componentelor contaminate ale reţelelor de distribuţie precum şi înlocuirea sau

repararea componentelor defecte alături de acţiuni de urgenţă pentru sănătatea consumatorilor

reprezentate de notificări şi instrucţiuni privind interzicerea consumului, fierberea apei,

limitarea temporară a consumului, etc.

Parametrii microbiologici de calitate ai apei potabile

Dintre parametrii care definesc calitatea microbiologică a apei potabile au fost determinaţi:

E.Coli şi Enterococii.

S-a constatat că majoritatea probelor de apă prelevate au prezentat valori care au corespuns

prevederilor din Legea nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile atât pentru parametrul E.

Coli cât şi pentru parametrul Enterococi.

Valorile obţinute la analiza parametrului E.Coli au depăşit valoarea admisă pentru 11,25 % (9

sisteme) din totalul probelor analizate în etapa de vară şi pentru 3,75% (3 sisteme) din totalul

probelor analizate în etapa de toamnă.

Valorile obţinute la analiza parametrului Enterococi s-au situat peste valorile legiferate în

cazul a 8,75 % (7 sisteme) din totalul probelor analizate atât în etapa de vară cât şi în etapa de

toamnă.


Parametrii Indicatori

Parametrii indicatori analizaţi în cadrul metodologiei au fost următorii: cloruri, sulfaţi,

amoniu şi mangan. La analiza parametrului amoniu, s-au evidenţiat mai multe localităţi în a

căror apă potabilă valorile determinate atât în etapa de vară cât si în cea de toamnă, au depăşit

concentraţia maximă admisă de 0,50 mg/l. Astfel, 6,25 % (5 sisteme) din totalul sistemelor

mici analizate atât în etapa de vară cât şi în cea de toamnă au prezentat neconformare la

valorile legiferate în cazul parametrul amoniu. La analiza parametrul mangan s-au obţinut

valori mult crescute faţă de valoarea legiferată (50 µg/l) în cazul a 16,25 % (13 sisteme) din

totalul sistemelor mici analizate în etapa de vară şi 10% (8 sisteme) din totalul celor analizate

în etapa de toamnă. Rezultatele obţinute la analiza parametrului cloruri, s-au situat în

majoritatea cazurile sub nivelul CMA (250 mg/l). Valori care au depăşit CMA au fost găsite

în apa potabilă a unei localităţi din judetul Buzau cu 317,58 mg/l în etapa de vară şi 325,97

mg/l în etapa de toamnă şi unei localitati din jud Calarasi cu 343,18 mg/l în etapa de vară. În

ceea ce priveşte rezultatele obţinute la analiza parametrului sulfaţi, valorile determinate s-au

situat aproape în totalitate sub nivelul CMA (250 mg/l). Valori care au depăşit CMA au fost

detectate în apa potabilă a doua localitati din judetul Constanta.

Parametrii Chimici

În cadrul metodologiei au fost analizaţi următorii parametrii chimici: nitriţi, nitraţi, pesticide,

trihalometani, fluoruri, arsen, cadmiu, cupru, nichel, plumb, seleniu şi stibiu. În apa potabilă a

localităţilor selecţionate, valorile detectate la analiza concentraţiei parametrului nitriţi, s-au

situat în toate cazurile, sub nivelul maxim legiferat (0,5 mg/l). La analiza parametrului

nitraţi, valorile detectate în apa potabilă a localităţilor selecţionate s-au situat în cazul a 7,5%

(6 sisteme) din totalul sistemelor analizate în etapa de vară şi 22% (11 sisteme) din totalul

sistemelor analizate în etapa de toamnă peste nivelul CMA (50 mg/l).Pentru parametrul

pesticide, valorile concentraţiilor obţinute s-au situat la marea majoritate a probelor de apă

potabilă prelevate sub nivelul CMA. Concentraţia maximă admisă de 0,5 µg/l pentru

parametrul total pesticide a fost depăşită în cazul probelor de apă recoltate în etpa de toamnă

in trei dintre localitatile din judetele Timis, Dolj si Mehedinti . Compuşii individuali din

categoria pesticidelor organoclorurate pentru care s-au obţinut concentraţii care au depăşit

CMA, au fost următorii: dieldrin, heptaclor şi metoxiclor.

La analiza parametrului trihalometani, concentraţiile determinate în apa potabilă a tuturor

localităţilor selecţionate s-au situat sub nivelul concentraţiei maxime admise de 100 µg/l.

Rezultatele obţinute la analiza parametrului plumb au fost depasite in cazul a doua localitati

din judetul Caras Severin. Valorile obţinute la analiza parametrului cupru care au depăşit cu

puţin concentraţia maximă admisă a fost detectate în apa potabilă din 2 localităţi din judetele

Cluj si Bistrita Nasaud. Majoritatea valorilor concentraţiilor obţinute la analiza parametrului

stibiu în probele de apă potabilă recoltate s-au situat sub nivelul valorii maxime admise de

5μg/l. Valori crescute ale concentraţiei de stibiu au fost găsite în probele de apa potabilă

recoltate în etapa de toamnă din 4 localitati din judetele Arad si Buzau .

Concentraţiile de arsen au fost măsurate numai pentru probele de apă potabilă recoltate din

localităţi aparţinând judeţelor: Arad, Bihor, Timiş şi Satu Mare. Concentraţii care au depăşit

concentraţia maximă admisă de 10μg/l au fost înregistrate în apa potabilă recoltată în etapa de

toamnă din 4 localitati.

Pentru restul parametrilor chimici amintiţi (fluoruri, cadmiu, nichel, seleniu), valorile

concentraţiilor obţinute s-au situat sub nivelul concentraţiilor maxime admise în toate probele

analizate.


In cazul tuturor situatiilor in care s-au depistat depasiri ale parametrilor apei potabile s-au

intreprins : actiuni de remediere (modernizarea/îmbunătăţirea tratării apei; curăţare, spălare,

dezinfectare componente contaminate reţea de distribuţie ;curăţare, spălare, dezinfectare

componente contaminate instalaţii interioare ; notificări şi instrucţiuni pentru consumatori;

aprovizionare temporară din sursă alternativă de apă potabilă; înlocuirea reţelelor din

materiale plastice învechite.

Pentru parametrii Arsen, Pesticide, Stibiu se va analiza oportunitatea demarării procedurii

de acordare a derogării în conformitate cu prevederile Ord. MS nr.299/2010.

Pentru aducerea parametrului mangan la CMA se va aplica unul din procedeele de

demanganizare a apei.

SUPRAVEGHEREA CAZURILOR DE METHEMOGLOBINEMIE ACUTĂ

INFANTILĂ GENERATE DE APA DE FÂNTÂNĂ 2014

Oana Iacob - CRSP Iaşi, DSP judeţene

Metodologie. Investigarea s-a desfăşurat sub forma unei anchete epidemiologice descriptive,

cu secvenţe transversale anuale, datele fiind colectate la nivel judeţean, pe model unitar de

înregistrare a cazului, cu transmitere trimestrială de către DSPJ la CRSP Iaşi. Datele colectate

se referă la morbiditatea spitalizată prin methemoglobinemie acută în unităţile spitaliceşti

judeţene. Sursele de informaţii sunt Foile de observaţie ale spitalelor, luându-se în

considerare cazul de boală cu diagnostic principal la externare de “Intoxicaţie acută cu

nitraţi”; pe baza acestora şi a investigării/expertizării condiţiilor igienico-sanitare a sursei de

apă/calităţii apei de fântână se completează fişele tipizate A (date privind efectul) şi B (date

privind expunerea). La prelucrarea datelor s-au utilizat criteriile proprii epidemiologiei

descriptive, evaluându-se frecvenţa, distribuţia şi tendinţa cazurilor.

Rezultate şi discuţii. Incidenţa la grupa de vârstă 0-1 an a fost de 40,27 o/oooo din populaţia

rurală 0-1 an (n=181.270), ceea ce evidenţiază un număr crescut de cazuri intoxicaţie cu

nitraţi în perioada analizată, cu un vârf al incidenţei în judeţul Iaşi (150,98 o/oooo), urmat de

judeţele Caraş-Severin (145,21 o/oooo) şi Sibiu (141,92

o/oooo). De asemenea, în anul 2014,

incidenţa specifică la grupa de vârstă 0-1 an crescută se mai înregistrează în judeţele regiunii

de N-E a României, Neamţ (111,84 o/oooo) şi Botoşani (100,26

o/oooo).


Fig. 1 Incidenţa methemoglobinemiei la grupa de vârstă 0-1 an, populaţie rurală în perioada 2012-2014

Comparativ cu perioada anterioară 2012-2013 când s-a lucrat după aceeaşi metodologie,

incidenţa methemoglobinemiei la populaţia 0-1 an provenită din mediul rural a înregistrat o

uşoară creştere, de la 35,14 o/oooo în anul 2012 şi 35,64

o/oooo în anul 2013, la 40,27

o/oooo în

anul 2014. O explicaţie a acestui fenomen ar putea fi reprezintată de tendinţa de îmbătrânire a

populaţiei în rural, şi în consecinţă, un număr mai redus de naşteri.

Distribuţia pe grupe de vârstă (Fig.2) evidenţiază că vârsta medie a copiilor cu

methemoglobinemie în anul 2014 a fost de 4,07 3,55 luni, cu variaţii ample (87%) în

intervalul 1 – 18 luni.

Fig. 2 Vârsta medie a copiilor cu methemoglobinemie în anul 2014

Starea la externare (Fig.3) La copiii cu methemoglobinemie, în general, statusul la externare

a fost favorabil, 54,8% vindecaţi şi 42,5% amelioraţi. De remarcat faptul că în judeţele Argeş,

Bihor, Călăraşi, Harghita, Ialomiţa, Teleorman, Vâlcea şi Vrancea, toţi copiii la externare au

2014

0

50

100

150

200

250

Alb

a

Arg

eş

Bih

or

Bo

toşan

i

Bră

ila

Cara

ş S

ev

eri

n

Clu

j

Co

vasn

a

Do

lj

Giu

rgiu

Harg

hit

a

Ialo

miţ

a

Ilfo

v

Meh

ed

inţi

Neam

ţ

Pra

ho

va

Săla

j

Su

ceav

a

Tim

iş

Vaslu

i

Vra

ncea

o/o

oo

op

op

ula

ţie

0-1

an

2014 2013 2012

1.0 1.0

3.9

11.0

2.01.2

2.0

1.0

2.01.3

2.0

8.3

7.1

1.3 1.7

5.3

1.0 1.0

3.8

12.0

1.51.0

4.0

0

4

8

12

Alb

a

Arg

es

Bacãu

Bih

or

Bis

trita N

asaud

Boto

sani

Buzãu

Cara

s S

everin

Cãlã

rasi

Consta

nta

Harg

hita

Ialo

mita

Iasi

Mehed

inti

Mure

s

Neam

t

Olt

Satu

Mare

Sib

iu

Tele

orm

an

Vaslu

i

Vâlc

ea

Vra

ncea

lun

i


avut statusul vindecat, în timp ce în judeţele Bistriţa Năsăud şi Satu Mare au prezentat un

status ameliorat. Deces prin methemoglobinemie s-a remarcat la un singur copil din judeţul

Mehedinţi, iar stare agravată la externare la un copil din judeţul Neamţ.

Fig. 3 Distribuţia cazurilor de methemoglobinemie în funcţie de starea la externare

Expertiza igienico-sanitară a surselor de apă incriminate în producerea bolii arată un scor al

riscului de contaminare foarte mare la cazuistica judeţelor Harghita (100%), Caraş Severin

(66,7%), Constranţa (66,7%) şi Mureş (66,7%); risc mare de contaminare s-a întâlnit la

cazurile din Bistriţa Năsăud (100%) şi Vaslui (100%), precum şi peste 66,7% dintre cazurile

din judeţul Ialomiţa; risc mediu de contaminare se remarcă la cazurile din judeţele Vâlcea

(100%) şi Mehedinţi (66,7%); risc mic de contaminare a fost declarat la toate cazurile din

judeţele Bihor, Călăraşi, Satu Mare şi Vrancea. Per total lot de studiu, concentraţia de nitraţi

(NO3) a fost determinată la 93,2% dintre cazuri, indicând valori cuprinse între 101-500 mg/l

la peste ½ dintre cazuri (50,7%)

Fig. 4 Structura lotului în funcţie de nivelul nitraţilordin apa de fântână

0%

20%

40%

60%

80%

100%

Alb

a

Arg

es

Bac

ãu

Bih

or

Bis

trit

a N

asau

d

Bo

tosa

ni

Bu

zãu

Car

as S

ever

in

Cãl

ãras

i

Co

nst

anta

Har

ghit

a

Ialo

mit

a

Iasi

Meh

edin

ti

Mu

res

Nea

mt

Olt

Satu

Mar

e

Sib

iu

Tele

orm

an

Vas

lui

Vâl

cea

Vra

nce

a

vindecat ameliorat agravat/deces

0-50 mg/l13.7%

51-100 mg/l20.5%

101-500 mg/l50.7%

500+ mg/l8.2% nedet.

6.8%


Din cele 89% de probe determinate pentru evidenţierea prezenţei E. coli în apa de fântână

utilizată pentru alimentaţia copiilor intoxicaţi, numărul bacteriilor peste 10/cm3 s-au

identificat la 42,5% dintre copiii cu methemoglobinemie, iar ponderea celor cu un număr sub

2/cm3

a fost de 39,7%. În judeţele Alba, Bistriţa Năsăud, Caraş Severin, Călăraşi, Mehedinţi,

Neamţ, Vâlcea şi Vrancea, în toate cazurile numărul E. coli a depăşit nivelul de 10/cm3. Între

2 şi 10 bacterii/cm3 s-au identificat la 2/3 copiii din judeţul Olt la 1/3 în judeţul Mureş,

precum şi la singurul copil din judeţul Harghita. Judeţele Argeş, Bacău, Bihor şi Vaslui se

caracterizează printr-un nivel al E. coli sub 2/ cm3.

Fig. 5 Distribuţia cazurilor de methemoglobinemie în funcţie de numărulE. coli identificat în apa fântânilor

utilizată în scop potabil

Numărul enterococilor peste 10/cm3 s-au identificat la 41,1% dintre copiii cu

methemoglobinemie, în special în judeţele Argeş, Bistriţa Năsăud, Caraş Severin, Călăraşi,

Constanţa, Harghita, Mehedinţi, Mureş şi Vâlcea. Între 2 şi 10 enterococi/cm3 s-au identificat

la 13,7% dintre cazuri şi trebuie remarcat faptul că la 11% dintre copii nu s-a efectuat această

determinare.

Fig. 6 Distribuţia cazurilor de methemoglobinemie în funcţie de numărul enterococilor identificaţi în apa

fântânilor utilizată în scop potabil

0

1 7 1

0

21

0 0

2

0

2

6

0 0 0

1

0

4

0

2

0 00

0 0 0

0

0

0

0 0

0

1

0

1

0

1

0

2

0

0

0

0

0 0

2

0 0 0

1

31

3 1

1

0

1

2 3

2

6

0

1

1

1

0

1 1

0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

6

0 01

0 0 0

1

0 0 0

0%

10%

20%

30%

40%

50%

60%

70%

80%

90%

100%

Alb

a

Arg

es

Bac

ãu

Bih

or

Bis

trit

a N

asau

d

Bo

tosa

ni

Bu

zãu

Car

as S

ever

in

Cãl

ãras

i

Co

nst

anta

Har

gh

ita

Ialo

mit

a

Iasi

Meh

edin

ti

Mu

res

Nea

mt

Olt

Sat

u M

are

Sib

iu

Tel

eorm

an

Vas

lui

Vâl

cea

Vra

nce

a

non răspuns >10 2-10 sub 2

1

0

6

0 0

1

1

0 0 0 0

14

0 0

3

2

0

4

0

2

0 0

0

0

1

1

0

0

0

0 0 0 0

0

4

0 0

0

1

0

1

1

0

0

1

1

1

0 0

1

4

1

3 1 3 1

2

2

3 3 1

0

1

0

1

0

1

00 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0 0

5

0 0

3

0 0 0 0 0 0 0

0%

10%

20%

30%

40%

50%

60%

70%

80%

90%

100%

Alb

a

Arg

es

Bacãu

Bih

or

Bis

trita …

Boto

sani

Buzãu

Cara

s …

Cãlã

rasi

Consta

nta

Harg

hita

Ialo

mita

Iasi

Mehedin

ti

Mure

s

Neam

t

Olt

Satu

Mare

Sib

iu

Tele

orm

an

Vaslu

i

Vâlc

ea

Vra

ncea

non răspuns >10 2-10 sub 2


Măsurile preventive (Fig.7) La acest punct al chestionarului s-a răspuns în proporţie de 37%,

iar pentru cei care au răspuns, măsurile corective privind condiţiile igienico-sanitare,

implementate în ultimul an, au evidenţiat o pondere redusă: îndepărtarea sursei de poluare

(latrină/grajd/depozit gunoi/coteţ) – 26,9%; asigurarea unei distanţe dintre sursa de poluare şi

fântînă de cel puţin 10 m – 34,6%; amenajarea pereţilor fântânii pentru a preveni orice

contaminare exterioară – 32,1%; prevederea pereţilor fântânii cu ghizduri cu înălţime de 70-

100 cm deasupra solului şi 60 cm sub nivelul acestuia – 35,7%; protejarea fântânii cu capac –

63,0%; protejarea fântânii cu acoperiş – 35,7%; dotarea fântânii cu găleată

proprie/pompă/hidrofor – 39,3%; asigurarea perimetrului de protecţie amenajat în pantă,

cimentat sau pavat – 35,7%; asigurarea măsurilor de dezinfecţie anuală – 35,7%.

Raportat la cei 35,6% dintre subiecţii responderi, măsurile preventive implementate în anul

anterior de către autoritatea administrativă teritorială, în colaborare cu medicul de familie au

vizat în principal: avertizarea proprietarilor de fântâni individuale – 57,7%; avertizarea

populaţiei prin afişe şi înscrisuri – 57,7%; distribuirea de materiale informative gravidelor şi

mamelor de copii 0-1 an – 56%; catagrafierea fântânilor poluate cu nitraţi – 50%; asigurarea

apei îmbuteliate de către UAT, conform legislaţiei – 23,1%.

Fig. 7 Ponderea răspunsurilor privind măsurile preventive implementate de către administraţia

teritorială în colaborare cu medicul de familie

Concluzii

Incidenţa anuală a methemoglobinemiei a fost de 0,75 o/oooo, cu o incidenţă specifică la grupa

0-1 an de 40,72 o/oooo; vârsta medie a cazurilor methemoglobinemie de a fost de 4,07 3,55

luni, predominând la sexul masculin (52,1%); cele mai multe cazuri de methemoglobinemie

s-au înregistrat în trimestrele I (31,5%); 26% dintre copii au prezentat o formă clinică severă,

84,2% dintre aceştia având vârsta sub 6 luni şi 57,9% au fost alimentaţi artificial; în

simptomatologia de debut s-a remarcat cianoză generalizată la 83,6% dintre cazuri, iar

prezenţa în simptomatologia de debut a BDA la 38,4% dintre copii se mai menţine pe

parcursul spitalizării numai la 1/3 dintre aceştia; riscul de methemoglobinemie a fost de 2 ori

mai crescut în judeţul Iaşi, însă evoluţia a fost favorabilă la aceşti copii; alimentaţia copiilor a

fost preponderent artificială (58,3%) sau mixtă (40,3%); analizând calitatea apei fântânilor

din momentul intoxicaţiei se remarcă faptul că 46,6% dintre copii au fost alimentaţi cu apă

0 20 40 60

catagrafiere fântâni poluate cu nitraţi

avertizare populaţie

avertizare proprietari de fântâni

asigurare apă îmbuteliată de către UAT

distribuire materiale informative

50

57.7

57.7

23.1

56

%


din fântâni colective, iar 60,7% dintre fântâni aveau o distanţă sub 10 m faţă de sursa de

poluare; de la momentul introducerii chestionarului privind expunerea, în dinamică, s-a

constatat o îmbunătăţire a scorului de risc de contaminare mare şi foarte mare de la 77,8% la

45,2%; îngrăşăminte artificiale (1,4%), mixte (13,7%) sau insecticide (4,1%) au for rar

identificate ca poluanţi ai solurilor din jurul fântânilor utilizate în scop potabil, însă utilizarea

îngrăşămintelor naturale s-a remarcat la 13,7% dintre cazuri; un nivel de peste 500 mg/l

nitraţi se întâlneşte în cazuistica a 6 copii (8,2%), iar nivelul nitriţilor peste 0,5 mg/l tot la 6

copii (8,2%) cu methemoglobinemie; caracteristicile bacteriologice ale apei evidenţiază

prezenţa a peste 10 coliformi fecali/ cm3 la 42,5% şi peste 10 enterococi/cm

3 la 41,1% dintre

copiii cu methemoglobinemie. Trendul crescător al expunerii la aceşti agenţi patogeni denotă

persistenţa condiţiilor igienico-sanitare neconforme a surselor individuale de apă. Având în

vedere că o zi de spitalizare pentru cazurile de methemoglobinemie acută costă în jur de 90E,

iar durata medie de spitalizare este de 5 zile, putându-se extinde la chiar peste 20 de zile, în

funcţie de gravitatea cazului, se poate concluziona că activităţile eficiente de promovare a

sănătăţii ar duce la reducerea semnificativă a costurilor.

MONITORIZAREA APELOR POTABILE ÎMBUTELIATE – ALTELE DECÂT APELE

MINERALE NATURALE SAU DECÂT APELE DE IZVOR

Orban Antonia – CRSP Mures Colaboratori :

Csiszér Attila – chimist specialist, Harko Zoltan – informatician, CRSP Mureş

Centrele Regionale de Sănătate Publică Bucureşti, Iaşi, Cluj, Timişoara,

DSP Judeţene

Scopul metodologiei- este catagrafierea unităţilor producătoare/importatoare de apă potabilă

îmbuteliată pe teritoriul ţării, evaluarea implementării legislaţiei, şi efectuarea unui control

de calitate în vederea depistării unei posibile contaminări cu metale.

Obiective propuse

I. Evaluarea implementării legislaţiei în domeniul apelor potabile îmbuteliate

1) Catagrafierea unităţilor producătoare/importatoare şi a produselor de apă potabilă îmbuteliată

pe teritoriul ţării.

2) Evaluarea implementării legislaţiei în domeniu: autorizarea sanitară a producţiei şi

distribuţiei; notificarea produselor; înregistrarea produselor în Registrul apelor potabile

îmbuteliate; aplicarea principiilor din sistemul HACCP de producţie a alimentelor

3) Evaluarea calităţii apelor potabile îmbuteliate prin culegera informaţiilor referitoare la sursele

de apă folosite, şi la tipul de apă îmbuteliată.

4) Evaluarea monitorizării calităţii apelor potabile îmbuteliate prin culegera informaţiilor

referitoare la analizele de control şi de audit efectuate, şi referitoare la laboratoarele care

efectuează aceste analize.

II. Efectuarea unui control de calitate în vederea depistării unei posibile contaminări

prin determinarea concentraţiei de metale din sortimentele îmbuteliate

Beneficiari: Ministerul Sănătăţii şi populaţia ţintă

Populaţia ţintă: populaţia care consumă apă potabilă îmbuteliată


Material şi metodă

Activităţile s-au derulat:

1. La nivel de INSP

Transmiterea metodologiei la DSP judeţene şi a Mun. Bucureşti;

2. La nivel de DSPJ şi Mun. Bucureşti

Organizarea şi pregătirea personalului pentru adunarea datelor, completarea chestionarelor, şi

recoltarea probelor;

Înregistrarea datelor prin completarea chestionarelor în anexele din metodologie;

Recoltarea probelor din fiecare sortiment îmbuteliat.

Trimiterea probelor de apă potabilă din fiecare sortiment îmbuteliat la Laboratorul de analiză

a apei din Centrele Regionale de Sănătate Pubică la care sunt arondate conform schemei din

metodologie pentru determinarea concentraţiei metalelor;

Trimiterea chestionarelor completate şi a rezultatelor de analiză a metalelor la CRSP Tg.

Mureş pentru centralizarea şi prelucrarea datelor

Datele solicitate de la DSP judeţene:

- Identificarea DSP-lui raportor.

- Catagrafierea unităţilor producătoare/importatoare din judeţ

- Catagrafierea şi înregistrarea produselor şi a datelor referitoare la produs

- Informaţii referitoare la monitorizarea de control şi de audit a calităţii apei potabile respectiv

numărul analizelor indicate în funcţie de cantitatea medie anuală îmbuteliată, numărul

analizelor efectuate şi a celor neconforme Aceste date se referă la anul calendaristic 2011.

3. La nivel CRSP–uri Regionale

Efectuarea analizei a 11 metale - As, B, Cd, Cr, Cu, Fe, Mn, Hg, Ni, Pb, Se – din fiecare

sortiment îmbuteliat de către Laboratoarele de analiză a apei al Centrelor Regionale de

Sănătate Publică.

Eliberarea buletinelor de analiză solicitantului, şi trimiterea rezultatelor spre centralizare la

CRSP Tg Mures.

4. La nivel de Centrul Regional de Sănătate Publică Tg. Mureş

Întocmirea metodologiei şi transmiterea la CMRMC.

Prelucrarea datelor primite de la DSP judeţene şi Mun. Bucureşti şi CRSP regionale,

întocmirea sintezei anuale, transmitrea la CMRMC.

Rezultate

I. Evaluarea implementării legislaţiei în domeniul apelor potabile îmbuteliate

Metodologia sintezei naţionale a fost trimisă către toate cele 42 DSP-uri (41 DSP-uri

judeţene şi DSP Bucureşti) din ţară în format electronic pe e-mail.

Nu au trimis raportări 5 DSPJ: Alba, Arad, Sălaj, Teleorman, Tulcea

Au trimis raportări 37 DSPJ, din care:

- 13 DSPJ a raportat că pe teritoriul judeţului nu funcţionează producător/importator de apă

potabilă îmbuteliată din categoriile menţionate în metodologie (Botoşani, Brăila, Caraş


Severin, Călăraşi, Constanţa, Dâmboviţa, Giurgiu, Gorj, Ialomiţa, Iaşi, Mehedinţi, Mureş,

Olt)

- DSP Bucureşti a raportat 1 producător cu 1 produs în curs de renotificare;

- 23 judeţe au raportat în totalitate 40 operatori economici - dintre care 39 sunt producători şi

1 importator de apă potabilă îmbuteliată; şi 60 produse – dintre care 2 produse sunt

importate (tabel 1);

- în final au fost prelucrate datele de monitorizare a 58 produse de la 39 producători din 23

judeţe.

Numărul DSPJ raportoare şi numărul producătorilor raportate pe judeţe

Nr.

crt.

DSP Nr.

producători/judeţ

Nr.

produse

1. Argeş 2 2

2. Bacău 1 1

3. Bihor 2 5

4. Bistriţa-Năsăud 1 1

5. Braşov 1 5

6. Buzău 2 2

7. Cluj 2 2

8. Covasna 1 2

9. Dolj 1 1

10. Galaţi 1 1

11. Harghita 4 6

12. Hunedoara 1 1

13. Ilfov 1 1

14. Maramureş 1 2

15. Neamţ 1 1

16. Prahova 1 2

17. Satu-Mare 3 5

18. Sibiu 3 5

19. Suceava 1 2

20. Timiş 4 6

21. Vâlcea 4 5

22. Vaslui 1 1

23. Vrancea 1 1

Total 23 40 60

S-au raportat 39 unităţi producătoare şi 1 importator. Dintre cei 39 producători raportaţi 38

(97,43%) funcţionează cu autorizaţie sanitară, iar 1 (2,56%) fără autorizaţie sanitară

Numărul şi procentajul unităţilor producătoare în funcţie de autorizaţia sanitară de

funcţionare

Prezenţa/absenţa autorizaţiei sanitare Nr. producători % producători

Cu autorizaţie 38 97,43%

Fără autorizaţie 1 2,56%

Total operatori economici 39 100,00%

Dintre cei 39 producător raportaţi la 31 (79,48%) există implementat sistemul HACCP, iar 8

(20,51%) funcţionează fără implementarea sistemului HACCP (Tabel 3.).


Numărul şi procentajul unităţilor producătoare în funcţie deimplementarea sistemului

HACCP

Prezenţa/absenţa HACCP Nr. producători %

producători

Cu HACCP 31 79,48%

Fără HACCP 8 20,51%

Total operatori economici 39 100,00%

Dintre cele 58 produse raportate 39 (67,24%) s-au declarat notificate, şi 19 produse (32,76%)

nu sunt notificate. Un numar de 6 produse au fost notificate înainte de anul 2007, notificarea

acestora a fost anulată în 2014 din cauza neconformităţii la noua legislaţie. Un numar de 5

produse sunt în curs de notificare.

Numărul şi procentajul produselor în funcţie de notificarea produselor

Prezenţa/absenţa notificării Nr. produse % produse

produse notificate 39 67,24%

produse fără notificare 19 32,76%

total produse 58 100,00%

Dintre produsele raportate sursa de apă potabilă este apă arteziană (10 produse) în 17,24%, şi

apă de fântână – 46 produse - în 79,31%, şi nu este precizat in cazul a 2 produse (3,44%)

Numărul şi procentajul produselor în funcţie de originea sursei

Originea sursei Nr. produse % produse

arteziană 10 17,24%

fântână 46 79,31%

neprecizat 2 3,44%


Produse în funcţie de notificare

39;

67,24%

19;

32,76%

produse notificate

produse fără notificare


Dintre produsele raportate, 11 produse nu sunt tratate (18,97%), in cazul a 2 produse nu este

specificată metoda de tratare (3,45%), 25 produse (43,10%) au fost tratate prin tratament

antimicrobian fizic, 3 produse (5,17%) au fost tratate prin tratament antimicrobian chimic, 3

produse (5,17%) produse prin reducerea si/sau eliminarea constituentilor instabili, 6 produse

prin reducere şi/sau separare elemente prezente în exces (10,34%), 2 produse (3,45%)

adăugare bioxid de carbon, şi la 2 produse (3,45%) nu se specifică .

Dintre produsele raportate 3 produse (5,17%) sunt preparate prin osmoză inversă, 1 produs

(1,72%) prin distilare, iar restul produselor este nepreparată (50%) sau nu se specifică

(43,1%) în raport

Numărul şi procentajul produselor în funcţie de metoda de tratare a apei

Metoda de preparare Nr. produse % produse

tratament antimicrobian fizic 25 43,10%

tratament antimicrobian chimic 3 5,17%

reducere si/sau eliminarea constituentilor instabili 3 5,17%

reducere si/sau separare elemente prezente in exces 6 10,34%

adaugare bioxid de carbon 2 3,45%

tratat, nespecificat 6 10,34%

netratat 11 18,97%

nespecificat 2 3,45%

Total produse 58 100,00%

Numărul şi procentajul produselor în funcţie de metoda de preparare a apei

Metoda de preparare Nr. produse % produse

distilată 1 1,72%

osmoză inversă 3 5,17%

nepreparată 29 50,00%

nespecificat 25 43,10%


Efectuarea unui control de calitate în vederea depistării unei posibile contaminări prin

determinarea concentraţiei de metale din sortimentele îmbuteliate.

10; 16,95%

47; 79,66%

2; 3,39%

arteziană

fântână

neprecizat

Produse în funţcie de originea sursei

privata 23

publică 4


În anul 2014, s-a efcetuat un control de calitate în vederea depistării unei posibile

contaminări, prin determinarea concentraţiei de metale din sortimentele îmbuteliate.

Determinarea cantitativă a 11 metale -As, B, Cd, Cr, Cu, Fe, Mn, Hg, Ni, Pb, Se – din fiecare

sortiment îmbuteliat s-a efectuat în Laboratoarele de analiză a apei din Centrele Regionale de

Sănătate Pubică, structuri ale INSP .

Rezultate

22 DSPJ au trimis 57 probe la CRSP Regionale pentru determinarea conţinutului de metale.

S-au efectuat 89,15% (559 analize) dintre analizele indicate (627 analize) în metodologie.

Din cele 57 probe controlate, 1 probă (1,75% din probe) a fost neconformă; din cele 559

analize efectuate o analiza (0,17% din analize) a fost neconformă .

Probleme identificate

Deficienţe în implementarea legislaţiei în domeniu: notificarea, înregistrarea, aplicarea

principiilor sistemului HACCP şi monitorizarea produselor raportate.

Prezenţa pe piaţă a unor produse denumite ca “Apă de masă” care nu sunt notificate şi

înregistrate la MS în Registrul Naţional al Apelor potabile îmbuteliate – altele decât apele

minerale naturale sau decât apele de izvor.

Ineficienţa monitorizării de control şi de audit a produselor.

Din cei 57 probe controlate, 1 probă (1,75% din probe) a fost neconformă pentru un singur

parametru. Ulterior, DSP teritoriala a aplicat procedura de inspectie si control si au fost

remediate problemele constatate.

EVALUAREA CALITĂȚII CHIMICE ȘI MICROBIOLOGICE

A APEI DIN BAZILE DE ÎNOT

Vasiliu Gabriela, Neagu Liliana; colectivele CRSP Iasi, Cluj, Timisoara;

Tg Mures; DSP - Iasi, Bucuresti, Cluj, Timisoara; Mures

Apele din bazinele de inot trebuiesc monitorizate cu toata atentia datorita posibilitatii

contaminarii lor pe mai multe cai, dintre care cea mai importanta este asociata cu utilizatorii.

Prin urmare o serie de imbolnaviri legate de calitatea necorespunzatoare a acestor tipuri de

ape sunt din ce in ce mai frecvente. Prevenirea riscurilor de infectie necesita continua

supraveghere a calitatii apei, evaluarea eficientei tratarii si a proceselor de dezinfectie.

In cadrul metodologiei s-a urmarit evaluarea calitatii fizico - chimice si microbiologice a apei

din bazinele de inot in vederea prevenirii riscurilor asociate cu utilizarea acestor tipuri de ape

precum si introducerea unui nou parametru indicator pentru calitatea microbiologica a apei

din bazinele de inot, reprezentat de specia Staphyloccocus aureus.

Obiectivele specifice au fost:

elaborarea criteriilor de selectie pentru alegerea bazinelor de inot, elaborarea chestionarului

pentru administratorii de bazine de inot.

stabilirea parametrilor fizico-chimici si microbiologici utilizati in evaluarea calitatii apei din

bazinele de inot luate in studio.


stabilirea metodelor de analiza pentru parametri alesi in vederea evaluarii calitatii apei de

imbaiere din bazine de inot.

elaborarea metodei de analiza pentru parametrul Staphyloccocus aureus

In perioada mai – iulie 2013 a fost elaborat chestionarul pentru administratorii de bazine de

inot. Acest chestionar a fost trimis Centrelor Regionale de Sanatate Publica care in colaborare

cu DSP-urile locale l-au transmis administratorilor de bazine de inot din orasele de resedinta

ale CRSP-urilor. Criteriile de selectie pentru bazinele de inot au fost elaborate de CRSP

Bucuresti si privesc urmatoarele aspect:

Bazinul de inot sa fie de utilitate publica.

Bazinul de inot sa detina contract de monitorizare cu DSP.

Sursa de alimentare cu apa a bazinului sa fie din reteaua publica municipala.

Perioada de functionare a bazinului sa fie de cel putin 300 zile calendaristice.

Persoanele care utilizeaza bazinul de inot sa cuprinda adulti si copii.

Sa existe o modalitate de apreciere a numarului de utilizatori per zi de imbaiere ( ex. bilete

vandute, numar de abonamente eliberate etc).

Sistemul de dezinfectie al apei sa fie semiautomat sau automat.

Pe baza criteriilor mai sus mentionate si tinand cont de chestionarele completate de

administratorii bazinelor de inot, au fost alese cate doua bazine de inot in fiecare din orasele

in care functioneaza Centrele Regionale de Sanatate Publica, dupa cum urmeaza:

- Iasi: Sc Club Fitness Center MV SRL si Laser Invest SRL (Piscina Unirea Spa);

- Cluj: Complex Natatie Politehnica, Complex Natatie Universitas;

- Timisoara: Bazin Inot Dacia si Club Arena;

- Targu-Mures: Complex Turistic ,, Apollo” si Piscina ,,Ing. Mircea Birau”;

- Bucuresti: Complex olimpic ,,Lia Manoliu” si UMF Bucuresti.

Tot in aceasta perioada au fost stabiliti parametrii fizico-chimici si microbiologici ce vor fi

monitorizati in cadrul studiului si modul de prelevare a probelor din bazinele de inot.

Parametrii au fost selectati avand in vedere atat prevederile Ord. MS 119/2014, precum si

parametrii aditionali recomandati de OMS si care se regasesc si in legislatia altor tari din UE,

referitoare la calitatea apei din bazine de inot.

Cu exceptia parametrului microbiologic Staphylococcus aureus, pentru toti ceilalti parametri

exista metode standardizate de lucru.

In alegerea metodei de lucru pentru S. aureus a fost consultata literatura de specialitate

disponibila si s-a ales metoda filtrarii prin membrana folosind membrane filtrante cu

diametrul porilor de 0,45μm si doua medii de cultura, Baird-Parker si Manitol salt agar. Cele

doua medii de cultura alese sunt mentionate si in literatura de specialitate ca fiind cele mai

sensibile in izolarea S. aureus, si pot fi furnizate si de firmele romanesti care comercializeaza

medii de cultura.

Confirmarea coloniilor izolate de pe cele doua medii de cultura s-a facut pe baza testului

coagulazei, folosind trusa de diagnostic specifica.

In perioada septembrie 2013- august 2014 au fost recoltate bilunar probe de apa din bazinele

de inot selectate de catre DSP-urile din orasele resedinta ale Centrelor Regionale de Sanatate

Publica.


Probele au fost analizate in laboratoarele de chimie si microbiologie din cadrul Centrelor

Regionale. Exceptie a facut Centrul Regional Cluj ,unde probele au fost analizate de

Laboratorul de Diagnostic si Investigare in Sanatate Publica din cadrul DSP Cluj.

In perioada septembrie 2013 – august 2014 in cele cinci Centre Regionale de Sanatate

Publica s-au analizat un numar de 199 de probe care au totalizat 2423 de analize (1480 fizico-

chimice si 943 microbiologice).

Tabel 1. Repartitia pe Centre Regionale de Sanatate Publica a probelor de apa de

imbaiere analizate in perioada septembrie 2013 – august 2014

Centrul Regional de

Sanatate Publica

Numar probe Numar analize Numar analize

fizico-chimice

Numar analize

microbiologice

Iasi 30 390 240 150

Cluj 68 840 522 318

Timisoara 40 410 240 170

Targu-Mures 30 390 240 150

Bucuresti 31 393 238 155

Distributia probelor de apa analizate din bazinele de inot pe CRSP

Parametrii microbiologici normati in Ord. MS 119/2014: bacterii coliforme (< 10 ufc/100

ml); Escherichia coli (0 ufc/100 ml); enterococi (0 ufc/100 ml); P. aeruginosa (0 ufc/100

ml).

Din cele 943 analize microbiologice efectuate, 906 au fost conforme si 37 analize

microbiologice au fost neconforme pentru parametrii normati in Ord. 119/2014.

Analizele necorespunzatoare pentru parametrii microbiologici analizati, in conformitate cu

Ordinul MS 119/2014 sunt prezentate in Tabelul 2.


Tabel 2 . Probe necorespunzatoare din punct de vedere microbiologic in conformitate

cu Ordinul MS 119/2014

Parametrii microbiologici analizati Numar probe

neconforme

Procent

Bacterii coliforme 8/199 4,02 %

Escherichia coli 2/199 1,00 %

Enterococi 2/199 1,00 %

Pseudomonas aeruginosa 9/199 4,52 %

Parametrii fizico-chimici normati in Ord. MS 119/2014 sunt: temperatura (22ºC - 24ºC); pH-

ul ( 7,2-8,2); clorul rezidual liber ( 0,5 mg/l - 1 mg/l).

In concordant cu Ord.119/2014, analizele necorespunzatoare din punct de vedere fizico-

chimic sunt prezentate in tabelul 3:

Tabel 3. Probele necorespunzatoare din punct de vedere fizico-chimic in conformitate

cu Ordinul MS 119/2014

Parametrii fizico-chimici analizati Numar probe neconforme

pH < 7,2 100

pH >8,2 0

pH 100

Clor rezidual liber < 0,5 mg/l 32

Clor rezidual liber > 1 mg/l 56

Clor rezidual liber 88

Temperatura < 22ºC 0

Temperatura >24ºC 179

Temperatura 179

In cadrul metodologiei ,,Evaluarea calitatii chimice si microbiologice a apei din bazinele

de inot”, in afara parametrilor normati de Ord. MS 119/2014, au fost analizati urmatori

parametrii suplimentari: turbiditate, oxidabilitate, duritate, culoarea, Staphylococcus aureus.

Parametrii fizico-chimici suplimentari analizati s-au incadrat in limitele maxime admise

pentru apa potabila (Legea 458/2002, republicata) care este folosita ca sursa pentru umplerea

bazinelor de inot.

Singurul parametru chimic care a avut depasiri fata de CMA admis de Legea 458/2002,

republicata, a fost oxidabilitatea, reprezentand 28,16 % din probele analizate pentru acest

parametru.

Pentru parametrul chimic duritate, 45,98 % din probele analizate s-au situat sub CMA admis

de Legea 458/2002, republicata, avand o valoare < 5 grade germane.

Pseudomonas aeruginosa, indicator al conditiilor igienico-sanitare, a fost izolat in 9 probe,

reprezentand 4,52% din totalul probelor analizate.

Parametrul microbiologic S. aureus a fost izolat in 20,79% din probele analizate. Desi S.

aureus nu a fost izolat frecvent din probele analizate, in unele din acestea s-au izolat

stafilococi coagulazo-negativi iar in altele s-a identificat specia S. epidermidis.


Tabel 4 . Procentul probelor pozitive pentru parametrul S. aureus

Numar probe analizate microbiologic Procent probe din care s-a izolat si

identificat S. aureus

199 20,79 %

De asemenea in multe din probele analizate pentru parametrii microbiologici s-a observat o

flora de asociatie relativ abundenta. Aceasta crestere microbiana poate fi determinata de

temperaturile ridicate (>24ºC), inregistrate in toate probele analizate.

Probele necorespunzatoare din punct de vedere microbiologic s-au corelat cu o concentratie a

clorului rezidual sub limita admisa de 0,5 mg/l :

Concluzii

Legislatia actuala referitoare la aceste ape de imbaiere este foarte deficitara. Se impune

introducerea in legislatie a unui articol care sa prevada obligativitatea tuturor societatilor

comerciale care au in administrare bazine de inot sau de tip spa, welness, etc. sa se notifice la

autoritatea de sanatate publica teritoriala. De asemenea , administratorii de bazine vor trebui

sa elaboreze planuri de monitorizare vizate de DSP-ul teritorial si vor trebui sa detina

evidente privind calitatea apei de imbaiere.

In cadrul metodologiei, din analiza fiselor completate de administratorii de bazine a reiesit

lipsa unor cunostinte de baza privind rolul apei de imbaiere in transmiterea unor boli. Ca

urmare, trebuie avut in vedere organizarea unor instruiri periodice pentru personalul care

lucreaza in aceasta sfera de activitate.

Parametrul Staphylococcus aureus poate fi inclus in lista parametrilor microbiologici de

supraveghere a calitatii apei din bazine de inot fiind responsabil de afectiuni tot mai

frecvente ale pielii, afectiuni oftalmologice si din sfera ORL.

Elaborarea unor materiale, afise, pliante care sa aduca in prim plan importanta respectarii

unor minime norme de igiena (dus inainte de intrarea in bazin, spalarea mainilor, folosirea

toaletelor, etc) in vederea mentinerii unei calitati corespunzatoare a apei de imbaiere.


COMPARARE INTERLABORATOARE ÎN DOMENIUL CALITĂȚII APEI POTABILE

Daniela RUSEA - CNMRMC

CONSIDERATII GENERALE - In Ordinului Ministerului Sanatatii nr. 764/2005, pentru aprobarea

procedurii de înregistrare la Ministerul Sănătăţii a laboratoarelor care efectuează monitorizarea calităţii apei

potabile în cadrul controlului oficial al apei potabile este stipulat ca INSTITUTUL NATIONAL DE

SANATATE PUBLICA este responsabil de organizarea de programe de comparare interlaboratoare care

efectueaza monitorizarea calitatii apei potabile.

Conform politicii organismului european EA-European Co-operation for Accreditation si

organismului national de acreditare RENAR, participarea la comparari interlaboratoare sau la

programe de incercari de competenta, este considerata un instrument puternic pentru

determinarea performantelor individuale ale laboratoarelor pentru anumite tipuri de analize

cat si pentru a supraveghea performantele continue ale laboratoarelor. EA a dezvoltat astfel o

politica(ghidul EA-2/10)stabilind minim o participare obligatorie pentru fiecare sub-

disciplina de incercare, independent de alte masuri de control al calitatii pe care laboratorul si

le-a prevazut, precizand ca cerintele acopera perioada dintre doua evaluari/acreditari.

Sinteza “COMPARARE INTERLABORATOARE IN DOMENIUL CALITATII APEI

POTABILE”(PCI 14)a fost realizata si derulata de catre Centrul National de Monitorizare a

Riscurilor din Mediul Comunitar cu suportul logistic al Centrului Regional de Sanatate

Publica Bucuresti- Laboratorul National de Referinta pentru Supraveghere Calitate Apa, in

perioada 2013-2014. Aspectele tehnice ale acestui exercitiu de intercomparare au fost

asigurate de catre INSP-CNMRMC in colaborare cu CRSPB- LNRSCA care a pus la

dispozitie spatiul de laborator si reactivii chimici necesari prepararii probei. La aceasta

schema de intercomparare au fost invitate sa participe Directiile de Sanatate Publica Judetene

si a Municipiului Bucuresti prin Laboratorul de Diagnostic si Investigare in Sanatate Publica

–Laboratorul de Chimie Sanitara si Centrele Regionale de Sanatate Publica.

In decursul anului 2013 s-a procedat la analizarea capabilitatii tehnice si de personal a

laboratoarelor de chimie sanitara mai sus mentionate si de asemenea s-au analizat si

parametrii inregistrati in monitorizarea de control si monitorizarea de audit pe care o

efectueaza aceste aceste laboratoare. Cu datele obtinute s-a realizat un centralizator al

acestor capabilitati. Coroborand informatiile din analizele intreprinse s-a stabilit urmatoarea

schema de intercomparare:

matrice sintetica apa

parametrii de analizat - 1.ALUMINIU (maximum 300 μg/L)

- 2. FIER (maximum 350 μg/L)

- 3. MANGAN (maximum 70 μg/L)

In decursul anului 2014 s-a derulat schema de intercomparare conform planificarii:

1. prepararea probei 29-30.10.2014

2. distribuirea probei 30.10.2014

3. termen propus pentru analizare proba 03.11.2014

4. termen limita de transmitere a rezultatelor analizei 17.11.2014

5. transmiterea concluziilor schemei de intercomparare 05.12.2014


DESFASURARE SCHEMA INTERCOMPARARE

Conform metodelor standardizate si literaturii de specialitate s-a trecut la prepararea solutiei

supusa schemei PCI14 in asa fel incat concentratiile parametrilor stabiliti in schema de

comparare sa satisfaca urmatoarele cerinte:

sa acopere domeniul de lucru al fiecarei metode de analiza

sa se situeze apoape de concentratiile maxim admise din Legea 458/2002 privind calitatea

apei potabile (rl), sau poate chiar egale cu acestea.

Recipentii (1 ambalaj nou cu volumul de 0,5 L )utilizati pentru distribuirea probei catre

laboratoarele participante s-au spalat cantitativ, s-au uscat si s-au etichetat.

Fiecarui participant la schema PCI 14 i-a fost inmant un formular ce contine informatii despre

planificarea derularii schemei,

recomandari privind data inceperii analizarii probei, conditiile de pastrare a probei, analizarea

o singura data a probei, raportarea unui singur rezultat pentru fiecare parametru, modalitatea

de transmitere a rezultatelor.

Au fost recomandate ca metode lucru, metodele standardizate in vigoare.

Pentru a se asigura confidentialitatea, laboratoarelor participante li s-a alocat cate un ID.

Lista laboratoarelor participante se afla in Anexa 1.

In data de 05.12.2014, fiecare participant la schema a primit(transmitere electronica)

concluziile desfasurarii schemei de intercomparare PCI14.

In evaluarea performantelor laboratoarelor participanate la SCHEMA DE

INTERCOMPARARE P.N.II 2014, s-a calculat scorul Z conform „Metode statistice

utilizabile in compararile interlaboratoare pentru evaluarea performantelor incercarilor”.

Formula de calcul utilizata este:

Z=(x-X)/σPT

Valoarea atribuita “X”, asa numita” valoare robusta”,a fost valoarea obtinuta statistic din

rezultatele participantilor la schema de intercomparare, dupa eliminarea valorilor aberante, iar

deviatia standard” σPT” a schemei ,asa numita “deviatie standard robusta”, a fost deviatia

standard obtinuta statistic de asemenea din rezultatele participantilor la schema de

intercomparare.

Interpretarea SCORULUI Z se face conform inegalitatilor:

daca |Z| ≤2 atunci rezultatul este SATISFACATOR si este reprezentat grafic prin culoarea

VERDE

daca 2< |Z| < 3 atunci rezultatul este DISCUTABIL si este reprezentat grafic prin culoarea

PORTOCALIU

daca |Z|> 3 atunci rezultatul este NESATISFACATOR si este reprezentat grafic prin culoarea

ROSU.

Valorile obtinute ale SCORULUI Z s-au prezentat tabelar , dupa cum urmeaza:

tabelul 1 centralizeaza scorul Z pentru parametrul ALUMINIU

tabelul 2 centralizeaza scorul Z pentru parametrul FIER

tabelul 3 centralizeaza scorul Z pentru parametrul MANGAN


TABELUL 1. PARAMETRUL ALUMINIU

DATE STATISTICE

Număr de rezultate : 31

Număr de rezultate excluse: 3

Valoarea atribuită: 201.25 µgAl/L

Deviaţia standard robustă: 7.39 µgAl/L

Domeniul rezultatelor: 152.0- 265.0 µgAl/L

COD LABORATOR METODA UTILIZATĂ REZULTAT(µg/L) SCOR Z

1 SR ISO 10566:2001 201.59 0.05

3 SR EN ISO 12020:2008 200.11 -0.15

4 METODA HACH 8326 194 -0.98

5 SR EN ISO 12020 AAS FLAME 212.4 1.51

6 SR ISO 10566:2001 202.52 0.17

8 SR ISO 10566:2001 200 -0.17

9 SR ISO 10566:2001 186 -2.06

10 SR ISO 10566:2001 197 -0.57

11 KIT MERCK 203 0.24

12 SR ISO 10566:2001 198.32 -0.40

13 SR ISO 10566:2001 265 8.62

14 METODA MERCK 114825 204.83 0.48

15 SR EN ISO 15586:2004 199.36 -0.26

16 SR ISO 10566:2001 194.2 -0.95

19 SR EN ISO 15586:2004 194.5 -0.91

22 METODA MERCK 14825 211.4 1.37

23 SPECTROMETRIE DE ABSORBTIE MOLECULARA 207 0.78

25 NESPECIFICAT 211 1.32

27 SR ISO 10566:2001 195.3 -0.80

28 SR ISO 10566:2001 188 -1.79

29 SR ISO 10566:2001 204.91 0.49

32 SR ISO 10566:2001 214.83 1.84

35 MERCK 114825 207 0.78

37 SR ISO 10566:2001 170 -4.22

39 SR ISO 10566:2001 152 -6.66

40 SR ISO 10566:2001 201.7 0.06

41 SR ISO 10566:2001 208 0.91

43 AAS 202.64 0.19

44 SR ISO 10566:2001 198.4 -0.39

45 SR EN ISO 15586:2004 200.9 -0.05

48 SR EN ISO-1:2005 192.41 -1.19


TABELUL 2. PARAMETRUL FIER

DATE STATISTICE



Valoarea atribuită: 199.29 µgFe/L

Deviaţia standard robustă: 9.48 µg Fe/L

Domeniul rezultatelor: 20.0- 310 µg Fe/L

COD LABORATOR METODA UTILIZATA REZULTAT(µg/L) SCOR Z

1 SR ISO 6332:1996 199.43 0.01

3 SR ISO 6332:1996 199 -0.03

4 METODA HACH 8008 182 -1.82

5 SR 13315 AAS FLAME 211.8 1.32

6 SR ISO 6332:1996 210.86 1.22

8 SR ISO 6332:1996 194.8 -0.47

9 SR 13315:1996 201 0.18

10 SR ISO 6332:1996 176 -2.46

11 KIT MERCK 185 -1.51

12 SR ISO 6332:1996 193.25 -0.64

13 SR ISO 6332:1996 310 11.68

14 METODA MERCK 114761 212.53 1.40

15 SR EN ISO 15586:2004 201.45 0.23

16 SR ISO 6332:1996 205.00 0.60

17 SR 13315:1996 199.82 0.06

19 SR ISO 6332:1996 /SR ISO 13315:2008 202.5 0.34

20 SR ISO 6332:1996 198.2 -0.12

22 METODA MERCK 14761 208.3 0.95

23 SPECTROMETRIE DE ABSORBTIE MOLECULARA 20 -18.92

24 S.A.A. SR ISO 13315/2008 216.25 1.79

25 NESPECIFICAT 197 -0.24

27 SR ISO 6332:1996 193 -0.66

28 SR ISO 6332:1996 209 1.02

29 SR ISO 6332:1996 198.79 -0.05

33 SR EN ISO 15586:2008 235.52 3.82

35 SR ISO 6332:1996 195.10 -0.44

37 SR ISO 6332:1996 192 -0.77

38 SR ISO 6332:1996 206.1 0.72

39 SR ISO 6332:1996 187.2 -1.28

41 METODA AAS SR 13315:1996 220 2.19

42 TRUSA MERCK 190.00 -0.98

43 AAS 204.55 0.56

44 SR ISO 6332:1996 202.00 0.29

45 SR EN ISO 15586-04 188.35 -1.15

47 SR ISO 6332:1996 198.87 -0.04

48 SR EN ISO 17294-2:2005 195.2 -0.43


TABELUL 3. PARAMETRUL MANGAN

DATE STATISTICE



Valoarea atribuită: 50.59 µgMn/L

Deviaţia standard robustă: 3.15 µg Mn/L

Domeniul rezultatelor: 17.2- 57.96 µg Mn/L

COD LABORATOR METODA UTILIZATA REZULTAT(µg/L) SCOR Z

3 SR 8662-2:1997 50.15 -0.14

4 METODA 8147-HACH 48 -0.82

5 SR EN ISO AAS-GF 56.35 1.83

6 SR 8662-2:1997 51.12 0.17

8 SR ISO 6333/1997 50 -0.19

9 SR 8662-2:1997 48.6 -0.63

11 KIT MERCK <10.0

12 SR 8662-2:1997 50.18 -0.13

13 SR ISO 6333/1997 55 1.40

14 SR ISO 6059:2008 51.57 0.31

15 SR EN ISO 15586:2004 50.01 -0.18

16 SR ISO 6333/1997 51.2 0.19

17 SR 9662-2:1997 57.96 2.34

19 SR EN ISO 15586:2004 49.2 -0.44

20 SR ISO 6333/1997 49.7 -0.28

22 METODA MERCK 14770 53.1 0.80

23 SPECTROMETRIE DE ABSORBTIE MOLECULARA 22 -9.08

24 S.A.A. SR ISO 8288:2001 47 -1.14

28 SR ISO 6333/1997 22 -9.08

29 SR EN ISO 15586:2004 47.88 -0.86

33 SR EN ISO 15586:2004 57.84 2.30

35 MERCK 101739 44.32 -1.99

37 METODA HACH 8149 46 -1.46

39 SR 8661-1:1997 17.2 -10.60

41 SR 8661-1:1997 52 0.45

42 TRUSA MERCK 46 -1.46

43 AAS 52.15 0.50

44 SR 8662-2/1997 52 0.45

45 SR EN ISO 15586-04 55.8 1.65

47 STAS 3264:1981 48.98 -0.51

48 SR EN ISO 17294-2:2005 52.27 1.59


CONCLUZII si RECOMANDARI

Din analiza scorului Z obtinut de catre participanti se pot enunta urmatoarele :

pentru parametrul indicator ALUMINIU, un laborator a obtinut rezultate DISCUTABILE;

3 laboratoare au obtinut rezultate NESATISFACATOARE. Rezultatele

SATISFACATOARE (27 laboratoare) reprezinta 87,09% din totalul rezultatelor raportate

pentru acest parametru.

pentru parametrul indicator FIER, 2 laboratoare au obtinut rezultate DISCUTABILE; 3

laboratoare au obtinut rezultate NESATISFACATOARE. Rezultatele

SATISFACATOARE(31 laboratoare) reprezinta 86,11% din totalul rezultatelor raportate

pentru acest parametru.

pentru parametrul indicator MANGAN, 2 laboratoare au obtinut rezultate DISCUTABILE;

3 laboratoare au obtinut rezultate NESATISFACATOARE. Laboratorul PC14- 11 a fost

eliminat din schema. Rezultatele SATISFACATOARE(25 laboratoare) reprezinta 80,64%

din totalul rezultatelor raportate pentru acest parametru.

Rezultatele obtinute demonstreaza ca proba preparata a avut o calitate adecvata scopului

propus, fiind stabila si omogena.

De asemenea, rezultatele obtinute arata ca laboratoarele participante sunt capabile sa produca

rezultate de buna calitate, dar pun in evidenta si faptul ca un numar de 10

laboratoare(23,3%) dintre laboratoarele articipante ar putea avea probleme legate de

asigurarea calitatii pentru anumiti parametri.

Perioada de valabilitate a rezultatelor obtinute de un laborator intr-o singura runda a unei

scheme PT/intr-o singura schema PT, este limitata la perioada in care laboratorul a efectuat

incercarile. Deci,daca un laborator obtine rezultate satisfacatoare intr-o singura runda a unei

scheme PT/intr-o singura schema PT, rezultatele nu trebuie utilizate pentru a declara ca

laboratorul obtine rezultate adecvate/corecte si cu orice alta ocazie.

Un laborator care isi desfasoara activitatea de incercari intr-un sistem de management al

calitatii si obtine sistematic rezultate satisfacatoare in mai multe runde ale unei scheme PT/in

mai multe scheme PT poate folosi rezultatele ca evidenta a faptului ca este capabil sa obtina

sistematic rezultate corecte.

RECOMANDAM

1. ca fiecare laborator participant la schema de intercomparare sa se identifice in functie de

rezultatele obtinute, sa faca o analiza de management si sa aplice daca este cazul masuri sau

actiuni corective pentru cresterea calitatii analizelor.

2. repetarea unei astfel de scheme de intercomparare, cat mai repede posibil, frecventa optima

fiind de 2-3 intercomparari intr-un an.

MULTUMIM colegilor CHIMISTI din laboratoare pentru decizia de a participa la

schema de intercomparare, in speranta unei noi colaborari intr-o viitoare sesiune.


CAPITOLUL II

PROTEJAREA SĂNĂTĂȚII PUBLICE ÎN RELAȚIE CU IGIENA

AERULUI ȘI EFECTUL SCHIMBĂRILOR CLIMATICE

EVALUAREA IMPACTULUI ASUPRA SĂNĂTĂŢII A POLUANŢILOR ATMOSFERICI

ŞI ADAPTAREA LA EFECTELE SCHIMBĂRILOR CLIMATICE

Andra Neamtu, Anca Tudor, Angelica Voinoiu, Catalin Staicu, Georgeta Botin,

Mariana Dumitrof – CNMRMC, în colaborare cu toate DSP teritoriale si a Mun. Bucuresti

A. OBIECTIVE GENERALE

Stabilirea mecanismelor prin care se pot identifica şi implementa activităţile de evaluare şi

prevenire a efectelor schimbărilor climatice asupra sănătăţii populaţiei, prin:

• Crearea bazelor de date pentru supravegherea stării de sănătate a populaţiei;

• Monitorizarea procesului de adaptare şi sprijinirea populaţiei vulnerabile în procesul de

adaptare;

• Conștientizarea şi educarea populaţiei;

• Identificarea grupurilor populaţionale vulnerabile;

În întelegerea fenomenelor legate de existenţa schimbărilor climatice de către populaţie, o

mare influenţă îl pot avea mijloacele de informare în masă (mass media, internet, publicaţii

scrise, etc.), care pot duce la educarea şi conştientizarea populaţiei în vederea protejării

mediului înconjurator, precum şi la pregătirea acesteia pentru a reacţiona în cazul existenţei

unor fenomene extreme care pot fi determinate de existenţa schimbărilor climatice.

Conform unui Raport al Băncii Mondiale elaborat în cooperare cu specialişti ai Ministerului

Mediului şi Schimbărilor Climatice la începutul anului 2014, clima temperat continentală a

României este în schimbare şi se preconizează a fi semnificativ diferită în următorii 50-100

de ani. Temperatura medie anuală a aerului este în creştere, estimându-se că aceasta va fi

mai mare cu 0.5°C – 1.5°C până în anul 2029, şi cu 2.0°C – 5.0°C până în anul 2099 .

Se preconizează diminuarea cantităţii anuale de precipitații, predicţionându-se că până la

sfârşitul acestui secol media anuală a precipitaţiilor să scadă cu 10-20%. Precipitaţiile au

scăzut cu o rată de 30 mm/decadă, în perioada 1961-2006.

În România autoritățile din toate domeniile au început să conștientizeze existența

fenomenelor legate de schimbările climatice, acestea devenind astfel o preocupare în

activitatea actuală și de perspectivă a organismelor decizionale.

Evoluţia schimbărilor climatice în România implică creşterea frecvenţei fenomenelor extreme

de scurtă durată, strict localizate şi de intensitate mare. Scenariile schimbărilor climatice

preconizate includ creşterea incidenţei inundaţiilor severe, creşterea perioadelor de secetă,

precum şi creşterea fenomenului de eroziune a solului şi de deşertificare.

Riscul impactului schimbărilor climatice este distribuit neuniform. Există diferenţe regionale

(secetă severă şi inundaţiile care afectează în special anumite regiuni, în fiecare an) precum şi

diferenţe de vulnerabilitate şi adaptabilitate a comunităţilor , in special a celor rurale.


Raportul Agenţiei Europene de Mediu intitulat "Water resources across Europe – confronting

water scarcity and droughten" (Resursele de apă pe teritoriul Europei – lupta cu deficitul de

apă şi seceta) subliniază faptul că, în timp ce sudul Europei continuă să se confrunte cu cele

mai mari probleme legate de deficitul de apă, stresul hidric începe să se simtă tot mai mult şi

în părţile nordice. Schimbările climatice vor provoca agravarea şi creşterea frecvenţei

secetelor în viitor, accentuând stresul hidric, în special în lunile de vară.

Astfel in Romania temperatura medie anuală a aerului a crescut cu 0,4 – 0,5 oC faţă de fiecare

deceniu, începând din 1961 şi până în prezent. (Sursa - Agentia Nationala de Meteorologie –

Raport de mediu anual 2012 , ANPM).

In Romania, sub aspect pluviometric, pe perioada 1901-2000 s-a evidenţiat o tendinţă

generală de scădere a cantităţilor anuale de precipitaţii, după anul 1960, evidenţiindu-se

totodată o intensificare a deficitului de precipitaţii îndeosebi în sudul ţării

Schimbările climatice afectează în mod direct si România si conduc la apariţia valurilor de

căldură intensă, respectiv valuri de frig sau a fenomenelor meteorologice extreme (inundaţii

datorate ploilor abundente, intensificări de vânt,etc.).Acestea vor avea ca efect creşterea pe

termen scurt a numărului de decese sau acutizarea unor afecţiuni cronice (în special cele

cardiovasculare şi respiratorii).

In situatia aparitiei temperaturilor atmosferice scazute pot aparea degeraturi, hipotermii,

precum si alte efecte adverse asupra starii de sanatate a populatiei. Prin expunerea la fortele

naturii, care in perioada actuala ating valori extreme (canicula, temperaturi foarte scazute,

cutremure, eruptii etc) pot aparea de asemenea cazuri noi de imbolnaviri, care deriva din

aceste actiuni negative ale naturii.

B. REZULTATE

Metodologia a cuprins completarea unei fișe a județului de către specialiștii DSP în

conținutul căreia se regăsesc întrebări legate de situația anumitor condiții climatice din anul

2014 și a unor indicatori de sănătate care pot fi influențați în special de climă și condițiile

meteorologice.

Prin completarea fișei/județ s-a urmărit identificarea caracteristicilor fiecărui județ; a zonelor

vulnerabile și a categoriilor de populație vulnerabile la acțiunea fenomenelor determinate de

schimbările climatice.


Fig.1 - Situația cazurilor de degerături superficiale în România , în 2013-2014

Fig. 2 - Situația cazurilor de degerături cu necroză de țesut în România , în 2013-2014


Fig.3 - Situația cazurilor datorate hipotermiei în România , în 2013-2014

Fig. 4 - Situația cazurilor datorate efectelor căldurii și ale luminii în România , în 2013-2014

C. CONCLUZII

În urma centralizării fișei județului au rezultat următoarele :

În anul 2014 – după cum se observă în graficele de mai sus , ca urmare a valurilor de frig s-au

înregistrat un număr de cazuri de degerături mai mare comparativ cu anul 2013 : în județele

Bacău, Călărași, Ialomița și Neamț față de zona de sud-vest a țării, unde clima este mai

blândă (Fig.1).

În anul 2014 - în cazul persoanelor afectate de hipotermie județele au fost : Bacău, Călărași,

Dâmbovița, Ialomița, Mureș, Neamț și Teleorman (Fig.3).

În anul 2014 – cazuri de îmbolnăviri datorate efectelor căldurii și ale luminii, sau resimțit mai

frecvent în următoarele județe : Bacău, Călărași, Maramureș, Sălaj și Vâlcea (Fig. 4).


În anul 2014 – în perioada martie - august , au existat episoade de inundații în următoarele

județe : Argeș, Bacău, Bihor, Botoșani, Buzău, Călărași, Caraș – Severin, Cluj, Dâmbovița,

Dolj, Gorj, Hunedoara, Ialomița, Ilfov, Maramureș, Mehedinți, Mureș, Neamț, Olt, Sălaj,

Suceava, Teleorman, Timiș, Vâlcea, Vaslui, Vrancea – un număr de 26 județe , mai multe

decât în anul 2013 ( 22 județe) . Numărul estimat al persoanelor care au fost afectate a fost

de 829 008. Numărul mediu de zile/țară/episode de inundație a fost de 11,92 zile.

În anul 2014 – alunecări de teren au fost în următoarele județe : Buzău, Cluj, Dolj, Gorj,

Maramureș, Mehedinți, Vrancea – un numar de 7 județe. Numărul estimat al persoanelor care

au fost afectate a fost de 20 156 .Perioadele au coincis cu cele de inundații.

În anul 2014 – episoade de secetă extremă s-au înregistrat în județul Maramureș în luna

august , afectate au fost localitățile Somcuța Mare, Tg. Lăpuș, Cupșeni, Cicârlău, Vadu Izei.

În anul 2014 - înzăpeziri s-au înregistrat în județele : Botoșani, Călărași, Covasna,

Dâmbovița, Dolj, Gorj, Ialomița, Mehedinți, Mureș, Suceava, Tulcea, Vaslui, Vrancea – un

număr de 13 județe ; dintre care cele mai afectate au fost : Călărași, Covasna, Dâmbovița

cuprinzând întreg județul .În județele afectate s-au înregistrat aproximativ 1618160 persoane

afectate.

Zone vulnerabile la efectul schimbărilor climatice au fost declarate de către specialiștii DSP:

Argeș, Bihor, Călărași, Caraș – Severin, Cluj (zonele inundabile din Lunca Someșului),

Covasna (Zona Întorsura Buzăului), Dâmbovița (N și S județului Dâmbovița, zona

Moroeni), Dolj, Galați, Gorj, Ialomița (Lunca râului Ialomița, barajul Didru), Iași, Mehedinți,

Mureș (zona Tg. Mureș), Olt, Teleorman, Timiș, Tulcea, Vaslui (localitățile situate în

aproprierea bazinelor hidrografice ale râurilor care tranzitează județul), Vrancea (bazinul

Putna-Vrancea, zona forestieră Măgura-Odobeștilor, aferentă aducțiunii Babele). Populația

estimată care poate fi afectată este de 2 125 707 de locuitori.

Schimbările climatice pot afecta starea de sănătate a populației ca urmare a creşterii

temperaturii aerului şi apelor , riscului crescut de inundaţii, episoade de secetă extrema,

diminuarea rezervelor de apă potabilă, riscului crescut de incendii şi reducerea resurselor

naturale vegetale şi animale, modificări şi degradări ale ecosistemelor şi degradarea

resurselor naturale, crescând astfel riscul de îmbolnăvire a populaţiei.

Pentru a răspunde provocărilor unui climat aflat în permanentă schimbare, este necesar ca

supravegherea evenimentelor care afectează sănătatea publică din diferite cauze, inclusiv a

schimbărilor climatice, sa fie o prioritate nationala in activitatile Ministerului Sanatatii prin

structurile sale. Totodata, se recomanda dezvoltarea capacitatii la nivel naţional a sistemelor

de supraveghere pentru a detecta, evalua, notifica şi răspunde la toate evenimentele şi

riscurile legate de sănătatea publică ce pot constitui o ameninţare la adresa sănătăţii

oamenilor.


EVALUAREA IMPACTULUI ASUPRA SĂNĂTĂȚII A POLUANȚILOR DIN AERUL

AMBIANT ÎN MEDIUL URBAN

Neamţu Andra; Angelica Voinoiu, CRSP- urile din tara ,DSP- urile teritoriale

A. Fundamentare -cadru legislativ

Prin poluare se înţelege modificarea calităţii aerului atmosferic, rezultată în urma unor

fenomene naturale, dar mai ales antropice, care depăşesc mecanismele de autoepurare ale

aerului.

Sursele naturale de poluare sunt specifice anumitor zone, sunt cunoscute şi se pot lua măsuri

de protecţie a populaţiei, printr-o informare permanentă şi un sistem de intervenţie eficient.

Dintre aceste surse fac parte: erupţiile vulcanice, incendiile pădurilor, eroziunea solului de

către curenţii de aer, întinderile de deşert. În afara acestora mai sunt fenomene naturale

generale, care apar în anumite perioade (în funcţie de condiţiile atmosferice şi geografice) şi

se referă la descompunerea substanţelor organice cu degajarea unor gaze (CH4, H2S , NH3,

CO2), disconfortante prin miros, la suspensia în aer a anumitor alergeni în perioada de

polenizare, etc.,care se pot cumula uneori la valori periculoase.

Dacă primele surse de poluare antropică (de orgine umana) ale aerului au fost considerate

sistemele de încalzire locală, treptat pe măsura dezvoltării comunitaţilor umane au aparut

surse noi ca cele industriale, precum si cele de trafic. De aceea legislaţia s-a adresat iniţial

supravegherii emisiilor rezultate din sursele industriale, apoi a vizat si sursele de trafic. La

această data principala sursă de poluare a aerului este considerată traficul.

Pentru anul 2014, evaluarea calităţii aerului înconjurător în România s-a realizat permanent

prin intermediul a 138 staţii automate ce fac parte din Reţeaua Naţională de Monitorizare a

Calităţii Aerului (R.N.M.C.A.), repartizate pe întreg teritoriul ţării după cum urmează:

48 staţii de fond urban şi suburban pentru evaluarea nivelului de fond al poluării pentru

zonele urbane şi suburbane;

55 staţii industriale pentru evaluarea aportului emisiilor din surse industriale;

27 staţii de trafic pentru evaluarea aportului emisiilor din trafic;

8 staţii de fond rural pentru evaluarea nivelului de fond al poluării pentru zonele rurale.

Punctele de prelevare sunt amplasate în concordanţă cu criteriile stabilite de directivele

europene privind calitatea aerului.

Punctele de prelevare destinate protejării sănătăţii umane se amplasează în aşa fel încât să

furnizeze date referitoare la următoarele aspecte:

ariile din interiorul zonelor și aglomerărilor în care apar cele mai mari concentraţii la care

populaţia este susceptibilă a fi expusă în mod direct sau indirect pentru o perioadă de timp

semnificativă în raport cu perioadele de mediere ale valorii/valorilor limită/ţintă;

nivelurile din alte perimetre (arii) din zonele şi aglomerările reprezentative pentru nivelul de

expunere a populației;

depunerile care reprezintă expunerea indirectă a populaţiei prin lanţul alimentar.

Staţiile de fond urban sunt amplasate astfel încât nivelul de poluare sa fie influenţat de

contribuţiile integrate ale tuturor surselor din direcția opusă vântului.


Staţiile de fond rural se amplasează astfel încât nivelul de poluare caracteristic să nu fie

influenţat de aglomerările sau de zonele industriale din vecinătatea sa.

Atunci când se evaluează aportul surselor industriale, cel puţin unul dintre punctele de

prelevare este instalat pe direcţia dominantă a vântului dinspre sursă, în cea mai apropiată

zonă rezidenţială. Atunci când concentraţia de fond nu este cunoscută, se amplasează un

punct de prelevare suplimentar înaintea sursei de poluare, pe direcţia dominantă a vântului.

Respectarea valorilor limită stabilite în scopul protecţiei sănătăţii umane nu se evaluează în

următoarele situaţii:

a) în amplasamentele din zonele în care populaţia nu are acces şi unde nu există locuinţe

permanente;

b) în incinta obiectivelor industriale în cazul cărora se aplică prevederile referitoare la

sănătate şi siguranţa la locul de muncă, în conformitate art. 3 lit.a) al Legii nr. 104/2011;

c) pe partea carosabilă a şoselelor şi drumurilor, precum şi pe spaţiile care separă sensurile de

mers ale acestora, cu excepţia cazurilor în care pietonii au în mod normal acces la spaţiile

respective.

Sursa http://www.calitateaer.ro/index.php;

http://www.anpm.ro/documents/12220/2723600/Raport+calitatea+aerului+2014.pdf/8b9e87d

a-c03e-4815-8723-cdfe52e1e563

B. Scopul si obiectivul aplicarii metodologiei

Principalul obiectiv il reprezinta o evaluare şi o monitorizare a efectelor posibilei poluari a

aerului atmosferic asupra stării de sănătate a populaţiei.

Astfel se poate urmarii influenţa efectelor poluarii asupra unor indicatori de sănătate.

Mentionam faptul ca aceasta metodologie este o metodologie de supraveghere si

monitorizare, in vederea completarii bazei de date si a interpretarii in timp a proceselor care

au loc in evolutia starii de sanatate a populatiei.

Doar in urma analizei acestor date se vor putea identifica unele masuri tehnice,

administrative, educative si de constientizare a autoritatilor si populatiei si prin modificarea

comportamentului operatorilor economici si a populatiei privind poluarea.

C. Rezultate

La nivelul DSP- urilor judeţene: metodologia a fost aplicată de compartimentul supraveghere

în sănătatea publică în colaborare cu, compartimentul de statistică medicală şi cu alte

instituţii locale, dacă este cazul, în vederea completării datelor solicitate în anexele

metodologiei.

Anexele au cuprins date de poluare si date referitoare la indicatorii de sanatate completate

numai pentru orasul capitala de judet ( cu specificare) si numai unde este cazul, pentru alte

localitati urbane cu specific de poluare industriala a aerului.

http://www.calitateaer.ro/index.php

http://www.anpm.ro/documents/12220/2723600/Raport+calitatea+aerului+2014.pdf/8b9e87da-c03e-4815-8723-cdfe52e1e563

http://www.anpm.ro/documents/12220/2723600/Raport+calitatea+aerului+2014.pdf/8b9e87da-c03e-4815-8723-cdfe52e1e563


Conform rezultatelor monitorizării calităţii aerului în anul 2014, din punct de vedere al

posibilului impacta supra sanatatii populatieide interés sunt in special poluantii iritanti

respiratori si toxici sistemici.


Astfel indicatorii de sanatate care pot fi cel mai usor influentati de poluarea aerului sunt cei

care se refera la patologia aparatului respirator si cardiovascular. Trebuie mentionat insa ca

numai evolutia pe termen lung a acestora poate sa ne aduca informatii punctuale importante.


CONCLUZII

Atat in cazul datelor de poluare cat si in cazul indicatorilor de sanatate tendintele au ramas

aceleasi.

Exista anumite situatii punctuale care necesita o investigare mai amanuntita ori asupra

raportarii datelor statistice sau asupra aparitiei unor surse suplimentare.

Trebuie mentionat faptul ca, este dificil de demonstrat o legatura directa intre poluarea

aerului si aparitia unor anumite boli la populatia expusa, in special datorita urmatoarelor

inconveniente :

- momentul expunerii nu este intotdeauna legat si de aparitia bolii. Acest lucru se intampla

numai in cazul unor expuneri punctuale la concentratii mari ale unui poluant atmosferic si se

poate regasi in indicatori de sanatate ai unor boli acute si/sau acutizari ai unei patologii

cronice. Problema este insa epunerea cronica la niveluri mici ale unor poluanti, cateodata

chiar sub nivelurile admise legal.

-Expunerea la posibili poluanti din aerul atmosferic poate fi usor potentata de expunerea in

mediul profesional si/sau de obiceiuri daunatoare sanatatii ( ex :fumatul)

CAPITOLUL III

PROTEJAREA SĂNĂTĂȚII PUBLICE ÎN RELAȚIE CU EXPUNEREA

LA CONTAMINANȚI CHIMICI

SUPRAVEGHEREA PRODUSELOR COSMETICE ÎN RELATIE

CU SĂNĂTATEA UMANĂ

Irina Tanase – CNMRMC,Cristiana Cirlan – MS, Mioara Gheorghe,

Ramona Fatu - DSP Buzau

SCOP

→ Supravegherea produselor cosmetice plasate pe piata, in relatie cu expunerea

consumatorului la contaminantii si substantele care prezinta risc pentru sanatate din

compozitia produselor cosmetice;

→ Armonizare cu procedurile care functioneaza in piata interna a Uniunii Europene, de

control ale produselor cosmetice, potrivit cerintelor Regulamentului no. 1223/2009 (denumit

in continuare Regulament)

OBIECTIVE SPECIFICE

Supravegherea produselor implicate in raspunsul dermal acut (puternic sensibilizante si

iritante);

o - aplicarea Regulamentului (UE) nr. 1223/2009 privind produsele cosmetice

Supravegherea produselor in relatie cu declaratiile din eticheta care afirma siguranta

(produsele”naturale”)

o - aplicarea Regulamentului (UE) nr. 655/2013 de stabilire a unor criterii comune pentru

justificarea declaratiilor utilizate în legătură cu produsele cosmetic


RESPONSABILITATI

Activitatea de supraveghere a produselor cosmetice reprezinta o componenta a

PROGRAMULUI NAŢIONAL SECTORIAL DE SUPRAVEGHERE A PIEŢEI stabilit prin

Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008

de stabilire a cerințelor de acreditare și de supraveghere a pieței în ceea ce privește

comercializarea produselor și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 339/93.

Autoritatea nationala pentru supravegherea pe piata a cosmeticelor este Ministerul Sanatatii,

care exercita controlul de specialitate al tuturor activitatilor de punere la dispozitie a

produselor cosmetice desfasurate de unitati, de persoane juridice si fizice in domeniul

producerii, importului, distributiei, depozitarii, vanzarii si publicitatii, inclusiv asigurarea

accesului public la informatiile despre produs.

In baza obligaţiei de a elabora planuri naţionale de control pe domeniul produselor cosmetice,

Ministerul Sănătăţii stabileste pana cel tarziu 31 decembrie al fiecarui an, tematica acţiunilor

specifice de control în sănătate publică pentru anul urmator, pe care il comunică statelor

membre și Comisiei Europene, punandu-l la dispozitia publicului conform art. 33 din OG

20/2010 privind stabilirea unor măsuri pentru aplicarea unitară a legislaţiei Uniunii

Europene care armonizează condiţiile de comercializare a produselor coroborat cu art. 16

alin. (5) din Regulamentul nr. 765/2008.

Activitatea de control se realizeaza prin Direcția inspectorilor sanitari, organ tehnic de

specialitate din structura organizatorica a Ministerului Sanatatii care coordoneaza la nivel

national structurile teritoriale aflate in subordine.

In activitatea sa, Direcția inspectorilor sanitari colaboreaza din punct de vedere tehnic si

stiintific cu Institutul National de Sanatate Publica.

Instiutul National de Sanatate Publica este responsabil cu :

- elaborarea procedurii operationale de lucru,

- elaborarea metodologiei pentru derularea actiunilor tematice

- asistenta permanenta de specialitate pentru campaniile tematice, solutionarea reclamatiilor,etc

Activitatea de control se realizeaza prin 3 modalitati principale:

1. Inspectia :

o produsului cosmetic

o locurilor de fabricatie si de punere la dispozitie a produsului cosmetic

2. Verificarea informatiilor despre produs (dosar si notificare)

3. Prelevare si analiza de probe.

http://dex.webis.ro/ministerul_dictionar.html

http://dex.webis.ro/exercita_dictionar.html

http://dex.webis.ro/specialitate_dictionar.html

http://dex.webis.ro/unitatile_dictionar.html

http://dex.webis.ro/depozitare_dictionar.html

http://dex.webis.ro/activitatea_dictionar.html

http://dex.webis.ro/control_dictionar.html

http://dex.webis.ro/specialitate_dictionar.html



http://dex.webis.ro/control_dictionar.html


METODOLOGIE

1. PLANIFICAREA ACŢIUNILOR TEMATICE DE CONTROL

Perioada Actiune Activitate

Trim. I

Campania 1

Controlul produselor cosmetice pentru verificarea

conformităţii vopselelor de păr la producători,

importatori, distribuitori, unităţi de desfacere, saloane

de înfrumuseţare, a vopselelor de păr, inclusiv cele

profesionale

Inspectia produsului, notificare, etichetare,

compoziţie, alegaţii, depozitare, dosare

tehnice

Prelevare probe pentru testarea vopselelor de

păr (analiză amoniac în vopselele de păr)

Trim. II

Campania 2


conformităţii produselor pentru machiere şi a

produselor destinate aplicării pe buze la producători,

importatori, distribuitori, unităţi de desfacere, saloane

de înfrumuseţare



tehnice

Prelevare probe pentru testarea produselor de

machiere (determinări microbiologice) şi a

produselor destinate aplicării pe buze (plumb

şi cadmiu)

Trim. III

Campanie 3


conformităţii produselor destinate tatuajelor

semipermanente din cabinetele în care se realizează

proceduri de tatuaj şi piercing

Inspectia etichetarii

Trim. VI

Campanie 4


conformităţii pastei de dinţi pentru copii şi adulţi la

producători, importatori, distribuitori, unităţi de

desfacere.


conformităţii la trusele de machiaj pentru copii la

producători, importatori, distribuitori şi unităţi de

desfacere



tehnice

Prelevare probe pentru testarea pastei de dinţi

(determinări flor)

Prelevare probe pentru testarea truselor de

machiaj pentru copii (determinări

microbiologice, plumb şi cadmiu)

2. INDICARORI FIZICI

Determinarile chimice si microbiologice pentru esantioanele prelevate

Nr.

crt

Determinare Nr. probe Metoda (**) Responsabil

Verificarea compozitiei

1 Determinarea

continutului de

amoniac in vopselele

de par

30-50 -Ordinul nr.1.504/138/2007 Metodă de

determinare cantitativă pentru amoniac

liber în produsele cosmetice, prezentată în

anexa nr. 17.

Sau - SR 9065-7:2007

DSP Buzau (*)

Certificatul de

Acreditare nr. LI

637

Data emiterii:

29.03.2012

2 Determinarea fluroului

in pasta de dinti pentru

copii si adulti

30-50 Ordinul nr.1.504/138/2007 Metodă de

determinare cantitativă pentru fluorul total

din produsele pentru îngrijirea dinţilor,

prezentată în anexa nr. 22

DSP Buzau (*)

Certificatul de

Acreditare nr. LI

637

Data emiterii:

29.03.2012

3

Determinarea

plumbului si a

cadmiului din :

20-30

CRSP Cluj (*)

Laborator in curs de

acreditare


4

- produsele destinate

aplicării pe buze, si

- produsele din trusele

de machiaj pentru

copii

20-30

Analiza prin spectroscopie de absobtie

atomică (AAS)

Determinarea contaminantilor microbiologici din produsele de machiaj, tatuajele permanente si produsele

din trusele de machiaj pentru copii

5 Determinarea numarului de bacterii

aerobe mezofile

30-50

SR EN ISO 21149:2009

DSP Buzau

Certificatul de

Acreditare nr. LI

637

Data emiterii:

29.03.2012

DSP Gorj

Certificatul de

Acreditare nr. IC

001

Data emiterii:

28.05.2012

6 Detectia E.coli SR EN ISO 21150 :2009

7 Determinarea numarului de Stafilococ

coagulaza pozitiv

SR EN ISO 22718:2009

8 Determinarea Pseudomonas aeruginosa

buze

PS 02-32- SR EN ISO

22717 :2009

9 Determinarea Candida albicans PS 02-32- SR EN ISO

18416:2009

(*) laboratorul nu detine acreditare pentru acest tip de încercare, insa participa la intercomparare in grupul

EDQM; in prezent, nu exista laborator national acreditat pentru acest tip de încercare;

(**) laboratorul desemnat poate utiliza o alta metoda echivalenta, potrivit celor stabilite in grupul EDQM si a

potrivit adaptarii la progresul tehnic

REZULTATE, DISCUTII SI INTERPRETARE

INSPECTIE SI CONTROLUL DOSARULUI

În cadrul Campaniei tematice nr. 1 de control pentru verificarea conformităţii vopselelor de

păr la producători, importatori, distribuitori, unităţi de desfacere, saloane de înfrumuseţare, a

vopselelor de păr, inclusiv cele profesionale, s-au avut in vedere verificarea notificarii,

etichetarii, compoziţiei, alegaţiilor, conditiilor de depozitare, dosarele tehnice Activitatea de

control s-a desfăşurat după o metodologie nou introdusă în acţiunea de verificare a produselor

cosmetice, deoarece începând cu data de 11 iulie 2013 a intrat în vigoare Regulamentul (CE)

nr. 1223/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind

produsele cosmetice.În cadrul acţiunii de verificare a conformităţii vopselelor de păr au fost

verificate 1947 produse cosmetice (vopsele de păr) din care circa 94% sunt considerate

conforme.Pe parcursul acţiunii de control s-a identificat faptul că din totalul de 1947 vopsele

de păr, 116 produse nu au fost notificate pe Portalul de Notificare al Produselor Cosmetice al

Comisiei Europene, deşi acest lucru era obligatoriu conform noii reglementări.

Cele mai multe neconformităţi din punct de vedere al etichetării acestor tipuri de produse

cosmetice au fost cele legate de: - absenţa precauţiilor speciale prevăzute în Anexa III a

Regulamentului nr. 1223/2209 coloana "i Formularea de condiţii de utilizare şi avertismente”

(pentru campaniile dedicate vopselei de păr/sprâncene şi pastei de dinţi cu fluor) la 38

vopsele de păr; - prezenţa ingredientelor interzise (listate în Anexa II a Regulamentului nr.

1223/2009) la 23 vopsele de păr; - neredactarea în limba română a etichetei la 18 vopsele de

păr; - absenţa declaraţiilor conform Regulamentului (UE) nr. 655/2013 al Comisiei din 10

iulie 2013 de stabilire a unor criterii comune pentru justificarea declarațiilor utilizate în

legătură cu produsele cosmetice la 4 vopsele de păr.În cadrul acţiunii de verificare au fost

aplicate următoarele sancţiuni: 12138 bucăţi vopsele de păr au fost oprite de la

comercializare; 12 bucăţi vopsele de păr au fost interzise de la utilizare; 33 avertismente; 7


amenzi în valoare de 7900 lei. Pe durata controlului au fost verificate la producătorii de

produse cosmetice 43 dosare de vopsele de păr din care 40 dosare au fost conforme, iar 3

dosare nu au fost actualizate conform Regulamentului nr. 1223/2009. Principalele

neconformităţi privind conţinutul dosarelor tehnice identificate în cadrul controalelor

efectuate de către inspectorii sanitari au fost:absenţa informaţiilor despre materialul de

ambalare, puritate, stabilitate, conform prevederilor Regulamentului nr.

1223/2009;inexistenta descrierii metodei de fabricaţie, conform prevederilor Regulamentului

nr. 1223/2009. În cadrul acţiunii de verificare a dosarelor tehnice a fost aplicat un

avertisment.

În cadrul Campaniei tematice nr. 2 de control pentru verificarea conformităţii produselor

pentru machiere şi a produselor destinate aplicării pe buze la producători, importatori,

distribuitori, unităţi de desfacere, saloane de înfrumuseţare, s-a avut in vedere verificarea la

producători, importatori, distribuitori, unităţi de desfacere, saloane de înfrumuseţare, a

produselor de machiaj şi a produselor destinate aplicării pe buze (notificare, etichetare,

compoziţie, alegaţii, depozitare, dosare tehnice). În cadrul acţiunii de verificare a

conformităţii produselor de machiaj şi a produselor destinate aplicării pe buze au fost

verificate 2372 produse cosmetice din care circa 79% sunt considerate conforme. Pe

parcursul acţiunii de control s-a identificat faptul că din totalul de 2372 produse de machiaj şi

produse destinate aplicării pe buze, 215 produse nu au fost notificate pe Portalul de Notificare

al Produselor Cosmetice al Comisiei Europene, deşi acest lucru era obligatoriu conform noii

reglementări. Cele mai multe neconformităţi din punct de vedere al etichetării acestor tipuri

de produse cosmetice au fost cele legate de: - absenţa coordonatelor persoanei responsabile la

295 produse de machiaj şi produse destinate aplicării pe buze; - absenţa nr. de lot la 230

produse de machiaj şi produse destinate aplicării pe buze; - absenţa datei de minimă

durabilitate la 207 produse de machiaj şi produse destinate aplicării pe buze; - lipsa declarării

ingredienţilor alergeni din compoziţia de parfumare la 150 produse de machiaj şi produse

destinate aplicării pe buze; - absenţa conţinutului nominal la data ambalării, exprimat în

greutate sau în volum la 199 produse de machiaj şi produse destinate aplicării pe buze; -

prezenţa ingredientelor interzise (listate în Anexa II a Regulamentului nr. 1223/2009) la 147

produse de machiaj şi produse destinate aplicării pe buze; - neredactarea în limba română a

etichetei la 130 produse de machiaj şi produse destinate aplicării pe buze; - absenţa denumirii

ingredientelor, conform Nomenclatorului Internaţional al Ingredientelor Cosmetice (INCI), la

123 produse de machiaj şi produse destinate aplicării pe buze.

În cadrul acţiunii de verificare au fost aplicate următoarele sancţiuni: 1772 bucăţi produse de

machiaj şi produse destinate aplicării pe buze au fost oprite de la comercializare; 162 bucăţi

produse de machiaj şi produse destinate aplicării pe buze au fost interzise de la utilizare; 66

avertismente; 25 amenzi în valoare de 31700 lei. Pe durata controlului au fost verificate la

producătorii de produse cosmetice 14 dosare de produse de machiaj şi produse destinate

aplicării pe buze care au fost considerate conforme, iar la un producător nu a fost găsit

dosarul.Cele mai multe neconformităţi identificate la dosarele produselor cosmetice au fost

cele legate de absenţa informaţiilor despre materialul de ambalare, în special puritatea şi

stabilitatea acestuia.

În cadrul Campaniei tematice nr. 3 de verificare a etichetarii tatuajelor semipermanente. Pe

parcursul desfăşurării acţiunii de control au fost verificate 99 produse destinate tatuajelor

semipermanente, din care 37 produse au fost neconforme. Cele mai multe neconformităţi din

punct de vedere al etichetării acestor tipuri de produse cosmetice destinate tatuajelor

semipermanente au fost cele legate de: - absenţa coordonatelor persoanei responsabile la 14


produse; - neredactarea în limba română a etichetei la 11 produse; - lipsa declarării sau

declararea parţială a avertismentelor la 8 produse; - lipsa declarării sau declararea parţială a

condiţiilor de utilizare la 5 produse; - lipsa declarării sau declararea parţială a ingredienţilor la

3 produse; - absenţa conţinutului nominal la data ambalării, exprimat în greutate sau în volum

la 2 produse; - prezenţa declaraţiilor care nu sunt în conformitate cu funcţia produsului la 2

produse; - absenţa nr. de lot la 1 produs. În cadrul verificării produselor destinate tatuajelor

semipermenente au fost aplicate 3 avertismente. Inspectorii sanitari au recoltat probe pentru

determinarea concentraţiei de p-fenilendiamina din produsele cosmetice destinate tatuajelor

semipermanente. În timpul acţiunii de control s-au verificat 624 produse destinate tatuajelor

permanente (coloranţi şi pigmenţi), din care 131 produse au fost considerate

necorespunzătoare. Principalele neconformităţi identificate la aceste produse sunt: lipsa

certificatelor de calitate la 28% din produse; depăşirea termenului de valabilitate la 16% din

produse; avertismente incomplete sau absenţa lor pe etichetă la 24% din produse.În cadrul

acţiunii de verificare a produselor destinate tatuajelor permenente au fost aplicate următoarele

sancţiuni: 96 bucăţi produse au fost oprite de la comercializare; 30 bucăţi produse au fost

interzise de la utilizare; 5 avertismente; 1 amendă în valoare de 1000 lei.

În cadrul Campaniei tematice nr. 4 de verificare conformităţii pastei de dinţi pentru copii şi

adulţi, precum si conformităţii la trusele de machiaj pentru copii la producători, importatori,

distribuitori, unităţi de desfacere. Obiectivele acţiunii tematice au constat în verificarea la

producători, importatori, distribuitori, unităţi de desfacere, saloane de înfrumuseţare, a pastei

de dinţi şi a truselor de machiaj (notificare, etichetare, compoziţie, alegaţii, depozitare, dosare

tehnice).

Activitatea de control s-a desfăşurat după metodologia nou introdusă în anul 2014 în acţiunea

de verificare a produselor cosmetice, deoarece începând cu data de 11 iulie 2013 a intrat în

vigoare Regulamentul (CE) nr. 1223/2009 al Parlamentului European şi al Consiliului din 30

noiembrie 2009 privind produsele cosmetice. De asemenea, pentru aplicarea Regulamentului

(UE) nr. 655/2013 de stabilire a unor criterii comune pentru justificarea declarațiilor utilizate

în legătură cu produsele cosmetice, a fost aplicat Ghidul pentru verificarea declaraţiilor pe

baza criteriului “elemente probatorii”, document întocmit pentru această acţiune de control.

În cadrul acţiunii de verificare a conformităţii produselor de machiaj şi a produselor destinate

aplicării pe buze au fost verificate 2784 produse cosmetice din care circa 86% sunt

considerate conforme. Pe parcursul acţiunii de control s-a identificat faptul că din totalul de

2784 produse cosmetice (pastă de dinţi şi truse de machiaj), 122 produse nu au fost notificate

pe Portalul de Notificare al Produselor Cosmetice al Comisiei Europene, deşi acest lucru era

obligatoriu conform Regulamentului nr. 1223/2009. Cele mai multe neconformităţi din punct

de vedere al etichetării acestor tipuri de produse cosmetice au fost cele legate de: -

neredactarea în limba română a etichetei la 154 produse cosmetice (paste de dinţi şi truse de

machiaj);- absenţa coordonatelor persoanei responsabile la 65 produse cosmetice (paste de

dinţi şi truse de machiaj);- absenţa datei de minimă durabilitate la 58 produse cosmetice

(paste de dinţi şi truse de machiaj);- absenţa conţinutului nominal la data ambalării, exprimat

în greutate sau în volum la 38 produse cosmetice (paste de dinţi şi truse de machiaj);- absenţa

nr. de lot la 36 produse cosmetice (paste de dinţi şi truse de machiaj);- absenţa precauţiilor

speciale prevăzute în Anexa III a Regulamentului nr. 1223/2009 coloana "i “Formularea de

conditii de utilizare si avertismente” la 25 produse cosmetice (paste de dinţi şi truse de

machiaj);- lipsa declarării ingredienţilor alergeni din compoziţia de parfumare la 8 produse

cosmetice (paste de dinţi şi truse de machiaj);- absenţa denumirii ingredientelor, conform

Nomenclatorului Internaţional al Ingredientelor Cosmetice (INCI), la 7 produse cosmetice

(paste de dinţi şi truse de machiaj). Acţiunea de control a constat şi în recoltarea de către


inspectorii sanitari a probelor de pastă de dinți şi analizarea conţinutului de fluor din aceste

probe. De asemenea, pe parcursul acţiunii de control au fost recoltate de către inspectorii

sanitari probe din trusele de machiaj și analizarea conținutului microbiologic și determinarea

plumbului și cadmiului din aceste probe.În cadrul acţiunii de verificare au fost aplicate

următoarele sancţiuni:4791 bucăţi produse cosmetice (paste de dinţi şi truse de machiaj) au

fost oprite de la comercializare;138 bucăţi produse cosmetice (paste de dinţi şi truse de

machiaj) au fost interzise de la utilizare;41 avertismente;4 amenzi în valoare de 3200 lei

SUPRAVEGHEREA PRODUSELOR COSMETICE

Pentru analizarea conţinutului de amoniac din cadrul CAMPANIEI TEMATICE NR. 1, s-

au recoltat in cadrul acţiunii de control 30 probe dublu esantionate, de vopsele de păr, de

către inspectorii sanitari din DSP Alba, Arad, Arges, Bacau, Bihor, Bistrita Nasaud, Botosani,

Braila, Brasov, Bcuresti, Buzau, Calarasi, Caras Severin, Cluj, Constanta, Covasna,

Dambovita, Dolj, Galati, Giurgiu, Gorj, Harghita, Hunedoara, Ialomita, Iasi, Ilfov,

Maramures, Mehedinti, Mures, Neamt, Olt, Prahova, Salaj, Satu Mare, Sibiu, Suceava,

Teleorman, Timis, Tulcea, Valcea, Vaslui, Vrancea, fiind transmise la DSP Buzau

(Certificatul de Acreditare nr. LI 637/Data emiterii: 29.03.2012) pentru analiza si interpretare

rezultate. Calculul continutului s-a efectuat in raport cu standardele interne. Limita de

detectie a metodei de analiza este 0,01% si incertitudinea analizelor este 10%. Diferenta intre

doua determinari variaza cu mai putin de 3% pentru toate esantioanele. Limita de detectie

este 0,01%. Concentratia maxim admisa in preparatul gata de utilizare nu trebuie sa

depaseasca 6%.

Figura 1. Distributia continutului de amoniac din esantioanele de vopsele de par, in functie de locul de

fabricatie al produsului

Evaluarea amoniacului in vopsele de păr oxidative / permanente

Pentru colorarea permanenta a parului, se adaugă substanțe pentru a deschide cuticula astfel

vopseaua sa poata pătrunde in firul de par. În acest fel se modificările de culoare se pătreaza,

în timp ce parul creste.

Produsele de colorare permanentă a părului conțin trei componente principale ale aminelor

aromatice (coloranți), un agent de cuplare și un oxidant, iar procesul poate fi împărțit în trei

etape:


1) Oxidarea colorantului

2) Reacție de cuplare între colorantul oxidat și agentul de cuplare

3) Oxidarea ulterioară a produsului obtinut in etapa 2, unde apare culoarea finală

Când se adaugă vopsea de par, amoniacul deschide cuticula astfel încât vopseaua sa poata

pătrunde. Reacția între colorant și agentul de cuplare permite colorantului să devină mai

amplu și nu poata fi ușor indepărtat din păr. Coloranți utilizate în mod obișnuit sunt

p-fenilendiamină (PPD) și p-toluendiamine (PTD). Aceste substanțe sunt clasificate, ca fiind

sensibilizante extreme și puternice. Agenți de cuplare comuni sunt rezorcinolul și 1-naftolul.

Expunerea dermala: soluțiile apoase (mai puțin de 5%) rareori cauzeaza arsuri grave, dar pot

fi moderat iritante.

Evaluarea expunerii si a riscului pentru consumator la concentratiile de amoniacul

determinate analitic din esantioanele de vopsea de par, prelevate pe piata

Evaluarea expunerii si a sigurantei pentru cosnumator s-a facut potrivit cerintelore din Anexa

I a Regulamentului (UE) nr. 1223/2009 si a Deciziei de punere în aplicare a Comisiei no.

2013/674/UE privind orientările vizând anexa I la Regulamentul (CE) nr. 1223/2009 al

Parlamentului European și al Consiliului privind produsele cosmetic. Amoniacul se adauga in

vopselele de colorare permanenta a parului, ce rezista la mai mult de 10 spălări. Vopsele de

păr permanente sunt formate din două părți (A și B), care se amesteca chiar înainte de

utilizare. Partea A) – un intermediar primar (un para-compus, cum ar fi para

paratoluenediamine - un agent de cuplare (de exemplu rezorcinol, care se cupleaza cu

intermediarul primar) Partea B) - un oxidant (de obicei peroxid de hidrogen). Para-compușii

sunt oxidați în benzoquinoneimine, folosind peroxid de hidrogen. Iminele reacționeza rapid

cu agentii de cuplare sau cu para-compuși ne oxidati, pentru a forma materialul de coloare.

Amestecul de materiale de colorare formare, se găseste adesea într-o bază de șampon (pH 9-

10, de multe ori pe baza de amoniac).

Scenariul de expunere pentru produsele de colorare oxidative permanenta a parului

Cantitate aplicata la o utilizare: 50 g

Frecventa: 8-12 ori pe an

De obicei, sunt furnizate mănuși pentru utilizarea de catre consumator a vopselei de par

permanente. Se presupune că mănușile sunt utilizate pe parcursul aplicării sale.

Expunerea zilnica a fost calculata dupa cea mai mare valoare analizata de amoniac in

esantioanele prelevate pe piata cu vopselelor de colorare permanenta a parului.

Au fost folosite urmatoarele prezumtii pentru un scenariu realist al cazului cel mai

defavorabil de expunere a consumatorului:

Tabelul 1. Valorile de ajustare poentru calculul expunerii consumatorului la concentratia cea

mai mare de ammoniac din esantioanele de vopsea prelevate


Valoare indicativa Q Referinta, comentarii

General

Frecventa 10 x/an 3 12 x pe an1)

Dermal

Expunere, aplicare instant

Aria expusa 580 cm2 3 ½ din suprafata capului3)

Cantitatea de produs 100 g 3 2 x 502), 50 g1)

Greutatea corporală: 60 kg Greutatea corporala standard

Cantitatea aplicata (implicit): 20 mg / cm2

Factorul de retenție: 0,1

Concentratia pe scalp dupa amestec4) 3,64% = 0,0364

Absorbtie, difuzie

Timp de expunere 40 min 3 5estimare: 5 minunte pentru aplicare si

5 minute pentru clatire; perioada initiala

30 minute

20-40 minute2)

1. EU, 1996. Technical guidance documents in support of the commission directive 93/67/EEC on risk assesments

for new notified substances and the commission regulation (EC) 1488/94 on risk assesment for existing

substances.

2. Annema , J.A., 1988. Mooi is anders, Stichting Natuur en Milieu

3. Bremmer, H.J., M.P. van Veen, 2000. Factsheets algemeen, randvoorwaarden en betrouwbaarheid, ventilatie,

kamergrootte, lichaamsoppervlak, RIVM rapport 612810009

4. Concentrația exactă în produsele este necunoscut. Cu toate acestea, a fost luata in considerare concentrația

determinata analitic de 3,64% în produsul final.

Semnificatia scalei stabilita pentru valoarea factorului de calitate Q

4 - date relevante de buna calitate, valoare sigura a parametrului

3 - numar si calitatea datelor satisfactoare, valoarea parametrului putand fi folosita ca valoare

indicativa

2 – valoarea parametrului se bazeaza pe o singura sursa a datelor, la care se adauga

rationamentul personal

1 – apreciere calificata, fara date disponibile relevante, valoarea parametrului bazandu-se

numai pe rationamentul personal

Suma totală: 20 mg / cm2 x 580 cm

2 = 11600 mg

Expunerea zilnică la produsul:

(11600 mg / 60 kg) x 0,1 = 19 mg / kg greutate corporală / zi

Calcularea SED:

19 mg / kg greutate corporală / zi x 1 x 0,0364 = 0,6916 mg / kg greutate corporală / zi

De obicei, pentru a fi considerata acceptabila, marja de securitate a unui produs cosmetic

trevuie sa fie > 100, fiind calculata dupa formula :


MoS =NOAEL

SED

Tabel 2. Marja de siguranta calculata pentru cea mai mare concentratie de amoniac din

produsele de colorare a parului prelevate pe piata

Substanta NOAEL (mg/kg corp/zi) Doza dilnica, adult, 40 kg (SED)

(mg/kg corp/zi)

MoS

amoniac 79 (pe baza efectelor sistemice, altele

decat carcinogenitatea)

0,6916 114

Marja de siguranta calculata pentru cea mai mare concentratie de amoniac din produsele de

colorare a parului prelevate pe piata este mai mare de 100, ceea ce indica un risc

acceptabil pentru consumator in relatie cu efectele sistemice si scenariu descris mai sus.

În cadrul CAMPANIEI TEMATICE NR. 2 si NR. 3 au fost efectuate determinări de

contaminanti microbiologici in produsele de machiere şi determinări de contaminanti

chimici – metale grele in produsele destinate aplicării pe buze si respectiv truse de machiaj

pentru copii (determinări microbiologice, plumb şi cadmiu)

Limitele pentru contaminantii microbiologici determinati:

Produse de categoria 1, destinate: copiilor sub 3 ani, aplicarii pe piele, aplicarii perioculare

si aplicarii pe mucoasa

→numarul total de microorganism mezofile aerobe viabile nu trebuie sa depaseasca 102 ufc/g

sau 102 ufc/ml din produs (ufc = unitati formatoare de colonii).

→Pseudomonas aeruginosa, Staphylococcus aureus si Candida albicans nu trebuie sa fie

detectabile in 1 g sau 1 ml 0.1 g produs finit

Produse de categoria 2: alte produse (ex. produse care se indeparteaza prin clatire) →

numarul total de microorganism mezofile aerobe viabile nu trebuie sa depaseasca 103 ufc/g

sau 103 ufc/ml din produs

→Pseudomonas aeruginosa, Staphylococcus aureus si Candida albicans nu trebuie sa fie

detectabile in 0.1 g sau 0.1 ml produs finit

Limitele pentru contaminantii chimici determinati: Metalele grele trebuie sa fie absente in

produsele cosmetic, insa sunt admise urme care sunt considerate inevitabile din punct de

vedere tehnic, in conditiile implementarii principiilor BPF (Bunei Practici de Fabricatie).

Studiile de supraveghere derulate in unele state membre pentru determinarea nivelelor de

fond aferente conţinutului de metale grele in pastele de dinţi si alte produs cosmetice, au

evidenţiat valorile pot fi considerate inevitabile din punct de vedere tehnic

(Bundesgesundheitsblatt (Federal Health Journal, Germany), 28, 1985, Nr. 7, 216.):

Plumb:20 ppm (200ppb) ,Cadmiu:5 ppm (50 ppb)

Metalele grele (plumb si cadmiu) au fost determinate in 37 probe dublu esantionate, prelevate

cu ocazia inspectiei DSP-urilor judetene., fiind transmise la DSP Buzau (Certificatul de


Acreditare nr. LI 637/Data emiterii: 29.03.2012) pentru analiza si interpretare rezultate.

Determinarile s-au efectuat folosind Spectrometru de absorbtie atomica “Shimadzu” Model

AA-6300 iar metoda de determinare este spectrometria de absorbtie atomica cu atomizare in

cuptor de grafit. Limita de detectie a metodei este de: pentru Cd de 0,081 ppb (μg/kg) si

pentru Pb de 0,24 ppb (μg/kg). Cu o singura exceptie, toate esantioanele prelevate au fost din

produse fabricate in China si Hong-Kong.

Figura 2. Distributia continutului de plumb din produsele de machiaj pentru copii fabricate in

China si Hong-Kong

Figura 3. Distributia continutului de cadmiu din produsele de machiaj pentru copii fabricate

in China si Hong-Kong

Nu au fost evidentiati contaminanti microbiologici in niciuna dintre probele examinate.


De asemenea, CAMPANIA NR. 4 a implicat supravegherea concentratiei de fluor din pasta

de dinţi.

In baza rezultatelor furnizate de studiile stiintifice, Regulamentul (CE) nr. 1223/2009 a

stabilit o concentratie maxima permisa de 0,15 % (1500 ppm) de fluorura, valoare ce nu

reprezinta o problema ingrijoratoare atunci cand este folosita la pastele de dinti pentru copii

sub 6 ani. Exista dovezi puternice prin care pasta de dinti care contine 0,15% (1500 ppm) este

eficienta in prevenirea cariilor dentare la toate grupele de varsta, inclusiv copii sub 6 ani.

Efectul cariostatic scade odata cu reducerea concentratiei. Sub 1000 ppm, efectul cariostatic

nu a fost stabilit. Copii mici pot inghiti diferite cantitatii de pasta de dinti in timpul periajului.

Cantitatea de pasta aplicata poate varia de la 0,05 la 0,8 grame, in functie modalitatea de

aplicare (daca pasta de dinti este aplicata de copil sau parinte). Se recomanda ca sa se aplice o

cantitate pe suprafata periei de dinti care ar echivala cu 0,25 grame. Cele mai multe studii au

gasit ca cifrele de retentie orala la copii mici sunt in jur de 30%. In tabelul urmator s-a

calculat cantitatea de fluorura ingerata atunci cand se foloseste o pasta de dinti cu 0,1% sau

0,15% fluorura. Estimarea se bazeaza pe un grad de retentie de 20 sau 40% din cantitatea de

pasta de dinti folosita. Factorul de biodisponibilitate a fost de 100% sau 80%. Calculul arata

ca exista variatii ale cantitatii de fluorura absorbita de la valori foarte joase de 0,03 mg pana

la 0,15 mg/periaj.

Tabel 3. Estimarea cantitatii de flurora absorbita (mg) prin folosirea unei paste de dinti

fluorurate cu 0,10% sau 0,15%. S-a presupus ca 20% sau 40% din cantitate de pasta de dinti

aplicata a fost ingerata. Numarele calculate se bazeaza pe presupunerea ca exista o

biodisponibilitate de 100% sau 80% din fluorura ingerata. Trebuie remarcat ca atunci cand

periajul este efectuat dupa masa, disponibilitatea fluorurii va fi redusa considerabil.

Pasta(g) Conc.de

F-(%)

Doza de F-

(mg)

Doza de fluorura retinuta la ingerare

20% 40%

100%* 80%* 100%* 80%*

0,10 0,10 0,10 0,02 0,016 0,04 0,03

0,10 0,15 0,15 0,03 0,02 0,06 0,05

0,25 0,10 0,25 0,05 0,04 0,10 0,08

0,25 0,15 0,37 0,07 0,06 0,15 0,12

*=biodisponibilitatea:100% indica faptul ca 100% absorbtie din doza de fluorura

inghitita

Evaluarea expunerii consumatorilor

Pentru cosmetice, expunerea consumatorilor, măsurată prin doza de expunere sistemică

(SED) se bazează de obicei pe date privind absorbția cutanată. În cazul fluorului, din cauza


expunerii prin utilizare sa in pasta de dinti, sunt de asemenea relevante datele privind

expunerea orala. Calculele au fost făcute pentru produse individuale. În scopul calculelor

SED pentru formulări orale (pastă de dinți), s-a presupus că fluorul este de 100%

biodisponibil (a se vedea tabelul 3).

Tabel 4: Valoarea SED calculata pentru concentratia cea mai mare de fluorura din

esantioanele de pasta de dinti

Biodisponibilitate1

prezumata (%)

Cantitatea

aplicata2

(mg)

Retentie3

Expunerea

zilnica

calculata

Continut

de fluor

Greutate

Corporala

(kg) BW4

SED 5(mg/kg/zi)

100 2750 0,05 138 0,1457 60 0,0033

Pentru calculul marjei de siguranta (MoS) a fluorului in pasta de dinti, a fost folosita o

valoare NOAEL de 1,1 mg/kg corp/zi. Acesta valoare NOAEL a fost derivata dintr-un studiu

de toxicitate orala cu durata de 90 zile, la sobolan.Calculul marjei de siguranta pentru ppp

din esantioanul de vopsea de par (provenianta India) prelevat cu ocazia supravegherii

Greutatea corporala standard a omului 60 kg

Doza de expunere sistemica (SED)

0,0033

mg/kg

corp/zi

Nivelul dozei la care nu se observa

niciun effect advers (toxicitate

subcronica, oral, sobolan )

NOAEL 1,1

mg/kg/zi

Marja de siguranta MoS=NOAEL/SED 333 > 100

Potrivit calculului marjei de siguranta MoS (egala cu 333 > 100) se considera ca valoarea

celui mai mare continut de 0,1457% fluorura nu este sigura pentru consumator, in conditiile

de utilizare (limita legala de concentratie fiind de 0,15%)

DISCUTII SI CONCLUZII

Expunerea la amoniac din produsele de colorare a parului

Amoniacul și/sau un înlocuitor de amoniac, cum ar fi monoetanolamina [MEA]). reprezinta

agentii alcalini folositi de obicei in produsele de colorare a parului. Amoniacul are o serie de

functii în procesul de colorare a părului, precum: cresterea in volum a firului de păr pentru a

ajuta la difuzia precursorilor de colorare, creșterea pH-ului intern al parului și asigurarea

unui pH ridicat pentru intregul amestec de vopsea, facilitarea formarii coloranților în fibra de

par și catalizarea albirii melaninei. Parul este protejat de un strat mono-molecular legat

1 În sensul acestor calcule (de exemplu, pentru produsele orale), s-a presupus că biodisponibilitatea fluorului a fost de 100%

2 Cantitatea din valoarea de aplicare este preluata din tabelul 3, secțiunea 4-2 din CSSC, 2011 (Ref. 3)

3 Valoarea de retenție a fost preluata din tabelul 3, secțiunea 4-2 din CSSC, 2011 (Ref. 3)

4 Abrevieri: BW= greutatea corporală; SED, doza de expunerea sistemică

5 Formula: SED = (Biodisponibilitatea în% x cantitate de produs aplicat (mg) x Frecvența x factor de retenție x cantitate de fluor

în produs) / BW


covalent de acid gras unic ramificat - acidul 18 metil eicosanoic (18-MEA). 18-MEA, adesea

menționat ca stratul-f, acesta fiind stratul lipidic gras care se leagă la suprafața de cuticula și

acționează ca sistem de climatizare natural al parului. Deoarece stratul-f are un mecanism de

lubrifiere naturală și este hidrofug, conferă fiecarui fir păr un sistem built-in de condiționare

care reduce daunele cauzate de uscarea cu foenul și periaj. In timpul colorarii permanente,

combinația de peroxid de hidrogen, amoniac și pH ridicat indeparteaza stratul-f de protecție,

cauzand oxidarea suplimentară a suprafaței firului păr și unele modificări fizico-chimice

ireversibile a parului. Colorarea repetată poate determina ca această suprafață de protecție să

dispară complet, parul devinind hidrofil (în sa fie hidrofob), iar proprietățile naturale de

lubrifiere sunt eliminate. Parul este mult mai sensibil, devine uscat și este greu de descâlcit. O

concentratie scazuta de amoniac scăzut nu reprezinta o garantie a calitatii unei vopsele,

deoarece toate combinațiile de amoniac, precum și MEA, un alt alcalin, pot deteriora parul

din cauza nivelului ridicat de pH. Singurul avantaj al unui nivel mai scazut de amoniac o

reprezinta mirosul mai putin pronuntat.

Expunerea la florul din pasta de dinti

Consumul unor cantitati excesive de fluor in timpul formarii smaltului poate conduce la

fluoroza dentara. Întrucât fluorura pare sa afecteze activitatea ameloblastelor, sau

maturizarea timpurie a smalțului, aportul de fluor excesiv este de interes în primii 7 ani de

viata. Pastele de dinti au fost identificate ca o sursă importantă de fluor pentru copiii mici. În

revizuirea eficacității fluorizarii, s-a raportat ca fluorura de la pasta de dinti contribuie până la

53% din totalul consumului de fluor la copii cu vârsta de doi ani.

În scopul de a îmbunătăți utilizarea în siguranță a pastei de dinți cu fluor de copii, ar trebui

luate mai multe măsuri pentru a reduce la minim riscul de a dezvolta fluoroza dentare.

Părinții ar trebui să fie sfătuiți să supravegheze îndeaproape curățarea dintilor, folosind doar

cantități mici (de dimensiounea unui bob de mazăre) de pastă de dinți. Producătorii ar trebui

să fie încurajati să comercializeze o pastă de dinți cu continut scăzut de fluorură (400-500 F-

ppm) pentru copii. Având în vedere că toate celelalte surse sunt constante și scăzute, acest

nivel de fluorură în pasta de dinți, ar trebui să conducă la un aport total de fluorură de care să

nu depășească limita superioară recomandată de 0,07 mg / kg de greutate corporală pentru un

copil între 2 și 7 ani . Datele din mai multe studii independente arată că, deși exista o relație

doză-răspuns intre nivelul de fluorură din pasta de dinți și incidenta cariilor dentare, utilizarea

unui nivel de 400 ppm fluorura in pasta de dinti la copiii sub 7 ani, în loc de 1000 ppm nu ar

trebui creasca riscul de carii dentare.

Implicații practice. Pentru a reduce riscul de fluoroza la copii concomitant cu maximizarea

beneficiilor de prevenire a cariei dentare, medicii stomatologi ar trebui să consilieze parintii,

despre utilizarea unei cantitati adecvate de pastă de dinți la copii.


MONITORIZAREA INTOXICATIILOR ACUTE NEPROFESIONALE

CU PRODUSE CHIMICE Albu Gabriela - CRSP Iaşi, DSP judeţene

Sinteza naţională pe 2014 privind chimicalele a fost realizată pe baza datelor raportate

conform metodologiei aplicată şi în 2013, elaborată de specialişti din cadrul CNMRMC-

INSP Bucureşti.

Baza legală a acţiunii este Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 (CLP) privind clasificarea,

etichetarea şi ambalarea substanţelor şi amestecurilor (pesticide agricole, pesticide

neagricole, dezinfectanţi, detergenţi, vopseluri, cosmetice, îngrăşăminte).

Scopul principal al monitorizării este protejarea sănătăţii populaţiei generale faţă de riscul

generat de utilizarea produselor chimice pe teritoriul României.

Obiective:

- Determinarea incidenţei de morbiditate şi mortalitate prin intoxicaţie acută cu chimicale la

populaţia generală;

- Identificarea factorilor determinanţi pentru prevenirea intoxicaţiilor accidentale şi voluntare

cu chimicale;

- Identificarea grupurilor de populaţie vulnerabile la riscul generat de utilizarea produselor

chimice;

- Reducerea numărului cazurilor grave ce necesită zile multe de spitalizare şi a celor letale.

În anul 2014, au fost raportate de DSP judeţene conform metodologiei, prin completarea

formularului tip „Fişa de declarare a intoxicaţiilor acute neprofesionale cu produse

chimice”, un număr total de 1297 cazuri, din care, 57 au fost cazuri letale.

Un număr mare de intoxicaţii (285) s-a raportat de DSP a municipiului Bucureşti (116

pacienţi fiind cu domiciliu în alte 14 judeţe), număr mare de cazuri fiind înregistrate şi în

judeţele: Iaşi - 171, Bihor - 120, Brăila - 95, Suceava - 80, Sibiu - 70, Prahova - 67. Alte

raportări au fost: Dâmboviţa - 31, Vrancea - 28, Giurgiu - 24, judeţele Bacău şi Braşov câte

23, Argeş, Maramureş cu 22 cazuri fiecare, judeţele Caraş-Severin şi Hunedoara - fiecare cu

19 cazuri, Mureş - 18, Ialomiţa - 17, Covasna - 14, Timiş - 11, judeţele Galaţi, Harghita şi

Vâlcea - cu câte 10 cazuri, Ilfov - 8 decese. Pentru alte judeţe, Tulcea, Buzau, Olt, Dolj,

Călărasi, Vaslui, Constanţa şi Cluj, s-au raportat un număr mai mic de cazuri iar în Alba,

Arad, Botosani, Neamţ si Gorj, 0 cazuri.

Datele transmise trimestrial şi centralizate la CRSP Iaşi au fost analizate şi interpretate astfel:

După circumstanţele de expunere: 695 intoxicaţii accidentale (din care, 391 la grupa 0-14 ani,

267 fiind copii de 0-3 ani), 547 cazuri voluntare, 12 imprecise, 41 neprecizate, altele (inclusiv

profesionale) – 2.

După grupa de vârstă, pacienţii înregistraţi au fost: 717 cu vârsta între 15-59 ani, 267 copii de

0-3 ani, 162 copii de 4-14 ani şi 151 persoane cu vârsta de 60 şi peste 60 ani.

Distribuţia cazurilor după mediul de reşedinţă: rural - 616, urban - 548, neprecizat - 135.


După calea de pătrundere a toxicului în organism s-au raportat: 1096 intoxicaţii pe calea orală

(în majoritate cu produse lichide - 991), 146 prin inhalare, 36 pe cale dermală, 8 pe cale

oculară, pe altă cale 2 şi în 7 cazuri declarată necunoscută.

După gravitatea cazurilor de intoxicatii, s-au înregistrat: 655 cazuri cu un grad de severitate

scăzut, 189 cazuri de gravitate medie, 74 cu grad ridicat de severitate, pentru 318 din cazurile

raportate - lipsesc datele privind simptomele.

Distribuţia numărului total de intoxicaţii (1297) după clasa de produs: dezinfectanţi - 223,

detergenţi - 206, pesticide agricole - 204, pesticide neagricole - 156, necunoscute – 101,

vopsele şi diluanţi - 69, cosmetice - 23, îngrăşăminte - 1, alte produse, precizate – 310 :

antigel - 46, benzina - 3, alcool toxic/metanol - 5 (2 cazuri letale), acid azotic - 5, acid

sulfuric, acid clorhidric, sodă caustică, băuturi alcoolice – 43 (in spaţiu public - 11, la şcoală -

4/ adolescenţi de 12-16 ani din Bucuresti, Iaşi, Bihor, dar şi adulţi cu vârsta de 50 ani ),

droguri - 10 (etnobotanice - 1, amfetamina - 1, marihuana - 5, băuturi energizante - 3), plantă

Colocazia şi alte plante/bace toxice, ciuperci, medicamente, nitriţi - 3, formol, monoxid de

carbon.

Distribuţia celor 57 cazuri letale după circumstanţele de expunere: 28 cazuri voluntare, 9

accidentale, 15 neprecizate, 5 imprecise. După clasa de produs: 10 cazuri letale cu pesticide

agricole, 6 decese cu pesticide neagricole, 3 decese cu dezinfectanţi (spirt sanitar, formol,

dezinfectant Trioton), un deces cu diluant, 27 decese cu alte produse (antigel, acid sulfuric,

apă tare, medicamente, monoxid de carbon, sodă caustică) şi un caz necunoscut.


În 2014 s-au înregistrat intoxicaţii cu detergenţi de rufe tip gel în capsule/perniţe la copii de

vârstă 0-3 ani (104 cazuri), dar şi cu dezinfectanţi, diluanţi, rodenticide, de aceea este

necesara o informare mai bună a părinţilor privind riscurile depozitării incorecte a produselor

chimice de uz casnic. Accesul copiilor la produsele chimice poate avea consecinţe grave.

Pentru prevenirea riscurilor de intoxicaţii cu produse chimice este necesară o informare şi

educare a copiilor la şcoală, de exemplu prin pliante educative pe această temă.

Pentru a se evita efectele nedorite asupra sănătăţii privind utilizarea chimicalelor în

gospodărie, este necesară informarea continuă a adulţilor atât în urban dar mai ales în rural.

In 2014 s-au raportat intoxicaţii accidentale şi voluntare cu produse biocide destinate pentru

igiena umană şi igiena veterinară, produse fitosanitare, pesticide non-agricole (insecticide,

rodenticide, ş.a.) la copii dar şi la adulţi, de aceea este necesară o mai bună informare a

adulţilor care utilizează aceste produse privind pericolele nerespectării instrucţiunilor

menţionate pe etichetă. Depozitarea produselor chimice trebuie să se facă în recipientul

original şi etichetat, în locuri inaccesibile copiilor, trebuie să se respecte întotdeauna

instrucţiunile de utilizare şi toate atenţionările menţionate pe etichetă.

Pentru prevenirea cazurilor grave cu pesticide, organele responsabile trebuie să efectueze

controale la distribuitori, să elucideze modul în care unele produse ajung la îndemâna

populaţiei.

Persoanele în vârstă, persoanele cu probleme psihice, consumatorii de alcool şi droguri fac

parte din grupul vulnerabil la intoxicaţii accidentale şi voluntare.

O atenţie deosebită trebuie acordată adolescenţilor, tinerilor, cazurilor sociale, persoanelor

care pot deveni uşor victime ale consumului de alcool si droguri.


CAPITOLUL IV

PROTEJAREA SĂNĂTĂȚII POPULAȚIEI ÎN RELAȚIE CU IGIENA

HABITATULUI UMAN

EVALUAREA RISCULUI ASUPRA STĂRII DE SĂNĂTATE A POPULAȚIEI

GENERATE DE ZGOMOTUL URBAN DIN BUCUREȘTI

Mihaela Fulga – CNMRMC

Locuintele aglomerate si zgomotul cu intensitate peste limitele maxime admisibile reprezinta

factori cauzali ai sanatatii. Habitatul modern se caracterizeaza prin deteriorarea continua a

mediului sonor.

In ultimii anii in marile orase, un numar tot mai mare de persoane sunt afectate de zgomotul

ambiental, provenit din diverse surse: circulaţia sau transporturile; industria; constructiile si

montajele; comertul; discotecile si cluburile; petardele si artificiile; muzica; copiii pe

terenurile de joaca (tipetele lor inregistreaza 70-80 dB);etc.

Ponderea cea mai mare in zgomot urban o detine transportul rutier.

In cadrul Programului National de monitorizare a factorilor determinanti din mediul de viata

si munca privind „Supravegherea starii de sanatate a populatiei in raport cu poluarea sonora

urbana”, in anul 2014 s-a efectuat un studiu privind “Impactul poluarii sonore asupra starii de

sanatate a populatiei in Municipiul Bucuresti“.

Scopul studiului a constat in evaluarea starii de sanatate si confort a locatarilor in functie de

expunerea la zgomotul ambiental, in vederea fundamentarii unor masuri pentru reducerea

nivelului de zgomot si prevenirea aparitii efectelor negative la populatia expusa.

Material si metoda

Studiul s-a efectuat in Municipiul Bucuresti, si a urmat protocolul unei anchete pe baza de

chestionar, pe un esantion de 430 persoane cu varsta cuprinsa intre 15 si 80 de ani, cu

rezidenta in locuinte tip bloc si indviduale.

Metoda folosita a fost cea de autoadministrare, prin completarea chestionarelor tipizate, prin

bifarea raspunsului corect.

Din centralizarea si analiza datelor, reies urmatoarele:

Zgomotul din locuinta a fost raportat ca deranjant pentru 69% din cei intervievati, fara

diferentieri semnificative intre sexe, ci doar ca tip locuinta (76% bloc vs 63% casa) pentru

zona cu trafic intens.

Dintre persoanele intervievate, pentru locuitorii din zona cu trafic intens cel mai deranjant

este zgomotul din timpul serii (31,7%), pe cand cei din zonele linistite (9,5%) considera

deranjul provocat de zgomot in diferite momente ale zilei (Grafic nr.1.).


Grafic nr.1. Aprecierea momentului de deranj fonic in raport de tipul

constructiei - %

Dintre sursele de zgomot exterioare locuintelor, traficul rutier se situeaza pe primul loc

(circulatia autoturisme – 68,7%, autobuze 45,7%, motociclete/curse 29,6%) si parcari

28,7%, urmate de activitati comerciale, de constructie si demolari. (Grafic nr. 2).

Grafic nr.2 . Frecventa surselor exterioare de zgomot pe zone de trafic

Efectul nociv al zgomotului urban a fost interpretat prin prisma bolilor cronice si a

simptomelor declarate de catre cei intervievati (Grafic nr. 3).


Grafic nr.3. Ierarhia simptomelor cauzate de zgomot in raport de zona de trafic si

grupe de varsta.

Dintre simptomele nespecifice cele mai reclamate sunt: oboseala 27%, nervozitatea 24%,

cefaleea 19% - in zona cu trafic intens, comparativ cu zona cu trafic redus unde 10%

dintre persoane acuza oboseala, 9% nervozitate si 2% stres.

Dintre afectiunile intretinute si favorizante, ponderea cea mai mare o au nevrozele 14% ,

in zona cu trafic intens, comparativ cu 2%, in zona cu trafic redus. Pentru bolile cardio-

vasculare care au o etiologie plurifactoriala, nu sunt diferente semnificative intre cele

doua zone: 9% comparativ cu 6%. Tulburarile de auz (hipoacuzii,t initus) au o frecventa

de 6% in zona cu trafic intens, de trei ori mai mare fata de zona neexpusa.

Proportia locuintelor reabilitate este mai mica in zonele de trafic intens comparativ cu

cele din trafic redus (41% fata de 49%),in acest mod nerealizandu-se protectia fonica in

zonele cu trafic intens.


MONITORIZAREA SISTEMULUI DE GESTIONARE A DEȘEURILOR

REZULTATE DIN ACTIVITATEA MEDICALĂ

Oana Curea, Ana Maria Bratu, Constantin Madalina - CNMRMC

Introducere

Ministerul Sănătăţii, prin Institutul National de Sănătate Publică Bucureşti, elaborează anual

sinteza naţională “Monitorizarea sistemului de gestionare a deşeurilor rezultate din activitatea

medicală” şi actualizează baza naţională de date privind deşeurile rezultate din activitatea

medicală. Sinteza face parte din PN II - Programul naţional de monitorizare a factorilor

determinanţi din mediul de viaţă şi muncă, respectiv domeniul - Protejarea sănătăţii şi

prevenirea îmbolnăvirilor asociate factorilor de risc din mediul de viaţă, activitatea -

Monitorizarea sistemului de gestionare a deşeurilor rezultate din activitatea medicală, in

conformitate cu Ordinul M.S. nr. 422/2013 privind aprobarea Normelor tehnice de

realizare a programelor naţionale de sănătate publică pentru anii 2013 şi 2014.

Completarea bazei de date a deseurilor medicale se realizează printr-un sistem de raportare

lunara, trimestrială si anuala a datelor colectate de unităţile sanitare cu paturi publice si

private, sub coordonarea directiilor de sănătate publică locale si a centrelor regionale de

sanatate publica, pe baza metodologiei de colectare si raportare a datelor. Principalele

obiective ale sintezei şi, implicit, ale bazei naţionale de date sunt: evaluarea periodică a

sistemului de gestionare a deşeurilor, derulat în unităţile sanitare cu paturi, determinarea

calitativă şi cantitativă a deşeurilor produse în unităţile sanitare cu paturi, identificarea

riscurilor ce pot fi generate de această categorie de deşeuri, minimizarea cantităţii de deşeuri

medicale generate de unităţile sanitare, precum şi propunerea unor măsuri ce vizează

îmbunătăţirea sistemului de gestionare a deşeurilor produse în unităţile sanitare.

In anul 2014 a fost derulat un studiu pilot ce a avut ca scop atat evaluarea sistemului de

gestionare a deseurilor cat si determinarea estimativa a cantitatii de deseuri medicale generata

de cabinetele medicale, la nivel national. Studiul pilot contribuie la completarea bazei

nationale de date a deseurilor medicale.

Metoda de lucru

Culegerea si raportarea datelor pentru baza nationala de date a deseurilor rezultate din

activitatea medicala s-a realizat pe baza Metodologiei de culegere a datelor, reprezentata de

Anexa 2 a Ordinului Ministrului Sanatatii nr. 1226/2012 pentru aprobarea Normelor tehnice

privind gestionarea deseurilor rezultate din activitati medicale si a Metodologiei de culegere a

datelor pentru baza nationala de date a deseurilor rezultate din activitati medicale.

Metodologia de culegere a datelor se aplica lunar la nivelul unitatilor sanitare cu paturi

publice si private, iar tot lunar se realizeaza si raportarea datelor catre directiile de sanatate

publica judetene si a municipiului Bucuresti. Pentru anul 2014, Institutul National de Sanatate

Publica prin CNMRMC a revizuit si imbunatatit machetele electronice de raportare si

procesare a datelor prvind gestionarea deseurilor rezultate din activitatea medicala, pentru

unitatile sanitare cu paturi, directiile de sanatate publica si centrele regionale de sanatate

publica. Directiile de sanatate publica judetene, in urma efectuarii centralizarii datelor,

raporteaza trimestrial catre Centrele regionale de sanatate publica. La randul lor, Centrele

regionale de sanatate publica proceseaza datelor raportate de catre Directiile de sanatate

publica judetene si transmit situatia catre Centrul National de Monitorizare a Riscurilor din

Mediul Comunitar (CNMRMC) din cadrul Institutului National de Sanatate Publica (INSP).


Anual, CNMRMC proceseaza datele la nivel national, elaboreaza raportul sintezei si il

transmit catre Ministerul Sanatatii.

Metodologia de culegere a datelor cuprinde urmatoarele anexe, reprezentate de formulare si

chestionare:

Sectiunea 5.1 cuprinde fisa interna de gestiune a deseurilor (pentru inscrierea cantaririlor de

catre fiecare unitate sanitara cu paturi) – se completeaza pentru fiecare cod de deseu generat

(conform HG nr. 856/2002);

Sectiunea 5.2. Raportari – Raportul privind evidenta deseurilor si a activitatii de gestionare a

deseurilor;

Sectiunea 5.3. Tabel pentru centralizarea datelor privind evidenta gestiunii deseurilor

rezultate din activitatile medicale raportate de catre unitatile sanitare cu paturi arondate

judetului respectiv;

Sectiunea 5.4. Tabel pentru centralizarea datelor privind evidenta gestiunii deseurilor

rezultate din activitatile medicale raportate de catre directiile de sanatate publica arondate

centrului regional de sanatate publica respectiv;

In ceea ce priveste studiul pilot la nivelul cabinetelor medicale, acesta s-a derulat prin

intermediul directiilor de sanatate publica judetene si a municipiului Bucuresti. INSP-

CNMRMC a elaborat un chestionar de evaluare a sistemului de gestionare a deseurilor

medicale, care a fost transmis catre directiile de sanatate publica pentru a fi aplicat la nivelul

cabinetelor medicale din fiecare judet si Bucuresti.

Chestionarul a vizat atat evaluarea sistemului de gestionare a deseurilor la nivelul

cabinetelor medicale, cat si determinarea unei cantitati a deseurilor medicale generate pe

categorii, asa cum sunt acestea definite in Ordinul MS nr 1226/2012 si HG nr. 856/2002 cu

modificarile si completarile ulterioare.

De asemenea au fost solicitate si date legate de numarul total de cabinete medicale pe

specialitatile respective din sistemul privat, la nivel de judet, pentru anul 2013, acest lucru

contribuind la estimarea unei cantitati totale la nivel national.

REZULTATE

Pentru anul 2014 au fost raportate date Institutului National de Sanatate Publica de catre 42

de Directii de Sanatate Publica judetene si municipiul Bucuresti. Datele transmise

reprezinta tipuri si cantitati de deseuri rezultate din activitatea medicala (conform HG nr.

856/2002 – clasa 18 01), precum si evaluarea modului de gestionare a acestei categorii de

deseuri, la nivelul unitatilor sanitare publice si private cu paturi. Pentru anul 2014 au raportat

date, in medie 598 de unitati sanitare cu paturi publice si private (inclusiv unitati sanitare din

ministerele cu retea sanitara proprie). Din municipiul Bucuresti au raportat date, in medie 44

de unitati sanitare cu paturi publice si private. Datele respective au fost raportate in

conformitate cu metodologia de culegere a datelor pentru baza nationala de date, aprobata

prin Ordinul MS nr. 1226/2012. Precizam faptul ca au fost transmise date si de catre unitati

sanitare cu paturi de zi, respectiv centre de dializa, centre de oncologie, unitati de asistenta

medico-sociala, centre de ingrijire paliativa.

Referitor la cantitatile de deseuri medicale pe cele noua categorii, din clasa 18, generate de

unitatile sanitare cu paturi publice si private se regesesc in urmatoarele Anexe, astfel:


cantitati de deseuri medicale pe categorii, generate de unitatile sanitare cu paturi publice si

private, la nivel de judet – Anexa I.

cantitati de deseuri medicale pe categorii, generate de unitatile sanitare cu paturi publice si

private (inclusiv cele subordonate ministerelor cu retea sanitara proprie) si cantitatea estimata

rezultata de la cabinetele medicale, la nivel national – Anexa II;

In cadrul studiului pilot derulat la nivelul cabinetelor medicale din tara, au fost transmise

chestionare completate de catre 1257 unitati. Dintre acestea, au transmis un numar de 444

cabinete medicina de familie, 192 cabinete specialitate clinica chirurgicala, 212 cabinete de

stomatologie, 193 cabinete specialitate clinica medicala, 198 cabinete specialitate paraclinica

si 18 cabinete cu mai multe specialitati.

Evaluarea sistemului de gestionare a deseurilor medicale la nivelul unitatilor sanitare

cu paturi

In urma prelucrarii datelor raportate de catre directiile de sanatate publica judetene, cuprinse

in Sectiunea 5.2. – Raportul privind activitatea de gestionare a deseurilor rezultate din

activitatea medicala, s-au conturat o serie de date procentuale privind modul in care unitatile

sanitare cu paturi gestioneaza aceste deseuri, pe care le prezentam in continuare. Datele

privind activitatea de gestionare a deseurilor rezultate din activitatea medicala, in unitatile

sanitare au fost raportate de catre un numar de de unitati sanitare publice si private.

Colectarea si separarea pe categorii a deseurilor medicale

Toate unităţile sanitare publice si private au raportat ca realizează separarea si colectarea pe

categorii a deşeurilor generate.

Unitatile sanitare colecteaza deseurile rezultate din activitatea medicala pe categorii, in

recipiente corespunzatoare. 66% din unitatile sanitare investigate folosesc sac galben pentru

colectarea deseurilor infectioase. 83% din unitatile sanitare folosesc cutie de carton cu sac

galben in interior pentru colectarea deseurilor infectioase si a deseurilor anatomo-patologice

si parti anatomice. Recipientele din material plastic rigid rezistente la actiuni mecanice, cu

inchidere temporara si definitiva sunt utilizate de catre unitatile sanitare intr-o proportie de

96%, pentru colectarea deseurilor intepatoare-taietoare. 65% din unitati folosesc sac negru

sau transparent din plastic pentru colectarea deseurilor nepericuloase care nu necesita masuri

speciale privind prevenirea infectiilor, care nu fac obiectul unor masuri speciale privind

prevenirea infectiilor. 3% din unitatile investigate utilizeaza alte ambalaje pentru celelalte

categorii de deseuri medicale, respectiv deseuri chimice periculoase, medicamente expirate,

deseuri chimice nepericuloase.

Transportul intern al deşeurilor medicale

78% din unitatile sanitare publice si private au raportat modalitatea in care realizeaza

transportul intern al deseurilor. Astfel, 69% au raportat ca deţin si utilizeaza containere

mobile in spatiul de stocare temporara a deseurilor, iar 9% folosesc carucioare speciale pentu

transportul intern al deseurilor. Restul unitatilor sanitare cu paturi nu au oferit informatii in

ceea ce priveste transportul intern (22%). 9% din cele care au raportat au mentionat ca

utilizeaza liftul pentru aceasta activitate.

Transportul deşeurilor periculoase medicale se realizeaza pe un circuit separat faţă de cel al

pacienţilor şi vizitatorilor, in proportie de 23%, iar in unele cazuri acest lucru este conditionat

de un anumit interval orar


Stocarea temporară a deşeurilor medicale

Unitatile sanitare au mentionat faptul ca detin spatii de stocare tempora a deseurilor generate.

Caracteristicile spatiului de stocare temporare a deseurilor in cadrul unitatilor sanitare:

securizarea spatiului: 88% din unitati

apa curenta: 71% din unitati

sistem de evacuare a apelor uzate: 75% din unitati

sistem de ventilatie: 43% din unitati

incinta frigorifica (sistem frigorific/frigider/lada frigorifica): 28% din unitati

3% din unitatile sanitare care au raportat date au in vedere imbunatatirea spatiului de stocare

temporara.

Eliminarea finală a deşeurilor medicale

Ca urmare a analizei datelor privind modalitatea de tratare şi eliminare finală a deşeurilor

periculoase provenite din activitatea medicală, a rezultat următoarele:

64% din unităţile sanitare investigate au contract cu firme specializate în vederea eliminării

finale prin incinerare a deşeurilor periculoase generate;


finale prin decontaminare termica la temperaturi scazute deşeurilor periculoase generate.


finale prin incinerare si decontaminare termica la temperaturi scazute a deşeurilor periculoase

generate

10% din unitatile sanitare nu au completat chestionarul.

Eliminarea deşeurilor nepericuloase care nu necesita masuri speciale privind

prevenirea infectiilor


Eliminarea deşeurilor nepericuloase care nu necesita masuri speciale privind prevenirea

infectiilor se realizează pe bază de contract cu firme de salubrizare specializate, deşeurile

fiind transportate în depozitele de deşeuri municipale. Pe parcursul anului 2014 au mai existat

unitati sanitare care au facut confuzii intre deseurile care intra la categoria 180104 si

deseurile menajere care sunt incadrate la alta clasa a deseurilor.

Instruirea si formarea profesionala a personalului implicat in gestionarea deseurilor

rezultate din activitatea medicala

Intr-un procent de 15% unitatile sanitare realizeaza instruirea trimestrial, 12% semestrial, 4%

lunar, 37% anual, 19% nu precizeaza intervalul de timp, 12% din unitati au precizat ca

realizeaza instruirea la nevoie (atunci cand intervin aspecte noi in derularea sistemului de

gestionare sau cand exista solicitari din partea personalului), iar restul de 1% nu au completat.

Raportarea cazurilor de boală si accidente in randul personalului unităţii sanitare

implicat in manipularea deseurilor

La nivelul anului 2014, 9% din unitatile sanitare cu paturi publice si private au raportat cazuri

de boala, 29% au semnalat accidente, iar restul de 62% nu au raportat cazuri de boala si

accidente in randul personalului medical. In concluzie, in anul 2014, s-au înregistrat 684

cazuri noi de îmbolnăvire la personalul implicat în gestionarea deşeurilor medicale, în cadrul

unităţilor sanitare, dintre care 236 cazuri sunt reprezentate de Hepatita B (34%), 113 cazuri

de Hepatita C(16%), iar alte infectii virale cu transmitere sanguina 335 (50%). Numarul total

de accidente inregistrate si raportate in anul 2014 a fost de 1297, dintre care 1250 accidente

cu seringi sau alte obiecte ascutite si 47 cazuri accidente din care poate rezulta transmiterea

unei infectii serioase sau vatamarea, in randul personalului medicale, implicat in manipularea

deseurilor medicale.

Evaluarea sistemului de gestionare a deseurilor medicale la nivelul cabinetelor medicale

Colectarea deseurilor rezultate din activitatea medicala la nivelul cabinetelor se

realizeaza in recipiente corespunzatoare, in proportie de 95%.

Echipamentul de protectie este purtat in proportie de 97% de catre personalul medical. In

randul personalului medical s-au semnalat accidente ca urmare a manipularii deseurilor

medicale intr-un procent de 1%.

In ceea ce priveste stocarea temporara, 72 % din cabinete au spatiu corespunzator conform

legislatiei in vigoare, respectiv Ordinul MS nr. 1226/2012, iar 28% au precizat ca spatiul nu

indeplineste toate conditiile functionale si igienico-sanitare corespunzatoare. Referitor la

timpul de stocare al deseurilor in incinta unitatii, 44% din cabinete au precizat ca deseurile

sunt stocate temporar 48h, 28% din unitati, timp de 7 zile, 23% au declarat un alt interval de

timp (14 zile – 30 zile), iar 5% nu au completat rubrica.

Un procent de 22% reprezentat de cabinetele medicale au mentionat ca detin sistem de racire

in spatiul de stocare temporara a deseurilor.

52% din cabinete au specificat ca au un circuit stabilit, separat de cel al pacientilor si

vizitatorilor pentru transportul deseurilor.

97% din unitati au declarat ca detin un contract cu o firma de eliminare a deseurilor, restul

fie nu au completat fie au mentionat faptul ca detin instalatie de neutralizare.


Intervalul de eliminare a deseurilor generate de cabinetele medicale, pe parcursul unei

luni este astfel :

29 % din cabinete elimina deseurile medicale la 48 ore conform legislatiei in vigoare ;

17% din unitati elimina deseurile medicale de doua ori pe saptamana;

26% din unitati elimina deseurile saptamanal;

22% din cabinete elimina deseurile lunar;

6% nu au completat.

Referitor la eliminarea/neutralizarea/decontaminarea deseurilor periculoase medicale

prin tratarea la temperaturi scazute intr-un echipament existent la nivelul unui cabinet

medicale, 3% din unitati intervievate au raspuns pozitiv, dar nu exista o certitudine deoarece

se fac inca confuzii intre autoclavul din laborator si echipamentul special creat si destinat

neutralizarii deseurilor medicale periculoase.

Cu privire la costurile necesare eliminarii deseurilor medicale generate de cabinetele

medicale, acestea au specificat sume intre 5.5 lei/kg si 10 lei/kg (in proportie de aproximativ

19 %). Aceste costuri includ contractul de eliminare cu agent economic autorizata si se refera

la ambalaje ale deseurilor, trasport si eliminare (incinerare/tratare).

Dificultati intampinate de cabinete in ceea ce priveste gestionarea deseurilor medicale,

precizate in chestionare:

cost ridicat alocat pentru gestionarea deseurilor (ambalare, transport, eliminare/tratare);

monopolizarea pietei de catre anumite firme in diferite zone;

lipsa infrastructurii;

multa birocratie si personal insuficient in cadrul cabinetului;

mai buna informare si cunoastere la nivel local a legislatiei in vigoare (la nivelul cabinetelor

medicale);

posibilitati de adaptare a legislatiei privind managementul deseurilor medicale la unitatile

mici, respectiv cabinetele medicale;

neseriozitatea si inconsecventa agentilor economici in relatia cu cabinetul medical, privind

atributiile contractuale;

nerespectarea programului de colectare a deseurilor medicale, de catre agentul economic

contractat (ex. nu conteaza ce abonament alegi, firma vine doar o data pe luna);

serviciile se platesc contractual, lunar, nu in functie de cantitatea colectata;

spatiu insuficient pentru stocarea temporara a deseurilor in incinta cabinetului;

Concluzii rezultate din activitatea de gestionare a deseurilor medicale la nivelul

unitatilor sanitare cu paturi publice si private

Din analiza datelor prezentate, in anul 2014, se poate observa că unităţile sanitare realizeaza

colectarea si separarea corecta a deşeurile generate, pe categorii. In anumite proportii destul

de ridicate, unitatile sanitare folosesc recipientele de colectare specifice categoriilor

deseurilor medicale. In momentul actual deseurile rezultate din activitatea medicala sunt

colectate la sursa si separate pe categorii (9 coduri) confom Ordinului MS nr. 1226/2012 si

HG nr. 856/2002.

Referitor la transportul intern al deseurilor, reiese ca 78% din unitatile sanitare publice si

private au precizat ca realizeaza transportul intern al deseurilor utilizand containere si

carucioare speciale.


In ceea ce priveşte stocarea temporara a deşeurilor in incinta unitatii sanitare, s-a constatat o

preocupare pentru prelugirea duratei de stocare temporara (depozitul central al unitatii

sanitare) in cazul deseurilor infectioase si anatomo-patologice, prin achizitionarea de

frigidere/lazi frigorifice sau imbunatatirea conditiilor de stocare. De asemenea, exista in

continuare intentia anumitor unitati sanitare de a aduce imbunatatiri acestor spatii de stocare.

Eliminarea finală a deşeurilor periculoase rezultate din activitatea medicala se realizeaza prin

incinerare sau depozitare in depozitul de deseuri pentru deseurile infectioase si intepatoare –

taietoare care au fost in prealabil tratate prin decontaminare termica la temperaturi scazute

(inclusiv operatiunea de procesare mecanica). O altă alternativă privind tratarea deseurilor

este reprezentată de decontaminare termica la temperaturi scazute a anumitor categorii de

deşeuri periculoase medicale la nivelul unităţii sanitare (echipamente proprii), deseurile

tratate, fiind nepericuloase, pot fi depozitate in depozitul de deseuri nepericuloase din

regiunea respectiva. Din datele prezentate in raport se poate observa faptul ca incinerarea este

o optiune de eliminare finala a deseurilor intr-un procent de 64% din unitatile sanitare cu

paturi publice/private si un procent de 19% incinerare concomitent cu tratarea deseurilor prin

decontaminarea termica la temperaturi scazute. Incinerarea se adreseaza unei game mai largi

a deseurilor periculoase medicale, dar exista totusi categorii care nu se recomanda a fi

procesate prin aceasta metoda. In Romania, la nivelul anului 2014, exista un numar de 11

incineratoare zonale de deseuri periculoase care proceseaza si deseuri medicale si 9 statii de

tratare prin decontaminare termica la temperaturi scazute a deseurilor medicale periculoase ce

functioneaza in sistem centralizat.

Instruirea si formarea personalului implicat in gestionarea deseurilor rezultate din activitatea

medicala s-au realizat periodic in cadrul unitatilor sanitare. Educarea personalului este

necesara pentru implementarea corecta a legislatiei si practicilor de gestionare a deseurilor

rezultate din activitatea medicala. Scopul principal a activitatii de instruire si formare il

reprezinta constientizarea personalului asupra problemelor legate de sanatate, siguranta si

mediu, in domeniul gestionarii deseurilor medicale. Pana in momentul actual, Institutul

National de Sanatate Publica prin Centrul National de Monitorizare a Riscurilor din Mediul

Comunitar (CNMRMC) a eliberat un numar de 396 de certificate pentru coordonatori ai

activitatii de protectie a asanatatii in relatie cu mediul.Certificatele au fost eliberate in baza

instruirii efectuate de catre directiile de sanatate publica judetene si a municipiului Bucuresti,

conform Metodologiei de instruire a personalului medical implicat in gestionarea deseurilor

rezultate din activitatea medicala.

În anul 2014, la nivelul unităţilor sanitare cu paturi publice si private care au raportat date,

cantitatea totala de deşeuri rezultate din activitatea medicală generata si raportata a fost de

14.441 tone/an. Din aceasta cantitate, 8946 tone/an reprezinta cantitatea totala de deseuri

periculoase. Din cantitatea totala de deseuri periculoase, 8573 tone/an sunt deseuri

infectioase rezultate din activitatea medicala. Situatia completa privind cantitatea generata de

deseuri rezultate din activitatea medicala, pe coduri, se regasesc in Anexe I si II.

In conformitate cu legislatia specifica in vigoare, respectiv Ordinul MS nr. 1226/2012,

deseurile medicale sunt selectate si colectate pe noua categorii (coduri), acestea fiind

monitorizate lunar din punct de vedere calitativ si cantitativ.

Atat rezutatele procentuale ce reflecta modul de gestionare a deseurilor in unitatile sanitare cu

paturi publice/private si la nivelul cabinetelor medicale, prezentate in document, cat si

tipurile, cantitatile de deseuri ce se regasesc in anexe, s-au conturat in urma prelucrarii

statistice a datelor culese atat de la unitatile sanitare cu paturi publice si private, cat si cele


culese de la cabinetele medicale implicate in studiul pilot. Datele au fost raportate Institutului

National de Sanatate Publica prin intermediul Directiilor de Sanatate Publica judetene.

Concluzii rezultate din activitatea de gestionare a deseurilor medicale la nivelul

cabinetelor medicale implicate in studiu

Din datele cuprinse in chestionarele completate de catre cabinetele medicale ce au facut parte

din studiul pilot, se constata faptul ca se realizeaza colectarea deseurilor pe categorii, cu

utilizarea ambalajelor corespunzatoare, in proprtie de 95%. Referitor la categoriile de deseuri

medicale generate si colectate la nivelul cabinetelor medicale, s-a constatat ca exista inca o

confuzie cu privire la deseurile nepericuloase incadrate in codul 180104 si cele menajere. Asa

cum reiese din prelucrarea datelor transmise, 72% din cabinete detin un spatiu de stocare

temporara a deseurilor corespunzator din punct de vedere functional si igienico-sanitar.

Luand in considerare faptul ca un cabinet medical are o suprafata mica, se constata ca acest

procent este relativ crescut, insemnand ca se incearca amenajarea unui astfel de spatiu pe cat

este posibil. Timpul de stocare temporara a deseurilor difera in randul cabinetelor, dar

procentul crescut reflecta faptul ca se respecta legislatia in vigoare. Circuitul deseurilor in

vederea eliminarii se realizeaza intr-un procent de 52%, respectand un traseu separat, fara a

interfera cu pacientii si un program orar. In cadrul unui cabinet medical individual, suprafata

fiind mica nu permite in anumite cazuri existenta unui circuit separat al deseurilor. Marea

majoritate a cabinetelor investigate detin contract cu un operator economic autorizat in

vederea transportului si tratarii/eliminarii deseurilor. Referitor la intervalul de eliminare a

deseurilor, un procent considerat semnificativ (22%) au specificat ca aceasta operatiune se

realizeaza lunar, ceea ce nu concorda cu bunele practici de gestionare si cu ceea ce stipuleaza

legislatia specifica in vigoare. Unul din motivele care determina acest lucru ar putea fi

reprezentat de cantitatea destul de mica a deseurilor generata de cabinetul medical. Alte

motive ar putea fi, asa cum declara cabinetele, neseriozitatea si inconsecventa agentilor

economici in relatia cu cabinetul medical privind atributiile contractuale (chiar daca este

stipulat un interval de timp mai mic conform legislatiei si bunelor practici, acestea nu sunt

respectate) si lipsa de informare si cunoastere a legislatiei in vigoare.

În anul 2014, la nivelul cabinetelor medicale din tara, cantitatea totala de deşeuri rezultate din

activitatea medicală, estimata a fost de 7717 tone/an. Din aceasta cantitate, 5132 tone/an

reprezinta cantitatea totala de deseuri periculoase. Din cantitatea totala de deseuri

periculoase, 4266 tone/an sunt deseuri infectioase rezultate din activitatea medicala.

O masura care ar putea contribui la imbunatatirea managementului deseurilor medicale la

nivelul cabinetelor medicale ar putea fi adaptarea corecta a legislatiei la situatia acestora,

sensibilizarea si constientizarea prin dezvoltarea unor activitati sau/si proiecte ce vizeaza si

implicarea cabinetelor medicale in vederea unei mai bune cunoasteri a bunelor practici de

gestionare a deseurilor pe care le genereaza si nu in ultimul rand, intensificarea activitatilor

de control in randul acestora.


Anexa I - Date privind cantitatile de deseuri medicale pe categorii generate de unitatile sanitare cu paturi publice si private la nivel judetean

Nr Judetul

Nr mediu

de u.s.

care au

raportat

Cantitatea generate si raportata de unitatile sanitare cu paturi publice si private – exprimata in tone/an 2014

Cantitatea generate si raportata de unitatile sanitare cu paturi private si publice – exprimata in tone/an 2014

Cod 180101

(180103*)

Cod 180102

(180103*)

Cod

180103*

Cod

180104

Cod

180106*

Cod

180107

Cod

180108*

Cod

180109

Cod

180110*

1) Alba 10 5.51 5.37 81.24 6.93 1.93 0.00 1.84 0.02 0.00

2) Arad 12 6.22 5.39 125.40 171.03 7.76 5.67 2.03 0.17 0.00

3) Arges 14 12.21 11.41 97.02 391.91 5.99 0.26 3.23 0.05 0.00

4) Bacau 14 15.97 20.80 141.48 111.48 6.97 0.14 1.20 0.01 0.00

5) Bihor 18 22.98 9.90 218.60 7.32 17.56 0.10 0.88 0.06 0.00

6) Bistrita 6 11.74 12.20 79.82 46.53 8.45 0.00 0.00 0.03 0.00

7) Botosani 12 11.46 4.40 87.16 48.90 0.52 0.00 0.95 0.00 0.00

8) Braila 7 21.32 2.63 91.70 21.86 3.93 0.06 0.52 0.00 0.00

9) Brasov 17 14.59 10.30 244.42 40.65 10.96 0.00 3.69 0.25 0.00

10) Bucuresti 44 121.73 48.61 1591.41 1905.95 39.86 0.40 22.74 0.76 0.00

11) Buzau 10 6.71 7.02 148.13 2.27 0.61 0.21 2.43 0.14 0.00

12) Calarasi 6 2.79 4.31 44.25 21.16 2.52 0.01 0.27 0.81 0.00

13) Caras 6 10.00 2.76 43.97 2.27 1.44 0.00 0.75 0.27 0.00

14) Cluj 37 40.00 28.97 466.27 781.28 28.74 0.01 12.38 1.60 0.00

15) Constanta 26 9.10 10.90 154.20 74.54 5.76 0.41 0.11 0.06 0.00

16) Covasna 6 3.27 3.83 67.38 7.81 1.63 0.00 0.92 0.03 0.00

17) Dambovita 4 3.25 4.62 111.11 10.61 19.96 0.13 1.17 0.00 0.00

18) Dolj 21 12.73 26.44 245.39 22.19 1.84 0.00 4.37 0.24 0.00

19) Galati 12 21.56 9.01 170.06 5.45 1.84 0.02 0.00 0.10 0.00

20) Giurgiu 3 0.50 2.88 28.76 192.87 0.17 0.00 0.00 0.00 0.00

21) Gorj 10 7.73 4.48 89.25 0.03 7.59 0.00 0.00 0.27 0.00


Nr Judetul

Nr mediu

de u.s.

care au

raportat

Cantitatea generate si raportata de unitatile sanitare cu paturi publice si private – exprimata in tone/an 2014

Cantitatea generate si raportata de unitatile sanitare cu paturi private si publice – exprimata in tone/an 2014

Cod 180101

(180103*)

Cod 180102

(180103*)

Cod

180103*

Cod

180104

Cod

180106*

Cod

180107

Cod

180108*

Cod

180109

Cod

180110*

22) Harghita 7 7.25 6.17 79.12 22.66 3.37 0.00 0.59 0.05 0.00

23) Hunedoara 13 10.79 6.49 128.53 88.13 5.97 0.00 1.44 0.49 0.00

24) Ialomita 5 2.88 2.00 41.23 0.30 8.45 0.00 0.63 0.11 0.00

25) Iasi 24 20.92 19.50 437.71 196.17 18.91 0.00 3.33 0.01 0.00

26) Ilfov 6 2.92 1.84 35.28 57.91 1.54 0.00 0.00 0.00 0.00

27) Maramures 15 5.20 5.67 123.94 18.57 0.38 0.00 1.27 0.11 0.00

28) Mehedinti 6 7.74 1.56 60.37 9.37 0.37 0.00 2.09 0.02 0.00

29) Mures 17 105.24 10.01 247.62 133.95 2.29 0.00 0.68 0.48 0.00

30) Neamt 8 6.15 4.46 199.42 579.41 1.93 0.05 1.90 0.02 0.00

31) Olt 5 10.03 1.97 76.40 21.30 17.62 0.00 0.48 0.10 0.00

32) Prahova 29 11.88 8.15 212.07 97.40 5.01 0.44 3.89 0.07 0.00

33) Salaj 7 7.22 3.97 79.41 0.01 0.92 0.09 0.58 0.03 0.00

34) Satu Mare 6 4.63 5.15 64.23 1.44 3.82 0.00 0.26 0.05 0.00

35) Sibiu 13 13.19 14.07 230.15 16.20 10.56 0.00 0.32 0.29 0.00

36) Suceava 29 9.78 13.30 107.89 37.68 2.31 0.06 1.13 0.00 0.00

37) Teleorman 7 8.40 4.35 60.74 4.71 5.78 0.24 0.01 0.12 0.00

38) Timis 18 38.34 19.15 428.67 147.67 7.13 0.17 5.23 0.07 0.00

39) Tulcea 4 2.96 3.48 42.29 27.63 0.26 0.00 0.00 0.00 0.00

40) Valcea 9 12.32 3.40 86.78 23.87 1.49 0.00 2.31 0.00 0.00

41) Vaslui 6 7.04 3.92 100.27 22.33 1.83 0.00 0.30 0.00 0.00

42) Vrancea 7 3.73 1.70 98.26 53.69 1.03 0.00 0.32 0.05 0.00

SUMA 536 659.98 376.54 7267.4 5433.44 277 8.47 86.24 6.94 0


Anexa II - CENTRALIZAREA DATELOR LA NIVEL NATIONAL

Date privind cantitatile de deseuri rezultate din activitatea medicala, pe categorii (coduri), la nivel national

Coduri 180101

(180103*)

180102

(180103*) 180103* 180104 180106* 180107 180108* 180109 180110*

Cantitatea totala/tone/2014

41 judete + Municipiul Bucuresti

Nr mediu de raportare a unitatilor sanitare

(535)

659.97 376.56 7267.41 5433.41 277.00 8.49 86.22 6.96 0.00

Cantitatea totala/tone

Ministerele cu retea proprie*

Nr mediu de raportare a unitatilor sanitare (63) 24.12 12.01 232.81 43.98 8.82 2.20 0.51 0.10 0.10

Cantitatea estitmata de deseuri generata de

cabinetele medicale – Nr de cabinete la nivel

national ( 27936) 531.61 1707.24 2027.19 2273.89 769.67 253.20 0.86 58.39 95.30

Suma 1215.70 2095.81 9527.41 7751.28 1055.49 263.89 87.59 65.45 95.40

% Procente 5.49 9.46 43.00 34.98 4.76 1.19 0.40 0.30 0.43

*Ministere cu retea proprie (M.A.I.; M.J.; M.A.N.; M.T.; S.R.I.)

Cantitatea generata si raportata de aproximativ 598 de unitati sanitare publice si private cu paturi, in ceea ce priveste deseurile periculoase

infectioase rezultate din activitatea medicala este de 8573 t/an, in anul 2014. Cantitatea estimata de deseuri medicale infectioase, provenita de la

aproximativ 27936 cabinete medicale este de 4266 t/an in anul 2014. Cumulat, se ajunge la o cantitate finala de 12839 tone/an deseuri infectioase


CAPITOLUL V

PROTEJAREA SĂNĂTĂȚII POPULAȚIEI ÎN RELAȚIE

CU IGIENA RADIAȚIILOR IONIZANTE

MONITORIZAREA EXPUNERII NATURALE LA RADON

Irina-Anca Popescu, Andreea Teodor - CRSP Iaşi

Activităţile referitoare la monitorizarea nivelului de expunere la Radon (222

Rn) în factorii de

mediu (aer, apă) în anul 2014 au continuat la nivel regional – în judeţele din estul ţării (4

LIRI din DSP arondate CRSP Iaşi, cuprinzand teritoriul din 7 judeţe - Bc, Br, Bt, Gl, Is, Sv,

Vn), reprezentând 18,9% din suprafaţa Romaniei, cu o populaţie de aprox. 4 milioane

locuitori (20% din totalul populaţiei).

Coordonare metodologică

În implementarea metodologiei s-a utilizat un chestionar care a avut ca obiective:

- evaluarea capacităţii tehnico-organizatorică la nivelul LIRI din reţeaua de igiena radiaţiilor;

- evaluarea tipurilor de investigaţii, conform ghidurilor europene:

1. Statistica măsurătorilor (valori minime, medii şi maxime măsurate ale concentraţiilor de 222

Rn în aerul din interiorul locuinţelor) în funcţie de locaţie (şcoli, grădiniţe, apartamente

bloc, case) şi arie (rural şi urban);

2. Perioada de măsurare, anotimpul (sezonul cald/rece), tipul materialului de construcţie

(prefabricate, căramida, BCA, lemn, chirpici, valatuci, altele) şi anul de construcţie al

clădirilor; precizarea exactă a măsurătorilor din locuinţe (obligatoriu în dormitor, sufragerie,

alte camere unde se locuieşte timp îndelungat, subsoluri);

4 Identificarea locaţiilor şi determinări ale concentraţiilor de radioactivitate pentru 222

Rn şi 226

Ra în probe de apă;

5. Informaţii privind starea de sănătate a populaţiei expusă la radon (număr persoane expuse,

număr de persoane cu modificări ale stării de sănătate în relaţie cu expunerea la radon, număr

decese înregistrate prin cancer pulmonar (la nefumători);

Prelucrarea statistică a datelor (calculul concentraţiilor de 222

Rn în situaţia măsurării

descendenţilor acestuia; estimarea potenţialelor doze efective anuale medii şi maxime la

ingestie a apei potabile) a permis o analiza şi interpretarea preliminară a datelor.

Pentru calculul dozei la ingestie pentru 226

Ra şi 222

Rn din apă s-au utilizat factorii de

conversie doză-radiu/radon pentru un consum mediu de apă de 2 litri/zi, timp de un an.

Interpretarea valorilor măsurate s-a raportat la nivelul de referinţă în apa de băut pentru

concentraţiile 226

Ra de 0,5 Bq/l şi respectiv 222

Rn de 100 Bq/l, conform Directivei Euratom

51/2013 privind stabilirea cerinţelor de protecţie a sănătăţii populaţiei în ceea ce priveşte

substanţele radioactive din apa potabilă.

Rezultate:

Aparatura existentă în fiecare laborator pentru măsurători în aerul interior şi apă a fost de tip

Durridge RAD 7 Sistem detecţie Rn şi Thoron (DSP Bc şi Is) şi tip SARAD RTM (DSP Gl

şi Sv).

În anul 2014 s-au efectuat un număr de:


- 335 determinări în urban (U) şi rural (R) atat în instituţii publice (şcoli: 20-U şi 16-R;

grădiniţe: 25 –U şi 7 R) cat şi în locuinţe (apartamente bloc: 42; case: 29 U şi 48 R);

- 76 măsurători în apă (24 reţea, 2 apă de suprafaţă, 38 fântână, 3 izvor).

Timpul mediu în care s-au realizat măsuratorile a variat între 30 – 60 minute, pe o perioadă

care a cuprins toate anotimpurile dintr-un an calendaristic, în locuinţe cu o vechime între 10 -

60 ani construite din plăci beton, caramidă sau prefabricate, sau locuinţe foarte vechi (40-100

ani) construite din cărămidă, chirpici, lemn şi pământ.

Valorile maxime ale concentraţiei de 222

Rn au fost singulare, ocazional înregistrate şi s-au

remarcat pentru casele foarte vechi, posibil şi în contextul influenţei emisiilor gama datorate

materialelor de construcţie folosite. Mediile anuale aritmetice şi geometrice ale

concentraţiilor 222

Rn în aerul interior sunt prezentate în tabelul 1.

Tabel 1: Valorile anuale ale concentraţiilor 222

Rn măsurate în 2014

Număr măsurători

şi locaţie

Media concentratiilor

± DS (Bq/m3)

Media geometrica

(Bq/m3)

Şcoli

20 U 73,92±10,06 73,38

16 R 66,47±29,98 61,98

Grădiniţe

25 U 59,12±16,14 57,53

7 R 172,75±87,04 161,41

Apart.

42

U

40,15±15,23

37,62

Case

18 U 46,94±4,29 46,84

48 R 105,95±74,27 91,44

În sezonul rece în locaţiile din mediul urban concentraţiile medii ale 222

Rn au fost uşor mai

mari comparativ cu mediul rural unde intervalul de variaţie a fost mai mare şi au fost atinse

valori maxime în sezonul cald, această tendinţă ar putea fi consecinţa cumulării cu nivelul

emisiilor radiaţiei gama din sol şi din materialele de construcţii (Tabel 2).

Tabel 2: Mediile concentraţiei 222

Rn şi intervalul de variaţie în funcţie de sezon

Locaţia şi aria

masurătorilor

Sezon cald (aprilie-septembrie) Sezon rece (octombrie-martie)

Media conc.

(Bq/m3)

Interval de variaţie

(Bq/m3)

Media conc.

(Bq/m3)

Interval de variaţie

(Bq/m3)

Instituţii publice

(Şcoli, grădiniţe)

U 58,51 8,61-281,0 74,53 18,51-328,0

R 109,11 4,31-345,0 87,48 22,64-194,0

Locuinţe

(Apartamente, case)

U 37,38 4,31-142,0 47,44 8,61-142,0

R 67,73 8,61-622,0 144,17 8,61-483,0

În mediul rural pe parcursul celor patru trimestre domeniul de valori al concentraţiilor 222

Rn a

fost mai extins decât cel din mediul urban, atingându-se ocazional maxime valorice. (Tabel 3)

Tabel 3: Intervale de variaţie trimestriale ale măsurătorilor 222

Rn în funcţie de aria locaţiilor

Arie Trim. I Trim. II Trim. III Trim. IV

Interval de variaţie a măsurătorilor (Bq/m3)

U 18,51-199,0 8,61-281,0 4,31-142,0 8,61-202,0

R 8,61-483,0 4,31-622,0 8,61-345,0 8,61-328,0


Pentru probele de apă s-au măsurat concentraţiile radioactivităţii 222

Rn şi 226

Ra şi s-au

estimat dozele medii efective la ingestie (Tabelul 4).

Tabel 4: Media şi intervalul de variaţie ale concentraţiilor şi doza medie la ingestie în probe

de apă

Radionuclid

(DSP Jud.)

Probă apă Nr.

probe

Media

concentraţiilor

(Bq/l)

Interval de variaţie a

concentraţiilor

(Bq/l)

Doza medie

la ingestie

(mSv/an) 222

Rn

(Sv, Bc, Is)

Reţea 24 2,49 0,42 - 8,15 0,017

Suprafaţă 2 8,90 8,35 - 9,46 0,06

Izvor 3 13,02 5,29 - 17,24 0,09

Fântână 38 3,50 0,049 - 9,02 0,024 226

Ra (Gl) Reţea 9 0,03 0,018 - 0,047 0,0065

Valorile concentraţiilor de 226

Ra şi 222

Rn raportate din probe de apă s-au încadrat sub nivelele

de referinţă recomandate de Directiva Euratom 51/2013.

Populaţia înregistrată şi posibil expusă la radon a reprezentat doar 9,1% din populaţia totală

a teritoriului (19 601 locuitori), majoritatea din mediul urban (69,6%) şi instituţii publice

(98,4%) dat fiind şi accesibilitatea crescută în aceste unităţi pentru desfăşurarea

măsurătorilor.

Intrucât s-au observat foarte puţine cazuri de persoane (17) cu modificări ale stării de

sănătate, unele provenind din case din mediul rural în care s-au măsurat ocazional valori

crescute ale 222

Rn, nu putem decat să suspicionăm o probabilă prezenţă a riscului expunerii

pentru populaţia din această zonă. În acest an nu s-au înregistrat cazuri de deces prin cancer

pulmonar la locuitorii nefumători din aria teritoriului monitorizat.

Concluzii

- s-au obiectivat valori crescute ale concentraţiei de 222

Rn în subsolul/parterul caselor din

mediul rural cu o vechime între 40-100 ani, pentru locuinţe construite din placi-beton,

cărămidă, prefabricate, vălătuci, chirpici, cu valori medii sensibil mai mari în sezonul rece;

- concentraţiile de 226

Ra şi 222

Rn măsurate în probe de apă s-au încadrat sub nivelele de

referinţă;

-în evaluarea efectelor în starea de sănătate induse de expunerea la radon sunt necesare date

concludente provenind din studii de lungă durată;

-în această analiză nu au fost incluse nivelele fondului natural sau ale emisiilor gamma din

materialelor de construcţie folosite, aceste două variabile vor fi incluse în studiul viitor;

-importanţa majoră a acestui radionuclid în protejarea stării de sănătate a populaţiei Romaniei

impune continuarea monitorizării, dotarea tehnică adecvată şi menţinerea/suplimentarea

personalului specializat din reţeaua de igiena radiaţiilor la nivelul structurilor teritoriale.


INFORMAREA ȘI EDUCAREA PENTRU SĂNĂTATE ÎN

DOMENIUL RADIAȚIILOR IONIZANTE

Rita Burkhardt, Teodora Dan, Loredana Bogdan, Edda Prodan,Dan Fulea - CRSP – Cluj

Introducere

Studiul “Informarea şi educarea pentru sănătate în domeniul radiaţiilor ionizante” se

desfăşoară în cadrul Programului Naţional de monitorizare a factorilor determinanţi din

mediul de viaţă şi muncă - Protejarea sănătăţii şi prevenirea îmbolnăvirilor asociate radiaţiilor

ionizante. Activitătile de promovare a sănătăţii si educare pentru sănătate se desfăşoară în

conformitate cu art. 2 din HG 1414/18.11.2009-pentru înfiinţarea, organizarea şi

funcţionarea Institutului Naţional de Sănătate Publică şi Ordinul MS nr. 422 din 29 martie

2013 privind aprobarea Normelor tehnice de realizare a programelor naţionale de sănătate

publică pentru anii 2013 şi 2014.

Obiectivul general al studiului îl constituie protejarea sănătăţii şi prevenirea îmbolnăvirilor

asociate radiaţiilor ionizante prin activităţi de informare, educare, comunicare privind

sănătatea în relaţie cu factori determinanţi din mediu. Populaţia ţintă a acestui proiect este

formată din elevii unor şcoli reprezentative din Cluj-Napoca.

Educaţia pentru sănătate porneşte de la oferirea de informaţii corecte în vederea creşterii

nivelului de cunoştinţe a individului care determină formarea unor atitutini corecte şi

comportamente promovatoare de sănătate. În acest sens, informarea şi educarea pentru

sănătate în domeniul radiaţiilor ionizante a elevilor are ca obiective specifice informarea cu

privire la noţiunile generale despre radiaţii ionizante şi a efectelor lor asupra sănătaţii,

prezentarea măsurilor necesare de radioprotecţie, precum şi informarea şi educarea în scopul

prevenirii anxietăţii relativ la radiaţiile ionizante.

Metoda folosită

Pe parcursul anului 2014 studiul privind informarea şi educarea pentru sănătate în domeniul

radiaţiilor ionizante s-a focalizat pe două grupuri reprezentative ale populaţiei, elevi şi

pacienţi.

Studiul s-a desfăşurat pe baza protocoalelor de colaborare încheiate de Laboratorul Igiena

Radiaţiilor din cadrul Centrului Regional de Sănătate Publică Cluj cu fiecare unitate de

învăţământ în parte, în urma obţinerii acordului Inspectoratului Şcolar Judeţean Cluj.

Planificarea activităţilor desfăşurate s-a stabilit de comun acord cu profesorii colaboratori,

pentru fiecare clasă în parte.

Studiul s-a derulat prin parcurgerea următoarelor etape:

1. Încheierea protocoalelor de colaborare cu unităţile de învăţământ reprezentative din Cluj-

Napoca;

2. Distribuirea chestionarelor pentru evaluarea nivelului cunoştintelor elevilor din şcolile

participante;

3. Centralizarea şi interpretarea rezultatelor obţinute în urma aplicării chestionarelor pentru

evaluarea nivelului cunoştinţelor elevilor din şcolile participante;

4. Distribuirea la clasa a pliantelor informative „Trăim cu radiaţiile” şi „Efectele radiaţiilor

asupra sănătăţii” şi prezentarea orală a informaţiilor utile;


5. Centralizarea şi interpretarea rezultatelor activităţii de informare şi educare a elevilor din

şcolile participante;

6. Diseminarea în şcolile participante a rezultatelor activităţii de informare şi educare a elevilor;

7. Evaluarea activităţilor de informare şi educare a elevilor;

8. Documentarea în vederea îmbunătăţirii calităţii materialelor informative adresate pacienţilor

expusi medical la radiaţii ionizante.

Rezultate şi discuţii

Pe parcursul anului scolar 2013-2014 s-au desfăşurat activităţi de informare şi educare

sanitară stabilite de comun acord cu cadrele didactice participante la studiu, activităţi regăsite

în protocoalele de colaborare încheiate cu două şcoli reprezentative din Cluj-Napoca:

Colegiul Naţional “Emil Racoviţă” şi Şcoala Gimnazială “Liviu Rebreanu”.

Distribuirea şi promovarea materialelor informative este eficientă atunci când acestea ajung

sa fie folosite cu adevărat de către grupurile-ţintă vizate din rindul populaţiei. Din acest

motiv, şcoala reprezintă un mediu eficient de educaţie pentru sănătate, deoarece aici gasim

grupul ţintă-elevii, care reprezintă un procent semnificativ din populatia unei ţări.

Grupul ţintă al studiului îl reprezintă elevii claselor VIII-a si a XII-a din şcolile participante.

Alegerea categoriei de vârstă a elevilor participanţi la studiu a avut în vedere ca activităţile de

informare şi educare pentru sănătate în domeniul radiaţiilor ionizante să vină în completarea

noţiunilor de fizică atomică şi nucleară predate de către profesori de fizică la clasă.

Numărul total al elevilor participanţi la studiu pe parcursul anului a fost de 120.

S-au distribuit chestionare iniţiale care să evalueze nivelul cunoştintelor elevilor privind

radiaţiile ionizante, s-au centralizat şi interpretat rezultatele.

În urma interpretării rezultatelor chestionarelor s-au distribuit materialele informative sub

formă de pliante “Trăim cu radiaţiile” şi “Efectele radiaţiilor asupra sănătăţii”, urmate de

prezentări orale.

Rezultatele obţinute în urma aplicării chestionarului iniţial elevilor şcolilor participante la

acest studiu sunt prezentate în figurile 1-4.

Fig.1–Răspunsurile la întrebarea “Ce întelegeţi prin cuvântul radiaţie? Daţi câteva exemple

de radiaţii"

În urma analizării răspunsurilor la întrebarea de mai sus s-a constatat că 27% dintre elevi

definesc cuvântul radiaţie ca fiind o undă, rază sau energie, 29 % consideră radiaţia ca fiind

un lucru sau ceva dăunător omului, 9% alte variante, 30% nu definesc cuvântul radiaţie, ci


dau doar exemple de radiaţii şi 5 % nu răspuns. Majoritatea răspunsurilor conţin exemple de

radiaţii de natură electromagnetică neionizante (telefon mobil, PC, radiaţii UV).

Fig.2-Răspunsurile la întrebarea "Ce efecte au radiaţiile ionizante asupra corpului uman?"

Se observă că majoritatea elevilor consideră că radiaţiile ionizante produc efecte negative

asupra organismului uman, un procent foarte scăzut identifică beneficiile medicale ale

acestora. Principalele efecte negative specificate de elevi au fost: diverse boli

organice,cancere, malformatii.

Fig.3-Răspunsul la întrebarea chestionarului “Daţi 2-3 exemple de surse de radiaţii

ionizante la care omul este expus în viaţa de zi cu zi”

Se observă că un procent mare dintre elevii care au participat la studiu au dat exemple de

radiaţii neionizante, ceea ce înseamnă că nu fac diferenţa între cele două tipuri de radiaţii,

ionizante şi neionizante.


Fig.4-Răspunsul la întrebarea " Ce aplicaţii ale radiaţiilor ionizante cunoaşteţi?"

Majoritatea elevilor nu cunosc aplicaţiile radiaţiilor ionizante, numai 18% au cunoştinţă

despre utilizarea lor în scop medical.

În urma interpretării rezultatelor chestionarului initial, s-au distribuit elevilor pliantele

informative “Trăim cu radiaţiile” şi “Efectele radiaţiilor asupra sănătăţii” urmate de

prezentări orale şi discuţii referitoare la radiaţiile ionizante, efectele lor asupra sănătăţii şi

măsurile necesare de radioprotecţie.

Activităţile de informare si educare sanitară adresate pacienţilor expusi medical la radiaţii

ionizante au implicat documentare în vederea îmbunătăţirii calităţii materialelor informative

pentru pacienţi “Razele X – Informaţii generale pentru pacienţi” şi elaborarea altor materiale

informative adresate diferitelor categorii de pacienţi (ex. copii, gravide) şi examinări

radiologice.

Concluzii

În urma interpretării rezultatelor obţinute s-a observat faptul că majoritatea elevilor nu ştiu ce

este o radiaţie şi nu deosebesc tipurile de radiaţii ionizante de cele neionizante, fiind

familiarizaţi mai ales cu radiaţiile electromagnetice neionizante.

Un număr foarte mic dintre elevi cunosc beneficiile aplicațiilor medicale a radiațiilor

ionizante. Deşi radiografiile sunt percepute de ei ca o procedură de diagnosticare a unor boli,

majoritatea covîrşitoare a elevilor chestionaţi consideră că radiaţiile sunt dăunătoare pentru

sănătate.

Ca şi în anii precedenţi, prin aplicarea chestionarelor de evaluare a cunoştintelor elevilor s-a

dovedit necesitatea şi oportunitatea activităţilor de informare şi educare pentru sănătate în

domeniul radiaţiilor ionizante.

Materialele informative sunt foarte utile în lărgirea orizontului de cunoştinţe privind radiatiile

ionizante, precum si pentru atingerea scopului, obiectivelor specifice ale informării şi

educării pentru sănătate a viitoarei generaţii de adulţi, schimbarea şi/sau întărirea atitudinilor

corecte şi implicit adoptarea unor comportamente favorabile sănătăţii.

O urmatoare etapă importantă în derularea studiului o reprezintă extinderea activitătilor de

informare şi educare sanitară la populaţia adultă pentru care sunt în curs de elaborare


materialele informative adresate atât pacienţilor, cât şi medicilor ordonatori şi expuşilor

profesionali.

Bibliografie:

1. Legea 111/1996 privind desfăşurarea în siguranţă, reglementarea, autorizarea şi controlul

activităţilor nucleare, republicată în Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr.552 din 27

iunie 2006.

2. HG 1414/18.11.2009 - pentru înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea INSP.

3. Ordinul MS nr. 422 din 29 martie 2013 privind aprobarea Normelor tehnice de realizare a

programelor naţionale de sănătate publică pentru anii 2013 şi 2014

4. Cătălin Tufănaru, Luminiţa Barbu, Lena Enciu Elaborarea materialelor de informare şi

educare pentru promovarea sănătăţii şi educaţie pentru sănătate, - Şcoala Naţională de

Sănătate Publică şi Management Sanitar Bucureşti, 2006

MONITORIZAREA RADIOACTIVITĂŢII APEI POTABILE

CONFORM LEGII 458/2002

Bragea Mihaela, Alexandra Cucu, Toro Laszlo

Scopul metodologiei

Elemetele radioactive pot pătrunde în apele naturale printr-un număr de căi incluzând

scurgerile de minereu de uraniu prin apele subterane şi cele de precipitaţii, deversarea apelor

uzate care conţin elemente radioactive în formă dizolvată şi/sau suspensie, infiltraţii din

bazinele de reziduuri şi scurgeri de radionuclizi din deşeuri solide. Elementele radioactive

emise prin aceste procese contaminează apele subterane şi de suprafaţă şi pot suferi diverse

transformări, putând fi fixate în matricea solidă a acviferului sau depuse în sedimente.

Datorită diferenţelor din sol, reziduuri şi soluţie, apar diverse reacţii:

Apa se comportă ca un mecanism de transport pentru componentele cationice şi anionice şi

influenţează solubilitatea şi migrarea elementelor radioactive. Migrarea elementelor

radioactive are loc printr-o combinaţie de procese naturale care sunt deseori puternic

influenţate de om. Transportul prin intermediul apelor de suprafaţă poate fi supus unor

modificări induse de către contaminarea industrială sau municipală a acestor ape şi utilizarea

lor în scopul tehnologic sau pentru irigaţii.

Calitatea apei potabile este corespunzătoare când valorile stabilite pentru parametrii de

calitate sunt în conformitate cu prevederile art. 5, din legea 458/2002, în următoarele puncte

de prelevare a probelor:

a) la robinetul consumatorului şi la punctul de intrare în clădire, în cazul apei potabile

furnizate prin reţeaua de distribuţie;

b) la punctul de curgere a apei din cisternă, în cazul apei potabile furnizate în acest

mod;

c) în punctul în care apa se pune în sticle sau în alte recipiente, în cazul apei potabile

îmbuteliate;


d) în punctul din care apa este preluată în procesul de producţie, în cazul apei utilizate

în industria alimentară.

Activitatea de monitorizare a radioactivității apei potabile, factor de mediu al cărui conținut

radioactiv contribuie la expunerea la radiații a populației, asigură menținerea dozei efective

prin ingestie în limitele prevăzute de norme și face parte din responsabilitățile sistemului de

sănătate publică.

Obiective specifice

Obiectivul principal îl constituie evaluarea expunerii populaţiei României la radiaţii ionizante

prin ingestia apei potabile, precum şi evitarea expunerilor suplimentare prin contaminări

accidentale ale acestora.

Obiectivele specifice:

Realizarea unei supravegheri la nivel naţional a conţinutului radioactiv natural al apei

potabile şi depistarea eventualelor contaminări radioactive.

Identificarea tipului de contaminare şi cuantificarea nivelului de contaminare în vederea

evaluarii dozelor implicate în iradierea populaţiei şi a instituirii unor măsuri de protecţie

radiologică.

Legislație în domeniu

Cadrul legislativ naţional, armonizat cu prevederile comunitare în domeniu prevăd

obligativitatea şi responsabilitatea reţelei de sănătate publică de a asigura supravegherea

radiologică a apei potabile şi alimentului.

Acesta include următoarele reglementări:

1. Legea nr. 95, privind reforma în domeniul sănătăţii, Titlul I, Sănătatea publică, articolele 5 si

6, care prevad ca funcţie esenţială a sănătăţii publice şi domeniu prioritar de intervenţie,

protejarea sănătăţii populaţiei împotriva riscurilor din mediu.

2. Legea nr. 111/1196, privind desfãşurarea în siguranţã a activitãţilor nucleare, cu modificările

şi completările ulterioare, prevede prin art.39 ca:

„Ministerul Sănătăţii organizează: potrivit legii, reţeaua de supraveghere a

contaminãrii cu materiale radioactive a produselor alimentare, pe întregul circuit ,

inclusiv a surselor de apã potabilã, precum şi a altor bunuri destinate folosirii de

cãtre populaţie, asigurându-se astfel activitatea de supraveghere a gradului de

contaminare radioactivã a acestor bunuri şi produse din ţarã şi din import, destinate

utilizãrii pe teritoriul României."

3. Ordinul MS 431/2004 privind organizarea şi funcţionarea laboratoarelor şi compartimentelor

de igiena radiaţiilor ionizante din reţeaua Ministerului Sănătăţii atribuie ca sarcină la art.4,

pct c) sarcina de a asigura supravegherea factorilor de mediu care pot influenţa starea de

sănătate a populaţiei nominlizând alimentele, apa potabilă materialele de construcţie,

materii prime industriale, deşeuri.

4. Legea 458/2002 privind calitatea apei potabile, cu completările din Legea 124/2010 în care

sunt înscrişi parametrii indicatori de calitate a apei potabile, astfel:


Parametrii indicatori de radioactivitate Valori

Alfa global 0.1 Bq/l

Beta global 1

Tritiu 100 Bq/l

Doza efectiva 0.1 msv/an

5. HG 974 din 15 iunie 2004 (M. Of. Nvr.669/26 iulie 2004) Normele de supraveghere,

inspecţie sanitară şi monitorizare a calităţii apei potabile.

Metode folosite

În anul 2014, toate cele 18 Laboratoare de Igiena Radiaţiilor din cadrul Direcţiilor de

Sănătate Publică judeţene: Arges, Bacau, Bihor, Brasov, Caraş-Severin, Cluj, Constanta,

Dolj, Galati, Harghita, Iasi, Maramures, Mureş, Prahova, Sibiu, Suceava, Timis şi a

Municipiului Bucureşti, au asigurat supravegherea şi controlul monitorizării calităţii apei

potabile în scopul verificării faptului că apa distribuită consumatorului se conformează la

cerinţele de calitate şi nu creează riscuri pentru sănătatea publică. Aceste laboratoare răspund

obligativităţii şi responsabilităţii de a asigura supravegherea radiologică a apei potabile pe

teritoriul României, conform Legii 458/2002.

Pentru supravegherea radioactivităţii apei au fost recoltate în medie 2 probe de apă/ZAP, una

în fiecare semestru. Analizele efectuate pentru apa potabila au fost: alfa global, beta global,

tritiu şi doza totală de referinţă.

Metodologia a inclus recomandările Legii 458/2002.

Datele raportate sunt stocate într-o baza de date ce permite urmărirea în dinamică a

radioactivităţii apei potabile la nivel naţional, baza de date fiind structurată în scopul

identificării categoriilor de probe analizate:

- Apa potabilă

- Locul, data recoltarii

- Semnificaţia probei

- Concentraţia indicatorului de radioactivitate urmărit.

Conform tabelului 1 au fost analizate un total de 1408 probe de ape potabile de pe întreg

teritoriul României şi au fost efectuate 2914 analize radioactivitate (1408 alfa global, 1408

beta global şi 98

tritiu), nefiind nici o probă neconformă.

Estimarea dozelor totale de referinţă pentru apa potabile nu a indicat depăşiri ale valorilor

normate pentru populaţie.

Din determinările efectuate în anul 2014, în apa potabilă, pe teritoriul Romaniei nu a fost

evidenţiată nici o contaminare.


TABEL 1: Numărul total de analize efectuate în anul 2013

DSP Laborator Igiena

radiatiilor

Judete arondate Nr. analize alfa

global

Nr. analize

beta global

Nr. analize

H-3

Nr. total

analize

Nr. probe

neconforme

Arges Arges 23 23 0 46 0

Vâlcea 15 15 0 30 0

Bacău Bacău 31 31 0 62 0

Bihor Bihor 247 247 0 494 0

Brasov Brasov 40 40 0 80 0

Covasna 40 40 0 80 0

Cluj Cluj 15 15 0 30 0

Salaj 6 6 0 12 0

Caras Severin Caras Severin 23 23 0 46 0

Hunedoara 19 19 0 38 0

Constanta Constanta 72 72 10 154 0

Tulcea 17 17 33 67 0

Dolj

Dolj 62 62 0 124 0

Gorj 21 21 0 42 0

Olt 16 16 0 32 0

Mehedinti 12 12 0 24 0

Galati

Galati 136 136 0 272 0

Braila 4 4 0 8 0

Vrancea 6 6 0 12 0

Harghita Harghita 22 22 0 44 0

Iasi

Iasi 30 30 0 60 0

Vaslui 4 4 0 8 0

Neamt 11 11 0 22 0

Maramures Maramures 93 93 0 186 0

Satu Mare 5 5 0 10 0

Mures Mures 47 47 0 94 0

Bistrita Nasaud 11 11 0 22 0

Prahova

Prahova 132 132 0 264 0

Buzau 14 14 0 28 0

Dambovita 27 27 0 54 0

Sibiu Sibiu 12 12 0 24 0

Alba 3 3 0 6 0

Suceava Suceava 53 53 0 106 0

Botosani 32 32 0 64 0

Timis Timis 16 16 0 32 0

Arad 9 9 0 18 0

Mun.Bucuresti

Mun Bucuresti 52 52 51 155 0

Ilfov 16 16 4 36 0

Giurgiu 6 6 0 12 0

Teleorman 8 8 0 16 0

TOTAL 1408 1408 98 2914 0


REZULTATE ŞI DISCUŢII

Monitorizarea radioactivităţii apei potabile conform legii 458/200 reglementează calitatea

apei potabile, având ca obiectiv protecţia sănătăţii oamenilor împotriva efectelor oricărui tip

de contaminare a apei potabile prin asigurarea calităţii ei de apă curată şi sanogenă.

In acest scop, monitorizarea de audit şi de control a calităţii apei potabile este generată de:

1. sistemele de aprovizionare cu apă potabilă, colective sau individuale, care furnizează în

medie o cantitate de apă mai mare de 1.000 mc/zi sau care deservesc mai mult de 5.000 de

persoane;

2. sistemele publice de aprovizionare cu apă potabilă, colective sau individuale, inclusiv cele

care furnizează în medie o cantitate de apă mai mică de 10 mc/zi sau care deservesc mai puţin

de 50 de persoane;

3. sursele ce asigură apa potabilă în mediul rural, respectiv fântâni, puţuri de mică adâncime şi

captări de apă, exploatate în sistem local.

Au fost efectuate determinari de radioactivitate dintr-un număr de 299 ZAP distribuite pe

toată suprafaţa României (figura1) care aprovizionează cu apa 67% din populaţia ţării.

Fig.1 : Distribuţia ZAP din care au fost efectuate determinări de radioactivitate pe teritoriul

ROMÂNIEI în anul 2013

In tabelul 2 sunt centralizate informaţiile generale privind aprovizionarea cu apă potabilă în zonele

de aprovizionare cu apă (ZAP) care furnizează în medie o cantitate de apă mai mare de 1.000 m3/zi

sau care deservesc mai mult de 5.000 de persoane, din care au fost efectuate determinări de

radioactivitate.


TABEL 2: Informaţii generale despre aprovizionarea cu apă potabilă în ZAP, din care au fost

efectuate determinări de radioactivitate

Judet

Total

populatie

judeţ

Total

populaţie

aprovizionată

Total volum

apa

aprovizionată

Total

surse

Din care

populaţie

deservită peste

5000

Din care

volum de apă

peste

1000m3/zi

Bacau 708751 266293 100187 8 8 8

Bihor 600223 288976 73661 14 14 7

Brasov 588366 381582 184800 10 8 8

Covasna 222274 121004 15650,82 5 5 3

Caras Severin 3333965 134426 48340 6 6 6

Maramures 510608 169169 32637 7 7 5

Cluj 691317 507397 157436,04 15 15 15

Salaj 115588 82029 11800,32 5 5 4

Constanta 715172 503106 84734 28 25 18

Tulcea 258639 96556 14441 2 2 2

Galati 619522 109099 90141,59 14 12 5

Braila 373897 257500 64450 4 4 3

Vrancea 390268 153835 14929 6 6 3

Harghita 326020 130169 32652 9 9 8

Iasi 819044 318147 61771 9 8 6

Neamt 557084 192148 68664 6 5 6

Vaslui 455550 127092 18973,14 4 4 3

Bistrita Nasaud 312325 137878 20328,1 6 6 3

Mures 579862 304305 74759 17 15 16

Buzau 494982 169373 45718 6 6 6

Dambovita 541326 160583 33465 5 5 5

Prahova 829224 421624 88490 28 26 20

Suceava 690941 182198 71953 4 4 4

Botosani 454023 164388 11189,76 5 5 2

Arad 461730 222251 75996 11 9 10

Timis 685901 394470 108726 7 5 7

Bucuresti 1921751 1700000 1160000 1 1 1

Teleorman 436926 54788 7180 4 4 3

Ilfov 300109 43687 15828 9 8 8

Girurgiu 298022 67958 88455 2 2 2

Arges 653903 419041 135635 7 7 5

Valcea 413570 148201 35698 5 5 3

Alba 382999 184124 36632 9 9 9

Sibiu 422224 254217 40474 5 5 4

Satu Mare 369096 179696 36203 4 4 4

Dolj 734823 328736 111403 10 10 10

Mehedinti 306118 122.101 19.236 2 2 2

TOTAL 299

TABEL 3:Valorile concentratiilor radioactivitatii minime, maxime şi medii determinate în probele de

apă potabila


DSP Laborator

Igiena

radiatiilor

Judete

arondate

Alfa global (Bq/l) Beta global (Bq/l) Tritiu (Bq/l)

medie max min medie max min medie max min

Arges Arges 0,0066 0,0090 0,0060 0,0603 0,1250 0,0069

Vâlcea 0,0066 0,0090 0,0050 0,0632 0,1400 0,0350

Bacău Bacău 0,0011 0,0014 0,0006 0,0750 0,0980 0,0086

Bihor Bihor 0,0181 0,0792 0,0020 0,1469 0,8210 0,0060

Brasov Brasov 0,0103 0,0400 0,0004 0,0348 0,1900 0,0010

Covasna 0,0127 0,0600 0,0016 0,0686 0,3100 0,0040

Cluj Cluj 0,0030 0,0090 0,0006 0,2015 0,6600 0,0600

Salaj 0,0132 0,0330 0,0020 0,6237 0,8800 0,1100

Caras Severin Caras Severin 0,0055 0,0056 0,0052 0,0248 0,1900 0,0172

Hunedoara 0,0055 0,0056 0,0052 0,0173 0,0176 0,0172

Constanta Constanta 0,0483 0,1000 0,0100 0,1085 0,1030 0,0100 5,6071 5,911 5,261

Tulcea 0,0694 0,1000 0,0136 0,0746 0,3150 0,0361

Dolj

Dolj 0,0029 0,0030 0,0020 0,0599 0,0930 0,0310

Gorj 0,0030 0,0030 0,0020 0,0861 0,0980 0,0690

Olt 0,0030 0,0030 0,0030 0,0479 0,0550 0,0390

Mehedinti 0,0030 0,0030 0,0030 0,0768 0,0850 0,0620

Galati

Galati 0,0226 0,0980 0,0060 0,0858 0,4340 0,0070

Braila 0,0198 0,0370 0,0060 0,0765 0,1750 0,0250

Vrancea 0,0182 0,0360 0,0060 0,1030 0,3130 0,0250

Harghita Harghita 0,0159 0,0720 0,0020 0,1056 0,7300 0,0140

Iasi

Iasi 0,0275 0,0800 0,0030 0,1861 0,8540 0,0590

Vaslui 0,0383 0,0790 0,0100 0,0958 0,1520 0,0360

Neamt 0,0286 0,0780 0,0002 0,1170 0,2510 0,0320

Maramures Maramures 0,0043 0,0499 0,0002 0,0139 0,0561 0,0017

Satu Mare 0,0097 0,0279 0,0024 0,0277 0,0637 0,0028

Mures Mures 0,0076 0,0560 0,0019 0,1867 0,4100 0,0490

Bistrita Nasaud 0,0043 0,0075 0,0023 0,1862 0,7500 0,0500

Prahova

Prahova 0,0314 0,0895 0,0033 0,0714 0,3387 0,0053

Buzau 0,0576 0,0968 0,0073 0,0941 0,1745 0,0202

Dambovita 0,0247 0,0723 0,0046 0,0453 0,0989 0,0188

Sibiu Sibiu 0,0198 0,0480 0,0070 0,0830 0,1550 0,0390

Alba 0,0157 0,0250 0,0100 0,0510 0,0680 0,0410

Suceava Suceava 0,0192 0,0848 0,0001 0,1978 0,6880 0,0141

Botosani 0,0202 0,0649 0,0019 0,2045 0,6638 0,0078

Timis Timis 0,0228 0,0630 0,0030 0,0556 0,1536 0,0073

Arad 0,0059 0,0093 0,0031 0,0527 0,0925 0,0125

Mun.Bucuresti

Mun Bucuresti 0,0368 0,1000 0,0240 0,0787 0,1650 0,0120 11,33 20,30 10,35

Ilfov 0,0532 0,0700 0,0400 0,0371 0,0900 0,0180 9,92 9,92 9,92

Giurgiu 0,0728 0,0980 0,0330 0,0545 0,1000 0,0310

Teleorman 0,0630 0,1000 0,0320 0,0308 0,0728 0,0059

Valori Romania 0,0213 0,1000 0,0001 0,1003 0,8800 0,0010 8,9512 20,3 5,261


In tabelul 3 sunt prezentate valorile minime, maxime şi medii ale concentraţiilor radioactivitătţi alfa

global, beta global şi tritiu, determinate în probele de ape potabile din ZAP-urile studiate.

Valorile medii ale concentraţiilor alfa si beta global în apa potabilă în ţară sunt reprezentate

în figurile 2 şi 3.

FIGURA 2: Reprezentarea grafică a valorilor medii alfa global [Bq/l]/judeţe din apa potabilă

FIGURA 3: Reprezentarea grafică a valorilor medii beta global [Bq/l]/judeţe din apa potabilă

Pentru alfa global valoarea medie este de 0,027 Bq/l, iar pentru beta global de 0,168 Bq/l.

Intervalul de valori al concetraţiilor alfa global este situat între 0,01-0,064 Bq/l, iar pentru

beta global este cuprins între 0,057-0,637 Bq/l.


FIGURA 4: Valori medii ale radioactivităţii alfa global, beta global şi H-3 în apa potabilă

Nu au fost evidenţiate depăşiri ale parametrilor indicatori de calitate de bază: doza medie

anuală de 0.1 mSv şi concentraţia de H-3 de 100 Bq/m3.

Astfel că, nivelurile valorilor rezultate din determinarile alfa şi beta global, considerate ca

parametrii de screening, pentru care există valori limite în legislaţia naţională, s-au situat în

general sub valorile considerate a fi limite în evaluarea calităţii apei potabile.

CONCLUZII

Calitatea apei potabile a fost monitorizată prin parametrii α şi β global. Aceste valori se

păstrează sub valorile de intervenţie de 0.1 Bq/l pentru alfa global şi 1 Bq/l pentru beta

global, asigurând conformitatea cu valoarea parametrului indicator de calitate, doza totală de

0.1 mSv pe an, stipulată în lege. Deasemeni valorile concentraţiilor de tritiu, în zona de

impact a CNE Cernavoda s-au situat sub 100 Bq/l.

Valorile menţionate nu depăşesc valorile normate în vigoare pentru apele potabile.

Estimarea dozelor totale de referinţă pentru apa potabile nu a indicat depăşiri ale valorilor

normate pentru populaţie.

Din determinările efectuate în anul 2014, în apa potabilă, pe teritoriul Romaniei nu a fost

evidenţiată nici o contaminare.

Acţiunea de supraveghere a radioactivităţii apei potabile

Permite evaluarea expunerii populaţiei prin ingestie şi permanentă supraveghere radiologică a

unei importante căi de expunere.

Permite îndeplinirea responsabilităţilor atribuite prin legea 458/2002.

Permite îmbunătăţirea metodologiei şi evaluarea ei ca factor de risc asupra sănătăţii.


SUPRAVEGHEREA RADIOACTIVITĂŢII APEI POTABILE ŞI ALIMENTULUI

CONFORM CERINŢELOR EUROATOM

Mihaela Bragea, Alexandra Cucu, Toro Laszlo

INTRODUCERE

Radioactivitatea naturală, componentă a mediului inconjurator, este determinată de prezenţa

în sol, aer, apa, vegetaţie, organisme animale, precum şi în om a substanţelor radioactive de

origine terestră, existente în mod natural din cele mai vechi timpuri. Radioactivitatea naturală

terestră prezintă, în ultimele 4-5 decenii, modificări semnificative, datorate activităţilor

omului: aducerea la suprafaţă a minereurilor radioactive, extracţia şi utilizarea cărbunelui şi

apelor geotermale, utilizarea unor îngrăşăminte minerale extrase din roci fosfatice etc.

Activitatea de monitorizare a radioactivităţii apei potabile şi alimentelor, factori de mediu al

căror conţinut radioactiv contribuie la expunerea la radiaţii a populaţiei, asigură menţinerea

dozei efective prin ingestie în limitele prevăzute de norme şi face parte din responsabilităţile

sistemului de sănătate publică.

Obiectivul principal îl constituie evaluarea expunerii populaţiei României la radiaţii ionizante

prin ingestia alimentelor şi apei potabile, precum şi evitarea expunerilor suplimentare prin

contaminări accidentale ale acestora. Cadrul legislativ naţional, armonizat cu prevederile

comunitare în domeniu prevăd obligativitatea şi responsabilitatea reţelei de sănătate publică

de a asigura supravegherea radiologică a apei potabile şi alimentului: Legea nr. 95, Legea nr.

111/1196, Ordinul MS 431/2004, Recomandarile OMS/2004, Recomandarea Comisiei din 8

iunie 2000 în vederea aplicării articolului 36 a tratatului EURATOM.

MATERIAL ŞI METODĂ

Programul Naţional de Supraveghere a Radioactivităţii apei potabile şi alimentului prevede

acţiuni la nivelul întregului teritoriu al României, presupunând participarea laboratoarelor de

igiena radiaţiilor din DSP-urile teritoriale cu determinări ale radioactivităţii apei potabile si

alimentului.

Rezultatele sintezei sunt bazate pe prelucrarea datelor raportate de 18 Laboratoare de Igiena

Radiaţiilor din Direcţiile de Sănătate Publică judeţene: Arges, Bacau, Bihor, Brasov,

Caraş-Severin, Cluj, Constanta, Dolj, Galati, Harghita, Iasi, Maramures, Mureş, Prahova,

Sibiu, Suceava, Timis şi a Municipiului Bucureşti care au desfăşurat această activitate în

cadrul programului naţional privind sănătatea în relaţie cu mediul, conform metodologiei

unitar aplicate.

Au fost analizate 2125 probe, din care 1408 probe de apă, 407 probe de aliment, 103

probe de lapte şi 52 probe dietă mixtă. Au fost efectuate 4373 determinări radioactive din

care 2914 pentru apă, 351 pentru lapte, 98 pentru dietă mixtă şi 1055 pentru aliment.

REZULTATE ŞI DISCUŢII

Conţinutul radioactiv în apa potabilă

In figura 1 sunt reprezentate valorile medii ale concentraţiilor: alfa global, beta global, Cs-

137, Sr-90, H-3, Ra-226 şi Unat, în apa potabilă din judeţele din România. Pentru alfa global

valoarea medie este de 0,027 Bq/l, iar pentru beta global de 0,168 Bq/l. Intervalul de valori al

concetraţiilor alfa global este situat între 0,01-0,064 Bq/l, iar pentru beta global este cuprins

între 0,057-0,637 Bq/l. Nivelurile valorilor rezultate din determinarile alfa şi beta global,

considerate ca parametrii de screening, pentru care există valori limite în legislaţia naţională,


s-au situat în general sub valorile considerate a fi limite în evaluarea calităţii apei potabile. In

probele de apă potabilă au fost determinate concentraţiile radionuclizilor artificiali Cs 137 şi

Sr- 90 pentru care s-au obţinut următoarele valorii medii: 0.0118 Bq/l Cs 137 şi 0,0122 Bq/l

Sr-90. K-40 a înregistrat valori medii de 0,402 Bq/l, iar intervalul concentraţiilor este cuprins

între 0,029-0,49 Bq/l.Pentru Ra-226 valorile concetraţiilor sunt cuprinse între 0,002 - 0,094

Bq/l, cu valoarea medie de 0,0131 Bq/l, valori aflate sub concentraţia maxim admisă. Nu au

fost evidenţiate depăşiri ale parametrilor indicatori de calitate de bază: doza medie anuală de

0.1 mSv şi concentraţia de H-3 de 100 Bq/m3.

FIGURA 1. Valori medii ale radioactivităţii alfa global, beta global, Cs-137, Sr-90, Ra-226,

şi H-3 în apa potabilă

Conţinutul radioactiv în aliment

In figura 2, sunt reprezentate valorile medii ale concentraţiilor de radionuclizi naturali şi

artificiali în diferite tipuri de aliment din România.

FIGURA 2: Valorile concentraţiilor de radionuclizi naturali şi artificiali în diferite tipuri de aliment


Toate valorile concentraţiilor de radionuclizi naturali şi artificiali sunt situate sub nivelele de

referinţă. Prezenţa radionuclizilor artificiali Cs-137 şi Sr-90 sunt consecinţa depunerilor

radioactive în România în urma accidentului de la Cernobâl. Ei sunt în acelaşi timp şi

radionuclizii urmariţi şi în zonele de impact a centralelor nucleare CNE Cernavoda şi CNE

Kozlodui.

Conţinutul radioactiv în laptele de consum şi produselor derivate din lapte

După cum se observă în figura 4, în nici una din probele de lapte nu au fost înregistrate

depăşite nivelele de raportare pentru radionuclizii artifciali. Prezenţa radionuclizilor

artificiali Cs-137 şi Sr-90 sunt o consecinţă a depunerilor radioactive în România în urma

accidentului de la Cernobâl. Prin urmare se urmăreşte evoluţia concentraţiilor acestor

radionuclizi în timp, fiind evidentă descreşterea concentraţiilor acestor radionuclizi în lapte,

ajungând în 2013 să aibe concentratţii medii pe ţară sub limita de raportare. In ceea ce

priveşte concentraţiile pentru Cs-137 şi Sr-90 în lapte în zonele de impact a centralelor

nucleare CNE Cernavoda (Constanţa) şi CNE Kozlodui (Dolj, Olt) în 2013 sunt de asemenea

sub limita de raportare. Expunerea suplimentară a populaţiei datorată prezenţei în lapte a

radionuclizilor artificiali Cs-137 şi Sr-90 este de ordinul a 10-04

mSv/an, cu patru ordine de

mărime mai mică decât expunerea naturală de referinţă şi decât valoarea recomandată

internaţional pentru expunerea suplimentară la radiaţii a populaţiei.

FIGURA 3: Valorile concentraţiilor alfa şi beta global in lapte


FIGURA 4: Valorile concentraţiilor de radionuclizi artificiali în lapte

In figurile 4 şi 5 sunt reprezentate valorile concentraţiilor alfa şi beta global, Unat, Ra226,

Po210, Pb210 şi Th nat în lapte. In nici una din probele de lapte nu au fost înregistrate

depăşite nivelele de referinţă pentru radionuclizii naturali.

FIGURA 5: Valorile concentraţiilor Unat, Ra226, Po210, Pb201 în lapte

Conţinutul radioactiv în dieta mixtă Pentru a evalua cantitatea de radionuclizi ingerată, s-a determinat conţinutul radioactiv în

dieta mixtă zilnică în conformitate cu recomandarile CE. In figura 6 sunt reprezentate valorile

concentraţiilor alfa si beta global, în figura 7 valorile concentraţiilor de Cs137 şi Sr90., in

figura 8 valorile concentraţiilor radionuclizilor naturali, în dieta mixtă. FIGURA 6: Valorile concentraţiilor alfa şi beta global în dieta mixtă


FIGURA 7: Valorile concentraţiilorde radionuclizi artificiali în dieta mixtă

FIGURA 8: Valorile concentraţiilorde radionuclizi naturali în dieta mixtă


In nici una din probele de dietă mixtă, nu au fost înregistrate depăşite nivelele de referinţă

atât pentru radionuclizii naturali cât şi pentru cei artificiali.

Estimarea dozelor din ingestie

Potrivit datelor colectate şi estimate de reţeaua de Igiena Radiaţiilor din cadrul Ministerului

Sănătăţii, valoarea dozei medii de ingestie pentru aliment la categoria de vârstă ≥ 18 ani este

de 0,047mSv/an.

FIGURA 8. Valorile dozei medii anuale de ingestie pentru aliment la categoria de vârstă ≥18 ani

CONCLUZII

Calitatea apei potabilă a fost monitorizată prin parametrii α şi β global care păstrându-se în

marea lor majoritate sub valorile de 0.1 Bq/l şi 1 Bq/l respectiv, asigură conformitatea cu

valoarea parametrului indicator de calitate, doza totala de 0.1 msv pe an, stipulată în lege.

Deasemeni valorile concentraţiilor de tritiu, în zona de impact a CNE Cernavoda s-au situat

sub 100 Bq/l. Laptele, produsul cu ponderea cea mai mare în dieta copilului 1-2 ani, categorie

ce constituie de fapt şi grupul la risc în cazul unei contaminări a alimentului, este alimentul

indicat în mod special de Recomandarea 2000/473/Euratom, în a fi monitorizat şi raportat.

Din determinările efectuate în anul 2014, în apa potabilă sau aliment, pe teritoriul Romaniei

nu a fost evidenţiată nici o contaminare care să conducă la o creştere semnificativă a dozei

prin ingestie.


SUPRAVEGHEREA CONȚINUTULUI RADIOACTIV AL APELOR MINERALE ȘI

EVALUAREA EFECTULUI ASUPRA STĂRII DE SĂNĂTATE

Edda Prodan,Burkhardt Rita- CRSP Cluj

Introducere

Scopul acestei sinteze este protejarea sănătăţii şi prevenirea îmbolnăvirilor asociate radiaţiilor

ionizante prin determinarea conţinutului radioactiv al apelor minerale, evaluarea dozei interne

datorată consumului acestora, precizarea punctelor în care se poate reduce iradierea

populaţiei, indicarea măsurilor preventive şi/sau corective pentru radioprotecţia populaţiei.

Activitatea de supraveghere a radioactivităţii apelor minerale naturale destinate consumului

alimentar, al căror conţinut radioactiv contribuie la expunerea populaţiei, este importantă

pentru menţinerea dozei efective prin ingestie în limitele prevăzute de norme şi face parte din

responsabilităţile sistemului de sănătate publică. Apa minerală îmbuteliată a devenit un

important element în alimentaţie, pentru unele zone geografice şi pentru anumite categorii

sociale apa minerală naturală devenind principala sursă de aport de apă. Consumul mediu

anual la noi în ţară este de aproximativ 45 litri pe locuitor, tendinţa fiind crescătoare.

Lista apelor minerale naturale recunoscute în România a fost publicată de către Agenţia

Naţională a Resurselor Minerale în Ordinul Nr. 4/2013 în Monitorul Oficial din 14.01.2013.

Cerinţele legislative naţionale referitoare la radioactivitatea apelor minerale conform

Hotărârii 1020 din 2005 pentru aprobarea Normelor tehnice de exploatare şi comercializare a

apelor minerale sunt: supravegherea radioactivităţii apelor minerale la sursă, doza efectivă

anuală datorate ingestiei de apă < 0,1 mSv/an.

Metodologie Sinteza se bazează pe rezultatele analizelor efectuate în cadrul Laboratoarelor de Igiena

Radiaţiilor Ionizante din cadrul DSP teritoriale acreditate (LIRI DSP Cluj, Galati, Iasi, Sibiu),

centralizate, sistematizate şi interpretate la centrul coordonator CRSP Cluj-Napoca.

Supravegherea radioactivităţii apelor minerale constă în analiza radioactivităţii alfa şi beta

globale a apelor minerale naturale destinate consumului uman, exploatate pe teritoriul

României; analiza radiochimică pentru apele care prezintă activitate αglobală>0,1 Bq/L şi/sau

βglobală>1 Bq/L şi verificarea realizării unei doze efective sub 0,1mSv/an. Criteriul limitativ

de doză este îndeplinit în cazul b); a)implică realizarea condiţiei b).

a) Λα globală < 0,1 Bq/l şi

Λβ globală –ΛK-40< 1 Bq/l

b) Σi{Λi x Can x hi} < 0,1mSv/an,

Λi concentraţie de activitate a radionuclidului i [Bq/l]

Can consum mediu anual [l/an]

hi factor de conversie încorporare-doză prin ingestia i [mSv/Bq].

Metodele de analiză de referinţă utilizate sunt: SR 2852:94 Apă potabilă. Prelevarea,

conservarea, transportul, păstrarea şi identificarea probelor; ISO 9696/2007 Calitatea apei.

Măsurarea activităţii alfa globale la apa nesalină, ISO 9697/2008 Calitatea apei. Măsurarea

activităţii beta globale la apa nesalină, STAS 10447-3:1996 Apă. Determinarea conţinutului

de Radiu-226, STAS 11592-83 Apă. Determinarea conţinutului de K-40.


Rezultate şi concluzii

În anul 2014 au fost analizate 64 probe de ape minerale naturale îmbuteliate reprezentative în

ceea ce priveste consumul alimentar. In graficul 1 sunt prezentate rezultatele obţinute pentru

activitatea alfa si beta globală a apelor minerale naturale carbogazoase imbuteliate analizate

(Bq/l). Graficul 1. Radioactivitatea alfa şi beta globală a apelor minerale naturale carbogazoase

Graficul 2. Radioactivitatea alfa şi beta globală a apelor minerale naturale necarbogazoase

îmbuteliate


Observaţie: pentru apele care au prezentat valori sub limita de detecţie s-a reprezentat

valoarea activităţii minime detectabile. În cazul apelor minerale carbogazoase Carpatina şi

Lipova valoarea activităţii este sub valoarea activităţii minim detectabile, dar prezintă

incertitudini asociate mari pentru activitatea beta global ,valoarea reală a acesteia este

datorată în principal conţinutului de K-40.

In anul 2014 au fost analizate din punct de vedere al radioactivităţii alfa şi beta globale şi 17

probe de apă minerală naturală brută de la surse hidrogeologice. Rezultatele analizelor

efectuate au fost comunicate societăţilor care administrează respectiv exploatează aceste

izvoare sau foraje. Rezultatele analizelor respectă condiţiile reglementate de Hotărârea 1020

din 2005 pentru aprobarea Normelor tehnice de exploatare şi comercializare a apelor

minerale.

Rezultatele obţinute arată că apele minerale naturale îmbuteliate analizate, prezintă activităţi

ce asigură o doză efectivă totală anuală sub 0,1 mSv, astfel fiind îndeplinite condiţiile de

potabilitate pentru probele analizate.

Riscurile asociate prezenţei radionuclizilor naturali în apa minerală naturală destinată

consumului alimentar trebuie luate în considerare deşi contribuţia la doza efectivă totală

anuală este foarte mică. Abordarea bazată pe supravegherea radioactivităţii alfa şi beta

globală este utilă, însă oferă doar valori orientative. Obţinerea unor valori superioare valorii

de referinţă 0.1Bq/l pentru activitatea alfa globală, respectiv 1Bq/l pentru activitatea beta

globală nu implică neapărat un risc potenţial pentru sănătate, deoarece riscul potenţial este

funcţie de radiotoxicitatea nuclizilor prezenţi în produsul finit şi de consumul mediu anual al

acestui produs destinat consumului alimentar.

Datele prelucrate, centralizate şi sistematizate în perioada 2011-2014 în cadrul Programului

Naţional de Sănătate II, obiectivul 2 arată că doza efectivă totală anuală datorată consumului

alimentar de apă este sub 0,1 mSv/an.

SUPRAVEGHEREA EXPUNERII PROFESIONALE LA RADIAŢII IONIZANTE

A PERSONALULUI MEDICAL Anca Sorescu, Alexandra Cucu – CRSPB

Personalul expus profesional la radiatii ionizante include categorii profesionale diverse, cu

personal din variate domenii de activitate, de la medicina pana la industria nucleara. In

conditiile in care principala categorie a expusilor profesional la radiatii ionizante o reprezinta

cea din sectorul medical a fost initiata aceasta activitate de supraveghere.

Sinteza face parte din cadrul responsabilităţilor legale ale sistemului de sănătate publica, in

conformitate cu cadrul European constituit de articolele 33, 34, 35 ale Tratatului Euratom si

al Directivei cadru 96/29 Euratom si urmareste:

evolutia expunerii profesionale a personalului medical la radiatii ionizante in vederea

supravegherii si controlului modului de organizare si functionare a masurilor de

radioprotectie in activitatile nucleare;

constituirea bazei de date cu privire la supravegherea starii de sanatate a expusului, tipurile de

expunere si activitati, profesie.

existenta si efectele suprairadierilor la locul de munca, raportate de catre serviciile de

dozimetrie fotografica.


Aceasta urmareste reducerea riscului asociat expunerii profesionale la radiatii ionizante a

personalului LIR INSP, LIR DSP si al celorlalte structuri din subordinea MS.

Fundamentarea suportului legal al activitatii este data de responsabilitatile Ministerului

Sanatatii cuprinse in cadrul legislativ naţional (Legea nr 111/1996 privind desfăşurarea în

siguranţă, reglementarea, autorizarea şi controlul activităţilor nucleare, cu modificarile si

completarile ulterioare si Ordinul C.N.C.A.N 14/2000, Norme fundamentale de securitate

radiologică, armonizat cu cel comunitar (Directiva 96/29 Euratom) prevede obligativitatea

supravegherii expusului profesional la radiatiile ionizante. Activitatea de monitorizare este

necesară pentru radioprotectia personalului expus profesional si menţinerea dozei în limitele

prevazute de norme şi face parte din responsabilităţile sistemului de sănătate publică.

Obiectivul general al activitatii este reprezentat de monitorizarea nivelului expunerii

profesionale prin dozimetrie individuala utilizand metoda film-dozimetrica.

Rezultatele supravegherii au evidentiat urmatoarele aspecte:

numărul unităţilor nucleare din domeniul medical de 3278 in anul 2012, creste la o

valoare de 3587 in anul 2013 si la 3718 in 2014.

Fig. 1. Distributie unitati nucleare arondate Directiilor de Sanatate Publica cu LIR, domeniul medical,

2012 - 2014

din perspectiva distributiei teritoriale cele mai multe unitati nucleare medicale se afla

in zona de asistenta a DSP Bucuresti, peste 1200 de unitati, conform ilustrarii de mai

jos.


Fig. 2. Distributie unitati nucleare arondate DSP-urilor cu LIR, domeniul medical, 2014

in ceea ce priveste instalaţiile utilizate in cadrul unitatilor nucleare din domeniul

medical, acestea sunt in majoritate de ultima generaţie, fabricate in ultimii ani, insa

mai exista instalatii fabricate in jurul anilor 1970 ( Rx grafie clasica in spitale de stat).

din perspectiva personalului expus profesional la radiatii ionizante din cadrul

unitatilor medicale, in continuare se remarca o usoara crestere a personalului expus

profesional din sectorul medical: de la 9345 in anul 2010 la 9759 in anul 2011, de la

9763 in anul 2012 la 10796 in anul 2013 si la 11328 in 2014.

distribuţia acestuia evidenţiaza un plus de activitate pentru majoritatea Laboratoarelor

de Igiena Radiatiilor, in special pentru cele din teritoriul de competenta al DSP

Bucuresti, Iasi, Galati si Timis, conform ilustrarii din graficul de mai jos. Fig. 3. Distribuţie personal unitaţi nucleare arondate DSP-urilor cu LIR, domeniul medical, 2011 -

2014


In cursul anului 2014 au fost raportate 3 cazuri de depaşire de doză ale personalului medical

expus la radiaţii ionizante de către serviciile de dozimetrie fotografică (2 cazuri in Bucureşti

si 1 caz in Hunedoara); persoanele expuse la radiaţii ionizante sunt supravegheate medical

conform legislaţiei in vigoare ( directiva 96/29/EURATOM).

In privinţa nivelurilor măsurate ale echivalentului de doză, Hp(10), din rezultatele activităţii

de dozimetrie individuală, ale Laboratorului de dozimetrie din cadrul Laboratorului de Igiena

Radiatiilor – INSP, in anul 2014 pentru un număr de 2083 expusi monitorizaţi prin metoda

film-dozimetrică, din care 1935 persoane din sectorul sanitar, observam ca frecvenţa mai

mare a dozelor mari se inregistrează in medicina nucleară si radiologia de diagnostic.

Rezultatele au evidenţiat urmatoarea distribuţie a expusilor in funcţie de nivelul de doză si

domeniul de activitate, astfel:

Tabel 1. Evidenta expusilor profesional la radiatii ionizante din sectorul sanitar in perioada

01.01.2014 - 31.12.2014 monitorizati de Laboratorul de Dozimetrie Individuala - LIR CRSP

Bucuresti


SUPRAVEGHEREA STĂRII DE SĂNĂTATE A POPULAȚIEI DIN JURUL

OBIECTIVELOR NUCLEARE MAJORE

Silvia Teodorescu,Cristina May,Alexandra Cucu – CRSPB

DSP - Constanţa, Dolj, Argeş, Braşov

Orice obiectiv nuclear reprezintă, în cazul unei funcţionări defectuoase sau al unui accident,

un potenţial risc pentru sănătatea umană. Orice doză suplimentară de radiaţii ionizante poate

avea un efect nociv asupra sănătăţii.

În contextul în care frecvenţa îmbolnăvirilor de cancer este în continuă creştere, în România

şi în întreaga lume, pentru a putea aprecia eventualul impact al unui incident radiologic

asupra populaţiei, este esenţială existenţa unui nivel de referinţă – un tablou general al stării

de sănătate a populaţiei înainte de incident, şi în perioada de funcţionare normală a instalaţiei

nucleare.

Activităţile de supraveghere a sănătăţii în relaţie cu radiaţiile ionizante se realizează sub

coordonarea Laboratoarelor de Igiena Radiaţiilor Ionizante care funcţionează la nivelul

Centrelor Regionale de Sănătate Publică Bucureşti, Cluj şi Timişoara din cadrul Institutului

Naţional de Sănătate Publică.

Metodologia de lucru include analiza stării de sănătate a populaţiilor supravegheate si

supravegherea epidemiologică a frecvenţei neoplasmelor în zonele de influenţă a obiectivelor

nucleare majore

Populaţie : Supravegherea interesează toţi locuitorii cu domiciliul stabil în localităţile din

vecinătatea obiectivelor nucleare din ţara noastră, precum şi locuitorii rezidenţi în zona de

influenţă a centralei nucleare din ţara vecină, Bulgaria. Aceste zone sunt: Zona Bechet, aflata

în aria de influenţă a centralei nuclearo-electrice de la Kozlodui; Zona Cernavodă - în jurul

centralei nuclearo-electrice;Zona Feldioara – în vecinătatea Uzinei R; Zona Mioveni - în aria

de influenţă a FCN Piteşti

Rezultate

Zona Cernavoda

Numărul total de persoane raportate pentru zona de supraveghere din jurul CNE-Cernavoda

este de 97.931 (47.047 bărbaţi şi 50.884 femei). Distribuţia acestei populatiei pe grupe de

vârstă si gen evidenţiază predominenţa grupelor tinere (0-19 ani, 25-29 de ani si 40 - 49 de

ani) faţă de structura populaţiei pe întreaga ţară.

►Mortalitatea generală:Pe parcursul anului 2014 au fost înregistrate un număr de 580 de

decese prin toate cauzele (288 la bărbaţi şi 292 la femei). Rata de mortalitate generală pentru

zona Cernavoda fiind de 5,922/1000 locuitori (mortalitatea generală la nivelul întregii ţări în

anul 2013 a fost de 12.625/1000 de locuitori). Raportul standardizat al mortalităţii generale în

anul 2014 în zona Cernavoda (decese observate/decese aşteptate) este de 56,229, cu mult sub

valorile mortalităţii pentru întreaga ţară.

►Mortalitatea specifică prin tumori solide: Numărul total înregistrat de decese prin tumori

solide a fost de 78 (46 la bărbaţi si 32 femei). Rata mortalităţii prin tumori în zona Cernavoda

fiind de 74,98/100.000 (în anul 2013, mortalitatea prin tumori în România a fost de

243,92/100.000).


Fig. 1 Evolutia mortalitatii generale in zona Cernavoda comparativ cu Romania in anii1999-2014

►Mortalitatea prin leucemii:Cu un număr de 4 decese prin leucemii/limfoame înregistrate

în anul 2014 la populaţia din zona Cernavoda, conform centralizatorului, rata brută a

mortalităţii prin leucemii/limfoame este de 0,786/100.000 de locuitori, iar rata standardizată

este de 3,906/100.000 de locuitori.

►Incidenţa tumorilor solide:Pentru anul 2014, au fost validate şi introduse în calcul un

număr de 192 fişe de înregistrare a cazurilor noi de tumori solide. Dintre acestea, 103 sunt

înregistrate la bărbaţi şi 89 la femei. Rata standardizată a incidenţei tumorilor solide a fost de

199,94/ 100.000 de locuitori.

Fig. 2. Evolutia incidentei tumorilor solide in zona Cernavoda


►Incidenţa leucemiilor şi limfoamelor:În decursul anului 2014, au fost înregistrate în zona

Cernavoda un număr de 5 cazuri noi de leucemie sau limfom (2 bărbaţi şi 3 femeie), ceea ce

înseamnă o rată a incidenţei de 5,29/100.000 de locuitori.

Fig. 3. Evolutia leucemiilor si limfoamelor in zona Cernavoda in perioada 1999-2014

Zona Bechet

Numărul total de persoane raportate pentru zona de supraveghere din zona de influenţă de pe

teritoriul României a CNE Kozlodui este de 75.793 (36.921 bărbaţi şi 38.872 femei).

Distribuţia pe grupe de vârstă si gen evidenţiază predominenţa grupelor de copii şi tineri 10-

14 ani şi a populatiei vârstnice peste 60 de ani faţă de structura populaţiei pe întreaga ţară.

►Mortalitatea generală:Numărul total de decese prin toate cauzele înregistrat în anul 2014

în zona Bechet a fost de 1147 (543 la bărbaţi si 604 la femei) adică o rată a mortalităţii de

10,42/1000 de locuitori, în timp ce mortalitatea pe ţară în anul 2013 a fost de 12,62/1000.

Raportul standardizat al mortalităţilor este de 86,216.

Fig.4. Evolutia mortalitatii generale, zona Bechet comparativ cu Romania intre anii 1999-2014


►Mortalitatea specifică prin tumori solide: În anul 2014 s-au înregistrat în zona

supravegheată Bechet un număr de 22 decese prin tumori solide (17 decese la bărbaţi si 5 la

femei) adică o rată a mortalităţii prin tumori de 169,91/100.000 locuitori. Rata de mortalitate

prin tumori pentru întreaga ţară a fost de 243,91/100.000. Pe tot parcursul perioadei de

supraveghere valorile înregistrate s-au situat sub valoarea medie pentru întreaga ţară, cu o

tendinţă uşor ascendentă paralelă cu evoluţia la nivelul ţării.

►Mortalitatea prin leucemii:Cu un număr de 3 decese prin leucemii/limfoame înregistrate

în anul 2014 la populaţia din zona Bechet, conform centralizatorului, rata brută a mortalităţii

prin leucemii/limfoame este de 11,85/100000 de locuitori, iar rata standardizată este de

5,111/100000 de locuitori.

►Incidenţa tumorilor solide:Pentru anul 2014, au fost validate şi introduse în calcul un

număr de 213 fişe de înregistrare a cazurilor noi de tumori solide. Dintre acestea, 117 sunt

înregistrate la bărbaţi şi 96 la femei. Rata standardizată a incidenţei tumorilor solide a fost de

232,20/ 100.000 de locuitori.

Fig 5. Evolutia incidentei tumorilor solide in zona Bechet comparative cu Romania in anii1999-2014

►Incidenţa leucemiilor şi limfoamelor:În decursul anului 2014, au fost înregistrate în zona

Bechet un număr de 8 cazuri noi de leucemie sau limfom 5 bărbaţi şi 3 femei), ceea ce

înseamnă o rată a incidenţei de 10,25/100.000 de locuitori.

Fig.6. evolutia incidentei leucemiei/limfomului, in zona Bechet intre anii 1999-2014


Zona Mioveni

Populaţia inclusă în supraveghere în zona Mioveni cuprinde 72.777 de locuitori cu rezidenţa

în oraşul Mioveni şi în mai multe localităţi rurale situate pe o rază de 30 de km în jurul

obiectivului nuclear FCN Piteşti.

►Mortalitatea generală:Numărul total de decese prin toate cauzele înregistrat în anul 2014

în zona Mioveni a fost de 367, rata bruta de mortalitate pentru acesta zona fiind de

5.042/1000 locuitori.

►Mortalitatea specifică prin tumori solide:În anul 2014 a fost raportat zona supravegheată

Mioveni un număr de 27 decese prin tumori solide (16 bărbaţi şi 11 femei).

►Mortalitatea prin leucemii:Numărul de decese prin leucemii/limfoame înregistrate în zona

Mioveni în anul 2013 a fost de 2 (1 bărbat şi 1 femeie).

►Incidenţa tumorilor solide:În anul 2014 au fost înregistrate în zona Mioveni 96 de cazuri

noi de tumori solide (53 bărbaţi şi 43 femei).

Zona Feldioara

Populaţia supravegheată din zona Feldioara include 12.689 locuitori (6.703 barbati si 5.986

femei). Structura pe grupe de vârstă evidenţiază un aspect de populaţie tânără, cu

predominenţă a populaţiei de copii şi tineri până la 40 de ani şi cu proporţii de vârstnici mult

mai mici decât cele de la nivelul întregii ţări.

►Mortalitatea generală:Pe parcursul anului 2014 au fost înregistrate un număr de 70 de

decese prin toate cauzele (29 la bărbaţi şi 41 la femei). Rata de mortalitate generală pentru

zona Feldioara fiind de 5,516/1000 locuitori (mortalitatea generală la nivelul întregii ţări în

anul 2013 a fost de 12.625/1000 de locuitori). Raportul standardizat al mortalităţii generale în

anul 2014 în zona Feldioara este de 54,66, sub valorile mortalităţii pentru întreaga ţară.

Fig. 7. Evolutia mortalitatii generale in zona Feldioara comparative cu Romania, 1999-2014

►Mortalitatea specifică prin tumori solide:În anul 2014 a fost raportat in zona

supravegheată Feldioara un număr de 17 decese prin tumori solide, adică o rată a mortalităţii

prin tumori de 88,337/100.000 locuitori. Rata de mortalitate prin tumori pentru întreaga ţară

in 2013 a fost de 221,7/100.000locuitori.

►Mortalitatea prin leucemii:În anul 2014, în zona Feldioara nu s-au înregistrat decese prin

leucemii/limfoame.


►Incidenţa tumorilor solide:În anul 2014 au fost înregistrate 17 cazuri noi de tumori solide

in zona Feldioara. Dintre acestea, 10 cazuri au fost bărbaţi şi 7 cazuri femei. Rata

standardizată a incidenţei tumorilor solide a fost de 181,46/100.000 de locuitori.

Fig 8. Evolutia incidentei tumorilor solide in zona Feldioara comparativ cu Romania intre anii 1999-2014

►Incidenţa leucemiilor / limfoamelor: În anul 2014, în zona Feldioara nu s-au raportat

cazuri noi de leucemii/limfoame.

EXPUNEREA MEDICALĂ A POPULAȚIEI LA RADIAȚII IONIZANTE

Olga Girjoaba, Alexandra Cucu- CRSPB; DSP teritoriale

Sinteza nationala „Expunerea medicala a populatiei de radiatii ionizante” prezinta anual

rezultatele estimarii nivelului expunerii populaţiei datorat examinarilor medicale cu radiatii

ionizante, exprimat în termeni de doză colectivă anuală şi evaluat din frecvenţele anuale ale

diferitelor tipuri de examene radiologice, repartizate pe grupe de vârstă şi sex, precum şi din

dozele efective medii per procedură. Institutul de Sanatate Publica prin Centrul Regional de

Sanatate Publica Bucuresti, are sarcina sa prelucreze si sa centralizeze, la nivel national,

datele colectate de Laboratoarele de Igiena Radiatiilor din cadrul DSP teritoriale de la

furnizorii de servicii de radiologie si imagistica medicala, medicina nucleara si radioterapie.

Sinteza, initiata in anul 2006 prin promovarea Ordinul M.S. nr. 1542/2006 privind

înregistrarea şi raportarea dozei pacienţilor, a produs primul raport in anul 2010, pe baza

datelor inregistrate si raportate pentru anul 2009 de catre furnizorii de servicii de radiologie si

imagistica medicala, cu ajutorul formularelor de înregistrare si raportare centralizata a datelor

privind expunerile medicale la radiatii ionizante aprobate prin Ordinul M.S. nr. 1003/2008.

Prezentul raport se bazeaza pe datele inregistrate si raportate in anul 2014 de catre furnizorii

de servicii de radiologie si imagistica medicala, medicina nucleara si radioterapie din

Romania. In anul 2014 au fost raportate datele privind expunerea pacientilor de la 80% din

numarul total de instalatii radiologice de grafie si scopie, aflate in utilizare, de la nivelul

intregii tari, 62% din totalul instalatiilor de tomografie computerizata, 75% din totalul

instalatiilor de angiografie, 53% din numarul total de mamografe aflate in utilizare la nivelul


intregii tari, 40% din totalul instalatiilor dentare, 42% din totalul instalatii de medicina

nucleara si 67% din numarul total de instalatii de radioterapie si brahiterapie aflate in

utilizare. Ca si in anii precedenti, raportarea cea mai slaba a datelor privind expunerea

medicala a populatiei este din Bucuresti, unde lipsesc unii dintre cei mai importanti furnizori

de servicii de radiologie si imagistica medicala, medicina nucleara si radioterapie din

Romania.

Au fost raportate un numar de 6.282.495 de proceduri radiologice (4.477.477 de examinari

radiografice si 457.073 de examinari radioscopice, 571.148 de examinari CT, 28.858 de

proceduri interventionale si 747.939 de examinari radiologice dentare), 17.803 proceduri de

diagnostic si tratament de medicina nucleara si 14.864 de proceduri de radioterapie si

brahiterapie, dozele medii si contributiile acestora la doza colectiva fiind calculate pe un

esantion de 40% din numarul celor raportate. Dozele efective medii pentru principalele

proceduri radiologice, de tomografie computerizata si medicina nucleara sunt prezentate in

Tabelele 1 si 2.

Frecventa examinarilor radiologice in functie de regiunea investigata pastreaza aceeasi

distributie ca si in anii precedenti. Astfel radiografia toracica ramane cea mai frecventa

examinare radiografica reprezentand 32% din totalul examinarilor radiografice, urmata de

radiografia membrelor si articulatiilor (25%). Acestea sunt urmate la distanta mare de

radiografia coloanei lombare (11%), a capului (7%), a coloanei cervicale si a pelvisului

(~5%). Mamografiile, efectuate cu cea mai mare pondere pacientilor de sex feminin,

reprezinta 4.4% din totalul examinarilor radiografice. Nici distributia examinarilor

radiografice in functie de varsta pacientilor nu prezinta modificari fata de anii precedenti,

astfel incat 9% din totalul examinarilor radiologice sunt investigatiile facute copiilor, 27%

sunt efectuate pacientilor cu varste intre 16 si 40 de ani, iar grupa de varsta de peste 40 de ani

detinand, asa cum era de asteptat, majoritatea examinarilor (64%). Pentru grupa de varsta de

0-16 ani, un procent mai insemnat este atribuit examinarilor radiografice ale membrelor,

capului si toracelui, iar pentru grupa de varsta 16-40 ani se remarca o frecventa mai ridicata

pentru examinarile capului, in rest frecventa fiind aproximativ aceeasi. Frecventa

examinarilor radiografice in functie de sexul pacientilor este in general echilibrata, pastrand

si in acest caz tendinta din anii precedenti, 48% barbati si 52% femei, cu o frecventa usor

crescuta, in cazul barbatilor, pentru examinarile toracice, iar in cazul femeilor, pentru

examinarile coloanei lombare, coloanei cervicale si pelvisului. In ceea ce priveste distributia

examinarilor radioscopice, se remarca pe prima pozitie ca numar al investigatiilor

radioscopice, ca si in anii precedenti, examinarile toracelui (75% din totalul procedurilor

radioscopice efectuate raportate), urmate de explorarile gastroduodenale (20%) si cele ale

colonului (3.4%). Se remarca o frecventa relativa mai mare pentru grupele de varsta <15 ani

si 16-40 ani in cazul examinarilor cistografice.

Si in anul 2014 au fost inregistrate si raportate de catre unele unitati sanitare, examinarile de

osteodensitometrie, desi aceste tipuri de examinari nu sunt codificate in ordinele MS

mentionate mai sus. Astfel au fost raportate 42.671 de examinari osteodensitometrice, un

numar dublu de examinari fata de anul 2013, aproximativ 90% fiind efectuate pentru pacienti

de peste 40 de ani, doza medie estimata pentru o examinare osteodensitometrica fiind de 51

µGy.

In ceea ce priveste frecventa examinarilor CT per tip de procedura, se constata aceeasi

distributie ca si in anii precedenti, examinarile in regiunea capului avand cea mai mare

frecventa si reprezentand 46% din totalul examinarilor CT, urmate la distanta mare de


examinarile abdomenului (16%), toracelui (14%) si pelvisului (9%). Frecventa de examinare

CT pe grupe de varsta evidentiaza doar doua tipuri de examinari CT, respectiv CT in regiunea

capului si a membrelor, cu o frecventa mai mare pentru pacientii pediatrici (4% din numarul

total de examinari pentru regiunea capului, respectiv 5% pentru CT membre). In rest grupa

majoritara este cea a pacientilor de peste 40 de ani cu 74% din numarul total de examinari

CT. In ceea ce priveste distributia examinarilor CT in functie de sexul pacientilor, se constata

o frecventa echilibrata, 51% barbati si 49% femei, examinarile CT in regiunea cervicala, a

membrelor si a toracelui fiind mai frecvente in cazul barbatilor, iar examinarile din regiunea

pelvisului si abdomenului sunt mai frecvente in cazul femeilor.

In ceea ce priveste radiologia interventionala, ponderea cea mai mare o are coronarografia

(41%), urmata de angioplastia coronariana PTCA (16%), angiografia membrelor inferioare

(7%), angiografia cerebrala (4.3%), urmate de procedurile interventionale noncardiologice,

respectiv proceduri ortopedice (3.3%). Din datele raportate, 95% sunt procedurile RX

interventionale efectuate pentru pacienti cu varsta mai mare de 40 de ani, iar 4.8% dintre

pacientii investigati fiind din categoria celor de varsta 16-40 ani. Din punctul de vedere al

distributiei procedurilor angiografice in functie de sexul pacientilor, barbatii sunt de doua ori

mai expusi interventiilor decat femeile, 66% din numarul total de proceduri de radiologie

interventionala fiind efectuate asupra barbatilor.

Examinari radiologice dentare, clasificate ca examinari intra-orale, panoramice, generale si

CT dentar, au fost efectuate pentru 47% pacienti barbati si respectiv, 53% pacienti femei. Se

remarca o frecventa ridicata pentru radiografiile dentare intraorale, acestea reprezentand 68%

din totalul examinarilor raportate, iar cele panoramice 31%. Din punctul de vedere al

distributiei examinarilor radiologice dentare in functie de varsta pacientilor, se remarca o

frecventa de examinare asemanatoare pentru grupa de varsta 16-40 ani in comparatie cu

grupa de varsta de peste 40 ani, pacientii pediatrici reprezentand aproximativ 9% din totalul

pacientilor investigati RX. Dozele medii estimate pentru investigatiile dentare sunt de 2.8

µSv pentru expunerea dentara intraorala si respectiv de 56 µSv pentru expunerile panoramice.

Din analiza consumului radiologic se remarca contributiile dozelor efective colective cu

pondere insemnata pentru examinarile CT in regiunile abdomenului, toracelui, capului,

urmate de examinarile radiografice ale coloanei lombare, CT pelvisului, CT abdomen+pelvis,

CT trunchi, urmate de radioscopiile tractului gastroduodenal si examinarile radiografice ale

toracelui, pelvisului, si ale coloanei toracale. De remarcat ca unele dintre examenele

radiologice, desi au doza efectiva scazuta per procedura, au o contributie importanta la doza

colectiva prin numarul mare de examinari.

Tabelul 1. Dozele efective medii pentru principalele proceduri radiologice si de tomografie

computerizata Tip examinare radiologica Doza efectiva

medie (mSv)

Radiografie

Craniu AP/PA 0.105 ± 0.015

Craniu LAT 0.111 ± 0.016

Sinus 0.060 ± 0.008

Torace AP/PA 0.113 ± 0.016

Torace LAT 0.230 ± 0.032

San CC 0.033 ± 0.009

San MLO 0.032 ± 0.009

San LAT 0.060 ± 0.016

Membre si articulatii 0.008 ± 0.001

Coloana cervical AP/LAT 0.449 ± 0.063

Coloana toracica AP/PA 0.808 ± 0.113

Coloana toracica LAT 0.898 ± 0.126

Coloana lombara AP/PA 0.870 ± 0.122

Coloana lombara LAT 1.233 ± 0.173

Coloana lombara JLS 0.500 ± 0.070

Pelvis si sold 1.247 ± 0.175

Abdomen 0.646 ± 0.090


Renal 0.384 ± 0.054

Tract gastrointestinal

superior - esofag

0.562 ± 0.079

Tract gastrointestinal

superior - stomac

1.158 ± 0.162

Explorare colon 0.925 ± 0.129

Urografie 1.231 ± 0.172

Histerosalpingografie 0.239 ± 0.034

Radioscopie

Torace - scopie 0.428 ± 0.115

Gastroduodenal - scopie 3.702 ± 0.999

Colon - scopie 1.558 ± 0.421

Tip examinare CT Doza efectiva medie (mSv)

CT Cap 2.520 ± 0.352

CT Coloana cervicala 3.633 ± 0.508

CT Coloana lombara 6.296 ± 0.881

CT Torace 10.554 ± 1.477

CT Abdomen 14.525 ± 2.033

CT Pelvis 11.800 ± 1.652

CT Extremitati 0.315 ± 0.044

CT Abdomen+pelvis 27.090 ± 3.792

CT Torace +Abdomen+Pelvis 39.300 ± 5.502

CT Torace+Abdomen 22.380 ± 3.133

CT Col. Cerv + Cap 13.346 ± 1.868

CT Cap+Torace+Abdomen 50.197 ± 7.027

CT Cap+Torce+Abdomen+Pelvis

52.736 ± 7.383

CT Altele 32.178 ± 4.505


In anul 2014 au fost raportate 16.946 proceduri de diagnostic si 857 proceduri de tratament de

medicina nucleara, 37% fiind barbati si 63% femei. Din punctul de vedere al distributiei

procedurilor de medicina nucleara pe grupe de varsta, 84.5% sunt pacienti cu varste de peste

40 de ani, 11.6% cu varste intre 16 si 40 de ani si doar 4.8% cu varste de pana in 16 ani.

Din analiza numarului de proceduri de medicina nucleara de diagnostic per tip de procedura

se constata ca scintigrafia osoasa detine un procent de 53% din totalul procedurilor de

medicina nucleara efectuate in 2014, urmata de scintigrafia tiroidiana cu Tc99m

(12%) si

scintigrafia renala (6%). Un numar de 1.439 de investigatii PET-CT au fost efectuate,

reprezentand 8.5% din numarul total de proceduri de medicina nucleara de diagnostic

raportate in 2014, doza efectiva medie fiind de 15.11 ± 2.10 mSv pentru aceste proceduri de

diagnostic. Pentru PET-CT valoarea dozei efective este estimata atat din contributia data de

procedura de medicina nucleara cat si din doza efectiva datorata examinarii CT. Din aceste

considerente, doza efectiva medie pentru investigatiile PET-CT este cea mai insemnata dintre

toate procedurile de medicina nucleara de diagnostic.

Din analiza contributiilor dozelor efective colective estimate pentru procedurile de medicina

nucleara de diagnostic se remarca o pondere deosebit de importanta a scintigrafiei osoase

DMSA si a examinarilor PET-CT, urmate la distanta mare de scintigrafia osoasa cu Tc99m

,

scintigrafia tiroidiana cu Tc99m

, si scintigrafia cardiovasculara.

Au fost raportate 701 de cazuri de tumori maligne ale tiroidei si 156 de cazuri de

hipertiroidism care au fost tratate prin proceduri de medicina nucleara, 70% dintre aceste

cazuri fiind femei. In ceea ce priveste distributia pe grupe de varsta, aceasta este echilibrata

pentru grupele de varsta 16-40 ani si peste 40 de ani.

Tabelul 2. Dozele efective medii pentru procedurile de medicina nucleara de diagnostic

Examinare Radionuclid Forma

chimica

Activitate

medie

(MBq)

Doza efectiva

medie (mSv)

Scintigrafie tiroidiana Tc-99m pertechenat 117 1.63 ± 0.23

Scintigrafie tiroidiana I-131 Nal 21 0.45 ± 0.06

Scintigrafie functie tiroidiana

(iodocaptare) Tc-99m

pertechenat 570 7.98 ± 1.12

Scintigrafie functie tiroidiana

(iodocaptare) I-131

Nal 2 0.05 ± 0.01

Scintigrafie pulmonara

perfuzie Tc-99m

MAA 100 1.09 ± 0.15

Scintigrafie pulmonara

perfuzie Tc-99m

pertechenat 185 2.04 ± 0.28

Scintigrafie cardiovasculara Tc-99m MIBI 564 5.07 ± 0.71

Scintigrafie cardiovasculara Tc-99m tetrofosmin 503 3.82 ± 0.53

Scintigrafie renala Tc-99m DTPA 135 0.66 ± 0.09

Scintigrafie renala Tc-99m glucoheptonat 100 1.92 ± 0.27

Scintigrafie renala Tc-99m DMSA 74 0.65 ± 0.09

Scintigrafie hepatobiliara Tc-99m pertechenat 370 4.00 ± 0.56

Scintigrafie hepatobiliara Tc-99m DIPA 111 2.20 ± 0.31

Scintigrafie osoasa Tc-99m pertechenat 618 3.52 ± 0.49

Scintigrafie osoasa Tc-99m DMSA 600 3.42 ± 0.48

Altele Tc-99m 254 2.43 ± 0.34

CENTRUL NAȚIONAL DE MONITORIZARE A RISCURILOR DIN MEDIUL COMUNITAR

132 132

Au fost raportate in anul 2014 un numar de 14.062 de proceduri de radioterapie efectuate cu

instalatii de telecobaltoterapie (28%), acceleratoare liniare (46%) si instalatii de RX-terapie

(26%). Distributia procedurilor de radioterapie evidentiaza ca 91% din cazuri apartin grupei

de varsta de peste 40 de ani, 42% fiind barbati si 58% femei. Doza medie in volumul tinta

pentru toate procedurile raportate este de 34.06 Gy, doza minima medie fiind de 17.60 Gy iar

doza maxima medie este 50.93 Gy. Se constata o pondere ridicata pentru radioterapia cu

acceleratoare liniare a tumorilor ginecologice si mamare, telecobaltoterapia tumorilor

mamare, dar si pentru tumorile benigne si de piele care au fost tratate cu instalatii de

orthovoltaj.

Totodata au fost raportate 802 de tratamente de brahiterapie pentru tumori ginecologice, 92%

dintre acestea fiind pentru paciente cu varste de peste 40 de ani, doza medie administrata

fiind de 22.99 Gy pentru tratamentele HDR.

AUDITUL CLINIC AL ACTIVITĂȚII MEDICALE CU RADIAȚII IONIZANTE

Loredana Bogdan, Rita Burkhardt – CRSP Cluj

Introducere

În vederea alinierii la recomandările Directivei 94/43/EURATOM transpusă în legislaţia din

Romania prin ordinul comun MSF şi CNCAN nr. 285/79/2002, care introduce conceptul de

audit clinic în cazul procedurilor radiologice medicale şi recomandă punerea în aplicare

acestuia în conformitate cu procedurile naţionale, încă din 2011 s-a propus sinteza naţională

“Auditul clinic al activităţii medicale cu radiaţii ionizante”. Scopul sintezei a constat initial în

elaborarea pentru prima dată a unei proceduri naţionale de efectuare a auditului clinic în

practica de radiologie de diagnostic şi intervenţională, în conformitate cu recomandările

naţionale şi internaţionale în vigoare şi apoi implementarea ei în unităţile radiologice.

Am considerat utilă elaborarea unei forme preliminare a procedurii de audit clinic pe

parcursul anului 2011, pe baza Publicaţiei 1425 din IAEA Human Health Series No. 4, Viena,

January 2010, şi aplicarea ei în cadrul unui studiu pilot, în câteva unităţi medicale

reprezentative din Cluj în perioada 2012-2014.

În urma aplicării formei preliminare a procedurii de audit clinic s-au identificat numeroase

beneficii ale aplicarii auditului clinic in practica radiologică printre care menţionăm: creşterea

comunicării şi conştientizării bunelor practici în unităţile medicale; îmbunătăţirea serviciilor

medicale radiologice, din punctul de vedere al calităţii îngrijirii şi radioprotecţiei pacientilor -

optimizarea practicii (creşterea raportului beneficiu / risc); standardizare mai bună a

procedurilor şi practicilor; confirmarea bunelor practici; identificarea neconformităţilor din

cadrul practicilor şi evidenţierea nevoilor în ceea ce priveşte resursele; stimularea educaţiei

profesionale continue, creştere profesională a tinerilor specialişti. Toate acestea fac dovada că

auditul clinic reprezintă un bun instrument de auto-reglementare şi de management pentru

instituţie, oferind o mai bună privire de ansamblu asupra responsabilităţilor angajatilor.


În acelaşi timp au fost evidenţiate şi o serie de aspecte legate de implementarea în practică a

auditului clinic la nivel naţional. Astfel că, în fiecare an, obiectivele sintezei s-au axat pe

studiul acestor aspecte în vederea soluţionării lor.

În anul 2013 s-au urmarit în principal doua aspecte. Primul se referă la stabilirea şi

implementarea procedurii de audit clinic astfel încât să reducă acţiunile inutile care se

suprapun cu alte sisteme de evaluare a calităţii şi inspecţii de reglementare. Al doilea aspect

se referă la una din problemele majore legate de punerea în practică a auditurilor clinice şi

anume lipsa de înţelegere fundamentală a obiectivelor, conţinutului şi beneficiile aşteptate de

audituri clinice pentru procedurile radiologice medicale. Pentru a creşte gradul de deschidere

a personalului implicat în practica radiologică faţă de auditul clinic, s-a elaborat şi diseminat

un material informativ care se adresează atât instituţiilor medicale şi personalului implicat, în

special medicilor practicieni, cât organizaţiilor profesionale.

Pentru soluţionarea celorlalte aspecte legate de punerea în practică a auditurilor clinice - lipsa

de auditori externi instruiţi şi competenţi, lipsa de personal calificat (ca număr şi timp de

lucru dedicat) în unităţile radiologice, necesitatea clarificării surselor de finanţare, lipsa unor

ghiduri/proceduri recomandate şi criterii de bună practică validate / recunoscute la nivel

naţional - se consideră că este necesară implicarea şi a altor organisme şi societăţi

profesionale. Mai mult, s-a identificat ca necesitate elaborarea unui proiect de act normativ în

domeniul auditului clinic care să reglementeze aceste aspecte.

În anul 2014 în cadrul prezentei sinteze privind auditul clinic al activităţii medicale cu radiaţii

ionizante s-au urmărit ca aspecte principale: dezvoltarea unor metodelor de audit adecvate,

care să conducă mai mult la simplificarea procesului de evaluare decât la supraîncărcarea

sistemului şi la creşterea nejustificată a costurilor şi întocmirea planului strategic privind

elaborarea unui proiect de act normativ referitor la auditul clinic al activităţii medicale cu

radiaţii ionizante.

Metodologie aplicată în anul 2014

Pentru simplificarea procesului de audit clinic astfel încât acesta să nu se suprapună cu

auditurile privind sistemul calităţii, acreditare sau inspecţiile de reglementare, în anul 2014 s-

a efectuat auditul clinic cu focus pe procedurile de justificare a expunerilor medicale şi

procedurile de optimizare a expunerilor medicale - prin evaluarea calităţii imaginii

radiologice în relaţie cu doza pacientului – parcurgând următoarele acţiuni:

Elaborarea chestionarelor de audit privind evaluarea dozei pacient şi a calităţii

imaginii în examinarile radiografice efectuate cu sistem ecran-film

Efectuarea auditului clinic în două unităţi radiologice: întocmirea planului de audit

clinic, de comun acord cu unităţile medicale colaboratoare; aplicarea chestionarelor

de audit privind evaluarea dozei pacient şi a calităţii imaginii în examinarile

radiografice; colaborarea cu unităţile auditate în vederea implementării în practica a

acţiunilor preventive şi corective recomandate în urma audiului clinic – elaborare

formular de înregistrare a justificării pentru procedurile radiologice speciale.

Revizuirea chestionarelor de audit privind evaluarea dozei pacient şi a calităţii

imaginii în examinarile radiografice în funcţie de feedback-ul obţinut la prima lor

aplicare.

În vederea întocmirii planului strategic privind elaborarea unui proiect de act normativ

referitor la auditul clinic al activităţii medicale cu radiaţii ionizante, în anul 2014 s-a

desfăşurat o activitate de documentare continuă privind recomandările internaţionale şi


134 134

implementarea auditului clinic în alte state din Europa. Aceasta a constat în studiul celor mai

recente recomandări internaţionale in domeniu; efectuarea unei analize privind modul de

implementare al auditului clinic în Europa; participarea la Workshop-ul: «Dezvoltarea

profesiei si provocarile pentru expertul in fizica medicala in Europa», organizat în cadrul

proiectului european FP7 EC: EUTEMPE-RX de catre CE in colaborare cu EFOMP.

Rezultate

În urma efectuării auditului clinic în cele două unităţi radiologice s-au identificat cu

preponderenţă următoarele neconformităţi:

- referitor la justificarea expunerilor medicale – nu există inregistrări scrise ale acesteia la

nivelul laboratoarelor de radiologie – ca măsură corectivă/preventivă s-a elaborat şi

implementat formularul de înregistrare a justificării pentru procedurile radiologice speciale;

- referitor la optimizarea expunerilor medicale – deşi pentru expunerile medicale individuale

sunt înregistrate valorile parametrilor fizici şi valoarea produsului doză-arie (în majoritatea

cazurilor), iar dozele pacient sunt comparate cu nivelurile de referinţă în diagnostic, aceste

valori nu sunt analizate în raport cu calitatea imaginii radiologice. Cauzele acestei situaţii

sunt: lipsa dotării laboratoarelor cu aparatură dozimetrică şi de control al calităţii, numărul

insuficient de fizicieni medicali.

La nivel internaţional, Directiva 59/2013/Euratom menţine recomandarea aplicării auditului

clinic în conformitate cu procedurile naţionale. Atât Directiva 59/2013/Euratom cât şi

ultimele recomandări internaţionale aplicabile în practica radiologică (RP 159, RP 174)

evidenţiază creşterea rolului expertului în fizică medicală mai ales în practica de radiologie

de diagnostic şi intervenţională, unde se recomandă ca acesta să fie implicat - nu doar

disponibil - asa cum prevede legislaţia naţională în vigoare la momentul prezent (transpunere

a Directivei 97/43 EURATOM) – în activităţile de optimizare a practicii radiologice (controlul

calitatii echipamentelor, dozimetria pacientului, instriurea personalului), inclusiv ca membru în

echipele de audit clinic.

În tabelele 1 şi 2 sunt centralizate rezultatele unor studii efectuate la nivel european în

perioada 2007-2015 de către STUK (Autoritatea pentru Siguranţă Radiologică şi Nucleară,

Finlanda) şi ESR (Societatea Europeană de Radiologie) privind transpunerea în legislaţiile

naţionale a cerinţelelor Directivei 97/43Euratom referitoare la auditul clinic şi gradul de

implementare în practică a acestora. Studiile s-au bazat pe chestionare adresate societăţilor

profesionale şi autorităţilor competente naţionale, la care au răspuns în jur de 80% din statele

membre. Tabel 1. Stadiul de transpunere în legislaţiile naţionale a cerinţelelor Directivei 97/43Euratom

referitoare la auditul clinic

Nr.

crt.

Cerinţa transpusă

Forma juridică

Grad acoperire în statele

membre UE

10% 25% 50% 100%

1. Directiva 97/43/Euratom Reglementări X

2. Condiţiile (tehnice şi de infrastructură), în

care ar trebui să fie efectuate practicile

radiologice

Lege,

Decret

Reglementări

X

3. Recomandări referitoare la condiţiile de mai

sus

Recomandări X

4. Punerea în practică a auditului clinic (intern,

extern, autoevaluări)

Reglementări X

Recomandări X

5. Specificarea practicilor care se supun Reglementări X

http://www.efomp.org/


Nr.

crt.

Cerinţa transpusă

Forma juridică

Grad acoperire în statele

membre UE

10% 25% 50% 100%

auditului clinic Reglementări şi

Recomandări

X

6. Cerinţe privind sistemele de calitate Reglementări X

Reglementări şi

Recomandări

X

Recomandări X

7. Cerinţe privind certificarea sistemelor de

calitate

Reglementări X

Recomandări X

8. Acreditare Reglementări X

Reglementări şi

Recomandări

X

9. Relația dintre audit clinic şi alte sisteme de

evaluare a calității

Reglementări şi

Recomandări

X

10. Relația dintre audit clinic şi inspecții de

reglementare

Reglementări.

şi Recomandări

X

11. Cine efectuează auditul clinic – cerinţe de

competenţă şi experienţă

Reglementări

X

12. Instruire auditori Reglementări şi

Recomandări

X

13. Independenţă auditori Recomandări X

14. Metode de audit Reglementări X

Recomandări X

15. Standarde de bună practică – naţionale şi

internaţionale

Recomandări X

16. Frecvenţa auditurilor clinice (externe – la 5

ani, interne – 1 an, autoevaluări)

Reglementări X

17. Raportarea şi urmărirea efectuării auditului

clinic

Reglementări X

Reglementări şi

Recomandări

X

Recomandări X

Referitor la cerinţele privind auditul clinic prezentate în tabelul 1, acestea au fost transpuse în

statele membre sub formă de: reglementări emise de către Ministerul Sănătăţii şi /sau

autoritatea naţională de protecţie radiologică şi /sau recomandări date de autoritatea naţională

de protecţie radiologică sau societăţi profesionale.

Standardele de bună practică sunt de regulă elaborate de către societăţi profesionale sau

comitete speciale. Cerinţele referitoare la sistemele de calitate, certificarea / acreditarea

unităţilor radiologice sunt reglementate şi/sau recomandate de către Ministerul Sănătăţii sau

autorităţile competente in domeniu.

În ciuda cerinţelor legislative, punerea în practică a auditurilor clinic în multe ţări nu este încă

finalizată sau este într-un stadiu de dezvoltare incipient. Modalităţile de punere în aplicare

practică, variază considerabil între statele membre.


136 136

Tabel 2. Stadiul implementarii in practica a auditului clinic Nr.

crt. Elementele implementării Observaţii asupra modului de implementare

1. Coordonarea naţională a auditurilor clinic

a fost stabilită în cele mai multe cazuri de către:

- Ministerul Sănătăţii sau

- o organizaţie înfiinţată de Ministerul Sănătăţii

- o societate ştiinţifică (1 caz)

2. Sarcinile organizaţiilor care coordonează

auditul clinic.

- există o variaţie mare a sarcinilor

- în câteva cazuri a fost stabilită coordonare locală

3. Organizațiile specifice care efectuează

audituri clinice externe

- au fost stabilite în mai multe ţări,

cel mai des de către Ministerul Sănătăţii

4. Finanțarea audituri clinic

este pusă în aplicare prin:

- plata de către beneficiar

- sprijin guvernamental

- "acorduri reciproce", în unele cazuri

5. Frecvenţa de aplicare a auditurilor clinice

(externe, interne, autoevaluări)

- se efectuează în principal ocazional de către organizaţii

specifice

- mai frecvent în Finlanda, Franţa, Germania, Lituania,

Polonia, Slovacia, Slovenia, Marea Britanie şi Elveţia

- audituri clinice regulate sunt doar cele interne (Spania,

Marea Britanie)

- autoevaluări efectuate pe lângă auditul clinic

6. Pregatirea şi experienţa profesională a

auditorilor

- de obicei, se lucrează în echipă de auditori (medic

tehnician, fizician)

- în general este necesar un nivel inalt de pregătire şi

expertiză (ex. expert în fizică medicală – nivel de pregătire

8, cf RP 174)

7. Independenţa auditorilor externi - de obicei interpretată în aşa fel încât auditorii trebuie să

provină din unităţi sanitare diferite

8. Instruirea auditorilor - nu este adecvată

- acoperă, de obicei, numai tehnici de audit, nu criteriile

aplicate.

9. Institute de pregătire pentru audit clinic - există diferite abordări: ministere, universităţi, institute

private, autorităţile de acreditare, organizațiile de audit,

etc.

10. Referenţiale pentru auditul clinic –

standarde de bună practică

- în cele mai multe cazuri au fost definite criterii de bune

practici

- se bazează pe standarde sau recomandări naționale sau

internaţionale sau recomandări prin societăţi profesionale

11. Criterii de audit clinic - de obicei, există o listă de verificare pentru efectuarea

auditurilor clinice

- în unele cazuri, criteriile au fost pregătite de către

organizaţia de audit

12. Metodele practice în sistemele existente

de audit clinic

- tind să urmeze principiile comune ale auditului (sedinţe

de intrare şi ieşire, comentarii şi interviuri, raportare,

follow-up, etc)

- auditurile clinice includ măsurători (controlul calităţii,

performanţă, protectie la radiaţii) în aproximativ jumătate

dintre ţări

13. Sisteme de calitate – certificare /

acreditare a unităţilor de sanitare pentru

practicile radiologice

- nu sunt foarte frecvente,

- există doar pentru doar 0-20% din unităţile radiologice

14. Inspecţiile de reglementare - se efectuează în cele mai multe ţări, cu măsurători în

special de protecţie la locul de muncă al personalului

15. Suprapunerea dintre auditul clinic si

inspecţiile de reglementare

- a fost semnalată doar în câteva cazuri (Finlanda, Marea

Britanie, Elveţia).

- nu sunt foarte frecvente reuniunile periodice ale

autorităţilor de reglementare şi organizaţiilor de audit.


Toate ţările recunosc necesitatea armonizării auditului clinic la nivel european. Referitor la

elementele care necesită să fie armonizate, cele mai multe dintre răspunsurile statelor

membre citează: programul de audit, standardele de bună practică, formarea auditorilor şi

metodele practice de audit. Este importantă, de asemenea, stabilirea liniei de demarcaţie

dintre auditul clinic şi cel de certificare / acreditare şi inspecţiile de reglementare.

În urma analizării situaţiei existente la nivel european se poate observa că în România,

deoarece activitatea de audit presupune examinarea practicii radiologice şi evaluarea ei în

raport cu un referenţial, primii paşi în crearea mediului adecvat implementării în practică a

auditului clinic ar fi:

- elaborarea / transpunerea împreună cu societăţile profesionale a unor standarde şi criterii de

bună practică pentru fiecare specialitate, bazate pe ultimele dovezi ştiinţifice şi recomandări

internaţionale, clare, reprezentative, cost-eficiente, flexibile, aplicabile clinic, revizuibile,

capabile de transpus în criterii de audit explicite;

- modificarea Ordinul MS nr. 1393/08.11.2010 privind aprobarea Ghidurilor de practică

medicală pentru specialităţile radiologie-imagistică medicală prin introducerea acestora.

Concluzii

În urma analizării recomandărilor internaţionale şi a provocărilor cu care statele s-au

confruntat în implementarea în practică a auditului clinic se poate trage concluzia că prioritar

elaborării unui act normativ este crearea unui mediu adecvat la nivel naţional şi local, prin

implicarea atât a organismelor profesionale (ex. Colegiul Medicilor, Societatea Română de

Radiologie) cât şi a organismelor de reglementare (MS, CNCAN) pentru:

- creşterea gradului de conştientizare în randul personalului de specialitate – prin diseminarea

pe web-site-ul INSP a materialului de informare asupra necesităţii şi beneficiilor auditului

clinic

- asigurarea suportului pentru pregătirea şi certificarea personalului,

- elaborarea standardelor / criteriilor de bună practică specifice pentru fiecare tip de practică

general acceptate de către societăţile naţionale.

S-a analizat propunerea ca un prim pas să fie modificarea Normelor Sanitare de Bază pentru

Desfăşurarea în Siguranţă a Activităţilor Nucleare prin introducerea obligativităţii ca în

procesul de emitere/vizare a autorizaţiei sanitare să se facă dovada efectuării periodice a

controlului calităţii (CC) şi a auditului clinic (AC) intern. Această propunere nu pare viabilă

în contextul actual dat fiind că în unităţile medicale nu există structura necesară - structura

organizaţionlă; resursele materiale (finanţare, echipamente pentru controlul calităţii şi pentru

dozimetrie pacient), resursele umane (număr şi calificare personal) – efectuării acestor

activităţi. Mai mult, nici structura existentă în reţeaua Laboratoarelor de Igiena Radiaţiilor nu

permite verificarea / supervizarea acestor activităţi.

In acest moment, considerăm că primele acţiuni ar putea fi: o campanie de informare în

rândul profesioniştilor din domeniu, stabilirea împreuna cu societaţile profesionale a

standardelor / criteriilor de calitate recunoscute la nivel naţional (auditarea poate fi facută în

raport cu un ele), crearea unei structuri de pregătire/certificare personal, finalizarea

metodologiei de efectuare a auditului clinic.


138 138

Bibliografie

Legislaţie naţională

- HG 1414/18.11.2009 - pentru înfiintarea, organizarea şi funcţionarea INSP

- Ordinul MS nr. 422 din 29 martie 2013 privind aprobarea Normelor tehnice de realizare a

programelor naţionale de sănătate publică pentru anii 2013 şi 2014

- Normele privind radioprotecţia persoanelor în cazul expunerilor medicale (NSR-04),

aprobate prin Ordinul comun MSF si CNCAN, nr. 285/79/2002, M.O. Partea I, nr. 446 bis

din 25 iunie 2002, ca transpunere a Directivei Consiliului 97/43/Euratom

- Ordinul MS nr. 1393/08.11.2010 privind aprobarea Ghidurilor de practică medicală pentru

specialităţile radiologie-imagistică medicală şi medicină nucleară

Recomandări internaţionale

- RP 159/2009 – Recomandările Comisiei Europene privind auditul clinic pentru practicile

medicale radiologice (RDG, MN, RT)

- Directiva 59/2013/Euratom de stabilire a normelor de securitate de bază privind

protecţia împotriva pericolelor prezentate de expunerea la radiaţiile ionizante şi de abrogare

a Directivelor 89/618/Euratom, 90/641/Euratom, 96/29/Euratom, 97/43/Eura- tom şi

2003/122/Euratom.

- RP 174/2014 – Recomandări europene privind expertul în fizică medical


CAPITOLUL VI

PROTEJAREA SĂNĂTĂȚII PUBLICE ȘI PREVENIREA ÎMBOLNĂVIRILOR

ASOCIATE FACTORILOR DE RISC ALIMENTARI

Programele Nationale de Sanatate ale Ministerului Sanatatii au la capitolul Monitorizarea

factorilor determinanti din mediul de viata si de munca obiectivul “Protejarea sanatatii

publice si prevenirea imbolnavirilor asociate factorilor de risc alimentari “.

Obiectivul are ca scop principal prevenirea bolilor cauzate de alimente sau de alimentatia

necorespunzatoare.

Pentru realizarea lui si in 2014 s-au desfasurat la nivel national o serie de activitati care au

avut ca obiective generale:

1. Evaluarea starii de nutritie a populatiei in relatie cu : tipul de alimente consumate

zilnic, continutul de zaharuri din unele produse alimentare destinate copiilor si

statusul de iod in randul populatiei.

2. Protejarea sanatatii şi prevenirea îmbolnăvirilor prin alimentatie - incurajarea

consumului de sare iodata , reducerea numarului cazurilor de toxiinfectii alimentare .

3. Evaluarea unor factori de risc ( biologici, chimici ) din alimente de tipul : alimente cu

destinatie nutritionala speciala, suplimente alimentare , ape minerale naturale

imbuteliate , aditivi alimentari, ambalaje , alimente iradiate , sau alimente la care s-au

adaugat vitamine si minerale .

EVALUAREA STĂRII DE NUTRIȚIE A POPULAȚIEI ÎN

RELAȚIE CU CONSUMUL ALIMENTAR

Mariana Vlad – CRSP Cluj

Evaluarea la nivel naţional a stării de nutriţie a populaţiei, a obiceiurilor alimentare şi

cuantificarea lipsurilor și exceselor din alimentaţia populaţiei în legătură cu starea de

sănătate, au scopul de a aduce la cunoştinţa decidenţilor riscurile generate de dezechilibrele

alimentare în vederea conturării de măsuri de profilaxie, de limitare şi reducere a factorilor de

risc alimentari.

La ora actuală este deja dovedit că alimentaţia joacă un rol important în promovarea şi

menţinerea stării de sănătate de-a lungul întregii vieţi, dieta nesanogenă jucând un rol

important în determinismul a numeroase boli cronice cu incidenţă şi prevalenţă în creştere

alarmantă în civilizaţia actuală (obezitatea, diabetul zaharat tip 2, bolile cardiovasculare,

cancerul, osteoporoza şi bolile dentare).

Rapoarte ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii demonstrează că aceste boli cronice au

contribuit cu aproximativ 60% din totalul celor 56,5 milioane de decese raportate pe plan

global (aproape jumătate din acest procent datorându-se patologiei cardiovasculare) şi cu

aproximativ 46% din povara totală a morbidităţii mondiale. Este prognozat ca în anul 2020,


140 140

morbiditatea datorată acestor boli cronice să crească până la 57% pe plan mondial, iar

mortalitatea cauzată de acestea să se ridice la aproximativ 75% din totalul deceselor.

Pentru evaluarea stării de nutriţie s-au utilizat: indicatori antropometrici, examinări de

laborator (Hb, colesterolemie, HDL-colesterol, LDL-colesterol, glicemie, lipide serice, TG

serice, electroliţi serici - Ca, Mg, Fe), investigaţia consumului alimentar pe 24 de ore

(aplicarea unui chestionar pentru fiecare persoană în parte în mediul familial) și indicatori de

morbititate şi mortalitate.

Metodologia a inclus recomandările OMS în domeniu.

După recomandările OMS, în România, respectând criteriile de vârstă, efort şi sex precum şi

cele fiziologice particulare, s-a ajuns la următoarele recomandări privind raţia calorică medie:

VÂRSTA RAŢIA CALORICĂ ( kcal /zi )

Sex Masculin Feminin

Efort Mic Mediu Mare Mic Mediu Mare

20-45 ani 2700 3200 3700 2500 2700 2900

45-62 ani / 45-60 ani 2600 3000 3400 2300 2500 2700

> 62 ani / >60 ani 2300 2100

Furnizorii de energie: proteine, glucide şi lipide.

Necesarul de proteine. Recomandările în cazul necesarului zilnic de proteine sunt de 1-1,2g

proteine/kgcorp/zi, reprezentând între 11 - 16% din cantitatea totală de energie cheltuită.

Mai mult, din totalul proteinelor 30 – 40% trebuie să fie proteine complete de origine

animală.

Necesarul de lipide. Recomandările în cazul necesarului zilnic de lipide sunt de 1-1,2g

lipide/kgcorp/zi, ele reprezentând între 27-34% din cantitatea totală de energie cheltuită. Din

totalul lipidelor de 30% (după recomandările SUA) 10% trebuie să fie acizi graşi saturaţi,

10% mononesaturaţi şi 10% acizi grași polinesaturaţi în părţi egale n-3 şi n-6.

Necesarul de glucide. Cantitatea minimă de glucide necesară pentru utilizarea economică a

proteinelor, ajustarea adecvată a metabolismului lipidic şi pentru funcţionarea optimă a SNC

este de 100g/zi. Recomandările în cazul necesarului zilnic de glucide sunt de 4-5g

glucide/kgcorp/zi, reprezentând între 50-60% din cantitatea totală de energie cheltuită. Din

punct de vedere calitativ zaharoasele (grupa VI) nu trebuie să depăşească 10% din raţia

calorică. Consumul recomandat de fibre alimentare trebuie să fie de minim 27g/zi.

Piramida Alimentaţiei Sănătoase ia în considerare şi pune în perspectivă abundenţa de

studii de cercetare din ultimii 10 ani care au remodelat până şi definiţia alimentaţiei

sănătoase.


Nevoile de vitamine nu pot fi cunoscute cu precizie datorita marilor variaţii individuale, dar

se pot face recomandări în aportul alimentar care sa fie sigure şi adecvate pentru a nu apărea

nici stări carenţiale şi nici să nu se rişte o stare toxică. De aceea în tabelul următor vom

prezenta o comparaţie între nivelurile maxime recomandate şi nivelurile toxice ale

vitaminelor. Nivelurile maxime recomandate şi nivelurile toxice ale vitaminelor – la adulţi (după RDA,

ESAADDI şi USRDA)

Nutrient Doza maximă

recomandată/zi

Doza minima estimată a

fi toxică/zi

Vitamina A

25 000 - 50 000 UI

Vitamina D 400 UI 50 000 UI

Vitamina E 30 UI 1 200 UI

Vitamina C 60 mg 1 000 – 5 000 mg

Tiamina 1,5 mg 300 mg

Riboflavina 1,7 mg 1 000 mg

Niacina 20 mg 1 000 mg

Piridoxina 2 mg 2 000 mg

Acid folic 0,4 mg 400 mg

Biotina 0,3 mg 50 mg

Acid

pantotenic 10 mg 1 000 mg

Necesarul de minerale, de asemenea, ca şi in cazul vitaminelor, nu pot fi cunoscute cu

precizie datorită marilor variaţii individuale, dar se pot face recomandări care să fie sigure şi


142 142

adecvate în aportul alimentar pentru a nu apărea nici stări carenţiale şi nici să nu se rişte o

stare toxică. De aceea in tabelul urmator vom prezenta o comparatie între nivelurile maxime

recomandate şi nivelurile toxice ale principalelor minerale.

Nivelurile maxime recomandate şi nivelurile toxice ale mineralelor – la adulţi (dupa

RDA, ESAADDI şi USRDA)

Nutrient Doza maximă

recomandată/zi

Doza minima

estimată a fi

toxică/zi

Calciu 1 200 mg 12 000 mg

Sodiu 2 g 20g

Fosfor 1 200 mg 12 000 mg

Magneziu 400 mg 6 000 mg

Fier 18 mg 100 mg

Zinc 15 mg 500 mg

Cupru 3 mg 100 mg

Fluor 4 mg 4 – 20 mg

Iod 0,15 mg 2 mg

Seleniu 0,2 mg 1 mg

In 2014 mărimea totală a eşantionului investigat de pe teritoriul României a fost de 1682 de

subiecţi fata de 2256 in anul 2013 .

Anchetele alimentare s-au aplicat la nivel naţional la eşantionul populaţional de 1682 de

subiecţi, din care 1066 femei (63,4%) şi 616 bărbaţi (36,6%), structurat pe categorii de vârstă

(20-45ani, 45-62ani/45-60ani, și peste 62ani/peste 60ani).

Vârsta medie a lotului a fost de 51,9 ± 16,1 ani.

Structura lotului pe categorii de vârstă a fost următoarea:

VÂRSTA DISTRIBUTIA

Sex Masculin Feminin

număr subiecţi % număr subiecţi %

20-45 ani 196 31,8 424 39,8

45-62 ani / 45-60 ani 216 35,1 320 30,0

> 62 ani / >60 ani 204 33,1 322 30,2

TOTAL 616 1066

În funcţie de zona de rezidenţă 934 au fost din mediul urban (55,5%), și 748 din rural

(44,5% ).

In funcție de categoriile de efort populația feminină se încadrează 428 (40,1%) la efort mic,

603 (56,6%) la efort mediu și 35 (3,3%) la efort mare. La lotul de bărbați 223 (36,2%) au

fost încadrați la efort mic, 315 ( 51,1%) la efort mediu și 78 (12,6%) la efort mare.

De menționat că lotul a avut în componenţa sa 747 pensionari, casnice, şomeri sau persoane

fără ocupatie.


In functie de categoriile de efort distributia lotului a fost urmatoarea :

CATEGORIA DE EFORT DISTRIBUTIA

Masculin Feminin

numar % numar %

Mic 223 36,2 428 40,1

Mediu 315 51,1 603 56,6

Mare 78 12,6 35 3,3

Studiul antecedentelor personale patologice (declarate de subiecţi în Fişa de anchetă) în

special cele în care diferitele deficite sau excese alimentare pot să aibă rol principal a arătat

următoarele: hipertensiunea arterială a fost cea mai des întâlnită afecţiune (la 21,4% din

subiecţi), urmată de diabetul zaharat şi de dislipidemii (la 9% din subiecţi).

Afecţiunile cronice hepato-biliare au fost înregistrate la 4% dintre subiecţi, în timp ce

afecţiunile gastro-intestinale (gastrite, ulcere, colite) au fost prezente la 7,5% dintre aceştia,

toate afecţiunile cronice evidenţiate, mai putin hipertensiunea arterială, fiind în creștere faţă

de anul 2013. Antecedentele personale patologice (%)

Tensiune arteriala sistolica peste 140 mmHg a fost depistată la 364 dintre subiecţi (22,37%),

la 26 % dintre bărbaţi şi la 20,3 % dintre femei, în timp ce tensiunea diastolică cu valori de

peste 80 mmHg a fost întâlnită la 496 de subiecţi (30,5 % ) din care la 36% bărbaţi şi la

27,3% dintre femei.

Înălţimea medie la populaţia masculină investigată a fost de 173,4±7,02cm, iar la populaţia

feminină a fost de 162,5± 7,6cm. În ceea ce priveşte greutatea medie, aceasta a fost la bărbaţi

83,7±15,2kg, iar la femei 70,3 ±13,96kg.

Calcularea indicelui de masă corporală (IMC) a pus în evidență un procent crescut de

supraponderali și obezi. La bărbaţi s-a înregistrat un procent de 43,1% supraponderali și


144 144

27,3% de obezi în uşoară scădere față de anul 2013 (46,4% respectiv 28,2%), crescând

procentul normoponderalilor la 30,2 % de la 25%.

La femei s-au înregistrat 31,7% supraponderale și 24,7% obeze tot în uşoară scădere față de

anul 2013 ( 33,6% respectiv 25,9%), procentul de normoponderale crescând la 40,2% faţă de

37,8% în 2013.

Numărul subponderalilor a fost mic, respectiv 4 bărbați ( 0,7%) și 36 femei (3,4%) .

Indicele abdomino-fesier (IAF) a fost de peste 0,9 la bărbaţi, respectiv de peste 0,85 la femei,

cu semnificaţie de sindrom metabolic, la 76,96% dintre bărbaţi (N=612) şi la 64,81% dintre

femei (N= 1060). Circumferinţa abdominală (CA) a fost mai mare de 102 cm la 42,48%

dintre bărbaţi şi mai mare de 88 cm la 57,45% din femei . Valoarea circumferinței taliei

peste valorile de referință corespunde la o creștere a prezenței unor factori de risc vasculari

(creșterea colesterolului, trigliceridelor,TE și scăderea HDL-colesterol).

Analiza datelor biochimice

S-au înregistrat valori ale hemoglobinei sub valorile de referinţă (femei < 11,5g/dl şi bărbaţi

< 13g/dl) la 17,8% dintre subiecţi, atât la femei cât şi la bărbaţi.

Valori ale glicemiei à jeun peste 120mg/dl s-au observat la 16% din populaţia generală

investigată ( 11,0% femei şi 21,1% bărbaţi).


Distribuţia procentuală a subiecţilor ale căror valori ale hemoglobinei şi ale

glicemiei nu se încadrează în valorile de referinţă

Nivelul colesterolului sanguin total la subiecţii incluşi în investigaţie a fost crescut (peste

240mg/dl) la 23,4% din subiecţi, respectiv la 23,9% dintre bărbaţi şi 22,9% dintre femei,

HDL-colesterolul a fost sub 35mg/dl la 6,4% dintre subiecţi ( la 9,3 % dintre bărbaţi şi la

3,5% dintre femei).

Nivelul lipidelor serice totale peste 800mg/dl a fost înregistrat la 15,2% dintre bărbaţi şi la

13% dintre femei, respectiv la 14,1% din totalul populaţiei (la care s-a efectuat această

determinare).

Valorile trigliceridelor serice au înregistrat valori crescute (peste limitele de 140 mg/dl) la

38,1% din totalul subiecţilor, respectiv la 43% din bărbaţi şi la 33,2% din femei

Repartiţia procentuala a subiecţilor cu valori ale metabolismului lipidic în afara

valorilor de referinţă

Nivelul calciului seric a înregistrat valori sub limitele de referinţă (8mg/dl) la 3% dintre

bărbaţi şi la 3,1% dintre femei.


146 146

Valorile magneziului seric sub 2mg/dl s-au înregistrat la un procent de 32,4% dintre bărbaţi

şi de 38,4% dintre femei, respectiv la 35,4% din lotul total.

Analiza valorilor sideremiei arată că valori sub limita valorilor recomandate de 100μg/dl au

fost notate la un număr mare de subiecţi, la 71,7% dintre femei şi 57,7% dintre bărbaţi.

respectiv la 64,7% dintre subiecţii întregului lot.

Aportul energetic şi de macronutrienţii

Aportul energetic

La lotul de bărbaţi s-a constatat un consum alimentar relativ normocaloric cu o medie pentru

întreg lotul de 2846 ± 1106 kcal/zi. Pe categorii de vârstă aportul caloric la grupa de vârstă

20-45 ani a fost de 3096 kcal/zi (faţă de 3200kcal/zi – valoare recomandată), la grupa de

vârstă 45-62 ani a fost de 2773 kcal/zi (faţă de 3000kcal/zi – valoare recomandată) şi la

grupa de vârstă peste 62 de ani a fost de 2677 kcal/zi (faţă de 2300kcal/zi – valoare

recomandată).

Analiza aportului energetic arată că la categoriile de vârstă 20-45 ani şi 45-62 ani acesta a

fost sub necesităţi fiind cu mai puţin de 10% mai mic decât recomandările nutriţionale în

timp ce pentru grupa de vârstă peste 62 de ani a fost cu peste 10% mai mare decât necesarul.

La femei s-a observat că aportul energetic are o valoare medie de 2474 ± 1029kcal/zi. Pe

grupe de vârstă, aportul energetic a fost la grupa 20-45 ani de 2473kcal/zi (faţă de

2700kcal/zi – recomandări), la grupa de vârstă 45-60 ani de 2550kcal/zi (faţă de 2500kcal/zi

– recomandări) şi la grupa de vârstă peste 60 de ani de 2392kcal/zi (faţă de 2100kcal/zi –

recomandări).

La lotul de femei din categoria de vârstă 20-45 ani aportul energetic a fost insuficient, la

grupa de vârstă 45-60 ani s-a înscris în recomandări, iar la grupa de vârstă peste 60 de ani au

fost depăşite recomandările cu pete 10% din recomandări.

În concluzie, din punct de vedere al aportului caloric, lotul luat în studiu are o raţie medie

sub recomandările energetice din ţara noastră, singurele depăşiri înregistrându-se la atât la

bărbţi cât şi la femei la categoriile de vârstă peste 62, respectiv 60 de ani.

Aportul mediu procentual din energia totală adusă de macronutrienţii din alimentaţia

subiecţilor faţă de recomandări


Studiul aportului de grăsimi în raţia alimentară zilnică a pus în evidenţă că aportul de lipide

totale a fost crescut la 127,8 ±63 g/zi în medie la bărbaţi şi 96,5±58 g/zi media la femei.

De asemenea procentul din raţia energetică acoperită de lipide este mare, fiind de 40,4% la

bărbaţi şi 39,3% la femei, faţă de 15 - 30% recomandat.

La lotul de bărbaţi din cele 127,8 g grăsimi totale/zi consumate cea mai mare parte au fost

reprezentate de grăsimile saturate 44,6g (34,9%) şi de grăsimile mononesaturate 48,8g

(38,2%), în defavoarea grăsimilor polinesaturate 26,9g (20,3%).

La femei, dintr-un consum mediu de grăsimi totale de 108,4g/ zi, cel de grăsimi saturate a

fost de 37,2g (34,3%), cel de grăsimi mononesaturate de 41,1g/ zi (37,8%), iar cel de grăsimi

polinesaturate de 23,2g/zi (21,4%). Şi în cazul lotului de femei consumul de grăsimi

polinesaturate a fost insuficient reprezentat în raţie.

Aportul de colesterol total adus de alimentele ingerate de subiecţii din lotul studiat a fost mult

crescut, la bărbaţi fiind de 2,32 ori mai mare decât limita considerată tolerabilă în alimentaţia

omului (300mg/zi) iar la femei de 1,95 ori mai mare. În medie aportul de colesterol a fost de

697mg/zi la bărbaţi şi de 585mg/zi la femei.

Îngrijorător este faptul că a crescut consumul de acizi graşi cu aproape 10% faţă de anul

2013, proporţiile între tipurile de acizi graşi rămînînd în mare neschimbate.

Aportul de proteine la lotul de bărbaţi din eşantionul investigat a fost peste recomandări,

notându-se o valoare medie pe lot de 127,1±60g/zi. Aportul proteic s-a realizat pe seama

proteinelor animale, care în medie pe lot au fost de 85,9g/zi, faţă de aportul de proteine

vegetale care a fost calculat la o valoare medie pe lot de 41,1/zi. Raţia energetică acoperită de

proteine a fost mai mare decât recomandarea nutriţionistilor, la lotul de bărbaţi înregistrându-

se o valoare medie de 18,5% din raţie faţă de 15% cât este recomandat.

La lotul de femei aportul de proteine totale în raţie a fost crescut faţă de recomandări, cu o

valoare medie de 104,3±54g/zi. Aportul proteic s-a realizat în mare măsură ca şi la lotul de

bărbaţi pe seama aportului de proteine animale, care în medie pe lot au fost de 69,5g/zi

depăşind recomandările, în timp ce aportul de proteine vegetale a fost scăzut, la jumătatea

celor animale , înregistrând o valoare medie de 34,8g/zi, ceea ce arată un uşor deficit faţă de

recomandări. Raţia energetică a fost astfel acoperită de proteine în proporţie de 17,3%,

depăşind recomandările.

Analizând raţia alimentară la populaţia masculină luată în studiu sub aspectul aportului de

carbohidraţi s-a observat că aceasta a avut un aport de 295±121g glucide/zi.

Procentul din energie acoperit de glucide în raţia zilnică a fost în medie de 41,1%, mult sub

necesarul de 55% recomandat.

La eşantionul de femei luat în studiu s-a observat ca şi la lotul de bărbaţi, un aport de glucide

sub valorile recomandate. Aportul mediu pentru toată populaţia feminină luată în studiu a fost

de 271±121g glucide/zi. Procentul din energie furnizat de glucide a fost sub recomandări, de

43,4% .


148 148

Comparând valorile medii ale principalilor nutrienţilor consumaţi de subiecţi cu valorile

medii recomandate se deceleză principalele dezechilibre ale alimentaţiei acestora.

Astfel se înregistrează un aportul crescut de grăsimi şi proteine totale, un raport crescut

dintre grăsimile saturate și mononesaturate faţă de cele polinesaturate, respectiv dintre

proteinele animale şi cele vegetale şi un aport insuficient de carbohidraţi.

Aportul de fibre alimentare

Consumul de fibre alimentare în cazul populaţiei luate în studiu a fost mult sub recomandări,

atât la bărbaţi, cât şi la femei (consum mediu de 12,3g/zi ).

Studiul aportului de micronutrienţi

Aportul alimentar de Ca la lotul de bărbaţi în medie a fost de 754mg/zi iar la femei a fost de

672mg/zi, sub valorile recomandate de calciu în alimentaţie (1200mg/zi).

De asemenea valoarea medie a aportului de magneziu la lotul de bărbaţi a fost sub

recomandări, înregistrându-se un aport de 339mg/zi. iar la femei a fost şi mai mic, respectiv

de 294 mg/zi, situandu-se sub raţia recomandată pe zi (400mg/zi).

Aportul de fier rezultat pe baza calculului aportului mediu la ambele loturi a fost peste

valoarea recomandată de 18 mg/zi (la bărbaţi 23,9mg fier/zi iar la femei 20,5 mg fier/zi ).

Aportul de vitamina A la lotul de bărbaţi a fost crescut comparativ cu cantitatea precizată de

recomandări (2,42mg/zi). La femei, ca şi la bărbaţi, aportul de vitamina A a acoperit

recomandările (1mg/zi) la toate grupele de vârstă. La lotul de femei aportul mediu de

vitamina A a fost de 2,22mg/zi.

Aportul de vitamina B1 atât la lotul de bărbaţi cât şi la cel de femei s-a înscris în necesarul

recomandat ( 1,92mg/zi, respectiv 1,53mg/zi).

Aportul de vitamina B2. a fost peste raţia recomandată, aportul mediu fiind calculat la

3,27mg/zi la bărbați și 3,08mg/zi la femei.

Din analiza consumului alimentar rezultă că aportul de vitamina a fost peste cantitatea

minimă necesară recomandată (60mg/zi), aportul mediu fiind de 87,2mg/zi la bărbați și de

79,8mg/zi la femei.

Cantitatea totală de seleniu din organism este de 13-20mg, necesarul zilnic fiind în jur de

100µg cu o suplimentare pentru gravide şi pentru femeile care alăptează. Aportul de seleniu

a fost sub recomandări, atât la bărbaţi (consum mediu de 70µg/zi) cât şi la femei (consum

mediu de 59µg/zi).

Consumul de sare adaugată în plus în hrană faţă de cea existentă în produsele alimentare a

fost de 5,41±3,29g/zi la bărbaţi şi de 4,90±3,27g/zi pentru femei, fiind în uşoară creştere faţă

de anul 2013. Aceasta ar duce la un consum estimat de peste 10g/zi, ceea ce ar fi dublu faţă

de cel recomandat (5g/zi).


Subiecţii cu electroliţii sanguini sub valorile de referinţă (%)

Obiceiuri alimentare – frecvenţa consumului pe grupe de alimente

Frecvenţa consumului de carne şi de preparate de carne

Consumul de carne de porc la lotul investigat a fost declarat de 29,7 % dintre subiecţi ca fiind

de 2-3 ori pe săptămână. Un procent de 28,1% dintre subiecţi a consumat carne de porc 1 dată

pe săptămână, 4,2% au consumat-o zilnic şi 37,8% consumă rar carne de porc.

Carnea de pasăre a fost consumată de 20,7% dintre subiecţi o dată pe săptămână, de 61,6%

de 2-3 ori pe săptămână şi de 8,3% dintre subiecţi zilnic, fiind cel mai preferat fel de carne.

În ceea ce priveşte consumul de carne de vită şi oaie, acesta a fost menţionat ca fiind rar.

Analiza consumului pe grupe de alimente arată că preparatele de carne şi în mod deosebit

cele semiafumate au fost consumate destul de frecvent: 22-27% dintre subiecţi le-au

consumat de 2-3 ori pe săptămână, 23-25% o dată pe săptămână şi 4,8-5,5% zilnic.

Este de remarcat consumul redus de carne de peşte: rar la aprope jumătate dintre subiecţi

(49,3%) şi o dată pe săptămână la 35,8%.


150 150

Frecvenţa consumului de grăsimi.

S-a supus analizei frecvenţa consumului de unt, untură (slănină) şi de ulei (s-a luat în calcul

consumul de ulei şi margarină). Ca frecvenţă consumul de untură a avut următoarele variaţii:

rar la 85,9% dintre subiecţi, o dată pe săptămână la 6,2%, de 2-3 ori pe săptămână la 5,7% şi

zilnic la 2,2% dintre aceştia. Untul a apărut în raţia subiecţilor chestionaţi zilnic în procent de

10%, de 2-3 ori pe săptămână la 19,1% şi o dată pe săptămână la 19% dintre aceştia.

Analiza consumului de grăsimi vegetale, ulei, arată un consum zilnic la 67,8% dintre subiecţii

interogaţi.

Frecvenţa consumului de lapte şi produse lactate

În această categorie s-au inclus consumul de lapte, la care s-a sumat consumul de iaurt, sana

şi alte produse similare şi consumul de brânzeturi unde s-au inclus brânzeturile fermentate,

proaspete, topite, etc.

Prezenţa lactatelor în raţia alimentară ne arată că acestea sunt alimente preferate de un număr

mare de subiecţi. Frecvenţa consumului a arătat că majoritatea subiecţilor se încadrează la un

consum de 2-3 ori pe săptămână (39,3%) şi zilnic (27,4%).

Brânzeturile au fost consumate cu o frecvenţă de 2-3 ori pe săptămână de un procent de

43,2% dintre subiecţi şi zilnic de 34,3% dintre aceştia.

Frecvenţa consumului de ouă

Oul s-a dovedit a fi un alt aliment preferat de subiecţi. În calculele noastre s-a luat atât oul

consumat ca atare, dar s-a ţinut cont şi de folosirea acestuia la prepararea anumitor meniuri.

Consumul de ouă de 2-3 ori pe săptămână a fost prezent la 52% dintre subiecţi, o dată pe

săptămână la 26%, şi zilnic la 9,9% dintre subiecţi.

Frecventa comsumului de legume si fructe

Consumul de legume 5% HC a avut frecvenţa maximă la itemul de 2-3 ori pe săptămână

40,6%, el apărând în raţia alimentară zilnic la 21,6% dintre subiecţi şi o dată pe săptămână la

20,6% . De precizat că au fost consumate rar în cazul a 17,2% subiecţii din lot.

Legumele cu 10% HC au fost consumate de 2-3 ori pe săptămână de 41,4% , zilnic de 42,7%

şi o dată pe săptămână de 9,1% ,dar şi rar de 6,7% din subiecţi.

Cartofii au fost consumaţi în proporţie de 58,1% cu frecvenţă de 2-3 ori pe săptămână şi

zilnic de 12,4% dintre subiecţi. Leguminoasele uscate (fasolea, mazărea, lintea, soia) au fost

folosite în alimentaţia lotului investigat 1 dată pe săptămână de 28,6% dintre subiecţi, urmată

de cea de 2-3 ori pe săptămână în procent de 10,7% şi rar de 57,3% dintre subiecţi.

Frecvenţa consumului de fructe a fost destul de adecvată, lotul de subiecţi a avut un consum

mai frecvent de fructe, dar tot insuficient cantitativ, astfel cei mai mulţi dintre subiecţi,

58,2% au consumat fructe zilnic, iar 25,6% au consumat de 2-3 ori pe săptămână, dar şi rar

de 10,4% din subiecţi.

Cu toate acestea, deşi la lotul de subiecţi am înregistrat un consum destul de frecvent de

legume şi fructe, cantităţile consumate au rămas însă sub cele recomandate.


Frecvenţa consumului de produse cerealiere

Pâinea a rămas alimentul ce apare zilnic în raţia a 84,1% dintre subiecţi, totuşi în scădere

faţă de anul 2013 (89,4%). Mălaiul a fost consumat de 2-3 ori pe săptămână de 25,2% dintre

subiecţi şi o dată pe săptămână în procent de 25,3%. Derivatele cerealiere au fost consumate

către subiecţii investigaţi la modul: zilnic de 7%, de 2-3 ori pe săptămână de către 21,9%, o

dată pe săptămână de 25,3% şi rar de 45,8% dintre subiecţi.

Frecvenţa consumului de zahăr şi produse zaharoase a inclus toate grupele de produse

zaharoase indiferent de conţinutul în zahăr. Consumul de zahăr a fost zilnic în 53,9% din

cazuri în scădere faţă de anii precedenţi şi rar şi de 2-3 ori pe săptămână în 32,2 %, iar

produsele zaharoase au fost consumate zilnic în 15,3% din cazuri şi rar în 37,3% , de

asemenea în scădere.

Consumul de băuturi alcoolice a fost în general moderat şi cu frecvenţe reduse. Astfel lotul a

consumat bauturi distilate rar sau deloc în proporţie de 70%, vin în proporţie de 57%, iar bere

în proporţie de 56%. Însă pe langă consumatorii ocazionali (ce consuma băuturi alcoolice

săptămînal 18% sau lunar 20%) există și o proporţie variabilă în funcţie de preparatul alcoolic

de 3-5% care consumă zilnic alcool.

Frecventa consumului de legume si fructe (%)

10,0

19,4

58,1

12,4

40,6

21,6

10,4

58,2

20,6

17,2

6,7

42,741,4

9,110,7

3,3

28,6

57,3

25,6

5,8

0

10

20

30

40

50

60

70

rar 1/sapt 2-3/sapt. zilnic

cartofilegume 5%legume 10%legume uscatefructe

Frecventa consumului de paine, derivate si produse

zaharoase (%)

3,0 2,0

10,9

84,1

6,7

25,3

42,8

25,225,3

21,9

7,0

45,837,3

19,415,3

28,0

0

10

20

30

40

50

60

70

80

90

rar 1/sapt 2-3/sapt. zilnic

paine

malai

derivate cerealiere

produse zaharoase


152 152

În ceea ce priveşte frecvenţa consumului de sare, faţă de anii trecuţi se observă o uşoară

înrăutăţire şi anume 9,2% din subiecţi adaugă rar sare în mâncare, în schimb 82,3% dintre

subiecţi o folosesc zilnic, atât frecvenţele cât și cantitatea de sare consumată zilnic fiind în

creştere.

CONCLUZII

Greșelile decelate în alimentaţia populației studiate au fost:

- aportul mare de grăsimi totale şi în special de grăsimi saturate şi colesterol

- aportul de proteine în special cele de origine animală, peste recomandări,

- aport crecut de sare (sare adăugată), peste 5 g/zi - respectiv în jur de 10g/zi consum

total

- aportul insuficient de carbohidraţi şi de fibre alimentare (1/3 din necesar),

- aportul insuficient de calciu, magneziu şi seleniu.

Studiind frecvenţele de consum s-au observat preferinţele subiecţilor pentru anumite produse

pe care le consumă mai des şi anume: carnea şi preparatele de carne, ouăle şi produsele din

lapte, pâinea şi zahărul, iar la polul opus pe cele pe care le consumă rar şi anume: peştele,

leguminoasele, fructele oleaginoase şi sucurile naturale.

Greşelile având la bază o alimentaţie nu hipercalorică ci predominant axată pe produse

animaliere, bogate în grăsimi, la care s-a asociat o lipsă a activităţii fizice, acestea se transpun

în indicatorii antropometrici studiaţi, înregistrând procente crescute de supraponderali

43,1% şi de obezi 27,3% la bărbaţi, respectiv la femei 31,7% supraponderale şi 24,7% obeze.

De precizat totuși că procentele notate în 2014 sunt în scadere față de cele din anul 2013.

Greşelile din alimentaţie în special cele care ţin de un surplus alimentar, unele obiceiuri

alimentare inadecvate, deficienţe ale stilului de viaţă şi-au pus amprenta asupra parametrilor

care caracterizează starea de sănătate a populaţiei, (indicatorii antropometrici şi biochimici),

înregistrându-se un procent crescut de hipertensivi (peste 21%) şi de hiperglicemici (16%).

Aportul zilnic crescut de grăsimi saturate şi de proteine de origine prepoderent animală a

avut efecte asupra valorilor parametrilor biochimici ai subiecţilor, astfel încât parametrii

metabolismului lipidic la un sfert dintre subiecţi s-au situat peste limitele normale. La

populația inclusă în investigaţie nivelul colesterolului sanguin, a lipidelor serice totale, și a

trigliceridelor serice au înregistrat valori crescute (la 23,4%; 14,1% respectiv 38,1% din

totalul populaţiei luate în studiu) iar valorile HDL-colesterolul au fost scăzute la 6,4% dintre

subiecţi. Pentru colesterol și trigliceride s-a înregistrat un trend crescător.

Dezechilibrele alimentare notate în alimentaţia subiecţilor se reflectă în procentele mari de

subiecţi cu magneziemia şi cu sideremia sub valorile recomandate (35,4% respectiv 64%).

Organizaţia Mondială a Sănătăţii propune, ca fundamente ale acţiunilor globale şi naţionale

deopotrivă, aprofundarea interacţiunilor şi parteneriatelor, noi reglementări şi alte abordări

legislative şi fiscale, precum şi mecanisme de statistică şi evidenţă mai bine dezvoltate.

Merită să fie reţinute o serie de idei privind implementarea măsurilor de prevenţie şi control,

tot din documentele OMS:

- dialogul susţinut cu reprezentanţii industriei alimentare, în vederea reducerii

disponibilităţii grăsimilor saturate, creşterii consumului de fructe şi legume, etichetării


riguroase şi eficiente a produselor alimentare, precum şi stimulării iniţiativelor de producţie şi

comercializare a unor produse alimentare sănătoase;

- colaborarea tot mai largă cu partenerii publicitari, media şi din industria de

divertisment în vederea lansării unor mesaje sanogene clare şi lipsite de ambiguitate, adresate

mai ales generaţiilor tinere;

- extinderea atenţiei şi resurselor alocate instruirii globale privind problemele de

sănătate şi nutriţie;

- acordarea unei atenţii deosebite păturilor sociale sărace, care sunt cele mai

vulnerabile la aceste maladii, suferă adesea de limitarea accesului la tratament prin simplele

considerente financiare şi – în acelaşi timp – prezintă un nivel redus de acceptare a politicilor

de promovare a comportamentelor sanogene comparativ cu alte pături ale populaţiei.

EVALUAREA CONȚINUTULUI DE ZAHARURI DIN UNELE PRODUSE

ALIMENTARE DESTINATE COPIILOR

Corina –Aurelia Zugravu- CNMRMC

Din perspectiva masurilor prioritare trasate de OMS si Comisia Europeana in scopul reducerii

bolilor netransmisibile , ingestia de zaharuri adaugate din diferite produse alimentare

reprezinta o masura prioritara. Zaharurile sunt una din cauzele pentru care dietele sunt

hipercalorice iar asigurarea unui bilant energetic echilibrat este cheia mentinerii unei greutati

normale si garantia unui aport optim de nutrienti. De multe ori, produsele dulci sunt

consumate in defavoarea fructelor, legumelor, cerealelor integrale, conducand la cresterea

riscului de a dezvolta diverse boli cronice . Zaharurile se asociaza si cu o incidenta ridicata a

cariilor dentare, care, desi pot parea o problema minora, scad calitatea vietii in mod

substantial si pot conduce, prin edentatie, la un handicap social important.

Recent (in 5 martie 2014) OMS a elaborat pe aceasta tema un proiect de masuri care a fost

supus discutiilor pana la 31 martie 2014

http://www.who.int/nutrition/sugars_public_consultation/en/).

In acest proiect se arata clar ca problema ingestiei zaharurilor este accentuata in cazul

copiilor, deoarece unele produse destinate prioritar acestora au un continut ridicat de zaharuri

si ca, datorita palatabilitatii deosebite, tocmai ele sunt ingerate ades in cantitati mari. Desi se

cunoaste de mult timp actiunea nociva a zaharurilor si masuri diverse au fost luate in diferite

tari europene este momentul punerii la punct a unor actiuni care sa se aplice in intreaga

Comunitate. Este evident ca reducerea ingestiei de zaharuri de catre copii nu se poate realiza

decat in masura in care se cunoaste nivelul actual al acestor substante in produse alimentare

specifice.

Evaluarea continutului de zaharuri in anumite produse destinate prioritar copiilor poate

constitui premiza elaborarii unor masuri legislative (acte comunitare, acte nationale), prin

stabilirea unui nivel –limita dincolo de care produsele respective sa nu poata fi puse pe piata

sau sa nu fie comercializate.


154 154

Produsele tinta pentru evaluarea din 2014 au fost incluse in categorii larg agreate si

consumate de catre copii: 1. Cereale pentru mic dejun 2. Bauturi racoritoare indulcite

necarbonatate la cutie. 3. Deserturi pe baza de lapte (iaurturi cu fructe, iaurturi cu fructe de

baut, branzica cu piure de fructe, creme) destinate prioritar copiilor. In scopul evitarii

confuziilor, analizele au fost aplicate acelor produse care sunt in mod explicit directionate

pentru consumul copiilor: fie prin mentiunea “pentru copii”, fie prin designul ambalajului, fie

din dimensiunea ambalajului, fie prin oferirea de cadouri, surprize pentru copii alaturi de

produs.

Rezultate

Exista diferente intre nivelul de zaharuri inscris pe eticheta produsului si cel determinat in

laborator. Dar aceste diferente arata ca cel mai ades producatorul a adoptat o pozitie de

precautie, inscriind, probabil, valorile cele mai mari reiesite in determinari repetate de

laborator, astfel incat la determinarile efectuate in laboratoare valorile au fost mai mici. In

majoritatea cazurilor, abaterile cantitative intre inscrisul de pe eticheta si valoarea de analiza

respecta limitele de toleranta asa cum sunt ele aplicate in Comunitatea Europeana.

a)Cereale pentru micul dejun: Valoarea medie a zaharurilor totale din aceste produse a fost

de 28,13 g/100g, cu un maxim de 42,66 g si un minim de 20,18 g. Se poate observa ca exista

o dispersie foarte mare a valorilor si ca, in ansamblu, desi acest gen de produse este

considerat a fi sanatos, el contine de fapt un nivel ridicat de zaharuri. Daca se are in

vedere“Lista alimentelor care sunt interzise de la comercializare in scoli si gradinite”, toate

aceste cereale depasesc limita de 20 g/100 g produs (nivel de zaharuri), ceea ce ridica semne

de intrebare cu privire la oportunitatea recomandarii lor in alimentatia copiilor. Considerand

ca producatorii specifica, de regula, ca o portie de cereale are doar 30g, inseamna ca o astfel

de portie contine, in medie, doar 8,44 g zaharuri, de unde importanta aderentei la consumul

unei singure portii de 30 g.

b) Sucurile pentru copii: Produsele au fost destul de heterogene, unele avand o cantitate

mai mare de pulpa de fructe, iar altele, doar cantitati reduse de concentrat de fructe. Valoarea

medie a zaharurilor totale a fost de 10,82, cu un minim de 9 si un maxim de 12,5 g/100ml.

Variatia valorilor este mai mica pentru aceste produse. In schimb in acest caz portia, unitatea

de consum este in mod obisnuit de 200 ml (cele mai multe cutii pentru copii contin chiar

aceasta cantitate, reprezinta monodoze). In consecinta, aportul de zaharuri la o portie de

bautura racoritoare va fi de 21,64 g.

c) Deserturi pe baza de lapte: Considerate a fi foarte sanatoase, deoarece aduc principii

nutritive din materia prima (calciu, proteine, etc) , ele contin totusi o cantitate ridicata de

zaharuri. Valoarea medie este de 13,27 g/100g de produs, cu un maxim de 17 g/100g si un

minim de 10,92 g/100 g. Dispersia este mai mica decat in cazul cerealelor, chiar daca variatia

tipurilor de deserturi este destul de mare (unele sunt pe baza de branza si fructe, altele sunt

realizate din iaurt si, in fine, exista creme cu adaos de fainos). Deserturile sunt comercializate

in ambalaje de 50 si 100 g, ambalajele mici fiind monoportia pentru copii mici, iar cele mai

mari, monoportia pentru copii mai mari. Cum nu exista specificatii clare in acest sens, putem

deduce ca la un copil de 1-3 ani monoportia aduce, in medie, 6,63 g zaharuri, iar la unul de 4-

6 ani, monoportia aduce in medie 13,27 g de zaharuri, chiar daca se poate constata ca exista si

deserturi mai dulci, ce depasesc limita de 15g/100 g de produse (un singur caz).


Concluzii

- Din produsele analizate, nivelul cel mai ridicat de zaharuri este prezent in cerealele

pentru mic dejun. Ne exprimam rezerva cu privire la respectarea stricta a portiei de 30

g (cerealele sunt prezentate in cutii mari, nu in monodoze si este greu de apreciat

cantitatea exacta adaugata la masa). De aceea, se recomanda incercarea reformularii

acestor produse, in asa fel incat zaharurile sa scada , contribuind mai putin la aportul

caloric zilnic al copiilor.

- Desi calculele aproximative arata ca produsele pentru copii investigate, consumate in

cantitati rezonabile, nu conduc la un aport de zaharuri care sa depaseasca substantial

recomandarile OMS, consideram ca este indicat ca scaderea continutului de zaharuri

adaugate sa fie unul din obiectivele producatorilor, mai ales ca este vorba de produse

destinate copiilor.

- Parintii trebuie sa fie educati cu privire la faptul ca produsele comercializate ca fiind

pentru copii nu sunt intotdeauna cea mai buna alegere din punct de vedere nutritional,

chiar daca sunt preferate de copii din motive diverse (organoleptice, de marketing,

etc).

EVALUAREA STATUSULUI DE IOD ÎN RÂNDUL POPULAȚIEI

Daniela Nuță – CNMRMC

Se cunoaste foarte bine ca existenta unor deficiente nutritionale ale copilului afecteaza

sanatatea, crestrea si dezvoltarea acestuia, precum si evolutia sa in perioada de adult. O

importanta din ce in ce mai mare se acorda micronutrientilor care au un rol indispensabil in

dezvoltarea fizica si psihointelectuala a copilului inca din viata intrauterina. Dintre acestia,

iodul are un impact deosebit asupra starii de sanatate a copilului, cu repercusiuni asupra vietii

si integrarii sale psihointelectuale imediate, precum si in perioada de adult.

Deoarece pe plan mondial, carenţa de iod din alimentaţie este cea mai importantă cauză a

retardului mintal evitabil, s-a impus efectuarea prezentul studiu.

Studiul are ca scop evaluarea statusului de iod la copii prin determinarea TSH-ului neonatal si

a ioduriilor la copiii scolari in varsta de 6-7 ani.

Studiul s-a realizat pe un lot de 241 de elevi de varsta scolara 6-7 ani din cate o scoala aflata

in fiecare sector al municipiului Bucuresti.

TSH-ul s-a determinat pe un esantion randomizat de 8803 de copii din totalul de 140154

copii inclusi in screeningul neonatal din municipiul Bucuresti si din 28 de judete.

Rezultate:

Repartitia frecventelor pe clase de valori este reprezentata in graficul de mai jos in care se

poate observa ca mediana inregistrata a avut valoarea de 203,2 micrograme/l, destul de

apropiata de cea a mediei de 217,6 micrograme/l. In schimb, amplitudinea variatiilor

ioduriilor, cu valori cuprinse intre 15,8 micrograme/l si 662,3 micrograme/l a fost mare,

generand o deviatie standard mare, de +/-110 micrograme/l. Acest fenomen se datoreaza


156 156

existentei in lotul de copii supravegheat a unui numar relativ mic de copii cu valori mari ale

ioduriilor, de peste 300 micrograme/l (21,16% din cazuri).

Analiza distributiei in functie de valorile recomandate de catre OMS evidentieaza ca cea mai

mare pondere (64,73% din cazuri) se incadreaza in valorile normale ale ioduriei.

Distributia valorilor ioduriilor

Evaluarea deficitului de iod prin determinarea TSH-ului neonatal, din esantionul investigat de

8803 din copii nou-nascuti arata un procent de 13,81% cu valori peste 5 mU/l, ceea ce

inseamna ca exista un deficit usor al iodului pentru nou nascutii din judetele luate in discutie.

CONCLUZII

Din analiza rezultatelor studiului efectuat in anul 2014 comparativ cu studiul efectuat in

urma cu 10 ani, numarul copiilor de varsta 6-7 ani cu deficit mediu al iodului a scazut de la

33,5% la 12,45%. De asemenea, numarul copiilor cu valori normale ale ioduriei a crescut de

la 53,1% pentru studiul anterior la 64,73% pentru studiul actual.

Prin urmare, se observa imbunatatirea situatiei in ceea ce priveste carenta iodata la copii.

Acest aspect reflecta ca atat metoda de iodare universala a sarii care se aplica din anul 2002

in Romania, conform HG nr. 568/2002 cu modificarile ulterioare, cat si monitorizarea pe

piata a sarii iodatae au fost eficiente. Ramane de discutat procentul de 21,16% de copii care

au avut un exces al ioduriei de peste 300 micrograme/l.

Din motivele expuse mai sus recomandam extinderea studiului la nivelul intregii tari pe un

esantion reprezentativ de copii pentru a putea obtine rezultate mai concludente in ceea ce

priveste deficitul de iod.


ÎNCURAJAREA CONSUMULUI DE SARE IODATĂ

Daniela Nuța – CNMRMC

Inca din anul 1950 s-a demonstrat ca deficitul de iod reprezinta o problema de sanatate

publica si in Romania, ca dealtfel in multe alte tari europene si din lume. Din experienta

tarilor din Europa de Vest s-a dovedit ca sarea este cel mai comod si mai eficient “vehicul”

pentru aportul de iod in organism, avand la baza mai multe considerente, si anume:

- este consumata intr-o cantitate relativ uniforma in tot cursul anului;

- este folosita continuu in alimentatia omului;

- echipamentul si tehnologia tratarii sarii cu iod sunt destul de simple;

- iodul nu modifica gustul, culoarea sau aroma sarii;

- costurile nu sunt foarte crescute

Pentru a nu-si pierde iodul, sarea trebuie sa fie cat mai pura, sa se pastreze in spatii uscate si

racoroase si sa se consume in perioada termenului de valabilitate

In anul 2014 au raportat rezultatele privind controlul sarii iodate 41 de judete si Municipiul

Bucuresti.

Repartitia dupa provenienta a probelor de sare iodata analizate, recoltate din saline, din

depozite, unitati comerciale, unitati de ambalare in anul 2014 este indicata mai jos :

44.08 % import Ucraina, Belarus , Grecia ,Turcia,Austria, Italia, Belgia, Israel;

17,77 % de la Salina Ocna Dej;

17,94 % de la Salina Cacica;

14,75 % de la Salina Slanic Prahova;

4,72 % de la Salina Tg. Ocna;

0,74 % de la Salina Ocna Mures.

In procent de 91,04% probele de sare iodata provin din depozite, unitati comerciale, unitati de

ambalare si 8,96% din probe direct din saline.S-au raportat conditii de depozitare

corespunzatoare la toate probele de sare iodata recoltate. Probele de sare iodata recoltate sunt

ambalate in cutii de carton sau pungi de polietilena (0,5 kg si 1 kg) si saci .

In tabelul nr. 1 se prezinta situatia probelor de sare iodata provenita din saline (numar de

probe analizate, continutul mediu de iod exprimat in mg KIO3/ kg, nr. de probe sub 42 mg

KIO3/ kg, numar probe intre 42 – 67,2 mg KIO3/ kg, numar probe peste 67,2 mg KIO3/ kg).

Tabel nr. 1 - Situatia probelor de sare iodata recoltate direct din Saline in 2014

Salina

Nr.

probe

Continutul

mediu de

KIO3/ KG

Probe sub 42

mg KIO3/ KG

Probe intre 42-

67,2 mg KIO3/

KG

Probe peste 67,2

mg KIO3/ KG

Slanic Prahova 21 52,86 3 18 -

Ocna Mures 14 50,30 1 13 -

Ocna Dej 44 60,00 - 30 14

Cacica 57 59,38 - 57 -

Tg. Ocna 33 73,40 2 15 16

Total 169 60,68 6 133 30


158 158

Continutul mediu in iodat de potasiu la probele de sare iodata provenite direct din saline este

de 60,68 mg/kg, procentul probelor corespunzatoare (intre 42-67,2 mg/KIO3/kg) fiind de

78,7 % (133 probe), 3,6% (6 probe) sub 42 mg/KIO3/kg si 17,7% (30 probe) peste 67,2

mg/KIO3/kg.

De mentionat ca sarea de la Ocna Mures provine si este iodata la Salina Cacica si este

numai ambalata la Ocna Mures.

Din totalul celor 842 de probe de sare iodata din import analizate, 594 probe (70,6%) sunt

corespunzatoare, 198 probe (23,5%) contin sub 42 mg KIO3/kg si 50 probe (5,9%) contin

peste 67,2 mg KIO3/kg.

Cele 842 probe de sare iodata luate in calcul provenite din import Ucraina, Belarus, Grecia,

Turcia, Austria, Italia, Belgia, Israel au un continut mediu de iod total de 46,34 mg KIO3/ kg.

Continutul cel mai mic a fost de 30 mg/ KIO3/kg iar cel mai mare a fost de 65,86 mg

KIO3/kg .

Din cele 1671 rezultate privind controlul probelor de sare iodata luate in calcul recoltate din

depozite, unitati comerciale si unitati de ambalare provenite din salinele din tara si din

import, 1210 probe (72,4%) sunt corespunzatoare (intre 42 -67,2 mg KIO3/kg), procentul cel

mai mare (86 %) inregistrandu-se la salina Ocna Dej si cel mai mic (52,9%) la probele de

sare de la salina Slanic Prahova.

Procentul de probe sub 42 mg KIO3/kg este de 333 probe (19,9%), procentul cel mai ridicat

fiind de 39,7 % la sarea provenita de la salina Slanic Prahova si cel mai scazut de 5,1 % la

Salina Ocna Dej.

Procentul de probe de sare iodata cu continutul in iod de peste 67,2 mg KIO3/kg este de 128

probe (7,7%), procentul cel mai ridicat fiind de 13% la probele provenite de la salina Targu

Ocna si cel mai scazut de 5,9% de la probele provenite din import.

Tabel nr. 2 –Situatia probelor de sare iodata recoltate din depozite, unitati comerciale, unitati

de ambalare

Salina

Nr. probe

Continut

mediu in

iod mg

KIO3/ kg

Variatia

continutului

mediu de iod

mg KIO3/ kg

% probe

corespun-

zatoare

% probe

sub 42 mg

KIO3/ kg

% probe

peste 67,2

mg KIO3/

kg

Import 842 46,34 30-65,86 70,6 23,5 5,9

Slanic

Prahova

244 44,64 22-75,16 52,9 39,7 7,4

Ocna Dej 272 51,71 45,6-75 86 5,1 8,9

Cacica 259 56,92 33-138,1 82,2 6,6 11,2

Targu Ocna 54 57,61 42-76,9 74,1 12,9 13

Total 1671 48,96 22-138,1 72,4 19,9 7,7

CONCLUZII

In urma rezultatelor obtinute, se impune in continuare monitorizarea nivelului de iod din

sarea iodata pentru consumul uman, cu atat mai mult cu cat numarul probelor de sare iodata

sub limitele normale a fost de aproximativ 20% din totalul probelor analizate, exceptand


salinele. Se constata totusi o usoara scadere a numarului de probe subiodate fata de anii

anteriori (23,1% in 2011, 21,8% in 2012 si 27% in 2013).

Trebuie precizat, de asemenea ca aproape toate tarile europene practica iodarea universala a

sarii in vederea eliminarilor tulburarilor prin deficit de iod si a distrofiei endemice tireopate.

Aceasta recomandare este sustinuta si prin unul din obiectivele din cadrul Proiectului noului

Plan de Alimentatie si Nutritie pentru Europa 2014-2020, dupa cum urmeaza: “monitorizarea

ingestiei de sare si a iodarii sarii este necesara la nivelul fiecarei tari”, astfel ca iodarea poate

fi ajustata suplimentar in functie de ingestia de sare observata in randul populatiei.

ROLUL ALIMENTULUI ÎN IZBUCNIRILE DE TOXIINFECȚII

ALIMENTARE DIN ROMÂNIA

Rodica Ferezan – CRSPB

Obiectivul acestei lucrari este acela de a monitoriza focarele de toxiinfectii alimentare (TIA )

aparute pe teritoriul Romaniei , printr-o analiza retrospectiva a datelor inregistrate pe fisele de

raportare TIA si efectuata pe o perioada de doi ani (2013-2014) .

Scopul monitorizarii toxiinfectiilor alimentare (TIA ) in Romania consta in identificarea

cauzelor care duc la aparitia bolilor transmise prin consumul de alimente contaminate

(evidentierea rolului alimentelor contaminate in aparitia izbucnirilor TIA si al agentilor

etiologici ai TIA ) , in vederea prevenirii acestora si implicit a scaderii morbiditatii generale

si in vederea elaborarii unor programe eficiente de educatie sanitara al caror scop final este

imbunatatirea starii de sanatatea a populatiei .

Datele privind focarele TIA izbucnite in anii 2013-2014 pe teritoriul Romaniei au fost

inregistrate prin ancheta epidemiologica in focar de specialistii din Directiile de Sanatate

Publica Judetene si a Municipiului Bucuresti .

Rezultate

In perioada 2013-2014 s-au inregistrat in Romania 176 focare TIA , in care s-a raportat un

numar de 13392 consumatori de alimente suspecte a fi contaminate , dintre care 1628

bolnavi ( 12,16% din totalul consumatorilor ), 1044 fiind internati in spitale de specialitate

( 64,13% din totalul bolnavilor), fara a se inregistra nici un deces in fisele de raportare TIA

analizate .

Anul Nr. Total

Focare

Nr.Total

Consumatori

cu risc

Nr. Total

Bolnavi

Nr.Total

Internati

Nr .Total

Decedati

2013 85 3990 809 599 0

2014 91 9402 819 445 0

Total 176 13392 1628 1044 0

Numarul foarte mare de consumatori cu risc raportati , comparativ cu numarul bolnavilor si


160 160

internatilor din aceleasi focare TIA se datoreaza focarelor TIA – alimentatie colectiva .

Numarul total de consumatori cu risc implicati in focarele colective detaliate in lucrare a fost

de 9995 ( 74,63% din totalul consumatorilor), dar dintre acestia s-au raportat doar 452

bolnavi (3,38% din totalul consumatorilor ) , dintre care 205 au necesitat internare in spital

(1,53 % din totalul consumatorilor 2013-2014 ) .

Alimentele incriminate

Alimentele incriminate in izbucnirile TIA din perioada 2013-2014 au fost reprezentate de

urmatoarele grupe:

1. lapte si preparate din lapte;

2. carne de porc si preparatele din carne de porc;

3. oua si preparate cu ou ;

4. prajituri;

5. carne de pasare si preparate din carne de pasare;

6. mancarea gatita de tip familial;

7. peste si preparate;

8. carne de vita si preparate din carne de vita;

9. carne de oaie, capra si preparate ;

10. alimentatie tip fast-food ;

11. produse vegetale (legume, fructe) ;

12. apa potabila

13. aliment necunoscut .

Alimentele contaminate care au dus la aparitia focarelor de TIA in anii 2013-2014 sunt

evidentiate in tabelul urmator : ALIMENT

INCRIMINAT

Nr. Focare

2013 Nr. Focare 2014 TOTAL %

Lapte si produse 27 28 55 31,25

Porc si preparate 5 12 17 9,66

Oua 22 15 37 21,02

Prajituri 7 5 12 6,82

Pasare si preparate 6 9 15 8,52

Mancare gatita 5 9 14 7,95

Peste 2 4 6 3,41

Vita 1 1 2 1,14

Oaie si capra 2 0 2 1,14

Fast food 6 0 6 3,41

Produse vegetale 1 4 5 2,84

Apa potabila 0 1 1 0,57

Necunoscut 1 3 4 2,27

TOTAL 85 91 176 100

a) 31,25% reprezentate de lapte si produse lactate (lapte fiert, lapte de baut, fidea cu

lapte , iaurt, smantana, cascaval, cascaval pane, cas de oaie, cas de vaca din lapte


nepasteurizat, branza proaspata de vaca, branza telemea din sursa necunoscuta ,

telemea de vaca , telemea de oaie, telemea mixta, pasta de branza , unt , frisca)In cele

55 de focare TIA determinate de consumul de lapte si preparate din lapte au fost

identificati germeni din genul Staphylococcus (Aureus) , Salmonella, Escherichia

Coli, si“alte bacterii”. In 23 de focare TIA(41,82% ) nu au fost identificati germenii

etiologici .

b) 21,02% reprezentate de oua si preparate din ou (oua ochiuri, omleta , oua umplute,

galuste de ou, crema de oua , sosuri cu ou , salata beuf cu maioneza de ou , salata

orientala cu ou, salata vinete cu maioneza de ou , placinta cu ou de rata).In cele 37 de

focare TIA determinate de consumul de oua si preparate cu ou au fost identificati

germeni din genul Salmonella ( Enteritidis, Gallinarum) si Escherichia coli. In 6

focare TIA( 16,22% ) agentul etiologic a ramas necunoscut.

c) 9,66 % reprezentate de carne de porc si preparate din carne de porc (salam italian

rustic , salam fox , cremwursti, kaizer , sunca presata , muschi file , carnati proaspeti ,

carnati afumati , carnati de casa prajiti, mici , chiftele , snitele din carne de porc ,

carne de porc prajita, friptura porc la cuptor , ciorba cu ciolan de porc , ciorba de oase

de porc ) In cele 17 focare TIA declansate de consumul de carne de porc si preparate

din carne de porc au fost identificati germeni din genul Salmonella, Escherichia Coli ,

Staphylococcus , germeni asociati (2 sau mai multe bacterii)si ” alte bacterii”. In 11

focare TIA( 64,71% ) agentul etiologic a ramas necunoscut.

d) 8,52% reprezentate de carne de pasare si preparate din carne de pasare (carne de pui

prajita, ciocanele de pui , supa de pui, pilaf cu carne de pasare , snitel din piept de pui

, ficatei de pui , pastrama de curcan, tocanita din pipote de pui, tocanita din carne de

pasare luata de la tomberonul de gunoi!)In cele 15 focare TIA determinate de

consumul de carne de pasare si preparate din carne de pasare, au fost identificati

germeni din genul Salmonella ( Enteritidis, Infantis). In 11 focare TIA (73,34% )

agentul etiologic a ramas necunoscut.

e) 7,95% reprezentate de mancarea gatita tip alimentatie familiala (ciorba, gustare calda,

musaca, pilaf, tocana, papricas, budinca, meniu de nunta, meniu de praznic )In cele 14

focare TIA declansate de consumul de mancare gatita tip familial au fost identificati

germeni din genul Salmonella( Enteritidis) si Staphylococcus .In restul de 9 focare

TIA(64,28% ) agentul etiologic a ramas necunoscut.

f) 6,82% reprezentate de prajituri (tort, inghetata falsa, prajitura cremes, prajitura cu

vanilie si frisca, prajitura tiramisu, prajitura de casa, prajitura de nunta, cremsnit ,

bomboane de ciocolata, coliva).In cele 12 focare TIA determinate de consumul de

prajituri au fost identificati germeni din genul Salmonella( Enteritidis, Typhimurium)

, Staphylococcus si Shigella ( Sonnei ) . In 1 focar TIA (8,33% ) agentul etiologic a

ramas necunoscut.

g) 3,41% reprezentate de alimentatie tip fast food (pizza cu salam, cascaval si ciuperci,

pizza quatro stagioni, pizza cu sunca si ciuperci, pizza rustica, shaorma, happy meal

mc puisor).In cele 6 focare TIA determinate de alimentatia tip fast-food agentul

etiologic a ramas necunoscut (100%)

h) 3,41% reprezentate de peste si preparate din peste (peste afumat, peste prajit, macrou

prajit, peste pane, saramura de crap, salata de icre de crap).In cele 6 focare TIA

declansate de consumul de peste, au fost identificati germeni din genul Clostridium

Botulinum si Staphylococcus ; in 66,66% din cele 6 focare agentul etiologic a ramas

necunoscut.

i) 2,84% reprezentate de produsele vegetale(produse vegetale prajite in ulei, ciorba

legume, ciorba de fasole , fasole batuta , pepene rosu).In cele 5 focare TIA declansate

de consumul de produsele vegetale au fost identificati germeni din genul Shigella


162 162

(Flexneri) si asocierea Staphylococcus si Escherichia coli ; in restul de 3 focare TIA (

60%) agentul etiologic a ramas necunoscut.

j) 1,14% reprezentate de carne de oaie, carne de capra si preparate (carne de ied prajita,

pastrama de oaie). In cele 2 focare TIA determinate de consumul de carne de oaie si

capra , au fost identificati germeni din genul Salmonella; in 1 focar TIA (50%)

agentul etiologic a ramas necunoscut.

k) 1,14% reprezentate de carne de vita si preparate din carne de vita(friptura de vaca,

preparate din carne de vaca).In cele 2 focare TIA determinate de consumul de carne

de vita , au fost identificati germeni din genul Staphylococcus ; in 1 focar TIA (50%)

agentul etiologic a ramas necunoscut .

l) 0,57% reprezentate de apa potabila (reteaua de apa potabila a comunei ) . Agentul

cauzal declarat (coproculturi pozitive): Rotavirus si Staphylococcus .

m) 2,27% aliment necunoscut.In cele 4 focare TIA in care nu s-a precizat alimentul

contaminat care a declansat izbucnirea TIA a fost izolat Staphylococcus in 1 focar ,

iar in restul de 3 focare TIA, agentul etiologic nu a fost depistat, respectiv 75% din

totalul focarelor TIA .

Etiologia focarelor TIA

Agentii patogeni implicati in contaminarea alimentelor care au declansat focarele TIA

inregistrate in perioada 2013-2014 sunt evidentiati in tabelul urmator .

Nr. Agenti Patogeni Nr. Focare

2013 Nr. Focare 2014

1. STAPHYLOCOCCUS (aureus) 14 19

2. SALMONELLA(Enteritidis,Typhimurium,

Gallinarum,Infantis)

25 25

3. 2 sau mai multe bacterii( inclusiv

STAPHYLOCOCCUS + E. COLI )

1 4

4.

ESCHERICHIA COLI 2 2

5 SHIGELLA ( FLEXNERI , SONNEI) 0 2

6.

STREPTOCOCCUS 0 1

7. CLOSTRIDIUM BOTULINUM 1 0

8 ROTAVIRUS 0 1

9. GERMENI NECUNOSCUTI 42 39

Din tabelul de mai sus se observa faptul ca agentii patogeni cel mai ferecvent implicati in

focarele TIA din intervalul 2013-2014 sunt reprezentati in ordinea frecventei de urmatorii

germeni:

- Salmonella prezenta in 50 de focare reprezentand 28,41% din totalul focarelor TIA

- Staphylococcus prezent in 33 de focare TIA reprezentand 18,75%

- asocierea 2 sau mai multe bacterii (inclusiv asocierea Staphylococus si Escherichia

Coli) prezenta in 5 focare reprezentand 2,84%

- Escherichia Coli prezenta in 4 focare TIA reprezentand 2,27%

- Shigella prezenta in 2 focare TIA reprezentand 1,14%


- Clostridium Botulinum, Streptococcus si Rotavirus prezente in cate 1 focar TIA

reprezentand cate 0,57 %.

- Intr-un numar foarte mare de focare nu au fost depistati germenii cauzali – 81 de

focare TIA cu germeni necunoscuti , reprezentand 46,02%.

Locul de contaminare al alimentului

Dupa locul de contaminare al alimentului situatia detaliata este urmatoarea:

in procent maxim, respectiv 48,86% (86 focare din totalul de 176 focare TIA)

alimentul incriminat a fost contaminat in gospodaria proprie ;

in 10,28% ( 18 focare) alimentul incriminat a fost contaminat la restaurant;

in 3,98% ( 7 focare) alimentul contaminat a provenit de la cantina;

tot in procent de 3,98% ( 7 focare TIA) alimentul contaminat a provenit de la “alte

locatii“ ;

intr-un procent mare, 29,55% dintre izbucnirile TIA din 2013-2014 (52 focare TIA)

sursa de contaminare a alimentului implicat in focar a ramas necunoscuta .

Locul de consum al alimentelor incriminate

Din punct de vedere al locului de consum al alimentelor incriminate, situatia detaliata este

urmatoarea:

in 102 focare TIA alimentele au fost consumate in casa particulara (57,95% );

in 31 focare TIA consumul a fost raportat la restaurant (17,61%);

in 10 focare TIA consumul a fost raportat la cantina(5,68%);

in diverse procente mai mici consumul a fost raportat la magazin, biserica,

scoala/gradinita, piata, etc.

in 14 focare (7,95% din focarele TIA) nu a putut fi precizat locul de consum al

alimentului incriminat .

Repartitia pe luni calendaristice

Dupa cum se poate observa mai jos , repartitia pe luni a focarelor TIA ce au evoluat pe

teritoriul Romaniei in 2013-2014 este urmatoarea:

varful numeric al izbucnirilor TIA a fost inregistrat in luna august a fiecarui an ( 15 si

19 focare TIA reprezentand 19,32 % din totalul focarelor)

luna mai si iunie ( cate 11 si 14 focare TIA reprezentand cate 14,20% )

luna iulie (12 si 10 focare reprezentand 12,5% din focare),

luna septembrie (13 si 6 focare , reprezentand 10,79%)

luna octombrie( 7 si 10 focare TIA, reprezentand 9,66 % ).

luna noiembrie ( 5 si 5 focare TIA reprezentand 5,68 % din totalul focarelor TIA din

2013-2014).

in procente mai mici au aparut focare TIA in restul lunilor.

Numarul mare de focare TIA din sezonul cald (lunile mai - septembrie ) caracterizat de

temperaturi foarte ridicate se explica prin prepararea alimentelor in conditii neadecvate( fiind

perioada de concedii de odihna) si expunerea alimentelor la conditii improprii de pastrare ce

conduc la exacerbarea florei microbiene sau/si la elaborarea toxinelor in produsele alimentare .


164 164

Repartitia teritoriala

Din punct de vedere al repartitiei teritoriale, in perioada 2013-2014 se remarca urmatoarea

situatie:

judetul Bihor –19,89% din totalul focarelor ,

judetul Constanta 18,18%

judetul Dambovita 6,25%

judetele Bacau, Bistrita – Nasaud , Maramures si Arad au raportat cate 4,55% din

totalul focarelor in perioada 2013-2014.

Repartitia dupa locul de izbucnire al focarelor TIA

In perioada 2013-2014 s-au inregistrat 111 focare familiale , respectiv 63,07 % din totalul

focarelor TIA/ 2013-2014 (50 de focare in 2013 si 61de focare in 2014).

Numarul mare de focare izbucnite in mediul familial ne furnizeaza informatii despre nivelul

de educatie sanitara al celor implicati in aceste focare TIA si despre necesitatea efectuarii

programelor de educatie sanitara eficiente la nivel de mase .

Factorii ce au favorizat aparitia focarelor familiale de TIA sunt reprezentati de lipsa

conditiilor igienice de preparare a alimentelor, de lipsa spatiilor frigorifice corespunzatoare

pastrarii alimentelor si de greseli elementare in timpul prepararii alimentelor, ca de exemplu:

folosirea oualor de rata la prepararea maionezei sau a cremei de prajitura neprelucrata termic

si pastrarea alimentului in conditii neadecvate, depozitare si refrigerare neadecvate.

In cadrul alimentatiei publice/colective (restaurante, cantine, gradinite,scoli, cofetarii, tabere

pentru copii, fast-food, etc.) au aparut 65 focare colective , reprezentand 36,93% din totalul

focarelor TIA2013-2014 ( 35 focare in 2013 si 30 focare in 2014).

Aceste focare colective ne furnizeaza informatii referitoare la nivelul de pregatire sanitara al

personalului implicat in prepararea, manipularea si servirea alimentelor .

De asemenea, aparitia focarelor colective ne ofera indicii asupra eficientei programelor de

prevenire a TIA , dar si a eficientei controalelor igienico-sanitare efectuate la nivelul acestor

unitati de alimentatie publica si colectiva .

Repartitia focarelor TIA pe medii de provenienta

In 2013-2014 au predominat focarele TIA aparute in mediul urban , respectiv 90 de focare

TIA , reprezentand 51,14% din totalul focarelor TIA.

Frecventa maxima a fost inregistrata in:

lunile mai si iunie in care au aparut cate 15 focare ( respectiv cate 16,67% din totalul

focarelor urbane )

luna august cu 13 focare TIA (14,44% din totalul focarelor urbane ),

luna iulie in care au aparut 11 focare ( respectiv 12,22 % din totalul focarelor urbane)

luna octombrie cu 10 focare TIA(11,11% din totalul focarelor urbane ) .

In mediul rural au fost inregistrate 86 de focare TIA, reprezentand 48,86% din totalul

focarelor TIA izbucnite 2013-2014, dupa cum urmeaza:

- in luna august s-au inregistrat 21 de focare TIA ( 24,42% din totalul focarelor rurale)

- in lunile iulie si septembrie – cate 11 focare TIA , reprezentand cate 12,79%

- in lunile mai si iunie cate 10 focare TIA ( cate 11,63% din totalul focarelor rurale).


Simptomatologia in focarul TIA

Simptomatologia bolnavilor din focarele TIA in 2013-2014 la cazurile internate in spital a

fost predominant digestiva , incluzand varsaturi , dureri abdominale colicative, diaree ,

greata , febra , cefalee , frison , simptomatologie cardio-vasculara, ca si aparitia intr-un singur

focar a unei simptomatologii neurologice specifice (disfagie, diplopie, ptoza palpebrala).

Factori favorizanti

In majoritatea focarelor TIA din perioada 2013-2014 factorii favorizanti au fost reprezentati

de “pastrarea neadecvata a alimentelor dupa preparare”.

Cele 66 de focare in care factor favorizant este pastrarea neadecvata a alimentelor reprezinta

37,5% din numarul total de focare TIA / 2013-2014 .

In continuare , si in perioada 2013-2014 exista un numar mare – 37 de focare TIA- in care

factorii favorizanti in aparitia izbucnirii TIA au ramas nedepistati .

EVALUAREA UNOR FACTORI DE RISC DIN ALIMENTE (BIOLOGICI, CHIMICI)

ALIMENTELE CU DESTINAȚIE NUTRIȚIONALĂ SPECIALĂ

Mariana Vlad – CRSP Cluj

Alimentele cu destinaţie nutriţională specială sunt alimentele care prin compoziţia lor

specială sau prin procesul de prelucrare, se disting în mod evident de produsele alimentare

destinate consumului normal, au o compoziţie corespunzătoare scopurilor nutriţionale

pretinse, cum ar fi satisfacerea cerinţelor nutriţionale ale anumitor categorii de persoane cu

dereglări ale proceselor digestive sau metabolice ori aflate în condiţii fiziologice speciale, ale

sugarilor sau copiilor mici sănătoşi, şi care sunt comercializate într-o formă adecvată

destinaţiei lor.

Produsele alimentare cu destinaţie nutriţională specială propuse pentru consumul uman

trebuie să satisfacă necesităţile fiziologice în substanţele nutritive necesare şi în energie, să

fie inofensive, să nu conţină contaminanţi, microorganisme şi alte organisme şi substanţe

biologice în cantităţi care să depăşească valorile-limită stabilite în regulile şi în normele

sanitare, să nu prezinte în alt mod pericol pentru organismul uman, să fie produse şi plasate

pe piaţă în condiţii de igienă adecvate, conform reglementărilor în domeniul alimentar

aplicabile.

Valoarea nutritivă indicată a produsului alimentar propus pentru consumul uman trebuie să

corespundă valorii nutritive reale a acestuia şi să nu inducă în eroare consumatorul.

In 2014 s-a facut monitorizarea alimentelor cu destinaţie nutriţională specială pentru definirea

conformitatii/neconformitatii produselor cu prevederile art.1 alin (2) şi informaţiile prevăzute la

art.5 alin.(3) lit. a) din Ord. MSF 387/2002 cu modificările şi completările ulterioare în

vederea protejăii consumatorilor de eventualele riscuri pentru sănătate.

In cadrul monitorizarii au fost efectuate următoarele determinări:


166 166

1. Determinarea reziduurilor de pesticide din alimentele pe bază de cereale prelucrate şi

alimente pentru sugari şi copii de vârstă mică ;

2. Determinarea nivelurilor de Pb, Cd, Al, Sn şi Hg ;

3. Determinarea nivelurilor de nitraţi ;

4. Analiza parametrilor microbiologici Listeria monocytogenes, Enterobacter sakazakii şi

Salmonella spp ;

5. Determinarea de benzo(a)piren ;

Numărul total de probe analizate în ceea ce priveşte concentraţiile de metale grele şi

nitraţi/nitriţi a fost 124, iar determinarea metalelor grele s-a efectuat din 87 probe. Conţinutul

de nitraţi a fost determinat din 42 de probe, iar nitriţii din 37 probe.

Categoriile de ADNS analizate sunt prezentate mai jos.

Toate cele 42 probe analizate din punctul de vedere al concentraţiei de nitraţi au avut

valori ale concentraţiei nitraţilor cu mult sub limita maximă admisă de 200 mg NO3/kg,

având o valoare medie de 17,48mg NO3/kg

Tipurile de alimente cu destinaţie specială analizate

în cursul anului 2014 (N = 124)

LAPTE

- Formule de început

şi de continuare

29%

Alimente pe bază de

CEREALE prelucrate pentru

sugari şi copii de

vârstă mică

55%

ALIMENTE pentru

sugari şi copii de

vârstă mică

16%

Tipurile de alimente cu destinaţie specială analizate

pentru concentraţiile de nitraţi (N = 42)

LAPTE

- Formule de

început şi de

continuare

5%

ALIMENTE pentru

sugari şi copii de

vârstă mică

19%

Alimente pe bază

de CEREALE

prelucrate pentru

sugari şi copii

de vârstă mică

76%


Concentraţiile nitriţilor au fost determinate din 37 probe, și precizăm că pentru acest analit

nu sunt fixate limite maxime admisibile în reglementările din domeniu. Valoarea medie a fost

de 1,51mg NO2/kg, cu valori cuprinse între sld – 21,10 mgNO2/kg

Toate cele 87 probe supuse analizei privind concentraţia plumbului şi cadmiului s-au situat

sub limita maxima admisibilă, ele fiind conforme (Anexa nr. I din Regulamentul nr.

1881/2006 al CE din 19 decembrie 2006), având o valoare medie de 0,0035mg/kg pentru

plumb şi 0,0033mg/kg pentru cadmiu. De menţionat că valorile determinate pentru plumb s-

au situat între sld şi 0,0143mg/kg, iar pentru cadmiu între sld. şi 0,0173mg/kg (limita de

detecţie pentru Pb este 0,00024mg/kg, iar pentru Cd este 0,000081mg/kg).


168 168

Metalele grele staniu, aluminiu şi mercur au fost determinate din 84 probe.Valoarea medie

a nivelului de staniu din cele 84 de probe analizate a fost de 0,025mg/kg, cu valori cuprinse

între sld. şi 0,78mg/kg (limita de detecţie pentru Sn este 0,2mg/kg).

Toate valorile de Sn determinate se situează cu mult sub LMA de 0,050mg/kg.

Valorile medii pe regiuni ale concentraţiilor de Snîn alimente cu destinaţie nutriţională specială (N = 84)

0,025

0,000

0,041

0,000

0,026

0,000

0,010

0,020

0,030

0,040

0,050

Muntenia Moldova Transilvania Banat TOTAL

mg/

kg


Determinarea aluminiului din cele 84 de produse încadrate în alimentele cu destinaţie

nutriţională specială (lapte, formule de început şi formule de continuare, alimente pe bază de

cereale prelucrate şi alimentele pentru sugari şi copii de vârstă mică), indică o valoare medie

a Al de 0,1528mg/kg, cu valori cuprinse între sld. şi 0,3338mg/kg (limita de detecţie pentru

Al este 0,005mg/kg).

De precizat ca in Regulamentul Nr. 1881/2006, actualizat în 2010, nu sunt prevăzute

LMA pentru Al în acest grup de alimente.

Valoarea medie a nivelului de mercur din cele 84 de probe analizate a fost de 0,0001mg/kg,

cu valori cuprinse între sld. şi 0,0029mg/kg.

Pentru acest grup de alimente nu au fost stabilite limite maxime admisibile pentru mercur.

Tendinţele de evoluţie a riscului chmic al alimentelor cu destinaţie nutriţională specială

în perioada 2012 – 2014

Analiza tendinţelor concentraţiilor de nitraţi determinaţi în intervalul 2012-2014 din

alimentele cu destinaţie nutriţională specială arată că cele mai mari niveluri medii de nitraţi s-

au înregistrat în produsele prelevate şi analizate în anul 2014, cu precizarea că toate probele au

fost conforme.


170 170

Valorile medii calculate pentru concentraţiile de Pb au fost apropiate în 2012 şi 2013 (0,0045

ppm-0,0054 ppm) și mai mici în 2014 (0,0035ppm), ele situându-se sub LMA.

Valorile medii ale concentraţiilor de Cd din alimentele cu destinaţie nutriţională specială au

înregistrat o tendință de scădere în 2013 și în 2014.


Faţă de LMA prevăzută în Regulamentul CE nr. 1881/2006 din 19 decembrie 2006 staniu a

înregistrat în probele prelevate şi analizate în 2012-2014 valori medii foarte mici.

Valorile medii ale concentraţiei de Al din probele prelevate şi analizate în 2012, 2013 sunt

foarte apropiate iar în 2014 înregistrează o tendință de creștere.

În concluzie s-au înregistrat tendințe de scădere a valorilor medii calculate pentru Pb, Cd, Sn

și Hg și tendințe de creștere a valorilor medii pentru nitrați și Al, cu precizarea că toate

probele au fost conforme.

Benz(a)pirenul.

Benz(a)pirenul face parte din clasa hidrocarburilor policiclice aromatice (PAH), contaminanti

care sunt prezenti in mediu mai ales datorita activitatilor umane (arderi, trafic auto sau

activitati industriale).

Toate probele analizate in 2014 au avut valori sub limta de detecţie a metodei, limită care a

fost stabilită la 0,3 µg/kg, și care se situeaza mult sub valoarea impusă de Regulamentul CE

nr. 1881/2006 (0,0003 mg/kg faţă de 1,0 mg/kg cât este permis).


172 172

Reziduuri de pesticide .

În cursul anului 2014 au fost analizaţi un număr de 90 de compuşi (24 pesticide

organoclorurate şi 66 pesticide organofosforice) conform tabelului de mai jos:

Tabel - Pesticide analizate în ADNS, 2014 Pesticide

organoclorurate

Pesticide organofosforice

Aldrin demeton-S-methyl sulfoxide pyridaphention

beta HCH fensulfothion quinalphos

alfa HCH fenthion simazine

gama HCH (Lindan) fonofos sulfotep

Delta HCH heptenophos temephos

Alfa chlordan isofenphos terbufos

Gama Chlordan malathion terbumeton

44 - DDD mecarbam terbuthylazine

44 - DDE metalaxy terbutryn

44 - DDT methamidophos tetrachlorvinphos

Dieldrin metribuzin thiometon

Endosulfan I mevinphos thiram

Endosulfan II molinate triadimefon

Endosulfan sulfate monocrotophos Triadimenol

Endrin myclobutanil triazophos

Endrin aldehyde naled triclorphon

Endrin ketone omethoate vamidothion

Heptaclor parathion-ethyl dicrotophos

Heptachlor epoxide parathion-methyl dimefox

methoxychlor phenthoate dimethoate

triclorbenzen phorate disulfoton

tetraclorbenzen phosalone fenitrothion

pentaclorbenzen phosmet formothion

hexaclorbenzen chinomethionat iodofenphos

pirimicarb malaoxon

pirimiphos-methyl paraoxon-ethyl

procymidone pyrazophos

profenofos Parathion

Etrimphos Trifluralin

Diazinon Chlorothalonil

Dichlorvos Ethion

Chorpyriphos Methacriphos

Chorpyriphos-methyl Bifenthrin

24 compusi 66 compusi Reziduurile de pesticide s-au analizat în Laboratorul de Igiena Mediului din cadrul CRSP Cluj.

Conţinutul de reziduuri de pesticide analizate în cele 42 probe s-au încadrat în limitele

maxime admise de legislaţia în vigoare în Romania şi Comunitatea Europeană (CMA = 0.01

mg/kg).


Concluzii

1. În cursul anului 2014, probele de ADNS au fost analizate pentru determinarea a 90

pesticide din care 24 pesticide organoclorurate și 66 pesticide organofosforice.

Ambele grupe de pesticide au fost determinate din cele 42 probe de ADNS luate în

studiu.

2. În probele de alimente pe bază de cereale prelucrate, destinate sugarilor şi copiilor de

vârstă mică (baby food), analizate în cursul anului 2014, conform metodologiei

elaborate, nu s-au detectat reziduuri de pesticide organoclorurate şi organofosforice

care să depăşească concentraţiile maxime admise, conform legislaţiei în vigoare.

3. Actualizarea bazelor de date privind această categorie de produse pentru rezultatele

obtinute în 2014 permite realizarea unei raportări unitare, către organismele

competente de la nivel naţional şi european (Ministerul Sănătății, MS; European Food

Safety Authority, EFSA).

Contaminarea bacteriana.

Alimentele cu destinaţie nutriţională specială monitorizate în anul 2014 au fost preparatele

pentru sugari, formule de început deshidratate.

Criterii microbiologice evaluate au fost criteriile de siguranţă a produselor alimentare

(conform Regulamentului (CE) nr. 2073/2005, cu modificările aduse de Regulamentul (CE) nr. 1441 din 2007): Listeria monocytogenes, Enterobacter (Cronobacter) sakazakii şi

Salmonella spp. pentru formulele de început.

În cadrul monitorizării calităţii alimentelor cu destinaţie nutriţională specială, în anul 2014,

au fost analizate bacteriologic 39 de probe de preparate pentru sugari, formule de început

deshidratate.

Evoluţia numărului de probe de ADNS - uri analizate în cadrul sintezei de în perioada 2010-

2014 este prezentată în Fig.de mai jos. Pe parcursul derulării programului de monitorizare a

ADNS-urilor, numărul de probe luate în lucru pentru contaminarea bacteriologică a urmat o

curbă descendentă ca o consecinţă a constatării că toate probele analizate au fost

corespunzătoare cu legislaţia în vigoare.


174 174

Toate probele de ADNS luate în studiu şi analizate au fost conforme pentru caracteristicile

bacteriologice prevăzute de metodologie şi de legislaţia în vigoare. Deoarece nu au fost

înregistrate probe necorespunzătoare nu a fost analizată distribuţia temporală (lunară,

trimestrială etc.) pentru ADNS-urile analizate în anul 2014.

Concluzii

1. Evaluarea din punct de vedere microbiologic a siguranţei şi a calităţii alimentelor cu

destinaţie nutriţională specială (ADNS), a demonstrat că toate probele analizate

corespund cerinţelor prevăzute de documentele normative pentru acest tip de produse.

2. Determinările efectuate au permis evidenţierea conformităţii pentru caracteristicile

bacteriologice a acestor produse alimentare cu normele şi reglementările din domeniu,

precum şi obţinerea de informaţii generale cu privire la produsele din această

categorie plasate pe piaţă.

MONITORIZAREA CALITĂȚII SUPLIMENTELOR ALIMENTARE

Gabriela Gârban – CRSP Timisoara

In anul 2014 au fost monitorizate un număr de 1617 unităţi de profil suplimente alimentare ,

după cum urmează : 38 de producţie, 1457 de distribuţie, 94 de import / depozit.

Remarcăm faptul că din totalul de 1617 unităţi identificate doar un număr de 286 au fost luate

în studiu. Numeric şi procentual, tipurile de unităţi luate în studiu s-au repartizat astfel : 19

de producţie, 236 de distribuţie, 19 de producţie (50% din unităţile de producţie

identificate); 31 de import / depozit .

În tabelul 1 se redă numărul suplimentelor alimentare catalogate la nivelul fiecărui judeţ.

Tabel 1 Suplimente alimentare catalogate la nivel de judeţ

Nr.

Crt Judetul

Nr. SA

catalog.

Nr.

Crt Judetul

Nr. SA

catalog.

1 Alba 43 22 Harghita 2

2 Arad 60 23 Hunedoara 74

3 Arges 85 24 Ialomita 2

4 Bacau 139 25 Iasi 30

5 Brasov 15 26 Ilfov 17

6 Bihor 41 27 Maramures 73

7 Bistrita- Nasaud 8 28 Mehedinti 41

8 Botosani 53 29 Mures 72

9 Braila 15 31 Neamt 102

10 Mun. Bucuresti 2 31 Olt 4

11 Buzau 7 32 Prahova 50


Nr.

Crt Judetul

Nr. SA

catalog.

Nr.

Crt Judetul

Nr. SA

catalog.

12 Calarasi 12 33 Salaj 23

13 Caras Severin 13 34 Satu Mare 34

14 Cluj 24 35 Sibiu 57

15 Constanta 32 36 Suceava 20

16 Covasna 12 37 Teleorman 23

17 Dambovita 2 38 Timis 27

18 Dolj 35 39 Tulcea 4

19 Galati 75 40 Valcea 16

20 Giurgiu 2 41 Vaslui 37

21 Gorj 38 42 Vrancea 37

Total 713 Total 745

Total ( Col 1+2 ) = 1458

Catalogarea suplimentelor alimentare pe categorii de populaţie / judeţe arată un număr de 642

( 44 % ) destinat copiilor, 363 ( 25 %) pentru sportivi şi 164 pentru gravide.

Repartizarea categoriilor de suplimentelor alimentare catalogate pe regiuni este prezentată în

tabel 2.

Tabel 2 Repartiţia suplimentelor alimentare catalogate în funcţie de categoria de

consumatori şi regiuni

Nr.

Crt

Judetul SA pt.

copii

SA pt.

gravide

SA pt.

sportivi

Alte SA Total

1 Ardeal 117 28 78 166 389

2 Banat 68 26 75 5 174

3 Moldova 231 48 107 107 493

4 Muntenia 226 62 103 11 402

Total 642 164 363 289 1458

Identificarea aditivilor alimentari din suplimentele alimentare destinate consumului de către

copii a fost făcută doar pentru 142 produse (22%) din totalul de 642 . Dintre acestea 111

suplimente alimentare au avut în compoziţie aditivi alimentari. În tabel 3 sunt redate judeţele

care au raportat date privind aditivii din suplimentele alimentare pentru copii.

Tabel 3 Date raportate cu privire la aditivii alimentari din S.A.destinate copiilor

Nr.

Crt Judetul

Nr. SA

destinate

copiilor

SA pt copii

cu aditivi

1 Arges 30 19

2 Braila 7 2

3 Mun. Bucuresti 1 1

4 Buzau 2 2

5 Calarasi 6 2

6 Constanta 8 8


176 176

Nr.

Crt Judetul

Nr. SA

destinate

copiilor

SA pt copii

cu aditivi

7 Dambovita 2 2

8 Dolj 21 19

9 Giurgiu 1 1

10 Gorj 5 5

11 Ilfov 6 0

12 Mehedinti 13 13

13 Olt 1 0

14 Prahova 23 23

15 Teleorman 8 6

15 Tulcea 4 4

17 Valcea 4 4

Total 142 111

Din 89 probe de suplimente alimentare s-a determinat concentraţia de Pb şi Cd. Se menţionează că probele de suplimente alimentare prelevate pentru determinarea

concentraţiei de Pb şi Cd din compoziţie au provenit din producţia autohtonă, din import

State membre UE precum şi din ţări terţe.

Nu s-au găsit depăşiri ale valorilor maxime admise pentru Pb şi Cd în suplimentele

alimentare analizate în anul 2014.

APELE MINERALE NATURALE ÎMBUTELIATE

Klara Jeszensky – CRSP Tg. Mureș

Monitorizarea unor factori de risc din apele minerale naturale imbuteliate privind

concentraţiile elementelor componente ale apelor minerale naturale, condiţiile de utilizare a

aerului îmbogăţit cu ozon pentru tratarea apelor minerale naturale, informaţiile privind

tratamentele apelor minerale naturale, determinarea absenţei contaminării, verificarea

caracteristicilor microbiologice ale apelor minerale naturale, are ca scop protejarea sănătăţii

publice faţă de consumul de apă minerală naturală îmbuteliata în România.

În anul 2014 s-a prelevat probe de apă din 45 de surse și 55 de sortimente apă minerală

naturală.

Conform Ordinul de Administraţie Publică nr. 108 privind aprobarea Listei apelor minerale

naturale recunoscute în România , sunt recunoscute oficial 64 de sortimente de apă minerală

naturală, îmbuteliate din 69 surse, faţă de lista din 2013, aprobată prin OAP 4/2013, în care

sunt recunoscute 61 de sortimente, îmbuteliate din 64 de surse.


1) Monitorizarea calităţii apelor minerale naturale la sursă

Din cele 69 de surse de AMN raportate 47 de surse au fost exploatate şi 22 surse nu au fost

exploatate în 2014:

- 1 sursă este desfiinţată;

- 22 surse sunt în conservare;

Din cele 47 de surse exploatate s-au recoltat probe de apă din 45 de surse şi au fost trimise

pentru analiză.

1. Parametri indicatori de puritate:

Amoniul –Valori de peste 0,5 mg/l nu s-au înregistrat la nici una din probele

recoltate;

2. Parametri indicatori de contaminare microbiologică:

Nr. total de germeni la 22oC (la 72 h): depăşiri ale limitei admise de 20

UFC/ml s-au constatat la 3 surse (6,66 %);

Număr total de germeni la 37oC (la 24 h): depăşiri ale limitei admise de 5

UFC/ml s-au observat la 3 surse (6,66 %);

Escherichia Coli: depăşiri ale limitei admise nu s-a constatat;

Bacterii coliforme: depăşiri ale limitei admise nu s-a observat;

Enterococi intestinali: depăşiri ale limitei admise nu s-a constatat;

2) Monitorizarea calităţii apelor minerale naturale în sortimente

Conform Listei din Ordinul de Administraţie Publică 108/2014 există 64 de sortimente de

AMN recunoscute, multe dintre ele cu variante carbogazificate, decarbogazificate sau plate.

Conform raportărilor primite de la DSP judeţene, în anul 2014 s-a îmbuteliat apă minerală

naturală din 47 de surse.

1. Parametri indicatori ai căror limite maxime dacă sunt depăşite, poate constitui

un factor de risc pentru sănătatea publică:

Nitraţi - depăşiri ale CMA de 50 mg/l, nu s-au constatat;

Nitriţi - depăşiri ale CMA de 0,1 mg/l nu s-au constatat;

2. Parametri indicatori de contaminare microbiologică:

Escherichia Coli şi bacterii coliforme: nu s-au constatat depăşiri ale valorilor

limită admise (Absent);

Enterococi intestinali: nu s-au constatat depăşiri ale valorilor limită admise

(Absent);

Pseudomonas aeruginosa: s-a constatat depăşiri ale valorilor limită admise

(Absent) la 1 sortiment.

3. Parametri indicatori de contaminare radiologică

Contaminarea radiologică a apelor minerale naturale îmbuteliate a fost monitorizată prin

activitatea α- şi β-globală. Valorile de referinţă de sunt de 0,1 Bq/l pentru activitatea α-

globală, respectiv 1 Bq/l pentru activitatea β-globală.

Depăşiri ale valorilor de referinţă înregistrat la activitatea α-globală la 1

sortiment (1,81 %).


178 178

Grafic . Numărul probelor analizate şi neconforme din sortimente

3) Unităţile de imbuteliere apă minerală naturală DSP judeţene au raportat existenţa a 31 de unităţi de imbuteliere de AMN situate în 17

judeţe, din care 9 unități nu au funcționat în anul 2014.

Concluzii

În urma catagrafierii şi monitorizării calităţii apelor minerale naturale îmbuteliate am ajuns la

următoarele concluzii:

– În România pe baza OAP 4/2013 sunt recunoscute 64 de sortimente de apă

minerală naturală, îmbuteliate din 71 de surse, localizate în 17 judeţe;

– În cursul anului 2014 au fost exploatate 48 de surse de apă minerală naturală,

restul fiind neexploatate sau în conservare, din care se îmbuteliază 63 variante

de sortimente;

– În cadrul sintezei au fost monitorizate 45 de surse de AMN (93,75 % din

totalul surselor exploatate în 2014) şi 55 variante de sortimente (87,30 % din

variantele de sortimentele îmbuteliate);

– Conform Metodologiei de lucru s-a prevăzut efectuarea a 5 parametri

indicatori din toate cele 45 de surse recoltate (în total 225 analize) şi 8 de

parametri din cele 55 de variante de sortimente îmbuteliate recoltate (440

analize);

– Au fost efectuate 221 de analize din surse (98,22 % din analizele prevăzute în

metodologia de lucru) şi 430 de analize din sortimente (97,72 % din analizele

prevăzute în metodologia de lucru);

– Din sursele controlate 6 analize (2,71 %) din au depăşit CMA, respectiv

limitele admise, conform HG 1020/2005;


– Parametrii indicatori la care s-au constatat valori depăşite ale valorilor admise

de lege: determinarea numărului total de germeni la 22°C (3 surse),

determinarea numărului total de germeni la 37°C (3 surse);

– Din variantele de sortimentele de AMN examinate 2 analize (0,46 %) din 430

au depăşit CMA, conform HG 1020/2005;

– Parametrii indicatori la care s-au constatat valori depăşite: determinarea

numărului de Pseudomonas aeruginosa (1 sortiment), activitatea α-globală (1

sortiment);

Monitorizarea neconformităţilor constatate în anul 2014:

Neconformităţile constatate în cursul anului 2014 au fost rezolvate, atât la surse de apă

minerală naturală, cât şi la sortimentele îmbuteliate. Producătorii de apă minerală au luat

măsurile necesare în vederea remedierii neconformităţilor, acţiuni monitorizate de DSP-urile

judeţene.

ADITIVII ALIMENTARI

Antonia Orban – CRSP Tg. Mureș

Sub coordonarea INSP, în anul 2014 s-a avut în vedere efectuarea unui control de calitate în

vederea depistării depăşirii nivelelor maxime admise sau a folosirii ilegale a grupului de

aditivi alimentari enumeraţi în procesarea următoarelor categorii de alimente:

I. Determinarea cantitativă a grupului de aditivi alimentari „E 220-228 Dioxid de sulf –

Sulfiţi” din fructe şi legume deshidratate, ierburi şi condimente.

II. a. Determinarea cantitativă a grupului de aditivi alimentari „E 251-252 Nitraţi” din

produse lactate.

II. b. Determinarea cantitativă a aditivilor alimentari: i) “E220 Dioxid de sulf liber şi

total” din vin şi băuturi alcoolice; ii) “E211 Benzoat de sodiu” din băuturi răcoritoare.

III. Determinarea cantitativă a coloranţilor sintetici din băuturi nealcoolice.

Interpretarea rezultatelor pentru aditivii alimentari s-a efectuat conform Anexei II. la

Regulamentul (UE) nr. 1129/2011 al Comisiei, Partea E (Aditivi alimentari autorizaţi şi

condiţiile de utilizare a acestora în categoriile de produse alimentare) - unde produsele

alimentare sunt enumerate pe baza categoriilor de produse alimentare prevăzute în Partea D

din prezenta anexă, iar aditivii sunt grupaţi pe baza definiţiilor prevăzute în Partea C din

prezenta anexă. În Partea A (2.2.) se specifică că aditivii nu pot fi utilizaţi decât în produsele

alimentare şi cu respectarea condiţiilor prevăzute în partea E din prezenta anexă. Evaluarea

sulfiţilor din vinuri s-a efectuat conform Regulamentului CE 606/2009 al Comisiei de

stabilire a anumitor norme de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 479/2008 al Consiliului în

privinţa categoriilor de produse viticole, a practicilor oenologice şi a restricţiilor care se

aplică acestora, Anexa IB – Limitele conţinutului de anhidridă sulfuroasă în vinuri, pct. 1

a),b).

I. Determinarea cantitativă a grupului de aditivi alimentari „E 220-228 Dioxid de sulf –

Sulfiţi” în diferite categorii alimentare intens consumat de către populaţie


180 180

Probele s-au recoltat din următoarele categorii de alimente:

04.2.1. Fructe şi legume deshidratate

12.2.1. Ierburi şi condimente

Numărul, procentajul şi categoria de alimente din care fac parte probele analizate

Nr. cat. Denumirea categoriei de alimente Nr. probe Procentaj

04.2.1. Fructe şi legume deshidratate 5 31,25 %

12.2.1. Ierburi şi condimente 11 68,75%

Total 16 100%

Prin determinarea cantitativă a grupului de aditivi alimentari E220-E228 (Dioxid de sulf –

sulfiţi) efectuate din cele 16 de probe nu au fost probe neconforme, toate valorile au fost sub

limita de detecţie.

II.a. Determinarea cantitativă a grupului de aditivi alimentari „E 251-252 Nitraţi” din

produse lactate.


01.7.2. Brânză maturată

01.7.4. Branză din zer

1.7.6. Produse de brânzeturi (prelucrate)

1.8. Analogi ai produselor lactate, inclusiv înălbitori ai băuturilor

Determinarea cantitativă a grupului de aditivi alimentari „E 251-252 Nitraţi” s-a efectuat prin

metoda SR EN ISO 14672-1.

Numărul, procentajul şi categoria de alimente din care fac parte probele analizate

Nr. cat. Denumirea categoriei de alimente Nr. probe Procentaj

01.7.2. Brânză maturată 30 85,71 %

01.7.4. Branză din zer 1 2,85%

1.7.6. Produse de brânzeturi (prelucrate) 4 11,42%

Total 35 100%

Prin determinarea cantitativă a grupului de aditivi alimentari E 251-252 - Nitraţi efectuate

din cele 35 de probe recoltate nu au fost probe neconforme, toate valorile au fost în limite

normale.

II.b. Determinarea cantitativă a aditivilor alimentari:

i) “E220 Dioxid de sulf liber şi total” din vin şi băuturi alcoolice;

ii) “E211 Benzoat de sodiu” din băuturi răcoritoare.


14.1.4. Băuturi aromatizate

14.2.2. Vin şi alte produse definite în Reg.(CE) nr. 1234/2007 şi omologii fără alcool

Numărul, procentajul şi categoria de alimente din care fac parte probele analizate Nr. cat. Denumirea categoriei de alimente Nr. probe Procentaj


17 50 %

14.2.2. Vin şi alte produse definite în Reg.(CE)

nr. 1234/2007 şi omologii fără alcool

17 50 %

Total 34 100%


III. Determinarea cantitativă a coloranţilor sintetici din băuturi nealcoolice

Probele s-au recoltat din categoria de alimente:


Aditivii alimentari urmăriţi au fost următorii coloranţi sintetici: E102 Tartrazina, E110 Sunset

yellow, E122Azorubina, E124Ponceau 4R, E129 Allura red, E131 Patent blue, E133 Albastru

brilliant. De precizat că nu s-au luat în studiu băuturile care conţin numai colorantul Caramel

(E150), deoarece acesta poate fi utilizat quantum satis în acest tip de produse.

Prin analiza cantitativă a aditivilor alimentari din produsele recolatate s-au găsit 2 probe

(3,07%) neconforme la coloranţii E110 Sunset Yellow, cu valoare de 28,26 mg/l (CMA=20

mg/l) şi E124 Ponceau 4R cu valoare de 11,5 mg/l (CMA=10 mg/l).

Situaţiile privind parametrii cu valori neconforme au fost remediate.

14.2.2. Vin şi alte produse definite în Reg.(CE) nr. 1234/2007 şi omologii fără alcool

Include băuturi alcoolice obţinute exclusiv din fermenatrea alcoolică parţială sau totală a

strugurilor proaspete tocate sau nu, sau a mustului (sucului) de struguri.

Determinarea cantitativă ai aditivilor alimentari s-a fectuat din categoriile de alimente mai sus

menţionate.

Prin analiza cantitativă a aditivilor alimentari din cele 34 produse recoltate s-au găsit 3 probe

(8,82%) neconforme: 2 probe neconforme pentru parametrul Benzoat de Na din băuturi

răcoritoare, cu valoare de şi 201,6 mg/l (CMA=150 mg/l), respectiv 1 probă pentru

parametrul SO2 total din vin, cu valoare de 217,6 mg/l (CMA=200 mg/l).

Comparând inscripţionarea etichetelor cu reţeta de fabricaţie (prin determinarea coloranţilor

utilizaţi) s-a constatat că acesta nu corespunde la 8 produse (12,3%) de la 7 producători.

Concluzii

Problemele identificate în această sinteză impun unele măsuri care se recomandă

producătorilor:

- luarea de măsuri privind autocontrolul prin examne fizico-chimice;

- etichetare, şi respectarea reţetei de fabricaţie confom normelor în vigoare.

La nivelul Ministerului Sănătăţii, pentru întărirea capacităţii de control oficial în acest

domeniu este necesară:

- introducerea controlului sistematic şi pemanent, respectiv monitorizarea aditivilor

alimentari utilizaţi în procesarea alimentelor urmărind:

bauturi cu 2 coloranti

56%

bauturi cu 1 colorant

34%

bauturi cu 3 coloranti

10%


182 182

o utilizarea aditivilor alimentari în reţeta de fabricaţie, şi etichetarea corectă a acestora,

conform normelor în vigoare;

o determinarea cantitativă a aditivilor alimentari prin analize chimice acreditate;

- creşterea treptată a numărului de aditivi alimentari monitorizaţi (inclusiv

determinarea cantitativă) prin metode acreditate.

MATERIALE CARE VIN ÎN CONTACT CU ALIMENTUL

Gabriela Cilincă- CNMRMC

Caracteristica principală a materialului ce vine în contact cu produsul alimentar, pentru

Caracteristica principală a materialului ce vine în contact cu produsul alimentar, pentru

păstrarea calităţii şi securităţii alimentului, este stabilitatea sa faţă de produsul cu care vine în

contact. Inerţia sau stabilitatea chimică se exprimă prin migrarea de componenţi din ambalaj

în produs, în cantităţi care să nu prezinte un pericol pentru sănătatea omului şi să nu cauzeze

modificări ale compoziţiei produsului sau ale proprietăţilor sale organoleptice.

În conformitate cu prevederile Regulamentului 10/2011/UE, materialele ce vin în contact cu

alimentele nu trebuie să cedeze constituenţi (= “migrare globala“) fără a depăşi o anumită

valoare.

Rezultate:

1.1. Testarea materialelor plastice flexibile ce vin în contact cu alimentele

Principalul obiectiv al programului este verificarea respectării limitelor de migrare globală

pentru materialele şi obiectele din material plastic care vin în contact cu alimentele.

Pentru anul 2014 s-au supus verificării probe de material plastic (6 probe/judet) recoltate din

depozitele unitatilor ce fabrica sau comercializeaza astfel de produse sau utilizeaza astfel de

produse pentru fabricarea produsului alimentar ambalat.

Simulanti utilizati pentru testare :

Simulant alimentar Abreviere

Etanol 10 % (v/v) Simulant alimentar A

Acid acetic 3 % (g/v) Simulant alimentar B

Etanol 20 % (v/v) Simulant alimentar C

Etanol 50 % (v/v) Simulant alimentar D1

Ulei vegetal* Simulant alimentar D2

poli(2,6-difenil-p-fenilen oxid), dimensiunea particulei 60-80

mesh, dimensiunea porilor 200 nm

Simulant alimentar E

Apa distilata


În tabelul 1 sunt prezentate valorile migrărilor globale (mg/dm2) pentru materialele flexibile

ce vin în contact direct cu produsele alimentare.

Tabel 1 Valori migrare globală (mg/dm

2) pentru materialele flexibile ce vin în contact

direct cu produsele alimentare

Nr.

Crt. Judet

Tip de

material

Nr.

probe

Migrare globala (mg/dm2)

Apa

distilata

Acid

acetic 3%

Alcool

etilic10%

1 Arges PP Flexi 1. 0.01

PP Flexi 2. 0

PP Flexi 3. 0.01

2 Bacau PE Flexi 4. 0 0.3 0

PE Flexi 5. 0.1 1.1 0.2

PP Flexi 6. 0 0.3 0.1

3 Bihor PA/PE Flexi 7. 1.32

PA/PE Flexi 8. 0.66

PE Flexi 9. 2.40

4 Bistrita PE Flexi 10. 1.18 1.36

PA Flexi 11. 1.23 1.08

5 Brasov PA Flexi 12. 1.96 5 3.87

PA Flexi 13. 2.1 4.76 4

Pa Flexi 14. 3.23 5.27 4.7

6 Cluj PP Flexi 15. 1.02 1.97

PA Flexi 16. 1.44 2.07

7 Constanta Pe flexi 17. 0,70 1,5 0,9

8 Dambovita PET Flexi 18. 0,7 2,5 1,8

PE Flexi 19. 0,53 1,3 0,6

PE Flexi 20. 0,25 1,5 1,23

9 Dolj PE Flexi 21. 2.82

PE Flexi 22. 0.69

10 Gorj PA/PE Flexi 23. 3,2 0,37 2,6

11 Harghita PE flexi 24. 1,5 2,2 2,6

PE flexi 25. 1.6 2.0

12 Ialomita Film BHB 26. 0,37 3,07 2,73

13 Iasi PE Flexi 27. 0.1 0.3 0.1

PE Flexi 28. 0.1 0.3 0.1

PE Flexi 29. 0 0.2 0

14 Mehedinti PE Flexi 30. 1.2

PP Flexi 31. 1.23

PP Flexi 32. 1.23

15 Mures PE Flexi 33. 0.0098 0.0102

PA/PE Flexi 34. 0.0064 0.0088

PE Flexi

multistrat

35. 0.011 0.24

16 Neamt PA Flexi 36. 1.2 2 1.8

PA/PE Flexi 37. 0.8 1.8 1.5

PA Flexi 38. 1.2 6.2 2.5

17 Sibiu PE 39. 3,1 1,5 2,4

Pa/PE Flexi 40. 1.6 1.4

Pa/PE Flexi 41. 1.2 1.3

18 Tulcea PP flexi 42. 0 0 0


184 184

Nr.

Crt. Judet

Tip de

material

Nr.

probe


Apa

distilata

Acid

acetic 3%

Alcool

etilic10%

19 Timis EVOH flexi 43. 0.58 0.44

EVOH flexi 44. 0.67 0.63

20 Valcea PE flexi 45. 1 0

PE flexi 46. 0.9 0

PP flexi 47. 1.25 0

21 Vrancea PE flexi 48. 0.1 0.4 0.2

PET/PA/PE

flexi

49. 0.1 1.2 0.4

Valoarea migrărilor globale de componenţi, înainte de contactul cu alimentele

folosind ca simulant apa distilata, alcool etilic 10% (A) si solutie de acid acetic 3% (B) nu

depăşeste limitele impuse de legislaţie de 10 mg/dm2.

In figura 1 este reprezentata procentual distribuţia tipurilor materialelor flexibile

utilizate pentru contactul direct cu alimentele, materiale testate in anul 2014.

Figura 1 Distribuţia procentuala a tipurilor de materiale flexibile utilizate pentru contactul direct cu

alimentele testate in anul 2014

Din totalul de 49 probe de materiale flexibile testate 44.89% au fost din polietilena, 18.36%

din polipropilena, 14.28% din poliamida, 14.28% material dublustrat poliamida/polietilena,

4.08% din EVOH, 2.04% PET/PA/PE si 2.04% BHB.

Se observa, ca materialul cel mai des testat pentru contactul cu alimentele ramane polietilena

in proportie de 44.89%, in defavoarea materialelor multistrat cu sau fara bariera functionala.

Substanţele care migrează rapid sunt substanţele cu greutate mică şi volatile. Cu toate că

interacţiunile mici pot fi acum detectate prin metode analitice sofisticate, monitorizarea

migrării este relativ uşoară si a fost realizata gravimetric.

1.2. Testarea materialelor plastice rigide ce vin în contact cu alimentele

În tabelul nr.2 sunt prezentate valorile migrărilor globale (mg/dm2) pentru materialele rigide

care vin în contact direct cu produsele alimentare.


Tabelul 2 Valori migrare globală pentru materialele rigide care vin în contact direct cu

produsele alimentare.

Nr.

Crt. Judet

Tip de

material

Nr

probe


Apa

distilata

Acid

acetic 3%

Alcool etilic

10%

1 Arad PE rigid 1 - 3,5 -

2. Arges PP Rigid 2 0

PP Rigid 3 7.5

PP Rigid 4 0.01

3. Bacau PS Rigid 5 0

PS Rigid 6 0

PS Rigid 7 0

4. Bihor PE Rigid 8 1.13

PE Rigid 9 1.84

PE Rigid 10 4.59

5. Bistrita PE Rigid 11 1.26 1.44

6. Brasov PS Rigid 12 0.66

PP Rigid 13 0.5

PP Rigid 14 0.45

7. Buzau PE Rigid 15 1.53

PET Rigid 16 2.18

PE Rigid 17 2.85

8 Cluj PE Rigid 18 7 0.83

PP Rigid 19 4.75 1.95

PP Rigid 20 3.20 2.37

9 Constanta Pet rigid 21 - 0,96 -

10 Covasna PS Rigid 22 1.00

PS Rigid 23 1.45

11 Dambovita PS Rigid 24 - 3,2 -

PS Rigid 25 - 3,4 -

PS Rigid 26 - 0,99 -

12 Dolj PE Rigid 27 1.046

PE Rigid 28 3.11

PE Rigid 29 2.39

13 Gorj PS Rigid 30 - 1,16 -

14 Iasi PP Rigid 31 0.011

PP Rigid 32 0.014

PE Rigid 33 0.013

15 Mehedinti PP Rigid 34 1.4

PS Rigid 35 1.26

PET rigid 36 1.43

16 Mures PS Rigid 37 0.0072 0.094

PS Rigid 38 0.0077 0.116

PE Rigid 39 0.0062 0.101

17 Neamt PET Rigid 40 0

PET Rigid 41 0

18 Sibiu PP Rigid 42 0.55

PS Rigid 43 0.53

PS rigid 44 0.3

19 Suceava PS Rigid 45 0.02


186 186

Nr.

Crt. Judet

Tip de

material

Nr

probe


Apa

distilata

Acid

acetic 3%

Alcool etilic

10%

PS Rigid 46 0.02

20 Teleorman PS rigid 47 2,3 5,7 3,2

21 Tulcea PS rigid 48 0

22 Timis PS rigid 49 0.07

PP rigid 50 0.083

23 Valcea PE rigid 51 0 0

PE rigid 52 0 0

PE rigid 53 0 0

24 Vrancea PS rigid 54 0

PEt rigid 55 0

PS rigid 56 0

Din tabelul nr. 2 se observa ca valoarea migrărilor globale de componenţi din plasticele care

se pot umple, folosind ca simulant apa distilata, solutie alcool etilic 10% (A), si solutie de

acid acetic 3% (B) nu depăşeste limitele impuse de legislaţie de 10 mg/dm2 .

În figura 2 este reprezentată procentual distribuţia materialelor plastice rigide utilizate la

testare pentru contactul direct cu alimentele. Din totalul de 56 probe de materiale plastice

rigide 21.42% au fost din polipropilena, 10.71% din polietilentereftalat, 39.28% din polistiren

si 28.57% din polietilena.

Figura 2 Distribuţia procentuală a tipurilor de materiale plastice care se pot umple utilizate pentru

contactul direct cu alimentele

În tabelul nr.3 sunt prezentate valorile migrărilor globale (mg/dm2) pentru materialele

flexibile sau rigide destinate contactului direct cu produsele alimentare, materiale a caror

testare nu a fost inscrisa in tabelele nr. 1 si 2 deoarece nu s-a specificat tipul de material

flexibil sau rigid sau chiar natura acestuia.


Tabel nr. 3 Valori migrare globală pentru materialele necunosctute care vin în contact

direct cu produsele alimentare si testate in anul 2014

Nr.

Crt. Judet

Tip de

material

Nr.

proba


Apa

distilata

Acid

acetic 3%

Alcool

etilic 10%

1 Arad xxxx Flexi 1. 1,4 2,1 2,7

xxxx Flexi 2 0,33 0,23 1,7

2 Bistrita xxx Flexi 3 1.18 0.98

3 Buzau xxxx Flexi 4 1.1

xxx Flexi 5 6.85

xxx Flexi 6 9.55

4 Botosani PE 7 0,50 1,5 0,6

PS 8 - 0,9 -

5 Bucuresti

PP 9 0,4 1,3 0,4

10 0,2 0,8 1,36

11 0,5 0,4 1,2

PP 12 - 0,53 -

PE 13 - 0,39 -

14 - 0,3 -

6 Calarasi BOPP 15 0,20 2,2 1,6

BOPP 16 0,6 2,7 1,8

BOPP 17 0,9 2,5 1,5

18 - 0,89 -

19 - 0,88 -

20 - 0,97 -

7 Caras

Severin

xxxxx 21 0,30 5,3 2,6

8 Dolj xxx Flexi 22 0.183

9 Hunedoara xxxx 23 0,70 0,23 1,1

xxxx 24 - 3,51 -

10 Ialomita xxx 25 0,5 1,3 0,5

PE xxxx 26 0,3 1,83 2,7

xxxxx 27 - 3,51 -

xxxx 28 - 0,23 -

11 Ilfov PP xxx 29 - 0,4 -

PP xxx 30 - 1,9 -

PP xxx 31 - 0,3 -

PP xxx 32 - 1,2 -

PE xxx 33 0,30 0,5 0,8

xxxx 34 - 2,8 1,2

12 Olt PE xxxx 35 3,4 1,8 0,8

13 Prahova PP xxxx 36 0,10 1,5 1,8

37 - 0,7 -

14 Satu Mare xxxx 38 0,30 3,1 2,6

PE xxxx 39 - 1,5 -

15 Sibiu xxx 40 0.01 0.013

16 Teleorman 41 2,2 8,2 2,8

PE xxxx 42 0,9 2,7 2,6

PE xxxxx 43 - 1,7 -

44 - 1,60 -

45 - 2,5 -


188 188

Nr.

Crt. Judet

Tip de

material

Nr.

proba


Apa

distilata

Acid

acetic 3%

Alcool

etilic 10%

46 - 0,29 -

17 Vaslui xxxx 47 0,16 1,56 0,9

xxxxx 48 - 1,5 -

În figura 3 este reprezentată procentual distribuţia materialelor plastice flexibile si rigide

utilizate la testare pentru contactul direct cu alimentele. Astfel, din totalul de 153 probe, un

procent de 32.02% materiale flexibile au fost testate, un procent de 36.6% materiale rigide au

fost testate iar procent de considerabil de 31.37% nu a a putut fi interpretat.

Figura nr. 3 Distribuţia materialelor plastice flexibile si rigide utilizate la testare pentru contactul

direct cu alimentele in anul 2014

1.3 Testarea monomerului clorura de vinil

In cursul anului 2014, au fost testate materiale din policlorura de vinil.

În tabelul 4 sunt prezentate valorile LMS (mg/kg) pentru monomerul clorura de vinil eliberat

din materialele plastice din PVC destinate contactului direct cu alimentele. Se observa ca,

valorile limitei de migrare specifica a monomerului clorura de vinil din materiale PVC se

inscriu in restrictiile impuse prin Regulamentul 10/2011/UE.

Tabel nr. 4. Valorile limitelor specifice de monomer clorura de vinil din materiale PVC Nr.

Crt.

Judet Material testat -

PVC

LMS clorura de

vinil (mg/kg)

Restrictie

1. Arad Folii nd 1 mg/kg în

produsul finit 2. Arges Folie 0

3. Brasov Folie 0

4. Dambovita Folie 0

5. Gorj Folie 0

6. Harghita Folie 0

7. Hunedoara Folie 0

8. Timis folie 0


1.4. Testarea obiectelor de ceramică ce vin în contact cu alimentele

Pentru apărarea consumatorului de substanţele nocive sănătăţii sale, obiectele de larg

consum, din ceramică, porţelan, faianţă, sticlă, metal emailat, pentru contactul direct cu

alimentele supuse testarii pentru a se vedea dacă nu elimină substanţe nocive (metale cu

potenţial toxic).

Aceste metale cu potenţial toxic pot proveni atât din materia primă, glazuri, decoraţiuni

interioare folosite cât şi din nerespectarea parametrilor procesului tehnologic. Coloranţii

ceramici, utizati în etapa de decorare, sunt obţinuţi din oxizi sau alte combinaţii ale metalelor

tranziţionale. Din categoria acestora fac parte cobaltul, cadmiu, cromul, zincul, staniul,

titanul, bariul, siliciu, bismutul, fierul, plumbul, nichelul, zincul, aurul etc.

S-au analizat acele părţi din suprafaţa obiectelor de larg consum care intră în mod cert sau

ipotetic în contact direct cu alimentele (în general suprafeţele interne ale vaselor adânci

precum şi buza vaselor de băut).

În cursul anului 2014 s-au analizat un numar de 37 probe.

În tabelul 5 sunt prezentate valorile medii ale migrărilor de plumb, cadmiu, cupru şi crom din

obiectele de ceramică (μg/l) pentru obiectele ceramica ce vin în contact direct cu alimentele.

Tabel 5 Valorile migrărilor de plumb, cadmiu, cupru şi crom din obiectele de ceramică

(μg/l) pentru obiectele ceramice ce vin în contact direct cu alimentele

Nr.

Crt. Judet Pigment la interior

Pb

(µg/l)

Cd

(µg/l)

Cu

(µg/l)

Cr

(µg/l)

1 Arges traditional 0,05 0,02 SLD 0,19

2 Arad alb 0,013 SLD

3 Bacau bej 0,05 0,04

4 Bistrita Nasaud verde 0,018 SLD SLD SLD

5 Bihor maro 0,124 SLD

6 Botosani visiniu 0,012 SLD

7 Bucuresti albastru 0,10 0,02 SLD 0,6

8 Buzau portocaliu 0,02 SLD SLD SLD

9 Braila alb 0,08 SLD SLD 0,011

10 Brasov roz 0,006 SLD

11 Calarasi portocaliu SLD SLD SLD SLD

12 Constanta alb 0,026 SLD

13 Caras Severin verde SLD 0,004

14 Cluj verde 0,04 SLD

15 Dambovita verde 0,03 0,02 SLD SLD

16 Dolj Galben portocaliu SLD 0,02 SLD SLD

17 Gorj alb 0,07 0,014

18 Harghita crem 0,3 0,003

19 Hunedoara crem 0,18 SLD SLD SLD

20 Iasi alb 0,05 SLD SLD SLD

21 Ialomita bej 0,05 SLD SLD SLD

22 Ilfov alb SLD 0,07 0,079 0,045

23 Maramures verde 0,064 SLD

24 mehedinti crem 0,026 0,01 SLD 0,020

25 Mures bleu 0,023 SLD SLD SLD

26 Neamt alb SLD 0,016


190 190

Nr.

Crt. Judet Pigment la interior

Pb

(µg/l)

Cd

(µg/l)

Cu

(µg/l)

Cr

(µg/l)

27 Olt alb SLD 0,002 SLD 0,008

28 Prahova alb 0,015 SLD

29 Salaj alb SLD SLD

30 Satu Mare traditional SLD 0,003

31 Sibiu alb 0,08 0,07 0,06 0,008

32 Teleorman alb 0,046 SLD SLD SLD

33 Timis portocaliu 0,24 SLD

34 Tulcea alb SLD 0,005

35 Valcea Galben portocaliu 0,024 SLD

36 Vaslui alb SLD 0,020

37 Vrancea traditional 56,63 SLD SLD SLD

Tabel 6 Valorile mimine si maxime ale migrarilor de plumb, cadmiu, cupru şi crom din

obiectele de ceramică pentru obiectele ceramice ce vin în contact direct cu alimentele

Metal Valoarea minima Valoarea

maxima Limita admisa

Pb (µg/l) SLD 56.63 4,0 mg/l

Cd (µg/l) SLD 0.07 0,3 mg /l

Cu (µg/l) SLD 0.079 Nu este stabilita

Cr (µg/l) SLD 0.6 Nu este stabilita

În tabelul 6 este prezentat intervalul valorilor migrărilor de de plumb, cadmiu, cupru şi crom

din obiectele de ceramică pentru obiectele ceramice ce vin în contact direct cu alimentele.

Este de menţionat că, valorile mai mari pentru cupru si cadmiu s-au obtinut la aceeasi proba

de obiect de ceramica care la interior are culoarea alba.

In ceea ce priveste distributia procentuala a culorii pigmentului de la interiorul obiectelor

ceramice – aceasta a variat dupa cum este reprezentat in figura nr. 4 de mai jos.


Figura nr.4 Distributia procentuala a culorii pigmentului de la interiorul obiectelor ceramice testate in

cursul anului 2014

Concluzii

1. Din totalul de 153 probe, un procent de 32.02% materiale flexibile au fost testate, un

procent de 36.6% materiale rigide au fost testate iar procent de considerabil de 31.37%

nu a a putut fi interpretat.

2. Din totalul de 56 probe de materiale plastice rigide 21.42% au fost din polipropilena,

10.71% din polietilentereftalat, 39.28% din polistiren si 28.57% din polietilena.

3. Din totalul de 49 probe de materiale flexibile testate 44.89% au fost din polietilena,

18.36% din polipropilena, 14.28% din poliamida, 14.28% material dublustrat

poliamida/polietilena, 4.08% din EVOH, 2.04% PET/PA/PE si 2.04% BHB.

4. Valoarea migrărilor globale de componenţi din plasticele testate, folosind ca simulant

apa distilata, solutie alcool etilic 10% (A), si solutie de acid acetic 3% (B) nu depăşeste

limitele impuse de legislaţie de 10 mg/dm2 .

5. Valorile limitei de migrare specifica a monomerului clorura de vinil din 8 probe de

materiale PVC se inscriu in restrictiile impuse prin Regulamentul 10/2011/UE

6. În cursul anului 2014, s-au analizat 37 probe de ceramica (3 obiecte au fost din ceramica

traditionala). In ceea ce priveste distributia procentuala a culorii pigmentului de la

interiorul obiectelor ceramice – aceasta a variat: 37.83% au prezentat pigment alb la

interior, 13.51% au prezentat pigment verde la interior, 8.1% au prezentat pigment crem,

portocaliu si traditional, 5.4 % au fost pigment galben portocaliu si bej iar restul in

procente de fiecare de 2.7% au fost pigment roz, visiniu, albastru, bleu si maro.

7. Conţinutul de plumb (μg/l) cedat de obiectele din ceramică ce vin în contact cu

alimentele. Plumbul cedat din obiectele de ceramică testate are valori cuprinse intre sld

si 56.63 μg/l, dar cu mult sub limita admisă de legislaţie – 4,0 mg/l.

8. Cadmiul cedat din obiectele de ceramică are valori cuprinse intre sld si 0.07 μg/l, dar cu

mult sub limita admisă de legislaţie – 0,3 mg/l. În general, valoarea cadmiului cedat de

obiectele din ceramică, este nesemnificativa, chiar sub limita de detectie.

9. Cuprul cedat din obiectele de ceramică are valori cuprinse intre sld si 0.079 μg/l.

10. Cromul cedat din obiectele de ceramică are valori cuprinse intre sld si 06 μg/l.

11. Nu se poate trage o concluzie in ceea ce priveste corelarea dintre culoarea pigmentului la

interior si valoarea metalelor, Pb, Cd, Cu si Cr, cedate in extractiile acide – obiectele

ceramice fiind stabile.


192 192

ALIMENTELE IRADIATE

Cîmpeanu Cristina – CRSP Cluj

Supravegherea comercializării pe piaţa naţională de desfacere, a produselor alimentare

(inclusiv ingredientelor) tratate cu radiaţii ionizante, în vederea respectării legislaţiei

comunitare şi naţionale din domeniu, pentru asigurarea securităţii alimentare şi protejarea

consumatorilor a avut ca obiective verificarea respectării prevederilor legale în vigoare

referitoare la etichetarea produselor alimentare supuse tratamentului cu radiaţii ionizante şi

detectarea iradierii la unele produse alimentare de pe piaţa de desfacere românească,

importate din ţări terţe.

În anul 2014, metodologia de lucru a constat din:

- supravegherea la nivel naţional a pieţei de desfacere în ce priveşte produsele

alimentare şi/sau ingredientele alimentare tratate cu radiaţii ionizante, care sunt

importate din ţări terţe (verificarea etichetării şi a documentelor însoţitoare);

- detectarea iradierii la unele produse alimentare de pe piaţa de desfacere românească,

provenite din ţări terţe.

Verificarea etichetării - Etapa a presupus verificarea, prin sondaj, a etichetelor şi a

documentelor însoţitoare la unele produse alimentare (condimente, plante aromatice uscate,

ingrediente vegetale uscate, suplimente alimentare vegetale), aflate în unităţi de desfacere

(unităţi de tip supermarket/hypermarket, magazine mici şi unităţi de desfacere a produselor

naturiste) şi unele unităţi importatoare/distribuitoare, de la nivelul fiecărui judeţ.

Detecţia iradierii: În vederea efectuării analizei de detecţie a iradierii produselor alimentare,

au fost recoltate 31 de probe (câte o probă/DSP), din care: 19 probe de plante

aromatice/condimente uscate, 5 probe de ingrediente vegetale uscate şi 7 probe de suplimente

alimentare, pulbere. Probele analizate reprezintă 73,80 % din numărul total propus pentru

anul 2014 (42 probe).


Fig. 2 Unităţi controlate şi produse alimentare verificate, pe judeţe în anul 2014

Fig. 3 Rezultatele probelor analizate


194 194

Concluzii

Controalele de verificare a etichetării, nu au evidenţiat prezenţa menţiunii privind tratamentul

cu radiaţii ionizante la niciunul dintre produsele verificate.

În urma analizei de detecţie a iradierii: - o probă a fost neconformă (iradiată) (SR EN

1788:2004) - supliment alimentar ; importatorul a retras din proprie initiativa lotul incriminat

de pe piata de desfacere, urmand ca acesta sa fie distrus;

- o probă (SR EN 13751: 2009) a avut rezultat neconcludent- piper negru măcinat;

- 29 probe au fost conforme (neiradiate).

MONITORIZAREA ALIMENTELOR CU ADAOS DE VITAMINE,

MINERALE ȘI ALTE SUBSTANȚE

Gabriela Gârban, Ioana Lupșa, Ofelia Cătănescu, Florentina Ardelean – CRSP Timișoara

Monitorizarea alimentelor cu adaos de vitamine, minerale şi alte substanţe are ca scop

obţinerea de date referitoare la : categoriile de alimente la care au fost adăugate vitamine,

minerale şi alte substanţe; cantităţile de vitamine, minerale şi alte substanţe adăugate ;

evoluţia pieţei alimentelor cu adaos de vitamine, minerale şi alte substanţe ; informaţii

privind consumul de alimente cu adaos pe categorii de vârstă; obiceiuri alimentare.

DSP-urile judeţene şi DSP-ul municipiului Bucureşti au catalogat un număr de 1933 alimente

cu adaos de vitamine, minerale şi alte substanţe.

La centralizarea datelor au fost excluse din listele primite suplimentele alimentare,

alimentele obişnuite, dublurile şi alimentele cu destinaţie nutriţională specială.

Cele 678 alimente cu adaos identificate se pot grupa în următoarele categorii : Produse pe

bază de cereale - 237 ; Băuturi energizante - 76 ; Sucuri fructe, legume, nectaruri – 178 ;

Dulciuri 55 ; Margarine – 26; Lapte şi produse lactate – 65 ; Cafea, ceai, cacao – 26;

Produse pt. diete non-standard şi alimente imitaţie - 4 ; Produse Soia – 8 ; Băuturi

carbogazoase - 3.

În tabelul 1 se prezintă nutrienţii adăugaţi la alimentele cu adaos, pe categorii.


Tabel 1. Nutrienţi adăugaţi la alimente cu adaos pe categorii

Nr.

Crt

Nutrienti

adaugati

Produse

pe bază

de

cereale

Băuturi

energizante

Sucuri

fructe,

legume,

nectaruri

Băuturi

carbogazoase Dulciuri Margarine

Lapte şi

produse

lactate

Cafea,

ceai,

cacao

Produse

pt. diete

non-

standard

şi alim.

imitaţie

Produse

SOIA Total

1 Vitamine 58 7 174 0 51 24 27 11 2 0 354

2 Vitamine +

minerale 160 3 3 0 2 0 27 8 2 4 209

3 Vitamine

+minerale+altele 2 1 0 3 0 0 1 0 0 2 9

4 Vitamine + altele 9 65 1 0 1 2 0 7 0 2 87

5 Minerale 4 0 0 0 1 0 9 0 0 0 14

6 Altele 4 0 0 0 0 0 1 0 0 0 5

Total 237 76 178 3 55 26 65 26 4 8


196 196

Prelucrarea statistică a datelor a avut în vedere construirea în funcţie de diverse criterii a

modului în care este percepută consumarea suplimentelor alimentare şi alimentelor cu adaos

de vitamine, minerale şi alte substanţe. Percepţia a fost definită prin construirea unor

persoane care reprezintă clase de consumatori. Aceste persoane înglobează în atributele care

le definesc caracteristicile clasei pe care o reprezintă. Construirea acestor persoane

reprezentative s-a făcut utilizând o tehnică de tip K-Means în care s-a utilizat o distanţă

euclidiană pentru construirea atributelor care definesc persoana în cauză.

Datele prelucrate statistic printr-un program de la Universitatea Politehnica relevă faptul că :

majoritatea persoanelor participante la studiu au o alimentaţie mixtă cu 3 mese pe zi ;

majoritatea consumă ocazional alcool ; nu cunosc exact ce sunt suplimentele alimentare ;

consumă vitamine şi minerale în caz de boală ; au auzit de alimente cu adaos de vitamine,

minerale şi alte substanţe; publicitatea are un rol însemnat în decizia de a cumpăra anumite

tipuri de alimente ; existenţa diverselor categorii de alimente nu determină schimbarea

obiceiurilor alimentare.

Concluzii

1. Pentru realizarea acestui raport anual au fost obţinute date de la toate DSP-urile.

2. Numărul şi categoria alimentelor cu adaos de vitamine, minerale şi alte substanţe este

în creştere.

3. Numărul alimentelor cu adaos de vitamine, minerale şi alte substanţe notificate în

2014 a crescut semnificativ

4. La majoritatea alimentelor au fost adăugate vitamine, urmate fiind de vitamine în

amestec cu minerale.

5. La categoria de alte substanţe adăugate se află amino acizi, diverse extracte botanice

care se regăsesc pe lista plantelor pozitive pe lista Europeană

6. Chestionarele prelucrate statistic printr-un program de la Universitatea Politehnica din

Timişoara relevă faptul că existenţa diverselor categorii de alimente nu determină

schimbarea obiceiurilor alimentare


CAPITOLUL VII

PROTEJAREA SĂNĂTĂȚII PUBLICE ȘI PREVENIREA ÎMBOLNĂVIRILOR

ASOCIATE FACTORILOR DE RISC DIN MEDIUL DE MUNCĂ

Autori:

- Dr. Adriana Todea, Dr. Felicia Popescu, Dr. Lavinia Călugăreanu, Dr. Cristina

Bunghez, Fiz. Violeta Calotă – CNMRMC: Dr. Dana Mateş; Dr. Eugenia Herlea, Dr.

Corneliu Neagu, Chim. Mihaela Negru – CRSPB, Dr. Răsvan Dănulescu, Fiz.

Cristian Goiceanu – CRSPI, Dr. Ligia M. Stoica Dr. Ovidiu Persecă -CRSPC

Colaboratori:

- Maria Voicu, Carmen Sava, Daniela Balgrădean, Mihaela Pribu, Simona Dragoiu,

Mihaela Tacu- CRSPB, Virginica Purnichi (DSP Vrancea), Leonard Neagoe (DSP

Vaslui), Gabriela Ilie (DSP Braşov), Vasilica Bufnea (DSP Galaţi);

- direcţiile de sănătate publică judeţene.

Medicina muncii (concepte şi conţinut)

Medicina muncii reprezintă disciplina medicală care studiază relaţia fiziologică şi relaţia

patologică dintre organismul uman şi muncă în vederea recomandării măsurilor care să

permită desfăşurarea activităţii profesionale în condiţii fiziologice şi igienice pentru

menţinerea capacităţii de muncă la un nivel ridicat, prevenirea bolilor profesionale şi a bolilor

legate de profesiune.

Într-o concepţie nouă, Medicina muncii reprezintă ştiinţa multidisciplinară, care studiază

efectul muncii asupra sănătăţii angajaţilor precum şi efectul sănătăţii angajaţilor asupra

aptitudinii în muncă. Are ca obiect principal prevenţia, dar a fost şi continuă să fie implicată

şi în identificarea, investigarea şi tratamentul bolilor profesionale.

Sănătatea şi securitatea în muncă este un concept modern, care reprezintă produsul valorilor

individuale şi de grup, al atitudinilor, competenţelor, comportamentelor, obiceiurilor ce

determină angajarea, stilul şi eficienţa programelor de sănătate şi securitate în muncă. O bună

cultură a sănătăţii şi securităţii muncii la nivelul unei unităţi se caracterizează prin

comunicare bazată pe încredere reciprocă, percepţie comună a importanţei sănătăţii şi a

securităţii muncii şi pe încredere în eficacitatea măsurilor de prevenţie.

Potrivit Legii nr. 319 din 14 iulie 2006 a securităţii şi sănătăţii în muncă, boala profesională

este definită ca fiind: afecţiunea care se produce ca urmare a exercitării unei meserii sau

profesii, cauzată de agenţi nocivi fizici, chimici ori biologici caracteristici locului de muncă,

precum şi de suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului, în procesul de

muncă.

Evidenţa bolilor profesionale, ca şi a bolilor multifactoriale, constituie documentaţia de bază

în evaluarea stării de sănătate a lucrătorilor în raport cu factorii de risc, precum şi în vederea

stabilirii unor măsuri eficiente de profilaxie.

CENTRUL NAȚIONAL DE MONITORIZARE A RISCURILOR DIN MEDIUL COMUNITAR 198 198

BOLILE PROFESIONALE ÎN ROMÂNIA – ASPECTE ALE

MORBIDITĂȚII PROFESIONALE

În domeniul medicinei muncii s-au urmărit şi în continuare tendinţele evolutive ale

morbidităţii profesionale exprimate sub forma incidenţei cazurilor noi de boli profesionale,

interrelaţia acestora cu expunerea la factorii de risc profesionali din mediul de muncă,

dinamica modificărilor în timp ale structurii clasice, precum şi preocupările medicilor de

medicina muncii privind depistarea acestor boli.

Schimbările ivite în tabloul patologiei specifice profesionale sunt legate de schimbările

econimice din România, de modificările apărute în profilul şi distribuţia forţei de muncă,

evoluţia şomajului, ca şi de alte aspecte specifice.

Morbiditatea profesională a cunoscut variaţii semnificative în ultimii 10 de ani conform

graficului următor:

Grafic :Evoluţia numărului de boli profesionale declarate în perioada 2005-2014

Se observă că în anul 2014 există o tendinţă de creştere a numărului de cazuri cu 10% faţă de

anul precedent.Situaţia bolilor profesionale pe entităţi morbide a avut următoarea structură:

Grafic:Repartiţia cazurilor noi de boli profesionale pe entităţi morbide în perioada ultimilor 5 ani

(2010-2014)

0

50

100

150

200

250

300

350

400

BP

sup

raso

lici

tar

e sili

coza

Bro

nsi

ta c

r.

Ast

m b

ron

sic

Bp

la

zgo

mo

t

Into

xic

atii

pr.

Azb

esto

za


Silicoza înregistrează o creştere (ca număr total de cazuri: 293) şi se situează locul întâi în

structura morbidităţii. Bolile profesionale provocate de suprasolicitarea aparatului

locomotorau scăzut numeric în comparaţie cu anul precedent, se situează pe locul al doilea cu

273 cazuri, fiind în concordanţă cu tendinţele mondiale. O creştere semnificativă

înregistrează cazurile de azbestoză (situate pe locul trei), dat fiind gravitatea acestor cazuri de

îmbolnăvire.

Analiza repartiţiei numerice a cazurilor noi pe ramuri de producţie arată că în România, în

2014, cele mai multe cazuri de îmbolnăvire au fost declarate în ramura fabricării

autovehiculelor de transport rutier, a remorcilor şi semiremorcilor, la fabricarea produselor

din minerale nemetalice, în industria metalurgică şi a extracţiei cărbunelui superior şi inferior.

Situaţia pe judeţe a bolilor profesionale arată faptul că în anul 2014, un număr de 10 judeţe

au declarat cele mai multe cazuri de boli profesionale: Buzău, Olt, Prahova, Gorj, Dolj,

Hunedoara, Mureş, Bucureşti, Argeş şi Maramureş.

Repartiţia cazurilor noi de boală profesională pe ocupaţii evidenţiază faptul că primele 5

profesii la care s-au înregistrat cele mai numeroase cazuri de boală profesională au fost

reprezentate de: lăcătuş mecanic (146 cazuri), turnător (87 de cazuri), miner (80 de cazuri),

presator metale (64 cazuri), şi sudor (47 de cazuri).

Grafic.nr. 3. Repartiţia cazurilor noi de boală profesională pe ocupaţii

Variaţiile mari numerice ale cazurilor noi de îmbolnăvire profesională declarate pot fi

explicate prin următoarele criterii obiective:

există diferenţe ale nivelului de industrializare între judeţe;

există trăsături proprii ramurii şi tipului de industrie din fiecare judeţ;

există judeţe fără medici specialişti de medicina muncii la nivel de direcţii de sănătate

publică;

în condiţiile unor schimbări rapide la nivel economic, a devenit extrem de dificilă

posibilitatea unor evidenţe corecte a angajaţilor expuşi la noxe profesionale.

020406080

100120140160

lăcătuş mecanic

turnător miner presator sudor


PREVENIREA EFECȚIUNILOR CAUZATE DE ACTIVITĂȚI CU EFORT

FIZIC MARE, TRANSPORT ȘI MANIPULARE DE GREUTĂȚI PRIN

RESPECTAREA PREVEDERILOR

LEGALE DE SĂNĂTATE ȘI SECURITATE ÎN MUNCĂ

Alte acţiuni ale specialiştilor de medicina muncii s-au axat pe supravegherea respectării

cerinţelor minime legislative privind sănătatea şi securitatea în muncă a lucrătorilor expuşi

suprasolicitării aparatului locomotor care ocupă locul II în structura morbidităţii

profesionale.

Numărul mare de afecţiuni profesionale generate de suprasolicitarea aparatului locomotor

declarate în ultimii ani a generat întrebari legate de existenţa unei corelaţii între acest

fenomen şi respectarea cerinţelor minime de securitate şi sănătate în muncă în domeniul

activităţilor ce presupun manipularea maselor şi care prezinta riscuri pentru lucrători.

Metodologia a constat în efectuarea şi distribuirea chestionarelor - anexe (completate de către

specialiştii din direcţiile de sănătate publică – Departamentul de supraveghere în sănătate

publică) în care obiectivele formulate în cerinţele legislative conţin date referitoare la:

securitatea muncii în obiectivele economice, prin răspunsuri la chestionare întocmite de

specialişti;

activitatea de supraveghere a sănătăţii lucrătorilor din unităţile studiate (chestionar);

declararea bolilor profesionale (chestionar), completat de către medicii de medicina

muncii din direcţiile de sănătate publică judeţene).

Au fost luate în studiu 431 obiective economice din 37 judeţe, numărul obiectivelor trimise

din fiecare judeţ corespunzând indicatorului de răspuns al direcţiilor de sănătate publică

judeţene fiind de 88%. Cele mai multe obiective economice chestionate au fost trimise de

Direcţia de Sănătate Publică Bihor, respectiv 39.

Chestionarele au fost analizate, s-au selectat judeţele pe regiuni, cu informaţiile respective

provenind din răspunsurile la chestionare şi s-au analizat toate regiunile: nord – vest, nord-

est, sud-est, sud-vest, centru, sud şi vest precum şi municipiul Bucureşti (folosindu-se doar

datele furnizate de studii naţionale ale morbidităţilor profesionale care ar corespunde

chestionarelor). Aceste răspunsuri la chestionare au fost introduse în Raportul final, acesta

conţinând răspunsuri provenite din 37 de direcţii de sănătate publică judeţene.


Comparaţiile inter-regionale cu situaţia pe ţară evidenţiază faptul că cele mai numeroase

obiective economice studiate s-au raportat în regiunile nord-vest, nord-est si sud respectiv

82, 68 şi 66 de obiective, care reprezintă 19% (regiunea NV), 16% (regiunea NE) si 15%

(regiunea Sud) din totalul obiectivelor studiate.

Toate societăţile comerciale luate în studiu au ca domeniu de activitate pe cel al

construcţiilor pe primul loc, iar Regiunea nord-est are cele mai multe obiective din

domeniul construcţiilor, respectiv 18% din totalul obiectivelor din domeniul constructiilor din

ţară. Evaluarea riscului în obiectivele industriale s-a realizat în proporţia cea mai mare în

regiunea vest, respectiv 95%.

Regiunile care au propus şi adoptat măsuri tehnico-organizatorice în proporţia cea mai

mare a fost Regiunea nord – vest şi anume, evitarea manipulării manuale a maselor prin

echipamente mecanice noi; tot în Regiunea nord – vest s-au luat cele mai multe măsuri de

îmbunătăţire legate de caracteristicile maselor, ale mediului de muncă şi de reducere a

efortului fizic în relaţie cu cerinţele activităţii.

În regiunile vest şi nord - vest s-a urmărit evitarea sau reducerea riscurilor, având ca

indicator evoluţia afecţiunilor dorso-lombare în proporţia cea mai mare.

Informarea lucrătorilor a fost de 100% în regiunile sud-est şi centru iar formarea lor a fost

maximă doar în regiunea sud-est.

Noxele care potenţează acţiunea nocivă a manipulării şi transportului de greutăţi asupra

sistemului osteomusculoarticular la lucrătorii expuşi sunt cele fizice şi anume: microclimatul

rece nefavorabil şi vibraţiile mecanice. Regiunile în care acestea s-au asociat în cea mai

mare parte condiţiei de muncă (93%) au fost sud-est şi nord – vest. Numărul total de

lucrători expuşi la activităţi cu suprasolicitare musculo-scheletală, aflat în atenţia serviciului

fabricare armament

incaltaminte

ceramica-sticlarie

administratie publica

invatamant-cercetare

metalurgie

arte

transport-telecomunicatii

ind.chimica

ind.textila

comert-turism

sanatate

energetica

agro-alimentar

ind.lemnului

constructii

2

3

5

6

6

10

11

11

17

19

24

25

33

47

59

153

DISTRIBUŢIA OBIECTIVELOR ECONOMICE STUDIATE ÎN PERIOADA 2011 - 2014 PE

DOMENII DE ACTIVITATE

NUMAR OBIECTIVE INDUSTRIALE


de securitate a muncii, pentru perioada 2011 – 2014, a fost cel mai mare în regiunea vest:

34.235 de angajaţi. Procentul lucrătorilor expuşi la activităţi cu efort fizic mare, transport şi

manipulare de greutăţi din totalul angajaţilor din obiectivele economice studiate asemănător

cu procentul din ţară de 30%, este în regiunile nord – est cu 28% lucrători expuşi din totalul

angajaţilor şi sud – est şi sud – vest cu 32% lucrători expuşi din totalul angajaţilor. Numărul

lucrătorilor supravegheaţi din Regiunea centru a evoluat asemănător cu numărul

lucrătorilor supravegheaţi din ţară.

Examenele medicale profilactice din regiunile sud si nord – vest au evoluat în acelaşi mod

cu cele realizate în ţară; la controalele radiologice, regiunea centru, pentru manifestările

clinice în regiunile vest, sud-vest si sud-est au avut o dinamică asemănătoare cu ţara. În ceea

ce priveşte lucrătorii care şi-au schimbat locul de muncă din cauza afecţiunilor osteo-

musculo-articulare dobândite, Regiunea vest prezintă aceeaşi situaţie ca şi cea la nivel

naţional.

Bolile profesionale înregistrate la nivelul ţării, privite din punct de vedere cantitativ, au o

tendinţă de creştere în fiecare an investigat, respectiv de la 221 boli în 2011, la 255 în 2012

si 347 în 2013. Aceeaşi tendinţă o au şi afecţiunile musculoarticulare din regiunile vest,

centru şi sud-vest. Din punct de vedere calitativ, pe domenii de activitate, locul întâi este

ocupat de cel al construcţiilor la nivelul ţării şi al regiunilor sud-est, sud-vest, nord-est,

nord-vest, centru şi sud şi tot din punct de vedere calitativ sunt privite şi ocupaţiile

lucrătorilor unde, asemănătoare cu situaţia din ţară, este regiunea sud, având primul loc

ocupat în fiecare an de meseria de lăcătuş.

Situaţia pe tipuri de afecţiuni arată că regiunile sud, nord-vest şi sud-est se aseamănă cu ţara

şi au pe primul loc discopatiile şi hernia de disc iar pe al doilea artrozele.

Principalele cauze ale afecţiunilor au fost reprezentate de manipulare, transport şi/sau purtare

de greutăţi, poziţii vicioase, ortostatismul prelungit şi miscările repetitive, aşa cum se

regăsesc la nivelul ţării şi a regiunilor sud, nord-est şi a municipiului Bucureşti.

Concluzii:

au fost luate în studiu obiective economice din 37de judeţe, totalizând un număr de

431 obiective;

majoritatea unităţilor studiate au fost din domeniul construcţiilor:153, (83 al

construcţiilor propriu-zise şi 70 al construcţiilor de maşini), respectiv 35,5% din

totalul obiectivelor studiate;

Măsurile tehnico-organizatorice cele mai numeroase au fost cele legate de folosirea

echipamentelor mecanice pentru evitarea manipulării manuale a maselor şi măsurile

legate de caracteristicile masei, ale mediului de muncă, tipul efortului fizic şi cerinţele

activităţii la 73% dintre angajaţi;

Măsurile adoptate s-au concretizat în echipamente mecanice pentru evitarea

manipulării la 70% dintre angajaţi şi măsuri legate de caracteristicile masei, ale

mediului de muncă, ale efortului fizic ţinând cont de cerinţele activităţii doar la 69%;

Informarea lucrătorilor despre riscurile existente la locurile de muncă în ceea ce

priveşte operaţiunile pe care le execută şi în care efortul fizic este mare, în care se

manipulează sau transportă greutăţi sau implică poziţii vicioase în cursul desfăşurării

lor s-a realizat în 418 cazuri, respectiv 97%;

Formarea lucrătorilor cu informaţii adecvate cu privire la modul corect de manipulare

a maselor, de reducere a riscurilor la care se expun, s-a realizat în 93% dintre

obiectivele studiate (400 obiective economice); responsabilii cu securitatea muncii


efectueaza instructaje de protecţia muncii generale şi speciale, realizate cu regularitate

(la angajare, periodice, la locul de muncă înainte de începerea activităţii) şi verificarea

cunoştiintelor prin teste.

În locurile de muncă investigate au predominat noxele fizice 82%, noxe care

potenţează efectul nociv al suprasolicitarii aparatului locomotor prin componentele

lui osteo-musculo-articulare în apariţia discopatiilor, artrozelor sau a tendinitelor şi

tenosinovitelor;

Numarul lucrătorilor care şi-au schimbat locul de muncă din cauza afecţiunilor osteo-

musculo-articulare dobândite a crescut în fiecare interval, 83% necorespunzând fizic

locului de muncă;

Din punct de vedere calitativ ocupaţia cu cel mai mare număr de boli profesionale

este aceea de lăcătuş, afecţiunile predomină la sexul masculin, la persoanele cu

studii primare şi medii, cele mai frecvente sunt discopatia şi hernia de disc şi cauza

cea mai frecventă de apariţie a acestor afecţiuni este manipularea, ridicarea şi

purtarea greutăţilor.

SUPRAVEGHEREA EXPUNERII PROFESIONALE LA AGENȚI

CANCERIGENI, MUTAGENI, AZBEST ȘI CONTROLUL MĂSURILOR

PENTRU PROTEJAREA SĂNĂTĂȚII FAȚĂ DE ACEST RISC

Ministerul Sănătăţii este autoritatea competentă în domeniul supravegherii stării de sănătate a

lucrătorilor expuşi la noxe profesionale, inclusiv agenţi cancerigeni, mutageni şi azbest

(CMA). Ministerul Sănătăţii împreună cu Ministerul Muncii elaborează periodic Raportul

către Comisia Europeană privind punerea în practica a directivelor în domeniul sănătăţii şi

securităţii în muncă.

Preocupările specialiştilor de medicina muncii au avut ca scop îmbunătăţirea supravegherii

medicale a angajaţilor expuşi la agenţi CMA profesionali la locuri de muncă care lucrează în

condiţii speciale.

S-au identificat locurile de muncă încadrate în condiţii speciale, unde există riscul expunerii

la CMA, prevăzute de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu

modificările şi completările ulterioare.

Activităţile prevazute în Anexa 2 din Legea 263/2010 au fost analizate din punct de vedere al

riscului profesional (analiza profesiogramei, analiza materiilor prime şi materialelor, analiza

procesului tehnologic) pentru a se identifica doar locurile de muncă unde exista agenţi CMA

şi risc potential pentru sănătatea lucrătorilor.

S-au elaborat chestionare pentru agenţii economici şi serviciile de medicina muncii; pentru

colectarea datelor au fost elaborate două tipuri de chestionare: unul adresat reprezentanţilor

unităţii economice – pentru colectarea datelor privind locurile de expunere – secţii, şi a

datelor calitative/cantitative despre expunere – noxă, celălalt adresat serviciului de medicina

muncii pentru colectarea datelor privind starea de sănătate a angajaţilor care lucrează în

condiţii speciale. Pentru ambele chestionare s-au elaborat seturi de instrucţiuni de completare

referitoare la: sursele de date, tipul de date, persoana care completează, circuitul formularelor,

calendarul trimiterii.


Principalele etape ale desfăşurării studiului au fost:

a. Testarea chestionarelor în faza pilot;

b. Colectarea de date prin intermediul reprezentantului direcţiei de sănătate publică,

cu ocazia vizitei la agenţii economici cu locuri de muncă în condiţii speciale;

c. Centralizarea formularelor de raportare la CRSPB în doua etape anuale

(decembrie 2013 şi decembrie 2014);

d. Analiza datelor şi întocmirea raportului final al activităţii.

Rezultate

e. Metodologia a fost aplicata în 27 de direcţii de sănătate publică judeţene, unde

există unităţi economice cu locuri de muncă încadrate în condiţii speciale datorită

riscului de expunere la CMA.

7 dintre direcţiile de sănătate publică judeţene nu au desfăşurat nicio

activitate prevăzută în metodologie: Alba, Bistriţa Năsăud, Braşov,

Bucureşti, Constanţa, Dâmboviţa şi Gorj.

f. Gradul de implementare a metodologiei în teritoriu a fost de 74%;

g. În cele 27 de judeţe, au fost identificaţi 68 agenţi economici care au primit în

anul 2005 aviz pentru locuri de muncă cu conditii speciale unde exista riscul

de expunere la agenţi CMA. Primele trei tipuri de activităţi încadrate în condiţii

speciale şi unde există risc de expunere la CMA sunt:

i. Activitatea din turnătoriile de fontă, oţel, neferoase sau materiale

refolosibile neferoase, cu producţie industrială continuă, în care se execută

şi operaţiile de dezbatere sau de curăţare a pieselor în hala de turnare (în

total 27 agenţi economici);

ii. Activitatea de sablaj uscat cu nisip, cu excepţia instalaţiilor ermetizate (în

total 15 agenţi economici);

iii. Activitatea desfăşurată de zidarii şamotori (în total 15 agenţi economici);

iv. Alte activităţi (în total 10 agenţi economici).

Cele 20 de direcţii de sănătate publică judeţene care au implementat metodologia au trimis

chestionare de colectare date la 38 de agenţi economici. Au răspuns la chestionare 29 agenţi

economici; 8 dintre aceştia au declarat ca nu mai deţin locuri de muncă încadrate în condiţii

speciale datorită desfiinţării unităţii sau a secţiei unde se aflau aceste locuri de muncă. Există

agenţi economici al caror aviz iniţial nu a mai fost reînnoit din diverse motive: desfiinţare,

reducerea activităţii, renunţare la condiţiile speciale, neîndeplinirea criteriilor de reavizare.

Rata de răspuns a unităţilor economice contactate fost de 97%.

La data eliberarii avizelor iniţiale (2004-2005) se înregistrau 3718 lucrători care lucrau în

condiţii speciale cu risc de expunere la CMA. În prezent numărul lor a scăzut la 3103.

Agenţii CMA identificaţi şi măsuraţi la locurile de muncă încadrate în condiţie specială au

fost: pulberi (silicogene, metalice), hidrocarburi aromatice policiclice, uleiuri minerale,

monomer vinil.

Examenele medicale periodice efectuate la aceşti lucrători au identificat: modificări ale

funcţiei pulmonare – disfuncţii ventilatorii restrictive, fibroze pulmonare,

silicoze/silicotuberculoze.

Între anii 2005 şi 2014 au fost declarate 98 boli profesionale la lucrătorii de la locurile de

muncă încadrate în condiţii speciale, toate legate de expunerea la pulberi cu conţinut de

bioxid de siliciu liber cristalin (silicoze, silicotuberculoze, fibroze pulmonare).


Concluzii

h. Gradul de implementare în teritoriu a fost sub cel aşteptat, deşi pentru

responsabilii din direcţiile de sănătate publică au existat atât instrucţiuni scrise cât

şi asistenţă la cerere (telefonic, E-mail);

i. Condiţiile de muncă speciale sunt menţinute la un procent de 97% din unităţile

economice ceea ce arată că înlaturarea riscului şi prevenirea expunerii nu au fost

posibile. Lucrătorii de la aceste locuri de muncă au un risc real pentru sănătate;

j. Evaluarea conditiilor de muncă nu s-a facut periodic şi nu a existat o monitorizare

anuală a nivelului de noxe;

k. Evaluarea stării de sănătate nu a fost specifică pentru noxe CMA; rapoartele

medicale au arătat că serviciul de medicina muncii nu urmăreşte în mod sistematic

starea de sănătate a muncitorilor care lucrează în condiţii speciale şi nu asociază

examenele medicale noxelor de la aceste locuri de muncă. Lucrătorii care din

diferite motive au ieşit din locurile de muncă în condiţii speciale trebuie

supravegheaţi medical în continuare, prin medicul de familie, în colaborare cu

medicul de medicina muncii;

l. Bolile profesionale declarate la aceste locuri de muncă evidenţiază efectul negativ

asupra stării de sănătate şi necesitatea măsurilor preventive eficiente.

EVALUAREA STĂRII DE SĂNĂTATE A LUCRĂTORILOR AGRICOLI

ÎN EXPUNEREA LA PESTICIDE

În agricultura românească se utilizează o gamă variată de produse chimice pentru protecţia

plantelor (insecticide, erbicide, fungicide, bactericide, acaricide, rodenticide etc.) la care este

expus un număr mare de muncitori. Specialiştii din domeniu au urmărit atât cunoaşterea

numărului de expuşi la pesticide, clasele de compuşi chimici din care fac parte substantele

active din pesticide, cât şi evaluarea expunerilor profesionale prin determinarea unor

indicatori biologici de expunere şi/sau de efect.

Obiectivele specifice s-au referit la:

1. Cunoaşterea condiţiilor de utilizare / manipulare a pesticidelor de către lucrători, precum şi

realizarea unei radiografii a stării de sănătate a celor care utilizează / manipulează pesticide

prin:

- Evaluarea gradului de preocupare a persoanelor care utilizează / manipulează

pesticide faţă de propria sănătate;

- Identificarea frecvenţei accesării de către persoanele care utilizează / manipulează

pesticide a serviciilor medicale;

- Analiza gradului de cunoaştere privind respectarea regulilor necesare pentru evitarea

erorilor sau a accidentelor de muncă.

2. Determinări de colinesteraze serice la loturi de expuşi la pesticide organofosforice şi

carbamice şi la loturi de martori atât în cadrul Laboratorului de Toxicologie şi Medicina

Muncii- CRSP Bucureşti, cât şi în cadrul Laboratoarelor de Toxicologie din DSP-urile

judeţene.

3. Determinarea altor indicatori biologici de expunere (specifici şi nespecifici) în cadrul

Laboratorului de Toxicologie şi Medicina Muncii - CRSP Bucureşti.


Metodologia lucrării

Componenta cantitativă a presupus completarea de chestionare de către persoanele care

utilizează / manipulează pesticide de la nivelul judeţului respectiv.

Construirea chestionarului a fost realizată pe baza obiectivelor şi a ipotezelor, chestionarul

cuprinzând întrebări cu răspuns deschis, ce le permit subiecţilor să îşi exprime părerile.

Chestionarul a urmărit câteva teme principale: date generale, informaţii despre starea de

sănătate, informaţii privind sursa de achiziţionare, utilizarea produselor de protecţie a

plantelor.

Cadrul de eşantionare pentru selecţia localităţilor a constat într-o listă a acestora, actualizată

şi transmisa de către DSP-uri cu informaţii referitoare la judeţ şi localitate.

Colectarea datelor la nivelul fiecărui judeţ a fost realizată şi a fost transmisă de către DSP-uri.

Pentru a asigura estimarea corectă a impactului programului, s-a încercat ca localităţile luate

în studiu să fie asemănătoare (tipuri de legume, cereale, legume şi cereale, cultivarea

suprafeţelor mici, etc.).

Rezultate cantitative:

Caracteristicile lotului studiat: în cadrul cercetării au fost intervievaţi 703 subiecţi expuşi

profesional la pesticide, 79% (552) fiind bărbaţi iar 21% (151) femei, din 27 de judeţe, vârsta

medie a respondenţilor fiind de 48 ani.

Informaţii legate de starea de sănătate: fumatul reprezintă principalul comportament cu risc

crescut de îmbolnăvire atât pe termen scurt, imediat, cat şi pe termen mediu şi lung. Bolile

cardiovasculare şi pulmonare sunt de necontestat. Din lotul studiat frecvenţa fumătorilor /

nefumătorilor este de 50%, mai mult decât la populaţia generală cu vârste de peste 15 ani la

care prevalenţa fumatului este de 27% (HFA Database).

Persoanele din lotul studiat au fost întrebate referitor la unele afecţiuni cronice de care suferă.

Datele reflectă deci acele afecţiuni, semne sau simptome cunoscute şi declarate.

Cea mai frecventă afecţiune este hipertensiunea arterială (în proportie de 27%), urmată de

probleme respiratorii 9%, cefalee 9%, diabet 8%, boli oftalmologice 6%, boli digestive 5%,

insomnii 4% respectiv altele (probleme reumatice, stomatologice, ginecologice, urologice,

etc).

Tabel: Informaţii legate de starea de sănătate Nr.

crt Judeţ

Nr

fise Vizite M F 1 2 3 4 5 6 7 8

1 Arad 30 40 39 1 9 5 - 1 1 - 13 11

2 Argeş 30 15 9 6 7 - - - 4 4 - -

3 Bacău 18 41 39 2 22 - - 2 8 2 1 6

4 Bihor 32 44 37 7 19 6 2 4 3 3 - 7

5 Bistriţa Năsăud 35 17 14 3 4 - - 1 - - - 12

6 Brăila 30 6 6 - - - - 3 - - - 3

7 Călăraşi 29 37 28 9 17 7 2 4 3 4

8 Caraş - Severin 29 47 29 18 9 8 8 7 15 - - -

9 Cluj 60 42 22 20 6 3 2 18 - 3 1 9

10 Dâmboviţa 30 13 7 6 4 - - - - 2 - 7

11 Dolj 13 8 8 - 3 2 - - - - - 3

12 Galati 29 18 18 - 8 4 4 2 - -

13 Giurgiu 6 1 1 - - - - - 1 - - -


Nr.

crt Judeţ

Nr

fise Vizite M F 1 2 3 4 5 6 7 8

14 Gorj 3 6 6 - 1 - - 1 - - - 4

15 Harghita 45 32 23 9 6 1 3 5 - 2 - 15

16 Hunedoara 33 42 38 4 19 7 2 4 3 4 3 -

17 Ialomiţa 30 21 16 5 13 - - - - 3 5 -

18 Iaşi 25 22 22 - 2 4 2 - 2 3 - 9

19 Maramureş 21 16 16 - - - 7 - 4 5 - -

20 Prahova 30 20 8 12 6 2 - - 8 - 4

21 Sibiu 7 9 9 - - - 6 - - - 3

22 Suceava 14 16 16 - 6 2 4 - 4 - -

23 Teleorman 30 13 7 6 4 - - - - 2 - 7

24 Timiş 30 28 18 10 12 6 2 - - 4 - 4

25 Tulcea 9 3 3 - 2 - - - - - - 1

26 Vâlcea 35 15 9 6 7 - - - 4 4 - -

27 Vrancea 20 23 23 - 7 2 - 5 - 3 2 4

Total 703 572 448 124 186 57 36 58 45 58 23 109

Legenda:

1- Hipertensiune arterială

2- Diabet

3- Boli digestive

4- Boli respiratorii

5- Boli oftalmologice

6- Cefalee

7- Insomnii

8- Altele (reumatism, stomatologice)

Din datele prezentate se poate observa că problemele referitoare la starea de sănătate (cum ar

fi hipertensiunea arterială) apar la o vârstă medie de 51 ani.

Informaţii privind principalele clase de compuşi cu rol de pesticide utilizate în fiecare

judeţ Nr.

crt Judeţ Clase de compuşi

1. Arad piretroizi, triazoli şi imidazoline,compuşi de aluminiu, săruri cuaternale de

amoniu, cloracetamide, compuşi ureici, neonicotinoide, morfoline

2. Argeş piretroizi, cupru şi compuşi, neonicotinoide, ftalimide, benzamidazoli

3. Bacău piretroizi, derivaţi ureici, acid 2,4D şi săruri, difenileteri, benzimidazoli, triazoli,

neonicotinoide, cloracetanilide, uree, morfoline

4. Bihor carbamaţi, piretroizi, cupru şi compuşi, ftalimide, triazoli şi imidazoline,

quinazoline, cloracetamide, derivaţi de glicină, neonicotinoide

5. Bistriţa Năsăud organofosforice, carbamaţi,tiocarbamaţi, piretroizi, triazoli, cupru şi compuşi,

ftalimide, compuşi ai aluminiului

6. Brăila derivaţi ureici, triazoli, carbamaţi, piretroizi, diamide, ftalimide

7. Călăraşi neonicotinoide, imidazoline, ftalimide, cloracetanilide, piretroizi, fenilamide

8. Caraş Severin piretroizi, organofosforice, carbamaţi, cupru şi compuşi, neonicotinoide

9. Cluj piretroizi, organofosforice, carbamaţi, cupru şi compuşi, ftalimide,

benzimidazoli, compuşi ureici, neonicotinoide,imidazoline

10. Dâmboviţa piretroizi, carbamaţi, tiocarbamaţi, organoclorurate, ftalimide

11. Dolj triazoli, piretroizi, derivaţi ureici, compuşi ai aluminiului, derivaţi ai glicinei,

imidazoline, acid benzoic, derivaţi ai acidului picolinic

12. Galati piretroizi, carbamaţi, ftalimide, triazoli, neonicotinoide, tiocarbamaţi, derivaţi

pirimidinici, organofosforice


Nr.

crt Judeţ Clase de compuşi

13. Giurgiu lipsă informaţii

14. Gorj sulfat de cupru+oxid de calciu, piretroizi, neonicotinoide , ftalimida

15. Harghita carbamaţi, neonicotinoide, derivaţi ureici, piretroizi, ftalimide, triazoli,

săruri de cupru, derivaţi ai acidului 2,4D,triazine

16. Hunedoara carbamaţi, triazoli, derivaţi ureici, organofosforice, acid 2,4D,triazine,

neonicotinoide, cupru şi compuşi, ftalimide,benzimidazoli, piretroizi

17. Ialomiţa piretroizi, derivaţi ureici, neonicotinoide, triazoli, imidazole, ftalimide,

quinazoline, ciclohexandione, carbamaţi

18. Iaşi cloracetanilide, derivaţi ureici, triketone, piretroizi, acid 2,4D, triazoli,

imidazoline, quinazoline, piridazinone

19. Maramureş neonicotinoide, ftalimide, piretroizi,derivaţi ureici,carbamaţi, triazoli,

imidazoline,acid 2,4D, săruri de Cupru, sulf

20. Prahova carbamaţi, ditiocarbamaţi, aminofosfonati, triazoli, organofosforici, derivaţi

ureici, dicarboximide, quinazoline

21. Sibiu piretroizi, carbamaţi, cupru şi compuşi, ftalimide, triazoli, quinazoline

22. Suceava neonicotinoide, derivaţi ureici, piretroizi, triazoli, tiuram, derivaţi ai acidului

2,4D, nitrili

23. Teleorman triazoli, derivaţi ureici, acid2,4D şi compuşi, piretroizi, ariloxiacizi, derivaţi

picolinici, ciclohexandione, cloracetanilide,neonicotinoide, ditiocarbamaţi

24. Timiş ftalimide, dinitroaniline, piretroizi, carbamaţi,N-arilamide

25. Tulcea piretroizi, triazoli, imidazole, neonicotinoide, quinazoline, derivaţi ureici

26. Vâlcea carbanice, piretroizi, neonicotinoide, imidazoline, derivaţi ureici, compuşi ai

cuprului, ftalimide, ariloxiacizi, benzimidazoline, triazine

27. Vrancea carbamaţi, triazoli, sulf

Din datele prezentate 83% dintre unităţi achiziţionează de la comerciant, 41% de la

producător, iar 3% de la fermier.

Majoritatea lucrătorilor utilizează echipament de protecţie, respectă instrucţiunile de

securitatea muncii.

Informaţii privind respectarea indicaţiilor dupa aplicare

Din datele analizate referitoare la respectarea regulilor şi măsurile necesare dacă au venit în

contact cu soluţia pregatită în timpul aplicării, reiese ca 75% dintre respondenţii din

eşantionul total au spus că respectă instrucţiunile producătorului privind spălarea, 64% spală

zona atinsă cu apă din abundenţă, 26% şterge zona atinsă, 42% înlătură îmbrăcămintea

contaminată şi 52% schimbă echipamentul cu altul curat.

Informaţii privind simptome avute în timpul manipularii/utilizării

Simptome Număr cazuri

oboseală exagerata 41

cefalee 61

dificultăţi în respiraţie 23

stări de vomă 10

piele iritată sau prurit 108

ameţeală 94

vedere înceţoşata 15


dureri de piept 1

dureri de stomac 4

ochi congestionaţi 83

Informaţii privind măsurile luate în urma simptomelor apărute în timpul muncii

O secţiune distinctă a cercetării a fost destinată măsurilor luate datorate simptomelor avute de

către utilizatori/manipulatori în urma aplicarii soluţiilor.

Măsuri luate Număr cazuri

sunat la urgenţă 13

anunţat centrul de informare toxicologică 1

anunţat medicul de familie 93

centrul de unde s-a achiziţionat produsul 11

tratat singur 180

altele 51

Cei mai mulţi au declarat că s-au tratat singuri, alţii au mers la medicul de familie.

Concluzii şi recomandări

Este necesară o informare privind impactul şi acţiunea substanţelor pesticide asupra sănătăţii,

evaluarea riscului pentru sănătate;

Pentru ca, în general, cunoştiinţele despre sănătate şi riscul de mediu sunt incomplete, este

necesară o comunicare mai strânsă între cei care comercializează şi cei care utilizează

substanţele pesticide, plecând de la situaţiile specifice evidenţiate cu ajutorul chestionarului

(permiterea accesului persoanelor în zona tratată, utilizarea ambalajelor, aruncarea la sistemul

de canalizare a surplusului de substanţă.)

Determinări biotoxicologice

Determinarea activităţii colinesterazei serice

Determinările de colinesteraze serice au fost efectuate în cadrul laboratoarelor de toxicologie

industrială din cadrul DSP-urilor Vrancea, Vaslui, Galaţi şi Brasov precum şi în cadrul

laboratorului de toxicologie şi medicina muncii din CRSP Bucureşti. Laboratoarele din

cadrul DSP-urilor Botoşani, Iaşi, Harghita, Satu Mare, care au menţionat că pot efectua

astfel de determinări, nu au solicitat informaţii şi nu au trimis nici date.

Principiul metodei de determinare : butiriltiocolina serică în prezenţa colinesterazei se

transformă în butirat şi tiocolina. Tiocolina reacţioneaza cu hexacianoferatul (III) de potasiu

de culoare galbenă, care este redus la hexacianoferatul (II) de potasiu, incolor. Rata acestei

conversii este măsurată printr-o reacţie cinetică la 30, 60 şi 90 de secunde.

Valori de referinţă:

4620 – 11500 U/l –bărbaţi;

3930 – 10800 U/l – femei.

Tabel: Compararea valorilor medii ale concentratiilor colinesterazelor pentru expuşi şi

martori pentru Vrancea, Vaslui şi Bucureşti se prezintă astfel:


Judeţul Lot Val. medie Deviaţia

standard Val.max. Val. min

Vrancea Expuşi 6244.4 ±1774.4 9907 3376

Martori 7147.4 ±1616.8 9626 4984

Vaslui Expuşi 6033.3 ±1640.9 9377 2829

Martori 5460.0 ±1133.7 7216 3268

Bucureşti Expuşi 6221.3 ±1469.9 9306 4205

Martori 6807.6 ±1229.0 9058 4547

Din tabel se observă că nu sunt scăderi semnificative ale valorilor concentraţiilor

colinesterazelor la loturile de muncitori expuşi, comparativ cu loturile de martori.

Luând în calcul valoarea medie a concentraţiilor colinesterazei pentru toţi expuşii (85 probe)

şi pentru toţi martorii (40 probe), compararea acestora este prezentată în tabelul următor:

Tabel: Compararea valorilor medii ale concentratiilor colinesterazei pentru expuşi şi martori Lot Val. medie Deviaţia

standard

Val. max Val. min

Expuşi 6457.0 ±1924.0 11234 2829

Martori 6393.8 ±1668.9 11439 3268

Diferentele între cele două loturi sunt mici şi nesemnificative din punct de vedere statistic

Determinarea cipermetrinului în urină

Cipermetrinul face parte din categoria piretroizilor de sinteză care nu se acumulează în

organism uman ci se metabolizează rapid şi se elimină pe cale renală (o cantitate mică

rămânând nemetabolizată). Prin hidroliza enzimatică se metabolizează în derivaţi ai

acidului carboxilic şi ai acidului fenoxibenzoic.

Cecetările efectuate de specialişti au urmărit punerea în evidenţă a prezenţei cipermetrinului

nemetabolizat în urina muncitorilor expuşi profesional la acest compus.

Principiul metodei de determinare a cipermetrinului în urină se bazează pe hidroliza

alcalină a cipermetrinului la ionul cian, care apoi reacţionează cu iodura de potasiu şi leuco

cristal violet în mediul acid. Absorbţia maxima a complexului format cu leuco cristal violet a

fost măsurată la λ 595 nm. Metoda este sensibilă (limita de detecţie este de 0.003 μg) şi nu

apar interferenţe din partea altor pesticide sau ioni. Curba de etalonare a fost stabilită în

intervalul 0.12 – 0.68 μg/ml. Probele de urină au fost deproteinizate cu acid tricloracetic 10%

înainte de determinarea prezenţei cipermetrinului.

S-au detectat concentraţii de cipermetrin în urină la un număr mic de expuşi profesional.

În literatura de specialitate, se menţioneaza faptul ca piretroizii se metabolizează rapid prin

intermediul esterazelor, iar metaboliţii formaţi se elimina renal cu un timp de înjumătăţire al

eliminării de aprox. 6 ore. În aceste condiţii este necesar ca recoltarea urinii şi determinarea

cipermetrinului să se facă cât mai repede posibil după contactul cu produsele ce conţin

piretroizi.

Determinarea tioeterilor urinari

Tioeterii urinari pot fi utilizaţi ca indicatori biotoxicologici în cazul expunerii la substanţe

electrofile sau care se metabolizează prin intermediari electrofili. În 2 studii s-au urmărit

nivelele de tioeteri urinari în experimente pe animale de laborator care au fost tratate cu

erbicide din categoria derivaţiilor ureici şi cu insecticide din categoria piretroizilor.


Valorile medii ale tioeterilor urinari exprimate în mmol/ mol creatinina sunt prezentate în

tabelul următor: Lot Valoare

medie

Deviaţia

standard

Valoare

minimă

Valoare

maximă

Expuşi 5.86 ± 2.52 2.0 11.2

Martori 4.33 ± 1.19 2.0 6.3

Din tabel se observă că valorile medii ale tioeterilor urinari sunt mai mari la loturile de

muncitori agricoli comparativ cu lotul martor , dar acestea nu diferă semnificativ statistic.

Concluzii şi recomandări

1. În ceea ce priveşte manipularea / utilizarea produselor de protecţie a plantelor de către

personalul muncitor sunt necesare următoarele:

- utilizarea numai a produselor autorizate pe teritoriul României;

- instruiri periodice organizate de CSSM-urile unitatilor pentru:

a. o informare mai bună privind acţiunea produselor de protecţia plantelor asupra sănătăţii

lucrătorilor;

b. utilizarea echipamentului de lucru adecvat modului de folosire a acestor produse;

c. cunoaşterea şi aplicarea corectă a măsurilor de prim ajutor;

d. aplicarea dispoziţiilor legale în vigoare privind examinarile medicale specifice ale

lucrătorilor expuşi.

2. În ceea ce priveşte evaluarea expunerii profesionale la produse de protecţia plantelor

prin determinarea unor indicatori de expunere / efect se pot concluziona următoarele:

- datorită varietăţii mari de clase de compuşi din care fac parte substanţele active din

pesticidele utilizate în România (a se vedea tabelul Informaţii privind principalele

clase de compuşi cu rol de pesticide utilizate în fiecare judeţ ) şi a periodelor diferite

de utilizare a acestor tipuri de produse de protectia plantelor, considerăm ca utilă în

evaluarea corectă a expunerii profesionale, din punct de vedere biotoxicologic,

determinarea indicatorilor nespecifici de efect cum ar fi colinesterazele serice, DAL-

dehidraza, tioeterii urinari, β-glucuronidaza;

- în baza analizei datelor obţinute în urmă cercetărilor efectuate de către specialiştii

noştri, recomandăm utilizarea indicatorilor biotoxicologici urinari (tioeterii) datorită

uşurintei recoltării şi determinării, precum şi a păstrării semnificaţiei un timp mai

îndelungat dupa expunere.


EXPUNEREA PROFESIONALĂ LA RADIAȚII IONIZANTE

Expunerea profesională la radiaţii ionizante reprezintă toate expunerile lucrătorilor ce apar în

cursul muncii lor, cu excepţia expunerilor excluse de Standardele de Bază de Securitate şi

expunerile din practici sau surse exceptate de Standarde.

Principalele grupe de persoane expuse profesional la radiaţii ionizante sunt:

- profesiile din domeniul medical, care însumează aproximativ 75% din persoanele

expuse profesional (medici, mai ales specialişti în radiodiagnostic, medicină

nucleară, radioterapie şi radiologie intervenţională - cardiologi, neurologi,

oftalmologi şi ortopezi, medici veterinari şi dentisti, echipele asociate ale acestora

şi alţii, implicaţi în tehnici radiologice speciale);

- muncitorii din domeniul industriei nucleare, nu numai cei din centralele nucleare

energetice ci şi cei implicaţi în activităţile legate de diferitele faze ale ciclului

combustibilului nuclear (extractia şi tratarea minereului, îmbogăţirea şi conversia

acestuia, fabricarea combustibilului nuclear, dezasamblarea instalaţiilor nucleare,

tratarea deşeurilor , transport);

- personalul din centre de cercetare ce utilizează radiaţii sau materiale radioactive;

- utilizatorii de surse de radiaţii în scopuri industriale (detecţie prin gammagrafie şi

raze X, sterilizare), precum şi în scopuri militare;

- muncitorii din mine şi din uzinele de procesare a minereului, unde sunt prezente

cantităţi semnificative de minereuri radioactive.

Enumerarea de mai sus demonstrează că personalul expus profesional la radiaţii ionizante

constituie o categorie profesională heterogenă, cu personal din variate domenii de activitate,

de la medicină până la industria nucleară, cu niveluri diferite de pregătire. Activitatea de

supraveghere a stării de sănătate a personalului expus profesional la radiaţii ionizante, este

una specifică, interdisciplinară, la interfenţa medicinei muncii şi a igienei radiaţiilor.

În Normele fundamentale de securitate radiologica (2000) se stabilesc limitele de doză în

expunerea profesională. Acestea sunt:

- limita dozei efective pentru personalul expus profesional - de 20 mSv pe an

- limite de doză echivalentă: 150 mSv pe an pentru cristalin; 500 mSv pe an pentru

piele; limita se aplică pentru valoarea medie a dozei pe 1 cm2, pe cea mai puternic

iradiată zona a pielii; 500 mSv pe an pentru extremităţile mâinilor şi picioarelor. În

conformitate cu Directiva 2013/59/EURATOM A CONSILIULUI, care se va

implementa din 2017, se modifică limita de doza echivalentă pentru cristalin, scăderea

fiind foarte mare, de la 150 mSv la 20 mSv.

Scopul studiului este de a culege date necesare pentru a avea o privire de ansamblu, la nivel

naţional a următoarelor aspecte:

I. Evidenţa personalului expus profesional la radiaţii ionizante;

II. Analiza stării de sănătate a personalului expus profesional la radiaţii ionizante;

III. Evidenţa datelor de dozimetrie individuală în cazurile de supraexpunere, anchete

şi raportări.

Studiul se bazează pe 3 categorii mari de informaţii:

I. Date privind evidenţa expuşilor profesional la radiaţii ionizante la nivelul cabinetelor

de medicina muncii abilitate de către Ministerul Sănătăţii şi la nivelul laboratoarelor

de igiena radiaţiilor ionizante din ţară;

II. Date rezultate din supravegherea dozimetrică a expuşilor profesional la radiaţii

ionizante;

III. Date privind înregistrarea situaţiilor de supraexpunrere la radiaţii ionizante

(dozimetrie, medicale). Nivelurile de investigare, stabilite în Normele fundamentale


de securitate radiologică sunt: valori lunare mai mari de 0.5 mSv (pentru dozimetrele

purtate sub şortul de plumb) trebuie investigate; valori lunare mai mari de 5 mSv la

nivelul dozimetrului exterior al şortului sau al celor de la nivelul mâinilor sau

degetelor trebuie investigate în vederea aplicării măsurilor de optimizare.

În studiul efectuat sunt urmărite o serie de variabile:

- structura populaţiei de expuşi profesional la radiaţii ionizante pe grupe de vârstă,

profesii(conform Codului Ocupaţiilor din Romania), sexe şi domeniu de activitate -

clasificarea lor pe tipuri de practici radiologice (medical şi nemedical);

- modalităţile de supraveghere a stării de sănătate a expuşilor profesional la radiaţii

ionizante;

- distribuţia în ţară a medicilor de medicina muncii abilitaţi în supravegherea stării de

sănătate a expusului profesional la radiaţii ionizante.

- datele dozimetrice înregistrate,

- datele medicale înregistrate (prin medicii de medicina munci abilitaţi şi prin

cabinetele medicale abilitate în supravegherea stării de sănătate a personalului expus

profesional la radiaţii ionizante),

- situaţiile de supraexpunere (depistarea, anchetarea, investigarea medicală şi raportarea

lor).

Datele sunt colectate de către laboratoarele teritoriale de igiena radiaţiilor şi colectivele de

medicina muncii din Directiile de Sănătate Publica judeţene şi a Municipiului Bucureşti.

În acest sens au fost distribuite şi completate tabelele întocmite de către specialişti, dupa cum

urmează:

- Evidenţa personalului expus profesional la radiaţii ionizante cuprinde: Registrul

judeţean al expuşilor profesional la radiaţii ionizante conform COR (HG nr.1352 /

23.12. 2010), privind aprobarea structurii Clasificării Ocupaţiilor din România – nivel

grupa de bază, conform Clasificării internaţionale standard a ocupaţiilor – ISCO 08,

publicată în Monitorul Oficial nr. 894 din 30 decembrie 2010);

- Evidenţa instalaţiilor radiologice pentru diverse practici (conform Normelor

CNCAN de dozimetrie individuală din 2002, anexa 13; reunirea datelor la nivel

judeţean;

- Analiza stării de sănătate a personalului expus profesional la radiaţii ionizante,

cuprinde: lista reactualizată anual a medicilor de medicina muncii abilitaţi pentru

supravegherea stării de sănătate a personalului expus profesional la radiaţii ionizante,

distribuirea pe judeţe; lista cabinetelor medicale în care se desfăşoară supravegherea

stării de sănătate a personalului expus profesional la radiaţii ionizante; date privind

bolile profesionale semnalate şi declarate; date privind bolile legate de profesiune

semnalate; date rezultate din supravegherea medicală a expuşilor profesional la

radiaţii ionizante.

- Evidenţa datelor de dozimetrie individuală, a situaţiilor de supraexpunere,

anchete şi raportări, cuprinde: evidenţa situaţiilor de supraexpunere şi raportarea lor,

anchetarea şi dispensarizarea; date privind dozele individuale înregistrate în situaţii

normale şi de supraexpunere.

Lucrarea de faţă ilustrează situaţia a datelor primite din partea Direcţiilor de Sănătate Publică

Judeţene şi a Municipiului Bucureşti.

http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Legislatie/HOTARARI-DE-GUVERN/HG1352-2010.pdf

http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Legislatie/HOTARARI-DE-GUVERN/HG1352-2010.pdf


Tabel :Repartiţia medicilor de medicina muncii abilitaţi în supravegherea medicală a

expusului profesional la radiaţii ionizante pe judeţe în 2014: Judeţul Număr

medici

Judeţul Număr

medici

Bucureşti 71 Dâmboviţa 2

Constanţa 10 Galaţi 2

Dolj 9 Mehedinţi 2

Timiş 7 Mureş 2

Bacău 7 Neamţ 2

Iaşi 7 Teleorman 2

Prahova 7 Constanţa 1

Braşov 6 Sălaj 1

Sibiu 6 Alba 1

Cluj 5 Botoşani 1

Bihor 4 Brăila 1

Argeş 3 Buzau 1

Maramures 3 Călăraşi 1

Vâlcea 3 Gorj 1

Vrancea 3 Harghita 1

Arad 2 Hunedoara 1

Caraş -

Severin

2 Satu-Mare 1

Suceava 1

Din tabelul de mai sus reiese ca distribuţia este neuniformă în ţară. Cel mai mare număr de

medici abilitaţi este în Bucureşti (71), urmat la mare distanţă de judeţul Constanţa (10),

judeţul Dolj (9) judeţele Bacău, Iaşi, Timis şi Prahova (câte 7 medici), apoi Braşov şi Sibiu

(6), Cluj (5), Bihor (4). Judeţele care nu au medici abilitaţi sunt: Bistriţa - Năsăud, Covasna,

Giurgiu, Ialomiţa, Ilfov, Tulcea şi Vaslui.

În fiecare an s-au înregistrat date parţiale din cauză că nu s-au trimis datele complete conform

metodologiei de lucru. Acest lucru a dus la o diferenţă mare de la an la an, atât în ceea ce

priveşte numărul total de expuşi profesional, cât şi a unităţilor care sunt înregistrate cu surse

de radiaţii ionizante. Unul din motivele înregistrării parţiale a datelor este reprezentat de

faptul că, la nivel naţional sunt doar 18 laboratoare de igiena radiaţiilor ionizante în cadrul

Direcţiilor de Sănătate Publică judeţene şi a municipiului Bucureşti.

În anul 2013 s-au raportat 281 de ieşiri din evidenţe, din care 40 prin pensionare, 2 prin boală,

7 prin deces şi 232 din alte motive. În anul 2014 s-au raportat 403 ieşiri din evidenţe, după

cum urmează: 114 prin pensionare, 9 prin boală, 7 prin deces şi 318 din alte motive (plecări

din ţară, transferuri, lipsă aparat, ş.a).

În anul 2014 au fost raportate 8 supraexpuneri,astfel: Bucureşti 2, Damboviţa 2, Hunedoara 4.


Concluzii

În anul 2014 s-au raportat un număr total de obiective în evidenţă laboratoarelor de igiena

radiaţiilor de 3.810 (fata de 3.799 în 2013), un număr total de expuşi profesional la radiaţii

ionizante de 16.445, din care 5.324 bărbaţi şi 6.400 femei (faţă de 15.731, cu 7.204 bărbaţi şi

8.518 femei în 2013).

Din totalul expuşilor raportaţi doar 13.254 (adică 80,5%) au fost clasificaţi pe domenii de

activitate (8.320, respectiv 63 % - în domeniul medical şi 4.934 respectiv 37 % domeniul

nemedical).

La nivel mondial profesiile medicale reprezintă 75% din expunerile profesionale. În România

există însă mulţi lucrători care lucrează în ciclul combustibilului nuclear, ceea ce modifică

structural datele statistice.

Dat fiind faptul că municipiul Bucureşti (cu 3.092 lucrători, adică aproximaiv 19% din total

expuşi), jud. Constanţa (cu 1502 lucrători, adică 9%) şi judeţul Ilfov nu au raportat distribuţia

pe sexe, apar discordanţe în calcule (lipsesc 28% din date). Din punct de vedere al repartiţiei

pe sexe, predomină sexul feminin – 6.400, respectiv 55%.

Dacă facem o apreciere a repartiţiei pe domenii, sexul feminin predomină în domeniul de

activitate medical – 5.481, respectiv 66%, spre deosebire de domeniile de activitate cu

caracter nemedical, unde reprezintă doar 33% (2.788).

Putem evidenţia judeţe care au raportat aproape complet datele solicitate, dovedind totodată

că au o evidenţă strictă atât în ceea ce priveşte unităţile care utilizează surse de radiaţii

ionizante, cât şi numărul şi repartiţia pe sexe şi domenii de activitate a expuşilor profesional

la radiaţii ionizante. Aceste judeţe sunt: Alba, Bihor, Bacău, Bistriţa Năsăud, Brăila,

Dâmboviţa, Prahova, Buzău, Dolj, Gorj, Olt, Mehedinţi, Mureş, Galaţi, Giurgiu, Maramureş,

Neamţ, Satu Mare, Sibiu, Vaslui, Vrancea.

Analiza completitudinii şi relevanţei datelor a evidenţiat:

necesitatea completării informaţiilor generale privind dimensiunile fenomenului, în

acest sens metodologia de colectare a datelor a fost reactualizată şi reorientată astfel

încât să se evite raportările duplicative şi să se furnizeze informaţii specifice privind

caracteristicile şi efectele expunerii profesionale;

necesitatea creşterii numărului de medici abilitaţi, astfel încât să se asigure acoperirea

întregii populaţii de expuşi profesional, cu precădere în judeţele în care nu se

înregistrează niciun medic abilitat;

slaba colaborare a medicilor de medicina muncii abilitaţi cu specialiştii din

laboratoarele de igiena radiaţiilor ionizante, precum şi lipsa de transmitere a

informaţiilor în ambele sensuri, mai ales în ceea ce priveşte numărul de fişe de

aptitudine încheiate, a stării de sănătate a expuşilor profesional la radiaţii ionizante pe

care îi au în evidenţe, dar şi a unităţilor avute în evidenţe;

se impune organizarea de instruiri ale personalului implicat, deoarece numărul

specialiştilor din teritoriu a scăzut.

Nu avem încă date complete cu privire la supravegherea stării de sănătate a expuşilor

profesional la radiaţii ionizante. Din datele primite reiese ca în domeniul medical sunt cele

mai multe fişe de aptitudine neîncheiate.

Considerăm foarte utilă organizarea unei sesiuni de instruire în care să fie prezentată

metodologia şi să se discute dificultăţile care apar la nivelul judeţelor. Cu această ocazie s-ar

putea stabili o relaţie de colaborare între specialiştii de medicina muncii şi cei de igiena

radiaţiilor din cadrul Direcţiilor de Sănătate Publică judeţene şi a municipiului Bucureşti. În


acelaşi timp vom face şi o informare privind cadrul legislativ prin care se impune raportarea

datelor medicale în scop de prelucrare statistica în domeniul sănătăţii publice.

Specialiştii din judeţe ar trebui sa colaboreze cu titularii de autorizaţie din teritoriu pentru a

avea toate datele necesare.

Specialiştii vor continua raportările de date din domeniul expunerii la radiaţii ionizante

conform metodologiilor existente pentru a avea o evidenţă clară la nivel naţional a numărului

de lucrători expuşi profesional la radiaţii ionizante, a numărului total de obiective şi a celor

autorizate sanitar, a distribuţiei în diferitele domenii de activitate, a surselor de radiaţii

ionizante şi tipul lor, a numărului şi distribuţiei în ţară a medicilor de medicina muncii

abilitaţi în supravegherea medicală specială, şi nu în ultimul rând al stării de sănătate la

aceasta categorie de lucrători.

Aceste date sunt necesare pentru întocmirea raportului naţional trimis UNSCEAR (United

Nations Scientific Committee on the Effects of Atomic Radiation) prin raportorii

nominalizaţi de către Ministerul Sănătăţii în februarie 2015.

EXPUNEREA PROFESIONALĂ LA CÂMPURI ELECTROMAGNETICE

Au fost colectate date privind expunerea ocupaţională la câmpuri electromagnetice în diverse

unităţi din judeţele ţării de către specialiştii din DSP-uri care au vizat unităţile în care există

expunere profesională la câmpuri electromagnetice, în vederea centralizării acestora de către

CNMRMC şi CRSP Iaşi.

Scopul obţinerii acestor informaţii a fost necesitatea alcătuirii unei baze de date care să

cuprindă unităţile în care există expunere profesională la câmpuri electromagnetice şi care să

ofere o perspectivă practică privind expunerea ocupaţională la această noxă în România.

Principalele obiective specifice ale studiului efectuat au fost următoarele:

- identificarea de unităţi în care există expunere profesională la câmpuri

electromagnetice;

- colectarea de date cu privire la tehnologiile utilizate în aceste unităţi şi la caracteristicile

expunerii electromagnetice în mediul de muncă;

- colectarea de date cu privire la expunerea profesională la câmpuri electromagnetice la

nivel naţional;

- identificarea problemelor de sănătate, de securitate în muncă, de implementare a

legislaţiei specifice de sănătate şi securitate în muncă.

Metodologia utilizată pentru atingerea obiectivelor propuse a constat din următoarele elemente:

trimiterea de fişe-chestionar către toate DSP-urile judeţene şi colectarea de date de

către acestea;

centralizarea, analiza şi trierea datelor primare colectate de DSP-uri;

elaborarea bazei de date aferente proiectului PN II;

prelucrarea şi filtrarea informaţiilor din baza de date.

Ca prim pas, s-a pornit de la catalogarea surselor de câmp existente, având în vedere tehnologiile

utilizate, precum şi parametrii electromagnetici ai surselor de câmp. Ulterior, s-au inventariat


datele din chestionare privind măsurarea sau estimarea nivelurilor de câmp prezente la locurile de

muncă şi s-a verificat încadrarea nivelurilor de câmp măsurate în valorile limită sau de referinţă

prevăzute de normele naţionale de expunere. De asemenea, s-au analizat aspectele legate de

evaluarea riscului profesional, măsurile privind diminuarea expunerii şi implementarea legislaţiei

în vigoare.

Rezultate

Pe baza datelor colectate din chestionarele completate, a fost realizată o bază de date privind

expunerea ocupaţională la câmpuri electromagnetice. Alcătuirea acesteia a urmărit realizarea unei

imagini de ansamblu privind expunerea ocupaţională la câmpuri electromagnetice în România.

Dintre cele 42 de entităţi teritoriale - municipiul Bucureşti şi 41 de judeţe - au răspuns în 2014 la

fişele chestionar municipiul Bucureşti şi 39 de judeţe. Un judeţ, Olt, nu a participat la sinteză nici

în 2013 nici în 2014, iar alt judeţ Alba, a participat în 2013 dar nu a participat la sinteză în 2014.

În unele judeţe, DSP-urile nu au personal de medicina muncii (Sălaj, Satu Mare). Majoritatea

judeţelor au raportat că nu au identificat alte unităţi cu expunere la câmpuri electromagnetice.

Unele judeţe au raportat, în mod surprinzător, că nu au unităţi cu expunere la câmpuri

electromagnetice (Ilfov).

Domenii de activitate

Numărul total de unităţi cuprinse în sinteză este de 253 în 2013 şi 49 în 2014, în total deci 302 la

nivelul întregii ţări. Au fost incluse unităţi din variate domenii de activitate precum:

- producerea, transportul şi distribuţia energiei electrice;

- transportul pe calea ferată electrificată;

- industria prelucrării metalelor;

- industria maselor plastice;

- industria electrotehnică şi electronică;

- producţia de subansamble pentru maşini şi unelte;

- industria textilă;

- domeniul medical - proceduri diagnostice şi terapeutice.

Tehnologii

Printre principalele tehnologii descrise în fişele-chestionar se regăsesc următoarele:

- sudură de joasă şi înaltă frecvenţă;

- tratamente termice cu câmp electromagnetic;

- cuptoare cu inducţie şi cu arc electric;

- linii electrice de înaltă tensiune, transformatoare de putere şi generatoare;

- electroliză;

- magnetoterapie;

- terapie prin diatermie cu unde scurte şi cu microunde;

- comunicaţii prin staţii de emisie – recepţie;

- echipamente de laborator utilizate în învăţământul tehnic superior.

În procesul de colectare a datelor de către DSP-uri, au fost incluse în primul an şi unităţi din

domenii de activitate care nu utilizează surse de câmp recunoscute ca generatoare de expunere

ocupaţională la câmpuri electromagnetice, precum administraţie, servicii, diverse agenţii, etc.

Astfel, în răspunsurile la chestionare se regăsesc şi unele tehnologii care nu sunt considerate ca

generatoare de expunere profesională semnificativă la câmpuri electromagnetice: echipamentele

IT şi aparatura de birou – copiatoare, imprimante, faxuri, etc.


Conform standardelor internaţionale şi naţionale în vigoare, aceste tipuri de surse de câmp sunt

exceptate de la efectuarea de măsurători în scopul verificării conformităţii cu normele de

expunere, fiind considerate conforme cu normele.

În anul al doilea am precizat DSP-urilor să nu mai includă unităţi care nu utilizează surse de câmp

recunoscute ca generatoare de expunere ocupaţională la câmpuri electromagnetice şi ca urmare

raportările au cuprins aproape numai unităţi care utilizează surse de câmp recunoscute ca

generatoare de expunere ocupaţională.

Din numărul total de unităţi cuprinse în sinteză pe baza raportărilor din judeţe, au fost identificate

un număr de 124 unităţi în 2013 şi 42 în 2014, în total deci 166 de unităţi cu expunere

ocupaţională la câmpuri electromagnetice la nivelul întregii ţări şi un număr de 4.908 (în 2013) şi

3.161 (în 2014)= 8.069 lucrători expuşi la variate tipuri de câmpuri electromagnetice.

Tipuri de expunere la câmp electromagnetic

Datele raportate au pus în evidenţă expunerea personalului la variate tipuri de câmp

electromagnetic:

câmpuri magnetice statice:

- echipamente IRM,

- instalaţii de electroliză industrială;

câmpuri electrice de joasă frecvenţă:

- linii electrice de înaltă şi medie tensiune pentru transportul energiei electrice;

- linii electrice de înaltă tensiune pentru transportul feroviar;

- echipamente de laborator utilizate în învăţământul tehnic superior.

câmpuri magnetice de joasă frecvenţă:

- linii de înaltă tensiune, transformatoare, generatoare;

- instalaţii de electroliză industrială;

- sudură cu arc electric, cu electrod învelit sau cu mediu de gaz protector;

- tratamente termice cu câmp magnetic de joasă frecvenţă;

- cuptoare cu inducţie sau cu arc electric;

- control nedistructiv cu câmp magnetic;

- aparate de magnetoterapie;

câmpuri electromagnetice de radiofrecvenţă

- sudură cu curenţi de înaltă frecvenţă a pieselor metalice şi din materiale

dielectrice;

- tratamente termice cu câmp magnetic de înaltă frecvenţă;

- aparate de terapie: magnetoterapie şi diatermie cu unde scurte;

- comunicaţii prin staţii de emisie – recepţie;

câmpuri de microunde

- diatermie cu microunde.

Baza de date realizată pornind de la chestionarele primite ne-a permis să inventariem unităţile cu

expunere profesională la câmpuri electromagnetice, unităţile care au efectuat măsurători de

câmpuri electromagnetice, precum şi numărul de persoane expuse ocupaţional la câmpuri

electromagnetice.

În urma prelucrării datelor, s-au obţinut următorii indicatori:

indicatori fizici:

- număr unităţi cu expunere profesională la câmpuri electromagnetice: 166.

indicatori de rezultat:

- număr de expuşi: 8069;


- număr de unităţi cu expunere care au efectuat măsurători de câmpuri electromagnetice: 50.

Concluzii

Pe baza chestionarelor şi a documentelor primite de la DSP-urile judeţene, a fost alcătuită o

bază de date care oferă o privire generală asupra expunerii ocupaţionale la câmpuri

electromagnetice.

Din datele colectate s-a constatat ca există o expunere ocupaţională la câmpuri

electromagnetice care trebuie să fie luată în considerare şi analizată. A fost identificat un număr

important de unităţi care utilizează surse de câmp cu diverse caracteristici, în funcţie de

tehnologiile utilizate. Totuşi, numărul raportat al unităţilor cu expunere notabilă la câmpuri

electromagnetice este mai mic decât cel real pentru că lipsesc unele unităţi economice mari din

domenii de vârf din industria metalurgică şi constructoare de maşini.. Este şi cazul tehnologiilor

radar care nu au fost menţionate de către puţinele unităţi aeroportuare care au răspuns la

chestionar. Un alt argument al afirmaţiei că numărul raportat al unităţilor cu expunere notabilă

este mai mic decât cel real, este faptul că destul de multe judeţe raportează foarte puţine astfel de

unităţi.

Analiza informaţiilor din baza de date evidenţiază expuneri care, în general, se situează sub

nivelurile maxime admise, aşa numitele valori de declanşare a acţiunii. Totuşi, în multe

cazuri raportate, chiar dacă a fost menţionată efectuarea de măsurători în fişele-chestionar, n-

au fost transmise buletinele de măsurători ceea ce ne-a împiedicat să evaluăm nivelul

expunerii, precum şi corectitudinea măsurării în raport cu metodologia în vigoare.

Nu au fost semnalate probleme de sănătate şi de implementare a legislaţiei în domeniu. În

ceea ce priveşte securitatea în muncă, s-au raportat diverse măsuri de protecţie, instrucţiuni

proprii şi planuri de prevenţie şi protecţie. Referitor la necesitatea unui ghid de bună practică,

doar 11 unităţi au răspuns afirmativ.

O parte dintre răspunsurile la chestionar, precum şi unele dintre documentele anexate

(rapoarte medicale, buletine de măsurători) prezintă deficienţe legate de inexistenţa unor

informaţii esenţiale pentru evaluarea expunerii profesionale sau de inexactitatea datelor

transmise. Dintre puţinele buletine de măsurători anexate, o parte dovedesc vicii de redactare

şi de conţinut care ridică semne de întrebare în privinţa respectării normelor specifice. Mai

mult, unele chestionare au fost completate fie superficial, fie parţial (s-a răspuns doar la

câteva întrebări) sau au conţinut răspunsuri contradictorii.

Datorită deficienţelor constatate la o parte dintre buletine de măsurători, considerăm utilă

republicarea şi diseminarea mai largă a variantei actualizate a Ghidului de determinări a

câmpului electromagnetic elaborat de specialiştii noştri. Diseminarea unui astfel de ghid de

măsurări către prestatorii de servicii de măsurări, cât şi către responsabilii SSM din unităţile

cu expunere la câmpuri electromagnetice, ar putea contribui semnificativ la realizarea de

măsurători corecte, coerente şi interpretabile din punct de vedere al evaluării expunerii

ocupaţionale.

Întrucât au apărut noi norme europene (Directiva 2013/35/UE a Parlamentului European şi a

Consiliului, Ghidurile/standardele ICNIRP din 2014), unele urmând a fi amendate în perioada

următoare şi întrucât trebuie să apară şi actele normative romanești care sa adopte / transpună

Directiva 2013/35/UE (data limita de aplicare a directivei fiind 1 iulie 2016), considerăm că

actualizarea ghidului nostru va trebui să cuprindă şi noile reglementări europene şi naţionale

în domeniu.


SUPRAVEGHEREA EXPUNERII LA FACTORI DE RISC OCUPAȚIONALI

A PERSONALUI MEDICO-SANITAR

Riscurile ocupaţionale prezente la personalul medico-sanitar la nivel naţional sunt

subevaluate, iar impactul expunerii asupra stării de sănătate la nivel naţional este mai puţin

cunoscut.

Este necesară actualizarea periodică a unei metodologii unitare de monitorizare atât a

riscurilor ocupaţionale, cât şi a afectării stării de sănătate in funcţie de expunerea pe categorii

de noxe şi tipuri de activitate. Măsurile de profilaxie elaborate trebuie să fie specifice

domeniului de activitate, pentru prevenirea îmbolnăvirilor profesionale şi a accidentelor de

muncă, pentru menţinerea stării de sănătate şi a capacitaţii de muncă.

Instruirea personalului medico-sanitar în vederea aplicării măsurilor de securitate şi sănătate

în muncă, a bunelor practici în domeniul specific de activitate, trebuie actualizată periodic.

Este necesară informarea angajatorilor şi a angajaţilor din domeniul medico-sanitar asupra

măsurilor legislative actuale care transpun legislaţia europeană pentru îmbunătăţirea

metodologiei de supraveghere a riscurilor ocupaţionale şi de monitorizare a stării de sănătate.

Scopul cercetărilor efectuate de către specialişti este protejarea sănătaţii şi prevenirea

îmbolnăvirilor asociate factorilor de risc ocupaţionali la personal din domeniul de activitate

medico-sanitar, având ca obiectiv general: supravegherea evaluării factorilor de risc

ocupaţionali la personalul medico- sanitar.

Obiective specifice au fost următoarele:

- monitorizarea conformităţii cu prevederile legislative privind supravegherea stării

de sănătate în relaţie cu riscurile profesionale identificate;

- monitorizarea indicatorilor de morbiditate prin îmbolnăviri profesionale;

- supravegherea implementării Directivei UE 2010/32/EU privind prevenirea

accidentelor prin expunere la produse biologice, evaluarea rezultatelor obţinute ca

urmare a aplicării acesteia;

- actualizarea metodologiei de monitorizare a factorilor de risc profesionali şi a

stării de sănătate conform legislaţiei naţionale şi comunitare la personalul medico-

sanitar pentru implementarea măsurilor de prevenire a îmbolnăvirilor profesionale

şi a accidentelor prin expunere la produse biologice.

Datele au fost colectate cu ajutorul specialiştilor direcţiilor de Sănătate Publică judeţene, şi

din unităţi medicale mari şi au cuprins:

- personal medico-sanitar expus din teritoriul arondat pe categorii profesionale şi

factori de risc;

- rezultatele evaluării riscurilor profesionale de la locurile de muncă pentru unitaţile

medico-sanitare din teritoriu;

- conformitatea efectuării examinărilor obligatorii prevăzute de HG 355/2007 în

cadrul examenului medical la angajare şi a controlului medical periodic la

personalul medico-sanitar şi a rezultatelor acestor examinări;

- incidenţa bolilor profesionale la personalul medico-sanitar declarate în anii 2010-

2013;

- accidentele prin expunere la produse biologice declarate în anii 2010-2013;

- măsurile de implementare a Directivei UE 2010/32/UE privind prevenirea

accidentelor prin expunere la produse biologice;


- acţiuni şi măsuri de preventie pentru respectarea legislaţiei privind securitatea şi

sănătatea în muncă în unităţile medico-sanitare din teritoriul arondat.

Au fost efectuate determinări de noxe la locurile de muncă unde fişele de risc şi/sau

evaluările de risc au menţionat anterior neconformităţi.

Tabel: Valori (mg/m3aer) ale compuşilor organici volatili, determinate în laboratoare de

analize medicale.

Locul

determinării

Acetona Metil

etil

cetona

Etanol n-

Butanol

Acetat

de etil

Acetat

de n-

butil

Benzen Toluen Xilen Metanol

Spital-

laborator de

histologie

sld sld 56 sld sld sld sld sld sld 3.29

Spital –

laborator de

biochimie

60.4 2.04 24.7 sld 5.78 16.3 sld 218.7 0.58 sld

Spital -

laborator

hematologie

17.5 sld sld sld sld 3.97 sld 46 sld sld

Spital -

prosectura

45.7 - 389 - - - - sld 37.99 -

Spit. med.

legală

71.92 - - - - - 64.48 53.74 -

Valoare

limită

(mg/m3aer)

1210 300 9500 200 500 950 3.25 384 442 260

Valorile limită admise nu au fost depăşite pentru nici-o noxă chimică.

Există expunere la câmp electromagnetic obiectivizată prin determinările efectuate în secţiile

de fizioterapie şi la echipajele serviciilor de ambulanţă utilizatoare de emiţători radio.

Concluzii:

pentru domeniul de activitate medico-sanitar, agentul biologic continuă să fie

principala noxă care trebuie vizată de măsurile de prevenire, programele de

informare şi instruire, măsurile tehnice, organizatorice.

agenţii chimici, în principal datorită modificării procedurilor din laboratoare,

automatizare, dar şi mijloacelor de protecţie, nu înregistrază depăşiri ale valorilor

limită admise decât accidental, dar având în vedere că unele substanţe utilizate în

acest domeniu sunt clasificate ca agenţi cancerigeni, valorile în mediul de muncă

trebuie monitorizate permanent;

agentul chimic care reprezintă o problemă, prin depăşirile sistematice ale valorilor

limită admise, este formaldehida, utilizată în toate laboratoarele de medicină

legală, anatomie patologică, prosectură. Dat fiind că până în prezent nu a putut fi

înlocuită cu altă substanţă, reducerea expunerii ocupaţionale trebuie să fie o

prioritate a angajatorului şi poate fi realizată prin mijloace tehnice corespunzătoare.

dacă la secţiile de fizioterapie expunerea la câmp electromagnetic a putut fi redusă

prin mijloace tehnice (cabine), la echipajele operative din teren ale serviciilor de

ambulanţă se poate numai diminua durata de expunere prin limitarea utilizării

emiţătorilor radio;

evaluarea riscurilor nu este făcută la toate unităţile sanitare;

există încă unităţi care nu au sevicii de epidemiologie;


monitorizarea noxelor nu se efectuează sistematic deşi acestea sunt menţionate la

condiţia de muncă, sau unitatea are în evidenţă locuri de muncă cu condiţii

vătămătoare ;

examinările medicale obligatorii, controlul medical periodic, nu sunt efectuate

complet la unele unităţi sanitare, sau sunt efectuate fără a ţine cont de expunerea

ocupaţională;

există o bună evidenţă a accidentelor prin expunere la sânge şi urmărirea post

expunere.

INSTITUTUL NAŢIONAL DE SĂNĂTATE PUBLICĂ · CALITATEA APEI DISTRIBUITE ÎN SISTEM CENTRALIZAT...

Documents

Transcript of INSTITUTUL NAŢIONAL DE SĂNĂTATE PUBLICĂ · CALITATEA APEI DISTRIBUITE ÎN SISTEM CENTRALIZAT...