Zi de autoanaliza

Zi de autoanaliza

Asa mai merge; daca ma gandesc ca-i vor folosi cuiva gandurile mele, cred ca le voi putea scrie si sa fiu sincera pana la limita posibilului.

Era cam acum un an in urma cand am descoperit un nodul la san; imi aduc foarte bine aminte cum a fost. Poate nu a fost aceeasi teama ca in urma cu cativa ani, cam prin 2004-2005 cand am descoprit intr-o dimineata un nodul tare in sanul stang. Atunci ma pipaiam mereu sa vad daca nu cumva este o eroare, daca nu cumva dispare de la sine, sa se diminueze. Dar nu era asa. Era intr-o sambata si nu aveam unde sa merg pana luni. Cred ca nu aveam bani pentru un consult particuar si am asteptat pana luni. Am facut ceva investigatii atunci, dar cum pana la urma s-a retras de la sine si unii m-au speriat iar altii au zis ca nu am nimic, am lasa totul balta. E adevarat ca atunci ma si lovisem in locul acela, cu ceva timp inainte si cred ca a fost mai mult un nodul inflamator.

De data asta faceam baie si ma automasampe gat si spate dupa o zi de oboseala la servici. In dreptul sanului drept am simtit o intaritura care ma durea. Atunci m-am gandit ca poate fi ceva serios. M-am uns cu ceva inflamatoare, dar am si vorbit sa-mi faca o programare la Cluj. Am vrut sa aud parerea specialistilor, care nu fac altceva toata ziua decat sa vada astfel de cazuri. Si daca ar fi s-o iau de la inceput cred ca as proceda la fel; nu as avea curajul sa fac altfel, desi am intalnit si la noi medici care merita mai multe laude decat cei de la Cluj. Cand e vorba de sanatate e destul de dificil de ales cum este mai bine; asa cum si termenul de ,,cum este mai bine este destul de relativ. ,,Cum e mai bine este ceea ce-ti face tie bine si atunci asta recomanzi si la altul, convins fiind ca-i vrei binele.Cand am auzit ca am cancer si trebuie sa ma operez parca i s-ar fi vorbit altcuiva. Si asa am ramas de atunci; parca totul i se intampla altcuiva si nu mie.

Era o dualitate care se petrecea cu mine; pe de o parte era o verisoara care m-a insotit mereu, pe de alta parte era ceva din mine ce imi spunea sa nu urmez drumul acesta. Dar nu aveam curajul nici macar sa spun ce gandesc. Era mmult prea slaba vocea aceea. Si totusi era si alta parte care urma ce spunea verisoara dar dintr-un motiv infantil: nevoia de a fi in centrul atentiei. Asta se petrecea la nivel semiconstient, erau franturi de ganduri ce treceau fugitiv prin constient. Ma simteam ca un copil pe langa verisoara mea. De fapt toata atitudinea ei era protectoare, atotstiutoare. Asa a fost invatata si acum ii lipsea rolul acesta si si-l juca din plin.Cand am invatat prima data la psihanaliza despre asocierea libera de idei, nu prea i-am dat importanta. Acum sunt sigura ca se poate sa te psihanalizezi singur si este si eficient.

Am ajuns acasa cu vestea. Bineinteles, nici nu s-a pus problema sa nu ma operez. Si tot in plan subconstient ma simteam bine ca sunt in centrul atentiei. Imi parea rau ca nu am stat mai mult atunci sa analizez acest sentiment subconstient. Oare de ce nu am analizat mai mult aceasta nevoie ? A fost mult mai puternica aceasta dorinta decat nevoia de a sti cat de importanta este. Si nici nu mi-am pus problema sa analizez acest aspect. Cred ca ma simteam confortabil in subconstient.

Stiu ca imi doream pe de o parte si sa pot discuta omeneste cu chirurgul, sa-mi spuna mai multe, sa-mi spuna alternative. Scurt si concis, stiam ca nu are mult timp pentru mine dar as fi vrut sa fiu tratata ca om, ca persoana singulara si nu ca un ins impersonal, care mergea la taiere. Mi s-a parut atat de flegmatic si cu atata nonsalanta mi-a spus ca am cancer, de parca mi-ar fi zis ca e soare afara, adica un lucru fara importanta. Cred ca tot inconstient s-a petrecut atunci ceva cu mine. Parca as fi zis in gandul meu : da, am inteles ca am cancer si o sa mor. Si ce daca ? Crezi ca daca mi-ai spus lucrul acesta imi esti superior ? N-ai decat, fa-ti meseria, de acum incolo corpul meu va fi ceva bun de taiat, ceva bun de experienta. El, corpul, nu mai este al meu, nu ma mai intereseaza ! Nu aveti decat sa faceti orice cu el, nu ma mai intereseaza. Il pot arata oricui, oricand. Frumos sau urat, asta este. Si cred ca de atunci parca traiesc inafara corpului meu. Da, mi-a dat mult de furca si imi da in continuare. Ma doare fizic destul de mult. M-au durut toate interventiile, am vomat, ma dor muschii si articulatiile.

Dar la toata suferinta asta fizica era atasata o indiferenta psihica: fie ce o fi ! Nu ma gandeam la nimic spiritual, desi D-zeu a fost si este mult in gandurile mele.

Sunt surprinsa de indiferenta mea afectiva. Anestezie psihica dureroasa.............................

Eram pe hol la Cluj, cand a iesit din cabinetul chirurgului o actrita pe care o stiam de la tv. Era destul de ravasita sufleteste, se vedea pe ea ca plansese. Mi-a atras atentia verisoara mea si am fost surprinsa pentru ceea ce am simtit. Nimic desi ma asteptam sa fiu empatica cu acea persoana care trecea prin acelasi lucru ca si mine.

Oare subconstient voiam sa fiu eu singura in atentia verisoarei ? Nu stiu pentru ca constient ma agasa de multe ori.

Azi e alta zi. Am avut o autoanaliza in privinta sentimentului religios. Simteam nevoia sa-mi spun rugacinea in fiecare dimineata si seara. La un moment dat aveam impresia ca ma bate D-zeu daca n-o fac si daca intr-o seara imi era mai lene sau mai greu sa-mi fac rugaciunea aveam un sentiment de vinovatie fata de D-zeu ca nu m-am rugat. Nu stiu daca gresesc, dar imi doresc ( pote nu sunt vrednica de asa un gand) sa pot vorbi cu D-zeu oriunde si oricand.El este in sufletul meu mereu si asta Il rog din suflet sa nu plece niciodata de acolo. Chiar daca eu gresesc sa stea langa mine. Imi place sa cred ca va fi langa mine in ultima clipa. Nu mai tin minte bine care invatat a spus: daca crezi si nu-i nimic, nu ai pierdut nimic, dar daca nu crezi si exista, atunci ai pierdut totul. Cat de greu este sa-ti pastrezi credinta.

Imi pare rau ca nu pot scrie ori de cate ori simt nevoia; intervine cate ceva si apoi uit.

As vrea sa stiu de ce n-o pot ierta pe Dorina si pe Alexa.

Iar nu pot sa scriuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!:((

26.02.2010

spun specialistii si am vazut ca e adevarat; ai nevoie de multa liniste ca sa poti privi in subconstient. Si chiar si atunci nu e usor.

M-am tot gandit la ce am scris mai sus.

Habar nu am de ce a intervenit iar acea rezistenta la care ma gandeam acum cateva momente si nu pot sa scriu.

A deschis matza usa, il aud pe Teo vorbind prin usa si nu pot scrie. Altfel sunt singura si as putea da frau liber gandurilor dar nu stiu de ce nu pot.

O sa incerc mai tarziu.

cod-56u2f7fsCont activat cu succescod-56u2f7fsCont activat cu succes