UNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” DIN BRAŞOV

FACULTATEA DE ALIMENTAŢIE ŞI TURISM

INSTALAŢII ŞI ECHIPAMENTE FRIGORIFICE

-VITRINA FRIGORIFICĂ-

Autor: Stud. EPURE Ștefania-Mihaela

Specializarea: IMIT

Grupa: 16202

Cond. Șt. dr. ing. ENE Tudor Adrian

-2012-

INSTALAŢII ŞI ECHIPAMENTE FRIGORIFICE

-VITRINA FRIGORIFICĂ-

1

Cuprins:

1. Capitolul 1 – Introducere……………………………………………………….31.1 – Scurt istoric……………………………………………………………………….31.2 – Importanţa refrigerării…………………………………………………………..4

2. Capitolul 2 – Studiul soluţiilor existente........................................................52.1- Tejghelele frigorifice (vitrine frigorifice orizontale)…………………………….52.2- Rafturi frigorifice (vitrine frigorifice verticale)…………………………………52.3- Vitrine frigorifice combinate……………………………………………………..62.4- Vitrine frigorifice pentru cofetărie……………………………………………….7

3. Capitolul 3 – Alegerea soluţiei constructive........................................................83.1- Prezetare generală...................................................................................................83.2- Date tehnice..............................................................................................................9

4. Capitolul 4 – Calculul şi proiectarea propriu – zisă......................................114.1- Calcul de material..................................................................................................114.2- Calcul de forţă de muncă.....................................................................................18

5. Capitolul 5–Funcţionarea, exploatarea, întrţinerea şi repararea instalaţiei.195.1 – Funcţionarea.........................................................................................................195.2 – Exploatarea...........................................................................................................225.3 – Întreţinerea...........................................................................................................225.4 - Repararea.............................................................................................................22

6. Capitolul 6 – Standarde şi legislaţie...................................................................237. Capitolul 7 – Calculul economic........................................................................358. Capitolul 8 – Concluzii.......................................................................................369. Capitolul 9 – Bibliografie....................................................................................37

2

1. INTRODUCERE

1.1 Scurt istoric

În istoria frigului artificial, anul 1755- când William Cullen a realizat un aparat de produs gheaţă artificială prin evaporarea apei la presiune scăzută- poate fi considerat ca anul de naştere al frigului artificial. Fără a intra în detalii, este util de arătat principalele etape în evoluţia frigului artificial, în cele peste 2 secole cât au trecut de la începuturile lui. Acestea pot fi sintetizate astfel:Cercetările sistematice asupra lichefierii gazelor, datorate lui M. Faraday, începând cu anul 1823,ca şi cercetările de de termodinamică care încep în anul 1824 prin activitatea lui S. Carnot şi se extind între anii 1842-1852, au fost hotărâtoare în realizarea primelor utilaje frigorifice.Inventarea în anul 1834 a maşinii frigorifice cu compresie-de vaporizare de vapori lichefiabili-de către J. Perkins şi pusă la punct de J. Harrison, în 1856, este consecinţa directă a cercetărilor menţionate anterior precum şi realizării pompei de vid de către Guericke în anul 1672.Inventarea maşinii frigorifice prin absorţie, de către Ferdinand Carre în anul 1859, care cunoaşte curând o dezvoltare industrială, ca şi inventarea maşinii frigorifice cu compresie şi destindere de aer, de catr Kirk în anul 1862, reprezintă două etape importante în evoluţia frigului artificial.Inventarea maşinii de fabricat gheaţă prin vaporizarea apei în vid, care intra în practica comercială în anul 1866 cu aparatul lui Edmond Carre-fratele lui Ferdinand- poate fi considerată ca un punct de plecare pentru o altă etapă în producerea frigului artificial. Spre deosebire de maşina lui Cullen din anul 1755,care funcţiona cu o pompă de vid, aparatul lui E. Carre funcţiona şi cu absorbţia vaporilor de apă de către acidul sulfuric, aflat într-un recipient anume.

Cercetările de termodinamică iniţiate de S. Carnot din anul 1824, care sunt aprofundate de C.Linde începând din anul 1870, ca şi studiul asupra fluidelor frigorigene dau un nou avânt realizărilor în producerea frigului artificial.

În anul 1876, francezul Charles Tellier instalează un agregat frigorific cu compresie pe un vapor, utilizând eter metilic, cu care a făcut primele transporturi de carne între Argentina şi Franţa. Intrarea în acţiune a altor fluide frigorifice-in locul eterului etilic şi metilic, fluide cu pericol de explozie- ca dioxidul de carbon, dioxidulde sulf şi amoniacul, hotărăsc apariţia primului compresor cu amoniac realizat în anul 1876; este momentul din care începe să se dezvolte cu prioritate maşinile cu compresie de vapori lichefiabili, în special cu amoniac.

După anul 1900, maşinile frigorifice sunt produse la scară industrială, iar frigul artificial se extinde practic în toate sectoarele vieţii economice. Ca urmare, în anul 1929, americanul Clarence Birdseye a înregistrat brevetul pentru congelarea produselor alimentare şi aproape concomitent au apărut frigiderele gospodăreşti.

După primul război mandial se dezvoltă în mod rapid folosirea frigului în industria alimentară; apare industria produselor congelate,depozitele de păstrare frigorifică şi se fac cercetări pentru păstrarea în atmosferă controlată şi cercetări pentru liofilizarea unor alimente, aceasta limitată însă din cauza costurilor ridicate.După aldoilea război mondial se dezvoltă industria frigorifică atât în sfera productiei-instalatii de congelare, refrigerare şi depozitare-cat şi în sfera desfacerii (vehicule frigorifice, vitrine frigorifice, refrigeratoare şi congelatoare casnice).

După cum se poate constata,industria frigului deabia a depăşit 100 de ani de la apariţie, iar cea a congelării alimentelor a ajuns la jumătate de secol. Cu toate acestea, într-o perioadă atât de scurtă,progresele sunt spectaculoase. Producţia de consum de alimente congelate în crescut neîncetat în anii de după război, astăzi, în multă ţări, alimentele congelate intrând curent în alcătuirea meniurilor zilnice.

3

1.2 Importanţa refrigerării

Refrigerarea constă în răcirea produselor alimentare până la temperaturi apropiate de punctual de congelare, ceea ce înseamnă o răcire fără formare de gheaţă în produs.

În cele mai multe cazuri, refrigerarea este folosită în scopul conservării produselor, dar poate fi utilizată şi în scopul asigurării condiţiilor optime de desfăşurare a unor procese biochimice necesare fabricării unor produse alimentare (unele lactate, unele preparate din carne s.a) sau a unor procese fizico-chimice necesare în anumite faze ale unor tehnologii alimentare.

În cazul produselor alimentare în care nu au loc procese metabolice, conservarea prin refrigerare se realizează în special prin acţiunea temperaturilor scăzute asupra microorganismelor, respectiv prin frânarea sau anularea activităţii acestora.

Dacă produsele alimentare prezintă procese metabolice (legume, fructe, ouă) conservarea prin refrigerare se realizează prin acţiunea temperaturilor scăzute asupra proceselor metabolice, respective micşorarea vitezelor de reacţie şi a activităţii enzimelor endogene.

Un process tehnologic de refrigerare poate cuprinde, într-o accepţiune mai largă, următoarele faze: tratamentul sau tratamentele preliminare, refrigerarea propriu-zisă, depozitarea în stare refrigerate, încălzirea superficială în vederea evitării condensării vaporilor din apă, din aer, pe produse la scoaterea din depozit, trasportul. În funcţie de natura produsului, a procedeului de refrigerare şi a destinaţiei produselor, una sau mai multe dintre fazele de mai sus pot să lipsească.

Tratamentele preliminare refrigerării diferă în funcţie de natura produsului şi pot consta în sortare, spălare, calibrare, tăiere, afumare, dezinfectare, sterilizare, ambalare s.a.

Dată fiind marea varietate şi specificitate a tratamentelor preliminare în funcţie de natura produsului respectiv, acestea vor fi tratate pentru fiecare caz în parte în cadrul tehnologiilor specific. Trebuie făcută însă remarcă cu valabilitatea generală, că realizarea întocmai a  tratamentelor preliminare are o deosebită importanţă asupra întregului proces de refrigerare, influenţând în final atât calitatea produselor refrigerate cât şi mărimea duratei acceptabile de păstrare.

Vitrinele frigorifice se folosesc în special în instituţiile ce comercializează produse alimentare cum ar fi magazinele de diferite tipuri şi mărimi, supermarket-uri, hypermarket-uri, depozite en-detail ş.a. Acestea sunt extrem de importante pentru păstrarea produselor alimentare diverse în condiţii de refrigerare pentru comercializarea ulterioară a acestora.

4

2. STUDIUL SOLUŢIILOR EXISTENTE

Vitrine frigorifice

În general, vitrinele frigorifice sunt destinate expunerii produselor ce trebuie păstrate la temperaturi scăzute în vederea vânzării, dar și stocării unor cantități mici de produse pe termen scurt. În funcție de natura aplicației și de condițiile specifice de exploatare, vitrinele frigorifice pot avea instalaţie frigorifică proprie, sau pot fi conectate la o instalaţie frigorifică.  Vitrinele frigorifice au o structură auto-portantă din poliuretan injectat în cochilie de tablă. Această metodă de construcție prezintă multiple avantaje, ca: rigiditate, rezistență sporită și capacitate foarte mare de izolare termică. Astfel, vitrinele frigorifice au un consum energetic redus, nu se formează picături de condens pe pereții săi interiori și zgomotul produs de instalație este foarte redus.

În funcție de utilitate, există patru modele constructive:

2.1. Tejghelele frigorifice (vitrine orizontale)

Acest tip de vitrină frigorifică este ideal pentru expunerea şi păstrarea produselor de carmangerie, a produselor din carne şi lactate. Suprafaţa de expunere şi depozitul de marfă sunt realizate din inox, iar blatul din granit. Pentru acest tip de vitrină există diverse variante diponibile:

- cu agregat frigorific încorporate sau fără- cu spaţiu de depozitare în partea de jos sau fără - cu convecţie forţată sau statice

Fig. 2.1 Vitrină orizontală[6]

2.2 Rafturi frigorifice (vitrine frigorifice verticale)

Destinate expunerii de produse preambalate ce necesită păstrare la temperature reduse. Se foloseşte în general în unităţile cu autoservire, dar se poate folosi şi în cele cu servire la tejghea pentru expunerea şi stocarea produselor alimentare. Ca variante disponibile se pot observa următoarele:

5

- cu agregat frigorific încorporat sau fără- cu sistem de decongelare cu rezistenţă electrică sau recirculare aer- pentru carne şi produse din carne, lactate, ouă, legume- rafturi container cu stocare directă pe podeaua unităţii- cu uşi de sticlă sau deschise

Fig. 2.2 Raft frigorific[7]

2.3 Vitrine frigorifice combinate

Acest tip de vitrină reprezintă o combinaţie între o insulă frigorifică în partea de jos (ce congelează) şi un raft frigorific în zona superioară. Acest tip de vitrină frigorifică se foloseşte cu preponderenţă în unităţile mar ice comercializează produse alimentare. Astfel se disting următoarele variante:

- cu agregat frigorific încorporate sau fără- cu uşi de sticlă sau fără pentru partea superioară- cu capace sau deschise pentru partea inferioară- pentru temperaturi negative sau positive

Fig. 2.3 Vitrină frigorifică combinată[11]2.4 Vitrină pentru cofetărie

6

Acest model de vitrină se foloseşte pentru expunerea produselor de cofetărie. Poate fi produsă atât în varianta de lemn cât şi în cea de inox. Asigură o temperatură constantă de +4/+8 grade Celsius folosind refrigerarea dinamică (ventilată) ce permite răcirea tuturor celor 5 nivele ale acesteia. Dispune de facilitate precum controlul umidităţii din interior, iluminare individuală a nivelelor şi un controler electronic ce transmite unui calculator date tehnice şi grafice de temperatură.

Fig. 2.4 Vitrină frigorifică pentru cofetărie[5]

7

3. ALEGEREA SOLUŢIEI CONSTRUCTIVE

3.1. Prezentare generală

Ca soluţie constructivă aleg vitrina frigorifică pentru cofetărie deoarece se poate folosi în toate unităţile de cazare ce deţin restaurante sau orice formă de unitate pentru alimentaţia publică, dar şi în unităţile ce comercializează produse de cofetărie şi patiserie.

Vitrină pentru cofetărie este un tip de vitrină frigorifică ce oferă o vizibilitate foarte mare asupra produselor, care deţine un sistem de răcire ce refrigerează uniform toate nivelele, ce dispune de mai multe nivele unde pot fi expuse diverse categorii de produse fără să interferente între două categorii. De asemenea dotarea acestui tip de vitrină frigorifică cu lumini reglabile, dispuse separat la fiecare nivel, oferă expunerea luminată a produselor şi astfel o vedere mai bună asupra acestora.

Acest model de vitrină frigorifică cu rafturi dispuse vertical se poate produce atât cu exterior din lemn cât şi în totalitate din inox. Modelul cu exterior lemnos oferă eleganţă suplimentară vitrinei şi de aceea se foloseşte cel mai des în restaurant. Modelul fabricat în totalitate din inox se foloseşte cu preponderenţă în magazinele de desfacere cu specific cofetarie-patiserie sau chiar în locurile unde produsele de cofetărie sau patiserie sunt preparate.

De menţionat este faptul ca ambele tipuri de vitrine dispun în zona geamurilor de un sistem de încălzire ce nu permite aburirea geamurilor în momentele în care vitrina este deschisă pentru a introduce sau a extrage produse din interior acesteia.

Am ales acest model de vitrină deoarece are o utilitate şi importanţă foarte mare în industria alimentaţiei publice şi oferă cumpărătorului în special un plus în unitatea să alimentară.

Fig. 3.1 Vitrină frigorifică pentru cofetărie Fig. 3.2. Vitrină frigorifică pentrucofetarie cu exterior din lemn[8] cu exterior din inox[9]

8

3.2 Date tehnice

În cele ce urmează vă voi prezenta fişa tehnică a unei vitrine frigorifice pentru cofetărie.

Fig. 3.3 Schemă vitrină frigorifică[14]

În acest caz mărimile sunt prezentate în milimetri. Astfel se pot observa atât lungimea, lăţimea şi înălţimea, dar şi distanţa dintre rafturi şi lungimea spaţiului din interiorul vitrinei.

Tabelul de mai jos prezintă datele tehnice specifice ale ambelor tipuri de vitrine frigorifice.

9

Fig. 3.4 Tabel date tehnice vitrină frigorifică pentru cofetărie[14]

Lungime (mm) 795 750Adâncime (mm) 795 750Înălţime (mm) 1910 1850Încărcătură maximă pe un raft (kg) 10 10

Suprafaţa refrigerată de expunere ( ) 1.3 1.3

Voltajul 230V/50HzPuterea totală (W) 600 600Puterea instalaţiei de iluminare (W) 72 72Consumul de curent electric (kWh/24 h) 5.8 5.8

Intervalul de temperatură ( ) +4 +8 +4 +8

Răcire dinamică (ventilată)Agentul frigorific R134A R134A

Varianta standard5 poliţe de sticlă rotundeCuloarea vitrineiPoliţe rotativeEvaporarea automată a apei de condensCorpul vitrinei realizat din lemn de stejarDezgheţare automată

OpţionalEchiparea vitrinei cu roţi multidirecţionaleAlegerea tipului de lemn sau vopseaRafturi fixe

Echipamente adiţionaleTăvi

4. CALCULUL ŞI PROIECTAREA PROPRIU-ZISĂ

10

4.1 Calcul de material

Fabrica de produse culinare şi/sau de cofetarie-patiserie este organizată ca bază de producţie a unor tipuri de produse de profil, fie pentru desfacerea în magazine mari, fie pentru alimentarea zonală a unor unităţi de alimentaţie publică în sistem catering, sau cu abonament. Ea este specializată pe producerea unei game de produse înrudite.

Fabricile de produse culinare şi de cofetarie- patisserie au în componenţă sectoare de producţie (cu ateliere de condiţionare a produselor agricole şi alimentare, procesare primară, procesare culinară şi ambalare), precum şi sectoare de depozitare, transport şi expediere.

Laboratorul de cofetarie- patiserie poate să funcţioneze separate pentru cofetărie, respectiv patiserie, independent sau în cadrul unei unităţi de producţie din restauraţie.

Rolul laboratorului de cofetarie- patiserie constă în producerea prăjiturilor, torturilor, produselor pe bază de îngheţată, dulciurilor, şi a altor produse de cofetărie, precum şi a pateurilor, plăcintelor, cozonacilor, fursecurilor, foitajelor, rulourilor, biscuiţilor şi a altor produse de patiserie fină.

Astfel cofetăria, ca insitutie, oferă un sortiment larg de produse precum cele menţionate mai sus împreună cu băuturi nealcoolice şi cafea. Servirea se poate face direct (pentru consum la faţa locului, la mese) sau pentru consum extern.

Se presupune crearea unei instituţii de tip cofetarie- patiserie ce deţine un laborator propriu. Pentru aceasta se închiriază un spaţiu ce are suprafaţa utilă de 120 de mp, amenajată corespunzător pentru acest tip de laborator, dar neutilat. În acest spaţiu se află o încăpere de 10 mp pentru birou şi 2 grupuri sanitare echipate complet. Spaţiul de stocare va fi de 20 mp, iar cel de producţie de 80 mp.

Pentru o suprafaţă ca aceasta va fi nevoie de următoarea aparatură: a) 1x Mixer planetar cuvă 20L PL20BVARES; b) 1x Malaxor spiral cuvă fixă 35kg aluat  NT40; c) 1x Maşină foietaj SF600; d) 2x Cuptor convecţie 10 tăvi, termoventilat, electric;e) 2x Dospitor 10 tăvi cu geam şi umidificator; f) 50 tăvi 60×40 cm aluminizate; g) 30 tăvi 60×40 cm aluminiu siliconate perforate;h) 1x masă de lucru;i) 1x masă frigorifică;j) 1x cântar.Spre exemplu pentru un produs de patiserie ca Brânzoaicele se foloseşte următorul tip de

cuptor ce are o capacitate de 980 buc (80 gr/buc), ciclul de coacere (încărcare, timp de coacere şi descărcare) de 40 de minute, capacitate orară de 70-80 kg/h, capacitate zilnică (16 ore de lucru) de 15680 de buc a câte 80 gr fiecare şi o capacitate în kg pe zi de (16 ore de lucru) de 1280 de kg.

11

Fig. 4.1. Mixer planetar cuvă 20 L[12]

Fig. 4.2 Malaxor spiral cuvă fixă[12]

12

Fig. 4.3 Maşină foietaj[13]

Fig. 4.4 Cuptor convecţie[12]

13

Fig. 4.5 Dospitor[12]

Fig. 4.6 Masă de lucru[12]

14

Fig. 4.7 Masă frigorifică[12]

De asemenea pentru acest exemplu mai este amenajată şi o instituţie pentru vânzarea acestor produse, separată de laborator, pe o suprafaţă utilă închiriată de 100 de mp ce conţine două grupuri sanitare cu o suprafaţă totală de 20 de mp, separate pe sexe, pentru clienţi exclusiv şi un grup sanitar de 5 mp pentru personalul ce se ocupă de comercializarea produselor de cofetărie-patiserie.

Astfel se consideră un tip de amenajare aerisit şi relaxat ce conţine 15 mese pentru servit, aproximativ 45 de scaune o vitrină frigorifică orizontală, o vitrină frigorifică pentru cofetărie, tejghea, vitrină orizontală pentru produsele de patiserie şi rafturi în spatele tejghelei pentru afişaj. De altfel în unitate mai este achiziţionat un esspressor de cafea şi un dozator pentru sucuri.

15

Fig. 4.8 Amenajare interioară cofetărie(spațiu de servire)[15]

Fig. 4.9 Amenajare interioară cofetărie(spațiu de comanda)[16]

16

Fig. 4.9 Vitrină frigorifică orizontală[10]

Fig. 4.10 Vitrină frigorifică pentru cofetărie[5]

17

4.2 Calcul de forţă de muncă

4.2.1 Laboratorul cofetarie- patiserie

Pentru laboratorul de cofetarie- patiserie este nevoie de o echipă specializată pentru instalarea echipamentul. Această echipă este oferită în cele mai multe cazuri de către furnizor. De asemenea echipa se ocupă şi cu instalarea ţevilor pentru gaz, apă, canalizare, în cazul în care unitatea nu este echipată, sau mutarea lor în cazul în care este necesară sau reprezintă o dorinţă a clientului.

În laborator vor lucra 4 patiseri şi 4 cofetari şi un cofetar şef, în 2 schimburi de câte 8 ore. Aceştia îşi vor dezvolta activitatea în funcţie de comenzile pentru incinta de distribuţie cât şi pentru comenzile separate. În cazuri speciale, cum ar fi sărbătorile legale sau comenzile speciale, laboratorul va fi suplimentat cu încă un angajat pentru ca unitatea să poate face faţă comenzilor. În afară de aceşti specilisti va mai fi angajată o persoană responsabilă cu igiena clădirii.

4.2.2 Magazinul de desfacere

Pentru început o companie ce se ocupă cu amenajările interioare se va ocupa de interiorul cofetăriei şi de alegerea mobilei, urmând ca aceasta să fie montată de către 2 tâmplari, ca apoi să fie aranajata de aceleaşi persoane ce se ocupă de amenajare.

Pentru magazinul de desfacere sunt necesari 2 ospătari care vor prelua şi vor servi clienţii, un vânzător şi o persoană responsabilă cu igiena unităţii.

18

5. FUNCŢIONAREA, EXPLOATAREA, ÎNTREŢINERA ŞI REPARAREA INSTALAŢIEI

5.1. Funcţionarea

Generalităţi

Instalaţiile şi echipamentele frigorifice au o mare importanţă pentru industria ospitalităţii, deoarece păstrarea şi procesarea culinară a produselor agricole şi alimentare, precum şi depozitarea şi servirea majorităţii băuturilor necesită controlul riguros al temperaturii şi încadrarea acesteia în anumite intervale optime.

Diversitatea instalaţiilor din hoteluri şi restaurante este foarte mare atât din punct de vedere constructive cât şi tehnologic. Utilizarea acestora se face în restaurante, baruri, cofetării, alte unităţi de alimentative publică, bucătării, depozite, camera de hotel, spaţii anexe, spaţii de agrement, etc.

Depozitarea produselor la temperature scăzute încetineşte sau stopează acele procese care afectează starea corespunzătoare a acestora. În funcţie de performanţele propuse, păstrarea prin această metodă se poate realize prin refrigerare sau congelare.

În cazul băuturilor, menţinerea lor la rece se efectuează nu numai pentru menţinerea în timp a parametrilor, dar şi pentru îmbunătăţirea calităţilor senzoriale, ca şi pentru realizarea senzaţiei de răcoare în perioadele calde. Păstrarea pe termen scurt a acestora sau răcirea pentru consum se poate face cu ajutorul gheţii, dar în cele mai multe cazuri se utilizează instalaţii sau echipamente frigorifice.

Producerea frigului necesar se realizează în instalaţii frigorifice a căror funcţionare se bazează, în majoritatea cazurilor, pe comprimarea mecanică de vapori, gaz denumit agent frigorific.

Agenţii frigorifici trebuie să aibă temperature de vaporizare relative mici, la presiuni moderate, să aibă un volum masic mic, vâscozitate redusă şi coeficienţi mari de conductivitate termică, să fie necorozivi şi inerţi faţă de lubrifianţi.

Cei mai utilizaţi agenţi frigorifici sunt amoniacul şi freonii.Amoniacul se caracterizează printr-un miros specific, înţepător, este incolor, se vaporizează la

34 grade Celsius, nu este miscibil cu uleiul şi este absorbit puternic de apă, în prezenţa căreia atacă anumite metale, precum cuprul şi aliajele acestuia. Un dezavantaj important îl constituie faptul ca e dăunător organismului uman.

Freonii sunt derivaţi halogenaţi ai hidrocarburilor săturate. Ei nu sunt inflamabili, otrăvitori sau iritanţi şi nu au miros până la o concentraţie volumică de 20%. La instalaţiile frigorifice care lucrează cu freoni se impune evitarea riguroasă a pătrunderii apei, deoarece la concentraţii mai mari decât 25 mg/kg se descompun, formând acid fluorhidric şi clorhidric care atacă uleiul şi alte material ale instalaţiei. Freonii sunt miscibili cu uleiul la orice temperature şi în orice proporţie.

La majoritatea instalaţiilor frigorifice utilizate în industria alimentară agentul frigorific nu răceşte direct incinta de refrigerare sau congelare, ci prin intermediul unui agent intermediar. Acesta poate fi o soluţie de săruri în apă (clorură de calciu, de sodiu, de magneziu), o soluţie alcoolică (etilenglicol sau propilenglicol), etc.

Tipuri de instalaţii frigorifice

Instalaţia frigorifică cu comprimare mecanică de vapori într-o treaptă şi agent intermediar. Acest tip de instalaţie are două circuite principale: primar (pentru agentul frigorific primar) şi respective secundar (pentru agentul frigorific intermediar).

Vaporii de agent frigorific primar sunt aspiraţi de compresorul 1 şi comprimaţi adiabatic (fără schimb de căldură cu mediul ambiant), până la o presiune finală determinate de temperatura mediului de răcire a condensatorului: dacă acesta are o temperatură scăzută, presiunea de refulare a vaporilor va fi mică şi invers. Vaporii astfel comprimaţi trec prin separatorul de ulei 2 la condensatorul 3, unde se

19

răcesc şi apoi condensează, cedând căldură mediului de răcire ce poate fi aerul, apa de reţea sau apă recirculată. Lichidul este colectat în rezervorul 4, evitând astfel înecarea condensatorului şi neutralizarea suprafeţei de schimb de căldură. Răcirea agentului primar continuă în subracitorul 5 până la temperaturi inferioare temperaturii de saturaţie, corespunzătoare presiunii la care se află lichidul. În continuare, lichidul este orientat de la un punct de distribuţie 6 la un ventil de reglaj 7, care are rolul de a reduce presiunea şi temperatura lui până la valorile corespunzătoare procesului ce are loc în vaporizatorul 8. Aici se efectuează schimbul de căldură între agentul frigorific primar şi cel intermediary, primul transformându-se în vapor ice sunt preluaţi de compresorul 1 şi ciclul se reia.

Circuitul secundar reprezintă transformările suferite de agentul frigorific intermediar. Serpentina vaporizatorului este introdusă în bazinul 9 cu agent intermediar care e răcit şi trimis de pompă 10 la punctual de distribuţie 11 şi în continuare la serpentina 12, aflată în incinta frigorifică 13, unde sunt depozitate produsele destinate răcirii. În urma schimbului de căldură, agentul intermediar se încălzeşte şi va reveni în bazinul vaporizatorului, de unde procesul se va relua. Pentru un schimb de căldură optim masa lichidului din bazin este permanent omogenizată de agitatorul 14.La instalaţie pot fi montate şi unele aparate auxiliare, cum ar fi: dezaeratorul, separatorul de lichid, diverse filtre de curăţire. Dezaeratorul are rolul de a elimina aerul din instalaţie, acesta putând duce la micşorarea performanţelor. Separatorul de lichid asigură alimentarea compresorului numai cu vapori uscaţi.

5.1 Instalaţia frigorifică într-o singură treaptă, cu agent intermediar[1]

Refrigerarea se realizează prin menţinerea produselor la temperature de 0…4 grade Celsius, fără ca apa din produs să se transforme în gheaţă. Prin aceasta se urmăreşte: încetinirea fermă a reacţiilor fizico-chimice şi biologice precum şi a dezvoltării microorganismelor, diminuarea pierderilor de masă, ca şi menţinerea proprietăţilor nutritive, gustative sau de aspect.

Răcirea se efectuează, de obicei, prin convecţie (în cazul produselor solide) sau prin conducţie (în cazul produselor lichide).

După viteza de reducere a temperaturii produsului, refrigerarea poate fi: rapidă, semi-rapida sau lentă.

Mediile de răcire pot fi: aerul, vidul, lichidele reci, gheaţa, agenţi criogenici, etc.

20

5.2. Exploatarea echipamentelor

Exploatarea echipamentelor frigorifice se realizează de către agenţii economici care au urmtoarele obligaţii:

ð Porneşte/ opreşte instalaţia frigorifică.

ð Menţine paramatrii indicaţi de utilizator.

ð Întreţine periodic instalaţia.

Pornirea/ oprirea instalaţiei frigorifice

- Pregătirea pornirii sau opririi instalaţiei

- Manevrarea armăturilor instalaţiei frigorifice

- Pornirea sau oprirea compresoarelor

Menţinerea parametrilor indicaţi de utilizator.

- Monitorizarea parametrilor de lucru a aparatelor

- Completarea registrului de exploatare

- Executarea manevrelor de reglare

5.3. Întreţinerea echipamentelor frigorifice

Întreţinerea periodic instalaţia

- Întreţinerea suprafeţei de schimb de căldură şi a compresorului- Evacuarea aerului şi uleiului din instalaţie- Verificarea etanşeităţii în timpul exploatării- Verificarea ungerii şi răcirii compresorului

5.4. Repararea echipamentelor frigorifice

Reparaţiile necesare vor fi realizate de către firme specializate pe bază de factură pentru serviciile prestate.

6. STANDARDE ŞI LEGISLAŢIE

1.2.5. Obligaţiile administratorului sau conducătorului instituţiei 

Administratorul sau conducătorul instituţiei, după caz, are următoarele obligaţii principale:

 

21

1.2.5.1. Să stabilească, prin dispoziţii scrise, responsabilităţile şi modul de organizare pentru apărarea împotriva incendiilor în unitatea să, să le actualizeze ori de câte ori apar modificări şi să le aducă la cunoştinţă salariaţilor, utilizatorilor şi oricăror persoane interesate;

1.2.5.2. Să asigure identificarea şi evaluarea riscurilor de incendiu din unitatea să şi să asigure corelarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor cu natura şi nivelul riscurilor;

1.2.5.3. Să solicite şi să obţină avizele şi autorizaţiile de securitate la incendiu, prevăzute de lege şi să asigure respectarea condiţiilor care au stat la baza eliberării acestora; în cazul anulării avizelor ori a autorizaţiilor, să dispună imediat sistarea lucrărilor de construcţii sau oprirea funcţionării ori utilizării construcţiilor sau amenajărilor respective;

1.2.5.4. Să permită, în condiţiile legii, executarea controalelor şi a inspecţiilor de prevenire împotriva incendiilor, să prezinte documentele şi informaţiile solicitate şi să nu îngreuneze sau să obstrucţioneze în niciun fel efectuarea acestora; e) să permită alimentarea cu apă a autospecialelor de intervenţie în situaţii de urgenţă;

1.2.5.5. Să întocmească, să actualizeze permanent şi să transmită inspectoratului lista cu substanţele periculoase, clasificate potrivit legii, utilizate în activitatea sa sub orice formă, cu menţiuni privind: proprietăţile fizico-chimice, codurile de identificare, riscurile pe care le prezintă pentru sănătate şi mediu, mijloacele de protecţie recomandate, metodele de intervenţie şi prim ajutor, substanţele pentru stingere, neutralizare sau decontaminare;

1.2.5.6. Să elaboreze instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor şi să stabilească atribuţiile ce revin salariaţilor la locurile de muncă;

1.2.5.7. Să verifice dacă salariaţii cunosc şi respectă instrucţiunile necesare privind măsurile de apărare împotriva incendiilor şi să verifice respectarea acestor măsuri semnalate corespunzător prin indicatoare de avertizare de către persoanele din exterior care au acces în unitatea sa;

1.2.5.8. Să asigure constituirea, conform art. 1.2.1.8. alin. (2), cu avizul inspectoratului, a serviciului de urgenţă privat, precum şi funcţionarea acestuia conform reglementărilor în vigoare ori să încheie contract cu un alt serviciu de urgenţă voluntar sau privat, capabil să intervină operativ şi eficace pentru stingerea incendiilor;

1.2.5.9. Să asigure întocmirea şi actualizarea planurilor de intervenţie şi condiţiile pentru aplicarea acestora în orice moment;

1.2.5.10. Să permită, la solicitare, accesul forţelor inspectoratului în unitatea sa în scop de recunoaştere, instruire sau de antrenament şi să participe la exerciţiile şi aplicaţiile tactice de intervenţie organizate de acesta;

1.2.5.11. Să asigure utilizarea, verificarea, întreţinerea şi repararea mijloacelor de apărare împotriva incendiilor cu personal atestat, conform instrucţiunilor furnizate de proiectant;

1.2.5.12. Să asigure pregătirea şi antrenarea serviciului de urgenţă privat pentru intervenţie;1.2.5.13. Să asigure şi să pună în mod gratuit la dispoziţie forţelor chemate în ajutor

mijloacele tehnice pentru apărare împotriva incendiilor şi echipamentele de protecţie specifice riscurilor care decurg din existenţa şi funcţionarea unităţii sale, precum şi antidotul şi medicamentele pentru acordarea primului ajutor;

1.2.5.14. Să stabilească şi să transmită către transportatorii, distribuitorii şi utilizatorii produselor sale regulile şi măsurile de apărare împotriva incendiilor, specifice acestora, corelate cu riscurile la utilizarea, manipularea, transportul şi depozitarea produselor respective;

1.2.5.15. Să informeze de îndată, prin orice mijloc, inspectoratul despre izbucnirea şi stingerea cu forţe şi mijloace proprii a oricărui incendiu, iar în termen de 3 zile lucrătoare să completeze şi să trimită acestuia raportul de intervenţie;

1.2.5.16. Să utilizeze în unitatea sa numai mijloace tehnice de apărare împotriva incendiilor, certificate conform legii;

1.2.5.17. Să îndeplinească orice alte atribuţii prevăzute de lege privind apărarea împotriva incendiilor. 

22

1.2.6. Obligaţiile utilizatoruluiUtilizatorul are următoarele obligaţii principale:

1.2.6.1. Să cunoască şi să respecte măsurile de apărare împotriva incendiilor, stabilite de administrator, conducătorul instituţiei, proprietar, producător sau importator, după caz;

1.2.6.2. Să întreţină şi să folosească, în scopul pentru care au fost realizate, dotările pentru apărarea împotriva incendiilor, puse la dispoziţie de administrator, conducătorul instituţiei, proprietar, producător sau importator;

1.2.6.3. Să respecte normele de apărare împotriva incendiilor, specifice activităţilor pe care le organizează sau le desfăşoară;

1.2.6.4. Să nu efectueze modificări neautorizate şi fără acordul scris al proprietarului, al proiectantului iniţial al construcţiei, instalaţiei, echipamentului, dispozitivului sau mijlocului de transport utilizat ori al unui expert tehnic atestat potrivit legislaţiei în vigoare;

1.2.6.5. Să aducă la cunoştinţa administratorului, conducătorului instituţiei sau proprietarului, după caz, orice defecţiune tehnică ori altă situaţie care constituie pericol de incendiu.

 1.2.7. Obligaţiile salariaţilor   Fiecare salariat are, la locul de muncă, următoarele obligaţii principale:

1.2.7.1. Să respecte regulile şi măsurile de apărare împotriva incendiilor, aduse la cu-noştinţă, sub orice formă, de administrator sau de conducătorul instituţiei, după caz;

1.2.7.2. Să utilizeze substanţele periculoase, instalaţiile, utilajele, maşinile, aparatura şi echipamentele, potrivit instrucţiunilor tehnice, precum şi celor date de administrator sau de conducătorul instituţiei, după caz;

1.2.7.3. Să nu efectueze manevre nepermise sau modificări neautorizate ale sistemelor şi instalaţiilor de apărare împotriva incendiilor;

1.2.7.4. Să comunice, imediat după constatare, conducătorului locului de muncă orice încălcare a normelor de apărare împotriva incendiilor sau a oricărei situaţii stabilite de acesta ca fiind un pericol de incendiu, precum şi orice defecţiune sesizată la sistemele şi instalaţiile de apărare împotriva incendiilor;

1.2.7.4. Să coopereze cu salariaţii desemnaţi de administrator, după caz, respectiv cu cadrul tehnic specializat, care are atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor, în vederea realizării măsurilor de apărare împotriva incendiilor;

1.2.7.5. Să acţioneze, în conformitate cu procedurile stabilite la locul de muncă, în cazul apariţiei oricărui pericol iminent de incendiu;

1.2.7.6. Să furnizeze persoanelor abilitate toate datele şi informaţiile de care are cunoştinţă, referitoare la producerea incendiilor

 1.2.8. Obligaţiilor proiectanţilor şi executanţilorProiectanţii de construcţii şi amenajări, de echipamente, utilaje şi instalaţii sunt obligaţi:

1.2.8.1. Să elaboreze scenarii de securitate la incendiu pentru categoriile de construcţii, instalaţii şi amenajări stabilite pe baza criteriilor emise de Inspectoratul General şi să evalueze riscurile de incendiu, pe baza metodologiei emise de Inspectoratul General şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I;

1.2.8.2. Să cuprindă în documentaţiile pe care le întocmesc măsurile de apărare împotriva incendiilor, specifice naturii riscurilor pe care le conţin obiectele proiectate;

1.2.8.3. Să prevadă în documentaţiile tehnice de proiectare, potrivit reglementărilor specifice, mijloacele tehnice pentru apărarea împotriva incendiilor şi echipamentele de protecţie specifice;

1.2.8.4. Să includă în proiecte şi să predea beneficiarilor schemele şi instrucţiunile de funcţionare a mijloacelor de apărare împotriva incendiilor pe care le-au prevăzut în documentaţii,

23

precum şi regulile necesare de verificare şi întreţinere în exploatare a acestora, întocmite de producători;

1.2.8.5. Să asigure asistenţa tehnică necesară realizării măsurilor de apărare împotriva incendiilor, cuprinse în documentaţii, până la punerea în funcţiune.  

 

Executanţii lucrărilor de construcţii şi de montaj de echipamente şi instalaţii sunt obligaţi:

 

1.2.8.6. Să realizeze integral şi la timp măsurile de apărare împotriva incendiilor, cuprinse în proiecte, cu respectarea prevederilor legale aplicabile acestora;

1.2.8.7. Să asigure luarea măsurilor de apărare împotriva incendiilor pe timpul executării lucrărilor, precum şi la organizările de şantier;

1.2.8.8. Să asigure funcţionarea mijloacelor de apărare împotriva incendiilor prevăzute în documentaţiile de execuţie la parametrii proiectaţi, înainte de punerea în funcţiune.

 

Proiectanţilor şi executanţilor le sunt aplicabile, după caz, şi dispoziţiile prevăzute la capitolele 1.2.5. – 1.2.7..

1.3. Organizarea şi desfăşurarea activităţii de apărare  împotriva incendiilor1.3.1.   Conţinutul organizării activităţii de apărare împotriva incendiilor

1.3.1.1. Organizarea apărării împotriva incendiilor presupune:a)      stabilirea structurilor cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor;b)      elaborarea, aprobarea şi difuzarea actelor de autoritate: decizii, dispoziţii, hotărâri şi

altele asemenea, prin care se stabilesc răspunderi pe linia apărării împotriva incendiilor;

c)      elaborarea, aprobarea şi difuzarea documentelor şi evidenţelor specifice privind apărarea împotriva incendiilor;

d)      organizarea apărării împotriva incendiilor la locurile de muncă;e)      planificarea şi executarea de controale proprii periodice, în scopul depistării,

cunoaşterii şi înlăturării oricăror stări de pericol care pot favoriza iniţierea sau dezvoltarea incendiilor;

f)        analiza periodică a capacităţii de apărare împotriva incendiilor;g)      elaborarea de programe de optimizare a activităţii de apărare împotriva incendiilor;h)      îndeplinirea criteriilor şi a cerinţelor de instruire, avizare, autorizare, atestare,

certificare, agrementare, prevăzute de actele normative în vigoare;i)        realizarea unui sistem operativ de observare şi anunţare a incendiului, precum şi de

alertare în cazul producerii unui astfel de eveniment;j)        asigurarea funcţionării la parametrii proiectaţi a mijloacelor tehnice de apărare

împotriva incendiilor;k)     planificarea intervenţiei salariaţilor, a populaţiei şi a forţelor specializate, în caz de

incendiu;l)        analizarea incendiilor produse, desprinderea concluziilor şi stabilirea împrejurărilor

şi a factorilor determinanţi, precum şi a unor măsuri conforme cu realitatea;m)     reglementarea raporturilor privind apărarea împotriva incendiilor în relaţiile

generate de contracte/convenţii;n)      asigurarea formularelor tipizate, cum sunt permisele de lucru cu focul, fişele de

instruire. 

24

1.3.2.   Structuri cu atribuţii de apărare împotriva incendiilor

1.3.2.1. În cadrul autorităţilor consiliului judeţean, al consiliilor municipale, orăşeneşti şi comunale, al instituţiilor publice şi al operatorilor economici, în funcţie de nivelul riscului de incendiu şi de specificul activităţii, se constituie, după caz, următoarele structuri cu atribuţii de apărare împotriva incendiilor:

a)      compartiment de apărare împotriva incendiilor, compus din două sau mai multe cadre tehnice sau personal de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor;

b)      cadru tehnic sau personal de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor numit exclusiv pentru această activitate, conform legii;

c)      serviciu public voluntar sau privat pentru situaţii de urgenţă.

1.3.2.2. În vederea îndeplinirii atribuţiilor pe linia apărării împotriva incendiilor, consiliile locale şi operatorii economici care nu au obligaţia, prin lege, să angajeze cel puţin un cadru tehnic cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor sau personal de specialitate, prevăzut la art.

1.3.2.1. lit. b), pot desemna din rândul personalului propriu un salariat care să îndeplinească şi atribuţii specifice în domeniul apărării împotriva incendiilor sau pot încheia un contract cu o persoană fizică sau juridică atestată, în condiţiile legii.

1.3.2.3. La nivelul unităţii administrativ-teritoriale, cadrul tehnic cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor prevăzut la art. 1.3.2.1. lit. b) se desemnează de consiliul local.

1.3.2.4. Activităţile de prevenire a incendiilor se desfăşoară de către personalul din compartimentul de prevenire din cadrul serviciului voluntar pentru situaţii de urgenţă, pe baza regulamentului elaborat de  Inspectoratul General  pentru Situaţii de Urgenţă şi aprobat prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor,

1.3.2.5. Atribuţiile pentru structurile prevăzute la art. 1.3.2.1. se stabilesc şi se detaliază astfel încât să permită îndeplinirea obligaţiilor legale care revin administratorului operatorului economic/conducătorului instituţiei, respectiv autorităţilor administraţiei publice.

1.3.2.6. Pentru celelalte categorii de salariaţi atribuţiile din domeniul apărării împotriva incendiilor se stabilesc în fişele posturilor. 1.3.3.      Actele de autoritate, documente specifice şi evidenţe privind apărarea împotriva incendiilor

1.3.3.1. Actele de autoritate privind apărarea împotriva incendiilor emise de consiliul local sunt:

a.       decizia de aprobare a planului de analiză şi acoperire a riscurilor aferent unităţii administrativ-teritoriale pe care o reprezintă;

b.      hotărâri privind modul de organizare a apărării împotriva incendiilor în unitatea administrativ-teritorială;

c.       reguli şi măsuri specifice de apărare împotriva incendiilor, corelate cu nivelul şi natura riscurilor locale;

d.      dispoziţie privind reglementarea lucrului cu foc deschis şi a fumatului;e.      raportul semestrial de evaluare a capacităţii de apărare împotriva incendiilor;f.        măsuri de optimizare a capacităţii de apărare împotriva incendiilor;g.      documente privind serviciul public voluntar pentru situaţii de urgenţă: hotărâre de

înfiinţare, regulament de organizare şi funcţionare, dispoziţie de numire a şefului serviciului;

h.      dispoziţia de numire a cadrului tehnic sau a personalului de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor, conform legii.

 1.3.3.2. Documentele specifice privind apărarea împotriva incendiilor emise de primar sunt:

a.       planul de analiză şi acoperire a riscurilor;b.      fişa localităţii, la solicitarea inspectoratului judeţean pentru situaţii de urgenţă,

conform modelului prezentat în anexa nr, 6 la Regulamentul de planificare, organizare, pregătire şi desfăşurare a activităţii de prevenire a situaţiilor de urgenţă, aprobat prin

25

Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 1.474/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 31 octombrie 2006; un exemplar din fişa localităţii se trimite la inspectoratul judeţean pentru situaţii de urgenţă;

c.       raport de analiză a dotării cu mijloace de apărare împotriva incendiilor, întocmit anual, la o dată anterioară definitivării bugetului local.

 1.3.3.3. Documentele şi evidenţele specifice apărării împotriva incendiilor la unităţile

administrativ-teritoriale trebuie să cuprindă cel puţin:a.       planul de analiză şi acoperire a riscurilor;b.      fişa localităţii, la solicitarea inspectoratului judeţean pentru situaţii de urgenţă;c.       avizele şi autorizaţiile de securitate la incendiu, obţinute pentru construcţiile,

instalaţiile tehnologice şi pentru alte amenajări din patrimoniul propriu, însoţite de documentele vizate spre neschimbare care au stat la baza emiterii lor;

d.      date ale personalului din cadrul serviciului voluntar pentru situaţii de urgenţă, conform criteriilor de performanţă;

e.      lista operatorilor economici/instituţiilor cu care s-au încheiat contracte de închiriere/ convenţii, cu specificarea obiectului de activitate al acestora şi a numărului şi termenului de valabilitate ale contractului/convenţiei; registrele pentru evidenţa permiselor de lucru cu focul, inclusiv pentru arderea miriştilor;

f.        rapoarte de intervenţie ale serviciului public voluntar pentru situaţii de urgenţă;g.      fişele de instruire, conform reglementărilor specifice;h.      evidenţa exerciţiilor de intervenţie efectuate cu serviciul public voluntar pentru situaţii

de urgenţă, având anexate concluziile rezultate din efectuarea acestora;i.        rapoartele întocmite în urma controalelor preventive proprii sau ale autorităţii de stat

competente;j.        programe/planuri cuprinzând măsuri şi acţiuni proprii sau rezultate în urma

constatărilor autorităţilor de control pentru respectarea reglementărilor în domeniu.1.3.3.4. Actele de autoritate privind apărarea împotriva incendiilor emise de administratorul

operatorului economic/conducătorul instituţiei sunt:a.       dispoziţie privind stabilirea modului de organizare şi a responsabilităţilor privind

apărarea împotriva incendiilor;b.      instrucţiuni de apărare împotriva incendiilor şi atribuţii ale salariaţilor la locurile de

muncă;c.       dispoziţie privind reglementarea lucrului cu foc deschis şi a fumatului;d.      dispoziţie privind organizarea instruirii personalului;e.      dispoziţie de constituire a serviciului privat pentru situaţii de urgenţă ori contract/

convenţie cu un alt serviciu privat pentru situaţii de urgenţă;f.        dispoziţie de sistare a lucrărilor de construcţii/oprire a funcţionării ori utilizării

construcţiilor/amenajărilor, în cazul anulării avizului/autorizaţiei de securitate la incendiu;

g.       reguli şi măsuri de apărare împotriva incendiilor la utilizarea, manipularea, transportul şi depozitarea substanţelor periculoase specifice produselor sale;

h.       convenţii/contracte cuprinzând răspunderile ce revin părţilor pe linia apărării împotriva incendiilor în cazul transmiterii temporare a dreptului de folosinţă asupra bunurilor imobile/antrepriză;

i.        dispoziţia de numire a cadrului tehnic sau a personalului de specialitate cu atribuţii în domeniul apărării împotriva incendiilor, conform legii;

j.        măsuri speciale de apărare împotriva incendiilor pentru perioadele caniculare sau secetoase.

 

26

1.3.3.5. Documentele şi evidenţele specifice apărării împotriva incendiilor ale operatorilor economici/instituţiilor menţionate la art. 1.3.1.1. lit. c) trebuie să cuprindă cel  puţin:

a.       planul de analiză şi acoperire a riscurilor al unităţii administrativ-teritoriale, în  partea ce revine operatorului economic/instituţiei;

b.      fişa obiectivului, conform modelului prezentat în anexa nr. 5 la Regulamentul de planificare, organizare, pregătire şi desfăşurare a activităţii de prevenire a situaţiilor  de urgenţă, aprobat prin Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 1.474/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 31 octombrie 2006; un exemplar din fişa obiectivului se trimite la inspectoratul judeţean pentru situaţii de urgenţă;

c.       raportul anual de evaluare a nivelului de apărare împotriva incendiilor;d.      documentaţia tehnică specifică, conform legii: scenarii de securitate la incendiu,

identificarea şi analiza riscurilor de incendiu etc;e.      avizele/autorizaţiile de securitate la incendiu, însoţite de documentele vizate spre

neschimbare care au stat la baza emiterii lor;f.        certificate EC, certificate de conformitate, agremente tehnice pentru  mijloacele

tehnice de apărare împotriva incendiilor şi echipamentele specifice de protecţie utilizate;

g.      registrele instalaţiilor de detectare/semnalizare/stingere a incendiilor, copii după atestatele firmelor care au efectuat/efectuează proiectarea, montarea, verificarea, întreţinerea, repararea acestora sau care efectuează servicii în domeniu;

h.       registrul pentru evidenţa permiselor de lucru cu focul;i.        date ale personalului din cadrul serviciului privat pentru situaţii de urgenţă, conform

criteriilor de performanţă;j.        lista operatorilor economici/instituţiilor cu care a încheiat contracte de închiriere/

convenţii, cu specificarea domeniului de activitate al acestora şi a numărului şi termenului de valabilitate ale contractului;

k.       planurile de protecţie împotriva incendiilor;l.        evidenţa exerciţiilor de evacuare a personalului propriu/utilizatorilor construcţiei;m.     evidenţa exerciţiilor de intervenţie efectuate, având anexate concluziile rezultate din

efectuarea acestora;n.       rapoartele de intervenţie ale serviciului privat pentru situaţii de urgenţă;o.       fişele de instruire, conform reglementărilor specifice;p.       lista cu substanţele periculoase, clasificate potrivit legii;q.       grafice de întreţinere şi verificare, conform instrucţiunilor producătorului/

furnizorului, pentru diferite categorii de utilaje, instalaţii şi sisteme care pot genera incendii sau care se utilizează în caz de incendiu;

r.       rapoartele întocmite în urma controalelor preventive proprii sau ale autorităţii de stat competente;

s.       programe/planuri cuprinzând măsuri şi acţiuni proprii sau rezultate în urma constatărilor autorităţilor de control pentru respectarea reglementărilor în domeniu.

 1.3.3.6. Documentele şi evidenţele specifice privind apărarea împotriva incendiilor se

actualizează de către cei care le-au întocmit şi aprobat, dacă:a.       s-au produs modificări ale actelor normative şi ale reglementărilor tehnice care

au  stat la baza emiterii acestora;b.      s-au produs modificări ale personalului cu atribuţii stabilite conform acestora; s-au

produs modificări referitoare la construcţii, instalaţii sau la specificul activităţii. 

1.3.3.7. (1) Prevederile art. 1.3.3.4. şi 1.3.3.5. se aplică la operatorii economici şi la instituţiile care au un număr de salariaţi cel puţin egal cu cel stabilit, conform legii, pentru întreprinderile mici.(vezi OMAI 106/09.01.2007)

27

               (2)     Pentru operatorii economici, instituţiile şi alte persoane juridice ce desfăşoară activităţi în domeniu reglementat de o autoritate, care nu se încadrează în prevederile alin. (1), administratorul, conducătorul sau persoana cu funcţii de conducere, după caz, asigură organizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor prin emiterea următoarelor documente:

a.       instrucţiuni de apărare împotriva incendiilor şi atribuţii ale salariaţilor la locurile de muncă;

b.      reglementarea lucrului cu foc deschis şi a fumatului;c.       organizarea instruirii personalului;d.      dispoziţie de sistare a lucrărilor de construcţii/oprire a funcţionării ori utilizării

construcţiilor/ amenajărilor, în cazul anulării avizului/autorizaţiei de securitate la incendiu;

e.      reguli şi măsuri de apărare împotriva incendiilor la utilizarea, manipularea, transportul şi depozitarea substanţelor periculoase specifice produselor sale.

                (3) Operatorii economici, instituţiile şi celelalte persoane juridice prevăzute la alin.

(2) asigură următoarele documente şi evidenţe specifice apărării împotriva incendiilor:a.       documentaţia tehnică specifică, conform legii: scenarii de securitate la incendiu,

identificarea şi analiza riscurilor de incendiu etc;b.      avize/autorizaţii de securitate la incendiu, însoţite de documentele vizate spre

neschimbare care au stat la baza emiterii lor;c.       certificate CE, certificate de conformitate, agremente tehnice pentru mijloacele

tehnice de apărare împotriva incendiilor şi echipamentele specifice de protecţie utilizate;

d.      registrul pentru evidenţa permiselor de lucru cu focul;e.      organizarea apărării împotriva incendiilor la locul de muncă;f.        fişele de instruire, conform reglementărilor specifice;g.      lista cu substanţele periculoase, clasificate potrivit legii;h.       rapoartele întocmite în urma controalelor autorităţii de stat şi măsurile şi acţiunile

proprii sau rezultate în urma constatărilor autorităţilor de control pentru respectarea reglementărilor în domeniu.

   

1.3.4.      Organizarea activităţii de apărare împotriva incendiilor la locul de muncă1.3.4.1. (1) Prin loc de muncă, în înţelesul prevederilor prezentelor norme generale, se înţelege:

a.       secţie, sector, hală/atelier de producţie, filială, punct de lucru şi altele asemenea;b.      depozit de materii prime, materiale, produse finite combustibile;c.       atelier de întreţinere, reparaţii, confecţionare, prestări de servicii, proiectare şi altele

asemenea;d.      utilaj, echipament, instalaţie tehnologică, sistem, staţie, depozit de distribuţie

carburanţi pentru autovehicule, depozit cu  astfel  de  produse,  punct de desfacere  a buteliilor cu GPL pentru consumatori;

e.      laborator;f.        magazin, raion sau stând de vânzare;g.      sală de spectacole, polivalentă, de reuniuni, de conferinţe, de sport, centru şi complex

cultural, studio de televiziune, film, radio, înregistrări şi altele asemenea;h.      unitate de alimentaţie publică, discotecă, club, sală de jocuri electronice şi altele

asemenea;i.        clădire sau spaţiu amenajat în clădire, având destinaţia de îngrijire a sănătăţii: spital,

policlinică, cabinet medical, secţie medicală, farmacie şi altele asemenea;j.        construcţie pentru cazare;k.      compartiment, sector, departament administrativ funcţional, construcţie pentru

birouri, cu destinaţie financiar-bancară;

28

l.         bibliotecă, arhivă;m.    clădire sau spaţii amenajate în clădiri, având ca destinaţie învăţământul,

supravegherea, îngrijirea sau cazarea ori adăpostirea copiilor preşcolari, elevilor, studenţilor, bătrânilor, persoanelor cu dizabilităţi sau lipsite de adăpost;

n.      lăcaş de cult, spaţiu destinat vieţii monahale;o.      clădire şi/sau spaţiu având destinaţia de gară, autogara, aerogara şi staţie de metrou;p.      fermă zootehnică sau agricolă;q.      punct de recoltare de cereale păioase sau de exploatare forestieră;r.       amenajare temporară, în spaţiu închis sau în aer liber. 

               (2) Atunci când pe unul sau mai multe niveluri ale aceleiaşi clădiri îşi desfăşoară activitatea mai mulţi operatori economici sau alte persoane juridice sau persoane fizice autorizate, locul de muncă se delimitează la limita spaţiilor utilizate de aceştia, iar utilităţile comune se repartizează, după caz, proprietarului clădirii ori, prin înţelegere, operatorilor economici sau persoanelor juridice respective.

  1.3.4.2. Organizarea apărării împotriva incendiilor la locul de muncă constă în:

a.       prevenirea incendiilor,  prin luarea în evidenţă a materialelor şi dotărilor tehnologice care prezintă pericol de incendiu, a surselor posibile de aprindere ce pot apărea şi a mijloacelor care le pot genera, precum şi prin stabilirea şi aplicarea măsurilor specifice de prevenire a incendiilor;

b.      organizarea intervenţiei de stingere a incendiilor ;c.       afişarea instrucţiunilor de apărare împotriva incendiilor;d.      organizarea salvării utilizatorilor şi a evacuării bunurilor, prin întocmirea şi afişarea

planurilor de protecţie specifice şi prin menţinerea condiţiilor de evacuare pe traseele stabilite;

e.      elaborarea documentelor specifice de instruire la locul de muncă, desfăşurarea propriu-zisă şi verificarea efectuării acesteia;

f.        marcarea pericolului de incendiu prin montarea indicatoarelor de securitate sau a altor inscripţii ori mijloace de atenţionare.

 1.3.4.3. La stabilirea măsurilor specifice de prevenire a incendiilor se au în vedere:

a.       prevenirea manifestării surselor specifice de aprindere;b.      gestionarea materialelor şi a deşeurilor combustibile susceptibile a se aprinde, cu

respectarea normelor specifice de prevenire a incendiilor;c.       dotarea cu mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor, prevăzute în

documentaţia tehnică de proiectare;d.      verificarea spaţiilor la terminarea programului de lucru;e.      menţinerea parametrilor tehnologici în limitele normate, pe timpul exploatării

diferitelor instalaţii, echipamente şi utilaje tehnologice. 

1.3.4.4. (1) Organizarea intervenţiei de stingere a incendiilor la locul de muncă cuprinde:a.       stabilirea mijloacelor tehnice de alarmare şi de alertare în caz de incendiu a

personalului de la locul de muncă, a serviciilor profesioniste/voluntare/private pentru situaţii de urgenţă, a conducătorului locului de muncă, proprietarului / patronului / administratorului,  precum şi a specialiştilor şi  a altor forţe stabilite să participe  la stingerea incendiilor;

b.      stabilirea sistemelor, instalaţiilor şi a dispozitivelor de limitare a propagării şi de stingere a incendiilor, a stingătoarelor şi a altor aparate de stins incendii, a mijloacelor de salvare şi de protecţie a personalului, precizându-se numărul de mijloace tehnice care trebuie să existe la fiecare loc de muncă;

29

c.       stabilirea componenţei echipelor care trebuie să asigure salvarea şi evacuarea persoanelor / bunurilor, pe schimburi de lucru şi în afara programului;

d.      organizarea efectivă a intervenţiei, prin nominalizarea celor care trebuie să utilizeze sau să pună în funcţiune mijloacele tehnice din dotare de stingere şi de limitare a propagării arderii ori să efectueze manevre sau alte operaţiuni la instalaţiile utilitare şi, după caz, la echipamente şi utilaje tehnologice.   (2) Datele privind organizarea activităţii de stingere a incendiilor la locul de muncă

prevăzute la alin.(1) se înscriu într-un formular tipărit pe un material rezistent, de regulă carton, şi se afişează într-un loc vizibil, estimat a fi mai puţin afectat în caz de incendiu.

              (3) Datele se completează de conducătorul locului de muncă şi se aprobă de cadrul tehnic sau de persoana desemnată să îndeplinească atribuţii de apărare împotriva incendiilor.

              (4) Structura-cadru a formularului prevăzut la alin.(2) este prezentată în anexa nr.1 la prezentele norme generale, aceasta putând fi completată, după caz, şi cu alte date şi informaţii.

1.3.4.5.  (1) Intervenţia la locul de muncă presupune:a.       alarmarea imediată a personalului de la locul de muncă sau a utilizatorilor prin

mijloace specifice, anunţarea incendiului la forţele de intervenţie, precum şi la dispecerat, acolo unde acesta este constituit;

b.      salvarea  rapidă şi în siguranţă a personalului, conform planurilor stabilite;c.       întreruperea alimentării cu energie electrică, gaze şi fluide combustibile a

consumatorilor şi efectuarea altor intervenţii specifice la instalaţii şi utilaje de către persoanele anume desemnate;

d.      acţionarea asupra focarului de incendiu cu mijloacele tehnice de apărare împotriva incendiilor din dotare  şi verificarea intrării în funcţiune a instalaţiilor şi a sistemelor automate şi, după caz, acţionarea lor manuală:

e.      evacuarea bunurilor periclitate de incendiu şi protejarea echipamentelor care pot fi deteriorate în timpul intervenţiei;

f.        protecţia personalului de intervenţie împotriva efectelor negative ale incendiului: temperatură, fum, gaze toxice;

g.      verificarea amănunţită a locurilor în care se poate propaga incendiul şi unde pot apărea focare noi, acţionându-se pentru stingerea acestora.

               (2) Pentru efectuarea operaţiunilor prevăzute la alin.(1) nominalizarea se face pentru fiecare schimb de activitate, precum şi în afara programului de lucru, în zilele de repaus şi sărbători legale.

1.3.4.6. Pentru perioadele în care activitatea normală este întreruptă, de exemplu, noaptea, în zilele nelucrătoare, în sărbătorile legale sau în alte situaţii, este obligatorie asigurarea măsurilor corespunzătoare de apărare împotriva incendiilor.

1.3.4.7. Planurile de protecţie împotriva incendiilor prevăzute la art. 1.3.3.5. lit.k) şi art. 1.3.4.2.  lit. d) sunt:

a.       planul de evacuare a persoanelor;b.      planul de depozitare şi de evacuare a materialelor clasificate conform legii ca fiind

periculoase;c.       planul de intervenţie.

 1.3.4.8. (1) Planurile de evacuare a persoanelor în caz de incendiu cuprind elemente

diferenţiate în funcţie de tipul şi destinaţia construcţiei şi de numărul persoanelor care se pot afla simultan în aceasta şi se întocmesc astfel:

a.       pe nivel, dacă se află simultan mai mult de 30 de persoane;b.      pe încăperi, dacă în ele se află cel puţin 50 de persoane;c.       pentru încăperile destinate cazării, indiferent de numărul de locuri.

              (2) Planurile de evacuare se afişează pe fiecare nivel, pe căile de acces şi în locurile vizibile, astfel încât să poată fi cunoscute de către toate persoanele,  iar în încăperi, pe partea interioară a uşilor.

30

              (3) Planul de evacuare se întocmeşte pe baza schiţei nivelului sau a încăperii, pe care se marchează cu culoare verde traseele de evacuare prin uşi, coridoare şi case de scări sau scări exterioare.

              (4) Pe planurile de evacuare se indică locul mijloacelor tehnice de apărare împotriva incendiilor:  stingătoare, hidranţi interiori, butoane şi alte sisteme de alarmare şi alertare a incendiilor, posibilităţile de refugiu, încăperi speciale, terase, precum şi interdicţia de folosire a lifturilor în asemenea situaţii.

              (5) Modelul planului-cadru de evacuare este prezentat în anexa nr. 2 la prezentele norme generale.

1.3.4.9. (1) Planurile de depozitare şi de evacuare a materialelor clasificate conform legii ca fiind periculoase se întocmesc pentru fiecare încăpere unde se află asemenea materiale.

             (2) La amplasarea materialelor periculoase în spaţiile de depozitare trebuie să se ţină seama de comportarea lor specifică în caz de incendiu, atât ca posibilităţi de reacţie reciprocă, cât şi de compatibilitatea faţă de produsele de stingere.

             (3) Planurile de depozitare şi de evacuare a materialelor periculoase se întocmesc pe baza schiţelor încăperilor respective, pe care se marchează zonele cu materiale periculoase şi se menţionează clasele acestora conform legii, cantităţile şi codurile de identificare ori de pericol, produsele de stingere recomandate. Traseele de evacuare a materialelor şi ordinea priorităţilor se marchează cu culoare verde.

             (4) Planuri de depozitare şi de evacuare se întocmesc şi pentru materialele şi bunurile combustibile care au o valoare financiară sau culturală deosebită.

             (5) Planurile de depozitare  se amplasează în locuri care se estimează a fi cel mai puţin afectate de incendiu şi în apropierea locurilor de acces în încăperi, precum şi la dispecerat, acolo unde acesta este constituit, astfel încât acestea să poată fi utile forţelor de intervenţie.

1.3.4.10. (1) Planurile de intervenţie se întocmesc pentru asigurarea desfăşurării în condiţii de operativitate şi eficienţă a operaţiunilor de intervenţie în situaţii de urgenţă, potrivit legii.

               (2) Planul de intervenţie se avizează de inspectoratul pentru situaţii de urgenţă judeţean/al municipiului Bucureşti. Modelul planului-cadru de intervenţie este prezentat în anexa nr.3 la prezentele norme generale.

1.3.4.11.  Planurile de protecţie împotriva incendiilor se actualizează ori de câte ori este cazul, în funcţie de condiţiile reale.

1.3.4.12. (1)  Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor, prevăzute la art. 1.3.4.2. lit. c), se elaborează pentru locurile de muncă stabilite de administrator/conducător, obligatoriu pentru toate locurile cu risc de incendiu.

               (2)     Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor cuprind:a.       prevederile specifice de apărare împotriva incendiilor din reglementările în vigoare;b.      obligaţiile salariaţilor privind apărarea împotriva incendiilor;c.       regulile şi măsurile specifice de apărare împotriva incendiilor pentru exploatarea

instalaţiilor potrivit condiţiilor tehnice, tehnologice şi organizatorice locale, precum şi pentru reparaţii, revizii, întreţinere, oprire şi punere în funcţiune;

d.      evidenţierea elementelor care determină riscul de incendiu sau de explozie;e.      prezentarea pericolelor care pot apărea în caz de incendiu, cum sunt intoxicările,

arsurile, traumatismele, electrocutarea, iradierea etc, precum şi a regulilor şi măsurilor de prevenire a acestora. (3) Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor se elaborează de şeful sectorului de

activitate, instalaţie, secţie, atelier, se verifică de cadrul tehnic sau de persoana desemnată să îndeplinească atribuţii de apărare împotriva incendiilor şi se aprobă de administrator/conducător.

              (4) Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor se afişează, în întregime sau în sinteză, în funcţie de volumul lor şi de condiţiile de la locul de muncă respectiv.

              (5) Un exemplar al tuturor instrucţiunilor de apărare împotriva incendiilor se păstrează la cadrul tehnic sau la persoana desemnată să îndeplinească atribuţii de apărare împotriva incendiilor.

1.3.4.13.  Salariaţii de la locurile de muncă pentru care s-au întocmit instrucţiunile prevăzute la art. 1.3.4.12. au obligaţia să le studieze, să le însuşească şi să le aplice.

31

1.3.4.14. (1) Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor se completează în toate cazurile cu informaţiile din planurile de intervenţie, acolo unde acestea sunt întocmite.

               (2) Instrucţiunile de apărare împotriva incendiilor se actualizează la modificări, modernizări, dezvoltări, reprofilări şi la apariţia unor noi reglementări.

               (3) Fiecare instrucţiune de apărare împotriva incendiilor trebuie să aibă înscrisă data întocmirii/ reviziei şi data aprobării.

1.3.4.15. (1) Indicatoarele de securitate, respectiv de interzicere, avertizare, orientare şi/sau informare, prevăzute la art. 1.3.4.2. lit. f), se execută, se amplasează şi se montează conform reglementărilor şi standardelor de referinţă.

               (2) În anumite situaţii,  indicatoarele pot fi însoţite de înscrisuri explicative şi în limbi de circulaţie internaţională.

               (3) Obligaţia de a amplasa, de a monta şi de a păstra integritatea indicatoarelor revine conducătorului locului de muncă.

Dispoziţii finale1.2.10.1.    (1) Organizarea, conducerea, îndrumarea şi controlul activităţii de apărare împotriva

incendiilor în unităţile structurilor de apărare şi securitate naţională se realizează potrivit prevederilor prezentei legi, pe baza normelor aprobate de conducătorii structurilor respective, cu avizul Inspectoratului General.

    (2) La unităţile din structurile prevăzute la alin. (1) Inspectoratul General şi inspectoratele exercită controlul asupra modului de aplicare a prevederilor legale privind apărarea împotriva incendiilor, numai la solicitarea comandanţilor sau a şefilor acestora.

1.2.10.2.    Intervenţia pentru stingerea incendiilor şi salvarea persoanelor la operatorii economici

care produc, stochează sau utilizează substanţe toxice care prin contact ori inhalare pot cauza moartea personalului, pe calea ferată şi aeroporturi se asigură de operatorii economici care administrează sectorul respectiv, cu asistenţa tehnică a inspectoratelor.

1.2.10.3.    (1) Laboratoarele de încercări la foc se autorizează în condiţiile legii.    (2) Regulamentul de autorizare a laboratoarelor de încercări la foc se elaborează de

Inspectoratul General, se aprobă prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

1.2.10.4.    (1) Mijloacele tehnice pentru apărarea împotriva incendiilor şi echipamentelor de

protecţie specifice se introduc pe piaţă şi se utilizează conform legii.    (2) În domeniul nereglementat de Legea nr. 608/2001 privind evaluarea conformităţii

produselor, republicată, introducerea pe piaţă a produselor prevăzute la alin. (1) se face pe baza evaluării conformităţii faţă de reglementările elaborate de Inspectoratul General.

    (3) Metodologia de certificare a conformităţii produselor prevăzute la alin. (2) se elaborează de Inspectoratul General, se aprobă prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

1.2.10.5.    (1) Proiectarea, executarea, verificarea, întreţinerea şi repararea sistemelor şi instalaţiilor

de apărare împotriva incendiilor, efectuarea lucrărilor de termoprotecţie şi ignifugare, de verificare, întreţinere şi reparare a autospecialelor şi a altor mijloace tehnice destinate apărării împotriva incendiilor se efectuează de către persoane fizice şi juridice atestate.

    (2) Atestarea persoanelor prevăzute la alin. (1) se face pe baza metodologiei elaborate de Inspectoratul General, aprobată de ministrul administraţiei şi internelor şi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I.

32

1.2.10.6.    În localitatea unde funcţionează servicii de urgenţă profesioniste, consiliul local nu are

obligaţia constituirii serviciilor de urgenţă voluntare.1.2.10.7.    Personalul serviciilor de urgenţă nu răspunde de pagubele inerente procesului de

intervenţie.1.2.10.8.    (1) Personalul serviciilor de urgenţă profesioniste care a îndeplinit o perioadă de

minimum 10 ani atribuţii privind apărarea împotriva incendiilor, căruia i-au încetat raporturile de serviciu, la cerere sau din motive care nu-i sunt imputabile acestuia, poate primi, la cerere, brevetul de Pompier specialist, diferenţiat pe categorii de personal.

    (2) Modul de eliberare şi drepturile conferite prin acest brevet vor fi stabilite prin regulament aprobat prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor.

1.2.10.9.    (1) Anual se organizează concursuri profesionale ale serviciilor de urgenţă şi cercurilor

de elevi Prietenii pompierilor.    (2) Concursurile profesionale ale serviciilor de urgenţă se desfăşoară pe baza

regulamentului elaborat de Inspectoratul General, aprobat prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

    (3) Concursurile profesionale ale cercurilor de elevi Prietenii pompierilor se desfăşoară pe baza regulamentului elaborat de Inspectoratul General, în colaborare cu autoritatea naţională pentru reglementarea activităţilor de învăţământ, aprobat prin ordin al acestei autorităţi şi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I.

7.25. Produse de laborator, patiserii 

7.25.1. Pentru producţia de laborator (torturi, prăjituri etc.) unde se foloseşte flacără deschisă, se vor lua toate măsurile pentru supravegherea permanentă a arzătoarelor şi pentru înlăturarea tuturor materialelor combustibile.

7.25.2. Arzătoarele de gaze şi robinetele de închidere vor fi menţinute în stare de funcţionare şi se vor curăţa periodic.

7.25.3. Fiecare substanţă inflamabilă (esenţe, alcool etc.), va fi însoţită de o etichetă cu înscrisul "Inflamabil". Folosirea acestora în secţie se va face numai în recipiente din sticlă protejate corespunzător sau metalice închise.

7.25.4. La prăjitoare trebuie să existe obligatoriu un sistem de ventilaţie în perfectă stare de funcţionare.

7.25.5. Toate canalele orizontale de fum cât şi cele pentru evacuarea gazelor din prăjitor, se vor curăţa lunar.

7.25.6. Coşul prăjitoarelor va fi curăţat de funingine cel puţin o dată la fiecare trei luni sau de câte ori este nevoie.

7.25.7. Recipientele cu ulei vor fi ţinute în dulapuri metalice bine închise şi aşezate la distanţă de prăjitor.

7.25.8. Plitele sobelor se vor curăţa săptămânal de depunerile de grăsimi.

33

7. CALCULUL ECONOMIC

Închirieri: 1800 euro/lună pentru cele două spaţiiCheltuieli privind echipamentele pentru laborator: 30 000 euroCheltuieli privind amenajarea magazinului de desfacere: 15 000 euroCheltuieli cu angajaţii: 10x 1000 lei/ lună – pentru laborator

3x 800 lei/lună – pentru magazinul de desfacereTotal investiţie 45 000 euro aproximativ 202 500 lei.

Perioada de amortizare: 10 ani

Amortizarea se va face astfel: 20250010 x 12

=1687.5 lei/lună

Sistemul ales pentru cofetarie- patiserie cu laborator propriu poate aduce, sub un manageriat corect, venituri cuprinse între 5000- 7000 de euro pe lună. De aceea acest sistem este unul eficient. Pe lângă asta lucru acest sector de piaţă nu este încă saturat în comparaţie cu cererea.

34

8. CONCLUZII

În concluzie, vitrina frigorifică pentru cofetărie este aparatura ideală pentru afişare ce poate fi folosită în acest domeniu. Ea imbină frumuseţea clasică a lemnului cu tehnologia folosită pentru refrigerare, astfel reuşind să păstreze produsele proaspete pentru mai mult timp.

Totuşi acest tip de vitrină frigorifică se poate utiliza in diverse unităţi de alimentaţie publică, nu doar în domeniul cofetărie –patiserie.

În încheiere, acest tip de vitrină, folosit în domeniul de activitate cofetărie – patiserie este foarte util şi ajută la prosperitatea afacerii.

35

9. Bibliografie

1. Ţane N., ş.a., Instalaţii şi echipamente pentru hoteluri şi restaurante, ed. Univ. Transilvania, Braşov, 2011

2. www.helco.ro 3. www.cjmures.ro 4. www.octavlarisa.wordpress.com 5. www.saga-professional.ro 6. www.infoconstruct.ro 7. www.infoalimentar.ro 8. www.frigosztufi.ro 9. www.utilaj-alimentar.ro 10. www.maxigel.ro 11. www.bizoo.ro 12. www.ristochef.ro 13. www.mercador.ro 14. www.tcromania.com 15. www.kudika.ro 16. www.portfolios.ro

36