La un moment dat Mantuitorul Hristos se indrepta spre o cetate Nain. Era inconjurat, insotit, de ucenicii Sai, si de mare multime de popor, care era bucuros sa Il urmeze si sa ii asculte invataturile. Si iata ca, atunci cand se apropia de poarta cetatii, din cetate iesea un alt convoi numeros de oameni ducand la groapa un mort. Mortul era un tanar din acea cetate, singurul fiu almamei sale, care la randul ei era vaduva. Si fireste, ca la orice inmormantare toti lacramau, iar mama mortului fireste, plangea, pentru ca isi pierduse fiul. Si de indata ce s-a intalnit cu convoiul, Mantuitorul Hristos S-a oprit, si S-a oprit langa patul pe care era adus mortul. e atuncimortii nu se duceau in sicrie, ci pe o targa, pe un pat, si era pus de-a dreptul in mormant. Si I-a spus mamei mortului! "Nu plange#". Si a grait catre mort! "$inere, tie iti zic, scoala-te#". Si mortul s-a ridicat si a inceput sa vorbeasca iar %omnul Iisus i l-a dat mamei sale, si toti cei de fata Il mareau pe %umnezeu pentru aceasta minune. Si moartea e&ecuta ordinul Stapanului si i-l paraseste pe fiu, pe tanar. %ragii mei, iata, sa ne imaginam aceste doua convoaie omenesti! unul care iese din cetate sub semnul mortii si altul care intra in cetate sub semnul 'ietii, pentru ca Iisus este (el ce a spus! "Eu sunt (alea, )devarul si 'iata#". Si daca este 'iata, oriunde se gaseste El este viata, si trebuie sa fie viata. %ar, ne spune Sfantul Evang*elist Luca, ca, Iisus cand a vazut-o pe mama mortului ca plange, i S-a facut mila, si apropiindu-Se de ea i-a spus! "nuplange#". ai cum sa nu plangi, cand o mama singura, vaduva, se gaseste langa cadavrul fiului ei+ Singura pe lume, cum sa nu plangi+ (are dintre noi nu plange la o inmormantare, macar lacramam+ (are nu plange la moartea cuiva drag+ ,eleste, uneori cu forme foarte violente ale plansului si ale durerii. -meneste este sa plangi. .neori si animalele plang, iar omul care este mai sensibil decat ele, sa nu planga+ Iubitii mei, acest "nu plange" nu este o tagada a naturii umane, ci este o promisiune asupra a ceea ce urmeaza sa invinga plansul, in asa fel incat plansul sa nu fie biruitor in viata omului, asa cum nici moartea nu trebuie sa aibe ultimul cuvant. El spune mamei "nu plange" si dupa aceea ii inviaza fiul. Si ne spune Sfantul Evang*elist "si dupa ce l-a inviat l-a dat mamei sale, cea care plangea, iar mama a plecat acasa fericita, cu fiul ei viu siintreg". Iubitii mei toti ne intristam... Un poet francez a scris un vers celebru: "cu fiece plecare murim cate putin". Orice despartire este un fel de moarte a sufletului, pentru ca orice despartire de cei dragi este urmata de o durere, de o lacrima, de un regret, de o parere de rau... Cu atat mai mult cand ne despartim pentru totdeauna, de un mort. Avem sentimentul ca ceva din noi s-a rupt. %ar, eu as pune o intrebare esentiala! cand plangem la inmormantare, pe cine plangem in realitate, pe cel care pleaca, sau pe cei care raman+ ai, cel care pleaca a murit. E o lege, este singura noastra certitudine, moartea. %e orice ne putem indoi in aceasta viata numai de moarte nu. Si atunci daca este singura certitudinte, oricum trebuie sa seintample mai curand sau mai tarziu. $otusi, noi plangem pe mort, si mai degraba ii plangem pe cei vii. (and Mantuitorul Hristos se gasea pe drumul calvarului ducandu-Si in spinare (rucea, plin de sudoare si de sange, zdrobit de bataile cu bicele, obosit, femeile pe marginea drumului plangeau. langeau de mila lui. Era un -m care suferea. )uzisera de El, pe semne ca era un criminal, dar si un criminal cand sufera ti se face mila de el. La care Mantuitorul le spune, din mers! "nu pe Mine sa ma plangeti, fiice ale Ierusalimului, ci plangeti-va pe voi, si pe copiii vostri". /iicele Ierusalimului reprezentau pe evreii care nu-L recunoscusera pe Iisus si care de fapt Il ucideau. langi pe un pacatos care nu se pocaieste. e el trebuie sa-l plangi, nu pe cel care merge la moarte, sau care a murit. %ar, fara indoiala ca, cei din cetate o plangeau pe femeia vaduva care ramasese fara singurul ei copil, nadejdea ei, bucata ei de paine. (el care lucra sa o intretina si pe ea, si de-acuma ramanea singura, poate in situatia de a intinde mana, de a cere de pomana, de a se umili, si deseori de a cere fara sa i se dea nimic. )ceasta este o tristete enorma. Si de mila unei asemenea femei plangi, nu se poate sa nu plangi. )sadar daca analizam bine iubitii mei, mai degraba ii plangem pe cei care raman decat pe cel care a plecat. Noi, iserica, nu plangem, ne rugam, si ne rugam pentru cel plecat, pentru cel mort. !e ce" #entru ca nu stim precis unde se duce, si trebuie sa-l insoteasca rugaciunile noastre. 'oi reveni asupra acestei idei. )cuma vreau sa merg mai departe si sa spun! este intotdeauna moartea o nenorocire+(a n-o putem e&plica. %e ce un om moare la 01 ani, un altul la 23, un altul la 43, la 003 ani+ Si zicem "totul este in mana lui %umnezeu#". entru ca El stie ce face, in timp ce noi nu stim ce gandeste El. )m sa va dau un e&emplu din Sfanta Scriptura si anume din 'ec*iul $estament, pentru ca e&ista acolo o carte scurta care se numeste (artea 5ut. %e ce este vorba+ %e o evreica, dintr-o cetatea a lui Israel, care se numea Noemina, si care a plecat impreuna cu barbatul si cu ceidoi feciori ai lor in tara Moabului. %e ce+ entru ca era o seceta foarte mare, foamete cumplita, si nu mai aveau cu ce sa traiasca. Si au plecat in acea tara pagana unde nu era seceta si unde se gaseau de-ale gurii. Si au ramas acolo mai multa vreme6 pana si seceta din tara lor a fost de lungadurata. In acest timp Noeminei i-au murit barbatul, si a ramas cu cei doi feciori. /eciorii erau la varsta casatoriei si s-au casatorit cu doua fete din partea locului, cu doua moabitence. .na dintre ele se numea 5ut. Si s-a intamplat ca au murit si baietii Noeminei, si ea s-a trezit vaduva, si cu cele doua nurori vaduve, trei femei singure, iar ea in tara straina, nestiuta de nimeni. Si atunci ea a spus! "iata dragele mele a vrut %umnezeu sa ramaneti vaduve, dar voi sunteti tinere, si trebuie sa va refaceti viata. E bine ca eu sa ma intorc in tara mea, pentru ca am primit veste ca nu mai este seceta, am cu ce trai, iar voi ramaneti aici dragele mele, %umnezeu sa va binecuvinteze, sa va ajute ca sa voi sa puteti sa va reconstrui viata". La care una a ramas, iar cealalta, 5ut, a raspuns! "nu mama, eu raman cu tine, mi-am lipit sufletul de al tau, si merg cu tine. $ara ta va fi si tara mea, casa ta va fi si casa mea, %umnezeul tau va fi si %umnezeul meu#". Si a zis "bine#". Si 5ut a mers impreuna cu socara sa, Noiemina, in cetatea de bastina, si acolo s-a casatorit cu 7ooz. Era un om cu stare, cu dare de mana, si ruda cu Noemina, deci israelian, si au intemeiat o casnicie, si de la aceasta casnicie s-a nascut Iesei si astfel moabiteanca 5ut a devenit bunica regelui %avid, profetul si psalmistul. $otul parea o nenorocire, si seceta si instrainarea si moarteabarbatilor, dar iata ca Mana lui %umnezeu a lucrat nevazuta, pentru ca 5ut, aceasta femeie pagana sa fie pomenita in Sfanta Scriptura in arborele genealogiei dupa trup a %omnului nostru Iisus Hristos. )sa cum se stie, dupa trup, %omnul se tragea din %avid. Sfanta /ecioara Maria era numita fiica lui %avid, iar El era numit fiul lui %avid, adica urmasul direct al lui %avid. In spita aceasta se gasea si moabiteanca 5ut, caruia ii murise si socrul si sotul. Este rovidenta de fata lucratoare in aceasta asa-numita intamplare+ Nimic nu este intamplator dragii mei# Iata deci cum o moarte pare o mare nenorocire, si tot prin aceasta moarte %umnezeu are un plan prin care se vaimplini in viitor. %e aceea dragii mei, intotdeauna sa nu cadem in disperare atunci cand ne gasim in fata perspectivei de a muri noi, sau in fata mortii altcuiva, pentru ca noi credem in invierea mortilor, asa cum nu au cei care nu au nadejde, nu au speranta. %ragii mei, noi ca fii ai 7isericii si ca slujitori ai 7isericii, ii mangaiem pe cei vii, pe cei ramasi. E datoria noasta sa le alinam durea si sa-i incurajam. In acelasi timp ne rugam pentru cei morti. !e ce" #entru ca nu stim unde se duce. $oartea in sine este o certitudine, dar ceea ce este dincolo de moarte ramane un mister. Inca nu putem sa raspundem de acum. Noi stim atat, ca dupa moarte sufletul merge fie in %ai fie in Iad, dupa viata pe care a dus-o. !ar rugaciunile noastre il insotesc si acolo, dupa moarte, pentru ca rugaciunea nu are bariere. In fata rugaciunii nu e&ista nicio poarta inc'isa sau incuiata. (a strabarte cerurile, a)unge la !umnezeu, si cu !umnezeu a)unge la persoana pentru care ne rugam. !e aceia iubitii mei, o speranta e&ista si pentru cei care a)ung in Iad, prin pacatele lor. In "Infernul" lui !ante se spune, se povesteste, ca pe poarta Iadului e&ista o inscriptie: "lasati aici orice speranta, voi cei ce intrati*". (i bine, in crestinismul nostru rasaritean aceste cuvinte sunt ine&istente. !impotriva, c'iar cand intri in Iad, tot trebuie sa ai o speranta, este posibil sa scapi, prin rugaciune* #entru ca in Iad se sta de la moartea insului si pana la +udecata de Apoi. (ste un spatiu de timp, pe care nu-l stim, nu-l putem estima cat este de lung, dar in acest timp rugaciunile isericii nu inceteaza pentru cel care se gaseste c'iar acolo in Iad, si o raza de lumina tot se desc*ide si pentru el, pentru ca la ,udecata din .rma, la Invierea cea de -bste, el sa fie in buna parte curatit de pacatele lui prin rugaciunile celor ce s-au rugat pentru el, si bineinteles daca si el, in libertatea pe care o are, le accepta si le primeste. %aca nu le accepta si spune "nu am nevoie de rugaciunile voastre", va merge in focul vesnic si in intunericul cel mai dinafara. %ar daca devine constient, se scutura si-si capata constiinta de sine, si a mantuirii lui, atunci este posibil sa se mantuiasca. Iata deci, iubitii mei, indemnul pe care ni-l da Sfanta Scriptura din Evang*elia de astazi. E normal si omeneste sa plangem in fata mortii, a fenomenului mortii, sa-i plangem pe cei morti, sisa-i plangem pe cei ce au ramas, dar crestinismul ne indeamna sa ne ridicam ceva-ceva deasupra omenescului, si sa nu plangem, sa-l invingem prin credinta noastra, atunci nu vom mai fi disperati in fata mortii, ci vom fi dimpotriva tremati si ne vom apropia de ea sau vom astepta sa se apropie cu mai multa seninatate, cu mai multa cumpanire, cu atat mai mult cu cat noi prin 7iserica si prin Sfintele $aine suntem pregatiti si ne pregatim pentru ea. .ltima pocainta si ultima impartasanie este decisiva pentru un om, c*iar daca a dus o viata pacatoasa si nu s-a pocait, cel putin pe patul de moarte, daca este constient si este sincer, si se pocaieste sincer de viata pe care a dus-o, prin Sfanta Eu*aristie, care urmeaza pocaintei, este posibila mantuirea lui si patrundera lui in 5ai. Iata ce imensa posibilitate ne ofera 7iserica prin e&emplul tal*arului de pe cruce de langa Mantuitor. - viata intreaga traise in pacate, omorase oameni, si in clipa in care isi da seama ca langa el pe cruce se gaseste /iul lui %umnezeu ii spune! "pomeneste-ma %oamnecand vei veni in Imparatia $a#". La care Iisus a raspuns "adevar iti spun! astazi vei fi cu Mine in 5ai". 'edeti dumneavoastra cum poarta 5aiului se desc*ide prin pocainta unui mare pacatos, cu atat mai mult pentru noi. %e aceia dragii mei fiti increzatori, pentru ca, c*iar daca credinta noastra se clatina, c*iar daca stiinta noastra teologica este incompleta si subreda, ne ramane un mare dar al Sfantului %u*! speranta. e aceasta sa n-o pierdeti niciodata# %e aceia, se spune, ne rugam pentru cel care a murit "intru nadejdea vietii de veci". rin viata de veci se intelege viata noasta de veci in %umnezeu, alaturi de Iisus Hristos, in 5ai. ") murit intru nadejdea vietii de veci". %e aceia iubitii mei, noi speram. In ce speram+ Nu in dreptatea noastra, ci in mila lui %umnezeu. Mantuitorului Hristos i S-a facut mila de femeia vaduva. )lte minuni le-a facut pentru alte ratiuni, sa-Si demonstreze dumnezeirea pentru ca oamenii sa creada. (*iar invierea lui Lazar a fost demonstrativa in fata multor iudei, pe cata vreme invierea fiului vaduvei din Nain, care este aratata acolo in acea frumoasa fresca, iata mama in vesmant visiniu, ingenunc*iata langa patul mortului, si Iisus care se apropie pune mana pe mort si porunceste sa se ridice. Iisus Hristos, minunea aceasta a facut-o din mila, ca I-a fost mila de mama aceia nefericita, si I-a fost mila si de cei care il plangeau pe mort. %e aceia, iubitii mei, intre dreptate simila, %umnezeu este (el care opereaza cu mila, ca daca ar fi dupa dreptate, ca la judecatorie, ca la tribunal, care dintre noi s-ar putea mantui+ Nici sfintii, sfintii adevarati mor nelinistiti ca nu se vor mantui. In clipa in care un sfant isi pierde aceasta neliniste si este sigur ca este sfant, nu se vamantui, si va cadea fiindca a intrat in cel mai mare pacat, al mandriei. (onstiinta de propria ta perfectiune te duce la mandrie. %e aceia, inca o data, speranta este una din cele trei virtuti teologice care vin de la %umnezeu! credinta, speranta, si iubirea. (*iar daca va pierdeti iubirea, c*iar daca subreziti credinta, pastrati-va speranta, fiindca tot de la %umnezeu vine#(op8 and 9IN ! *ttp!::o;.l8:n vec*ime scria "pe cei vii c*em, pe mor?i pl@ng, fulgerele fr@ng")zi, clopotele bisericii noastre pl@ng, pt cA duc la groapA un om care p@nA mai ieri era >n mijlocul nostru, un om care ne era drag, Bi pe care to?i >l apreciam..n prieten al pastorului Step*en 7ro;n, numit 5on, a murit la numai C3 de ani,fara ca cineva sa se fi asteptat. 5on a fost un bun credincios si a lucrat >n serviciul public.entru ca nu a putut fi la >nmorm>ntare , la patru saptam>ni de la moartea prietenului sau >ntr-o zi de iarna ,Step*en a mers s-o viziteze pe mama lui. Dn drum Ensa s-a oprit si la cimitirul unde a fost >nmormAntat 5on, pentru a petrece c>teva clipe la morm>ntul lui.)juns >n acel cimitir a observat mai multe morminte proaspete, dar nu stia care este a prietenului sau, deoarec pietrele funerare >nca nu fusesera puse deasupra.Era foarte frig6 ploua si ningea >n acelasi timp, iar durerea din inima lui Step*en era de nedescris.Si-a pierdut cel mai bun prieten, n-a putut fi la serviciul de >nmorm>ntare, iar acum nu-i putea gasi nici morm>ntul #Dn timp ce se ruga spun>nd ! F%oamne ajuta-ma sa pot gasi morm>ntul 6 a simtit o prezenta divinacare parca i-a >nvaluit fiinta. )tunci si-a adus aminte de cuvintele spuse de >nger femeilor >n dimineata >nvierii 6 F %e ce cautati pe cel ce este viu >ntre cei morti F+)ceste cuvinte l-au m>ngaiat si l-au facut sa iasa din cimitir, plin de nadejde.Step*en a >nteles >nca odata ca acel cimitir nu-i casa prietenului sau. El este viu 6 pentru ca %onulIsus a >nviata # )cum 5on este >n slava si-a zis el, >n casa pe care %omnul Isus i-a pregatit-.n vizitator care se plimba intr-o zi intr-un cimitir, observa pe un om care era ocupat cu sadirea unor flori pe un mormant. Saditorul de flori fu intrebat! GEste fiul dvs. Ingropat aici+HGNuH, raspunse omul.GEste poate fratele dvs sau vreo ruda a dvs+HGNu, nu.H%upa ce lasase jos o scandurica pe care o tinuse in mana, omul raspunse! GEi bine, iti voi istorisi povestea acestui mormant.HG(and izbucni razboiul am fost si eu c*emat la mobilizare. Eram sarac, aveam o sotie bolnava si I copii. (u toate acestea m-am vazut silit sa-i parasesc deoarece nu aveam bani sa platesc un inlocuitor, asa cum mi-ar fi ingaduit pe atunci legea. Ma pregateam atunci de plecare, parasind familia pentru a merge la razboi contra inamicului. In ziua de dinaintea plecarii veni la mine un tanar, pe care-l cunosteam si imi zise! G%umneata ai o familie numeroasa, eu sunt singur. 'oi pleca eu in locul dumitale.H Si pleca in adevar in locul meu. Intr-o lupta crancena fu ranit si dus la spital. %upa lungi suferinte a murit si a fost ingropat aici. %e atunci doream arzator sa vad mormantul sau. In vederea acestui scop am economisit atatia bani cat am putut si ieri am sosit. )bia astazi am reusit sa descopar locul unde este ingropat.HIn timp ce omul istorisea aceste lucruri, oc*ii i se umplura cu lacrimi. Lua scandurica pe care o lasase jos si o infipse in pamant. Sub numele soldatului erau scrise si urmatoarele cuvinte! G) murit pentru mine.H A#,ICA-I(: Este .nul despre care, ca si soldatul de mai jos putem spune! G) murit pentru mine.H Este vorba de )cela care si-a dat viata Sa pentru lumea intreaga, pentru noi, nu pe un camp de batalie ci pe o cruce pe care a fost rastignit ca un raufacator. Nu pentru a ne scapa de la inrolare ci pentru a ne scapa de blestemul pacatului, osanda vesnica.Soldatul a murit pentru acel barbat si familia sa. Isus a murit pentru noi si fratii nostrii, deci, sa fim o familie, sa ne iubim ca intr-o familie si sa traim apropiati ca intr-o familie. Sa traim in pace, nu in dezbinare, in unitate, nu in partide, in dragoste.