Referat la disciplinaDrept în protecţia mediului şi dezvoltare

INFLUENŢA OMULUIASUPRA

MEDIULUI ÎNCONJURĂTOR

“Conservarea naturii va deveni eficientă şi reală numai atunci când va face

parte integrantă din filozofia şi comportamentul tuturor”.

“Există largi perspective pentru îmbunătăţirea calităţii mediului înconjurător şi

făurirea unei vieţi fericite. Este nevoie de entuziasm, dar şi de sânge rece; de eforturi

intense, dar şi de o acţiune ordonată. Pentru a se bucura liber de binefacerile naturii,

omul trebuie să profite de cunoştinţele sale în vederea creării, împreuna cu ea, a unui

mediu înconjurător mai bun. A ocroti şi îmbunătăţi mediul înconjurător pentru

generaţiile actuale şi viitoare a devenit pentru umanitate un obiectiv primordial, o

sarcină a cărei realizare va trebui coordonată şi armonizată cu aceea a obiectivelor

fundamentale, deja fixate, de pace şi dezvoltare economică şi socială în lumea

întreagă”.

CUPRINS:

NOŢIUNI INTRODUCTIVE......................................................................................................................4Care sunt cele mai mari probleme ale mediului înconjurător?.................................................................6

1. Gazele de seră şi încălzirea globală...............................................................................................62. Poluarea mediului..........................................................................................................................7

Generalităţi................................................................................................................................7 Materiale poluante.....................................................................................................................7 Impactele poluării......................................................................................................................8 Tipuri de poluare.......................................................................................................................8 Controlarea poluării..................................................................................................................9

3. Acţiuni de înlocuire a biocenozelor naturale...............................................................................104. Alte acţiuni care au dus la degradarea mediului..........................................................................115. Acţiuni care au dus la o artificializare totală a mediului.............................................................126. Impactul pozitiv al omului asupra mediului................................................................................127. Instituţii din România şi din lume care se ocupă cu protejarea mediului....................................13

CONCLUZIE............................................................................................................................................15BIBLIOGRAFIE.......................................................................................................................................16

NOŢIUNI INTRODUCTIVE

Mediul, în sens larg, reprezintă ansamblul tuturor influenţelor şi condiţiilor externe care

afectează viaţa şi dezvoltarea unui organism.1

Mediul reprezintă ansamblul de condiţii şi elemente naturale ale Terrei: aerul, apa, solul şi

subsolul, toate straturile atmosferice, toate materiile organice şi anorganice, precum şi fiinţele vii,

sistemele naturale în interacţiune, cuprinzând elementele enumerate anterior, inclusiv valorile materiale

şi spirituale; termenul este utilizat pentru a desemna mediul natural, urban, industrial (uneori,

economic, social şi politic) în sânul căruia trăieşte omul.2

Din numeroasele definiţii existente, rezultă că mediul înconjurător nu este altceva decât

ambianţa omului localizată într-un spaţiu tridimensional teritorial, la suprafaţa Pământului, care are o

anumită alcătuire, organizare, structură şi funcţionare, rezultate din fluxurile energetice şi substanţiale

ce leagă cele trei subsisteme principale: neviu, viu şi uman, în cadrul unui nou înveliş al Pământului, şi

care îşi are un loc binedeterminat între celelalte învelişuri ce înfăşoară planeta.3

Degradarea mediului are drept cauze atât unele fenomene naturale cât şi cele datorate activităţii

umane. Dacă factorii naturali cum ar fi uraganele, cutremurele de pământ, erupţiile vulcanice, ele

acţionând intermitent, la intervale de timp variabile şi pe durate scurte, factorii antropicii (datoraţi

acţiunii omului) se manifestă continuu şi drept urmare efectele negative ale acestora sunt mult mai

grave, ameninţând chiar cu producerea unor dezastre la nivel planetar.

Creaţie a naturii, omul a acţionat asupra acesteia transformând-o în interesele sale şi devenind

totodată creator al mediului său de viaţă, activitate ce a determinat, în paralel, şi dezvoltarea inteligenţei

sale.

Prin capacitatea sa de a descoperi, inventa şi crea, s-a dovedit apt să realizeze modificări ample

şi rapide, chiar explozive, asupra naturii, să transforme mediul înconjurător în favoarea sa şi a

semenilor săi putând provoca însă şi daune incalculabile când a acţionat în mod abuziv, iraţional, fără

să-i cunoască legile şi fără respectarea riguroasă a acestora. Tratând natura ca pe învinsul său şi

considerându-se în afara ei, omul a reuşit să-şi provoace atât lui însuşi, cât şi societăţii omeneşti pagube

imense.

1Mircea Duţu, Dicţionar de Drept al Mediului, Editura Economica, Bucureşti, 2000, pag. 1432 Legii nr. 137/1995, republicată, anexa nr. 13 Corneliu Răuţă, Poluarea şi protecţia mediului înconjurător, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1979, pag. 8

Omul este într-o strânsă legătură, dependenţă cu mediul înconjurător deoarece fără constituenţii

mediului- oxigenul, apa, planetele, animalele, minereurile etc.- nimic nu ar exista, nici chiar omul.

Distrugerea mediului ar face inutilă cea mai perfecţionistă tehnologie, ar pune în pericol existenţa

oricărui sistem economic.

Lipsa de informare a făcut ca mulţi oameni de bună credinţă să persiste în acţiuni care

provocau daune mediului înconjurător, nedându-şi seama că ei înşişi aveau o contribuţie negativă în

acest sens. Schimbările aduse mediului înconjurător au fost adesea lente şi foarte greu de sesizat, deşi

unele dintre ele, aparent neînsemnate, au provocat daune ireversibile, ca de pildă folosirea pe scară

largă a unor pesticide, poluarea cu mercur, utilizarea unor substanţe periculoase ca azbestul etc.

Toate acestea au determinat o atitudine nouă în poziţia opiniei publice, a unor guverne care au

trecut la acţiuni deliberate pentru găsirea şi aplicarea celor mai adecvate măsuri, corespunzător

nivelului de înţelegere a fenomenelor şi mijloacelor materiale şi tehnologice disponibile, o mai mare

responsabilitate pentru protecţia mediului înconjurător – bunul comun cel mai de preţ al omenirii.

În ţara noastră protecţia mediului înconjurător constituie o problemă de interes naţional în

scopul păstrării echilibrului ecologic, menţinerii şi îmbunătăţirii calităţii factorilor naturali, dezvoltării

bogăţiilor naturale ale patriei, asigurării unor condiţii de viaţă şi de muncă tot mai bune generaţiilor

actuale şi viitoare. Datorită faptului că activităţile nostre au strânsă legătură cu mediul înconjurător şi

de educaţia ecologică pe care trebuie să o avem, s-a hotărât că data de 5 iunie să reprezinte ZIUA

INTERNAŢIONALĂ A MEDIULUI, zi în care sunt dezbateri despre problemele şi protecţia mediului

înconjurător, proiecte şi activităţi pe diferite teme ce au la bază protecţia mediului. Această zi este

destinată tuturor categoriilor de vârstă care iubesc natura.

Care sunt cele mai mari probleme ale mediului înconjurător?

1. Gazele de seră şi încălzirea globală

Subiect care, mai mult decât oricare altul, a stimulat cercetările asupra schimbărilor globale ale

mediului înconjurător este perspectiva încălzirii climatice globale, atribuită creşterii emisiilor de gaze

cu efect de seră. Cele mai importante astfel de gaze – vaporii de apă, dioxidul de carbon şi metanul –

sunt prezente în mod natural în atmosferă, ceea ce duce la creşterea temperaturii globale mai mult decât

normal. De exemplu,studiile arată că nivelul concentraţiei de dioxid de carbon a crescut mai ales

datorită arderilor de combustibili fosili (datorită despăduririlor). Iar principala sursă antropică de

eliberare a metanului o constituie cultivarea intensivă a orezului şi creşterea intensivă a animalelor.

Cantitatea vaporilor de apă, cel mai important gaz de seră, nu a crescut în mod direct în urma

activităţilor umane, cum s-a întâmplat şi cu alte gaze, dar rolul lor nu va fi deloc neglijabil în

amplificarea modificărilor climatice viitoare.

Vladimir Shaidurov de la Academia Rusă de Ştiinţe, cercetătorul rus susţine că încălzirea

globală a fost declanşată de aşa numitul “Eveniment Tunguska”, meteoritul care a căzut în Siberia la

nordvestul lacului Baikal pe 30 iunie 1908. Acest impact a generat o energie echivalentă cu 15 bombe

atomice de o megatonă şi a aruncat o cantitate enormă de praf în atmosferă. Shaidurov sugerează că

această explozie ar fi cauzat “o perturbare serioasă a straturilor superioare ale atmosferei, schimbându-i

structura”. Shaidurov scrie: “Din punctul de vedere al ipotezei atmosferice, testele nucleare în

atmosferă au consecinţe opuse celor ale meteoritului Tungus. Atunci când o bomba nucleară

explodează la suprafaţă Pământului sau în atmosferă unda de soc produsă sufla vaporii de apă din

troposferă în stratosferă prin tropopauza. Pentru o anumită perioadă (cam 3 ani) vaporii de apă din

stratosferă şi aerosolii şi praful din troposferă şi stratosferă sunt suficienţi pentru a reduce (într-o

anumită măsură) radiaţia solară care ajunge pe Pământ. Însă în cele din urmă acest lucru se rearanjază

la loc şi încălzirea globală continuă.”4

Gazele de seră afectează bilanţul termic al Pământului, permiţând radiaţiilor de undă scurtă

venite din exterior să treacă nestingherite prin atmosferă, în timp ce radiaţiile de undă lungă emise de

suprafaţa terestră sunt absorbite.

În mod cert, orice încălzire globală va modifica echilibrul global al apei, deoarece, o dată cu

creşterea temperaturii va creşte evaporarea şi cantitatea de vapori de apă din atmosferă, accentuându-se

4 Ziarul Realitatea românească, data adaugării: luni, 15.01.2007, la ora 17:19

astfel efectul se seră. Creşterea fluxului de umezeală dinspre ocean spre atmosferă va conduce la o mai

mare cantitate de precipitaţii; totuşi, nu va creşte umezeala efectivă (a solului, de exemplu), din cauza

pierderilor mai mari prin evaporare, datorită la rândul ei încălzirii. În orice caz, ritmul de desfăşurare a

mulor procese, cum ar fi alterarea, se va accelera într-un climat cald şi umed.

2. Poluarea mediului

Generalităţi

Privită istoric, poluarea mediului a apărut odată cu omul, dar s-a dezvoltat şi s-a diversificat pe

măsura evoluţiei societăţii umane, ajungând astăzi una dintre importantele preocupări ale specialiştilor

din diferite domenii ale ştiinţei şi tehnicii, ale statelor şi guvernelor, ale întregii populaţii a pământului.

Aceasta, pentru că primejdia reprezentată de poluare a crescut şi creşte neîncetat, impunând măsuri

urgente pe plan naţional şi internaţional, în spiritul ideilor pentru combaterea poluării.

Poluarea reprezintă contaminarea cu substanţe toxice a mediului natural, ce afectează sănătatea

vieţuitoarelor şi naturii, precum şi ecosistemele (organismele vii şi împrejurimile).Deşi unele cauze ale

poluării sunt naturale, majoritatea sunt cauzate de om. Biodegradarea reprezinta descompunerea rapida

si naturala a unei substante, prin fenomene chimice.5

Materiale poluante

Sunt două categorii de materiale poluante . Poluanţi biodegradabili, care se descompun rapid şi

natural, devin o problemă cand sunt introduşi în mediu dupa ce s-au descompus. Poluanţi

nondegradabili sunt materiale care nu se descompun sau se descompun încet în mediul natural, când

contaminaţia apare, este greu sau imposibil să se mai înlăture aceste materiale. Compuşii

nondegradabili ca (un tip de otravă), dioxizi sau materiale radioactive pot ajunge la nivele periculoase

de acumulare dacă sunt introduse în piramida trofică . De exemplu, dacă moleculele unei substanţe

toxice ajung în apă, ele vor afecta plantele (un peşte mic care va manca aceste plante va acumula acele

molecule într-o concentratie mare, iar dacă un alt peşte mai mare mănâncă peştele mic, va acumula

moleculele într-o concentraţie şi mai mare, care poate ameninţa viaţa).

5 Neil Roberts, Schimbările majore ale mediului, Editura All Educational, Bucureşti, 2002, pag. 89

Impactele poluării

Deoarece oamenii sunt în vârful piramidei trofice, ei sunt vulnerabili poluanţilor

nondegradabili. Poluarea are, de asemenea, efecte dramatice asupra resurselor naturale. Ecosisteme ca

pădurile, coralii sau râurilor aduc un serviciu important mediului natural. Ele îmbunătăţesc calitatea

apei şi a aerului, asigură habitatul animalelor şi ne ajută cu medicamente şi hrană. Oricare din functiile

acestor ecosisteme pot fi afectate de poluare.

Un alt efect al poluării este preţul enorm plătit pentru reducerea acesteia.. În afara efectelor ei

în economie şi sănătate, poluarea are şi implicări sociale. Un studiu a sugerat că populaţia cu venituri

mici şi minorităţile nu beneficiază de aceeaşi protecţie împotriva contaminării ca populaţia cu venituri

mari. Incineratoarele sau deşeurile sunt plasate în cartierele sărace. Astfel, acei oameni sunt expuşi unui

risc mai mare de contaminare.

Tipuri de poluare

Poluarea mediului privită îndeosebi prin prisma efectelor nocive sănătăţii a îmbrăcat de-a

lungul timpului mai multe aspecte concretizate în diferite tipuri de poluare şi anume6:

A. Poluarea biologică, cea mai veche şi mai bine cunoscută dintre formele de polare, este produsă

prin eliminarea şi răspândirea în mediul înconjurător a germenilor microbieni producători de

boli. Pericolul principal reprezentat de poluarea biologică constă în declanşarea de epidemii,

care fac numeroase victime. Se poate afirma că datorită măsurilor luate în prezent, poluarea

biologică (bacteriologică, virusologică şi parazitologică) are o frecvenţă redusă.

B. Poluarea chimică constă în eliminarea şi răspândirea în mediul înconjurător a diverselor

substanţe chimice. Aceasta devine din ce în ce mai evidentă, atât prin creşterea nivelului de

poluare, cât mai ales prin diversificarea ei., iar pericolul principal îl reprezintă potenţialul toxic

ridicat al acestor substanţe.

C. Poluarea fizică este cea mai recentă şi cuprinde, în primul rând, poluarea radioactivă ca urmare

a extinderii folosiri izotopilor radioactivi în ştiinţă, industrie, agricultură, zootehnie, medicină.

Pericolul deosebit al substanţelor radioactive în mediu şi în potenţialul lor nociv, chiar la

concentraţii foarte reduse. Poluării radioactive i se adaugă poluarea sonoră , tot ca o

componentă a poluării fizice. Zgomotul, ca şi vibraţiile şi ultrasunetele sunt frecvent prezente în

6 Maria- Magdalena Popa, Protecţia şi conservarea mediului înconjurător, Editura Sfântul Ierarh Nicolae, Buzău, 2010, pag. 28

mediul de muncă şi de viaţă al omului modern, iar intensităţile polării sonore sunt în contiună

creştere. Supraaglomerarea şi traficul, doi mari poluanţi fonici, au consecinţe serioase asupra

echilibrului psihomatic al individului. Un număr tot mai mare de persoane din oraşele

aglomerate recurge la specialiştii psihiatri pentru a găsi un remediu pentru starea lor proastă

(anxietate, palpitaţii, amnezii neaşteptate, lipsa puterii de concentrare, dureri de cap). Şi nu în

ultimul rând, o altă componentă a poluării fizice este poluarea termică. Este poate cea mai

recentă formă de poluare fizică cu inflenţe puternice asupra mediului înconjuător, în special

asupra apei şi aerului şi, indirect, asupra sănătăţii populaţiei. Marea varietate a poluării fizice, ca

şi timpul relativ scurt de la punerea ei în evidenţă, o face mai puţin bine cunoscută decât pe cea

biologică şi chimică, necesitând eforturi deosebite de investigare şi cercetare pentru a putea fi

stăpânită în viitorul nu prea îndepărtat. Dar, cele mai des întâlnite forme de poluare sunt :

poluarea apei, poluarea solului, poluarea aerului (atmosferică). Aceste elemente de bază vieţii

omeneşti se pare că sunt şi cele mai afectate de acţiunile iresponsabile ale fiinţei omeneşti.

Controlarea poluării

Din cauza tragediilor nenumărate provocate de poluare s-au format mai multe organizaţii

pentru combaterea poluării.

Oamenii nonguvernamentali au format la nivel local, naţional sau internaţional organizaţii care

oferă informaţii şi suport celorlalţi oameni nonguvernamentali în legătură cu poluarea şi prevenirea

acesteia.

Greenpeace International, ECO sunt organizaţii internaţionale ce atrag atenţia spre acele

industrii ce contaminează aerul, apa şi solul. Friends of the Earth International este o federaţie

internaţională ce luptă cu poluarea.

Datorită acestor organizaţii au fost adoptate mai multe acte cu referire la reducerea poluării

aerului, apei şi a solului şi au fost organizate acţiuni care ajutau la aceasta.

Cercetările amănunţite legate de calitatea mediului, de diminuarea surselor de poluare s-au

concretizat prin intermediul unui ansamblu de acţiuni şi măsuri care prevăd:

Cunoaşterea temeinică a mediului, a interacţiunii dintre sistemul economic şi sistemele

naturale; consecinţele acestor interacţiuni; resursele naturale trebuiesc utilizate raţional şi cu

maxim de economicitate;

Prevenirea şi combaterea degradării mediului provocată de om, dar şi datorate unor cauze

naturale;

Armonizarea intereselor imediate şi de perspectivă ale societăţii în ansamblu sau a agenţilor

economici privind utilizarea factorilor de mediu.

3. Acţiuni de înlocuire a biocenozelor naturale

O serie de acţiuni antropice, fără a modifica în mod substanţial potenţialul ecologic al mediului

natural, au dus la înlocuirea biocenozelor naturale iniţiale cu altele secundare sau cultivate, cu

produstivitate mai ridicată sau care acoperă în mai mare măsură nevoile societăţii omeneşti în diversele

sale stadii de dezvoltare. Pe măsură ce s-a dezvoltat creşterea vitelor, pe terenurile cu pantă mică până

la mijlocie din zona de dealuri şi de munte ca şi în luncile râurilor, pădurea a fost în mare parte

înlocuită prin pajişti naturale.

Unde vegetaţia forestieră s-a păstrat, ea nu mai are caracter primar, ci este mai mult sau mai

puţin modificată ca urmare a unor lucrări silviculturale care, atunci când sunt bine orientate, duc la o

producţie mai mare de masa lemnoasă, diminuând totuşi în oarecare măsură efectul protector al pădurii.

Marile întinderi din suprafaţa judeţului, atât pădurile cât şi vegetaţia de stepă au fost înlocuite

prin culturi agricole. Deşi această acţiune duce în general la o oarecare accentuare a eroziunii şi la o

scădere a umidităţii solului, efectele secundare negative sunt minore faţă de rezultatele economice

favorabile dacă terenurile afectate au pantă mică şi fertilitate ridicată, iar regimul hidric nu este

deficiar. Productivitatea mai mare a acestor teritorii se bazează în primul rând pe o activitate antropică

susţinută, pe o cantitate de muncă socială investită continuu în ecosistem. Dacă, dintr-un motiv

oarecare, ar înceta acţiunile de întreţinere (afânarea şi curăţirea solului prin arat, plivit, prăşit, săpat,

fertilizare cu îngrăsăminte naturale sau chimice, cositul sau curăţarea pajiştilor etc.) s-ar produce în

scurt timp revenirea la formaţiunile vegetale caracteristice regiunii respective, prin intermediul unor

faze de succesiune destul de rapide. În medie se consideră, că pentru formaţiunile forestiere, un astfel

de ciclu ar dura circa 100 de ani, până la refacerea pădurii cu structura şi compoziţie tipică. Procesul de

împădurire propriu-zis începe însă mult mai repede.

4. Alte acţiuni care au dus la degradarea mediului

Necunoscând suficient de bine legile de dezvoltare şi de interdependenţă dintre fenomene, în

anumite cazuri acţiunile omului au avut ca rezultat final o degradare a mediului. Dintre acestea putem

remarca:

Defrişarea neraţională a pădurilor, pentru obţinerea de terenuri agricole şi păşuni sau

exploatarea intensă a lor sub forma tăierilor rase, pe terenuri cu pantă mare sau cu roci friabile a dus la

declanşarea unor intense procese de eroziune torenţială mergând în unele cazuri până la spălarea totală

a solului.

Păşunatul excesiv, mai ales pe păşuni sărace, pe terenuri în pantă, pe soluri cu textură uşoară şi

cu deficit de umiditate a dus la declanşarea unor puternice fenomene de eroziune în Subcarpaţii de

Curbură. Păşunatul în pădure duce la bătătorirea solului, ceea ce la rândul său provoacă reducerea

infiltraţiei, accentuarea proceselor de şiroire şi de spălare de pe versant, sărăcirea solului şi stânjeneşte

sau chiar împiedică regenerarea naturală a pădurii.

Culturile agricole pe terenuri necorespunzătoare sau cu o agrotehnică neadecvată. De exemplu,

cultivarea terenurilor în pantă, cu arătura în lungul acesteia, declanşează o eroziune intensă care a dus

la degradarea unor întinse suprafeţe în regiunile de dealuri. Multe din aceste terenuri sunt acum

acoperite cu mărăcinişuri, cu ferigă sau sunt brăzdate de ogaşe şi ravene şi scoase aproape complet din

circuitul productiv. Aratul cu pluguri cu brazdă adâncă, a terenurilor cu sol subţire, a provocat

îngroparea orizontului cu humus şi scoaterea la suprafaţă a orizontului cu carbonaţi sau chiar a

marnelor şi argilelor pe care se formase solul.

Diverse amenjări hidroameliorative sau căi de comunicaţie, necorespunzătoare. Irigaţiile din

regiunile cu dificit de umiditate mai pronunţat, practice în condiţii necorespunzătoare au provocat

salinizarea sau alcalinizarea unor soluri. Formarea de drumuri sau de poteci pe povârnişuri şi pe culmi

înclinate, duce foarte adesea la formarea de ogaşe sau chiar de organisme torenţiale, îndeosebi pe

nisipuri şi pe pietrişuri.

Utilizarea în mod excesiv a unor substanţe chimice (insecticide, ierbicide, îngrăşăminte

chimice) duce la poluarea solurilor şi a apelor, la distrugerea unor nevertebrate folositoare şi la

intoxicarea unor păsări sau mamifere.

Activităţile industriale, miniere, de transporturi, deversările de la marile crescătorii de animale,

evacuarea resturilor menajere, prin eliminarea noxelor şi a apelor uzate şi neepurate determină poluarea

aerului, a apei şi a solurilor.

Incendiile provocate intenţionat sau accidental de către om, pot contribui la distrugerea

covorului vegetal, urmată uneori şi de eroziunea solului, mai ales pe terenurile în pantă.

5. Acţiuni care au dus la o artificializare totală a mediului

Dezvoltarea intensă a aşezărilor omeneşti, până la crearea unor aglomerări urbane, platformele

industriale creează de fapt un mediu specific, în care condiţiile naturale sunt puternic modificate.

Astfel, reţeaua stradală prin stratul de asfalt şi clădirile prin suprafeţe ocupate, modifică o parte din

circuitul apei. Precipitaţiile recepţionate sunt aproape în întregime scurse rapid în reţeaua de canalizare,

infiltrarea apei în sol este mult micşorată, din care cauză se modifică şi circulaţia subterană şi procesele

normale de formare şi de evoluţie a profilului se sol. Condiţiile topoclimatice diferă mult de cele

naturale existente în condiţii similare, iar vegetaţia naturală este complet înlocuită.7

6. Impactul pozitiv al omului asupra mediului

Fiecare element reprezintă un rol desebit în crearea mediului natural. În acelaşi timp, toate sunt

în legătură unele cu altele. Astfel, relieful influenţează clima. La rândul ei, clima împreună cu relieful,

determină răspândirea vegetaţiei, iar aceasta din urmă, a faunei pentru a păstra acea unitate numită

mediu natural. Pentru a trăi mai bine, oamenii au creat aşezări, au cultivat terenuri, au construit drumuri

şi uzine, adică au transformat treptat mediul natural. Mediul natural poate fi folosit în sprijinul omului,

dar cu condiţia să nu fie distrus.

7 Emil E. Vespremeanu, Mediul înconjurător- ocrotirea şi conservarea lui, Editura Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1981, pag. 145

7. Instituţii din România şi din lume care se ocupă cu protejarea mediului

Protecţia mediului este o problemă majoră a ultimului deceniu dezbătută la nivel mondial, fapt

ce a dat naştere numeroaselor dispute între ţările dezvoltate şi cele în curs de dezvoltare. Acest lucru a

impus înfiinţarea unor organizaţii internaţionale ce au ca principale obiective adoptarea unor soluţii de

diminuare a poluării şi creşterea nivelului calităţii mediului în ansamblu:

Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică - http://www.ancs.ro/

Agentia Naţională pentru Protecţia Mediului - http://www.anpm.ro/ + agenţii teritoriale pentru

Protecţia Mediului în : Bucureşti, Craiova, Galaţi, Piteşti, Sibiu, Cluj Napoca, Timişoara, Bacău

Agenţia Naţională pentru Arii Naturale Protejate - http://www.anap.ro/

Administraţia Fondului pentru Mediu – www.afm.ro

AlterNet - A Long-Term Biodiversity, Ecosystem and Awareness Research Network -

http://www.alter-net.info/

Fondul Mondial pentru Natură - WWF ( World Wide Fund for Nature ) WWF Programul

Dunăre-Carpaţi România - http://www.panda.org/ro/index.cfm

Institutul Naţional de Cercetare – Dezvoltare pentru Protecţia Mediului – ICIM -

http://www.icim.ro/

ECOIND - http://www.incdecoind.ro/

Societatea Ecologică Română - http://www.romanianecologicalsociety.ro/home.php

Asociaţia "Valea Soarelui" - ONG ce promovează utilizarea energiilor reînnoibile, protecţia

mediului şi drepturilor cetăţenilor;

Asociaţia Albina - Practica o mai buna întelegere a problemelor ecologice;

Asociaţia Alma-Ro - Administraţie publică, dezvoltare durabilă şi rezolvarea conflictelor de

mediu;

Asociaţia BIO-TEAM - Protecţia mediului;

Asociaţia ECO – EUROPA - organizaţie ecologistă -campanii publice de sensibilizare a

bucureştenilor privind starea mediului;

Asociaţia ECO 2004 - Ecologie şi Protecţia Mediului;

Asociaţia Eco Rodna - conservarea biodiversităţii şi implicarea tinerilor în managementul

ariilor protejate ;

GEF Fondul Global de Mediu

Tratatul de la Maastricht evidenţiază protecţia mediului ca o prioritate cheie pentru Uniunea

Europeană - un mediu înconjurător sănătos reprezintă o condiţie esenţială pentru proprietatea pe

termen lung şi pentru calitatea vieţii. De aceea, cetăţenii europeni cer un înalt nivel de protecţie în acest

domeniu. Politica Uniunii Europene de protecţie a mediului se concentrează pe urmatoarele aspecte:

conservarea, protecţia şi îmbunătăţirea calităţii mediului,

protejarea sănătăţii populaţiei,

utilizarea atentă şi raţională a resurselor naturale.

Pentru punerea în practică a noilor dispoziţii introduse prin Tratatul de la Amsterdam, „Al

Cincilea Program de Acţiune al Comunităţii privind mediul” numit „Către o dezvoltare durabilă”, a

stabilit principiile strategiei europene în perioada 1992 – 2000, marcând începutul abordării

„orizontale” care să ia în considerare toate cauzele poluării (industrie,energie, turism, transport,

agricultură, etc). Abordarea a fost confirmată de Comisie la începutul anului 1998 prin comunicarea

privind „Integrarea mediului în politicile Uniunii Europene” şi prin Decizia nr. 2179/98/CE a

Parlamentului European şi a Consiliului de evaluare a politicii şi acţiunilor întreprinse în „Al Cincilea

Program de Acţiune – Către o dezvoltare durabilă”. Comunicarea Comisiei răspunde

exigenţelor Tratatului instituind Comunitatea Europeană, potrivit cărora instituţiile Uniunii sunt

obligate să ţină cont de problemele de mediu în toate politicile Uniunii Europene, şi în particular în

domeniile energiei, ocupării forţei de muncă, agriculturii şi pescuitului, pieţei unice,  politicilor

industriale, transportului.

În mai 2001 a fost adoptată comunicarea referitoare la “Strategia europeană pentru dezvoltare

durabilă”, strategie ce stabileşte obiectivele pe termen lung ale dezvoltării durabile, referindu-se în

mod special la schimbările climatice, transport, sănătate şi resurse naturale. „Al Şaselea  Program  de 

Acţiune privind mediul”, denumit „Mediu 2010 – Viitorul nostru, Opţiunea noastră”, adoptat prin

Decizia nr.1600/2002/CE, stabileşte priorităţile UE în intervalul prescris în patru domenii mari:

schimbările climatice, natură şi biodiversitate, mediu şi sănătate şi managementul resurselor naturale şi

al deşeurilor. Dintre măsurile ce trebuie luate pentru atingerea scopului urmărit în cele patru domenii se

menţionează: îmbunătăţirea legislaţiei în domeniul mediului, întreprinderea unor acţiuni comune cu

cetăţenii şi piaţa, integrarea politicii mediului în celelalte politici ale UE. Una din inovaţiile

programului o constituie dezvoltarea conceptului de politică a produsului integrat, ceea ce înseamnă

dezvoltarea unei pieţe a produselor ecologice care să aibă un ciclu de viaţă durabil.8

8 Florica Ştefanescu, Dezvoltare durabilă, Suport de curs, 2007, Oradea, pag.25

CONCLUZIE

Mediul înconjurător ne asigură condiţiile necesare vieţii, însă depinde de noi dacă dorim să

folosim aceste elemente esenţiale cât mai util sau dacă vrem să ocolim acest aspect al vieţii noastre.

Desigur, omul, prin acţiuni directe sau indirecte a schimbat „chipul” naturii. Poluarea planetei se

agravează pe zi ce trece şi se pare că populaţia nu acordă interes acestui proces nociv. Convingerea că

această problemă este doar a specialiştilor şi a forurilor internaţionale, este tot atât de eronată, pe cât

este şi de gravă. Ocrotirea planetei este o problemă mondială, şi, tocmai de aceea, fiecare om trebuie

să-şi asume această responsabilitate. Putem chiar afirma că lucrurile mărunte la prima vedere

neînsemnate au mare valoare în realitate.

Lupta împotriva poluării întregii planete solicită colaborare şi cooperare internaţională şi de

aceea depinde de noi dacă vom trai într-un mediu curat, sănătos şi nepoluat. Stă în puterea omului să ia

măsuri eficiente şi să găsească soluţii  pentru a opri continuarea şi agravarea acestui proces dăunător.

BIBLIOGRAFIE

1. Bobica, Neculai, Elemente de ecologie şi dreptul mediului înconjurător, Editura Fundaţiei "Chemarea" Iaşi, 1994

2. Duţu, Mircea, Dicţionar de Drept al Mediului, Editura Economica, Bucureşti, 2000

3. Legii nr. 137/1995 privind protecţia mediului, republicată4. Popa, Maria- Magdalena, Protecţia şi conservarea mediului înconjurător, Editura

Sfântul Ierarh Nicolae, Buzău, 20105. Răuţă, Corneliu, Poluarea şi protecţia mediului înconjurător, Editura ştiinţifică şi

enciclopedică, Bucureşti, 19796. Roberts, Neil, Schimbările majore ale mediului, Editura All Educational,

Bucureşti, 20027. Ştefanescu, Florica, Dezvoltare durabilă, Suport de curs, 2007, Oradea8. Vespremeanu, Emil E., Mediul înconjurător- ocrotirea şi conservarea lui, Editura

Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 19819. Ziarul Realitatea românească, data adaugării: luni, 15.01.2007, la ora 17:19