Universitatea de Ştinţe Agricole si Medicinã veterinarã a Banatului

StudentSolomon Adrian

Anul II IEA

Timişoara2008

1

Universitatea de Ştinţe Agricole si Medicinã veterinarã a Banatului

StudentSolomon Adrian

Anul II IEA

Timişoara2008

2

Introducere

Mediu înconjurãtor este sursa noastrã de VIAŢÃ, care ne oferã aer, apã, şi hranã în diverse moduri. Aceste trei elemente sunt foarte mportante pentru viaţa omului.

Preocupările pentru protecţia mediului natural s-au făcut resimţite încă de la sfârşitul secolului al XIX lea, când s-a făcut tranziţia de la atitudinea de admirare pasivă a frumuseţilor naturii la cea activă de acţionare pentru protecţia ei şi de prevenire a exploatării abuzive a bogăţiilor naturale.

Axul central al politicilor noastre de mediu îl constituie asigurarea unui mediu curat pentru sănătatea locuitorilor ţării, spargerea cercului vicios al sărăciei şi deteriorării mediului, asigurarea unei creşteri economice regenerative şi inovative, spre binele generaţiilor actuale şi viitoare, armonizarea legislaţiei specifice de mediu cu cea a Uniunii Europene în vederea accelerării procesului de integrare în structurile europene.

Fără ocrotirea mediului, nu se poate asigura dezvoltarea durabilă. Dezvoltarea durabilă include protecţia mediului, iar protecţia mediului condiţionează dezvoltarea durabilă. Cerinţele şi exigenţele existente la nivelul Uniunii Europene impun o nouă abordare a problemelor globale de mediu, din punct de vedere al efectelor şi presiunii asupra mediului şi a tuturor consecinţelor dezvoltării socio-economice.

Vasta problematică a protecţiei mediului în contextul dezvoltării durabile se concentrează pe combaterea fenomenelor de poluare inerente unor activităţi umane în stadiul actual, prevenirea deteriorărilor posibile, asimilarea, adaptarea şi aplicarea cerinţelor de mediu pentru integrarea în Uniunea Europeană, realizarea unor proiecte internaţionale comune pentru valorificarea potenţialului Dunării şi Mării Negre, pentru protejarea biodiversităţii şi a zonelor umede, monitorizarea calităţii apelor şi a stării pădurilor, a efectelor fenomenelor ecologice de anvergură globală, soluţionarea unorprobleme acute, cum sunt cele ale diminuării şi valorificării deşeurilor şi ecologizării agriculturii, promovarea tehnologiilor curate, transformarea aşezărilor umane în localităţi durabile.

Argumente cu privire la protectia si poluarea mediului

Argumente pro

1: Dezvoltarea economicã depinde direct de o bunã protecţie a mediului

Orice activitate economicã este în intima legaturã cu exploatarea mediului, fie cã vorbim despre exploatarea resurselor subsolice şi solice pentru industriile grele şi de prelucrare, fie cã vorbim de exploatarea faunei şi florei în scopuri turistice şi balneo-climaterice. Orice dezechilibru în mediu poate duce la pierderi enorme în acel domeniu economic, uneori chiar şi la colapsul acelei ramuri economice. Dacã dezvoltarea economicã depinde de protecţia mediului, atunci este necesar a spune cã aceasta din urmã este mai importantã întrucât condiţioneazã pe cea dintâi.

3

2: Activitatea economicã afecteazã direct mediul

Cum economia se dezvoltã în mod accelerat în zilele noastre, apar mijloace de transport şi de producţie din ce în ce mai poluante. Spre exemplu, mijloacele de transport, printre care automobile, trenuri şi avioane, sunt una dintre cele mai poluante surse ale economiei. În 1993, unul din 5 americani traiau într-o zonã cu nivelul ozonului sub limita acceptabilã, fapt cauzat de mijloacele de transport. Dacã aceste surse de polaure devin din ce în ce mai numeroase (spre exemplu, se preconiza în 1997 cã traficul aerian se va dubla în urmatorii 20 de ani), atunci şi poluarea va fi acceleratã, eliminand posibilitatea ca efectele nocive asupra mediului sã poatã fi ameliorate mai tarziu. Dacã principala sursã a economiei este mediul iar acesta este afectat în mod drastic, atunci nu numai cã economia va avea de suferit, dar vor exista efecte negative şi la nivelul populaţiei: foamete, boli cauzate de poluare etc. Astfel, standardele de viaţã ale populaţiei vor avea de suferit atât din cauza unui nivel economic scãzut, cât şi din cauza unui mediu degradat şi poluat.

3: Fãrã dezvoltare durabilã, standardele de viaţã vor scãdea drastic

Termenul de dezvoltare durabilã s-a impus în vara lui 1992, dupã Conferinţa privind mediul şi dezvoltarea, organizatã de Naţiunile Unite la Rio de Janeiro, Şi are la bazã ideea cã trebuie satisfãcute nevoile prezentului, farã a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface nevoile lor. Problema pusã aici este aceea a utilizãrii eficiente a resurselor şi mãsuri de prevenire a poluãrii mediului. Dacã aceste mãsuri nu sunt implementate iar economia pastreazã acelaşi nivel de poluare ca şi pânã acum sau schimbarea nu este îndeajuns de rapidã sau eficientã, consecinţele pot fi drastice: încalzire globala , cu efecte atãt pe termen scurt (modificãri climatice, aparitia unor boli, mutaţii, dispariţia unor specii sau habitate), cât şi pe termen lung (încalzire globalã peste limitele suportabilitãţii, economie dezastruoasã, vieţi omeneşti pierdute).

Argumente contra

1: Nu putem opri dezvoltarea economicã pentru a proteja mediul

Chiar dacã protecţia mediului este importantã, nu se poate impune o schimbare rapidã şi totalã a sistemelor tehnice. În primul rând, pentru cã nu s-au inventat încã mijloace de reducere a poluãrii pentru toate tipurile de mecanisme sau acestea nu sunt încã foarte eficiente. În al doilea rând, pentru ca o reorganizare a mijloacelor tehnologice, fie ea lentã sau rapidã, necesitã capital pe care nu îl putem furniza. Efectele unei astfel de încercari ar fi colapsul economic, sincope între diferitele domenii sau regiuni economice, cu efecte atât asupra populaţiei cât şi asupra agenţilor economici. Am putea spune chiar cã acest colaps ar putea înrãutãţi starea mediului datoritã eforturilor haotice de redresare economicã, care nu vor ţine cont de standardele privind poluarea.

2: În timp, economia va fi mult mai puţin poluantã

Putem spune cã în timp, mijloacele tehnologice vor fi îmbunãtãţite de la sine o datã cu progresul ştiinţei, atât în interes comercial şi al performanţei cât şi al protecţiei

4

mediului. Astfel, nu se va ajunge la situaţia în care cotele poluãrii sã ajungã la un nivel drastic, ci va scãdea o datã cu trecerea timpului. De asemenea, nu va fi oprit progresul economic, care este esenţial în ceea ce priveşte asigurarea standardelor de calitate ale vieţii populaţiei care are nevoie sã fie mereu alimentatã cu cantitãţi din ce în ce mai mari de produse de toate tipurile.

Despre Romania in Raportul WWF (World Wide Fund)

Romania este statul UE cu cel mai mic impact asupra mediului. Acest lucru se datoreazã numãrului mare de resurse naturale de care dispune ţara noastrã, în comparaţie cu alte state UE.

De-a lungul timpului, Romania a oscilat în ceea ce priveşte impactul asupra mediului. Înainte de 1970, Romania oferea, la nivel de resurse naturale, mai mult decât consuma. În perioada 1970 – 1994, lucrurile s-au inversat, datoritã progresului tehnologic rapid. Din 1994, impactul negativ al Romaniei asupra mediului a fost mai mic decat resursele naturale şi capacitatea mediului de a absorbi deseuri.

Conform raportului Uniunii Europene fãcut de coordonatorul de comunicare al WWF Romania, Dana Caratas, afirmã urmattoarele despre , afirmã urmattoarele despre ţara noastrã “:"Romania dispune inca de un capital natural exceptional, comparativ cu alte tari ale UE. Presiunile la care acesta este supus sunt insa enorme. Dezvoltarea economica haotica, proiecte de infrastructura – unele finantate chiar cu fonduri UE – care nu tin cont de impactul devastator asupra mediului, exploatarea irationala a resurselor naturale, toate acestea conduc la o crestere rapida a presiunii asupra ecosistemelor. Exista solutii pentru o dezvoltare economica sanatoasa, care sa nu rezulte in cresterea datoriei ecologice",

Raportul "Europa 2007 – Produsul Intern Brut şi Amprenta Ecologicã" a fost elaborat cu prilejul conferinţei "Dincolo de PIB”. Conferinţa a fost organizatã la Bruxelles de Parlamentul European, Comisia Europeanã, Organizaţia pentru Cooperare Economicã şi Dezvoltare , WWF şi Clubul de la Roma. Ea s-a desfãşurat în perioada 19-20 noiembrie 2007.

Concluzie

Prin urmare la cele argumentate si menţionate mai sus, ar trebui sã fim mult mai atenţi in cea ce priveşte mediul înconjurãtor dar, si a spatiului verde din jurul nostrum, in ceea ce priveşte aruncarea deşeurilor la întâmplare dar şi a padurilor tãiate în masã doar pentru a scoate un profit cat mai mare cu putinţã.

în concepţia de elaborare a strategiilor şi politicilor economice ale guvernelor s-a produs o modificare esenţială, potrivit căreia s-a considerat că activitatea de protecţie a mediului reprezintă o componentă necesară transformării sistemului economic şi a dezvoltării durabile a societăţii.

Transformările care au loc la nivel global în ceea ce priveşte calitatea mediului, impun găsirea unor soluţii pentru a asigura menţinerea echilibrului ecologic al planetei, în condiţiile unei dezvoltări durabile

Politica de protecţie a mediului, ca parte a politicii generale de dezvoltare economico–socială, poate fi concepută numai în contextul general al politicii de

5

dezvoltare economică, cu prognozarea pe termen mediu şi lung. Politicile de mediu trebuie armonizate cu programele de dezvoltare în toate domeniile, iar reuşita luptei împotriva poluării nu poate fi decât rezultatul coordonării şi dezvoltării economiei globale

Principiul de a aborda întâi paguba şi apoi remedierea, este pus în discuţie şi nu constituie singura cale. Managementul ecologic are la bază un principiu confirmat: prevenirea este întotdeauna mai bună şi mai economică decât tratarea.

6

1. Bonnefous, Eduard, Omul sau natura?, Bucureşti, Editura Politică, 1976

2. Commoner, Barry, Cercul care se închide, Bucureşti, Editura Politică, 1980.

3. Brown, Lester, Eco-Economia. Crearea unei economii pentru planeta noastră, Bucureşti, Editura Tehnică, 2001.

4. Gore, Al., Pământul în cumpănă. Ecologia şi spiritul uman, Bucureşti, Editura Tehnică, 1995.

7