Industria României: situația actuală - effat. · PDF file5 Analiza SWOT este o metodă...

Industria României: situația actuală

1

Dr. Vassil Kirov

Industria României: situația actuală.

Analiză SWOT Proiectul “Consolidarea rolului organizațiilor sindicale din industrie în Europa de Sud-Est în

stabilirea agendei politicilor industriale în lumina obiectivelor strategiei Europa 2020”,

VS/2015/0238

Versiune revizuită

Martie 2017


2

Cuprins

Cuprins ................................................................................................................................................ 2

Context ................................................................................................................................................ 3

1. Introducere: evoluțiile economice și politice care definesc contextul .................................................. 3

2. Industria României: tendințe de dezvoltare ...................................................................................... 5

3. Resurse umane și competențe .............................................................................................................. 17

4. Politica industrială a României ..................................................... 23Politicile industriale în România

23

5. SWOT – Industria în ansamblu ...................................................................................................... 29

Bibliografie ........................................................................................................................................ 32

Anexe ........................................................................................................................................................ 34


3

Context

Prezenta analiză este efectuată în cadrul proiectului “Consolidarea rolului organizațiilor

sindicale din industrie în Europa de Sud-Est în stabilirea agendei politicilor industriale în lumina

obiectivelor strategiei Europa 2020” (VS/2015/0238). Raportul urmează abordarea

metodologică discutată cu coordonatorul proiectului și aprobată de acesta. Informațiile colectate

au la bază cercetarea documentară privind politicile naționale și europene și documente de

specialitate (sursele sunt prezentate în lista bibliografică1) și interviurile și discuțiile de grup

2

(lista respondenților este inclusă în Anexă)3

organizate în 2016 cu reprezentanți ai confederațiilor

sindicale din industrie din România. Această versiune a raportului a fost revizuită pe baza

comentariilor formulate de către participanţii la atelierul de lucru desfăşurat la Bucureşti

între 19-20 ianuarie 20174 Această analiză SWOT pentru România va fundamenta

recomandările privind politicile industriale și planurile de acțiune ale organizațiilor sindicale,

vizate în cadrul proiectului.

Prezentul raport este structurat după cum urmează: după o scurtă prezentare a contextului

economic și politic al țării, este discutată dezvoltarea industrială. Cea de-a treia secțiune se

concentrează asupra resurselor umane, condițiilor de lucru și dialogului social. A patra secțiune

pune în discuție politica industrială și principalele instrumente mobilizate. În baza analizei, cea

de-a cincea secțiune prezintă analiza SWOT5.

1. Introducere: evoluțiile economice și politice care definesc contextul

România a aderat la Uniunea Europeană (UE) la data de 1 ianuarie 2007, împreună cu Bulgaria,

dar încă se numără printre cele mai sărace state membre ale Uniunii. Cu toate acestea,

apartenența la UE a asigurat accesul la o piață vastă și a transmis un semnal pozitiv

investitorilor străini. Din această perspectivă, calitatea de stat membru al UE este considerată

o oportunitate pentru industria țării.

Economia României, asemenea tuturor economiiilor din Europa de Sud-Est, a cunoscut

schimbări majore după 1989. Deceniul ’90 a fost caracterizat de instabilitate politică (schimbări

ale guvernelor și orientărilor politice), dificultăți economice și sociale (dezindustrializare, rată

mare a șomajului, sărăcie). După recesiunea inițială care a urmat transformărilor, România a

cunoscut o perioadă de creștere continuă robustă (în special în intervalul cuprins între sfârșitul

deceniului 1990 și criza financiară și economică care a debutat în 2008-2009, realizând o

1 Documentele existente sunt analizate critic, fiind evidențiată perspectiva organizațiilor sindicale. Rezultatele

unora dintre lucrările citate trebuie examinate cu anumite rezerve; cu toate acestea, pot oferi indicații utile, de

exemplu în ceea ce privește inovarea etc. 2

Doresc să mulțumesc tuturor respondenților pentru timpul acordat și pentru feedback-ul valoros pe care l-au

transmis. Mulțumesc în mod special dlui Gabriel Stanescu, SN Petrom Energie, și organizației sindicale pe care

o reprezintă, pentru ajutorul asigurat în organizarea interviurilor șidiscuțiilor de grup din România. 3

Interviurile au fost efectuate conform unor indicații comune, transmise în avans respondenților. 4

Aş dori să mulţumesc d-nelor Corrina Zierold, Anne-Marie Mureau şi tuturor participanţilor români pentru

comentariile şi sugestiile lor utile

5 Analiza SWOT este o metodă analitică utilizată pentru a identifica și categoriza factorii interni (punctele forte și

punctele slabe) și externi (oportunitățile și amenințările) semnificativi care definesc o anumită entitate, precum o

organizație, un teritoriu, o regiune, o națiune sau un oraș.


4

creștere a PIB-ului de peste 8% în unii ani – de exemplu, în anul 2006 (Fig. 1 și evoluția

principalilor indicatori economici, prezentată în Anexă). După recesiunea considerabilă provocată

de criză, România și-a reluat creșterea începând cu 2012 și înregistrând performanțe bune,

comparativ cu statele membre ale UE (creștere de 3,8% în 2015).

Anii de tranziţie în România au fost caracterizaţi din punct de vedere politic de perioade de

stabilitate însoţite de un număr de momente de instabilitate. De la accederea în UE, s-au succedat

mai multe guverne. În anul 2015, prim-ministrul social-democrat Victor Ponta a demisionat, iar

ţară a fost administrată de un guvern de tehnocraţi. De la începutul anului 2017, social-democraţii

s-au întors la putere, însă în luna februarie au avut loc manifestaţii de amploare împotriva

încercărilor guvernului de a „îndulci” prevederile legislaţiei anti-corupţie.

Stabilitatea macroeconomică (vezi datele din Tabelul 1 al Anexei) și politica fiscală relativ

previzibilă cu niveluri scăzute ale impozitelor6

din ultimii 15 ani se numără printre punctele

forte ale dezvoltării industriei în România.

Figura 1 Rata anuală de creștere a PIB-ului în România

Sursa: http://www.tradingeconomics.com/romania/gdp-growth-annual

În general, politica economică a țării începând cu finalul deceniului ’90 a fost influențată de

agenda de orientare neoliberală. Odată cu începutul crizei, în 2008-2009, au fost aplicate

măsuri de austeritate. În acest context, intervenția guvernamentală în domeniile relevante

pentru dezvoltarea industrială, precum cercetare-dezvoltare, educație și formare profesională

etc. a fost limitată, iar dialogul social a fost supus atacurilor (vezi detalii în secțiunea 4).

În ciuda faptului că a demonstrat un nivel substanțial de convergență în perioada 2000-2007,

chiar înainte de aderarea la UE, coincizând cu perioada expansiunii economice dinaintea crizei7,

România încă are cel de-al doilea cel mai scăzut PIB /cap de locuitor din UE (vezi Fig. 2). De

fapt, pe parcursul deceniului ’90 s-a produs o „de-convergență” și, deși convergența către media

6 În condiţiile în care în deceniul ’90 impozitul pe profitul societăţilor comerciale era relativ mare, numeroase

state din regiune au apelat la impozitul forfetar, inclusiv România, care a introdus impozitul unic de 16% în

2005. 7 Vezi Drahokoupil și Galgoczi, 2014.

http://www.tradingeconomics.com/romania/gdp-growth-annual


5

UE a continuat după 2007, ritmul acesteia și-a pierdut din avânt. Cu toate acestea, conform

celor mai recente date disponibile (vezi Fig. 2), creșterea PIB/cap de locuitor în România

pentru deceniul 2006 – 2015 a fost semnificativă și comparabilă cu performanța Poloniei și

Slovaciei.

Figura 2 PIB pe cap de locuitor la prețurile actuale ale pieței, 2005 și 2015 (UE-28 = 100; în

baza SPC pe cap de locuitor)

Sursa: Eurostat, 20168

Explicația pentru performanța economică controversată a României este parțial legată de

punctele slabe ale mediului instituțional în ansamblul său, de percepția privind practicile de

corupție larg răspândite (de exemplu, România ocupă locul 46 din 168 de țări, conform Indicelui

de percepție a corupției 20159

(în ciuda luptei susținute anticorupție din ultimii ani), de

economia informală persistentă10

, estimată la aproape o treime din PIB (30,2%) etc. Aceste

fenomene reprezintă puncte slabe pentru dezvoltarea industrială.

8 http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-

explained/index.php/File:GDP_per_capita_at_current_market_prices,_2005_and_2015_(EU-

28_%3D_100;_based_on_PPS_per_inhabitant)_YB16.png#file 9

http://www.transparency.org/cpi2015#results-table 10

http://www.eurofound.europa.eu/observatories/eurwork/industrial-relations-dictionary/undeclared-work;

http://eprints.whiterose.ac.uk/89108/7/Williams%20-%20Out%20of%20the%20shadows.pdf

(1) 2015: provizoriu (2) 2014 în loc de 2015 (3) 2013 în loc de 2015

http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-

http://www.transparency.org/cpi2015#results-table

http://www.eurofound.europa.eu/observatories/eurwork/industrial-relations-dictionary/undeclared-work

http://eprints.whiterose.ac.uk/89108/7/Williams%20-%20Out%20of%20the%20shadows.pdf


6

2. Industria României: tendințe de dezvoltare

Bazele industriei românești au fost puse cu precădere în perioada 1945 – 1989, chiar dacă

unele ramuri, precum industria petrolieră, au o istorie mult mai îndelungată. În timpul

perioadei socialiste, România s-a concentrat asupra dezvoltării industriilor grele (metalurgie,

oțelărie, industria chimică etc.), cu dezvoltarea în paralel a industriei ușoare (industria

alimentară, textilă etc.). România și-a dezvoltat sectorul industrial în conformitate cu

COMECON.

Caseta 1- Dezindustrializarea

În cursul tranziției către o economie de piață, România a trecut printr-un proces de

dezindustrializare masivă. Numeroase industrii majore din România au dispărut sau au cunoscut

o reducere drastică, inclusiv sectoare care presupun o înaltă tehnologie precum industria

nucleară, calculatoare, electronică, inginerie electrică, optică, industria chimică,

farmaceutică, militară. Declinul a fost, de asemenea, vizibil în sectoare ale bunurilor de

consum, precum industria textilă și cea alimentară (din exportator net de produse alimentare,

România s-a transformat în importator net de alimente crude și procesate).

Rata ocupării forței de muncă s-a înjumătățit în industrie și s-a triplat în domeniul serviciilor

(comerț, turism, servicii de mentenanță și reparații pentru consumatorii casnici etc.). Rezultatul

a fost bidimensional: pe de o parte, productivitatea a scăzut la nivel național sub nivelul anilor

’80; pe de altă parte, competențele forței de muncă s-au deteriorat, numărul muncitorilor

necalificați și al celor cu calificări inferioare depășindu-l pe cel al muncitorilor calificați sau

înalt calificați. Regiunile monoindustriale au fost cel mai puternic afectate, confruntându-se cu

niveluri înalte ale șomajului și migrației, în principal ca urmare a colapsului sau privatizării

marilor complexe industriale. Investițiile au intrat în declin, exporturile au scăzut brusc, rata

șomajului a atins cote fără precedent, și toți acești factori au marcat sectorul industrial,

considerat sursa de bază a competitivității economice.

Sursa: analiză furnizată de S.N. PETROM ENERGIE ROMANIA și U.F.S. ATLAS ROMANIA

Petrom pentru scopurile proiectului.

Ca și în Bulgaria, etapa de privatizări masive din România a început mai târziu decât în Europa

Centrală, iar procesul a fost unul lung și dureros. Modificările preferințelor politice au condus

la prevalența unor mecanisme de privatizare variate (întâi prioritizarea investitorilor locali prin

privatizare în masă sau cumpărarea acțiunilor de către angajați și conducere - MEBO, apoi,

după sfârșitul deceniului ’90 – investiții străine directe, vezi caseta 2 pentru informații

suplimentare). Ca și în Bulgaria, varietatea metodelor de privatizare a condus la implicarea

unei multitudini de actori (investitori străini, investitori locali, fonduri de privatizare în masă,

MEBO) în procesul de restructurare post-privatizare11

. Restructurarea post-privatizare a fost

mai mult sau mai puțin finalizată de câțiva ani pentru majoritatea activităților economice

analizate în prezentul raport. Cu toate acestea, se preconizează anumite restructurări

suplimentare în industria energetică, printre altele, conform discuțiilor din timpul interviurilor.

11 Fiecare metodă are avantajele și dezavantajele sale, vezi Banca Mondială, 2006.


7

Faptul că privatizarea și restructurarea post-privatizare au fost finalizate constituie unul dintre

punctele forte ale industriei românești, conform reprezentanților sindicali intervievați

Schimbări structurale și producția industrială

Industria din România a cunoscut schimbări structurale semnificative pe tot parcursul perioadei

de după 1989. La începutul deceniului ’90, multe regiuni industriale erau deja grav afectate de

valuri de restructurare masivă. Închiderea industriilor grele a avut consecințe dezastruoase, în

special pentru regiunile monoindustriale dominate de o singură întreprindere de mari proporții.

În ultimii 26-27 de ani, toate sectoarele economice au fost supuse unor schimbări majore.

Caseta 2 Cronologia procesului de restructurare

1990-1992 – colapsul producției și dezintegrarea parțială a structurilor economiei planificate;

primele elemente ale transformării (comerțul exterior și liberalizarea prețurilor, desființarea

cooperativelor agricole), afectate de o scădere majoră a PIB-ului (1992 = 71% față de valoarea

din 1989), de inflație (210% în 1992) și de șomaj (8,4% în 1992);

1993-1996 – redresare parțială în cadrul unui mix de reforme prudente, treptate, cu o anumită

revitalizare a structurilor economice centralizate; investiții străine limitate; privatizare care a

favorizat investitorii naționali (privatizare în masă sau contra bonuri patrimoniale, MEBO etc.),

și evitarea restructurării majore; subvenții acordate diferitelor întreprinderi prin credite de la

bănci de stat;

1997-1999 – a doua mare recesiune, din cauza deciziilor politice de a extinde liberalizarea

economiei, de a restructura mari părți ale acesteia și de a închide companiile care generau

deficit; o scădere substanțială a capacității de producție (capacitatea de producție industrială a

scăzut cu peste 20%), care, conjugată cu influențele negative ale crizei financiare asiatice și

rusești din 1997-1998, a agravat această recesiune; privatizarea mai multor întreprinderi mari

cu investiții străine directe strategice.

Sursa: Dăianu și Murgescu12

Date recente furnizate de Eurostat (vezi Tabelul 4 al Anexei) sugerează că industria din

România are un rol relativ stabil în valoarea adăugată brută (VAB) pentru perioada 2006 – 2015

(respectiv 28,2% și 26,4%), mai mare decât media UE 28 (20,1% și 19,2%) și comparabilă

cu unele economii cu bune performanțe ale Europei Centrale – de exemplu, Republica Cehă

(31,0% și 32,1%). Fig. 3 de mai jos evidențiază și faptul că România se numără printre primele

state membre ale UE în ceea ce privește contribuția industriei la valoarea adăugată și ocuparea

forței de muncă în cadrul UE.

12

Daniel Dăianu și Bogdan Murgescu, “Which Way Goes Romanian Capitalism?” --Making a Case for Reforms,

Inclusive Institutions and a Better Functioning European Union. http://library.fes.de/pdf-files/id- moe/10068.pdf

http://library.fes.de/pdf-files/id-


8

Figura 3 Importanța relativă a industriei prelucrătoare (CAEN secțiunea C), 2013 (¹) (% din

valoarea adăugată și ocuparea forței de muncă în totalul întreprinderilor nefinanciare)


Cele mai mari ramuri industriale în ceea ce privește contribuția la valoarea adăugată brută (VAB)

în 2012 (vezi Fig. 4) sunt industria alimentară, a băuturilor și a tutunului; industria auto și

trasporturi; industria textilă, articole de îmbrăcăminte și accesorii etc. (Anexa 3 cuprinde date

suplimentare privind ramurile industriale.)


explained/index.php/File:Figure_2_Relative_importance_of_manufacturing_(NACE_Section_C),_2013_(%C2%

9)_(%25_share_of_value_added_and_employment_in_the_non-financial_business_economy_total).png

(1) Datele pentru Irlanda și Malta nu sunt disponibile. Sursa: Eurostat (online data code: sbs_na_ind_r2)

Ocuparea forței de muncă Valoare adăugată



9

Figura 4 Sectoarele industriei prelucrătoare (VAB la prețuri de bază) - România

Sursa: Eurostat14

În România, ocuparea forței de muncă în industrie a scăzut semnificativ în perioada post-

comunistă. Industria, în ansamblu, a cunoscut o tendință de declin relativ în ocuparea forței de

muncă, cu 11% locuri de muncă pierdute între 2000 - 2010. În industrie s-au pierdut

aproximativ 230.000 de locuri de muncă, scăderile cele mai mari înregistrându-se în industria

extractivă (-48%) și în industria prelucrătoare (-11,8%). Datele care compară 2010 și 2008

indică faptul că declinul cel mai pronunțat a fost raportat în domeniul alimentării cu apă și

electricitate (-38%), urmat de industria prelucrătoare (-13%) și de industria extractivă (-10%).

În ceea ce privește industria, situația a fost foarte dinamică, ca o consecință a schimbărilor

survenite. România, împreună cu Bulgaria, a cunoscut cele mai profunde schimbări ale

structurii industriei în perioada tranziției (comparativ cu alte economii foste socialiste), însă

diferențele față de structura medie la nivelul UE rămân mari. Slaba performanță a industriilor

înseamnă că ponderea segmentelor inferioare ale lanțului de producție este mult mai mare. În

plus, în România proporția produselor care necesită un volum important de forță de muncă și

de resurse în cadrul exporturilor este semnificativ mai mare, în timp ce proporția produselor

care necesită un înalt nivel tehnologic și al competențelor în cadrul exporturilor este mai mic

decât media UE.

Cu toate acestea, România și Bulgaria sunt cele două state care au realizat o creștere

semnificativă a productivității muncii în ultimii ani. Se constată o creștere semnificativă la

nivelul unităților mijlocii de producție tehnologică și o creștere la nivelul industriei cu înalt nivel

tehnologic (Tabelul 9). Aceasta sugerează că procesul modificărilor structurale din cadrul

industriei prelucrătoare în sensul sporirii contribuției sectoarelor cu eficiență crescută se

poate realiza numai cu creșterea avantajelor comparative ale acestor subsectoare economice –

prin utilizarea unui model de dezvoltare care permite creșterea competitivității exporturilor în

aceste sectoare.

14 La adresa http://ec.europa.eu/DocsRoom/documents/6752/attachments/1/translations

Metale Lemn, hârtie și tipărire Altele Produse alimentare, băuturi și tutun Autovehicule și transport Electronice, electrice și mașini Textile, articole de îmbrăcământe și pielărie Produse chimice, farmaceutice, petrol, minerale și cauciuc

http://ec.europa.eu/DocsRoom/documents/6752/attachments/1/translations


10

Conform interviurilor și analizei efectuate de organizațiile sindicale din România15

, după criză

(după sfârșitul anului 2012), România și-a reluat creșterea economică, parțial datorită

expansiunii capacității de producție industrială și parțial datorită creșterii cererii la nivel

intern, în urma măsurilor de ajutor puse în aplicare de guverne, începând cu 2012. Analiza

sectoarelor industriale la nivel individual indică faptul că nu toate au avut aceeași reacție față de

factorii perturbatori generați de criză (contracția cererii, reducerea exporturilor, scăderea

investițiilor străine etc.).

În baza reacției față de recesiune, se pot identifica trei grupuri majore ale sectoarelor

industriale:

activități industriale care se confruntă cu probleme generale, care nu pot fi puse exclusiv

pe seama recesiunii – industria ușoară, industria textilă, extracția țițeiului și a gazelor

naturale;

activități industriale afectate de criză – metalurgie, industria autovehiculelor;

activități industriale neafectate de criză – industria alimentară, a băuturilor și tutunului.

Dificultățile cu care s-au confruntat industriile din primul grup în 2008 și la începutul anului

2009 au avut numai parțial legătură cu criza. Chiar și înainte de criză, aceste sectoare se

confruntaseră cu probleme, cauzate în special de procesele îndelungate de restructurare. De

exemplu, extracția țițeiului și a gazelor naturale s-a confruntat cu contracții succesive ale

capacității de producție după 2001 (4-5% pe an, în medie).

Majoritatea sectoarelor industriei românești care aparțin celui de-al doilea grup au fost afectate

în mod special de recesiune (colapsul sau contracția piețelor internaționale, limitarea creditării

acordate de băncile comerciale ca urmare a reglementărilor prudențiale impuse de Banca

Națională a României; declinul industriei construcțiilor, care a atras un colaps al ramurilor

industriale conexe; propagarea efectelor negative la nivelul sectoarelor conexe în plan orizontal

– de exemplu, contracția industriei autovehiculelor a avut impact asupra lanțului valoric al

sectorului prelucrării cauciucului, mașinilor, aparatelor și echipamentelor electrice,

metalurgiei etc. Printre sectoarele cel mai puternic afectate se numără industria metalurgică

(o contracție a capacității de producție de 49,9% comparativ cu primele cinci luni ale anului

2008), alte produse obținute din minerale nemetalice (materiale de construcții), cu un nivel al

producției cu 31,4% mai mic decât în primele 5 luni ale anului 2008, și industria autovehiculelor,

care a înregistrat o scădere de 12,7% față de primele 5 luni ale anului 2008 (industria

cauciucului și a maselor plastice, conectată orizontal cu industria autovehiculelor, a înregistrat

o scădere de 16,6% pentru aceeași perioadă de referință).

Cu toate acestea, alte industrii nu au fost afectate de criză, chiar s-au extins. Industria

alimentară, de exemplu, a înregistrat o creștere de la an la an de 9% la sfârșitul lui 2009. O

situație similară s-a raportat pentru industria băuturilor și a tutunului.

15 Analiză furnizată de S.N. PETROM ENERGIE ROMANIA și U.F.S. ATLAS ROMANIA Petrom pentru scopurile

proiectului.


11

Internaționalizarea, intrarea în GVC și exporturile

Pe parcursul tranziției post-comuniste, dezvoltarea economică a României a depins masiv de

piețele externe și de investițiile străine.

Investiţiile străine directe (ISD) sunt considerate un instrument puternic al modernizării

industriei pentru Europa de Sud-Est. Investițiile străine în România au început să crească masiv

la sfârșitul deceniului ’90. Deși stocul ISD nu este foarte mare (comparativ cu alte țări ECE –

vezi Fig. 5), ISD joacă un rol semnificativ în reindustrializare, similar celui observat în grupul

de la Vișegrad16

.

Figura 5 Stocul investițiilor străine directe în țări selectate, 1995-2011, exprimat în % din PIB

Sursa: UNCTAD, 201217

Evoluția investițiilor străine directe în economia românească a cunoscut fluctuații majore în

perioada post-comunistă:

2003-2006 – o creștere a volumului investițiilor străine ca urmare a restructurării și

privatizării industriei (industria petrolieră și petrochimică, construcțiilor de mașini,

metalurgică); investițiile străine au crescut aproape de cinci ori, de la 1,94 miliarde

EUR în 2003 la 9,05 miliarde EUR în 2006;

2007-2008 – investițiile străine continuă să crească, ajungând la 9,49 miliarde EUR;

după 2009 – ca o consecință a crizei economice, investițiile străine au scăzut dramatic

la 2,22 miliarde EUR.

Printre cei mai mari investitori din România se numără Renault Group (cu 2,3 miliarde EUR

și 17 000 angajați), Continental (cu 2 miliarde EUR și 16 000 angajați), Procter & Gamble,

Daimler AG și Microsoft18

.

16 Polonia, Ungaria, Republica Cehă și Slovacia.

17 Drahokoupil și Galgoczi, 2014

18 http://investromania.gov.ro/web/business-in-romania/success-stories/

http://investromania.gov.ro/web/business-in-romania/success-stories/


12

Figura 6 Volumul ISD în funcție de sectorul de activitate

Sursa: Banca Națională a României citată de Comisia Europeană19

Investițiile complet noi în industria prelucrătoare constituie un indicator cheie pentru noile

investiții care contribuie la procesul de reindustrializare și care pot crea potențial de creștere și

performanță a exporturilor. România are un nivel mediu al ponderii industriei prelucrătoare în ceea

ce privește investițiile complet noi în ECE (sub nivelul Europei Centrale, dar mai bun decât al

Bulgariei), după cum indică Figura 7. În ultimii câțiva ani, investițiile complet noi au fost

semnificative în unele ramuri ale industriei prelucrătoare, de exemplu, industria de componente

auto. Conform agenției de stat InvestRomania, sectoarele strategice pentru investiții străine sunt:

TIC, industria constructoare de autovehicule, industria aerospațială, agricultură, industrii și

industrii creative20

.

Pe scurt, nivelul mare al investițulor străine directe (ISD) reprezintă în mod evident unul

dintre punctele forte ale industriei românești, structura ISD sprijinind procesul de modernizare

și reindustrializare.

19 Comisia Europeană (2016) Raport de țară România 2016, inclusiv o evaluare aprofundată a prevenirii și

corectării dezechilibrelor macroeconomice, http://ec.europa.eu/europe2020/pdf/csr2016/cr2016_romania_en.pdf 20

http://investromania.gov.ro/web/about-us/

Altele TIC Hoteluri și restaurante Comerț Servicii administrative Total ISD Sursa: Banca Națională a României

Transporturi Finanțe și asigurări Construcții și imobiliare Agricultură Industrie

http://ec.europa.eu/europe2020/pdf/csr2016/cr2016_romania_en.pdf

http://investromania.gov.ro/web/about-us/


13

Figura 7 Ponderea industriei prelucrătoare în proiectele complet noi

Sursa: wiiw, 201321

Exporturile României au crescut21

, atingând un total de

52,5 și 54,5 miliarde EUR în 2014 și

2015 (creștere anuală de 4%). Aproape trei pătrimi din exporturile României sunt destinate

statelor UE23

. Principalele exporturi ale țării în 2014 au constat în mașini și echipamente de

transport, urmate de alte produse ale industriei prelucrătoare (Fig. 8). Mai concret, principalele

produse neagricole exportate în 2015 sunt: piese de schimb pentru autovehicule – 4 951

milioane USD, conductori electrici – 3 648 milioane USD, autovehicule pentru transportul

persoanelor - 3 233 milioane USD, uleiuri petroliere, altele decât țiței –2 022 și scaune și

componente ale acestora –1 524 milioane USD (OMC24

).

21 Op. cit.


explained/images/b/b2/International_trade%2C_2014%E2%80%9315_YB16.png 23

http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/images/8/8d/Intra_and_extra_EU- 28_trade%2C_2015_%28imports_plus_exports%2C_%25_share_of_total_trade%29_YB16.png 24

http://stat.wto.org/CountryProfile/WSDBCountryPFView.aspx?Language=S&Country=RO


http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/images/8/8d/Intra_and_extra_EU-

http://stat.wto.org/CountryProfile/WSDBCountryPFView.aspx?Language=S&Country=RO


14

Figura 8 Structura exporturilor României (ianuarie 2014)

Sursa: INSSE25

După cum se poate observa în Fig. 9, anumite sectoare, precum cel al articolelor de

îmbrăcăminte, au adus contribuțiile cele mai semnificative la exporturi la sfârșitul deceniului

’90 și începutul deceniului 2000, însă în ultimii ani, ponderea acestora a scăzut la aproximativ

5% din totalul exporturilor.

Figura 9 Exporturi articole de îmbrăcăminte în total exporturilor României (în %)

Sursa: INSSE în Tripa, Oana și Cuc26

25 Comunicat de presă nr. 63 din 12 martie 2014, comerțul internațional de bunuri în ianuarie 2014 – date

estimate 26

Industria Textila, ISSN 1222–5347, 5/2016

Total exporturi FOB Materii prime și materiale Produse chimice și produse conexe Mașini și echipamente de transport Alte produse manufacturate Produse alimentare, băuturi și tutun Combustibili, lubrifianți etc.


15

Pe scurt, exporturile în creștere ale țării constituie cu certitudine unul dintre punctele forte ale

industriei românești; cu toate acestea, structura exporturilor sugerează puncte slabe în ceea ce

privește ponderea încă importantă a materiilor prime și materialelor și cea redusă a produselor

cu valoare adăugată.

Inovarea

Inovarea este identificată ca fiind una dintre provocările principale pentru industria românească

și, la nivel extins, pentru economia țării. Nivelul insuficient de inovare al companiilor românești

este subliniat în documentul „România: Strategia națională pentru competitivitate 2014 - 2020”

ca fiind o provocare esenţială intitulată „competitivitate redusă și un sistem slab de cercetare și

inovare”.

Există surse diferite care indică provocările legate de inovare ale țării. Conform Raportului asupra

competitivității globale, în 2015-2016 România ocupă locul 5427

(din 140 de țări) în ceea ce

privește indicele competitivității globale, și locul 84 în ceea ce privește inovarea și complexitatea.

Conform Innovation Union Scoreboard (Tabloul de bord al „Uniunii inovării”), România

înregistrează unul dintre nivelurile cele mai scăzute în materie din UE2728

. În ultima ediţie

publicată a acestui tablou de bord privind inovarea în anul 2016, România și Bulgaria sunt cele

două state din grupul „inovatorilor modești” și, în general, rezultatele acestora în ultimii ani

variază (vezi Fig. 10), nefiind convergente cu media UE.

Figura 10. Inovatori modești – Bulgaria și România

Sursa: Tabloul de bord european privind inovarea 2016 (Indexul inovării)

Investițiile în cercetare-dezvoltare sunt considerate esențiale pentru capacitatea inovatoare a țării.

Conform Strategiei Europa 2020, ținta națională pentru România este 2,0 % din PIB investiți

în cercetare-dezvoltare (în timp ce ținta europeană este 3% din PIB investiți în cercetare-

dezvoltare)29

. Ultimele date disponibile arată că România este încă departe de atingerea acestei

ținte (0,38% în 2014 comparativ cu 0,45% în 2010).

27

http://reports.weforum.org/global-competitiveness-report-2015-2016/competitiveness-rankings/ 28

Comisia Europeană, 2013-b 29

http://ec.europa.eu/europe2020/europe-2020-in-your-country/romania/progress-towards-2020-

targets/index_en.htm

http://reports.weforum.org/global-competitiveness-report-2015-2016/competitiveness-rankings/



16

Eficiența energetică

România este cea de-a patra țară în ceea ce privește economiile cu cel mai mare nivel al

consumului de energie din UE (cu o intensitate energetică ce depășește dublul mediei europene)

(vezi Fig. 11). Acest aspect se datorează în principal volumului industriei prelucrătoare în

ansamblul economiei și ponderii mari a industriilor care necesită un consum mare de energie.

Prin urmare, sunt necesare măsuri eficace, în special în aceste industrii.

Figura 11 Intensitatea energetică a economiei, 2004 și 2014 (kg echivalent petrol per 1 000

EUR din PIB)

Sursa: Eurostat30


explained/index.php/File:Energy_intensity_of_the_economy,_2004_and_2014_(kg_of_oil_equivalent_per_1_00

0_EUR_of_GDP)_YB16.png

(1) 2014: provizoriu (2) 2014: estimare (3) 2004: datele nu sunt disponibile Sursa: Eurostat (online data code: tsdec360)




17

România a depus eforturi semnificative pentru a atinge țintele UE 2020 în ceea ce privește

energia din surse regenerabile (ținta națională fiind de 24 % din totalul consumului de energie

din surse regenerabile până în 2020, mai mare decât cea europeană și deja atinsă)31

.

***

Pentru a rezuma această secțiune, România are un număr de avantaje, însă performanța sa în

domeniul industriei este încă scăzută, iar țara este plasată în grupul țărilor cu „competitivitate

modestă, dar în curs de îmbunătățire”, alături de majoritatea țărilor Europei Centrale și de Est,

în cadrul documentului din 2014 intitulat „Raport privind competitivitatea statelor membre:

reindustrializarea Europei”32

.

3. Resurse umane și competențe

Dezvoltarea resurselor umane și dobândirea competențelor în domeniu sunt esențiale pentru

dezvoltarea industriei și în mod special relevante din punctul de vedere al organizațiilor sindicale33

.

Secțiunile de mai jos analizează situația din România în ceea ce privește evoluția demografică,

competențele, condițiile de salarizare și muncă și dialogul social.

Schimbări demografice

România este grav afectată de evoluția demografică33

. Ca urmare a emigrației și creșterii

negative, populația României a scăzut pe parcursul anilor de tranziție, inclusiv populația de

vârstă activă, și există dezechilibre demografice importante, în funcție de grupurile de vârstă.

Diferite previziuni demografice recente35

cuprind scenarii mai curând negative privind evoluția

demografică din România: proiecțiile Eurostat pentru perioada 2010-2060 afirmă că populația

va scădea cu aproape 19% (unul dintre cele mai puternice declinuri), iar ponderea populației

peste 65 de ani va atinge 35%.

Astfel, criza demografică constituie o componentă a punctelor slabe ale industriei românești

în ceea ce privește oferta de forță de muncă și competențe. Această tendință negativă este în

mod special vizibilă în anumite regiuni ale țării. Mai mult, populația în curs de îmbătrânire

este un element de presiune pentru sistemul asigurărilor sociale.

Competențe

În mod tradițional, industria și economia românească au beneficiat de resurse umane bine

instruite și calificate. Majoritatea indicatorilor confirmă această concluzie.

31


targets/index_en.htm 32

http://ec.europa.eu/growth/industry/competitiveness/reports/ms-competitiveness-report_en 33

Inclusiv ETUC, IndustryAll 34

Vezi Vasile, V. http://www.ier.hit-u.ac.jp/pie/stage1/Japanese/seminar/workshop040220/Vasile.pdf 35

Eurostat, Comunicat, 80/2011 - 8 iunie 2011, proiecții privind populația 2010-2060


http://ec.europa.eu/growth/industry/competitiveness/reports/ms-competitiveness-report_en

http://www.ier.hit-u.ac.jp/pie/stage1/Japanese/seminar/workshop040220/Vasile.pdf


18

Rata de absolvire a învățământului secundar și terțiar a crescut în rândul românilor în ultimul

deceniu (Eurostat). Strategia Europa 2020 se concentrează asupra competențelor. Una dintre

țintele stabilite pentru România prevede ca cel puțin 26,7% dintre persoanele în vârstă de 30-

34 de ani să fi absolvit o formă de învățământ terțiar (nivelurile ISCED 5 și 6) în 2020 (ținta

europeană este de 40%). În 2015, cu 25,6%, România nu este departe de atingerea țintei.

Figura 12 Populația în vârstă de 30–34 de ani care a absolvit o formă de învățământ terțiar

(ISCED 5–8), în funcție de țară, 2015

Sursa: Eurostat36

Însă, dacă nivelul competențelor generale este ridicat, există informații privind existența unui

deficit de competențe specifice. Industrial Performance Scoreboard (Tabloul de bord al

performanțelor industriale) al Comisiei Europene sugerează că, în 2011, ponderea angajaților

cu înalte calificări în industria prelucrătoare din România era mai mică decât media UE 27

de 20%. Acest aspect este evidențiat de numeroase studii și analize care concluzionează că mai

multe sectoare economice ale țării se confruntă cu un deficit de forță de muncă calificată37

. Deși

au existat demersuri de corectare a acestei situații – introducerea recentă a învățământului

profesional în sistem dual și inițative concrete ale partenerilor sociali – situația este încă

problematică.38

Un raport recent al Consiliului (2016, p. 5) afirmă că: „rata de absolvire a


explained/images/8/82/Population_aged_30%E2%80%9334_with_tertiary_educational_attainment_%28ISCED _5%E2%80%938%29%2C_by_country%2C_2015_%28%C2%B9%29%2C_%25.png 37

http://skillspanorama.cedefop.europa.eu/en/analytical_highligths/romania-mismatch-priority-occupations 38

https://search.oecd.org/countries/romania/ASkillsBeyondSchoolCommentaryOnRomania.pdf

(1) În cazurile în care ținta națională a fost stabilită ca interval între două valori posibile, a fost luat în considerare nivelul cel mai scăzut. Marea Britanie nu a stabilit o țintă specifică în cadrul Strategiei Europa 2020. (2) Ținta națională pentru Luxemburg este 66%.

Ținta Strategiei Europa 2020


http://skillspanorama.cedefop.europa.eu/en/analytical_highligths/romania-mismatch-priority-occupations


19

învățământului terțiar este în creștere, însă calitatea și relevanța pentru piața muncii ale

învățământului superior sunt limitate. Participarea adulților la procesul de educație foarte

redusă”39

.

Pe scurt, nivelul educațional al forței de muncă este în creștere (oportunitate), însă există încă

sectoare și profesii în care se manifestă un deficit al forței de muncă calificate, iar acesta

constituie un punct slab și o potențială amenințare pentru industria românească (de exemplu,

unii investitori și-ar putea schimba deciziile din cauza deficitului de personal calificat).

Salarizarea și condițiile de muncă

România ocupă locul doi în ceea ce privește costurile cele mai scăzute cu forța de muncă din

UE (figura 12). Remunerația angajaților (care include salariul brut și contribuțiile la asigurările

sociale plătite de angajatori) din România este mult mai mică faţă de media UE.

Figura 13 Remunerația anuală pe angajat în UE 27, Croația și Norvegia, 2010 (mii euro)

Sursa: baza de date Ameco40

Competitivitatea costurilor în funcție de remunerație ar putea reprezenta un punct forte al

economiei, pe termen scurt. Cu toate acestea, pe termen mediu și lung, remunerațiile ar trebui

să crească (și au și crescut în ultimii ani). Nivelurile scăzute ale remunerațiilor (în termeni

comparativi și reali) reprezintă o provocare semnificativă pentru organizațiile sindicale din

România. După cum indică Tabelul 1, remunerațiile în industrie sunt similare remunerației

medii la nivel național.

39

http://ec.europa.eu/europe2020/pdf/csr2016/csr2016_romania_en.pdf 40

Drahokoupil și Galgoczi, 2014

http://ec.europa.eu/europe2020/pdf/csr2016/csr2016_romania_en.pdf


20

Cu toate acestea, există diferențe semnificative la nivelul activităților industriale, iar remunerațiile

în anumite ramuri ale industriei ușoare (de exemplu, articole vestimentare) sunt foarte mici.

Tabelul 1 Câștigul salarial nominal mediu net lunar, pe activități

ale economiei naționale

Lei/angajat

Activitatea (secţiuni CAEN Rev. 2)

Total

Agricultură, silvicultură şi pescuit

Industrie

Industrie extractivă

Industrie prelucrătoare


20

Producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat

Distribuţia apei; salubritate, gestionarea deşeurilor, activităţi de decontaminare

Construcţii

Comerţ cu ridicata şi cu amănuntul; repararea autovehiculelor şi motocicletelor

Transport şi depozitare

Hoteluri şi restaurante

Informaţii şi comunicaţii

Intermedieri financiare şi asigurări

Tranzacţii imobiliare

Activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice

Activităţi de servicii administrative şi activităţi de servicii suport

Administraţie publică şi apărare; asigurări sociale din sistemul public 2

Învăţământ

Sănătate şi asistenţă socială

Activităţi de spectacole, culturale şi recreative

Alte activităţi de servicii

1) Date provizorii, exclusiv câştigurile realizate de salariaţii din unităţile economice cu mai

puţin de 4 salariaţi.

2) Exclusiv forţele armate şi personalul asimilat (Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul

Afacerilor Interne, Serviciul Român de Informaţii etc.).

Sursa: Cercetarea statistică privind costul forţei de muncă (anii 2011, 2012 şi 2013); Cercetarea

statistică lunară asupra câştigurilor salariale (anul 2014).

Sursa: INSSE41

41 http://www.insse.ro/cms/files/publicatii/Romania_in_figures_2015.pdf

http://www.insse.ro/cms/files/publicatii/Romania_in_figures_2015.pdf


21

În cele din urmă, România a fost indicată ca fiind una dintre țările cu diferențe salariale majore

între întreprinderi și între angajați (vezi Fig. 14-OIM, 2016)

Figura 14 - Inegalitatea salarială între angajați și între întreprinderi prin compararea P90/P10

și P100/P10, state europene selectate, 2010

(A) Primii 10% comparați cu ultimii 10% P90/P10, angajaţi P90/P10 întreprinderi

Sursa: OIM42

Condițiile de lucru în România s-au îmbunătățit cu sigutranță pe parcursul ultimilor ani, însă

situația rămâne riscantă în mai multe sectoare economice. Percepția publică generală este

aceea potrivit căreia condițiile de lucru se deteriorează: 64% dintre români declară că

condițiile lor de lucru sunt proaste și 55% declară că acestea s-au deteriorat pe parcursul

ultimilor cinci ani, conform unui sondaj de tip Eurobarometru recent43

. Numărul accidentelor

de muncă, conform statisticilor naționale, este în scădere44

.

Constatările celei de-a V-a serii a Sondajelor europene privind condițiile de muncă (EWCS) din

anul 201045

confirmă faptul că țările din Europa de Est sunt dominate în principal de locuri de

muncă slab echilibrate și de calitate scăzută (vezi Eurofound 2010, p. 51). Prin urmare, locurile

de muncă în aceste țări sunt în principal unele de calitate inferioară, în timp ce procentajul

locurilor de muncă bune este foarte scăzut46.

Exemple ale diferitelor elemente ale calității muncii

ilustrează această tendință.

42 OIM (2016) Global Wage Report 2016/17 (Raportul global privind salariile 2016/17)

Inegalitatea salariilor la locul de muncă, http://www.ilo.org/wcmsp5/groups/public/---dgreports/---dcomm/---

p ub l /d ocument s /p ub l ica t io n /wcms_ 5 37 846 .pd f 43

http://ec.europa.eu/public_opinion/flash/fl_398_fact_ro_en.pdf

44 http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Statistica/Buletin%20statistic/2011/conditii%20de%20m

u n c a % 2 0 % 2 0 a n u l % 2 0 % 2 0 2 0 1 1 . p d f

45 Rezultatele celui de-al VI-lea val EWCS, desfășurate în anul 2015, vor deveni disponibile în curând.

46 Vezi de asemenea: Convergence and Divergence of Job Quality in Europe from 1995 to 2010 (Convergențe și

divergențe în calitatea locurilor de muncă în Europa între 1995 și 2010. Un raport bazat pe Sondajul european privind

condițiile de muncă) A report based on the European Working Conditions Survey, EUROFOUND,

http://www.eurofound.europa.eu/sites/default/files/ef_publication/field_ef_document/ef1521en.pdf)Convergence

/Divergence Report

http://www.ilo.org/wcmsp5/groups/public/---dgreports/---dcomm/---


http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Statistica/Buletin%20statistic/2011/conditii%20de%20m

http://www.eurofound.europa.eu/sites/default/files/ef_publication/field_ef_document/ef1521en.pdf)Convergence


22

Cu toate acestea nivelul de disponibilitate al locurilor de muncă este cel mai scăzut în rândul

țărilor aflate în tranziție. În ceea ce privește cerințele de natură cognitivă (definite ca fiind

categoria de cerinţe la locul de muncă cu influenţă în principal asupra proceselor mentale

implicate în procesarea informaţiilor – de exemplu, dificultatea muncii), aceste ţări stau mai

bine numai prin raportare la modelul sudic european (SE). Riscurile de mediu sunt mai ridicate

în cadrul CEEC, cerințele fizice (categoria de locuri de muncă ale căror cerinţe sunt asociate în

principal cu sistemul musculoscheletal) sunt și ele foarte ridicate, după țările din Europa de

Sud-Est. Numai în câteva domenii situația este mai bună, prin comparație cu alte regiuni ale

Europeni, mai exact din punctul de vedere al intensificării muncii - aceasta este cea mai scăzută

în cadrul țărilor aflate în tranziție din toate modelele analizate.

Cu câteva excepții, salariile din industria românească sunt scăzute, prin comparație cu toate

celelalte țări ale UE, iar condițiile de lucru sunt în continuare problematice. Rezultatele recente

din 2015 ale EWCS confirmă această tendinţă şi în cazul României, unde 52% din totalul

locurilor de muncă sunte considerate ca fiind de „calitate scăzută”.47

Dialogul social

Conform Eurofound, Legea dialogului social nr. 62/2011 a desființat negocierea colectivă a

contractului de muncă la nivel național în România. Pe lângă acest lucru, această lege a

modificat şi gradul de reprezentativitate necesară unei organizaţii sindiciale pentru a putea

negocia un contract colectiv: la ora actuală, acesta trebuie să aibă 50%+1 membri în fiecare

întreprindere în care urmează să fie încheiat acordul colectiv, spre deosebire de prevederea

anterioară, care solicita doar o treime. Legislaţia muncii a fost modificată sub presiunea

Fondului Monetar Internaţional şi a mediului de afaceri, iar noua lege a fost adoptată prin

procedură de urgenţă. Ca urmare a acestor modificări, în unităţile industriale unde nu există

reprezentare sindicală, tratativele sunt duse de către aşa-numiţii reprezentanţi ai angajaţilor care

nu au deloc sau au prea puţină experienţă de negociere. Noua lege a avut darul de a slăbi

considerabil puterea sindicatelor şi a făcut ca pentru sindicate să fie foarte dificil să influenţeze

şi să contribuie la conturarea unei agende de politici industriale48. Noua legislație a înlocuit

negocierea colectivă la nivel de remură cu negocierea colectivă sectorială și negocierea

colectivă descentralizată prin creșterea importanței contractelor colective la nivel de companie.

În 2011-2013, singurele negocieri colective s-au desfășurat la nivel de companie, însă nu este

obligatorie încheierea unui contract colectiv ca urmare a acestui proces de negociere. În noile

condiții, liderii sindicali intervievați subliniază dificultățile cu care se confruntă. Există estimări

diferite ale gradului de acoperire a procesului de negociere (în jur de 30 – 35%49).

47 Eurofound (2016), Sixth European Working Conditions Survey – Overview report, Publications Office of the

European Union, Luxembourg, p. 131.

(https://www.eurofound.europa.eu/sites/default/files/ef_publication/field_ef_document/ef1634en.pdf) 48 Vezi detalii în Chivu L, Ciutacu C, Dimitriu R şi Ticlea T (2013) The Impact of Legislative Reforms on

Industrial Relations in Romania (Impactul reformelor legislative asupra relaţiilor industrial în România). Raport

pentru OIM. Budapesta 49 http://www.worker-participation.eu/National-Industrial-Relations/Countries/Romania/Trade-Unions

http://www.worker-participation.eu/National-Industrial-Relations/Countries/Romania/Trade-Unions


23

Caseta 3 – Sindicatele în industria românească

După căderea regimului comunist, UGSR (Uniunea Generală a Sindicatelor din România)

s-a dezemembrat în mai multe federații sectoriale. Organizații sindicale aflate în competiție

unele cu celelalte au fost înființate în majoritatea domeniilor și chiar în majoritatea

companiilor de dimensiuni mari. Principala consecință a reprezentat-o slăbirea organizațiilor

sindicale. Rivalitățile au fost adesea încurajate de către autoritățile guvernamentale și/sau

angajatori.

Privatizarea a condus la disoluția și la pierderea relevanței și a puterii de negociere a

sindicatelor în cadrul companiilor, precum și la nivel de federație și de confederație.

Angajatorii, atât cei locali, cât și cei străini, și-au arătat ostilitatea față de organizațiile

sindicale și le-au subminat rolul și influența pe cât de mult posibil, până la disoluția acestora.

În același timp, organizațiile patronale și-au întărit poziția. Cea mai influentă dintre acestea

este Consiliul Investitorilor Străini, o asociație de angajatori/manageri din industria

privatizată cu ajutorul capitalului străin (în principal european).

Organizațiile și federațiile sindicale au rămas prezente - chiar dacă nu la fel de puternice - în

sectorul public și în companiile în care statul deține în continuare participații (inclusiv și acolo

unde este acționar minoritar). Activitățile industriale în care organizațiile sindicale continuă să

joace un rol semnificativ: (i) industria extractivă (extragerea de petrol, gaze, cărbune, minereuri

feroase și neferoase); (ii) energie: generarea de curent electric, transportul de gaze; (iii)

transporturi: feroviare (servicii publice), transport aerian; (iv) metalurgie; (v) industria

constructoare de mașini - în principal în cadrul Renault Dacia Pitești, datorită tradiției și

contractului de privatizare; de fapt, există puţine organizații sindicale în industria producătoare

de componente pentru autovehicule (fabrica Draxelmaier în Piteşti; Euro APS/Faurecia în

Mioveni; fabricile Leoni în Bistriţa şi Piteşti; fabrica Michelin în Zalău; fabrica Valeo în

Piteşti).

Confederațiile sindicale reprezentative la nivel național:

Blocul Naţional Sindical

CNS „Cartel Alfa”

CNSLR Frăţia

Confederaţia Sindicală Naţională Meridian

Confederaţia Sindicatelor Democratice din România

Sursa: analiza Petrom


24

4. Politicile industriale în România

Actorii interesați, inclusiv autoritățile guvernamentale, mediul de afaceri și instituțiile de

cercetare trebuie să identifice mecanisme eficace pentru a conveni asupra priorităților, pentru

a coordona politicile necesare și pentru a acționa în domeniul educației, sprijinirii inovării și

în domeniul priorităților de cercetare pentru a redirecționa economia înspre activități cu o

valoare adăugată mai mare. 50

După abandonarea abordării planificate, la începutul anilor 1990, în România, ca și în alte țări

din Sud-Estul Europei, exista o convingere larg răspândită potrivit căreia mâna invizibilă a

pieții este suficientă pentru a rezolva toate problemele. Timp de câțiva ani, industria a fost

considerată de mulți dintre factorii de decizie ca fiind o povară pentru economie51

. În această

perioadă, factorii interesați s-au concentrat pe privatizare, ca și cum schimbarea formei de

proprietate ar aduce în mod automat dezvoltare economică și socială.

Integrarea europeană a țării a stimulat interesul în domeniul planificării, inclusiv în domeniul

industriei. În paralele cu diferitele strategii naționale de dezvoltare, au fost adoptate programele

operaționale pentru fondurile UE. Cele mai relevante pentru dezvoltarea industrială sunt, cu

siguranță, cele referitoare la competitivitate.

50

http://ec.europa.eu/DocsRoom/documents/6723/attachments/1/translations 51

Această perioadă a fost caracterizată ca fiind una de „deficit de perspectivă strategică” (Zhelev, 2014).



25

Figura 15. Regiunile României, în funcție de nivelul lor de dezvoltare

Categoriile de regiuni pentru FEDR, FSE şi FEADR 2014-2020

- Regiuni mai puţin dezvoltate (PIB/cap de locuitor sub 75% din media UE-27)

- Regiuni mai dezvoltate (PIB/cap de locuitor mai mare sau egal cu 90% din media UE-27)

Sursa: Comisia Europeană52

Așa cum se poate constata din Fig. 15, toate regiunile țării, cu excepția capitalei București, fac

parte din categoria regiunilor celor mai puțin dezvoltate, având un PIB de sub 75% din media

UE.

Principalele ținte pentru fondurile UE sunt prezentate în Fig. 16 de mai jos.

Cu toate că măsurile aferente fondurilor structurale ale UE din programele operaționale

concrete sunt cu siguranță benefice pentru dezvoltarea sectoarelor economice, acoperite de

organizațiile afiliate IndustryAll și EFFAT din România, trebuie recunoscut faptul că

resursele acestor sunt limitate. În timp ce utilizarea fondurilor reprezintă o oportunitate,

întârzierea în absorbția acestora poate deveni o amenințare serioasă 53

.

52 http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/policy/what/investment-policy/esif-country-

f a c t s h e e t / e s i _ f u n d s _ c o u n t r y _ f a c t s h e e t

_ r o _ e n . p d f 53

http://www.romania-insider.com/romania-zero-eu-fund-absorption-2014-2020-allocation/

http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/policy/what/investment-policy/esif-country-

http://www.romania-insider.com/romania-zero-eu-fund-absorption-2014-2020-allocation/


26

Figura 16 Țintele pentru fondurile UE în România

Fondurile de investiţii structurale europene în România

Turism: cu 45.000 mai mulţi vizitatori pe an

Incluziune socială: încă 400.000 de gospodării cu acces la internet în bandă largă la viteză de

minimum 30 Mbps

500.000 persoane care să beneficieze de servicii de sănătate îmbunătăţite

Agricultură şi dezvoltare rurală: peste 29.000 de noi locuri de muncă create în zonele rurale

Ajutor pentru peste 9000 de tineri fermieri şi dezvoltarea a 30.000 de mici ferme

Investiţii realizate în aproximativ 4000 de ferme viabile în vederea îmbunătăţirii

competitivităţii

Formare profesională oferită pentru peste 180.000 fermieri şi pentru micro-întreprinderile şi

întreprinderile mici din zonele rurale

Peste 2.500.000 de persoane care să beneficieze de îmbunătăţirea condiţiilor de trai în zonele

rurale prin intermediul investiţiilor în infrastructura rurală şi servicii de bază

Peste 10% din totalul terenului agricol gestionat de către fermieri care îşi asumă angajamente

de sprijinire a biodiversităţii şi/sau protecţia mediului

9367 tineri fermieri sprijiniţi

10% din totalul terenului agricol urmează să sprijine biodiversitatea şi/sau amenajarea

teritorială

Întreprinderi: 3,2 miliarde EUR investite în competitivitatea întreprinderilor venind în


27

sprijinul a aproximativ 3000 companii

1300 firme care primesc sprijin prin intermediul instrumentelor financiare

Mediu şi energie

Reciclarea deşeurilor îmbunătăţită cu 940.000 tone pe an

170.000 persoane care beneficiază de măsuri de protecţie în faţa inundaţiilor

Un număr suplimentar de 3.300.000 persoane deservite de surse de apă îmbunătăţite

O scădere anuală a emisiilor de gaze de seră echivalentă cu 342.542 tone de CO2

Cercetare şi inovare

270 de întreprinderi sprijinite în vederea introducerii de noi produse pe piaţă

437 de noi cercetători angajaţi cu normă întreagă de lucru

Transport şi infrastructură

Reconstrucţia sau reabilitarea a 390 km de căi ferate şi 389 de km noi de şosele

Construcţia sau renovarea a 74.000 mp de clădiri publice sau cu utilizare comercială

Sursa: Comisia Europeană54

Pe parcursul ultimilor ani, a avut loc totodată o schimbare treptată în modul de înțelegere a

rolului industriei și a nevoii de reindustrializare/renaștere a industriei. Au fost adoptate câteva

documente strategice la nivel național (însă unele au fost întârziate)55.

Strategia națională pentru competitivitate a României 2014-2020 identifică o serie de provocări

strategice (Tabelul 2):

54http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/policy/what/investment-policy/esif-country-

f a c t s h e e t / e s i _ f u n d s _ c o u n t r y _ f a c t s h e e

t _ r o _ e n . p d f 55

Conform Comisiei Europene, cu toate că producția reprezintă o proporție mai mare din valoarea adăugată totală

din România prin comparație cu toate celelalte state membre, țării i-a lipsit o strategie pentru industria producătoare

încă din anul 2009. În 2013, guvernul a început să lucreze la un document de politici industriale și la o strategie

pentru competitivitate. Aceste eforturi au fost întârziate, însă, parțial datorită lipsei de continuitate politică și de

resurse

http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/policy/what/investment-policy/esif-country-


28

Tabelul 2 Dificultăți de dezvoltare și priorități de finanțare pentru România - 2014-2020

Dificultăţi de dezvoltare pentru perioada 2014-

2020

Priorităţi de finanţare

Competitivitate scăzută şi un sistem slab de cercetare

şi inovare

Promovarea competitivităţii economice şi dezvoltării

locale

Subdezvoltarea dotărilor în infrastructură Dezvoltarea unie infrastructuri moderne pentru

creştere economică şi locuri de muncă

Participare scăzută pe piaţa muncii:

- Blocaje în sistemul de educaţie şi formare

profesională

- Participare scăzută pe piaţa muncii

- Populaţie care trăieşte cu risc de sărăcie sau

excluziune socială

- Tineri care nu beneficiază de un loc de muncă, nu

sunt cuprinşi într-o formă de educaţie sau formare

profesională, nu participă la piaţa muncii

Îmbunătăţirea capitalului uman printr-un grad mai

înalt de ocupare a forţei de muncă, o mai bună

incluziune socială şi politici educaţionale

Utilizare ineficientă a resurselor Optimizarea utilizării şi protejarea resurselor şi

bunurilor naturale

Slabă administrare şi guvernanţă publică Modernizarea şi întărirea administraţiei naţionale şi a

sistemului judiciar

Sursa: Strategia națională pentru competitivitate a României 2014-2020

Strategia stabilește în mod clar mai multe obiective relevante pentru industrie: de exemplu,

revitalizarea industrială prin intermediul specializării inteligente și transformării cunoașterii

într-o sursă de îmbunătățire competitivă; redefinirea politicilor industriale prin intermediul

orientării către inovare și întărirea funcționării mecanismului de piață; integrarea rețelelor

industriale în lanțul valoric industrial, etc. Sunt vizate diferite instrumente pentru consultarea

factorilor interesați, însă reprezentanții angajaților nu sunt menționați în mod explicit.

Strategia de specializare inteligentă a României

56 stabilește mai multe domenii de interes

strategic (vezi caseta). Obiectivul clar al lanțului valoric și îmbunătățirii tehnologice cu

siguranță se poate inspira din clasificarea ramurilor industriale ale României, în înalte, medii

(vezi Fig. 10) sau scăzute, în funcție de nivelul lor tehnologic. Chiar dacă pe parcursul ultimilor

ani a existat o creștere pozitivă a tehnologiei producției industriale de nivel înalt și mediu spre

înalt, rata de recuperare a decalajelor este mai scăzută față de multe țări CEEA (Tabelul 9 din

Anexă).

56

http://s3platform.jrc.ec.europa.eu/documents/20182/89935/Web_DUBLIN_Romania_background_19June2014.p

d f / e 9 8 a 3 f 9 4 - 3 2 7 f - 4 e e 4 - b 1 b 7 -

6 1 f 5 1 8 3 e d 7 e d

http://s3platform.jrc.ec.europa.eu/documents/20182/89935/Web_DUBLIN_Romania_background_19June2014.p


29

Caseta 4 – Domenii de specializare inteligentă57

Domeniile de specializare inteligentă sunt domeniile în care se preconizează un interes sporit

pentru investiții din partea industriei în domeniul cercetării-dezvoltării și inovării:

Biochimie,

Tehnologia informațiilor și comunicațiilor, spațiu și securitate,

energie, mediu, schimbări climatice,

Eco-nano-tehnologii și materiale avansate.

Domeniile de prioritate publică sunt cele de competența generală a statului și necesită un sprijin

substanțial din partea acestuia:

Sănătate

Patrimoniu și identitate culturală

Tehnologii noi și aflate în curs de dezvoltare.

Rolul partenerilor sociali din România în formularea politicilor industriale are o tradiție

îndelungată, însă se confruntă și cu provocări multiple. Conform unui studiu recent Eurofound,

„Inițiativele de politici industriale sunt adesea asumate în mod unilateral de către guvern, însă

alte forme pot include partenerii sociali în configurații diferite, inclusiv: inițiative bipartite ( o

abordare comună din partea partnerilor sociali): inițiative tripartite (partenerii sociali în

tandem cu autoritățile publice); inițiative de tipul tripartite + (cei trei factori interesați în

combinație uneori cu alți jucători din partea societății civile, cum ar fi ONG-urile, centre de

cercetare sau figuri publice calificate); inițiative de tipul parteneriatului public-privat (un

partener social și autoritățile publice); și inițiativele unilaterale din partea unui singur partener

social”.

Tabelul 3 sugerează că rolul și implicarea partenerilor sociali este limitată în majoritatea

instrumentelor legate de politici industriale la diferitele niveluri de guvernanță. Acest lucru este

confirmat de respondenții intervievați.

57 http://gov.ro/en/government/cabinet-meeting/the-national-research-development-and-innovation-plan-iii-

for- 2015-2020-approved-by-the-government

http://gov.ro/en/government/cabinet-meeting/the-national-research-development-and-innovation-plan-iii-for-

http://gov.ro/en/government/cabinet-meeting/the-national-research-development-and-innovation-plan-iii-for-


28

Tabelul 3 Implicarea partenerilor sociali în instrumentele/intervențiile la diferite niveluri

guvernamentale în politicile industriale (3 = un grad înalt de implicare, 2 = implicare într-o

oarecare măsură, 1 = grad scăzut de implicare, 0 = nu există implicare)

Instrumente de politici:

La nivel

național

La nivel

regional

La

nivel

local Programe de investiții publice:

infrastructură 1 3 3

construcții 0 2 3

reabilitarea clădirilor 0 0 3

Programe de inovare 3 2 2

Sprijin pentru

cercetare-

dezvoltare

3 2 2

Promovarea clustere-lor 0 0 0

Promovarea

exporturilor

3 3 0

Internaționalizarea IMM-urilor 0 0 0

Îmbunătățirea accesului la finanțare:

împrumuturi 3 0 0

programe de garantare a împrumuturilor 3 0 0

finanțarea capitalurilor de risc 3 0 0

Politici de achiziții publice 3 3 3

Politici fiscale și în domeniul

accizelor

3 3 3

Adaptarea bazei de competențe 0 0 0

Subvenții pentru restructurarea/salvarea companiilor

aflate în situații de criză

3

0

0

Planuri sociale în cazul restructurărilor.

Calificare/recalificare

3

3

3

Stimulente pentru investiții 3 0 0

Eficiența energetică/modificarea surselor

energetice

3 3 3

Securitatea surselor energetice 3 3 3

Accesul la materie primă 3 2 2

Prețurile energiei și materiilor prime 3 3 3

Sursa: Eurofund58

55

http://www.eurofound.europa.eu/observatories/eurwork/comparative-information/national-

c o n t r i b u t i o n s / r o m a n i a / r o m a n i a - r o l e -

o f - s o c i a l - d i a l o g u e - i n - i n d u s t r i a l -

p o l i c i e s



29

Punctele tari Punctele slabe

Stabilitatea macroeconomică

Politici fiscale relativ previzibile și

favorabile

Privatizarea și restructurarea finalizate în

majoritatea sectoarelor industriale (cu puțin

excepții cum ar fi sectorul energetic)

Industria grea și ușoară existentă

Penetrare mare a investițiilor străine directe

(ISD) în mai multe sectoare industriale

cheie, ISD sprijină procesul de modernizare

și reindustrializare

Creșterea producției Producția ca principal factor de creștere a

exporturilor (totalizând 75% din totalul

exporturilor)

Un procent înalt din populație cu educație

superioară sau medie

Resurse naturale și de climă disponibile

pentru agricultură și turism

Practici de corupție și un sistem judiciar

ineficace

Criză demografică și populație în curs de

îmbătrânire Ponderea exporturilor în Bulgaria este mai

scăzută față de media CEE

În ceea ce privește ponderea sectoarelor

complexe în exporturi, România încă prezintă

valori scăzute în rândul țărilor CEEC.

Cea mai mare intensitate energetică a PIB-

ului propriu din UE

Producția industrială este îngreunată de

productivitatea scăzută și de lipsa

competitivităţii.

Productivitatea per lucrător este printre cele

mai scăzute din UE

România se plasează, din perspectiva inovării,

printre ultimele țări ale UE

Tehnologii depășite în multe companii

industriale

Necorelări între sistemul de educaţie și

nevoile de competenţe ale pieței muncii

Însă, în timp ce implicarea partenerilor sociali este, în general, relativ ridicată, conform

autorilor raportului, reprezentanții organizațiilor sindicale intervievate și-au exprimat o

atitudine mai puțin optimistă, în sensul în care chiar dacă sunt consultați, guvernul și

administrația nu țin cont de opinia acestora. Cu toate acestea, există un număr de practici

pozitive în anumite ramuri (metal, metalurgie - vezi exemplele în Anexa 3)

5. SWOT - Industria în ansamblu

Această secțiune rezumă punctele tari, punctele slabe, oportunitățile și amenințările pentru

România.


30

Competitivitatea costurilor (printre cele mai

scăzute costuri cu forța de muncă din UE) –

pe termen scurt

Pondere în continuă creștere a producției

industriale tehnologice de nivel înalt și

mediu-înalt

Dezvoltarea cluster-elor industriale

Dezvoltarea surselor de energie tradiționale

și regenerabile

Parteneriat social solid în mai multe sectoare

ale industriei

Politici de producție a energiei dezechilibrate Capacitate scăzută de anticipare pentru

abordarea restructurării în majoritatea

ramurilor economice

Infrastructură subdezvoltată

O proporţie importantă a economiei „gri”

Lipsa unor contracte colective încheiate la

nivel naţional şi sectorial

Absorbţie limitată a fondurilor UE

Economie cu grad înalt de utilizare a

energiei

Modernizarea unui număr limitat de

companii, în principal multinaţionale şi

vulnerabilitatea economiei

Exportarea profiturilor de către

multinaţionale

Dorinţa de emigrare a tinerilor români

Oportunități Amenințări

Calitatea de membru la UE oferă acces la

piața unică și are, de asemenea, un

important efect de a semnala investitorilor

existența unor garanții juridice esențiale.

Absorbția de fonduri UE

Îmbunătățirea infrastructurii

ISD, în special în sectoare economice cu

valoare adăugată mare

Dezvoltarea TIC

Turismul ca factor de creștere

Criza și încetinirea economică la nivel

global/european

Dificultăți create finanțelor publice din

cauza îmbătrânirii (securitate socială)

Lipsa de specialiști bine pregătiți

Competiție globală în continuă creștere

Nerespectarea cerințelor de mediu

Instabilitate politică


31

Bio-agricultură

Resurse naturale (inclusiv

petrol)

Sistem judiciar nereformat

Lipsa de răspuns din partea pieței muncii la

formarea și învățământul profesional

Mediul de afaceri se îmbunătățește încet


32

Bibliografie

CEDEFOP (2016) Skills Panorama. Romania: Mismatch priority occupations. (România:

neconcordanțe în ocupațiile prioritare.)

Necorelări între sistemul de educaţie și nevoile de competenţe ale pieței muncii

http://skillspanorama.cedefop.europa.eu/en/analytical_highligths/romania-mismatch-priority-

occupations (ultima accesare la data de 2 decembrie 2016)

Chivu L, Ciutacu C, Dimitriu R and Ticlea T (2013) The Impact of Legislative Reforms on

Industrial Relations in Romania (Impactul reformelor legislative asupra relaţiilor industrial în

România). Raport pentru OIM. Budapesta

Dăianu, D. și Murgescu, B. (2013) “Which Way Goes Romanian Capitalism?” --Making a Case

for Reforms, Inclusive Institutions and a Better Functioning European Union. (Capitalismul

românesc, încotro? - un argument pentru reforme, instituții incluzive și o Uniune Europeană care

să funcționeze mai bine) http://library.fes.de/pdf-files/id-moe/10068.pdf (ultima accesare la data

de 30 noiembrie 2016)

Drahokoupil, J. și Galgoczi, B. (2014) Renaissance of the industry in Bulgaria. ETUI Report.

(Renașterea industriei în Bulgaria. Raportul ETUI)

Comisia Europeană (2016), Council Recommendation on the 2016 national reform

programme of Romania and delivering a Council opinion on the 2016 convergence

programme of Romania on Romania (Recomandarea Consiliului pe marginea programului

național de reformă al României și prezentarea opiniei Consiliului pe marginea programului

de convergență al României),

http://ec.europa.eu/europe2020/pdf/csr2016/csr2016_romania_en.pdf (ultima accesare la data

de 2 decembrie 2016)

Comisia Europeană (2014) Communication from the Commission to the European Parliament,

the Council, the European Economic and Social Committee and the Committee of the Regions:

For a European industrial renaissance. (Comunicare a Comisiei către Parlamentul European,

Consiliul, Comitetul Economic și Social european și Comitetul Regiunilor: pentru o renaștere

industrială europeană) Bruxelles: Comisia Europeană.

Comisia Europeană (2014) European Innovation Scoreboard (Tabloul de bord al inovării la

nivel european), http://ec.europa.eu/growth/industry/innovation/facts-figures/scoreboards_fr

(ultima accesare la data de 30 noiembrie 2016)

Comisia Europeană (2014) Member States Competitiveness Report 2014 Romania (Raportul

privind competitivitatea statelor membre pentru anulș 2014)

http://ec.europa.eu/DocsRoom/documents/6752/attachments/1/translations (ultima accesare la

data de 30 noiembrie 2016)

Comisia Europeană (2014) Flash Eurobarometer.




http://library.fes.de/pdf-files/id-moe/10068.pdf

http://ec.europa.eu/europe2020/pdf/csr2016/csr2016_romania_en.pdf

http://ec.europa.eu/growth/industry/innovation/facts-figures/scoreboards_fr

http://ec.europa.eu/growth/industry/innovation/facts-figures/scoreboards_fr



33

http://ec.europa.eu/public_opinion/flash/fl_398_fact_ro_en.pdf (ultima accesare la data de 30

noiembrie 2016)

Comisia Europeană (2016) Progress towards 2020 targets (Progresul înregistrat în direcția

țintelor propuse pentru 2020)

http://ec.europa.eu/europe2020/europe-2020-in-your-country/romania/progress-towards- 2020-

targets/index_en.htm (ultima accesare la data de 30 noiembrie 2016)

Eurofound (2015), Convergence and divergence of job quality in Europe 1995–2010

(Convergențe și divergențe în calitatea locurilor de muncă din Europa), Publications Office of

the European Union, Luxemburg

http://www.eurofound.europa.eu/sites/default/files/ef_publication/field_ef_document/ef1521e

n.pdf (ultima accesare la data de 30 noiembrie 2016)

Eurofound (2015) Romania: Working life country profile (România: profil de țară pentru viața

profesională)


contributions/romania/romania-working-life-country-profile (ultima accesare la data de 30

noiembrie 2016)

Eurofound (2014) Romania: Role of social dialogue in industrial policies (Rolul dialogului

social în politicile industriale)


contributions/romania/romania-role-of-social-dialogue-in-industrial-policies (ultima accesare

la data de 30 noiembrie 2016)

Eurofound (2016), Sixth European Working Conditions Survey – Overview report (Cel de-al

şaselea chestionar european privind condiţiile de muncă), Publications Office of the European

Union, Luxembourg

Eurostat, diverse publicații (vezi notele de subsol)

OIM (2016) Global Wage Report 2016/17 Wage inequality in the workplace (Raportul global

privind salariile 2016/17 - Inegalitatea salariilor la locul de muncă),

http://www.ilo.org/wcmsp5/groups/public/---dgreports/---dcomm/---

publ/documents/publication/wcms_537846.pdf (ultima accesare la data de 30 noiembrie 2016)

INSSE (2014) Comunicat de presă Nr. 63 din 12 martie, 2014, Comerțul internațional de bunuri

în luna ianuarie 2014 – date estimate, București

Musset, P. OECD (2014) Reviews of Vocational Education and Training - a A skills Skills

beyond school School commentary Commentary on romaniaRomania. (competențe

Competențe dincolo de școală, comentariu privind româniaRomânia). OECD,


(ultima accesare la data de 30 noiembrie 2016)

Strategia națională pentru competitivitate a României 2014-2020

Transparency International (2016) Corruption Perceptions Index 2015 (Indexul de percepție al


http://ec.europa.eu/europe2020/europe-2020-in-your-country/romania/progress-towards-2020-targets/index_en.htm



http://www.eurofound.europa.eu/sites/default/files/ef_publication/field_ef_document/ef1521en.pdf



http://www.eurofound.europa.eu/observatories/eurwork/comparative-information/national-contributions/bulgaria/bulgaria-working-life-country-profile

http://www.eurofound.europa.eu/observatories/eurwork/comparative-information/national-contributions/bulgaria/bulgaria-role-of-social-dialogue-in-industrial-policies



http://www.ilo.org/wcmsp5/groups/public/---dgreports/---dcomm/---publ/documents/publication/wcms_537846.pdf





34

corupției), http://www.transparency.org/cpi2015#results-table (ultima accesare la data de 30

noiembrie 2016)

UNCTAD (2012)Trade Development Report, 2012, (Raport privind dezvoltarea comerțului)

http://unctad.org/en/PublicationsLibrary/tdr2012_en.pdf (ultima accesare la data de 30 noiembrie

2016)

Vasile, V. (2004) Demographic Changes and Labour Market in Romania, Report (Raport

privind schimbările demografice și piața de muncă din România) http://www.ier.hit-

u.ac.jp/pie/stage1/Japanese/seminar/workshop040220/Vasile.pdf (ultima accesare la data de 30

noiembrie 2016)

Williams, C.C. (2013). Out of the shadows: a classification of economies by the size and character

of their informal sector. (Ieșind din umbră: o clasificare a economiilor în funcție de dimensiunea

și caracterul segmentului lor gri) Work, Employment & Society, 28 (5), 735–753.

Forumul economic mondial (2016) Global Competitiveness Index (GCI) (Indexul

competitivității globale)http://reports.weforum.org/global-competitiveness-report-2015-

2016/competitiveness- rankings/ (ultima accesare la data de 30 noiembrie 2016)

http://www.transparency.org/cpi2015#results-table

http://unctad.org/en/PublicationsLibrary/tdr2012_en.pdf







35

Anexe

Anexa 1 Date statistice Tabelul 4 Creșterea reală a PIB-ului

Media 2005-2015

(1) pe baza volumelor corelate

(2) media 2005-2014 în locul celei dintre 2005-2015

(3) Această denumire nu afectează poziţia privind statutul acestei entităţi şi corespunde Rezoluţiei

Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite UNCSR 1244 şi Opiniei Curţii Internaţionale de

Justiţie cu privire la Declaraţia de independenţă a provinciei Kosovo

Sursa: Eurostat59


e x p l a i n e d / i m a g e s / 1 / 1 3 / R e a l _ G D P _ g r o w t h % 2 C _ 2 0 0 5 % E 2 % 8 0

% 9 3 2 0 1 5 _ % 2 8 % C 2 % B 9 % 2 9 _ % 2 8 % 2 5 _ c h a n g e _

c o m p a r e d _ w i t h _ t h e _ p r e v i o u s _ y e a r % 3 B _ % 2 5 _ p e r _ a n n u m % 2 9

_ Y B 1 6 . p n g



36

Tabelul 5 Indicatori cheie economici, financiari și sociali

PIB real (raportat an la an)

Consumul privat (raportat an la an)

Consumul public (raportat an la an)

Formarea capitalului brut fix (raportat an la an)

Exporturile de bunuri şi servicii (raportat an la an)

Importurile de bunuri şi servicii (raportat an la an)

Decalajul din punctul de vedere al ieşirilor

Potenţialul de creştere (raportat an la an)

Contribuţia la creşterea PIB:

Cererea internă (raportat an la an)

Stocuri (raportat an la an)

Exporturi nete (raportat an la an)

Contribuţii la creştere potenţială a PIB:

Total muncă (ore) (raportat an la an)

Acumularea de capitaluri (raportat an la an)

Totalul reprezentat de factorul productivitate (raportat an la an)

Balanţa curentă de cont (% din PIB), balanţa de plăţi


37

Balanţa comercială (% din PIB), balanţa de plăţi

Termeni de comerţ al bunurilor şi serviciilor (raportat an la an)

Balanţa contului de capital (% din PIB)

Poziţia de investiţii nete internaţionale (% din PIB)

Datoria externă netă valorificabilă (% din PIB)

Datoria externă brută valorificabilă (% din PIB)

Performanţa exporturilor prin raportare la ţările avansate (% de schimbare înregistrată la 5 ani)

Cota de piaţă a exporturilor, bunuri şi servicii (raportat an la an)

Fluxurile nete de investiţii străine directe (% din PIB)

Rata de economisire a gospodăriilor (economisiri nete exprimate ca procent din venitul net

disponibil)

Fluxul de credite private (consolidat, % din PIB)

Sectorul privat al datoriilor, consolidat (% din PIB)

- din care datorii ale gospodăriilor, consolidate (% din PIB)

- din care datorii nefinanciare la nivel corporatist, consolidate (% din PIB)

Sursa: Comisia Europeană, Raport de țară pentru România 2016

Tabelul 6 Evoluția anuală a producției industriale în țările UE-28 2001-2014


38

Tabelul 7 Valoarea brută adăugată la prețurile de bază, 2005 și 2015 (% pondere din

valoarea brută totală adăugată).

(1) Include, de asemenea, activităţi ale gospodăriilor şi organizaţiilor şi organismelor extra-

teritoriale

(2) Servicii industriale şi profesionale, ştiinţifice, tehnice, administrative şi de sprijin, împărţire

pe serii

(3) 2014 în locul anului 2015

(4) Această denumire nu afectează poziţia privind statutul acestei entităţi şi corespunde

Rezoluţiei Consiliului de Securitate al Naţiunilor Unite UNCSR 1244 şi Opiniei Curţii

Internaţionale de Justiţie cu privire la Declaraţia de independenţă a provinciei Kosovo

Sursa: Eurostat60

60


e x p l a i n e d / i m a g e s / 5 / 5 d / G r o s s _ v a l u e _ a d d e d _ a t _ b a s i c _ p r i c e s

% 2 C _ 2 0 0 5 _ a n d _ 2 0 1 5 _ % 2 8 % 2 5 _ s h a r e _ o f _ t o t a l _ g r o

s s _ v a l u e _ a d d e d % 2 9 _ Y B 1 6 . p n g



39

Tabelul 8 Locurile de muncă în industrie (ani selectați)

Populaţia ocupată în funcţie de activităţile principale ale economiei naţionale

Activitatea (secţiuni CAEN Rev. 2)

Mii persoane

Total

Agricultură, silvicultură şi pescuit

Industrie

Industrie extractivă

Industrie prelucrătoare

Producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat

Distribuţia apei; salubritate, gestionarea deşeurilor, activităţi de decontaminare

Construcţii


40

Comerţ cu ridicata şi cu amănuntul; repararea autovehiculelor şi motocicletelor

Transport şi depozitare

Hoteluri şi restaurante

Informaţii şi comunicaţii

Intermedieri financiare şi asigurări

Tranzacţii imobiliare

Activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice

Activităţi de servicii administrative şi activităţi de servicii suport

Administraţie publică şi apărare; asigurări sociale din sistemul public

Învăţământ

Sănătate şi asistenţă socială

Activităţi de spectacole, culturale şi recreative

Alte activităţi ale economiei naţionale

Notă: Seria de date a fost recalculată în funcţie de populaţia rezidentă având în vedere criteriul

reşedinţei obişnuite.

1) Date provizorii. Sursa: Cercetarea statistică asupra forţei de muncă în gospodării (AMIGO).

Sursa: INSSE61

61 http://www.insse.ro/cms/files/publicatii/Romania_in_figures_2015.pdf

http://www.insse.ro/cms/files/publicatii/Romania_in_figures_2015.pdf


41

Tabelul 9 Numărul de persoane angajate în funcție de dimensiunea întreprinderii,

producție

Total (mii) IMM-uri Micro Mici Medii Mari

(% din total)

: - date indisponibile



e x p l a i n e d / i m a g e s / 3 / 3 8 / T a b l e _ 6 a _ N u m b e r _ o f _ p e r s o n s _ e m p l o

y e d _ b y _ e n t e r p r i s e _ s i z e _ c l a s s % 2 C _ m a n u f a c t u r i n g

_%28NACE_Section_C%29%2C_2013.png



42

Tabelul 10 Producția industrială în funcție de nivelul tehnologic, rate medii anuale de

creștere (%) 2005-2011, ajustate la ziua de lucru

Nivelul tehnologic

Înalt Mediu- Mediu- Scăzut

Înalt scăzut

Sursa:Eurostat63

63 http://ec.europa.eu/eurostat/documents/3433488/5585612/KS-SF-13-001-EN.PDF/f68ec994-79d3-43f2-a7a9-

7 8 7 b 7 3 fd fe 7 e

http://ec.europa.eu/eurostat/documents/3433488/5585612/KS-SF-13-001-EN.PDF/f68ec994-79d3-43f2-a7a9-


40

Figura 17 - Intensitatea folosirii energiei în economie - Consumul brut național de energie

în funcție de PIB (volume corelate - anul de referință 2005) - echivalent kilogram petrol la

1000 euro - 2002, 2012

Sursa: Eurostat

Tabelul 11 Productivitatea reală a forței de muncă

(1) pe baza volumelor corelate, index 2010 = 100

(2) 2011, defalcare pe serii

(3) per oră lucrată, 2010, defalcare pe serii

(4) 2010: defalcare pe serii

(5) 2012: defalcare pe serii.

Sursa: Eurostat64


e x p l a i n e d / i n d e x . p h p / F i l e : R e a l _ l a b o u r _ p r o d u c t i v i t y , _ 2 0 0 5 ,

_ 2 0 1 0 _ a n d _ 2 0 1 5 _ ( % C 2 % B 9 ) _ Y B 1 6 . p n g



41

Anexa 2 Lista de interviuri desfășurate

Numele: Federația sindicală Data

1. Gabriel Stănescu SN Petrom Energie Mai 2016

2. Arpat Suba FLSI Metal Mai 2016

3. Gheorghe Șora FNS Solidaritatea Metal Mai 2016

4. Doru Lascu Confpeltex Mai 2016

5. Aurariu Nicolae FS Hidroelectrica Mai 2016

6. Dan Năstase UNICONF Mai 2016

7. Gheorghe Miloiu FS Gaz Mai 2016

8. Cătălin Musoi FS Gaz Mai 2016

9. Dănuț Onica FSS Metarom Mai 2016

10. Bezman Gheorghe FSS Metarom Mai 2016


42

Anexa 3 Elemente specifice la nivel regional și sectorial 65

Chiar dacă analiza detaliată a sectoarelor și activităților economice în care funcționează federații

sindicale, membre ale IndustryAll și EFFAT în România depășește sfera de acţiunea a acestui

raport și este bine documentată în alte surse, câteva caracteristici esențiale sunt prezentate mai

jos.

Dezvoltarea industrială Dialogul social

Sectorul prelucrării de metale

Industria se confruntă cu deficit de

lucrători; vârsta medie este foarte

ridicată în unele companii. Există, însă,

și locuri de muncă care pregătesc foarte

rapid noii lucrători . La ora actuală, după

ani de zile în care industria a fost

considerată ca fiind una fărăr viitor,

atitudinile se schimbă. Lucrătorii

vârstnici nu sunt folosiți suficient pentru

a-i învăța pe tinerii ucenici.

Problema este că aceste companii nu au

angajat și nu au mai investit în oameni o

perioadă lungă de timp, așa încât s-au

putut pierde capital uman și competențe.

Investitorii străini creează multe dintre

noile locuri de muncă, șomajul în

România este scăzut, însă aceste locuri

de muncă nu sunt bine plătite.

Unii dintre managerii străini împrumută

rapid obiceiurile managerilor și

angajatorilor locali.

Există unele clustere și zone care se

dezvoltă bine - de exemplu, București,

Transilvania.

Unele dintre măsurile de atragere a

investitorilor au doar un efect temporar;

companiile mai pot rămâne câțiva ani

după care pleacă.

Densitatea organizațiilor sindicale scade

comparativ cu situația de acum 5-6 ani.

Negocierea colectivă devine cu adevărat dificilă în aceste noi condiții. Există sucursale ale corporațiilor multi-

naționale care au un comportament anti-

sindical.

Sindicatele nu pot pătrunde în interiorul

companiilor multinaționale pentru a

sindicaliza lucrătorii.

Există, totuși, unele companii care au un

comportament social mai responsabil,

care tolerează sindicatele.

Sunt în curs de desfășurare unele

discuții cu privire la fuziunea

federațiilor.

Au loc consultări tripartite în legătură cu

schimbările legislative iar sindicatele

participă la acestea. Cu toate acestea,

sindicatele nu participă la dezbaterile

reale legate de viitorul industriei.

Va fi utilă lansarea unor astfel de

dezbateri în compania factorilor de

decizie privind politicile și a

angajatorilor.

Organizațiilor sindicale le lipsesc

resursele, experții, au probleme de

finanțare.

65 Această parte a materialului va fi completată ulterior cu informații relevante după întâlnirea care va avea loc în luna

ianuarie 2017 la București.


43

Industria

ușoară -

Textile și

îmbrăcăminte

piele

Nu există un punct tare asociat acestei

industrii, conform organizațiilor

sindicale, însă există mai multe puncte

slabe.

Creșterea salariului minim se poate

dovedi problematică pentru

competitivitatea acestui sector.

Între 80% și 95% din industrie

furnizează servicii de forță de muncă

intensivă pentru mărcile străine.

Angajatorul transferă presiunea pentru costuri scăzute asupra forței de muncă.

Mărcile nu vor să își asume creșteri de

preț care ar putea conduce la creșteri

salariale.

Sectorul se confruntă cu lipsa de

personal calificat din cauza salariilor

scăzute.

Forța de muncă îmbătrânește, fiind în

principal în jurul vârstei de 50+.


66 Russu, C. (2013) http://www.upg-bulletin-se.ro/archive/2013-4/3.Russu.pdf

43

De fapt, nu există exemple pozitive din

România, însă respondenții au oferit

exemple bune din Bulgaria, o companie

care oferă 455 EUR.

Nu există o politică industrială. Conform analizelor existente

66, aceste

sectoare se confruntă cu o puternică

competiție internațională, în timp ce

producția și exporturile sunt în scădere.

Cu toate acestea are în continuare o

contribuție mare la exporturi și reprezintă

o tradiție puternică de producție

industrială. Aceste sectoare pot avea un

viitor, însă au nevoie de specializări

adiționale.

Sectorul

energetic Punctul tare îl poate reprezenta natura

României: deoarece în sectorul energetic

și cu precădere cel hidroenergetic, natura

României are potențialul de a produce

curent electric folosind cursurile de apă și

acesta a fost puternic utilizat. Există

oportunități de acoperire a nevoilor

interne.

Parte a companiilor au un bun potențial

însă sunt prost administrate.

Sectorul energetic se confruntă cu o lipsă de strategie.

Dacă România avea manageri și

factori de decizie privind politicile

inteligenți, România ar putea deveni

un lider de piață în regiune.

http://www.upg-bulletin-se.ro/archive/2013-4/3.Russu.pdf


66 Russu, C. (2013) http://www.upg-bulletin-se.ro/archive/2013-4/3.Russu.pdf

44

Sectorul

petrol și gaze

Consumul de gaze în România este în

scădere, datorită scăderii activității industriale.

Țara este deja independentă de furnizarea

de gaz rusesc.

Există rezerve de gaz în Marea Neagră și

acestea vor fi exploatate.

Companiile producătoare de gaz au fost

modernizate. Pe parcursul ultimului

deceniu au avut loc restrângeri mari de

personal. Rezultatul procesului de

modernizare a constat în faptul că la ora

actuală companiile sunt mai puternice,

lucrează conform standardelor europene.

Există o creștere clară a siguranței în

sistemul de distribuție.

Cele mai mari companii din domeniu sunt

listate la bursă și înregistrează profituri.

Printre punctele slabe trebuie adăugat

faptul că lucrătorii din sector

îmbătrânesc. Ramura economică se

confruntă cu o lipsă de școli ÎPT

specializate. În plus, părinții nu își doresc

ca proprii lor copii să lucreze în acest

sector industrial.

Datorită procesului de restructurare și

modernizare, sindicatele și-au pierdut

10.000 membri pe parcursul ultimului

deceniu.

România se confruntă cu un vid

legislativ în relațiile industriale pentru că

nu mai există un contract colectiv de

muncă. Pe lîngă aceste aspecte, în multe

sectoare economice nu există contracte

la nivel de ramură. În sectorul energetic,

sindicatele au încercat să încheie acord

de ramură, toate sindicatele au fost unite,

cu toate acestea angajatorii au refuzat să

participe la orice formă de negocieri. Nu

există o prevedere în legislație care să îi oblige să participe la negocieri. Din

această perspectivă, ar fi de apreciat

unele forme de sprijin din partea

federațiilor europene.

http://www.upg-bulletin-se.ro/archive/2013-4/3.Russu.pdf


44

Sindicatele au evocat discuții recente cu

angajatorii, de exemplu, cu mari

investitori, legate de reactivarea școlilor

profesionale.

Sectorul metalurgiei

În acest sector, sindicatele nu au identificat

nici un punct tare asociat industriei. La ora

actuală, aproximativ 35.000 de angajați lucrează în sector, adică de patru ori mai

puțini față de situația de acum câțiva ani.

Acesta este rezultatul procesului de

privatizare, a faptului că guvernele nu au

avut o viziune pentru acest sector

economic și că au putut fi oferite în trecut

ajutoare de stat, deoarece regulile UE nu

mai permit ajutorul de stat. Pe lîngă

acestea, tehnologiile utilizate sunt

depășite.

În sectorul metalurgic, există o competiție

puternică din partea Chinei, Turciei și

Ucrainei. Dacă China primește statutul de

economie liberă de piață, acest lucru va

avea consecințe dezastruoase pentru

metalurgie.

Angajatorii nu investesc în industria

metalurgică. Deoarece la nivelul UE s-a

luat decizia ca Europa să funcționeze

drept consumator, și nu producător de

oțel, iar numărul angajaților este în

scădere.

Organizațiile sindicale își exprimă

nemulțumirea în legătură cu

amendamentele din legislația muncii și

a dialogului social care i-au transformat

în „sclavi în propria lor țară”.

Acestea evaluează pozitiv faptul că pot

utiliza directivele europene privind

informarea și consultarea cu

reprezentanții angajaților.

Conform respondenților, în 2011,

experimentul anti-sindical al lui

Thatcher a fost aplicat organizațiilor

sindicale din sud-estul Europei.

Au loc întâlniri între organizațiile

sindicale și sucursale ale companiilor

multi-naționale cu privire la diverse

probleme legate de politicile industriale.

Acestea sunt puternice din punct de

vedere financiar, iar problemele sociale

ridicate de către sindicate sunt în mare

măsură rezolvate direct de către

conducere, cu toate acestea, se ocupă de

astfel de probleme numai dacă există

prevederi legale în acest sens.


45

Aspecte generale

Gradul de emigrare este ridicat, tinerii nu

sunt dispuși să lucreze pentru salarii

mici, în multe companii industriale

există un ritm alert de înlocuire a

personalului.

Cu toate acestea, multora dintre angajați le

este frică să își piardă locul de muncă și se

declară dispuși să lucreze pentru salarii

mici.

Sindicatele trebuie să facă

compromisuri, așa cum au făcut-o și în

alte domenii (de exemplu, standardele

de protecție a mediului), în caz contrar,

unele dintre companii ar falimenta.

La nivel de ramură, organizațiile sindicale

au probleme în a-și obține statutul de

sindicate reprezentative. Angajatorii nu

sunt interesați, în unele cazuri, să fie

reprezentativi. Așa încât, în acest caz,

sindicatele nu au partener.

Contractele colective de muncă se

încheie în principal la nivel de

companie.

Există unele dezbateri la nivel sectorial, în

cadrul consiliilor sectoriale, de exemplu,

în legătură cu formarea, școlile

profesionale etc. Însă problema principală

este legată de salariile scăzute.

La nivel național, sindicatele sunt

consultate, însă nu există o viziune pe

termen lung, așa încât este dificil pentru

acestea să influențeze autoritățile

guvernamentale.

Impresia respondenților este că un mic

procent din totalul discuțiilor și

dezbaterilor avute conduc la rezultate

concrete.

În unele sectoare, sindicatele au

contribuit la redactarea de „documente

teoretice”, fără nici o valoare imediată.

Sindicatele sunt de acord asupra faptului că singurul lucru care poate forța politicienii pe plan local este reprezentat


46

de acțiunile la nivelul UE.

Companiilor multi-naționale le este frică în primul rând de mass-media din statele occidentale.

Unele documente strategice, cum ar fi

Noua strategie energetică a României,

au implicat mulți experți, însă

organizațiile sindicale nu au fost

consultate.

Există consultări în cadrul cărora

versiunea preliminară a documentelor

este încărcată pe site-urile web ale

ministerelor respective iar termenul

limită pentru prezentarea de opinii estre

foarte scurt, de exemplu, 10 zile.

Industria României: situația actuală - effat. · PDF file5 Analiza SWOT este o metodă...

Documents

Transcript of Industria României: situația actuală - effat. · PDF file5 Analiza SWOT este o metodă...