C. INFRACTIUNEA FAPTA CONSUMATAa) Notiune

De principiu, momentul consumarii se realizeaza prin indeplinirea tuturor cerintelor de incriminare ale infractiunii date, el coincizand si cu momentul savarsirii acesteia, cu exceptia situatiilor cand infractiunea cunoaste si forme postconsumative (faza epuizarii).Infractiunea se considera consumata in momentul in care actele de executare, fiind duse pana la capat, au produs rezultatul specific acelui tip particular de infractiuni. Momentul consumarii coincide deci cu realizarea continutului integral al infractiunii, in sensul ca laturii subiective, formata anterior ii corespunde acum o latura obiectiva completa sub aspectul tuturor componentelor sale: element material, rezultat si raport de cauzalitate.Prin infractiunea consumata se intelege, asadar, o fapta care prezinta continutul unei infractiuni in forma tipica a acesteia.Codul penal nu se ocupa, in partea generala, de infractiunea consumata, in sensul ca nu cuprinde nici o reglementare expresa in ceea ce o priveste. Toate normele din partea speciala a codului descriind continutul diferitelor tipuri particulare de infractiune se refera, implicit, la forma consumata a acestor infractiuni. Pe de alta parte, toate institutiile reglementate in partea generala, legate de notiunea de infractiune, au in vedere, in primul rand, infractiunea consumata, adica forma perfecta a infractiunii.b) Momentul consumarii infractiuniiPentru a se sti, in fiecare caz in parte, daca ne aflam in fata unei infractiuni consumate ori a unei alte forme infractionale, este necesar sa se examineze daca activitatea materiala luata in considerarprodus sau nu rezultatul specific infractiunii pe care subiectul si-a propus sa o comita. Cum din punctul de vedere al rezultatului specific infractiunile se impart in formale si materiale in cazul celor dintai, rezultatul constituindu-l o stare de pericol, iar in cazul celor de-al doilea o vatamare concreta inseamna ca si momentul consumarii difera, dupa cum este vorba de o infractiune formala sau materiala.Infractiunile formale se consuma in momentul in care a luat sfarsit executarea actiunii tipice, caci in acel moment se naste si starea de pericol ce caracterizeaza, sub aspectul urmarilor, aceste infractiuni (de exemplu infractiunea de bigamie art. 227 C. P. se considera consumata in momentul incheierii celei de-a doua casatorii).In cazul infractiunilor formale ce se comit prin inactiune, consumarea are loc in momentul neindeplinirii obligatiei impuse de lege. Daca obligatia este fara termen, imediata (de exemplu, obligatia de a da ajutor persoanelor aflate in primejdie art. 199 C. P.), infractiunea se consuma prin neindeplinirea de indata a acesteia; daca obligatia este legata de un termen (de exemplu obligatia de a preda in termen de 10 zile un bun gasit autoritatilor sau celui care l-a pierdut art. 259 alin. 1 C. P.), infractiunea se consuma la implinirea termenului prevazut de lege.La infractiunile materiale a caror latura obiectiva include, in mod obligatoriu, ca rezultat o vatamare materiala consumarea are loc in momentul producerii acestei urmari. Uneori rezultatul material, cerut de lege pentru existenta infractiunii, se produce imediat dupa incheierea actelor de executare, dar alteori el poate surveni dupa trecerea unui interval de timp, mai scurt sau mai lung, ceea ce inseamna ca si momentul consumarii infractiunii poate varia in raport cu aceste situatii. Din categoria infractiunilor materiale care se consuma in momentul producerii rezultatului, mentionam, cu titlu de exemplu: omorul art. 178 C. P.; vatamarea corporala art. 185 si 186 C. P.; neglijenta in serviciu art. 319 C. P.; inselaciunea art. 260 C. P.Stabilirea momentului in care s-a consumat infractiunea prezinta o importanta deosebita, deoarece, in raport cu acest moment, se determina in caz de succesiune de legi penale care este legea aplicabila cazului concret, se verifica incidenta actelor normative de amnistie, se calculeaza termenul de prescriptie a raspunderii penale etc.D. INFRACTIUNEA FAPTA EPUIZATAa) NotiuneIn cazul anumitor categorii de infractiuni este posibil ca, dupa ce fapta s-a consumat, prin producerea rezultatului specific, acest rezultat sa se amplifice, fie in cadrul unui proces natural, firesc, fara nici o noua interventie a faptuitorului, fie datorita prelungirii actiunii sau inactiunii tipice si dupa atingerea momentului consumativ. Momentul in care rezultatul se contureaza in dimensiunile sale finale deci acela in care amplificarea inceteaza este momentul asa-numit al epuizarii infractiunii, iar infractiunile care au cunoscut o asemenea amplificare a rezultatului sunt fapte penale epuizate.Infractiunea fapta consumata, este singura forma tipica a infractiunii. Infractiunea fapta epuizata este ca si tentativa, o forma atipica a acesteia. De aceea o si tratam distinct ca o forma infractionala de sine statatoare separat de infractiunea consumata.b) Infractiuni susceptibile de epuizare Infractiunile continue se caracterizeaza prin aceea ca actiunea ce constituie elementul lor material este susceptibila de prelungire si dupa momentul consumarii, caz in care in mod paralel are loc si o amplificare cantitativa a rezultatului. Ca atare, se poate spune ca ceea ce, in realitate se prelungeste pana cand se va epuiza este insasi consumarea lor. De exemplu, infractiunea de lipsire de libertate in mod ilegal (art. 201 C. P.) se consuma in momentul in care subiectul pasiv este privat de posibilitatea de a se misca in mod liber, dar, in fapt, este posibil ca actiunea tipica si, concomitent cu aceasta, amplificarea rezultatului starea in care a fost adusa persoana vatamata sa se prelungeasca si ulterior momentului consumativ, cand subiectului pasiv i se va reda libertatea. Infractiunile continuate se caracterizeaza, conform art. 55 alin. 2 C. P., prin savarsirea la diferite intervale de timp, dar in realizarea aceleiasi rezolutii, a unor actiuni sau inactiuni care prezinta, fiecare in parte, continutul aceleiasi infractiuni. Pentru a exemplifica modul in care are loc epuizarea in cadrul acestor infractiuni, sa presupunem ca cineva s-a hotarat sa sustraga, in mod esalonat, timp de mai multe zile, bunuri aflate intr-un depozit. In asemenea situatie, dupa primele doua sustrageri vom avea o infractiune continuata de furt despre care se poate spune ca s-a consumat iar daca faptuitorul, actionand in baza aceleiasi rezolutii, a mai comis si alte sustrageri, in momentul incheierii definitive a activitatii sale infractionale ne vom afla in fata unei infractiuni continuate de furt fapta epuizata. Infractiunile de obicei elementul material este alcatuit dintr-o pluralitate de acte care, considerate de sine statatoare, nu au caracter penal, dar, prin repetare incat ajung sa reprezinte o obisnuinta ori o indeletnicire devin infractiune. Daca, dupa un numar suficient de repetari, infractiunea s-a consumat cerinta obisnuintei sau indeletnicirii, fiind realizata insa faptuitorul continua sa comita acte de acelasi fel, la terminarea intregii activitati infractionale se va putea spune ca infractiunea imbraca forma faptei epuizate. Un exemplu il poate constitui infractiunea de cersetorie (art. 367 C. P.), care se consuma cand actele de apelare la mila publicului prin ele insele, considerate izolat, nerelevante penal ajung sa constituie o obisnuinta si se epuizeaza cand activitatea infractionala, prelungita dupa momentul consumativ, ia sfarsit. Infractiunile progresive dupa realizarea continutului unei anumite infractiuni, denumita de baza, rezultatul acesteia se amplifica de la sine in asa mod incat caracterizeaza continutul unei alte infractiuni, mai grave, denumita progresiva, in care se absoarbe si fapta de baza. De exemplu, infractiunea de loviri sau vatamari cauzatoare de moarte (art. 188 C. P.) ia nastere prin amplificarea progresiva a unei urmari initiale mai usoare, caracteristica infractiunii de lovire (art. 185 C. P.) sau de vatamare corporala (art. 186 sau 187 C. P.) si care se absoarbe in continutul sau. Avem, deci, si aici un moment consumativ acela al producerii rezultatului initial, propriu infractiunii de baza si un moment al epuizarii, in care procesul de amplificare a primului rezultat se incheie in mod definitiv.