Exista multe tipuri de psihoterapii. Poate chiar vreo 400. Dar principale sunt doar cateva. Are vreo importanta care sunt acestea si prin ce se caracterizeaza fiecare? Pentru cei mai multi nu. Tot ceea ce conteaza este ca terapia sa dea rezultate. Totusi, pentru cei care vor sa stie mai multe despre domeniul fascinant al psihoterapiei, iata cateva repere. Abordarea psihodinamica - se refera nu numai la psihoterapia psihanalitica, ci si la multe alte tipuri de terapii de orientare psihodinamica, toate avand legaturi cu teoriile lui Sigmund Freud (1856-1939), cel care a fondat psihanaliza. Nici un psiholog sau psihoterapeut contemporan nu poate afirma ca nu este influentat de opera lui Freud. Ideile acestuia au generat mai multe scoli de psihoterapie, unele infiintate de fosti colaboratori ai lui Freud care au simtit nevoia sa se distanteze de acesta: C.G. Jung (psihoterapia analitica), Alfred Adler (psihoterapia individuala), Wilhelm Reich, Melanie Klein (scoala relatiilor de obiect), D.W. Winnicott. Exista si unele abordari moderne care, desi nu se trag direct din opera lui Freud, au fost masiv influentate de aceasta: analiza tranzactionala si Gestalt terapia. Abordarea umanista - dezvoltata de un grup de psihologi americani, in anii '50. Cel mai important a fost Carl Rogers (1902-1987), cel care a fondat terapia centrata pe persoana. Ideile lui Rogers au avut o influenta larga in consilierea psihologica, in psihologie si in educatie. Multe din abordarile moderne de consiliere si educatie se bazeaza pe teorii sale si pretind a fi centrate pe persoana. Alte nume grele ale acestei abordari sunt Victor Frankl (logoterapia), Abraham Maslow, Rollo May si Irvin Yalom (psihoterapia existentiala, versiunea americana). Abordarea comportamentala - se bazeaza pe teoriile invatarii elaborate de rusul I.P. Pavlov (1849-1946) si americanii J.B. Watson (1878-1958) si B.F. Skinner. Terapia comportamentala a devenit populara in anii '70, dupa ce Wolpe a prelucrat teoriile comportamentalistilor timpurii. Elemente ale teoriilor invatarii pot fi gasite in multe din abordarile moderne ale consilierii psihologice si psihoterapiei, intrucat majoritatea psihologilor recunosc astazi rolul unor procese de invatare in dezvoltarea umana. Abordarea cognitiva - fondata de Aaron Beck si Albert Ellis, aceasta abordare subliniaza importanta gandurilor in procesele mentale. Primul dintre ei a intemeiat terapia cognitiva, iar cel de-al doilea, terapia rational-emotiva. Beck si Ellis au elaborat in mod separat abordari specifice, bazate pe analiza gandirii, pentru a-i ajuta pe cei aflati insuferinta psihica sa se schimbe. Abordarea cognitiva este astazi, impreuna cu abordarea comportamentala si formand impreuna terapia cognitiv-comportamentala, una din cele mai populare, mai raspandite si mai apreciate terapii, datorita duratei scurte si eficientei in inlaturarea simptomelor. Cuvinte cheie: ganduri irationale, ganduri automate, scheme, tema pentru acasa, gandire pozitiva, gandire logica. Abordarea interpersonala. Aspectele interpersonale (relatiile cu ceilalti, membri ai familiei, prieteni, colegi etc.) sunt luate in considere

de multe psihoterapii, inclusiv de cele psihodinamice sau umaniste, dar exista o singura terapie interpersonala pura, care ignora orice alt aspect (cognitiv, comportamental, psihodinamic) si se concentreaza exclusiv pe relatiile interpersonale curente (nu si trecute) si constiente (nu si inconstiente).

Psihoterapiile se pot clasifica nu numai dupa orientarea teoretica pe care se bazeaza, ci si dupa modalitatea de lucru. Astfel, exista: psihoterapia individuala, in care psihoterapeutul discuta cu un singur individ; psihoterapia de cuplu, in care psihoterapeutul face terapie cu un cuplu; psihoterapia de grup; psihoterapia de familia sau terapia familiala; Fiecare dintre acestea se impart la randul lor in functie de scoala teoretica de provenienta (de exemplu, terapie de grup psihanalitica, terapie de grup gestaltista etc.). In legea 213 privind dreptul de libera practica al psihologilor din Romania, in capitolul "Conditii de atestare, acreditare si certificare", sunt recunoscute urmatoarele tipuri de psihoterapii: Psihoterapii cognitiv-comportamentale (ex. psihoterapie rational-emotiva si comportamentala, psihoterapie cognitiva, psihoterapie comportamentala etc.); Psihoterapii dinamice (ex. psihoterapia psihanalitica, psihoterapia analitica, terapii dinamice de scurta durata etc.); Psihoterapii ericksoniene (ex. psihoterapie ericksoniana, hipnoza ericksoniana etc.); Psihoterapii scurte (ex. terapia scurta focalizata pe solutie, orientarea pe competente si resurse, abordarile constructivist-colaborative si narative, etc); Psihoterapii umanist-existentiale-experientiale, sistemice si transpersonale (ex. gestalterapie, logoterapie, psihodrama, psihoterapie experientiala, analiza tranzactionala, etc.). Modalitati de psihoterapie acreditate de Asociatia Europeana de Psihoterapie: 1) Abordare Multimodala 2) Analiza Existentiala 3) Analiza Psiho-organica 4) Analiza Tranzactionala 5) Biosinteza 6) Gestalt-terapie 7) Gestalt-terapie Integrativa 8) Hipnopsihoterapie 9) Logoterapie 10) Psihanaliza 11) Psihanaliza de Grup 12) Psihodrama 13) Psihologie Analitica (C.G.Jung) 14) Psihologie Individuala 15) Psihosinteza 16) Psihoterapie Bazata pe Teoria Gestalt 17) Psihoterapie Catatim-imaginativa 18) Psihoterapie Centrata pe Client 19) Psihoterapie Centrata pe Persoana 20) Psihoterapie Comunicationala 21) Psihoterapie de Grup 22) Psihoterapie Dinamica de Grup 23) Psihoterapie Integrativa 24) Psihoterapie Neuro-lingvistica 25) Psihoterapie Pozitiva 26) Psihoterapie Psihodinamica / Psihanalitica 27) Terapie Comportamentala 28) Terapie Corporala 29) Terapie Sistemica Familiala 30) Training Autogen

Articole Istoria psihoterapiei in Romania Dr. Ileana Botezat-Antonescu

Psihoterapia romneasca a nceput sa renasca si sa se dezvolte, odata cu societatea romneasca dupa Revolutia din Decembrie, 1989, ncercnd sa recupereze timpul celor aproape 50 de ani scursi n afara Europei de Vest, de care o legau cultura, nvatamntul, organizarea sistemului de asistenta sanitara, legaturi care fusesera brutal ntrerupte prin deciziile arbritare ale cuplului prezidential si mai ales ale celei care se autointitulase savanta de renume mondial Elena Ceausescu.

Prejudiciul a fost enorm numai daca ne referim la masura absurda de a nchide pe o durata de 8 ani Facultatea de Psihologie si alte unitati de nvatamnt. Investitiile financiare n sanatate si asistenta sociala a variat n ultimii 10 ani de la 2,6% (1998) la 4,2% n 2002 din produsul national brut.

Scurt istoric al psihoterapiei n Romnia

ncercarea de fata de a contura locul si semnificatia psihoterapiei n Romnia, se va sprijini pe urmatoarele idei, dublate de o argumentatie sustinuta cu:

psihoterapia n Romnia s-a dezvoltat n concordanta cu etapele parcurse de aceasta n Europa Occidentala. Marile curente si scoli europene se regasesc si n cultura romneasca. Realizarile romnesti sunt prezente n literatura europeana de specialitate, iar noutatile pe plan european sunt reflectate n aparitiile editoriale si manifestarile stiintifice din tara;

dificultatea de a defini (cel putin pentru etapa actuala) specificul national al psihoterapiei romnesti tine fara ndoiala cont de influenta coplesitoare a celor 50 de ani de comunism, prin obstructia vadita sau ntrzierea n receptarea unor conceptii si metode prin interdictii politice (vezi psihanaliza sau alte curente psihoterapeutice ce promovau dezvoltarea individuala sau activitati de grup). De asemenea, izolarea fata de lumea occidentala, mai ales n ultimul deceniu al dictaturii, a condus la o ntrziere a dezvoltarii unei miscari psihoterapeutice, n comparatie cu alte tari foste socialiste, precum Ungaria, Cehoslovacia sau Polonia.

Prin publicarea lucrarii Freud si psihanaliza n Romnia (1994), Bratescu G. deschide calea explorarii unor nceputuri privind miscarea si practica psihanalitica n tara noastra, ncercnd sa releve dintr-o perspectiva uneori deosebit de critica, fapte si personalitati legate de

acest domeniu.

n afara aportului remarcabil al acestui autor, s-au ntreprins tentative de studii si cercetare din perspectiva istoriei medicinii romnesti care atesta ca, exceptnd unele perioade de timp mai mult sau mai putin albe, noutatile si interesul pentru psihoterapie erau constant prezente n conferintele, n articolele si practica clinica a unor medici, psihologi ca si n cazul altor oameni de stiinta, arta sau cultura din tara noastra, ncepnd cu ultimul deceniu al secolului al XIX-lea. De altfel, majoritatea specialistilor n domeniu sunt de acord ca psihoterapia este la fel de veche ca si omenirea. nainte de a deveni o metoda terapeutica distincta, ea a nsotit intotdeauna actul medical; dar psihoterapia moderna dateaza de aproximativ 200 ani.

n descrierea unei variante de etapa a dezvoltarii psihoterapiei romnesti pe care o putem numi premoderna sau populara , N. Marcu face cteva referiri foarte interesante:

n dialogul Charmides, Platon atribuie getodacilor o conceptie medicala psihosomatica n care tratamentul somatic se mpleteste cu cel psihic: Zalmoxis, regele nostru, care este si zeu ne nvata ca, precum nu putem trata bolile ochilor fara sa tratam capul (n ntregime), ori, capul fara corp, tot asa nu putem trata bolile corpului fara a ne ocupa de cele ale sufletului... De aceea medici daci au rezultate mai bune dect cei greci. (Platon, Charmides).

Cercetarile romnesti de etnopsihiatrie au evidentiat existenta unor procedee psihoterapeutice empirice pe teritoriul locuit de daci, dacoromani, straromni si de poporul romn n general, subliniind continuitatea bimilenara a acestora.

Parti constitutive ale aceluiasi procedeu etnomedical care se ntemeiaza pe puterea spirituala a cuvntului, pot fi considerate si:

descntecul rit verbal supus unor reguli bine stabilite (poezia riturilor de nsanatosire) (O.Papadima, Literatura populara romneasca)

actele rituale (cu functie psihoterapeutica)

bolirea pe prispa expunerea bolnavului care nu a raspuns la procedurile de medicina populara ca ultima modalitate de tratare, cu spijinul ntregii colectivitati, interpretata ca un fel de psihoterapie de grup comunitar (O.Nitu, Brasov, Informatii de teren).

utilizarea, n cadrul ritualului cu efect psihoterapeutic prin intermediul cuvntului si a unor obiecte - apa nenceputa, stropii de apa de la roata

morii, trei carbuni de lemn de fag, trei (sau noua) nuieluse de alun alb sau un corn, cutit aramit, o moneda de argint, sapte boabe de porumb, cenusa de funie de clopot de la biserica, etc.; toate acestea sporeau puterea de sugestie.

jocul calusarilor

psihodrama populara

Toate aceste procedee psihoterapeutice populare se desfasurau sau nca se mai desfasoara n cadrul satului romnesc traditional, se ntrepatrund cu cele mai diverse laturi ale vietii economico-sociale si culturale si sunt legate de preocuparile din viata practica: fertilitate, belsug, sanatate ... (N.Dunare, 1978).

Cum spuneam si mai nainte, abia de aproximativ 200 de ani se poate vorbi de o psihoterapie moderna din anii n care medicul vienez Karl Mesmer (1734-1814) defineste ca prima metoda terapeutica efetele hipnozei, astfel ca n secolul al XIX-lea, practic n toate tarile Europei se regasesc mentiuni n legatura cu psihoterapia.

Magnetismul a fost popularizat n cultura romneasca, n publicatii cu caracter general (Curierul romnesc, Mozaicul, Universul) sau biomedical (Isis sau Natura).

Cea mai veche aparitie romneasca se pastreaza la Curierul romnesc (Nr. 14 din 15 aprilie 1838) editat la Bucuresti, printr-o scurta notita despre Magnetismul animal. Aceasta este prima relatare tiparita n limba romna (dovedita pna n prezent).

Tot n 1838, apare la Craiova articolul Magnetismul animal n Magazinul (numarul din 20 august), saptamnal redactat de C.Leca si reprezentnd o traducere dintr-o revista maghiara.

Chirurgul englez M.Braid lansase deja n 1843 termenul de hipnoza facnd referinta la studiul magnetismului animal si numind metoda hipnoza si fixare.

Desi documentele nu sunt destul de precise, este sigur ca hipnoza a fost folosita n terapia bolnavilor psihici internati n Spitalul Marcuta ncepnd din 1865 (Petre Protici).

n deceniul al IX-lea (1881-1890) preocuparea pentru problemele hipnozei este prezenta att n medicina romneasca (Chr. Buicliu, Gh.Marinescu, P.Inotescu, I.Marcel, G.Bercaru, I.V.Stefanescu) ct si n viata culturala romneasca (Titu Maiorescu, B.P.Hasdeu, Stefan Mihaileanu, Sofia Nadejde).

n 1857, Iuliu Barasch face prima expunere competenta, completa si critica asupra problemei mesmerismului din literatura noastra (N.Marcu, 1957).

n 1865, P.Protici medic sef al Spitalului de psihiatrie Marcuta aplica hipnoza n scop terapeutic.

n 1882, la 13 februarie, Charcot prezinta la Academia Franceza un memoriu asupra hipnozei ce va fi repede adus la cunostinta publica din Romnia, n sala Ateneului Romn, de tnarul, pe atunci scriitor si filosof Titu Maiorescu, n conferinta Ipnotismul, publicata rezumativ n revista Timpul, si ulterior ntr-o brosura intitulata: Patru conferinte publice.

Din cele expuse reiese ca autorul era la curent cu lucrarile lui Braid, Charcot s.a. care au repetat experimentele magnetizatorilor cu scopul de a le cerceta stiintificeste si au constat ca diferitele fenomene ipnotice stau n legatura cu chestiuni psihologice si fiziologice de cel mai mare interes.

Isteria, hipnoza si sugestia au continuat sa se afle n centrul preocuparilor societatii medicale si universitare, marile personalitati ale vremii (sfrsit de secol al XIX-lea si nceput de secol XX) fie acceptndu-le, fie respingndu-le.

Printre studentii lui Charcot, la Paris, s-a numarat si Gheorghe Marinescu, viitorul neurolog de renume, care va publica de-a lungul anilor 1888-1889 (n numerele 3, 6, 7, 8 si 9 ale Revistei Fntna Blanduziei, conduse de Mihail Eminescu) despre Isterie si ipnotism. El scria: ... predispozitia la isterie este proeminenta la clasele sociale nalte, unde exista un abuz al traiului placut, iar lenea si vizitele dese la teatru ei bine, toate acestea pot clatina sistemul nervos.

Isteria, asadar nu e un sfinx indescifrabil, ci o boala, iar isteria, dizbracata de haina tehnica a necunoscutului devine o fiinta ca si noi, al carei loc nu este nici n cer, nici n iad, ci pe pamnt. Ct despre ipnotism, el reprezinta o serie de fenomene reale, ale caror mecanism nu-l cunoastem nca, dar care e un focar luminos pentru interpretarea faptelor stiintifice. Prin mijlocul lor s-a ridicat voalul care acoperea miracolele de altadata, dndu-le o interpretare stiintifica (Gh.Marinescu, Fntna Blanduziei, nr.9/29.01.1889, p.2).

Articolul se remarca att prin claritatea si frumusetea expunerii, ct si prin naltul sau nivel stiintific, vadind cunoasterea aprofundata a problemei (N.Marcu, B.Dutescu, 1964).

Chiar din timpul studentiei, Gh.Marinescu ncepe sa practice hipnoza;

Am vindecat orbi, surzi, muti, paralitici spune el si va publica, mpreuna cu dr. I.Marcel Un cas de mutisme hysterique avec contracture spasmodique glosso-larynge guri par sugestion hypnotique associe a la gymnastique vocale (Archives Roumaines de Mdicine et Chirurgie, 1888, nr.6, p.391).

Este primul articol stiintific referitor la psihoterapia prin sugestie hipnotica din literatura medicala romneasca.

n 1901 se traduce n limba romna lucrarea Hipnotism si sugestiune de Bernheim.

Din 1902, octombrie, n cabinetul sau de la Viena, S.Freud ncepe sa primeasca, n fiecare seara de miercuri pe colegii care doresc sa se initieze n tehnici psihanalitice (Societatea psihologica de miercuri care n 1908 va deveni Societatea psihanalitica din Viena).

n 1907, C.G.K.Jung fondeaza Societatea Freud din Zurich.

Din 1906-1907 se produce n mod ireversibil, de acum nainte, jonctiunea psihiatriei cu psihanaliza, iar psihoterapia capata o dezvoltare din ce n ce mai sistematica.

n 1912 apare lucrarea lui Andre Thomas, Psychoterapie, la Paris (Bibliothque de thrapeutique, Gilbert et Carnot) n care autorul afirma ca: Psihoterapia face parte integranta din orice terapeutica ... Psihoterapia curativa se adreseaza aproape exclusiv psihonevrozelor; deci neurasteniei si isteriei; paliativ se aplica ntr-un mare numar de boli mintale (p.4). De asemenea, autorul descrie urmatoarele metode de psihiatrie: sugestia; autosugestia (pe care Bernheim o numeste antrenament activ n stare de veghe); psihanaliza lui Freud despre care crede ca: I se poate reprosa exclusivismul principiului care reduce totul la viata sexuala (p.63); persuasiunea (psihoterapie rationala); psihoterapie sentimentala; psihoterapie religioasa; psihoterapie filozofica; izolarea (un adjuvant al psihoterapiei, p.90).

Comentnd introducerea de catre Hypolite Bernheim a hipnozei n clinica sa de la Nancy, n anii 1983-1984 apare o serie de articole semnate St.Mihaileanu Despre hipnotism, Somnambulism n Revista Transilvania de la Sibiu.

La 11 ianuarie 1985, tnarul medic Christian Buicliu tine o conferinta la Ateneul Romn cu tema: Studii cu caracter stiintific, documentare temeinica, delimitare neta a hipnozei stiintifice de sarlatanismul hipnotizatorilor si magnetizatorilor ambulanti.

La Iasi, n acelas an, sub paternajul Sofiei Nadejde apar n Revista

Contemporanul articolele: Ipnotismul, Terapia sugestiva.

Este tocmai anul n care tnarul Sigmund Freud soseste la Paris, la Spitalul Salpetriere pentru a lua parte la celebrele cursuri ale lui Charcot.

P. Innatescu publica n Revista Spitalul (nr.4, 1886): Terapia sugestiva iar Dr. Mira Hipnotism si sugestiune.

n 1890, B.P.Hasdeu publica Ipnotismul si spiritismul n Revista Noua, Nr.45; republicat n Sic cogito.

n 1891 I.V.Stefanescu publica: Hipnotismul la alienati n Arhivele Societatii stiintifice si literare, Iasi, Nr.3, iar n 1895, C.Protopopescu Hipnotismul si problemele criminalitatii n Lumea Noua (Nr.5).

n 1898, devenit seful primului serviciu de neurologie si a primei catedre universitare de neurologie din Romnia, Gh.Marinescu efectueaza la Spitalul Pantelimon tratamente prin hipnoza n diferitele afectiuni neurologice. mpreuna cu prietenii sai, C.I.Parhon, M.Goldstein si I.Popescu, realizeaza primul film de cercetare stiintifica din lume (perioada 1898-1902).

ntre altele, el a studiat mersul unor bolnave cu tulburari de locomotie (isterice) nainte si dupa tratamentul prin hipnoza.

Anul 1899 este anul n care S.Freud publica Interpretarea viselor (Die Traumdeutung).

Medicul Nicolae Vaschide, va evoca n cteva lucrari (1909, 1911) interpretarea viselor conform teoriei lui Freud si a contribuit la recunoasterea sa n mediul stiintific francez (ca unul dintre fruntasii Laboratoarelor de psihologie patologica - Ecole des Hautes-Etudes).

Astfel, se pare ca Freudneurologul si nu Freudpsihiatrul a fost mai bine cunoscut la vremea respectiva n Romnia, ca si n alte tari, de altfel, n care psihanaliza era complet ignorata sau privita ca o erezie.

Ecourile noilor metode de terapie ajung si n tara noastra, astfel ca n 1911, sub directia lui N.Vaschide, vede lumina tiparului: Rvue de psychothrapie et de psychologie applique.

Gheorghe Preda, un tnar psihiatru militar, a publicat n 1912 pentru prima oara n Romnia, o scurta descriere a psihanalizei ca teorie si terapie, dupa ce a petrecut ceva timp studiind n Franta si Germania. El a ramas pe latura contemplativa a psihanalizei, dar a continuat sa gndeasca si sa se poarte ca un psihiatru avansat, ceea ce astazi am numi un medic al sanatatii mintale, punnd bazele primei clinici de

outpatients din Romnia (Sibiu, 1933).

Alexandru Obregia si Gheorghe Marinescu, doi reprezentanti de seama ai Scolii Medicale din Bucuresti, subliniau n Lecturi despre psihoterapie n 1912 ca: exista o noua scoala care sustine ca o mare parte din boli sunt susceptibile a suferi modificari numai prin cuvnt este psihoterapia, avnd indicatii pentru orice fel de boala, pentru a mbunatati starea sau n final a vindeca, exemplele mentionate sunt melancolia si catatonia.

n 1913, Matyas, Ilian scrie despre Starea actuala a psihanalizei lui Freud (Teza de Doctorat, Facultatea de Medicina din Bucuresti), fiind considerata la acel timp o lucrare scolareasca (C.Ionescu). Este de mentionat ca autorul a ncercat sa nchege o corespondenta cu nsusi Freud, dar urmarile nu se cunosc.

n 1916, Al.Braiescu publica Hipnotism si razboi la Arad; n 1917, S.Freud publica Introducere n psihanaliza.

nceputurile psihoterapiei sistematice n Romnia se situeaza n anul 1912, prin elaborarea celor 2 lucrari de o deosebita importanta: cea conceputa de Gh.Marinescu si Al.Obregia, Prelegeri de psihoterapie si cea a psihiatrului sibian, Gh.Preda: Consideratiuni asupra psihoterapiei metodice. La scurt timp, n 1913, urmeaza sustinerea a doua teze de doctorat, ambele la Facultatea de Medicina din Iasi: Starea actuala a psihanalizei lui Freud si Privirea n producerea fenomenelor de hipnotism si psihoterapie de I. Muiere.

Perioada interbelica este marcata de patrunderea psihanalizei freudiene n mediul romnesc prin lucrarile lui A.Stocker, C.Vlad, I.Popescu-Sibiu, C.Ureche, Al.Retezeanu.

n 1935 apare Revista Romna de Psihanaliza si Cercul romn de psihanaliza ceea ce atesta constituirea unei veritabile scoli psihanalitice romnesti (N.C.Marcu, C.Vlad, 1981).

n ceea ce priveste filiatia freudiana, detinem cteva date ce merita atentie.

Exista o dovada clara sustinuta de cteva publicatii (G.Bratescu, 1994), ca n timp ce frecventa gimnaziul la Leopoldstadt, Sigmund Freud a fost putenic atasat de un coleg de clasa, Eduard Silberstein, care s-a nascut n Braila. Relatia lor strnsa de prietenie este exprimata de numarul mare de scrisori trimise de Freud lui Silberstein n 10 ani (1871-1881) corespondenta care a fost publicata la Frankfurt am Main (1989) si la Paris (1990) si este cunoscuta ca fiind cea mai veche lucrare a lui Freud de pna acum, expusa n Biblioteca Congresului din

Washington.

Continutul scrisorilor este relevant pentru perioada n care Freud devenea din ce n ce mai constient de obiectivele sale stiintifice legate de noua metoda terapeutica.

Abia n 1910, dupa 30 de ani de tacere, Freud i va scrie din nou vechiului sau prieten din Romnia despre descoperirile facute n domeniul interpretarii si tratarii bolior nervoase, idei care ncepusera a fi cunoscute si printre oamenii de stiinta ai acelei vremi.

n 1921, A.Stocker, docent psihiatru la Iasi, publica n L'Encephal, Etude psychanalitique sur la Cruche casse.

Referitor la aceasta lucrare, biografa lui A.Stocker, Prof.dr. Cristina Ionescu, actual sef al Catedrei de istoria medicinei UMF Dr.T.Popa, Iasi, subliniaza: Nu mai era vorba de una din acele expuneri att de frecvent inserate n perioada aceea a vremii, expuneri didactice asupra psihanalizei, de obicei pe ton polemic, abundnd n observatii critice si rezerve formulate n numele bunului simt stiintific . Avem de a face cu un studiu original pus explicit sub semnul orientarii psihanalitice (o analiza psihanalitica a picturii lui J.B.Greuze, 1725-1805, Ulciorul spart).

n 1923, pe 29 iunie, C.Vlad (1892-1971) sustine Teza de Doctorat n medicina si chirurgie la Facultatea de Medicina din Bucuresti, cu titlul: Contributiuni la studiul tratamentului psihoanalitic, sub presedentia lui Al.Obregia.

Bucovinean de origine (n. 20 mai 1892 n Comuna Brasesti, jud. Suceava), C.Vlad a urmat primii ani de studii medicale la Viena, unde a cunoscut direct doctrina lui Freud. Dupa razboi si finalizeaza studiile la Facultatea de Medicina din Bucuresti. A urmat orientarea psihanalizei ortodoxe freudiene. A avut o atitudine critica fata de dizidenti, ndeosebi fata de A.Alder.

n 1922, Gh. Marinescu, publica Hipnotismul din punct de vedere terapeutic si medico-legal n care afirma, printre altele ca: Asadar, la noi n tara exista autoritati care nu numai ca nu mpiedica propagarea stiintelor oculte, dar favorizeaza pe fata impostura si obscurantismul.

Este de datoria mea, n calitate de profesor de neurologie, care a studiat ani ntregi chestia hipnotismului n toate fazele sale si de fost elev al lui Charcot care a reabilitat hipnotismul, de a protesta (n) contra acestor doctori n stiinte oculte , caci asemenea stiinte nu exista, stiinta fiind lumina si adevar, de a denunta pe acesti ocultisti care mascheaza adevarul, care propaga curente nesanatoase, ntretinnd un spirit de

obscurantism.

Un an mai trziu, n 1923, tnarul medic militar, Constantin Vlad si-a sustinut doctoratul pe tema Contributii la tratamentul psihanalitic (sase cazuri analitice), evenimentul fiind considerat a fi un moment crucial n istoria psihanalizei n Romnia, o dovada a credintei sale indistructibile n teoria si tratamentul psihanalizei. Aici el apare ca un psihanalist autodidact, precum vor fi multi psihanalisti romni; de atunci pna nu de multa vreme este nca neclar daca C. Vlad a facut o analiza didactica mpreuna cu prietenul sau ceh din armata, Otto Pick.

Eforturile doctorului C. Vlad de a crea o psihanaliza romneasca adecvata spiritualitatii si limbii noastre au fost de asemenea directionate spre gasirea de cuvinte adecvate, echivalente, n limba romna pentru anumiti termeni tehnici freudieni, multe din preocuparile sale fiind publicate n cartile Despre inconstient (1926), Aspecte psihanalitice, Dragoste, ura si teama (1928), etc.

Aceste lucrari reprezinta un Moment crucial n elaborarea vederilor originale ale savantului romn (T.Vlad, N.Marcu). C.Vlad acorda o importanta centrala triadei iubire, ura, frica.

Miscarea psihanalitica generata n cadrul lumii medicale a avut inconstante considerabile in anii '30-'40, n ciuda ctorva interventii sustinute de C.Vlad n cadrul grupului tinerilor sai colegi de la Institutul Medical Militar.

Unul dintre ei, a fost Ioan Popescu-Sibiu, care se va remarca drept cel mai talentat, activ si competent psihanalist din tara noastra. Consacrat prin sustinerea lucrarii sale de doctorat ncununata de succes si notata cu Magna cum laudae avnd titlul Doctrina lui Freud - psihoanaliza n 1927, tnarul doctor a adus ntr-o noua lumina psihologia normala si anormala, att la nivel individual ct si la cel colectiv, tinnd piept, cu mari eforturi si multi ani la rnd abordarii prevalent biologice si endocrinologice. Exista cteva dovezi ale unei corespondente protocolare dintre Popescu-Sibiu si Freud, ntrerupta de hotarrea lui Freud de a parasi Austria.

n 1926, se nfiinteaza n capitala Frantei, La Societe Psychanalitique de Paris.

n acelasi an, se ntemeiaza la Cluj Societatea de Studii Psihice si Metapsihice din Romnia n care au activat printre altii, psihiatri si neurologi ca: Gh.Marinescu, C.I.Parhon, Al.Obregia, I.Minea, P.Tomescu, Dem.Paulian, s.a. A activat pna n 1944.

n 1929, Dr. Anton Ionescu, organizeaza o Conferinta cu tema

Psihoterapia, la Universitatea de vara de la Valenii de Munte, (Universitatea N.Iorga).

n 1932, lui C.Vlad i se confera titlul de docent universitar (acordat de o comisie formata din Gh.Marinescu, C.I.Parhon si Mina Minovici).

n acelasi an, Mina Minovici si C.Vlad, elaboreaza La responsabilite du dlinquent. Contribution de la psychanalyse a l'expertise medico-legale (Annales de mdicine lgale, Nr.6) iar C.Vlad, scrie despre M.Eminescu din punct de vedere psihanalitic, Bucuresti, Ed. Cartea Romneasca. Aparitia acestei lucrari a provocat o vie polemica, sustinuta att de o sensibilitate justificata a exponentilor literaturii noastre, ct si de o nentelegere a semnificatiei interpretarii psihanalitice n investigatiile ei asupra sufletului omenesc, indiferent de locul ocupat n ierarhia valorilor spirituale. A fost prima lucrare de psihobiografie din literatura romneasca.

Dezvoltndu-si studiile n plan teoretic, C.Vlad formuleaza doua legi biodinamice ale psihanalizei (1935).

- Legea comunicarii instinctuale, scurgerea energiilor pe canalele ce se gasesc la dispozitie, n conditiile blocarii unora dintre acestea;

- Inhibitiile repetate exercitate asupra unui instinct l fac sa nu mai poata raspunde dect morbid cu simptome psihice: iubirea stavilita se transforma n ura; ura stavilita genereaza frica.

Tot n 1935, apare Revista Romna de Psihanaliza, organ oficial al cercului romn de studii psihanalitice, sub conducerea lui C.Vlad, n colaboare cu: G.Cupcea, I.Neuman, P.Pandrea, I.Popescu-Sibiu, G.Preda, G.Retezeanu, T.Stoenescu, C.I.Ureche.

Acesta publicatie atesta constituirea unei veritabile scoli psihanalitice romnesti, ntemeiata de primul romn dr. C.Vlad si grupata n jurul Cercului Romn de Studii Psihanalitice si Revistei Romne de Psihanaliza (N.Marcu, 1981).

Preocupat de aplicatia psihanalizei n domeniile artistice, C.Vlad, scrie Corelatia dintre vis, arta si nevroza (Viata Romneasca, Nr.1).

La 18 martie 1936, Consiliul de Ministri (guvernarea liberala Gh.Tatarescu) a emis Jurnalul pentru interzicerea magiei si a stiintelor oculte (Monitorul Oficial, Nr.75). Articolul 1 are urmatorul cuprins: Se interzic reprezentatiile spectacolelor, demonstratiile, sedintele, etc. n legatura cu magia sau stiintele oculte ca: sugestia, hipnotismul, spiritismul, metapsihismul, telepatia, fakirismul, chiromania, psihografia, vrajitoria, prezicerea viitorului, etc. ca fiind daunatoare sanatatii publice

si putnd da nastere la diverse maladii nervoase (sublinierea noastra).

n 1937, G.Preda, T.Stoenescu, I.Popescu-Sibiu, sustin lucrarea Practica psihoterapiei n Romnia, la al 4-lea Congres de Psihoterapie, la Paris (iulie, 1937).

n 1938, I. Popescu-Sibiu, conferentiaza la Sibiu asupra temei: Aspectul psihologic si social al psihoterapiei iar T.Stoenescu, S.Cupcea, despre Aplicatiile clinice ale psihoterapiei n Spitalul de boli mentale, tot la Sibiu.

Gheorghe Retezeanu, C.I. Urechia, M. Elekes, sunt doar cteva dintre numele de medici, reprezentanti ai Universitatii de Medicina din Cluj, care au ncercat sa promoveze teoria si tratamentul clinic al psihanalizei la pacientii psihiatrici.

Universitea de Medicina din Cluj a fost si locul unde n anii 40 se purtau discutii, uneori aprinse despre domeniul psihanalizei.

Alaturndu-se curentului de disidenta adleriana, dr. Ernest Kahana a devenit unul dintre promotorii acesteia, dupa terminarea studiilor sale la Viena, dar ulterior s-a retras din miscare, mbratisnd specialitatea de cardiologie (dupa 1945).

Personalitati culturale si stiintifice de prima marime, psihologi si filosofi, precum Mihai Ralea, G.G. Antonescu, Nae Ionescu, C. Radulescu-Motru, Tudor Vianu, au continuat sa polemizeze pe marginea psihanalizei din perspectiva intelectuala n perioada anilor 30-40, n ciuda extremismului extrem de periculos care si face loc n Europa (inclusiv n Romnia).

Cursul evenimentelor istorice care s-au succedat dupa 1945 a influentat decisiv dezvoltarea psihanalizei n tara noastra.

n ceea ce priveste practica psihanalizei clinice n perioada interbelica, nu exista multe dovezi, dar aceasta era exercitata numai de medici. Dintre acestia, doar despre Heinrich Winnick se cunoaste ca a intreprins o analiza personala.

n 1945, tot la initiativa lui C.Vlad, un grup de ctiva medici, psihologi si avocati, se reconstituie Societatea Romna de Psihanaliza sub titulatura Societatea de psihopatologie si psihoterapie. Va activa pna n 1948, cnd puterea totalitara comunista a desfiintat toate societatile stiintifice care functionau atunci.

La Sibiu, (1947), I.Popescu Sibiu, publica Conceptia psihanalitica,.

Iata si un element, sa-i spunem de revendicare a apartenentei, poate

mai putin cunoscut n lumea psihanalizei: se stie faptul ca faimoasa canapea a lui Freud din apartamentul sau Vienez pe care si-a analizat primii pacienti, era acoperita de un covoras lucrat manual, originar din Bucovina.

De asemenea multi psihanalisti ce aveau sa devina celebri s-au nascut pe pamnt romnesc: J.L. Moreno, S. Nacht. George Devereux, Serge Lebovici, Elisabeth Rudinesco, Beno Rosenberg, A. Haynal, Ada Abraham, Ilany Kogan s.a.

Perioada comunista

Este o perioada n care psihanalistii sunt demascati ca promotori ai cosmopolitismului si ai unei metode nestiintifice de tratament. Este propagat pavlovismul ca doctrina stiintifica, bazata pe marxism-leninism.

De abia dupa 1970 ncep sa apara o serie de monografii si teze asupra psihanalizei (I.Vianu, P.Brnzei, Ed.Pamfil, Gh.Ionescu, s.a.) care aduc contributii importante publicistice si clinice n domeniul psihoterapiilor.

Dominatia cardiologiei, neurologiei, endocrinologiei a continuat multa vreme n defavoarea psihiatriei; chiar pna n ultimii ani ai regimului comunist.

n anii 70 a aparut un fel de toleranta pentru studierea psihanalizei dar ea a fost ntotdeauna nsotita de o ostilitate fundamentala fata de teoria freudiana din partea responsabililior politici. n realitate, acestia nu intentionau dect sa simuleze existenta unei ferestre catre Vest, ca n Romnia nu se puneau bariere gndirii filosofice si cercetarii stiintifice.

ntre anii 1960-1969, Dan Arthur (1929-1969) promoveaza psihoterapia si psihodrama, la Sanatoriul Savrsin, apoi la Gataia-Timis.

A lasat n manuscris: Noua lectii de psihoterapie; Antinevroza sau Cathareza unei ipoteze de lucru. A initiat un grup de psihiatri n tehnica psihodramei, n psihoterapia jungiana si antrenamentul autogen Schultz.

ntre 1973-1979, La Universitatea din Bucuresti, Facultatea (sectia) de psihologie se tine un curs de Psihoterapie si Psihofarmacologie (din 1979 regimul comunist suprima Facultatea de Psihologie). Par a fi fost primele cursuri universitare de psihoterapie, care au format primii psihologi clinicieni din Romnia.

n 1971, moare la Bucuresti, C.Vlad initiatorul scolii romnesti de psihanaliza.

Prin lucrarile sale psihanalitice originale, primele de acest fel care s-au publicat n tara noastra, prin flacara si ideatia transmisa discipolilor sai, prin nfiintarea Societatii si Revistei romne de psihanaliza, prin scrierile sale de stricta specialitate si cele de popularizare, Dr.C.Vlad se situeaza n istoria medicinei romnesti ca incontestabilul promotor al scolii romnesti de psihanaliza, cu deosebire n perioada interbelica (T.Vlad, N.Marcu).

n 1972, V.Sahleanu, I.Popescu Sibiu, publica Introducere critica n psihanaliza (Cluj).

N.C.Marcu, si sustine Teza de licenta la Facultatea de Filozofie-Psihologie, Universitatea din Bucuresti cu tema Implicatii etice ale psihanalizei, iar Vasile Dem. Zanfirescu, scrie Etica si psihanaliza.

Apare n 1975, sub semnatura lui Ion Vianu Introducere n psihoterapie, (Ed.Dacia, Cluj Napoca).

Toate acestea demonstreaza si argumenteaza pentru redescoperirea psihanalizei catre anul 1980, dar represia brutala si sistematica ce a urmat a dovedit ca o asemenea descoperire putea fi periculoasa pentru socialismul, stiinta si cultura romneasca: interdictia functionarii Universitatii de Psihologie si Pedagogie timp de 8 ani si pedepsirea persoanelor cunoscute ca promotori ai disciplinelor spirituale

Cu toate aceste circumstante, psihoterapia a continuat sa supravietuiasca numai datorita unor persoane izolate - psihiatri si psihologi raspnditi n toate marile orase (Bucuresti, Timisoara, Cluj, Sibiu, Iasi) si a ntlnirilor acestora (cu neregularitate) la seminarii si simpozioane unde si puteau mpartasi experientele.

Perioada de dupa decembrie 1989

Revolutia din decembrie 1989 a constituit ocazia istorica prin care toate energiile eliberate de sub perioada ndelungata a reprimarii din partea unui regim dictatorial (dintre cele mai grele pe care le-a suferit Europa), au condus la exprimarea libera a dorintei de asociere n vederea crearii unei Asociatii Romne de Psihoterapie.

n 1993, la initiativa prof. Mircea Lazarescu (un nepracticant al psihoterapiei, dar un participant al grupului dr. Dan Arthur, o personalitate extrem de deschisa spre reforma sistemului de asistenta psihiatrica prin prisma formarii sale antropologice si fenomenologice), demareaza la Gataia (spital psihiatric de lnga Timisoara, situat ntr-un spatiu marcat de frumusetea naturii si a spiritualitatii oamenilor ce au trecut sau au poposit aici pentru un timp) actiunea de nfiintare a primei Asociatii Romne de Psihoterapie a carui presedinte a fost dr. Radu

Ricman; presedinte ales Prof. dr. Mircea Lazarescu; prim-vice-presedinte psih. Augustin Cambosie; secretar dr. Cristian Furnica; in consiliul de administratie: dr. Ileana Botezat-Antonescu, psih. Cristina Bucur, dr. Doina Cosman, dr. Alex-Clej Vonica, psih. Alfred Dumitrescu, dr. Virgil Enatescu, dr. Svetlana Giurgiu, dr. Dan Grecu, psih, Aurelia Ionescu, dr. Tiberiu Mircea, prof. Dr. Constantin Oancea, dr. Bogdan Pacala, psih. Cecilia Popovici, dr. Dan Prelipceanu, dr. Ana-Maria Trandafir.

n 1995 au aderat la aceasta Asociatie un numar de sapte Societati sau Asociatii Nationale care se constituisera ntre timp, reprezentnd diverse modalitati de psihoterapie: psihanalitica, psihodrama, somatoterapie, hipnoza si sugestie, logoterapie si analiza existentiala, grupuri Balint.

Astfel s-au pus fundamentele primei Asociatii Nationale de Psihoterapie de tip umbrela. Presedintele ei a fost prof. dr. Mircea Lazarescu. Din aceasta prima asociatie umbrela faceau parte: Societatea Psihanalitica Romana, Societatea de Psihodrama J.L. Moreno, Asociatia Balint, Asociatia Romana de Somatoterapie si Somatoanaliza, Societatea de Hipnoza si sugestie, Societatea de Analiza Existentaial si Logoterapie, Societatea de Psihoterapii Familiale.

Din 1995, ARP se afiliaza Asociatiei Europene de Psihoterapie, de la care va prelua o mare parte a modelului de organizare si care i va facilita contactul cu alte asociatii de psihoterapie din Europa, in vederea construirii unor proiecte comune de training la nivelul standardelor de formare a psihoterapeutilor din tarile cu traditie in domeniu (Austria, Franta, Olanda, Germania, Irlanda). La conducerea ARP s-au aflat in aceasta perioada: dr. Cristian Furnica, dr. Mircea Tiberiu, dr. Cornelia Vulpe, dr. Ileana Botezat-Antonescu (secretar); in consiliu: psih. Laszlo Vargha, dr. Doina Cosman, dr. Ana-Maria Furnica, dr. psih Andrei Dumitrescu, dr. Svetlana Giurgiu. Psih. Augustin Cambosie, psih. Ion Dafinoiu; trezorier: psih. Cecilia Popovici.

Din 1999, ARP a avut ca presedinte ales pe dr. Ileana Botezat-Antonescu, ca viitor presedinte pe psih. Augustin Cambosie, vice-presedinti psih. Ion Dafinoiu si dr. Virgil Enatescu; secretar dr. Radu Teodorescu; trezorier psih. Georgiana Ivanescu.

n 2001 existau deja 12 asociatii nationale reprezentnd profesionisti ai diferitelor modalitati de psihoterapie, care au hotarat infiintarea Federatiei Romne de Psihoterapie (in locul ARP), organizatie recunoscuta ca fiind reprezentativa la nivel national si cu functie de acreditare profesionala conferita de AEP, n vederea acordarii Certificatului National si European de Psihoterapeut.

In 2004 FRP are in Consiliul Prezidential pe: Augustin Cambosie, Ileana Botezat-Antonescu, Virgil Enatescu; ca Vice-presedinti: Radu Teodorescu, Ion Dafinoiu; Secretear General: Vlad Grigorescu; ca trezorier: Mara Priceputu.

In toata aceasta perioada de crestere si afirmare a psihoterapiei in Romania, au fost demarate numeroase intalniri cu persoane sau echipe (uneori impresionante ca numar, cum a fost cea a psihanalistilor lacanieni din Franta in 1990-1991) de reputati, psihoterapeuti din aproape toate continentele. Unii dintre acestia au revenit in tara de origine pentru prima data dupa o lunga perioada de exil petrecuta in tarile unde au emigrat.

Deasemenea au inceput si s-au finalizat programe de training cu grupuri de psihologi, medici, psihiatrii, asisteni sociali, pedagogi romani in diversele metode de psihoterapie: psihoterapie psihanalitica, psihodrama, analiza existentiala si logoterapie, analiza jungiana, psihoterapie cognitiv-comportamentala, psihoterapie experentiala, hipnoza ericksoniana, terapia centrata pe persoana (Rogers), terapii sistemice familiale, analiza tranzactionala s.a.; astazi toate psihoterapiile traditionale sunt acum prezente in Romania, in cateva dintre ele aflandu-se in formare candidati de a doua generatie.

Deoarece n Romnia nu au existat institutii responsabile cu activitatile de formare a psihoterapeutilor, Federatia Romna de Psihoterapie a elaborat un regulament de acreditare, de certificare a psihoterapeutilor, conform standardelor de formare solicitate de EAP, pe cele trei nivele bazale: experienta de autocunoastere (personala), sitemul teoretic si practica clinica (sub supervizare si independenta). Exista astazi un consens n privinta necesitatii unui numar minimal de ani pentru formare, dar nu mai mult de 3-4 ani, exprimat in ore.

In unele exceptii din mediul universitar, formarea a avut si are loc, cu respectarea precederilor din regulamentul profesional al FRP.

Din 1997 si ulterior 2002-2003, au fost recunoscuti prin procedeul de grandparenting, acei bunici (persoane cu practica indelungata de psihoterapie dovedita anterior procedurilor de acreditare), conferindu-li-se calitatea de psihoterapeut si formator (Nicolae T. Andriescu, Ileana Botezat Antonescu, Augustin Cambosie, Ion Dafinoiu, Alfred Dumitrescu, Andrei Dumitrescu (decedat), Marta Eisikowits, Virgil Enatescu, Cristian Furnica, Irina Holdevici, Bogdan Lucaciu, Silvia Papadima, Eugen Papadima, Radu Teodorescu, Jeno-Laszlo Vargha, Albert Veress, Mihaela Minulescu , Theodora Mihaianu, Oltea Joja, Iolanda Mitrofan).

Societatea Psihanalitica Romna, fondata n februarie 1990 avea deja

n spate, n mod exceptional, o anumita istorie si continuitate necesara si suficienta, chiar de-a lungul perioadei regimului dictatorial, pentru a prinde o forma viabila ce se va dezvolta n doua directii: Societatea Psihanalitica Romna si Asociatia Romna de Psihoterapie Psihanalitica (2000).

Astazi se desfasoara activitati n doua grupuri de training: grupul de studiu al Asociatiei Internationale de Psihanaliza si grupul din cadrul Asociatiei Romne de Psihoterapie Psihanalitica.

Principalele modalitati de psihoterapie practicate n Romnia sunt urmatoarele:

psihoterapia psihanalitica;

terapia comportamentala (asociata sau nu cu elemente cognitive si hipnoza ericksoniana);

modalitati umaniste (terapia centrata pe persoana, psihoterapia experentiala);

terapii sistemice familiale.

Astfel, deceniul care a marcat sfrsitul de veac al XX-lea, a constituit o veritabila perioada de pionierat pentru organizarea cadrului potrivit timpului trait la prezent pentru formarea de psihoterapeuti. Ele au debutat si se datoreaza legaturilor persoanale prestabilite de obicei cu romni sau cu occidentali care vizitasera anterior Romnia si erau dornici sa puna un umar la procesul de nnoire a tarii si cetatenilor ei; un sfat care ni se dadea destul de des era: aveti grija sa nu repetati neaparat si greselile noastre, luati numai ce e bun de la Vest!.

Aceasta particularitate, poate nu singulara pentru noi romnii, de a ncepe miscarea psihoterapeutica dupa o lunga perioada de stagnare culturala si n planul clinicii tulburarilor psihice aducea, ntr-un fel, cu un nou organism matern, o noua mama care era acum reprezentata de persoane sau organizatii, cele mai multe provenind din exterior. De cele mai multe ori limba folosita pentru comunicare era engleza, franceza, germana, italiana (cunoscut fiind faptul ca romnii sunt buni vorbitori de limbi straine), si rareori n romna. Aceste persoane aduceau cu ele cel mai des o mare cantitate de carti, reviste, menite sa compenseze efectele dezastruase datorate limitarii drastice a patrunderii publicatiilor de specialitate occidentale n anii 1980-1990 prin decizia politica a familiei Ceausescu.

Astfel, noii parinti au nceput sa-si mpartaseasca teoria si experienta lor clinica n psihoterapie n legatura cu un subiect universal si totodata

extrem de individual - fiinta umana. Nevoia unei astfel de nvatari si trairi era imensa.

A venit apoi momentul cnd, o multime de experiente emotionale s-au acumulat o data cu iminenta fazei de separare de noua mama (formatori si profesori) prin plecarile si uneori revenirile acestora la un anume interval de timp, pna ce a putut fi atins un anume nivel stabil al registrului profesional n planul feed-back-ului perceptual si cognitiv, respectiv, o cale ct mai aproape de un model propriu.

Perioada respectiva nu a putut fi lipsita de o multime de conflicte generate de frustrarile cu privire la anii pierduti, diferentele ntre generatii, filiatie, eclectismul din perspectiva teoriei, frica de fi clonati sau invadati; de asemenea, a existat o marcata nevoie de a opera distinctii si de a deschide noi spatii ntre limite/granite si libertate; care va fi statutul profesional dupa terminarea celor 4-5-6 ani de formare si ce fel de tip de formare sa alegi?

Chiar daca durata programului de formare s-a ncheiat, a existat nevoia de ntretinere pe mai departe de noi contacte cel putin cu unii din fostii formatori.

Odata cu realizarea procesului de separare si individuatie se va putea trece n acest fel la motivatia, nevoia personala de a deveni psihoterapeut care va putea mai lesne lua forma obiectului intern si va facilita schimbarea de-a lungul procesului de dezvoltare si a crizelor sale inerente.

De abia n acest context au putut fi initiate primele discutii n jurul problemei specificitatii noastre romnesti.

Formarea granitelor, limitelor este posibila doar n conditiile n care individul se poate muta ntr-un tip de relatie de obiect diferentiata (n cazul nostru formatorii straini) care a fost internalizata ca un obiect actual familiar.

Idei si emotii, dezbateri mai linistite sau mai tumultoase, nelamuriri si clarificari acesta este drumul comun parcurs mpreuna, persoane cu experienta n practicarea psihoterapiei si cu tineri aspiranti la nsusirea tehnicilor si teoriei psihoterapiei.

Ocaziile au fost de obicei conferintele, simpozioanele sau mesele rotunde, work-shop-uri organizate de FRP sau asociatiile componente, participarea la alte ntlniri n plan national sau international. De la aceste manifestari locale au nceput sa nu mai lipseasca invitati din alte tari, iar obiectivele dezbatute s-au centrat pe tematici clinice, interferentele acestora cu transformarile n plan social si societal, ntr-o

lunga tranzitie.

Redam n cele ce urmeaza principalele ntlniri organizate de ARP si respectiv FRP de-a lungul anilor:

28-29 noiembrie 1998 Simpozionul National Anxietatea optiuni terapeutice: psihoterapie farmacoterapie; Centrul de Diagnostic si Tratament Titan, Bucuresti;

27-30 mai 1999 Al IV-lea Congres National de Psihoterapie Psihoterapia n Romnia astazi; Spitalul de Psihiatrie Gataia, Judetul Timis;

1-3 iunie 2000 Simpozion National de Psihoterapie Alternative si Asociatii Terapeutice n Reabilitarea Bolnavilor cu Afectiuni Psihice Severe; Spitalul de Psihiatrie Dr. Gh. Preda, Sibiu;

8-10 martie 2001 Congresul National de Psihoterapie Depresia Tristetea, ntre dispozitie sufleteasca si categorie diagnostica; Casa Universitarilor, Bucuresti.

Din anul 2003, organizarea unor ntlniri profesionale a devenit din ce n ce mai dificila datorita conditiilor de austeritate financiara ale tranzitiei si crizelor n care s-a aflat sistemul de sanatate si a scaderii dramatice a venitului general al populatiei. O ultima ntlnire a avut loc, totusi, la Spitalul Gataia, datorita eforturilor considerabile depuse de colegii de aici.

Din pacate, necesitatea organizarii unui congres sau simpozion national gndit n termenii Psihoterapie si Societate, n care sa poata fi adusa la cunostinta factorilor de decizie (Guvern, Parlament, Senat, etc.), necesitatea reglementari practicii psihoterapiei n tara noastra printr-o lege a psihoterapiei, nu a putut deveni realitate pna n prezent.

In aceeasi ordine de idei, relatia FRP cu Ministerul Sanatatii si Familiei a fost si este nesatisfacatoare desi bunavointa s-ar parea ca ar exista n sensul recunoasterii certificarii psihoterapeutilor n Romania numai de catre FRP si accesul la formare a medicilor, psihologilor si al altor absolventi ai universitatilor umaniste. Casa Nationala de Asigurari are in nomenclatorul sau de servicii, pentru reteaua ambulatorie, specificatia psihoterapie si consiliere, dar fara a fi diferentiata de alte servicii (consultatia psihiatrica, examenul clinic psihologic).

In aceste conditii, o alegere favorabila ar putea fi pentru practicarea psihoterapiei in Romania, sustinerea legislativa in sistem liberal, ca profesie independenta. Aceasta este si directia promovata de AEP pe langa Comisia Europeana de la Bruxelles. Admiterea Romaniei in

Comunitatea Europeana, probabil in 2007, va putea fi astfel o sansa de precipitare a unei reglementari echitabile si liberale pentru practica psihoterapeutilor.

Incepand cu luna iunie 2004, cu ocazia Conferineti EAP de la Belgrad, au fost admise dosarele si vor fi eliberate in curand primele patru Certificate Europene de Psihoterapie in Psiohoterapia Psihanalitica urmatorilor Grandparenti: Ileana Botezat-Antonescu, Augustin Cambosie, Eugen Papadima si Silvia Papadima. Calea este deschisa tuturor celor care vor dori si vor putea sa dovedeasca incheierea formarii la nivelul standardelor europene.

Din 1998 a fost lansata Revista Romana de Psihoterapie, cu aparitii bianuale, din al carei colectiv de redactie mentionam: Ileana Botezat-Antonescu redactor sef; Nicolae Teofil Andriescu redactor sef adjunct; Marius Luman, Georgiana Ivanescu secretari.

La toate datele prezentate mai sus, poate intr-o maniera sintetica si mai putin nuantata, nu trebuie sa omitem numarul mare de aparitii editoriale, traduceri ale unor lucrari valoroase din domeniul psihoterapiei, literatura de popularizare, dar si cateva contributii personale izvorate din indelungata practica si activitate didactica a unora dintre psihoterapeuti (Virgil Enatescu, Iolanda Mitrofan, Eugen Papadima, Mihaela Minulescu , Irina Holdevici, Ion Dafinoiu, s.a.).

Federatia Romana de Psihoterapie are un site propriu incepand cu anul 2001, care s-a dezvoltat si modernizat in continuare: www.psihoterapie.ro, destinat facilitarii comunicarii si obtinerii de informatii legate de activitatea pe care o desfasoara asociatia umbrela. Principalele topicuri sunt: Structura FRP: Asociatii, Comisii, Conducerea si Psihoterapeuti; Certificatul European de Psihoterapeut; etc.

Referinte bibliografice:

Bratescu G. (1994) Freud si psihanaliza in Romania, Bucuresti, Humanitas

Botezat-Antonescu I. (1999) Crestere si schimbare; dificultatile tinerei asociatii de psihoterapie in Romania, Congresul Mondial de Psihiatrie, Hamburg

Marcu N. (1980) Contributii la istoria psihoterapiei in Romania pana in 1944, (lucrare de diploma), Bucuresti, Facultatea de Medicina

Van Deurzen Smith E. (1996) The future of psychotherapy in Europe, Interantional Journal of Psychotherapy, vol. 1, no. 1

Botezat-Antonescu I. (2000) La psicoterapia en deferentes paises crecimiento y cambios. Las dificultades de la joven psicoterapia en Rumania, Revista Argentina de Clinica Psicologica, vol. IX, no. 2

Papadima E. (2002) Psihanaliza si psihoterapie analitica, Bucuresti, Jurnalul Literar.

Pritz A. Globalized Psychotherapy, Facultas Universittsverlag, Vienna

Vlad T., Marcu N. Docentul Constantin Vlad (1892-1971), promotorul scolii romanesti de psihanaliza, Editura Medicala, Bucuresti

e isi propune psihoterapia sa realizeze? In ce constau rezultatele unei psihoterapii? Un raspuns scurt si la obiect ar fi acela dat de FRP: "Obiectivele unui astfel de tratament sunt de a ameliora sau elimina simptomele, de a facilita modificarea tiparelor comportamentale, a atitudinilor si relationarilor perturbate, si favorizarea procesului de maturizare, de dezvoltare si a starii de bine, fizica si mentala a persoanei." Altminteri, obiectivele depind, pe de o parte, de ceea ce isi propune fiecare individ sa obtina de la o psihoterapie, iar pe de alta parte, de tipul de terapie pe care il face. O psihanaliza sau opsihoterapie psihanalitica ofera clientului oportunitatea de a obtine fie o restructurare a personalitatii sale, fie o mai buna cunoastere de sine si o optimizare a potentialului sau uman. O terapie cognitiv-comportamentala poate ajuta un client sa scape de niste simptome si sa invete cum sa le evite pe viitor. O psihoterapie centrata pe persoana este ideala pentru obinerea unei mai bune integralitati personale si o concordanta mai mare intre conceptul de sine si experienta interioara. Sunt psihoterapii - de regula in psihoterapiile scurte, de tip cognitiv-comportamental - in care obiectivele sunt discutate si stabilite in primele sedinte si psihoterapia fie continua pana la atingerea acelor obiective, fie dureaza un anumit numar prestabilit de sedinte, dupa care se face o evaluare a gradului in care obiectivele au fost atinse. In alte forme de psihoterapie - cum ar fi cele de orientare psihanalitica sau centrate pe client - in care nu se stabilesc niste obiective, decat cel mult in termeni foarte generali de genul as vrea sa fiu mai multumit cu mine insumi. Un psihoterapeut cu experienta, in special unul de orientare psihanalitica, isi poate da seama, in urma unei simple discutii, daca un om a fost in terapie sau nu. Si asta pentru ca un astfel de om vorbeste si gandeste altfel. Rezultatele unei psihoterapii mai de durata, mai profunda, pot fi intelese si din perspectiva a ceea ce devine acea persoana, si anume un om care: 1) e mult mai relaxat in tot ceea ce intreprinde, adica are un nivel de anxietate existentiala, cotidiana, mult mai scazut decat majoritatea oamenilor; 2) are un grad de toleranta la frustrare mult mai ridicat, adica se enerveaza mai greu si mai rar; 3) este mult mai onest cu sine insusi si cu cei din jur, ezitand mult mai putin sau chiar deloc in a se descoperi pe sine, in a mentiona sau accepta aspecte mai putin laudabile ale personalitatii sale (in limbaj comun, este mai putin sau deloc defesiv); 4) are relatii mult mai echilibrate, mai satisfacatoare si mai de durata cu cei apropiati; 5) are un grad crescut de toleranta la incertitudine, necunoscutul il sperie mai putin; 6) este mai capabil de a vorbi despre sine, de a nuanta exprimarea unor sentimente, de a descrie complexitatea unor trairi, de a suprinde ambivelanta sau contradictia dintre unele porniri sau nevoi, folosind un limbaj mai bogat si mai expresiv; 7) accepta mult mai usor diversitatea umana, diversitatea de opinii, de gusturi si de conduita; 8)

este mai creativ, mai non-conformist, mai liber sa aleaga solutii noi, diferite de ale celorlalti; 9) e mai multumit de viata sa si, in acelasi timp, are o atitudine mai relaxata in fata mortii. Ce NU poate face - si nici nu isi propune sa faca - o psihoterapie: 1) sa vindece unele boli grave, cum ar fi schizofrenia sau retardul mintal, si nici bolile cu substrat organic (date de afectarea certa a unei parti din creier), cum ar fi tumorile cerebrale, accidentele vasculare cerebrale, infectiile cerebrale, tulburarile psihice date de folosirea unor droguri etc. 2) sa schimbe comportamentul si modul de a fi a membrilor familiei din care provine sau din care face parte clientul; 3) sa schimbe contextul familial, social, economic si politic al celui aflat in suferinta din cauza acestui context; 4) sa schimbe pe de-antregul personalitatea unui om; 5) sa creasca nivelul de inteligenta; Uneori, chiar daca obiectivele unei psihoterapii sunt adecvate si rezonabile, psihoterapia esueaza. De ce? Ce anume limiteaza o psihoterapie? Iata cateva raspunsuri posibile: 1) lipsa de incredere, a individului sau a culturii din care provine, in eficienta psihoterapiei; 2) factori biologici - de exemplu, efectele farmacologice ale unor droguri; 3) incarcatura genetica; 4) mediul ostil sau neprielnic in care traieste individul; 5) experienta redusa a psihoterapeutului; 6) timpul scurt petrecut in psihoterapie comparativ cu perioada lunga de timp in care individul a suferit unele traume emotionale; 7) enorma complexitate a unora dintre problemele pentru care oamenii intra intr-o psihoterapie.

Psihoterapia nu are nici o legatura cu urmatoarele domenii: acupunctura, homeopatie, logopedie, reflexoterapie, apiterapie, dietoterapie, remedii naturiste de orice fel, masaj, Feng-Shui, bioenergia, Shiatsu, arte martiale, alchimie taoista, gemoterapie sau terapia cu cristale, astrologie, astrograme, zodii, remedii florale Bach.

Deasemenea, nimic din ceea ce presupune atingerea corupului (cu mainile terapeutului sau cu alte obiecte, aparate si dispozitive) nu este psihoterapie. La fel, nimic din ceea ce presupune ingerarea unor alimente, substante, plante etc nu este psihoterapie.

Daca cei mai multi oameni nu confunda aceste domenii cu psihoterapia, nu acelasi lucru se poate spune despre unele practici care seamana intradevar destul de mult cu psihoterapia, cel putin in aparenta:

1) discutiile cu prietenii sau rudele. Multi oameni cred ca daca vor avea mereu alaturi un prieten sau pe cineva din familie, nu vor avea niciodata nevoie de un psihoterapeut. De aici si descrierea psihoterapiei ca "prietenie pe bani", psihoterapeutul nefiind altceva decat un prieten cumparat. Din pacate insa, lucrurile sunt mai complicate si nu intotdeauna cei apropiati ne pot ajuta. Si asta pentru ca nici cei mai buni

prieteni nu pot trece, in incercarea lor de a ajuta, dincolo de ceea ce s-a numit uneori "psihoterapia bunului simt", adica o forma de suport, de sfatuire sau incurajare bazate pe intelegerea comuna a psihologiei umane. Aceasta forma de ajutor este si foarte variabila, cel aflat in nevoie primind tot atatea sfaturi cati prieteni binevoitori a consultat. Ca sa nu mai spun de ceea ce multora dintre noi ni s-a intamplat: nici nu am apucat sa ne spunem bine problema, ca cel de langa noi a si inceput sa ne spuna ce-a patit el sau ce-a facut el in situatia respectiva! Nici nu-ti vine sa mai continui, te lipsesti...

2) discutiile ocazionale cu medicul de familie sau medicul psihiatru care acompaniaza asistenta medicala. Medicii psihiatri, indiferent daca au sau nu o pregatire specifica in psihoterapie, discuta mai mult cu pacientii decat majoritatea celorlalti medici, din dorinta de a intelege mai bine suferinta pacientilor si de a-i ajuta sa "ventileze" o parte din ceea ce ii framanta. Dar in afara cazului in care aceste discutii au loc in mod regulat, periodic, pentru o perioada constanta de timp, aceste discutii, desi au certe calitati psihoterapeutice, nu sunt totusi psihoterapie. Diferenta nu consta numai in lipsa cadrului terapeutic, ci si in eficacitatea mai modesta comparativ cu psihoterapia per se.

3) discutiile de tipul celor care au loc in unele emisiuni de divertisment, in care invitatii in platou isi exhiba dramele sufletesti, gazda emisiunii ii incurajeaza sa isi exprime cat mai mult din suferinte, punand uneori sare pe rana sau introducand invitati suprinza, iar in final toata lumea plange si ratingul creste. E adevarat ca realizatorii acestor emisiuni nu au lasat niciodata (cel putin din cate cunosc eu) sa se inteleaga ca ceea ce se intampla in aceste emisiuni ar avea vreo legatura cu psihoterapia, insa in mintea multora dintre privitori aceasta conexiune se produce. De ce aceste show-uri nu sunt psihoterapie: 1) in primul rand, pentru ca cei care le fac nu sunt psihoterapeuti, nu au pregatirea necesara pentru a face psihoterapie; 2) pentru ca scopul acestor spectacole este acela de a face rating, de a avea audienta, si nu de a ajuta pe cei aflati in suferinta; 3) pentru ca sunt lipsite de respect pentru oameni, fiind de fapt bazate pe o relatie de exploatare si nu de ajutorare; 4) pentru ca nu se bazeaza pe un contract, chiar si subinteles, intre cel care cere ajutorul si cel care se angajeaza sa il ofere; 5) pentru ca nu au loc intr-un cadru terapeutic (intalniri regulate cu aceeasi persoana, in acelasi loc, in aceeasi zi a saptamanii, la aceeasi ora) 6) pentru ca nu respecta confidentialitatea invitatilor (ceea ce ar fi in opozitie logica cu ideea de show mediatic).

4) orice forma de ajutor psihologic care incalca anumite reguli, fara de care psihoterapia nu mai este psihoterapie: respect pentru client, confidentialitate, contract terapeutic, cadru terapeutic etc.