INDUSTRIA MATERIILOR DURE ANIMALE ÎN NEO-ENEOLITICUL …

Diana-Maria Sztancs ● Industria materiilor dure animale în neo-eneoliticul din Transilvania Teză de doctorat ● Rezumat

Universitatea Lucian Blaga

Sibiu

Investeşte în oameni! • PROIECT FINANŢAT DIN FONDUL SOCIAL EUROPEAN ID proiect: 7606 • Titlul proiectului: „Creşterea rolului studiilor doctorale şi a competitivităţii doctoranzilor într-o Europă unită” • Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu B-dul Victoriei nr. 10 Sibiu

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII,

TINERETULUI ŞI SPORTULUI UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” SIBIU

FACULTATEA DE ISTORIE ŞI PATRIMONIU „NICOLAE LUPU” Domeniul: ISTORIE

INDUSTRIA MATERIILOR DURE ANIMALE ÎN NEO-ENEOLITICUL DIN TRANSILVANIA.

REPERTORIU, TIPOLOGIE, STUDIU PALEOTEHNOLOGIC, DATE PRIVIND PALEOECONOMIA. BAZE DE DATE

Teză de doctorat

CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC: Prof. univ. dr. SABIN ADRIAN LUCA

DOCTORAND: DIANA-MARIA SZTANCS

SIBIU 2011

1


Universitatea Lucian Blaga

Sibiu

Investeşte în oameni! • PROIECT FINANŢAT DIN FONDUL SOCIAL EUROPEAN ID proiect: 7606 • Titlul proiectului: „Creşterea rolului studiilor doctorale şi a competitivităţii doctoranzilor într-o Europă unită” • Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu B-dul Victoriei nr. 10 Sibiu

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII,

TINERETULUI ŞI SPORTULUI UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” SIBIU

FACULTATEA DE ISTORIE ŞI PATRIMONIU „NICOLAE LUPU” Domeniul: ISTORIE

COMISIA DE DOCTORAT numită prin Ordinul Rectorului Universităţii „Lucian Blaga” din

Sibiu Nr. 94 din 27 septembrie 2011

∗

PREŞEDINTE:

Conf. univ. dr. SORIN RADU ∗

CONDUCĂTOR ŞTIINŢIFIC:

Prof. univ. dr. SABIN ADRIAN LUCA ∗

REFERENŢI:

Prof. univ. dr. GHEORGHE LAZAROVICI Prof. univ. dr. MARIN CÂRCIUMARU Prof. univ. dr. NICOLAE URSULESCU

2


CUPRINS

Introducere 8 Capitolul I. Mediul geografic al Transilvaniei 13 1. Munţii şi depresiunile 15

1.1. Munţii Ciucului 15 1.2. Depresiunea Ciucului 15 1.3. Depresiunea Baraolt 15 1.4. Masivul Baraolt 16 1.5. Carpaţii Meridionali 16 1.6. Masivul Retezat 16 1.7. Munţii Godeanu şi Ţarcu 17 1.8. Masivul Parâng 17 1.9. Munţii Şureanu (sau Sebeşului) 17 1.10. Munţii Sibiului 17 1.11. Munţii Făgăraş 18 1.12. Carpaţii Occidentali 18 1.13. Munţii Apuseni 19 1.14. Munţii Bihor – Vlădeasa 19 1.15. Munţii Gilău – Muntele Mare 20 1.16. Munţii Metaliferi 20 1.17. Munţii Mureşului (Zarandului, Metaliferi, Trascău) 20 1.18. Munţii Poiana Ruscă 21 1.19. Depresiunile Petroşani şi Haţeg 21

2. Podişurile şi dealurile 21 2.1. Podişul Transilvaniei 21 2.2. Dealurile Subcarpatice Transilvane 22 2.3. Dealurile de Vest 22 2.4. Culoarul Mureşului 23

3. Câmpiile 23 3.1. Câmpia Colinară a Transilvaniei 23 3.2. Câmpia de Vest 23

4. Clima 24 5. Reţeaua hidrografică 24

5.1. Râurile 25 5.2. Lacurile 25

6. Solurile 26 7. Vegetaţia 27 8. Fauna 30 9. Resursele solului şi subsolului 31 10. Date asupra paleomediului Transilvaniei în Holocen 32

10.1. Cultivarea plantelor în neo-eneolitic 36

Capitolul II. Cronologia neo-eneoliticului pe teritoriul Transilvaniei 38 1. Neoliticul 39

1.1. Neoliticul timpuriu 40 Cultura Starčevo-Criş 40

1.2. Neoliticul dezvoltat 43 Cultura Vinča (fazele A şi B) 43 Cultura ceramicii liniare 44 Complexul cultural Cluj – Cheile Turzii – Lumea Nouă – Iclod 45

2. Eneoliticul 45 2.1. Eneoliticul timpuriu 45

3


Cultura Turdaş 45 Grupul cultural Foeni-Mintia 46 Cultura Petreşti 47 Grupul Iclod 47 Cultura Tiszapolgár 48

2.2. Eneoliticul dezvoltat 48 Grupul Decea Mureşului 48 Cultura Bodrogkeresztúr 48 Complexul cultural Ariuşd-Cucuteni-Tripolie 49

2.3. Eneoliticul final 50 Cultura Baden 50 Cultura Coţofeni 51

3. Ipoteze privind finalul eneoliticului în spaţiul intracarpatic 55 Capitolul III. Materii dure animale 57 1. Osul 59 2. Cornul 62 3. Dinţii 65 4. Cochiliile 68 Capitolul IV. Aspecte ale economiei animaliere în neo-eneoliticul din Transilvania 70 1. Neoliticul timpuriu 72 2. Neoliticul dezvoltat 76 3. Eneoliticul timpuriu 77 4. Eneoliticul dezvoltat 80 5. Eneoliticul final 80 Capitolul V. Istoricul cercetărilor privind industria materiilor dure animale aparţinând neo-eneoliticului din Transilvania

82

1. Etapa de pionierat 83 2. Etapa primelor sinteze arheologice 87 3. Etapa marilor sinteze arheologice 89 4. Etapa cercetărilor interdisciplinare 93 Capitolul VI. Aspecte metodologice ale studiului industriei materiilor dure animale 100 1. Obiectivele studiului 100 2. Fabricarea artefactelor IMDA 108 3. Etapele studiului IMDA 112

3.1. Definirea extremităţilor 112 3.2. Fişa analitică-tip 112 3.3. Clasificarea tipologică 117 3.4. Studiul tehnic. Identificarea materiei prime 118 3.5. Tehnologia de fabricare 120 3.6. Urmele de utilizare 122 3.7. Normele reprezentării artefactelor IMDA 125

Capitolul VII. Repertoriul descoperirilor 127 Judeţul Alba 128

1. Aiud – „Cetăţuia” 130 2. Alba Iulia – „Lumea Nouă” 132 3. Căpud – „Măgura Căpudului” 136 4. Câlnic – „În Vii” 138 5. Câlnic – „Dealul Mare” 140

4


6. Daia Română – „Părăuţ” 146 7. Decea Mureşului – „Nord de localitate” 147 8. Limba – „Bordane” 156 9. Limba – „În Coastă” 169 10. Mihalţ – „Măticuţa” 170 11. Pianu de Jos – „Podei” 171 12. Răhău – „Dealul Şipotelor” 178 13. Sebeş – „Râpa Roşie” 180 14. Şeuşa – „Gorgan” 181 15. Şeuşa – „La Cărarea Morii” 216 16. Tărtăria – „Gura Luncii” 227 17. Zlatna – „Colţul lui Blaj” 246

Judeţul Arad 248 1. Arad – Str. Voievod Moga 250 2. Pecica – „Forgaci” 255 3. Sântana – „Holumb” 257

Judeţul Bihor 259 1. Sighiştel – „Peştera nr. 1 din Dâmbul Colibii” 261 2. Valea lui Mihai – „Grădina nr. 942” 262

Judeţul Cluj 267 1. Cluj-Napoca – Gura Baciului 269

Judeţul Covasna 292 1. Ariuşd – „Dealul Tyiszk” 294 2. Leţ – „Várhegy” 345 3. Malnaş-Băi – „Füvenyestető” 353 4. Olteni –„În Dosul Cetăţii” 356 5. Sfântu Gheorghe – „Bédeháza” 369

Judeţul Harghita 370 Păuleni Ciuc – „Dâmbul Cetăţii” 372

Judeţul Hunedoara 408 1. Boholt – „Ciuta” 410 2. Cerişor – „Peştera Cauce” 410 3. Deva – „Ciangăi” 444 4. Ohaba Ponor – „Peştera din Bordul Mare” 444 5. Romos – „La Făgădău” 447 6. Silvaşu de Jos 449 7. Turdaş – „Luncă” 449

Judeţul Sălaj 459 1. Zăuan – „Dâlma Cimitirului” 461

Judeţul Sibiu 465 1. Boarta – „Cetate” 467 2. Miercurea Sibiului – „Petriş” 469 3. Ocna Sibiului – „Faţa Vacilor” 520 4. Ocna Sibiului – „Triguri” 525 5. Păuca – „Homm” 541

Capitolul VIII. Baza de date a industriei materiilor dure animale din neo-eneoliticul Transilvaniei

545

1. Noţiuni generale privind bazele de date. Arheologia informatizată 546 2. Structura bazei de date a industriei materiilor dure animale din eoliticul şi eneoliticul Transilvaniei. Interogări

552

Capitolul IX. Tipologia industriei materiilor dure animale din neo-eneoliticul Transilvaniei

564

1. Categoriile tipologice 565

1.1. Categoria tipologică I. Unelte 565 1.2. Categoria tipologică II. Arme 566

5


1.3. Categoria tipologică III. Podoabe 567 1.4. Categoria tipologică IV. Elemente receptoare 567 1.5. Categoria tipologică V. Diverse 568

2. Structura tipologică şi repartiţia culturală 568 2.1. Cultura Starčevo-Criş 568 2.2. Cultura Vinča 571 2.3. Cultura Turdaş 573 2.4. Grupul cultural Foeni 574 2.5. Cultura Petreşti 574 2.6. Cultura Ariuşd-Cucuteni 578 2.7. Cultura Tiszapolgár 582 2.8. Cultura Decea Mureşului 583 2.9. Cultura Coţofeni 584

3. Lista tipologică a industriei materiilor dure animale preistorice din România. Tipurile IMDA din neo-eneoliticul Transilvaniei

587

4. Elemente de datare absolută în context arheologic a artefactelor IMDA neo-eneolitice din Transilvania

600

5. Analogii ale artefactelor IMDA neo-eneolitice din Transilvania 609 Capitolul X. Studiul tehnic al industriei materiilor dure animale din neo-eneoliticul Transilvaniei

620

1. Aspecte generale 620 2. Materii prime 622 3. Distribuţia materiilor prime în cadrul culturilor 628

3.1. Cultura Starčevo-Criş 628 3.2. Cultura Vinča 630 3.3. Cultura Turdaş 630 3.4. Cultura Ariuşd-Cucuteni 631 3.5. Cultura Coţofeni 634

4. Debitaj. Fasonare. Urme de utilizare 635 5. Parametrii tehnologici ai IMDA în cadrul culturile neo-eneolitice din Transilvania 638

5.1. Analiza parametrilor tehnologici în cadrul culturii Starčevo-Criş 638 5.2. Analiza parametrilor tehnologici în cadrul culturii Vinča 641 5.3. Analiza parametrilor tehnologici în cadrul culturii Turdaş 642 5.4. Analiza parametrilor tehnologici în cadrul culturii Petreşti 644 5.5. Analiza parametrilor tehnologici în cadrul culturii Ariuşd-Cucuteni 645 5.6. Analiza parametrilor tehnologici în cadrul culturii Tiszapolgár 649 5.7. Analiza parametrilor tehnologici în cadrul culturii Coţofeni 649

Concluzii. Date privind paleoeconomia. Progres şi deziderate 652 1. Aspecte metodologice 652 2. Repertoriul descoperirilor. Baza de date 653 3. Contribuţii la îmbogăţirea tipologiei IMDA preistorice din România 657 4. Aspecte privind paleotehnologia 659 5. Date privind paleoeconomia 660 6. Imagistica IMDA 662 7. Prima abordare sintetică regională a problematicii IMDA neo-eneolitice din România 663 8. Epilog. Progres şi deziderate 664 Bibliografie 665 Lista abrevierilor 706 Lista tabelelor 710 Lista figurilor 714 Lista planşelor 719 Planşe 733

6


INDUSTRIA MATERIILOR DURE ANIMALE ÎN NEO-ENEOLITICUL DIN TRANSILVANIA. REPERTORIU, TIPOLOGIE, STUDIU PALEOTEHNOLOGIC,

DATE PRIVIND PALEOECONOMIA. BAZE DE DATE

Teză de doctorat

Doctorand Diana-Maria Sztancs

REZUMAT

cercetarea epocii neo-eneolitice din România, industria materiilor dure animale a fost percepută, până relativ recent, ca un domeniu secundar sau marginal, deseori neglijat de către

specialişti, materialele de acest gen fiind încadrate în categoria „descoperirilor mărunte”. În

În acest context, lucrarea de faţă, având tema „Industria materiilor dure animale în neo-eneoliticul din Transilvania” este prima sinteză regională relativă la România, respectiv pentru regiunea intracarpatică, tratând această categorie de artefacte care, alături de ceramică şi celelalte tipuri de industrii preistorice, aduce contribuţii importante la formarea unei imagini complexe privind exploatarea resurselor mediului în epoca studiată.

Lucrarea cuprinde introducerea, zece capitole, concluziile, bibliografia, liste diverse (abrevieri, tabele, figuri, planşe) şi secţiunea dedicată planşelor, toate însumând 913 pagini.

Mediul geografic Materialele analizate sunt recuperate prin cercetări mai vechi sau foarte recente (2010 – 2011) din situri

plasate în Bazinul Carpatic românesc, grupând trei regiuni istorice: Ardealul, Crişana şi Maramureşul. Zona se află în partea centrală şi vestică a României, fiind mărginită la est şi la sud de lanţul Carpaţilor Orientali şi Meridionali, spre nord şi vest având ca limite convenţionale graniţa României cu Ucraina şi Ungaria. Deşi din punct de vedere geomorfologic zona este marcată de o mare varietate (ceea ce implică şi existenţa unor forme de relief diversificate), peisajul geografic al Transilvaniei, privit în ansamblu, are un caracter unitar.

Din punctul de vedere al paleomediului, neo-eneoliticul apare şi evoluează în perioada Atlanticului (neolitic) şi a Subborealului (eneolitic).

În neolitic se derulează manifestările primului optim climatic din perioada Atlanticului (CÂRCIUMARU 1999, 142). Temperaturile înregistrate în Atlantic sunt mai ridicate decât în Preboreal, cu nuanţe umede. În epoca eneolitică, în Subboreal, s-a instaurat un climat mai puţin cald şi mai uscat. Evoluţia paleomediului a determinat practicarea activităţilor economice specifice acestei perioade. Astfel, se înregistrează condiţii climatice optime pentru practicarea agriculturii, apariţia unor specii tipice pentru un anumit tip de climă, creşterea speciilor de animale domestice şi răspândirea celor sălbatice având valoare cinegetică etc.

Cronologia neo-eneoliticului În cadrul prezentei lucrări optăm pentru utilizarea termenilor de neolitic şi eneolitic sau neo-

eneolitic, în vederea desemnării perioadei cuprinse între limitele cronologice aproximative 7100 – 4000 BP. Culturile Starčevo-Criş şi Coţofeni sunt marcatorii care delimitează perioada analizată. Includerea în perioada eneoliticului final a culturii Coţofeni are la bază opţiunile actuale manifestate în domeniu şi necesitatea de raliere a cronologiei transilvănene la aceea central-europeană, dat fiind faptul că datele radiocarbon obţinute pentru nivelurile eneolitice din Transilvania demonstrează contemporaneitatea dintre eneoliticul transilvănean şi cel din restul Bazinului Carpatic.

În privinţa termenilor utilizaţi pentru a desemna perioada cuprinsă între faza a treia a culturii Vinča (Vinča C) şi grupurile culturale specifice bronzului timpuriu (Livezile, Şoimuş, Iernut, Copăceni), au fost utilizaţi termeni ca: eneolitic, chalcolitic, perioadă de tranziţie la epoca bronzului, iar mai recent, se susţine

7


existenţa unei „epoci a cuprului”. Considerăm că utilizarea termenilor de „eneolitic” sau „epoca cuprului” este cea mai potrivită pentru a desemna această perioadă a preistoriei (CIUGUDEAN 2000; HORVÁTH, VIRÁG 2003, 127; LAZAROVICI, LAZAROVICI 2006; LUCA 2006d; DIACONESCU 2009, 25; LUCA 2009a; URSULESCU, TENCARIU 2009), în care, aşa cum se observa recent, în Bazinul Tisei se produc o serie de schimbări care să permită evoluţia comunităţilor umane, cum ar fi: „abandonarea aşezărilor de tip tell, începutul creşterii intensive a animalelor, separarea aşezărilor de necropole, încetarea decorării vaselor prin pictare şi, nu în ultimul rând, apariţia pieselor masive de cupru” (DIACONESCU 2009, 26 – 27). Considerăm utilizarea sintagmei „perioadă de tranziţie” ca fiind una care are relevanţă, mai degrabă, pentru istoriografia problemei eneoliticului decât pentru exprimarea unor realităţi arheologice şi pentru o abordare modernă, actuală a cronologiei.

În ceea ce priveşte periodizarea neo-eneoliticului în Transilvania, au fost elaborate mai multe sisteme cronologice, care au în vedere evidenţierea celor două mari etape: neoliticul şi eneoliticul/epoca cuprului. Pentru neolitic a fost postulată existenţa unei etape târzii (LAZAROVICI, LAZAROVICI 2006, 1 – 10; SUCIU 2009, 25 – 26). Aceasta coincide cu pătrunderea comunităţilor Vinča C în spaţiul intracarpatic. Noul val sudic aduce cu sine şi o serie de transformări la nivelul comunităţilor locale. Acestea au determinat cercetătorii să afirme că, odată cu aceste schimbări, avem de-a face, în Transilvania, cu perioada eneoliticului/epoca cuprului (LAZAROVICI 2006a).

Materii dure animale Termenul de materii dure animale, pe care îl adoptăm în prezentul context a fost utilizat pentru prima

dată de către arheozoologul francez François Poplin, care a luat în considerare distincţia între „ţesuturile moi” ale corpului (piele, sistem muscular, organe etc.) şi „ţesuturile dure” (elementele scheletice, coarnele, dinţii etc.).

Conform conceptelor anatomiei morfologice funcţionale, materiile dure animale se împart în trei mari categorii: elemente scheletice necesare procesului de hrănire (dinţii, cochiliile crustaceelor, maxilarul şi mandibula, ciocul păsărilor), de locomoţie (oasele membrelor, bazinului, coloana vertebrală), de protecţie (oasele craniului, cornul de cerb, carapacea de broască ţestoasă etc.).

În lucrarea de faţă ne-am oprit la prezentarea anatomică detaliată a osului, cornului, a dinţilor şi a cochiliilor, deoarece acestea sunt materiile prime identificate în gama celor utilizate la realizarea artefactelor analizate. O menţiune specială comportă dinţii; în loturile IMDA analizate au fost identificate elemente de dentiţie provenind de la mai multe specii (canini diverşi de carnivore, canini reziduali de cerb, defense de mistreţ, dinţi faringieni de peşte).

Aspecte ale economiei animaliere în neo-eneoliticul din Transilvania Speciile domestice şi cele sălbatice au furnizat materiile prime necesare producerii artefactelor

IMDA, caracterizate de o mare varietate morfo-tipologică şi funcţională, ilustrând diverse ocupaţii, de cele mai multe ori ca martori unici.

Astfel, studiul industriei materiilor dure animale nu este posibil fără integrarea datelor reieşite din analiza artefactelor în contextul arheozoologic specific perioadei abordate.

Pentru neolitic, aceste aspecte sunt deosebit de importante datorită primelor atestări ale creşterii animalelor, aşadar legate de fenomenul apariţiei primelor specii domestice. Astfel, există o serie de dovezi care confirmă ipotezele conform cărora există o serie de specii care au putut fi domesticite în arealul Bazinului Carpatic, prin exploatarea faunei locale. László Bartosiewicz menţionează posibila domesticire locală a vitelor sau a porcinelor (BARTOSIEWICZ 2003, 60). Pe de altă parte, apariţia unor specii domestice (precum ovicaprinele) în Transilvania este, fără îndoială, rezultatul pătrunderii la nord de Dunăre, dinspre sudul Peninsulei Balcanice, a unor comunităţilor Starčevo-Criş cu întreg avutul lor, inclusiv turme de ovicaprine, deoarece strămoşii acestor specii nu sunt atestaţi în spaţiul nord-danubian. Interacţiunea acestor comunităţi cu acelea mezolitice a dus, probabil, la influenţarea sau modificarea strategiilor paleoeconomice locale. Astfel, pentru cultura Starčevo-Criş, pe baza opţiunilor economice reieşite din analiza datelor specifice, arheozoologii au identificat două tipuri de comunităţi: o primă categorie, în care predomina creşterea ovicaprinelor (ca o reminiscenţă a economiilor de tip mediteranean); o alta, în care bovinele erau predominante în cadrul economiei animaliere.

Cele mai importante animale domestice prezente în economia animalieră neo-eneolitică sunt: ovicaprinele, bovinele şi porcinele. Dintre speciile sălbatice prezente în cadrul resturilor faunistice din siturile neo-eneolitice, cel mai frecvent întâlnite sunt: bourul (Bos primigenius), cerbul (Cervus elaphus), căpriorul (Capreolus capreolus) şi porcul mistreţ (Sus scrofa ferus).

8


Acest capitol face o trecere în revistă succintă a datelor furnizate de către arheozoologi, în vederea

identificării principalelor caracteristici ale economiei animaliere ale fiecărei culturi neo-eneolitice în parte. Istoricul cercetărilor privind industria materiilor dure animale aparţinând neo-eneoliticului din

Transilvania Sub influenţa ideilor Umanismului şi ale Renaşterii şi, ulterior, a curentului Iluminist şi a celui

Romantic, primele preocupări în domeniul arheologiei transilvănene au luat forma colecţionării diferitelor categorii de artefacte, care erau ordonate, clasificate, în acest demers apelându-se la unii învăţaţi ai vremii (naturaliştii – în cazul artefactelor din materii dure animale).

La finalul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, pionierii arheologiei transilvănene (Zsófia von Torma, Ferenc László) au iniţiat săpături în unele dintre cele mai însemnate situri neo-eneolitice din spaţiul intracarpatic (Turdaş, Ariuşd etc.). Cu aceste ocazii, au fost recuperate şi numeroase artefacte realizate din materii dure animale, subliniindu-se importanţa acestora în diverse articole publicate la vremea respectivă.

În perioada interbelică, reputaţi cercetători ca Márton Roska, fraţii Ion şi Dumitru Berciu ş.a. au efectuat cercetări în siturile neo-eneolitice din spaţiul intracarpatic şi au publicat artefactele IMDA descoperite. Trebuie menţionată aici şi inserarea, în cuprinsul foarte cunoscutului „Repertoriu arheologic al Transilvaniei” a datelor privind descoperirile de artefacte aparţinând IMDA, din preistorie şi până în evul mediu (ROSKA 1942).

După cel de-al doilea război mondial, arheologia românească a intrat într-o nouă fază de evoluţie, în care specialiştii transilvăneni şi-au concentrat eforturile în vederea excavării unor situri importante pentru neoliticul şi eneoliticul din spaţiul intracarpatic, ca şi pentru sintetizarea datelor în studii, articole şi monografii de situri şi culturi. Aici amintim, între altele, săpăturile efectuate de către Kurt Horedt în aşezarea de la Boarta, săpăturile dr. Nicolae Vlassa la Cheile Turzii, Tărtăria sau Gura Baciului, cercetări reluate ulterior de către prof. univ. dr. Gheorghe Lazarovici, prof. univ. dr. Sabin Adrian Luca, dr. Zoia Maxim. Toate acestea au contribuit la publicarea unor studii de sinteză asupra siturilor importante ale neo-eneoliticului, ca şi la elaborarea unor sisteme cronologice specifice spaţiului intracarpatic pentru această perioadă. Cu prilejul publicării rezultatelor cercetărilor au fost aduse în atenţie şi o serie de artefacte din materii dure animale care la acea vreme au fost publicate sumar sau doar menţionate.

Perioada de după 1989 a fost marcată de asimilarea şi aplicarea unor modele de cercetare arheologică internaţionale şi în România, dar mai ales de analiza şi valorificarea complexă a artefactelor recuperate în urma săpăturilor mai vechi sau recente. Accentul este pus, într-o măsură tot mai mare, pe cercetările interdisciplinare. S-au dezvoltat sau au apărut o serie de centre care promovează aceste modele, iar monografiile siturilor arheologice preistorice beneficiază frecvent de studii realizate de specialişti în diverse domenii. În cadrul acestor valorificări interdisciplinare ale materialelor putem aminti: constituirea bazelor de date în arheologia preistorică, demers început încă din anii ’70 prin eforturile prof. univ. dr. Gheorghe Lazarovici şi ale colectivului său; studii de paleobotanică, arheozoologie sau de cercetare a artefactelor metalice (cupru) şi din materii dure animale.

În ceea ce priveşte industria materiilor dure animale, se constată alinierea demersurilor din România la standardele propuse de şcoala franceză – acceptate şi aplicate deja de numeroşi specialişti în plan internaţional. Contribuţii notabile în acest domeniu se înregistrează începând din 1992 prin comunicările, articolele şi studiile dr. Corneliu Beldiman.

Apariţia lucrării de doctorat cu titlul „Industria materiilor dure animale în paleoliticul superior, epipaleolitic şi neoliticul timpuriu pe teritoriul României” aparţinând dr. Corneliu Beldiman reprezintă un moment important în cercetarea domeniului în România. Cu acest prilej, dr. Corneliu Beldiman a definit industria materiilor dure animale (IMDA) ca fiind „totalitatea artefactelor preconcepute, produse în serie prin aplicarea rutinieră a unor scene operatorii definite (procedee tehnice de debitaj şi de fasonare, cu grade de elaborare şi complexitate diferenţiate), conducând la transformarea morfometrică a materiei prime: parţială (volume anatomice transformate) sau totală (volume/forme inventate)” (BELDIMAN 2007, 44).

Astfel, metodologia propusă cu acest prilej a stat la baza valorificării interdisciplinare a unor importante loturi IMDA din Transilvania provenind din săpăturile prof. univ. dr. Sabin Adrian Luca şi ale colaboratorilor săi, cum ar fi cele de la Cerişor – Peştera Cauce, Turdaş – Luncă, Miercurea Sibiului – Petriş, Tărtăria – Gura luncii. Lor li se alătură alte loturi, descoperite în aşezările de la: Şeuşa – La cărarea morii, Şeuşa – Gorgan (cercetări conf. univ. dr. Marius Mihai Ciută), Păuleni-Ciuc – Dâmbul Cetăţii (cercetări dr. Dan Lucian Buzea) etc.

Noua tendinţă în cercetarea industriei materiilor dure animale, ilustrată prin producţiile ştiinţifice ale ultimilor ani este includerea datelor obţinute prin cercetarea sistematică a artefactelor în baze de date care să înregistreze în mod unitar toate caracteristicile acestora. În acest sens a fost elaborată baza de date a

9


IMDA descoperită în Transilvania, pe care se întemeiază demersul de faţă, concretizat în elaborarea tezei de doctorat (SZTANCS 2010).

Aspecte metodologice Analiza artefactelor din materii dure animale inserate în lucrarea de faţă a fost realizată în conformitate

cu metodologia actuală a domeniului. Această abordare a avut în vedere: • stabilirea tipologiei conform Listei tipologice Beldiman 2007 şi identificarea a noi tipuri şi variante tipologice; • decelarea categoriilor de materiilor prime utilizate în realizarea artefactelor; • studierea caracteristicilor macroscopice şi microscopice ale suprafeţelor artefactelor în vederea stabilirii procedurilor aplicate în timpul fabricării (= aplicării etapelor „lanţului operator” – debitaj, fasonare) şi urmele generate prin utilizarea specifică (analiza traseologică funcţională).

Precizarea parametrilor morfometrici a avut în vedere atât anatomia animală, cât şi cuantificarea transformărilor tehnice ale materiilor dure animale. Toate aceste date au fost inserate în baza de date a industriei preistorice a materiilor dure animale din Transilvania ca descriptori şi prelucrate statistic prin interogări multiple.

Metodologia de referinţă a fost oferit de lucrarea menţionată mai sus: Corneliu Beldiman, „Industria materiilor dure animale în preistoria României. Resurse naturale, comunităţi umane şi tehnologie din paleoliticul superior până în neoliticul timpuriu”, Asociaţia Română de Arheologie, Studii de Preistorie – Supplementum 2, 2007. În cazul acesteia este vorba de o abordare „clasică”, în maniera consacrată, în general, de metodologia anilor ‘80 şi ‘90.

Utilizarea materiilor dure animale în vederea realizării diferitelor artefacte a dus la apariţia unor tipuri variate de artefacte, de mare diversitate, care a permis aplicarea unor procedee tehnice diversificate. Unele dintre acestea sunt specifice fiecărei materii prime sau fiecărui tip de artefact rezultat, ilustrând o masă importantă de informaţii legate de rezolvarea unor probleme de ordin paleotehnologic şi, în ultimă instanţă, de opţiunile făcute în sfera strategiilor adaptaţionale – ocupaţiile omului preistoric, mijloacele folosite şi evoluţia lor, constatarea progreselor marcate în diferite culturi şi epoci pe plan paleotehnologic etc. (BELDIMAN 2007; SZTANCS 2010).

Repertoriul descoperirilor. Baza de date Cercetările arheologice din ultimii ani au furnizat loturi importante de artefacte din materii dure

animale. Astfel, s-a acumulat o foarte valoroasă masă de date de mare diversitate şi s-au formulat precizări importante legate de specificul cultural, ca şi de cronologia relativă şi absolută. În aceste condiţii a fost posibilă corelarea datelor privind IMDA cu datele complexe furnizate de aceste cercetări de ultimă oră.

Baza documentară a lucrării cuprinde un efectiv total de 2853 de piese provenind din 47 situri neolitice şi eneolitice din Transilvania. O parte dintre acestea nu au fost accesibile pentru studiul direct la momentul documentării, din cauze obiective şi subiective, independente de posibilităţile noastre, analiza lor fiind realizată prin accesarea datelor prezente în publicaţii, inclusiv prin studierea imagisticii prezentate de către autorii cercetărilor şi a bibliografiei referitoare la acestea; includerea lor în baza de date s-a făcut sub forma informaţiilor.

În lucrare se regăsesc datele privind atât artefacte publicate (sumar, mai detaliat sau doar semnalate), reprezentând cca 1/2 din efectivul lotului analizat, cât şi loturi inedite, puse la dispoziţie de autorii cercetărilor (restul de cca 1/2), unele dintre ele rezultate din cercetări de ultimă oră (cum sunt acelea derulate în siturile de la Miercurea Sibiului – Petriş, campaniile 2009 – 2010 şi Tărtăria – Gura luncii, campania 2010, materiale studiate în iulie 2011, toate oferite cu generozitate spre studiu de prof. univ. dr. sabin Adrian Luca).

Repertoriul descoperirilor constituie baza documentară şi punctul de plecare al întregului demers, căruia îi condiţionează amploarea şi consistenţa concluziilor; în aceste condiţii, aşa cum se impunea, lui i s-a acordat o atenţie majoră, ca parte centrală a lucrării şi nu ca „anexă”.

Cercetarea modernă, interdisciplinară a industriei materiilor dure animale nu se rezumă doar la repertorierea artefactelor, cu menţionarea tuturor etapelor amintite mai sus, ci implică şi tratamentul statistic al acestora pentru extragerea datelor combinate. Aceasta se realizează cu ajutorul soft-urilor specializate, care permit crearea şi gestionarea bazelor de date. Astfel, următoarea etapă a studiului a fost constituită de elaborarea parametrilor şi încărcarea bazei de date a IMDA din Transilvania. Aceasta cuprinde mai multe tabele (NEOLITIC IMDA, DICŢIONAR, TIPOLOGIE), pe baza cărora se pot face interogări (de diferite tipuri, urmărind atributele variate ale obiectelor etc.), rapoarte etc.

Manevrarea datelor în baza de date presupune structurarea acesteia în funcţie de rezultatele pe care dorim să le obţinem, aceasta fiind singura modalitate de a structura în mod coerent cantitatea imensă a datelor furnizate de cercetarea acestor artefacte.

Componenta Excel a Microsoft Office a fost utilizată în vederea prelucrării datelor obţinute în urma interogărilor aplicate bazei de date. Tratamentul statistic al acestora fundamentează, în mod invariabil,

10


concluziile legate de specificul industriei materiilor dure animale studiate, permiţând sesizarea unor aspecte importante în cadrul culturilor neo-eneolitice analizate, care se constituie în obiectivele demersului diacronic: prezenţa elementelor comune şi a situaţiilor puţin frecvente sau rare în cadrul culturilor studiate; aportul tradiţiei şi al inovaţiei; specificul cultural şi definirea „fosilelor indicatoare”; difuziunea artefactelor şi a influenţelor etc. (SZTANCS 2010, 11).

Judeţul Număr situri Număr piese

Judeţul Alba 17 2068 1 Aiud – „Cetăţuia” 6 2 Alba Iulia – „Lumea Nouă” 61 3 Câlnic – „În Vii” 3 4 Câlnic – „Dealul Mare” 9 5 Căpud – „Măgura Căpudului” 7 6 Daia Română – „Părăuţ” 2 7 Decea Mureşului – „Nord de localitate” 1817 8 Limba – „Bordane” 31 9 Limba – „În Coastă” 1 10 Mihalţ – „Măticuţa” 3 11 Pianu de Jos – „Podei” 15 12 Răhău – „Dealul Şipotelor” 3 13 Sebeş – „Râpa Roşie” 4 14 Şeuşa – „Gorgan” 48 15 Şeuşa – „La cărarea morii” 15 16 Tărtăria – „Gura luncii” 34 17 Zlatna – „Colţul lui Blaj” 12 Total 17 2071 Judeţul Arad 3 15 1 Arad – Str. Voievod Moga 9 2 Pecica – „Forgaci” 5 3 Sântana – „Holumb” 1 Total 3 15 Judeţul Bihor 2 10 1. Sighiştel – „Peştera nr. 1 din Dâmbul Colibii” 1 2. Valea lui Mihai – „Grădina nr. 942” 9 Total 2 10 Judeţul Cluj 1 43 1 Cluj-Napoca – Gura Baciului 43 Total 1 43 Judeţul Covasna 5 424 1 Ariuşd – „Dealul Tyiszk” 384 2 Leţ – „Várhegy” 14 3 Malnaş-Băi – „Füvenyestető” 4 4 Olteni –„În Dosul Cetăţii” 21 5 Sfântu Gheorghe – „Bédeháza” 1 Total 5 424 Judeţul Harghita 1 6 Păuleni Ciuc – „Dâmbul Cetăţii” 6 Total 1 6 Judeţul Hunedoara 7 89 1 Boholt – „Ciuta” 4 2 Cerişor – „Peştera Cauce” 65 3 Deva – „Ciangăi” 8 4 Ohaba Ponor – „Peştera din Bordul Mare” 2 5 Romos – „La Făgădău” 1 6 Turdaş – „Luncă” 8

11


7 Silvaşu de Jos 1 Total 7 89 Judeţul Sălaj 1 6 1 Zăuan – „Dâlma Cimitirului” 6 Total 6 Judeţul Sibiu 5 192 1 Boarta – „Cetate” 26 2 Miercurea Sibiului – „Petriş” 128 3 Ocna Sibiului – „Faţa Vacilor” 10 4 Ocna Sibiului – „Triguri” 23 5 Păuca – „Homm” 5 Total 5 192 Total general 47 2853

Distribuţia cantitativă pe situri a IMDA analizate.

165

99

7

28

40

96

468

23

1820

12

127

0 200 400 600 800 1000 1200 1400 1600 1800 2000

Starčevo-Criş

Vinča

Lumea Nouă

Turdaş

Foeni

Petreşti

Cucuteni-Ariuşd

Tiszapolgár

Decea Mureşului

Bodrogkeresztur

Coţofeni

Distribuţia pe culturi a artefactelor analizate. Contribuţii la completarea tipologiei IMDA preistorice din România Stabilirea tipologiei artefactelor IMDA neo-eneolitice din Transilvania a constituit etapa următoare a

studiului, pornind de la tipologia Beldiman 2007 (BELDIMAN 2007). Elaborarea tipologiei artefactelor a presupus clasificarea acestora în categorii, grupe, subgrupe, variante şi subvariante. Rolul funcţional prezumat al artefactelor a fost, de asemenea, un criteriu în stabilirea codului tipologic specific. În acest scop au fost utilizate rezultatele studiilor de arheologie experimentală, ale analizelor traseologice, identificarea analogiilor morfologice provenind din contexte arheologice edificatoare în acest sens, date studiilor etnoarheologice etc.

Cu prilejul analizei de faţă, am avut ocazia verificării, cu succes, a fiabilităţii tipologiei mai sus amintite, dar şi, foarte important, oportunitatea completării listei cu tipuri noi (majoritatea specifice eneoliticului), între care se numără cele din tabelul de mai jos:

12


I B12 Netezitor pe semimetapod de vită a. proximal b. distal I B13 Netezitor pe os plat I B14 Netezitor pe scapula a. de ovicaprine; b. de vită I B15 Baghetă de os pentru decorarea vaselor ceramice I B16 Netezitor pe mandibulă I I2 Lustruitor pe tibia I I3 Lustruitor pe scapula I I4 Lustruitor pe mandibulă III A5 Dinţi faringieni de peşte perforaţi III B12 Pandantiv pe astragal III E4 Fragment de valvă de scoică III J1 Plăcuţă scoică cu perforaţie a. Spondylus; b. Unio III J2 Plăcuţă pe fragment de defensă de mistreţ III K1 Idoli antropomorfi perforaţi a. de os; b. de corn; c. de scoică IV C2 Mâner de corn IV C3 Manşon perforat

Tipuri noi identificate în loturile de materiale IMDA neo-eneolitice din Transilvania,

adăugate în Lista tipologică Beldiman 2007 a IMDA din România. Cu această ocazie, trebuie să subliniem că, în urma analizei regionale a IMDA neo-eneolitice, s-a

confirmat ceea ce dr. Corneliu Beldiman menţiona cu peste un deceniu în urmă (varianta susţinută a tezei de doctorat, 2000): „Tipologia IMDA propusă de noi este caracterizată de o sferă de cuprindere mare (tinzând spre exhaustivism) şi de flexibilitate, care să îi permită atât adaptarea la marea diversitate morfo-tehnică a obiectelor studiate, cât şi asigurarea posibilităţii de extindere şi completare, potrivit necesităţilor impuse de abordarea în viitor a studiului unor noi loturi de materiale – fie existente şi semnalate (dar rămase în afara prezentului demers din cauza imposibilităţii accesului la studiul complet), fie care se vor „descoperi” ca urmare a „liberalizării” accesului la colecţii (cuprinzând materiale publicate sau inedite) sau se vor recupera prin extinderea cercetărilor în siturile deja cunoscute sau în cele nou descoperite şi explorate” (BELDIMAN 2007, 21).

IMDA analizată include categorii variate de obiecte, de la unelte simple, frecvente între descoperirile din aproape toate culturile preistorice din spaţiul românesc şi din alte regiuni ale Europei la piese sofisticate, rare şi complexe, unele unicat, cu grad înalt de elaborare tehnică. Între aceste piese menţionăm: • lingurile-spatule de os specifice culturii Starčevo-Criş, între care se detaşează exemplarul perfect realizat şi conservat descoperit la Cerişor – Peştera Cauce, jud. Hunedoara; • piesele de podoabă din corn de cerb aparţinând aceleiaşi culturi, de tipul pandantivului în formă de cârlig de la Miercurea Sibiului – Petriş, jud. Sibiu; • depozitele eneolitice cu piese de prestigiu, cum sunt acelea de la Ariuşd, jud. Covasna (studiat acum pentru prima dată în mod complet şi interdisciplinar, cuprinzând o serie de podoabe rare în perioada menţionată – ne referim la dinţii perforaţi de peşte – crap) şi Câlnic, jud. Alba (publicat de Kurt Horedt încă în anii ’40, foarte recent atribuit culturii Petreşti, conform consideraţiilor dr. Dragoş Diaconescu – date furnizate şi piese puse la dispoziţie pentru studiu de dr. Dragoş Diaconescu, iulie 2011); • lingurile de mari dimensiuni din corn de cerb (polonice) aparţinând culturii Ariuşd, din situl de la Malnaş, jud. Covasna; • colierul din mărgele discoidale din valva scoicii Unio sp., descoperit într-un complex ritual din situl de la Ariuşd, aparţinând culturii Cucuteni-Ariuşd etc. Acelaşi tip de discuri de scoică Unio au fost descoperite în număr foarte mare şi în necropola de la Decea Mureşului, dar în acest caz formau elemente de centuri, coliere şi brăţări; • idolul en violon din corn de cerb, descoperit la Păuleni-Ciuc şi care reprezintă o situaţie unicat la nivelul cercetărilor actuale; • prima identificare a unui idol antropomorf realizat pe valva întreagă a scoicii Spondylus; • prezenţa lustruitoarelor pentru piei în cadrul culturilor Vinča şi Petreşti.

Sub raport statistic, IMDA analizată se prezintă astfel: constatăm o preponderenţă a categoriei I. Unelte – 48,84%, urmată de categoria III. Podoabe – 37,56%. Categoriile tipologice II. Arme şi IV. Elemente receptoare sunt reprezentate în proporţii de 0,75%, respectiv 0,65%. Categoria tipologică V. Diverse – 12,21 % este foarte importantă, deoarece cuprinde o serie de piese tehnice care au furnizat date concludente legate de materiile prime utilizate şi de procedeele tehnice aplicate în diversele etape ale „lanţului operator”.

Capitolul dedicat tipologiei cuprinde analize statistice pe culturi, elemente de datare absolută în context arheologic a artefactelor din materii dure animale studiate (corelare în premieră), precum şi numeroase analogii ale acestora, care permite internaţionalizarea demersului.

13


Aspecte privind paleotehnologia Procedeele tehnice aplicate în elaborarea artefactelor aparţinând industriei materiilor dure animale

sunt definitorii în restabilirea comportamentului osteotehnologic la un anumit palier cronologic, de către o comunitate într-un cadru economic şi cultural bine definit. Astfel, etapele „lanţului operator” la fabricării, precum şi cele ale „lanţului operator” al utilizării au fost abordate în mod exhaustiv, avându-se în vedere nu doar artefactele finite, ci şi piesele făcând parte din categoria V. Diverse (piesele tehnice).

Aspectele tehnologice iau în considerare contextul de apariţie al artefactelor, structurile cărora ele le sunt asociate şi care se decelează prin cercetările arheologice sistematice.

Această interpretare ne permite formularea unor concluzii pertinente privind contextul de elaborare a respectivelor artefacte. Spre exemplu, există o serie de parametri ai mediului fizic, de condiţii generate de progresul în plan tehnologic la un anumit nivel cronologic, toate acestea influenţând opţiunile tehnologice ale unei comunităţi.

În acest sens, demersul nostru vizează abordarea pluridisciplinară, menită să ilustreze ambianţa tehnologică generală a comunităţilor studiate.

Studiul industriei materiilor dure animale permite formularea unor consideraţii referitoare la domeniul foarte important al paleotehnologiei. Capitolul cuprinde consideraţii privind paleotehnologia atât pentru fiecare cultură în parte, cât şi la nivel global, unde avem o analiză a paleotehnologiei neo-eneolitice din Transilvania.

În analiza „lanţului operator” s-au evidenţiat materiile dure animale utilizate, procedeele tehnice aplicate în etapele debitajului şi ale fasonării, precum şi urmele de utilizare generate de folosirea artefactelor. Analiza paleotehnologiei neo-eneolitice a relevat faptul că percuţia, cu cele două variante ale sale – directă şi indirectă – se detaşează ca fiind procedeul tehnic preponderent în etapa debitajului. Aceasta era combinată cu despicarea, cioplirea sau fracturarea prin flexiune. Recurgerea la anumite procedee tehnice se realiza în funcţie de caracteristicile materiei prime utilizate. În acelaşi timp, constatăm că tăierea transversală şi raclajul axial sunt utilizate sporadic, proporţiile menţinându-se la nivelul tuturor culturilor analizate. Ca procedee de fasonare, constatăm predominarea percuţiei indirecte (utilizate mai ales în perforarea scoicilor) şi a abraziunii (cu variantele sale: multidirecţională, oblică, axială şi transversală).

O situaţie aparte este cea a perforaţiilor, a căror realizare implică adaptarea tehnicilor de perforare la caracteristicile materiilor prime. Principalele modalităţi de perforare sesizate în studiul nostru sunt: • percuţia indirectă realizată cu ajutorul unui vârf sau perçoir litic (aplicată pe cochiliile de scoici şi de melci); • percuţie directă/cioplire, scobire, rotaţie alternativă, alezare prin rotaţie (schemă tehnică aplicată mai ales în cazul uneltelor/armelor de corn); • şănţuire axială bilaterală (aplicată pe dinţi diverşi); • rotaţie circulară alternativă sau continuă a vârfului foarte ascuţit al unei aşchii litice (şi nu neapărat al unei unelte finite) – piese de podoabă (dinţi diverşi, pandantive; perforaţiile unor vârfuri folosite la ţesut/cusut ş.a.) etc.

Studierea artefactelor din punct de vedere tehnologic s-a realizat prin observarea directă a suprafeţelor, utilizându-se mijloace optice de mărire de mică şi mare putere. Astfel, au fost decelate urmele care ajută la reconstituirea gesturilor tehnologice care stau la baza realizării artefactelor. În acest demers au fost adoptate şi aplicate noţiunile propuse de către Comisia Internaţională de Nomenclatură a Industriei Preistorice a Osului ( CAMPS-FABRER 1979, 21).

În contextul conturat astfel trebuie să subliniem, încă o dată, importanţa diferenţierii pseudo-uneltelor şi a pieselor cu modificări antropice voluntare – fie că sunt realizate în urma unui proces de fabricare complex sau sunt doar elemente ale utilajului sumar elaborat – „ad-hoc tools” (CHOYKE 1997, 66).

Date privind paleoeconomia Alături de studiul sistematic al urmelor de utilizare, contextul de descoperire a conturat

perspectivele privind rolul funcţional al artefactelor din materii dure animale sau activităţile curente derulate în sit. Indiciile oferite de analiza diverselor categorii de artefacte au documentat practicarea anumitor ocupaţii intra-sit şi extra-sit, la diferite niveluri cronologice.

Dintre acestea putem aminti: • vânătoarea şi pescuitul, evidenţiate prin existenţa categoriilor de artefacte incluse în categoria tipologică II. Arme şi prin utilizarea materiilor prime provenind de la peşti, moluşte de apă dulce şi mamifere sălbatice – cervide, suide; • cultivarea plantelor, atestată prin prezenţa utilajului agricol; • creşterea animalelor – păstoritul; • schimburile, atestate prin prezenţa scoicilor mediteraneene; • debitarea materialelor litice, susţinută de prezenţa artefactelor de tip chasse-lame; • prelucrarea lemnului, evidenţiată de descoperirea utilajului specific realizat din corn de cervide; • prelucrarea fibrelor de origine vegetală şi animală atestată prin prezenţa numeroaselor vârfuri.

Atenţia constantă acordată aspectelor paleotehnologice a furnizat argumente în favoarea rolului funcţional al unor tipuri de piese, având până acum o încadrare funcţională general-vagă sau eronată. Un

14


exemplu concludent, în opinia noastră, îl furnizează cazul pieselor intrate deja în tradiţia cercetării de la noi ca „săpăligi”, „brăzdare” din corn de cerb, care ar „ilustra” practicarea „cultivarea plantelor”. Examinarea pieselor respective (vârfurile de tip I G în clasificarea noastră) nu a relevat prezenţa unor urme care pot fi puse în legătură cu activităţi de acest gen; ele erau, probabil (cum sugerează indiciile prezervate pe suprafeţe şi fracturile, ca şi analogiile din literatura domeniului) armături polifuncţionale pentru arme de lovit/împuns sau unelte folosite, spre exemplu, la despicarea (pene) şi prelucrarea lemnului. Analogiile cunoscute (piese de lemn cu armături întregi inserate) din aria Europei Central-Occidentale şi nordice, precum şi studiile experimentale recente sprijină, între altele, această încadrare funcţională.

Aceleaşi artefacte din materii dure animale ne oferă date concrete privind ocupaţiile esenţiale ale comunităţilor preistorice din România pe parcursul culturilor neo-eneoliticului: • pescuit (harpoane, cârlige); • debitajul materialelor litice; • cusutul; • ţesutul; • împletitul; • prelucrarea pieilor; • fasonarea ceramicii; • aspectele legate de port; • consumul alimentelor preparate din cereale (lingurile-spatule); • podoabe; • artă mobilieră etc.

Materiile prime utilizate în cadrul neoliticului şi eneoliticului transilvănean ilustrează, la rândul lor, practicarea unor ocupaţii, precum: • creşterea animalelor (ovicaprine, bovine, suine); • practicarea vânătorii (bour, cervide, mistreţ etc.); • pescuitul (între alte specii, crapul); • culesul (scoici şi melci). Materiile prime se pot înscrie în următoarele categorii: • oase (lungi; scurte; plate); • coarne de cervide (cerb, căprior); • dinţi (de mamifere şi dinţi faringieni – peşte); • cochilii (de lamelibranhiate – scoici şi gasteropode – melci).

Speciile de cervide care au livrat coarne sunt cerbul şi căpriorul. Această materie primă este bine reprezentată în loturile studiate; ea provine de la exemplare vânate sau din cules (după cădere).

Dinţii, provenind mai ales de la specii sălbatice (canini reziduali de cerb, porc mistreţ, lup, câine) au fost utilizate pentru confecţionarea podoabelor, dar şi a unor tipuri de unelte. În acest context se cuvine să amintim prima atestare eneolitică a utilizării, ca elemente de podoabă, a dinţilor faringieni de crap perforaţi.

Speciile de lamelibranhiate (scoici) şi gasteropode (melci) ale căror valve şi cochilii au fost utilizate ca materie primă pentru confecţionarea podoabelor sunt atât de provenienţă locală (scoicile de apă dulce – Unio sp.) şi de provenienţă mediteraneană (Spondylus gaederopus L.).

Nu mai puţin importante sunt aspectele legate de sfera schimburilor (de exemplu, scoici mediteraneene din specia Spondylus sau Glycymeris – materii prime sau piese finite) şi a manifestărilor simbolice (podoabe, piese de prestigiu, piese de cult etc.), toate contribuind, prin datele pe care le furnizează studiul lor, la mai buna cunoaştere şi înţelegere a vieţii omului în preistorie.

Imagistica IMDA Ilustraţia lucrării a fost elaborată de autoare cu sprijinul dr. Corneliu Beldiman (mai ales fotografii)

sau a fost selectată din diverse publicaţii româneşti şi internaţionale de referinţă; ea este amplă, potrivit aspectelor complexe şi variate ale temei abordate.

Materialul ilustrativ se redă în două părţi. Prima parte, plasată în cuprinsul lucrării (figuri), este compusă din scheme, grafice, desene, fotografii (= 92 fig.). A doua parte (planşe) este inserată la finalul lucrării, ca o secţiune distinctă şi se compune din: hărţi (consemnând aspectele chorologice – cartarea descoperirilor pentru relevarea distribuţiei regionale a siturilor din care provine IMDA analizată); desene şi fotografii (grupate pe teme/categorii/grupe/tipuri corespunzătoare culturilor abordate) (= 179 pl.); ele se referă, de asemenea, la diverse aspecte paleotehnologice (provenienţa materiilor prime, structura şi proprietăţile acestora, fabricarea şi utilizarea; studiile experimentale, unele paralele etnografice etc.); planşele sunt originale (concepute şi realizate de autor pe baza materialului fotografic inedit) sau preluate din publicaţiile româneşti şi internaţionale de profil de referinţă avute la dispoziţie – cele mai multe rar folosite sau vehiculate pentru prima dată în literatura românească a domeniului.

Aspectele cantitative, morfometrice şi morfo-tehnice au fost tratate în mod sistematic din punct de vedere statistic-comparativ, prin multiple interogări complexe ale bazei de date, acesta fiind singurul mod de a organiza şi controla volumul mare de date şi de a-i pune în valoare expresivitatea, spre a contura concluzii viabile, întemeiate pe dovezile oferite de vestigii, atât în plan sincronic – în privinţa caracteristicilor unor culturi/epoci, cât şi în plan diacronic – al progreselor înregistrate de-a lungul timpului în domeniul IMDA, sub raport tipologic şi tehnologic. Acestea au luat forma tabelelor şi histogramelor care au fost inserate în textul lucrării, la partea de tabele (numerotate de la 1 la 70) şi figuri.

Trebuie menţionată aici atenţia majoră acordată, pe parcursul elaborării tezei, creării unui repertoriu imagistic exhaustiv relativ la aspectele legate de tipologie, urmele de fabricare şi utilizare etc., prin realizarea unei ilustraţii bogate. Este vorba, în primul rând, de exploatarea fotografică sistematică a întregului lot de materiale studiat; s-a reuşit organizarea unei bănci de imagini digitale cu mii de fotografii; ele includ vederi generale şi de detaliu, ca şi o gamă largă de vederi macroscopice – detalii de pe suprafeţe de cca 10 mm2 şi

15


imagini cu detalii microscopice etc. Imaginile se adaugă celor din colecţia Corneliu Beldiman şi completează prima arhivă fotodigitală a IMDA din România.

În mod obiectiv, ilustrarea materialelor în cadrul prezentei lucrări (în desene şi fotografii) nu a putut fi exhaustivă, datorită volumului foarte mare al imaginilor de care am dispus. În aceste condiţii s-a optat pentru prezentarea selectivă a pieselor, respectiv inserarea acelora care ilustrează tipurile şi variantele reprezentative legate de diversele aspecte decelate (morfo-tipologice şi paleotehnologice).

Prima abordare sintetică regională a problematicii IMDA neo-eneolitice din România Demersul actual, se defineşte ca prima încercare de sinteză amplă asupra industriei materiilor dure

animale neolitice şi eneolitice din Transilvania. Numărul relativ mare al artefactelor Starčevo-Criş a permis conturarea unor concluzii privind IMDA

în cadrul culturii respective şi inserarea datelor în cele existente, la nivelul întregului spaţiu românesc. Prezenţa loturilor Vinča, Petreşti şi Coţofeni a permis tratarea statistică a acestora şi formularea unor

concluzii privind exploatarea materiilor dure animale în cadrul acestor culturi. Numărul relativ mare al artefactelor aparţinând culturilor Turdaş, Tiszapolgár şi Decea Mureşului a

oferit oportunitatea decelării, în premieră, a unor concluzii privind respectivele comunităţi şi formularea unor ipoteze privind exploatarea resurselor animale în vederea realizării artefactelor specifice. În acest sens, s-a recurs la analogiile culturale identificate în literatura de specialitate.

Analiza unui lot însemnat de artefacte aparţinând culturii Ariuşd-Cucuteni ne-a permis formularea, în premieră, a unor concluzii complexe privind exploatarea materiilor prime de origine animală la acest nivel cultural-cronologic (BELDIMAN 2007; BELDIMAN 2004, BELDIMAN, SZTANCS 2005a, BELDIMAN, SZTANCS 2009a; BELDIMAN, SZTANCS 2011a).

Stabilirea repertoriului materiilor prime a avut în vedere identificarea materiilor dure animale care au fost folosite ca „suport” pentru realizarea artefactelor. Acestea se referă atât la elementele scheletice utilizate (oase lungi, scurte sau plate; corn de cervide; dinţi; valve – scoici), cât şi la speciile care au furnizat aceste materii prime.

Baza documentară comparativă este constituită de o bogată literatură din domeniul biologiei, dar mai ales al arheozoologiei; demersul teoretic a fost dublat de studiul comparativ utilizându-se serii de elemente osteologice aflate în colecţiile de referinţă. Pentru artefactele care documentează un proces de elaborare complex, care nu a mai permis prezervarea caracteristicilor morfologice specifice materiilor prime, s-a recurs, în mod invariabil şi obligatoriu, la analiza microscopică a acestora.

În privinţa provenienţei artefactelor studiate, trebuie să subliniem importanţa fundamentală a loturilor inedite recuperate prin săpături recente, în majoritate realizate sub conducerea prof. univ. dr. Sabin Adrian Luca, beneficiind de condiţii de prelevare atent controlate, fapt care a permis încadrarea crono-culturală exactă; a fost posibilă, în acelaşi timp, coroborarea contextului cu datările radiocarbon. În această situaţie se află descoperirile de la Miercurea Sibiului – Petriş, Cerişor – Peştera Cauce, Şeuşa – La cărarea morii, Şeuşa – Gorgan, Păuleni-Ciuc – Dâmbul Cetăţii, Malnaş-Băi etc.

De asemenea, trebuie să remarcăm analiza unor ansambluri speciale, care au furnizat piese foarte valoroase din perspectiva utilizării acestui tip de artefacte. În această situaţie se află descoperirile din depozitul de la Ariuşd şi colierul de rondele realizate din valva scoicii Unio sp. din acelaşi sit.

Astfel, se poate constata faptul că piesele provin atât din niveluri arheologice atribuite culturilor neo-eneoliticului, cât şi din complexe închise, cum ar fi: locuinţe de suprafaţă sau bordeie; gropi cu depuneri rituale; depozite; morminte etc.

Progres şi deziderate Studiul industriei materiilor dure animale în neo-eneoliticul din Transilvania reprezintă prima

abordare complexă a acestui tip de artefacte la nivel regional în România. Datele evidenţiate privind alegerea materiilor prime, opţiunile aplicate în plan paleotehnologic,

ocupaţiile atestate la nivelul comunităţilor analizate, întregesc imaginea privind relaţia om-animal la acest nivel cronologic şi ilustrează soluţii tehnice aplicate în realizarea unor artefacte simple sau complexe care se inserează în domenii de activitate foarte variate, de la activităţi economice de dobândire şi procesare a resurselor alimentare vegetale şi animale la procesarea materiilor prime pentru confecţionarea veşmintelor şi accesoriilor pentru interior (împletituri etc.), la confecţionarea ceramicii, a utilajului litic.

Cum deja s-a subliniat mai sus, aspectele legate de sfera schimburilor nu sunt mai puţin importante (de exemplu, scoici mediteraneene din specia Spondylus sau Glycymeris – materii prime sau piese finite) sau

16


de manifestările simbolice (podoabe, piese de prestigiu, piese de cult etc.), toate contribuind, prin datele pe care le furnizează studiul lor, la mai buna cunoaştere şi înţelegere a vieţii omului în preistorie.

Teza îşi propune pentru prima dată, în domeniul analizei IMDA preistorice din România, realizarea corelării setului de date radiocarbon şi a tipurilor IMDA neo-eneolitice din Transilvania, datate în contextul arheologic respectiv, ceea ce oferă repere utile pentru sesizarea prezenţei unor tipuri specifice în diverse contexte culturale şi poate sugera elemente de evoluţie, contacte între comunităţi etc.

Fără îndoială, cercetările care vor urma vor aduce, în acest sens şi în mod benefic, necesare date şi elemente noi, menite a stimula progresul cunoaşterii.

Cercetarea a beneficiat de multiple avantaje, dar are şi o serie de limite, după cum urmează. Imposibilitatea accesului (din motive obiective şi subiective) la unele loturi IMDA importante,

păstrate în colecţiile muzeelor şi institutelor de cercetare este una dintre problemele de care ne-am lovit şi care ar trebui să îşi găsească o rezolvare în viitor. Între materialele aflate în această situaţie menţionăm pe cele provenind din situl de la Gura Baciului (cercetări vechi şi recente), aflate în colecţiile Muzeului Naţional de Istorie al Transilvaniei Cluj-Napoca.

În situaţiile în care accesul la studiul direct al artefactelor nu a fost posibil, s-au utilizat informaţiile disponibile, culese din publicaţiile de specialitate. În acest caz, aplicarea integrală a protocolului de analiză pe care ni l-am fixat a fost imposibilă, cu acceptarea limitării datelor disponibile.

Atenţia cea mai mare s-a concentrat asupra organizării imensei mase documentare avute la dispoziţie sub forma datelor din publicaţiile româneşti şi străine, ca şi a loturilor de artefacte care aşteptau să fie repertoriate după tipicul stabilit, ordonate conform tipologiei elaborate şi analizate din perspectivă paleotehnologică.

Nu am insistat asupra aspectelor referitoare la analiza comparativă a IMDA de pe teritoriul Transilvaniei şi a celei din spaţii mai îndepărtate, ci am încercat să identificăm, prioritar, analogiile aflate în spaţiile limitrofe zonei analizate.

Numărul redus al artefactelor datate cu precizie pe faze ale culturilor nu a permis formularea unor concluzii referitoare la specificul IMDA la nivelul fazelor culturilor analizate.

În final, subliniem încă o dată faptul că lucrarea de faţă se doreşte a fi un rezultat coerent, dar perfectibil, ca orice finalitate a unui demers ştiinţific; cazul lucrării care ne-a fost model de abordare (BELDIMAN 2007) este comparabil, iar teza elaborată de noi confirmă acest lucru.

Sistematizarea datelor etalată cu acest prilej a urmărit să contureze baza pentru acumulări noi şi construcţii superioare, într-un domeniu specific de cercetare a preistoriei.

Bibliografie selectivă

BARTOSIEWICZ 1984 Bartosiewicz L., An attempted distinction between the parts of the Neolithic

site at Csabdi-Télizőldes, în Acta Archaeologica Academiae Scientiarum Hungaricae, 36, 43 – 52.

BARTOSIEWICZ 2001 Bartosiewicz L., Archaeozoology or zooarchaeology?: a problem from the last century, în Archaeologia Polona, 39, 2001, 75 – 86.

BARTOSIEWICZ 2003 Bartosiewicz L., The archaeology of domestic animals, în Visy, Nagy 2003, 60 – 64.

BARTOSIEWICZ 2005 Bartosiewicz L., Plain talk: animals, environment and culture in the Neolithic of the Carpathian Basin and adjacent areas, în Bailey et alii 2005, 51 – 63.

BELDIMAN 2004a Beldiman C., Cerişor, com. Lelese, jud. Hunedoara. Industria materiilor dure animale, în Cronica cercetărilor arheologice din România, Bucureşti, 85 – 94, 469 – 475.

BELDIMAN 2004b Beldiman C., Descrierea materialului arheologic, în Luca et alii 2004, 75 – 79.

BELDIMAN 2007 Beldiman C., Industria materiilor dure animale în preistoria României. Resurse naturale, comunităţi umane şi tehnologie din paleoliticul superior până în neoliticul timpuriu, Asociaţia Română de Arheologie, Studii de Preistorie, Supplementum 2, Bucureşti.

BELDIMAN, SZTANCS 2009 Beldiman C., Sztancs, D.-M., Şeuşa-„La cărarea morii”. IMDA în aşezarea neolitică timpurie, în Marius-Mihai Ciută, Cercetări arheologice la Şeuşa-“La cărarea morii” (sat Şeuşa, com. Ciugud, jud. Alba). I. Locuirile preistorice. Bibliotheca Brukenthal XLIII, Alba Iulia-Sibiu, 49 – 63, 105 – 106, 160 – 167, pl. V-XII.

17


BELDIMAN, CIUTĂ, SZTANCS 2005a

Beldiman C., Ciută M.-M., Sztancs D.-M., Industria materiilor dure animale în preistoria Transilvaniei: descoperirile aparţinând culturilor Decea Mureşului şi Coţofeni din aşezarea de la Şeuşa-„Gorgan”, com. Ciugud, jud. Alba, Apulum, 42, 27 – 52.

BELDIMAN, CIUTĂ, SZTANCS 2005b

Beldiman C., Ciută M.-M., Sztancs D.-M., Contribuţii la cunoaşterea patrimoniului arheologic mobil apulens: podoabe din materii dure animale descoperite în aşezarea aparţinând culturii Coţofeni de la Şeuşa-„Gorgan”, în Patrimonium Apulense, 5, 9 – 28.

BELDIMAN, SZTANCS 2008

Beldiman C., Sztancs D. M., Paléotechnologie et néolithisation dans la partie sud de la Tranylvanie: l’industrie des matières dures animales de la culture Starčevo-Criş dans le site Miercurea Sibiului – Petriş, dép. de Sibiu, Roumanie, în Acta Terrae Septemcastrensis, 7, 77 – 90.


Beldiman C., Sztancs, D.-M., Technology of skeletal material of the Starčevo-Criş culture in Romania, în Luca, Suciu 2010, 57 – 70.


Beldiman C., Sztancs D.-M., Inspired Double Break of Leg. Rare Eneolithic Point made of Pig Fibula with Trauma from Transylvania, Romania, comunicare susţinută la 8th Meeting of the Worked Bone Research Group, ICAZ, August 29 to September 3, 2011, Salzburg, Austria.

BINDEA 2008 Bindea D., Arheozoologia Transilvaniei în pre- şi protoistorie, Cluj-Napoca.

BŐKŐNYI 1989 Bőkőnyi S., Animal husbandry of the Kőrős-Starčevo complex: its origin and development, în Varia Archaeologica Hungarica, 2, 13 – 16.

BONDÁR, RACZKY 2010

Bondár M., Raczky P., The Copper Age cementery of Budakalász, Budapesta.

BUZEA, LAZAROVICI 2005 Buzea D., Lazarovici Gh., Descoperirile Cucuteni-Ariuşd de la Păuleni-Ciuc-Ciomortan – „Dâmbul Cetăţii”. Campaniile 2003 – 2005. Raport preliminar, în Angustria, 9, 25 – 88.

CAMPS-FABRER 1979 CAMPS-FABRER H. (sub red.), L’industrie en os et bois de cervidé durant le Néolithique et l‘Âge des métaux. Première Réunion du Groupe de travail no. 3 sur l’industrie de l’os préhistorique, Paris.

CAMPS-FABRER 1993 CAMPS-FABRER H., Compte rendu du Colloque international Industries sur matières dures animales. Evolution technologique et culturelle durant les temps préhistoriques, Treignes, Belgique, 3-8 mai 1993, în Préhistoire Anthropologie Méditerranéene, 2, 201 – 203.

CÂRCIUMARU 1996 Cârciumaru M., Paleoetnobotanica. Studii de preistorie şi protoistorie, Iaşi.

CÂRCIUMARU 1999 Cârciumaru M., Evoluţia omului în cuaternar, Bucureşti.

CÂRCIUMARU 2000 Cârciumaru M., Neolithic Palaeoethnobotany of Romania, în Cercetări Arheologice, 11, II, 1998-2000, 577 – 581.

CHOYKE 1997 Choyke A., The Bone Tool manufacturing continuum, în Antropozoologica, no. 25 – 26, 65 – 72.

CHOYKE 2007 Choyke A., Chapter 29. Objects for a lifetime – tools for a season: the bone tools from Ecsegfalva 23, în Whittle 2007, 641 – 665.

CHOYKE, BARTOSIEWICZ 2001

Choyke A., Bartosiewicz L., Crafting bones: Skeletal Technologies through Time and Space. Proceedings of the 2nd meeting of the (ICAZ) Worked Bone Research Group, Budapesta.

CIUGUDEAN 2000 Ciugudean H., Eneoliticul final în Transilvania şi Banat: cultura Coţofeni, Timişoara.

CIUTĂ 1998 Ciută M., O locuinţă de suprafaţă aparţinând neoliticului timpuriu, descoperită la Şeuşa – „La cărarea morii” (com. Ciugud, jud. Alba), în Apulum, 35, 1 – 15.

CIUTĂ 2005 Ciută M., Începuturile neoliticului timpuriu în spaţiul intracarpatic

18


transilvănean, Alba Iulia.

DIACONESCU 2009 Diaconescu D., Cultura Tiszapolgár în România, Bibliotheca Brukenthal, Sibiu.

DIACONESCU et alii 2009 Diaconescu D., Luca S. A., El Susi G., Dumitrescu-Chioar F., Groapa G26/2005 de la Miercurea Sibiului-Petriş şi noi întrebări privind viaţa de dincolo de obiecte a unei comunităţi neolitice timpurii, în Brukenthal. Acta Musei, IV.1, 7 – 20.

DIMITRIEVIĆ, RIPKOVIĆ 2006 Dimitriević V., Tripković B., Spondylus and Glycymeris Bracelets: Trade Reflections at Vinča – Belo Brdo, în Documenta Praehistorica, 33, 1 – 16.

EL SUSI 2005 El Susi G., Cercetări arheozoologice în Peştera Cauce, în LUCA et alii 2005, 95 – 154.

EL SUSI 2008 El Susi G., The comparative analysis of faunal samples from sites dated in Starčevo-Kőrős-Criş culture phases IB – IIA from Transylvania and Banat, în Acta Terrae Septemcastrensis, 7, 91 – 106.

GIMBUTAS 1976 Gimbutas M., Neolithic Macedonia. As reflected by Excavation at Anza, Southeast Jugoslavia, Los Angeles.

HORVÁTH, VIRÁG 2003 Horváth L. A., Virág Zs. M., History of the Copper Age (4500/4400–2600/2500 B.C.), în Visy, Nagy 2003, 125 – 127.

LAZAROVICI 2006a Lazarovici M., Absolute chrnonology of the Late Vinča culture in Romania and its role in the development of the Early Copper Age, în Tasić, Grozdanov 2006, 277 – 295.

LAZAROVICI 2006b Lazarovici Gh., The Anzabegovo-Gura Baciului Axis and the First Stage of the Neolithisation Process in the Southern-Central Europe and Balkans, în Tasić, Grozdanov 2006, 111 – 158.

LAZAROVICI et alii 2001 Lazarovici Gh., Draşoveanu F., Maxim Z., Parţa. Monografie arheologică, Timişoara.

LAZAROVICI, LAZAROVICI 2006

Lazarovici Gh., Lazarovici M., Arhitectura neoliticului şi epocii cuprului din România, I. Neoliticul, Iaşi.

LAZAROVICI, MAXIM 1995

Lazarovici Gh., Maxim Z., Din istoria Transilvaniei (mileniul VI î.Hr.). Gura Baciului, Cluj-Napoca.

LUCA 1997 Luca S. A., Aşezări neolitice pe Valea Mureşului (I). Habitatul turdăşean de la Orăştie – Dealul Pemilor (punctul X2), Alba Iulia.

LUCA 1999 Luca S. A., Sfârşitul eneoliticului pe teritoriul intracarpatic al României: cultura Bodrogkeresztúr, Alba Iulia.

LUCA 2001 Luca S. A., Aşezări neolitice pe Valea Mureşului (II). Noi cercetări arheologice la Turdaş – Luncă. Campaniile anilor 1992-1995, Bucureşti.

LUCA 2006 Luca S. A., Aspects of the Neolithic and Eneolithic periods in Transylvania (II), în Tasić, Grozdanov 2006, 341 – 366.

LUCA 2009 Luca S. A., The Danube script: Neo-Eneolithic ‘writing’ in Southeastern Europe, Sibiu.

LUCA et alii 2004 Luca S. A., Roman Cr., Diaconescu Dr., Cercetări arheologice în Peştera Cauce (I) (sat Cerişor, com. Lelese, jud. Hunedoara), Sibiu.

LUCA et alii 2005 Luca S. A., Roman C., Diaconescu D., Ciugudean H., El Susi G., Beldiman C., Cercetări arheologice în Peştera Cauce (II), Sibiu.

LUCA et alii 2006 Luca S. A., Diaconescu D., Georgescu A., Suciu C., „Săpăturile arheologice de la Miercurea Sibiului-Petris, (jud. Sibiu). Campaniile anilor 1997-2005. Stratigrafie şi cronologie”, în Brukenthal. Acta Musei, 1.1, Sibiu, 9 – 20.

LUCA, SUCIU 2010

Luca S. A., Suciu C. (eds.), The First Neolithic Sites in Central/South-East European Transect. Volume II. Early Neolithic (Starčevo-Criş) on the territory of Romania, Cracovia, British Archaeological Reports, Oxford.

19


LUIK et alii 2005 Luik H., Choyke A., Batey C. E., Lõugas L. (ed.) From hooves to horns, from

mollusc to mammoth. Muinasaja Teadus 15, Tallinn.

ROMAN 2008 Roman Cr. C., Habitatul uman în peşterile din sud-vestul Transilvaniei, Bibliotheca Brukenthal XXV, Sibiu.

ROSKA 1942 Roska M., Erdély Régészeti Repertóriuma. I. Őskor, Cluj-Napoca.

SUCIU 2009 Suciu, C., Cultura Vinča în Transilvania, Bibliotheca Brukenthal, Alba Iulia

SÜMEGI 2010 Sümegi P., The archaeozoological analysis of the beads and molluscs from the Late Copper Age Baden cementery at Budakalász, în Bondár, Raczky 2010, 409 – 436.

SZTANCS 2006 Sztancs, Diana-Maria, Industria materiilor dure animale în cadrul culturii Coţofeni din sudul Transilvanie, lucrare de licenţă, manuscris, Sibiu.

SZTANCS 2008 Sztancs, D.-M., Industria materiilor dure animale în Muzeul Naţional Brukentha, disertaţie, manuscris, Sibiu.

SZTANCS 2010 Sztancs, D.-M., Baza de date a industriei materiilor dure animale neo-eneolitice din Transilvania. Studiu de caz: Aşezarea de la Miercurea Sibiului – „Petriş”, jud. Sibiu, în Analele Universităţii Creştine „Dimitrie Cantemir”, Seria Istorie, Serie nouă, 1, 2010, 9 – 29.

SZTANCS 2011 Sztancs D.-M., Database of bone and antler industry from Transylvania. Case Study: Păuleni-Ciuc – „Dâmbul Cetăţii”, Romania, comunicare susţinută la a XX-a Conferinţă a Arheozoologilor Maghiari de la Visegrád, 7-8 mai 2011.

SZTANCS et alii 2010a Sztancs D.-M., Beldiman C., Buzea D. L., Fiches typologiques de l’industrie osseuse de Roumanie. I. Préhistoire. 1. Idole/pendeloque/amulette anthropomorphe énéolithique en bois de cerf de Păuleni-Ciuc, dép. de Harghita, în Acta Terrae Septemcastrensis, 9, 121 – 150.

SZTANCS et alii 2010b Sztancs D.-M., Luca S. A., Beldiman C., The database of prehistoric bone and antler industry from Transylvania, Romania: some remarks about the Miercurea Sibiului – “Petriş” site, în Annales d'Université „Valahia” Târgovişte. Section d'Archéologie et d'Histoire, 12/2, 39 – 55.

SZTÁNCSUJ 2009 Sztáncsuj S. J., Interdisciplinary Archaeological Research in South-East Transylvania during the first half of 20th Century, în Cotiugă et alii 2009, 51 – 60.

TASIĆ, GROZDANOV 2006

Tasić N., Grozdanov C., Homage to Milutin Garašanin, Belgrad.

TOTH 2010 Toth Zs., Raw material preferences in the worked osseous assemblage on the Final Neolithic site of Aszód, central Hungary, poster prezentat la 11th ICAZ Conference, 23-28 August 2010, Paris.

URSULESCU 2001 Ursulescu N., Neo-eneoliticul, în Petrescu-Dîmboviţa, Vulpe 2001, 111 – 197.

URSULESCU 2006 Ursulescu N., Dimensiunea europeană a civilizaţiei eneolitice est-carpatice, Iaşi.

URSULESCU et alii 2006 Ursulescu N., Bejenaru L., Cotiugă V., Prelucrarea caninilor de mistreţ în cultura Precucuteni, în lumina descoperirilor de la Târgu-Frumos, jud. Iaşi, în Acta Musei Tutovensis, 1, 64 – 81.

URSULESCU, TENCARIU 2009 Ursulescu N., Tencariu F., Symbolic signs on the ceramics of the Chalcolithic settlement at Isaiia (Iaşi County, Romania), în Luca 2009a, 87 – 102.

VISY, NAGY 2003 Visy Zs, Nagy M. (ed.), Hungarian archaeology at the turn of the millennium, Budapesta.

VITEZOVIĆ 2010 Vitezović S., Koštana industrija u starijem i srednjem neolitu centralnog Balkana, teză de doctorat, Institutul de Arheologie, Academia de Ştiinţe a Serbiei, Belgrad, manuscris.

WHITTLE 2007 Whittle A., The Early Neolithic on the Great Hungarian Plain. Investigations of the Körös culture site of Ecsegfalva 23, County Békés, Budapesta.

20


Repartiţia geografică a siturilor din care provine IMDA neo-eneolitică studiată.

21


Tărtăria 2010. Idol antropomorf din valva scoicii Spondylus. Colecţia Muzeului Naţional Brukenthal Sibiu. Foto Corneliu Beldiman.

22


Tărtăria 2010. Idol antropomorf din valva scoicii Spondylus – detaliu. Colecţia Muzeului Naţional Brukenthal Sibiu. Foto Corneliu Beldiman.

23


Cultura Petreşti. Ocna Sibiului – Faţa vacilor, jud. Sibiu. Vârf pe fibula de porc domestic. Poster prezentat la 8th WBRG Conference, ICAZ, Salzburg, 29 august – 4 septembrie 2011 (apud Beldiman, Sztancs 2011).

24


Cultura Petreşti. Păuca – Homm, jud. Sibiu. Brăţară fragmentară din valva scoicii Spondylus. Colecţia Muzeului Naţional Brukenthal Sibiu. Foto Corneliu Beldiman.

25



26



27


Cultura Petreşti. Câlnic – În vii, jud. Sibiu. Canini reziduali de cerb perforaţi. Colecţia Muzeului Naţional Brukenthal Sibiu. Foto Corneliu Beldiman.

28


Cultura Petreşti. Ocna Sibiului – Faţa vacilor, jud. Sibiu. Spatulă de os. Colecţia Muzeului Naţional Brukenthal Sibiu. Foto Corneliu Beldiman.

29


Cultura Petreşti. Ocna Sibiului – Faţa vacilor, jud. Sibiu. Spatulă de os. Colecţia Muzeului Naţional Brukenthal Sibiu. Foto Corneliu Beldiman.

30


Grupul cultural Decea Mureşului. Decea Mureşului, jud. Alba. Artefacte din morminte (apud Kovacs 1932, 90, fig. 1).

31

INDUSTRIA MATERIILOR DURE ANIMALE ÎN NEO-ENEOLITICUL …

Documents

Transcript of INDUSTRIA MATERIILOR DURE ANIMALE ÎN NEO-ENEOLITICUL …