INFLATIA Inflatia este un proces de crestere a nivelului general al preturilor de consum, mecanism care provoaca variatii multiple de lunga durata, generalizeaza el insusi cauzele permanentei sale si se exprima prin majorarea generalizata a preturilor si scaderea puterii de cumparare a banilor. Initial s-a manifestat sub forma dezvoltarii mascate a monedelor din metale pretioase, acest proces fiind cunoscut in prezent sub denumirea de inflatie monetaro-baneasca .Elementele definitorii ale acestei inflatii sunt :separarea continutului nominal al monedelor metalice (mai mare )de continutul lor real (mai mic); transformarea existentei aur a monedei in aparerenta aur; aglomerarea circulatiei cu monede ieftine fara valoare deplina ; scaderea puterei de cumparare a monedelor falsificate. Inflatia banilor de hartie convertibili in aur a fost cea de de-a 2-a forma de inflatie. In perioada formarii economiei de piata in Europa, tinerele state au fost preucupate de lichidarea haosului monetar specific epocii feudale tarzii, haos ce atins cote inalte in sec. XVI-lea. S-a actionat pentru sisteme banesti stabile si o circulatie monetara sanatoasa ( normala ) acestea bazandu-se pe etalonul aur. Cand banii de hartie inlocuiau realmente aurul monetar, miscarea semnelor valorii oglindea legile circulatiei banilor aur cu valoare deplina. De altfel, acestea puteau fi convertiti liber in aur. Corespunzator, cantitatea banilor de hartie se limitau la aurul pe care acesti bani il reprezentau in circaulatie. In aceasta situatie, inflatia nu putea sa apara, ea nu avea baza de desfasurare. Dar, relativ repede, canalele circulatiei banesti au inceput sa se aglomereze. Intr-o anumita perioada, acestea s-a datorat insuficientei cantitatii de marfuri aflate in circulatie. Daca banii de hartie intreceau propria lor masura (daca ei depaseau cantitatea monedelor de aur cu aceeasi denumire ce ar fi trebui sa circule), acesestia se discreditau in fata agentilor economici . Scaderea puterii de cumparare a banilor aflati in circulatie antrena crestera preturilor. Inflatia de acest gen aparea atunci cand cantitatea banilor de hartie aflata in circulatie o depasea sensibil pe care rezulta din raportul dintre masa de aur monetar si etalonul aur (o cantitate de aur ce era asezata la baza unei unitati banesti) Prabusirea etalonului aur a creat premisele unei noi forme de inflatie inflatia banilor de hartie neconvenabil in aur. Acum, existenta functionala a banilor de hartie o absoarbe pe cea materiala. Ca urmare, in conditiile cand singurile elemente de stabilitate si normalitate monetara decurg din cursul fortat al banilor si din increderea populatiei in buna lor functionare, inflatia poate sa apara ca un proces ce iese din cadrul normalului monetar, ce pune in evidenta un excedent de bani. Natura inflatiei Din punct de vedere al intensitatii exista: inflatia moderata caracterizata printr-o crestere medie anuala a preturilor si serviciilor de 3%-4% care duce la deprecierea lenta si progresiva a banilor , fara zguduiri economice inflatia deschisa in care cresterea anuala a preturilor este intre 5% si 10% si este insotita de cresteri economice mai reduse sau chiar stagnari inflatia declarata , in care preturile cresc anual cu 10%-15% inflatia galopanta , in care preturile si tarifele cresc annual cu mai mult de 15% , provocand mari dezechilibre economice si sociale hiperinflatia , forma cea mai periculoasa si excesiva a inflatiei la care preturile cresc la intervale scurte de timp , antrenand dezechilibre generale in economia nationala dezinflatia se manifesta prin incetinirea durabila si autointretinuta a ritmului de crestere a nivelului general al preturilor cresterea economica neinflationista este o inflatie moderata insotita de o crestere economica mai mare decat inflatia cresterea economica inflationista releva un ritm pozitiv de crestere a productiei nationale , insotit de o rata a inflatiei mai inalta decat cea a dinamicii economice stagflatia desemneaza acea situatie din economia in care coexista inflatia cu lipsa de crestere economica slumpflatia sintetizeaza coexistenta inflatiei galopante cu recesiunea economica

Fiind un fenomen deosebit de complex , inflatia se poate masura si ilustra prin utilizarea simultana a mai multor indici si indicatori , fiecare din acestia evidentiind o anumita fateta a inflatiei .Cei mai importanti sunt: -diferenta dintre cererea solvabila si oferta reala de marfuri ,bunuri si servicii -indicele general al preturilor -indicele preturilor de consum -indicele costului vietii -scaderea de cumparare a banilor pe piata interna si cea externa -depasirea de catre masa monetara in circulatie a produsului national Exprimarea absoluta a inflatiei se determina ca diferenta dintre cererea absoluta nominala si cantitatea reala de bunuri si servicii pe care le pot oferi spre vanzare agentii economici. Indiferent de cauza declansarii inflatiei , desfasurarea ei, perpetuarea si agravarea inflatiei are determinari multifactoriale.In conditiile economiei actuale, inflatia are la baza factori de ordin economic , monetar socio-politic , de natura interna si externa care actioneaza simultan si se influienteaza reciproc. Masurarea inflatiei indicele preturilor de consum (IPC), indicele general al preturilor sau deflatorul PIB (PNB), indicele preturilor bunurilor de capital, indicele costului vietii, scaderea puterii de cumparare a banilor, coeficientul de devansare a cresterii indicatorilor macroeconomici rezultativi (PIB, PNB) de catre masa monetara aflata in circulatie si disponibila pentru achizitionarea marfurilor. Rata inflatiei se calculeaza prin luarea in calcul a unui nomenclator de sortimente care cuprinde 1442 de pozitii considerate reprezentative in consumul populatiei structurate in zece grupe de bunuri marfare. Inregistrarea preturilor are loc in 42 de localitati-resedinta de judet si municipiul Bucuresti. Fiecarei grupe si subgrupe i se atribuie o anumita pondere care rezulta prin ancheta integrala in gospodarii. Inregistrarea preturilor se face saptamanal pentru marfurile alimentare si bilunar pentru cele nealimentare si servicii, la punctele (magazinele si pietele) stabilite. Indicele preurilor bunurilor de consum (IPC) msoar evoluia preurilor unui co de produse semnificativ pentru cheltuielile efectuate de o gospodrie reprezentativ. Componentele acestui co i ponderea acestora n cheltuielile totale sunt determinate de ctre Institutul Naional de Statistic pe baza unor studii efectuate prin sondaj asupra gospodriilor din Romnia. Indicele preurilor de producie (IPP) msoar evoluia preurilor n stadiile anterioare consumului final, respectiv preurile materiior prime, al semifabricatelor i ale produselor finite nainte a fi livrate pe pia. Indicele general al preurilor (IGP) msoar evoluia tuturor preurilor din economie, respectiv att a preurilor bunurilor consumate de ctre gospodrii ct i a preurilor bunurilor care intr n procesele de producie. Acesta reprezint cel mai general mod de msurare al inflaiei. Deflatorul PIB arat evoluia nivelului mediu al preurilor tuturor bunurilor i serviciilor incluse n PIB, i se calculeaz astfel: PIB nominal Deflatorul PIB = 100 PIB real Diferena dintre IGP i deflatorul PIB provine din structura diferit a bunurilor i serviciilor care sunt incluse n fiecare dintre acetia. Dac deflatorul PIB se calculeaz pe baza bunurilor i serviciilor produse n interiorul rii, indicele general al preurilor se calculeaz innd cont i de produsele importate. Tipuri de crestere economica in raport cu inflatia In legatura cu relatia dintre cresterea economica si fenomenul inflationist se pot contura mai multe tipuri de crestere economica:

crestere economica neinflationista caracterizata printr-o dinamica relativ inalta a cresterii economice si o inflatie moderata. Inflatia moderata este un factor stimulativ pentru cresterea economica: in perspectiva unei cresteri moderate si stapanite a preturilor sunt impulsionate investitiile vizand modernizarea si retehnologizarea, ceea ce asigura cresterea PIB-ului si PNBului real in special pe seama sporirii eficientei utilizarii factorilor de productie. Ritmul cresterii PIB/locuitor depaseste rata inflatiei. Este o forma sanatoasa de evolutie a economiei caracteristica tarilor dezvoltate in anii 50-60; crestere economica inflationista releva ca dinamica (ritmul) cresterii economice este depasit de rata inflatiei; PNB-ul si PIB-ul real, de regula, se reduc; stagflatia caracterizeaza acea situatie din economia unei tarii concretizata prin inflatie rapida (de regula inflatie deschisa releva prin cresterea anuala a preturilor mai mica de 10% dar superioara celei de 3%) insotita de stagnare economica. PIB-ul si PNB-ul real stagneaza sau se reduc (fenomenul de recesiune) in conditiile cand preturile cresc, masa monetara stagneaza sau chiar sporeste, iar rata somajului este foarte ridicata. slumpflatia defineste situatia cea mai critica dintr-o economie nationala: stare de hiperinflatie (cresteri ametitoare ale preturilor, cererea de moneda nationala scade considerabil, o parte importanta de tranzactii efectuandu-se sub forma de troc modern sau in moneda alternativa) si reducerea drastica a PNB-ului si PIB-ului real, somaj cronic, de masa, conjugate cu alte dezechilibre grave interne si externe. Slumpflatia s-a intalnit temporar in economiile dezvoltate in cursul primului soc petrolier, in unele economii in curs de dezvoltare si in toate fostele tari socialiste in unii ani ai perioadei de tranzitie spre economia cu piata concurentiala.

Clasificari ale inflatiei Desi exista o mare diversitate de clasificari ale inflatiei in literatura economica,o clasificare sintetica este facuta de H.Frich,si anume: a) Dupa functionarea mecanismului pietei exista o inflatie deschisa si o inflatie reprimata. Inflatia deschisa permite sistemului economic sa functioneze ca un mecanism in care preturile devin fixe.Acest tip de inflatie este in legatura directa cu insuficienta bunurilor,a serviciilor si a fortei de munca din economie,astfel incat pot sa apara speculatii pe acest fond.Inflatia reprimata este rezultatul interventiei guvernamentale in cresterea preturilor si salariilor.Prin aceasta interventie cererea de bunuri si servicii este redusa fortat (reprimata),de unde si denumirea asociata. b) Dupa ritmul de crestere a preturilor apare : -inflatie taratoare,exprimata printr-un ritm mediu anual de crestere a preturilor de consum de pana la 3%; -inflatie moderata,daca preturile respective cresc in ritm de pana la 6%; -inflatie rapida,atunci cand respectivul ritm se apropie de 10%; -inflatie galopanta (cu doua cifre),cand cresterea preturilor de consum depaseste 10%; -hiperinflatia,atunci cand ritmul mediu lunar depaseste 50%. c) In functie de asteptarile inflationiste se manifesta o inflatie anticipata si o inflatie neanticipata. Inflatia anticipata,comparativ cu cea neanticipata,este primita si pregatita de fiecare actor pe piata,in timp ce a doua produce urmari asupra economiilor,fortei de munca si productiei marfare fara sa fie anticipata. d) Dupa principalele cauze inflationiste poate exista o inflatie prin costuri si o inflatie prin cerere. Inflatia prin cerere (demand-pull inflation) este acea inflatie care rezulta din cresterea cererii agregate.Cresterea cererii agregate este explicata de unii specialisti prin cresterea veniturilor banesti ale populatiei. Alti specialisti apreciaza ca cererea agregata poate sa sporeasca,chiar daca oferta de moneda ramane aceeasi.La o crestere a cererii agregate,firmele vor raspunde partial prin cresterea preturilor si partial prin cresterea productiei. Efectul inflatiei prin cerere

Ca/2 Oa IPC Ca/1 P2+

P1+

0 Q1 Q2 QInflatia prin cererea agregata nominala Cresterea cererii agregate este ilustrata prin deplasarea ei catre dreapta de la C a/1 la Ca/2.In acest caz,preturile vor creste de la P1 la P2,iar oferta agregata va spori de la Q1 la Q2.Cu cat curba ofertei agregate este mai inelastica (mai apropiata de verticala imaginara),cu atat preturile vor creste mai mult,iar productia oferita va spori mai putin.Daca in economie nu exista capacitati de productie subutilizate si somajul este redus ca nivel,atunci firmele vor raspunde la cresterea cererii indeosebi prin ridicari de pret. Figura de mai sus sugereaza o singura crestere a cererii agregate (un soc al cererii).De pilda,un astfel de soc poate fi provocat de o crestere substantiala a cheltuielilor guvernamentale.Efectul acestui soc poate fi o singura crestere a preturilor,dupa care ele vor ramane la acelasi nivel.Pentru ca inflatia sa persiste este necesara o crestere continua a cererii agregate,deci si ocrestere continua a nivelului general al preturilor de consum.De regula,o astfel de inflatie este specifica perioadelor de boom economic prelungit. Inflatia prin cerere este un fenomen de crestere a pretului provocata de o situatie de dezechilibru intre o cerere agregata solvabila prea mare in raport cu oferta agregata la un anumit pret. In conditii normale , excesul de cerere stimuleaza marirea productiei. Daca insa cresterea volumului cererii nu determina o crestere corespunzatoare a productiei , a ofertei, preturile cresc si se manifesta fenomenul inflational. Excesul cererii de consum a populatiei poate constitui, uneori, factorul principal al inflatiei. Cresterea cererii de consum a populatiei pote sa provina dintr-o utilizare excesiva a economiilor banesti. Ea poate avea ca sursa si cresterea excesiva a salariilor , fara o crestere corespunzatoare a productiei sau a productivitatii muncii. O alta cauza a inflatiei prin cerere este excesul cererii guvernamentale peste posibilitatile bugetare curente.

Inflatia prin costuri,prin oferta (cost-push sau supply-side inflation) apare in situatia in care costurile de productie cresc independent de cererea agregata.Daca firmele sunt confruntate cu o sporire a costului,ele vor raspunde partial prin cresterea pretului de vanzare si partial prin reducerea volumului activitatii.

IPC Qa/3 Qa/1 P3+

P1 Ca

0 Q3 Q1 QInflatia prin costuri Asa cu se poate observa in figura de mai sus,deplasarea catre stanga a ofertei va determina o crestere a nivelului pretului de la P1 la P3 si o reducere a nivelului productiei de la Q1 la Q3. Masura in care firmele vor mari preturile si vor reduce productia depinde de inclinatia pantei cererii agregate.Cu cat cererea agregata este mai inelastica,cu atat productia se va reduce mai putin,povara costurilor mari fiind transferata asupra consumatorului prin preturi mai mari. Daca are loc o singura deplasare a ofertei agregate spre stanga va avea loc o singura crestere a nivelului general al preturilor. Daca guvernul mareste,de pilda,accizele la petrol,va avea loc o singura crestere a pretului petrolului si a preturilor tuturor produselor derivate.Dupa ce aceasta unda s-a propagat,preturile se vor stabiliza la acest nou nivel,iar inflatia va redeveni zero. Daca socurile ofertei vor continua,atunci oferta agregata se va deplasa continuu catre stanga,iar inflatia va persista.Deplasarea ofertei agregate in ritmuri mai rapide ca da inflatiei un trend crescator. Rezulta ca efectul inflatiei asupra productiei nationale si asupra ocuparii difera in cazul inflatiei prin costuri de cel al inflatiei prin cerere.Daca inflatia prin costuri antreneaza,de regula,scaderea productiei si a ocuparii,cea prin cerere conduce,dimpotriva,la sporirea acestora. Inflatia prin costuri exprima acea crestere inflationista a preturilor datorata cresterii elementelor ce intra in preturi(materii prime , salarii , beneficii). Consecintele inflatiei sunt examinate prin prisma deprecierii monetare. -consecintele inflatiei sunt receptionate in primul rand de agentii economici cumparatori -sub incidenta inflatiei cad economiile agentilor economici diminuandulise resursele datorita scaderii puterii de cumparare a banilor. -inflatia ii dezavantajeaza pe creditori -in timpul inflatiei productia scade -inflatia elimina o parte din resursele acumulate -inflatia pune deacord capacitatile de productie cu cerintele sociale reale -inflatia constituie un factor dezorganizator al oricarei economii nationale -descurajeaza investitiile productive , de lunga durata -genereaza si extinde somajul -afecteaza caderea societatii civile

-accentuiaza deprecierea monedei nationale Inflatia prin cerere si inflatia prin costuri se pot manifesta simultan.Aceasta deoarece cresterile de preturi si de salarii pot fi determinate fie de cresteri ale cererii agregate,fie de factori ce duc la sporirea costurilor.Cele doua genuri de inflatie ajung sa se intrepatrunda chiar daca procesul demareaza din cauza unui singur factor(sa zicem,din cauza sporirii costurilor).Un proces inflationist prin costuri poate fi alimentat ulterior de politicile guvernamentale,de sporirea cererii agregate,prin care se cauta evitarea cresterii somajului.Invers,un proces inflationist demarat printr-un puseu de cerere agregata poate duce la consolidarea unor grupari de interese,care isi vor utiliza aceasta putere pentru a-si majora veniturile;veniturile majorate,de partea acestor unitati,vor insemna costuri mai ridicate pentru ceilalti agenti economici. Asemenea interdependente intre cauzele inflatiei contemporane sunt puse in evidenta cu ajutorul instrumentului spirala inflationista. Sa presupunem ca un grup puternic de interese determina in mod constant cresteri ale costurilor.Oferta agregata se deplaseaza in mod constant catre stanga.Daca in acelasi timp autoritatea guvernamentala stimuleaza cererea globala pentru a preveni sporirea somajului,cererea agregata se va deplasa constant catre dreapta.Efectul acestor confruntari de interese se va concretiza intr-un proces inflationist puternic.Daca deplasarile aratate au amplitudini din ce in ce mai mari,va rezulta o spirala inflationista cu rate crescande ale preturilor.

IPC P3

Qa/3 Qa/2 Qa/1 Ca/3

P2 P1 0Spirala inflationista De fapt,in conditiile permanentizarii inflatiei este dificil de precizat cine si cu ce instrumente declanseaza primul puseu inflationist. Inflatia monetara Se datoreaza introducerii si mentinerii in circulatie a unei mase monetare excedentare raportata la cantitatea de bunuri si servicii de pe piata. Excedentul de masa monetara poate fi determinat de: -emisiunea de moneda -crearea de moneda scripturala -controlul insuficient al puterii asupra emisiunii de moneda -cresterea vitezei de circulatie a banilor -scaderea increderii in moneda nationala Cauzele inflatiei Multitudinea de cauze ce stau la baza aparitiei acestui fenomen ce se manifesta la scara mondiala cu particularitati pentru fiecare economie,a facut obiectul de cercetare a specialistilor in domeniu. Literatura de specialitate din ultimele decenii analizeaza cu prioritate factorii care au declansat si intretinut inflatia de mare amploare din anii 70 si anii 80 ai secolului al XX-lea in tarile dezvoltate economic.S-a discutat putin sau deloc despre cauzele originare ale procesului si despre mecanismele intretinerii lui de-a lungul secolelor.Evident,fiind preocupati de inflatia contemporana si de efectele ei,autorii si institutiile specializate si-au concentrat atentia asupra cauzelor unei astfel de inflatii pentru a-i

Ca/2 Ca/1 Oa;Ca

pune diagnosticul si a fundamenta retete de tratare.Cu toate acestea,numerosi specialisti in domeniu grupeaza factorii inflatiei in generali (universali) si in particulari,specifici (concret-istorici),respectiv,in cauze pe termen lung si cauze pe termen scurt. Cauzele si factorii inflatiei se ierarhizeaza in maniere diferite pe tari si grupe de tari.Se poate constata ca in unele tari o anumita cauza a jucat rolul principal in declansarea unei inflatii puternice autointretinute,in timp ce in alte tari nu a influentat procesul in cauza. In conditiile schimbarii rapide a sensului si a intensitatii dezechilibrului macroeconomic (trecerii de la inflatia redusa la hiperinflatie si invers,ale trecerii de la inflatie la deflatie si/sau la dezinflatie),devine deosebit de importanta cunoasterea cauzelor si circumstantelor economice,sociale si politice-interne si internationale-care fac necesare si posibile asemenea schimbari de stari inflationiste. Adesea,inflatia este explicata doar prin emisiunea excesiva de semne banesti (inflatia prin moneda).Economistul american M.Friedman sustine ca inflatia este legata de inflatia de moneda.Suplimentarea monedei in circulatie decurge-continua el-din deciziile organismelor economice si monetare specializate,decizii ce vizeaza sporirea banilor de credit,active asupra carora au putere de dispozitie. In alte lucrari,puseul inflationist este pus pe seama excesului de cerere solvabila (inflatia prin cerere).Este vorba despre acele impulsuri dinspre cerere care statueaza si consolideaza un dezechilibru de piata,cererea nominala solvabila mentinandu-se mai mare decat oferta.Majorarea preturilor nu se explica prin simpla crestere a cantitatii de bani,ci prin marimea cererii pe care aceasta o permite.Or,acest efect asupra preturilor se va infaptui printr-o succesiune de cheltuieli. Un loc aparte ocupa acele conceptii care considera drept cauza principala (unica) a inflatiei insuficienta productiei (inflatia prin oferta).Sporirea veniturilor,indeosebi a salariilor,nu este compensata printr-o crestere corespunzatoare a productiei si productivitatii.Apare,astfel,o penurie de bunuri si servicii economice.Specialistii numesc un asemenea dezechilibru inflatie reala. Cresterea substantiala a creditului duce relativ repede la dezechilibrul inflationist,la excesul de cerere nominala pentru bunurile de consum (inflatie prin credit).In anumite conditii,profiturile cresc mai incet decat masa economiilor disponibile ale intreprinderilor.Ca urmare,guvernele cauta sa promoveze programe proprii de investitii pe seama bugetului.Dar,o asemenea politica pune problema gasirii surselor de finantare.Profiturile fiind insuficiente,iar salariile neputand fi atacate frontal fara riscuri sociale enorme,se recurge la credit.Aceasta solutie este nu numai necesara,dar si posibila,existand premisele cresterii creditului:rata scazuta a dobanzii;depuneri relativ mari la banci;concentrari de resurse financiare la societatile de asigurari. Masa monetara suplimentara se exprima in sporirea imediata a cererii de consum,in timp ce noile investitii nu se materializeaza inca in cresteri ale ofertei.Ca urmare,cresc preturile de piata,are loc prelevarea inflationista a profiturilor si se reduce puterea de cumparare a salariilor nominale. Exista numerosi economisti care considera ca inflatia are drept cauza sporirea costurilor de productie (inflatia prin costuri).O asemenea inflatie se declanseaza si se mentine atunci cand si acolo unde intreprinderile,guvernele,salariatii si consumatorii actioneaza parca convergent in directia cresterii costurilor.Economistul J.K.Galbraith sustine ca variatiile salariilor nominale,sporirea costurilor salariale conduc la inflatie.Spre deosebire de acesta,economista britanica Joan Robinson leaga inflatia atat de cresterea salariilor nominale,cat si de cea a profiturilor. Deci declansarea inflatiei are loc atunci cand in cadrul sistemului economiei nationale apar conditii de dezechilibru economic,cum sunt: 1. Existenta si lansarea continua pe piata a unor cantitati mari de bani 2. Dezechilibrul intre rata consumuli si rata investitiilor 3. Deficitul bugetar excesiv inregistrat prin majorarea cheltuielilor,influentate de inflatie,in conditiile unei anumite cresteri mai lente a veniturilor. 4. Cresterea preturilor ca urmare a costurilor in crestere 5. Dezechilibrarea cererii agregate in raport cu oferta agregata 6. Intensificarea relatiilor de creditare prin crearea banilor de cont 7. Concurenta si diferenta de productivitate la producator 8. Calitatea si strategia actului de guvernare 9. Conditiile internationale de racordare a economiei nationale la economia mondiala

Asemenea cauze au ca finalitate declansarea fenomenului inflationist.Sansele aparitiei a acestor conditii declansatoare ale fenomenului inflationist cresc atunci cand in economia nationala se fac simtite urmarile unor catastrofe naturale (seceta,inundatii etc.),razboaie,presiuni si reactii ale grupurilor sindicale,schimbari de sistem economic,conjuncturi internationale (embargouri),politici ale administratiei. Toate aceste cauze sunt generate de raritatea unor produse (prin disparitia/lipsa productiei la un moment dat),in conditiile existentei unui surplus cantitativ de moneda care va duce la o crestere de durata si autointretinuta a preturilor cu implicatii la nivel general. In lucrarea Linflation,M.Flamant precizeaza ca,dupa gradul de intensitate,exista trei momente intermediare declansarii fenomenului inflationist: a) Cresterea tensiunii inflationiste in anumite sectoare importante ale economiei ca urmare a dezechilibrului ofertei prin raportare la cerere.In prima faza aceasta manifestare este usor sesizabila,dar odata cu trecerea timpului se acutizeaza si efectele sunt preluate in celelalte sectoare. b) Presiunea inflationista,ca o continuare a tensiunii,se manifesta ca o crestere de ansamblu a preturilor.Din aceasta faza cresterea preturilor se autointretine. c) Socul inflationist,care poate urma cresterilor a) si b),dar care se poate instala si direct ca urmare a unor evenimente deosebite (de exemplu,socul petrolier din 1973/1974 si cel din 1979,intoarcerea a 710000 de soldati din Algeria in 1962 direct la Paris,razboiul din Golf din 1991).In S.U.A.,inflatia din 1973 s-a datorat cresterii penuriei de produse de baza,cresterii preturilor la produsele agricole,deprecierii dolarului si crizei petrolului,care in cea mai mare parte s-au suprapus. Desigur,este posibil ca in economiile altor tari declansarea procesului inflationist sa fie rezultatul importarii acestuia din alte economii cu car eprimele intretin legaturi puternice de schimb sau creditare,cu atat mai mult cu cat moneda importatorilor/beneficiarilor este mslaba decat moneda exportatorilor de inflatie. Efectele(costurile) inflatiei Efectele inflatiei difera de la tara la tara,iar in cadrul unei tari,de la o perioada la alta. Aceste efecte sunt dependente in mare masura de forma si intensitatea inflatiei , de capacitatea de anticipare a participantilor la activitatile economice,precum si de disponibilitatea si profesionalismul autoritatilor monetare si economice de a o tine sub control. Costurile inflatiei sunt abordate in raport de mai multe criterii. Aceste costuri sunt analizate si apreciate , in primul rand ,in functie de intensitatea si de sensul de evolutie a procesului inflationist.Pe baza acestui criteriu, numerosi autori surprind efectele inflatiei moderate si controlate, pe de o parte, si efectele hiperinflatiei scapate de sub control, pe de alta parte. In al doilea rand,efectele inflatiei sunt urmarite pe orizonturi de timp: pe termen foarte scurt si scurt; pe termen mediu si lung. In al treilea rand,sunt numeroase incercarile de a analiza costurile procesului inflationist, pornindu-se de la calitatea prognozarii lui.In acest sens , unele sunt efectele inflatiei anticipate corect si cu totul altele cele ale inflatiei anticipate eronat sau pur si simplu cele neanticipate. S-au identificat urmatoarele costuri ale inflatiei anticipate eronat sau neanticipate: -aceasta viciaza corelatiile dintre preturile diferitelor bunuri, dintre variabilele activitatii economice, anuland posibilitatea efectuarii calculelor de eficienta si de rentabilitate,denaturand rezultatele compararii acestora in timp si spatiu;masa monetara creste excesiv,moneda depreciata devine bunul cel mai detestabil; -hiperinflatia necontrolata cu trend crescator descurajeaza investitiile productive si orienteaza resursele banesti disponibile spre actiuni speculative si/sau spre risipa,spre consum nerational; -procesele inflationiste de acest gen accentueaza oscilatiile cursurilor valutare,cu efecte negative pentru economiile cu monede neconvertibile,moneda nationala pierzandu-si aproape intreaga valoare in raport cu monedele straine.Deoarece ratele inflatiei sunt inegale si au timpi diferiti de declansare a puseurilor,procesele genereaza dezechilibre si tensiuni in plan zonal si mondial; -inflatia puternica scapata de sub control contribuie la decaderea societatii civile in general.Antrenand saracirea clasei de mijloc,hiperinflatia submineaza sistemul de impunere fiscala,genereaza coruptie si degradare morala in cadrul institutiilor sociale,in societate in general; -deficitul bugetului de stat atinge cifre colosale,finantarea sa devenind tot mai dificila.

In literatura de specialitate s-au impus insa costurile inflatiei moderate si controlate,proces inflationist care caracterizeaza tarile avansate economic si care este considerat o tinta de atins in acele tari care se confrunta cu hiperinflatie necontrolata sau controlata insuficient. Economistii teoreticieni au identificat si trateaza sase costuri ale inflatiei moderate anticipate (corect). 1) Primul tip de cheltuieli-pierderi sociale-cu inflatia respectiva sunt cele legate de deprecierea inflationista a banilor existenti la populatie. Cresterea ratei inflatiei antreneaza sporirea ratei nominale a dobanzii,ceea ce,la randul ei,duce la diminuarea rezervelor de mijloace banesti in expresie reala.Or,daca masa medie de bani numerar devine mai mica,populatia va fi nevoita sa se deplaseze de mai multe ori la banca pentru a scoate bani numerar din cont. In plus,inflatia erodeaza valoarea banilor.Dar,intrucat dobanda nominala tinde sa fie superioara,comparativ cu situatia cand preturile erau stabile,cu cat rata inflatiei este mai mare,cu atat costul oportun al detinerii de lichiditati tinde sa fie mai mare.Ca urmare,gospodariile si firmele cheltuiesc mult timp pentru a transfera banii dintr-un cont in altul,pentru a constitui acea structura de depozite care ar urma sa le maximizeze dobanda. 2) Al doilea tip de costuri ale inflatiei este legat de necesitatea deselor calculari si recalculari de preturi,de operatiunile de afisare a acestora.Acestea sunt denumite costuri de mediu.In conditii de inflatie,restaurantele trebuie sa schimbe preturile bunurilor pe care le ofera,magazinele cu amanuntul sunt nevoite sa puna noi etichete cu preturile,iar firmele producatoare sunt nevoite sa calculeze noile preturi si sa tipareasca alte si alte cataloage de oferta,ca si alte liste de preturi.In cazul capitalului fix,modificarea preturilor acestuia presupune operatiuni foarte costisitoare. 3) In al treilea rand,inflatia viciaza corelatiile istorice intre preturile relative ale diferitelor bunuri materiale si servicii.Ca urmare,devine imposibila calcularea cu oarecare rigoare a eficientei si rentabilitatii la nivel de firma si de ramura.Daca se incearca compararea acestora in timp si spatiu,efortul respectiv este sortit aproape total esecului.Tocmai la aceste costuri se refera acei specialisti care apreciaza procesul inflationist ca fiind dezordinea dezordinilor oricarei economii. 4) Un al patrulea gen de cost al inflatiei consta in potentarea incertitudinii si riscului in economie.Cu cat rata inflatiei este mai mare si inregistreaza fluctuatii puternice,cu atat firmele vor intampina dificultati in a previziona incasarile si costurile,deci si in a-si calcula profiturile. 5) In al cincilea rand,inflatia antreneaza redistribuiri arbitrare ale avutiei si ale veniturilor intre gospodarii,firme si stat.Aceasta redistribuire este de notorietate generala in cazul persoanelor care dispun de venituri fixe,care,adesea,nu sunt indexate la inflatie sau se indexeaza la cote mai mici decat rata inflatiei.Daca rata reala a dobanzii scade ca rezultat al inflatiei,va aparea un transfer de resurse monetare de la creditori la debitori,acestia din urma achitandu-si datoriile in bani depreciati. 6) Costurile psihologice si costurile politice reprezinta cel de-al saselea cost al inflatiei.Adesea,oamenii o duc mai prost,chiar daca veniturile lor cresc mai mult decat rata inflatiei.Ratele ridicate ale inflatiei neasteptate perturba ordinea sociala existenta.De aceea,aceasta inflatie este insotita de tensiuni sociale si,adesea,de schimbari profunde. 7) In al saptelea rand,inflatia contribuie la inrautatirea raporturilor economice externe ale tarii ceea ce dezechilibreaza balanta de plati externe.explicatia consta in faptul ca inflatia intr-o tara fiind mai mare decat in alte tari,exporturile tarii respective apar mai scumpe si deci mai putin competitive,iar importurile mai ieftine,in comparatie cu produsele indigene.Drept urmare,exporturile scad,importurile cresc,balanta de plati devine deficitara,iar cursul de schimb al monedei nationale se inrautateste.Mai trebuie luat in considerare si faptul ca prin ieftinirea produselor din import se descurajeaza productia interna cu toate urmarile ei. 8) Inflatia implica folosirea suplimentara a unor resurse in comparatie cu perioada de stabilitate a preturilor.Este vorba de cheltuielile ce se fac cu urmarirea evolutiei fenomenului inflationist la toate nivelele:firme,sindicate,banci,guvern. Inflatia este unul dintre cele mai perverse dezechilibre macroeconomice actuale.In unele tari si perioade,inflatia a fost si este pericolul (inamicul) numarul unu al dezvoltarii si progresului

economic.Dimpotriva,in alte circumstante de loc si timp,politicile de inflatie-deflatie-dezinflatie se pot incadra in strategiile de dezvoltare ale guvernelor. Efectele multiple ale inflatiei,ca si favorabilitatile posibile ale procesului vor putea fi intelese in masura in care se va clasifica continutul acestui proces. Politici antiinflationiste Generalizata in economiile contemporane, inflatia a impus ample dezbateri teoretice si experiente practice pentru a fi redusa si pusa sub control in vederea mentinerii in limite considerate normale: sa favorizeze cresterea economica reala cu sacrificii minime din partea agentilor economici. Avand in vedere dimensiunile diferite ale inflatiei, conditiile concrete ale diferitelor tari si economii nationale si politicile antiinflationiste pot fi abordate sub numeroase unghiuri: dupa scoala (doctrina) economica, ce reprezinta fundamentul programelor antiinflationiste, dupa obiectivele imediate urmarite, dupa instrumentele (parghiile) folosite prioritar in vederea reducerii si stapanirii sale. Dupa obiectivele imediate urmarite putem distinge: Programe pentru prevenirea sau reducerea efectelor negative pe care le suporta anumiti agenti economici de pe urma inflatiei; Programe si masuri pentru reducerea inflatiei prin minimizarea costurilor sociale ale acesteia. A. Din randul primei categorii de masuri se detaseaza prin importanta indexarea totala sau partiala a salariilor si altor categorii de venituri. Indexarea reprezinta o componenta antiinflationista, avand ca obiectiv compensarea puterii de cumparare pe care au pierdut-o salariatii si alte categorii de persoane cu venituri fixe. Indexarea (salariilor, pensiilor, burselor, alocatiilor de somaj, numite generic venituri fixe) reprezinta o tehnica ce permite evolutia veniturilor in functie de cresterea preturilor pentru a influenta puterea de cumparare a veniturilor. S-a constatat ca in tarile care au practicat indexarea totala (100%), asa cum a fost cazul Italiei si a Braziliei, spirala inflationista are tendinta de cumparare a veniturilor. Indexarea partiala inseamna indexarea veniturilor cu o anumita cota procentuala din rata inflatiei, daca sunt indeplinite mai multe conditii. Se practica mai multe forme de indexare partiala. Indexarea este, in consecinta, o masura de protectie sociala. B. Strategiile antiinflationiste pentru reducerea inflatiei au ca obiectiv stoparea inflatiei sau cel putin micsorarea acesteia, cu cele mai mici costuri sociale posibile. Reducerea ratei inflatiei vizeaza actiuni de politica economica diferite in functie de optiunile doctrinare si conditiile concrete din economie: reducerea cererii agregate, prin micsorarea masei monetare si cresterea costului banilor, stimularea ofertei agregate, un mixt intre cele doua tipuri de politica economica. Strategia standard promovata de FMI s-a bazat si se bazeaza pe reducerea carerii agregate prin cooperarea politicilor fiscale si monetare restrictive pentru a determina o redimensionare a masei monetare aflate la dispozitia agentilor economici pentru cumparari, corelata cu oferta de bunuri marfare. In fond, ea vizeaza reducerea ecartului inflationist absolut si relativ. Acestea se bazeaza pe masuri clasice de reducere a masei monetare (cresterea rezervelor obligatorii, a ratei rescontului, a restrictiilor in acordarea creditelor, politici de open-market promovate de banca centrala, actiuni pe piata schimburilor). Masurile de politica bugetara si fiscala vizeaza: reducerea cheltuielilor bugetare reale sau mentinerea celor nominale la niveluri strict controlate, cresterea obligatiilor fiscale pentru firme si a fiscalitatii, pentru menaje, in special pe seama impozitarii indirecte. Masurile de politica monetara si fiscala restrictiva poi fi: -lente, de mici proportii, graduale -bruste, dure, rapide si de mari proportii. Prima optiune va duce la restrangerea cresterii economice, cresterea lenta a ratei somajului peste cea naturala, iar inflatia se poate reduce lent, in timp. Ce-a de-a doua optiune duce le reducerea brusca si substantiala a inflatiei (strategia cold turkey-curcanul rece), o recesiune de mari proportii, sporirea rapida, dar pentru o

perioada scurta a ratei somajului, urmand ca, dupa o perioada de timp, productia si ocuparea sa revina la niveluri anterioare, dar inflatia sa ramana restransa. Ambele solutii au fost experimentate in diferite tari. Ca regula, in tarile dezvoltate au dat rezultate mai bune masurile din cea de-a doua categorie. Pe langa masurile incluse in strategia standard a FMI sunt posibile si alte masuri care sa completeze solutiile de politica monetara si bugetara. Politica veniturilor care presupune actiuni directe asupra salariilor si preturilor, mergand, in situatii extreme, pana la inghetarea acestora (practicata in SUA pentru o perioada de trei luni in intervalul 1973-1974). Politica veniturilor poate da rezultate partiale doar daca este conjugata cu masuri care vizeaza stimularea ofertei totale (dar lasa neschimbata alocarea resurselor si preturilor relative) si reducerea cererii totale, mai ales reducerea sau eliminarea deficitului bugetului de stat. De regula, ea presupune incheierea unui pact social guvernsindicate-patronate. Practicarea unor stimulente fiscale pentru cei care realizeaza sporuri de productivitate si nu maresc preturile si salariile peste un anumit procent (desi controlul aplicarii unei asemenea masuri este foarte dificil). Esentiale si definitorii sunt acele masuri si parghii economico-financiare care stimuleaza cresterea productivitatii factorilor de productie si reducerea costurilor, care conciliaza aspiratia fireasca de crestere a cererii agregate, insotita de majorarea productiei si a ofertei pe cale intensiva. In economiile puternic racordate la schimburile internationale si la care in mod inevitabil inflatia importata ar genera sporirea costurilor de productie singura solutie de fond pentru reducerea sau prevenirea procesului inflationist este obtinerea unei dinamici a productivitatii factorilor de productie care sa devanseze potentialul de crestere a costurilor, ceea ce inseamna consolidarea economiei reale, printr-o crestere a ofertei si imbunatatirea ei, calitativa si structurala.