Ciufu AndreeaClasa a XI-a I

Inegalitatea dintre genuri

-societatea islamica-

Inegalitatea dintre femei si barbati este un fenomen social existent inca din Antichitate. Dintotdeauna, femeile au fost discriminate de societate, considerate grup vulnerabil, stereotipizate ca fiind fiinte inferioare sexului masculin si valorificate numai pentru darul de a da viata si obligatia de a prepara hrana.

Conditia femeii s-a imbunatatit de-a lungul secolului al XX-lea in statele Occidentale, cand majoritatea acestora a inceput sa acorde femeilor drept de vot, dreptul sa munceasca in afara casei, dreptul de a isi continua studiile, etc. Daca in trecut, femeia nu avea un cuvant de spus in luarea deciziilor, nu numai la nivel familial, dar si in societate, prin vot sau participarea in dezbaterile publice, in prezent, femeile se bucura de drepturi egale cu cele ale barbatilor, nemaiexistand la nivel oficial vreo forma de discriminare intre genuri.

Cu toate ca problema inegalitatii dintre genuri s-a diminuat la nivelul statelor dezvoltate din vest, in tarile orientale care au culturi stravechi si religii restrictive (musulmanii, hindusii) discriminarea femeilor este majora si la nivel oficial, prin organele statale si legi, sau chiar prin doctrina religioasa. Astfel, in state care aplica legea Sharia in intregime (Sudan, Afganistan, Iran, Irak, Brunei, etc), sau in mod selectiv (Arabia Saudita si alte state), infractiuni ca adulterul sau sodomia sunt pedepsite cu moartea, iar drepturile femeilor sunt restranse in mod excesiv.

Arabia Saudita este cea mai conservatoare tara din islam. Aici, femeile au numeroase restrictii si primesc pedepse aspre pentru incalcarea lor, aplicate in general in public pentru a da un exemplu celorlalte. De exemplu, aici femeilor le este interzis sa conduca autovehicule sau chiar mersul pe bicicleta. Mai mult, acestea nu au voie sa fie conduse de barbati care nu le sunt rude. Ministerul Saudit al Educatiei s-a confruntat cu probleme, pentru ca trebuia sa aleaga soferi “de incredere” pentru elevele care trebuie conduse la scoala.

Unele societati islamice (de exemplu din Afghanistan) preseaza fetele sa renunte la scoala pana la varsta pubertatii, dezbaterea privind corectitudinea trimiterii fetelor la scoala fiind aprinsa. In multe state, accesul la educatie este limitat din lipsa profesoarelor, barbatii neavand voie sa predea fetelor.

Femeile care traiesc in lumea araba sunt obligate prin religie si lege (Sharia) sa poarte Hijabul (voalul musulman), iar in tari si mai conservatoare (de exemplu, Arabia Saudita) acestea trebuie sa isi acopere intregul corp cu burka, purtand uneori manusi negre si lungi pe maini si esarfe care sa le acopere si fata. Acestea nu au voie sa poarte haine asemanatoare cu cele ale “necredincioaselor”, sa iasa din casa neacoperite, purtand parfum sau machiaj. Mai mult, ele nu pot renunta la vesmintele conservatoare nici pe plaja; sportivelor de performanta li s-au confectionat caftane speciale, impermeabile pentru inotatoare, aerodinamice pentru alergatoare, s.a.m.d. Aici, politia religioasă mutaween  patruleaza pe strazi ca sa se asigure ca Hijabul este purtat si aplica pedepse publice daca femeile aleg contrariul. In 2002, 15 fete au murit intr-un incendiu la o scoala de fete, deoarece politia nu le-a lasat sa paraseasca cladirea, pentru ca nu aveau capul acoperit.

Ciufu AndreeaClasa a XI-a I

Dreptul de a calatori este de asemenea restrans in statele orientale in curs de dezvoltare. In tari ca Irak, Libia, Iordania, Maroc, Oman si Yemen, femeile au nevoie de acordul oficial al sotului, daca sunt maritate, sau de cel al celei mai apropiate rude masculine pentru a putea calatori in alta tara. In Egipt, Siria si Bahrain, barbatii pot inainta autoritatilor aeroporturilor o sesizare oficiala prin care sa le interzica sotiilor lor parasirea tarii, indiferent de motiv.

Casatoriile sunt, de cele mai multe ori, aranjate de parintii fetei si de sot sau de familia sotului. Fetele sunt vandute de tatii lor in schimbul banilor sau camilelor in tarile musulmane sarace. Acestea se pot casatori de la varste fragede, de 13-14 ani cu barbati care sunt mai mari decat ele, chiar cu peste 20 de ani. In Coran este precizat faptul ca insusi profetul Mohamed a luat-o de sotie pe Hadija cand aceasta avea 7 ani, chiar daca el avea varsta de 54 de ani.

Cea mai grava problema legata de diferentele de gen din aceste tari este predispozitia femeilor la pedepse pentru adulter. In aceste tari, femeile sunt mult mai expuse acuzatiei de violare a codului penal prin adulter decat barbatii. Femeile gravide nemaritate sunt adesea persecutate. Codul penal marocan considera violarea unei fecioare doar o agresiune putin mai grava, pe cand anumite tari condamna femeia daca a ramas insarcinata, chiar daca aceasta a fost victima unui viol.

Violenta conjugala este foarte intalnita. Adesea, femeile sunt abuzate de catre sotii lor, neavand nicio posibilitate sa ceara ajutor autoritatior, care nu intervin in viata privata. Sotii au control total asupra corpurilor sotiilor, care sunt pedepsite daca incearca sa fuga de acasa. Bibi Aisha este o femeie afghana, care la varsta de 18 ani a fugit de acasa pentru a scapa de sotul violent. Aceasta a fost gasita si pedepsita de fratele si sotul ei prin taierea nasului si a urechilor pentru ca a dezonorat familia prin fuga ei si apoi a fost abandonata. A reusit totusi sa ajunga in Statele Unite, unde a fost ajutata.

Cu toate ca sansele de salvare ale femeilor par mici, exista initiative si miscari pentru sprijinirea miscarii feministe in statele mentionate mai sus. Statele Unite ale Americii, cat si alte state occidentale pot oferi azil politic femeilor care reusesc sa fuga din comunitatile lor. Miscarea feminista in tarile defavorizate este sustinuta de organizatii internationale ca ONU. Cea mai cunoscuta initiativa feminista a venit din Pakistan, in 2012, cand o fata de 16 ani, Malala Yousafzai, a scris un blog pentru BBC despre situatia femeilor din comuniatea ei si accesul limitat al acestora la educatie. In urma incalcarii interdictiei date de talibani privind mersul fetelor la scoala, Malala a fost victima a atentatului din 9 octombrie 2012, fiind grav ranita. Aceasta a scapat cu viata si a devenit ambasadoare internationala a drepturilor femeilor, este nominalizata pentru premiul International Children's Peace Prize si pentru Premiul Nobel Pentru Pace in 2013, urmand sa castige Premiul Nobel Pentru Pace in 2014 „pentru lupta împotriva asupririi copiilor și tinerilor și pentru dreptul tuturor copiilor la educație”.