INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

Sectia penala

Dosar nr.3862/1/2010

CONCLUZII SCRISE

care completează pledoariile orale ale avocaţilor inculpatului

NASTASE ADRIAN

După o cercetare judecătorească lungă, laborioasă si profesional desfăşurată, înţelegem să punem în faţa completului de judecată probleme esenţiale pentru soluţionarea legală a cauzei.

La fel de adevărat este că, faţă de alte dosare, acest dosar reprezintă una dintre cele mai dificile încercări de conciliere a principiului aflării adevărului, a respectului fata de individ si drepturile lui fundamentale, indiferent cine este acela, cu contextul social, politic, cultural, economic in care se desfăşoară judecata. Din acest punct de vedere, aveţi spre soluţionare cel mai complex, mai controversat dar si fabricat dosar deschis împotriva omului politic cel mai important al actualei opoziţii, inteligentul dar si “arogantul”, carismaticul dar si ”hulitul”, intelectualul rafinat, dar si “contestatul”, liderul politic raţional dar si “acidul” Adrian Nastase - singurul adversar politic competitiv si de temut pentru actuala putere.

Ca este aşa, apare si din faptul ca dosarul a căpătat un nume - Dosarul Zambaccian, cunoscut in lumea juridica si in presa, care a generat dezbateri, talkshow-uri TV, cărţi - cum este si cea a clientului nostru Codul Zambaccian – Toate pânzele jos! Si, evident, multe comentarii...

Atmosfera in care s-a desfăşurat urmărirea penala (cca. 4 ani) si cercetarea judecătoreasca (cca. 2 ani) este excelent redata de Adrian Năstase, care are si darul condeiului, intr-un editorial ce se intitulează Frigul care vine din noi, din care va rog, sa ne permiteţi sa citam un singur pasaj: “...ne-am dezobişnuit in ultimii ani cu temperaturile foarte joase...încălzirea globala - contrazisa vehement de iarna din anul asta - nu a influenţat in bine relaţiile interumane sau cadrul social general in care se desfăşoară diverse activităţi in România. De la politica la fotbal, trecând negreşit prin traficul auto sau viata de la bloc, suntem marcaţi de nepăsare, răceala, nervozitate si, pe alocuri, chiar de violenta”

1

Aceasta a fost atmosfera in care presa, oamenii obişnuiţi dar si oamenii politici de la Bruxelles sau de peste ocean au urmărit ce se întâmpla cu singurul Prim ministru performant al acestei tari, cu cel care a făcut posibila primirea României in Europa civilizata, cu cel despre care s-a afirmat, fără probe e adevărat, fiind calomniat fără probleme, ca este „miliardarul din Marea Chinei”, cu cel care a dat tainul investitorilor strategici, cu cel care are 4 case si termopane in Zambaccian.

Este atmosfera in care s-au scris peste 1500 articole de presa împotriva lui, s-au făcut nenumărate emisiuni televizate, cu toate acestea el indurând cu stoicism si luptând cu încredere, peste 2300 de zile pentru a-si dovedi, sieşi si judecătorilor, NEVINOVATIA!

I.CARACTERUL POLITIC AL ACTIUNII PENALE :

Începând cu anul 2001, Traian Băsescu a iniţiat o campanie publică împotriva lui Adrian Năstase.

La 30.11.2001, la întâlnirea cu tinerii PD-işti, Traian Băsescu a afirmat cu privire la mai multe persoane, inclusiv la Adrian Năstase „vă dau eu în scris că vor ajunge jos de tot, chiar în beciuri”.

La 25.01.2002, printr-un comunicat pe presă Traian Băsescu a adus la cunoştinţă că a întocmit trei documente ale primăriei pe care o conducea prin care dovedeşte că „imobilul proprietate personală a lui Adrian Năstase care se construieşte pe strada Zambaccian nu respectă disciplina în construcţii, aplicând două amenzi pentru construcţie ilegală şi o decizie de suspendare a lucrărilor la imobil”.

La 2.02.2002, a afirmat despre acesta că „este cel mai corupt demnitar din România, dar şi cel mai mare dictator”.

Atacurile împotriva lui Adrian Năstase au continuat şi în anii 2003-2004 când, în diverse ocazii, Traian Băsescu a precizat că Adrian Năstase urmează să fie judecat pentru diferite fapte de corupţie, iar la întrebarea dacă există probe în acest sens, acesta a răspuns “probele vor fi căutate după alegeri”.

După câştigarea alegerilor prezidenţiale din noiembrie 2004, într-un atac direct împotriva lui Adrian Năstase, la 6.01.2005 Traian Băsescu a solicitat, în mod expres, Alianţei DA să înceapă procedura de revocare din funcţia de Preşedinte al Camerei Deputaţilor a lui Adrian Năstase.

Anul 2005 a fost caracterizat şi prin modificările legislative introduse de Monica Macovei la Legea nr. 115/1999 privind răspunderea ministerială, care au înlăturat prevederile procedurale privind egalitatea de tratament dintre miniştri în funcţie şi foştii miniştri (constatate neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 665/2007).

2

Prin Hotărârea Camerei Deputaţilor nr. 34/25.10.2005, s-a reuşit modificarea Regulamentului Camerei Deputaţilor privind revocarea Preşedintelui (constatată însă a fi neconstituţională prin Decizia Curţii Constituţionale).

Completarea prevederilor Cpp privind înregistrările ambientale prin introducerea art.91/4 privind înregistrările ambientale prin Legea nr.356 din 26.07.2006 (la scurt timp după emiterea mandatului de interceptare in cauza).

Modul de constituire a dosarelor de urmărire penala, prin divizări si comasări neprocedurale demonstrează fără echivoc interesul procurorilor de a găsi oricând un dosar care să poată fi activat.

Prezinta un interes deosebit corelarea diversilor pasi procedurali in cauza cu evenimente politice importante,corelare ce nu reprezinta simle „coincidente” ci tocmai motivatia,nejuridica dar profund politica a evolutiei dosarului.

Astfel denunţul iniţial, formulat de Alianţa DA, si semnat in numele acesteia de Mona Musca, este făcut la 27.08.2004 imediat după anunţarea de către Adrian Nastase a posibilităţii de a candida la funcţia de Preşedinte al României. În baza acestui denunţ, s-a format dosarul de urmărire 231/P/2004 privind NU casa din Zambaccian, ci terenul de la adresa respectivă. Din acestea, ulterior, s-au desprins sau au fost constituite alte dosare (vezi schema dosarelor si fişele acestora, depuse).

Dosarul 114/P/2008, disjuns din Dosarul 231/P/2004, a fost soluţionat de către Camera Deputaţilor la 13.08.2008 prin respingerea cererii DNA de a se da aviz de începere a urmăririi penale. La începutul anului 2009, la o întâlnire iniţiată de Traian Băsescu, în prezenţa Procurorului general al României, Procurorului Şef al DNA, liderilor partidelor parlamentare şi membrilor Comisiei Juridice din cele două camere ale Parlamentului, Traian Băsescu a solicitat reluarea acestui dosar. Presa austriaca a relatat că Preşedintele vrea “capul lui Nastase”. Procurorul General, Laura Codruţa Kovesi a îndeplinit, de îndată, cerinţa lui Traian Băsescu şi a mai solicitat, încă odată, Camerei Deputaţilor avizul, cerere care i-a fost respinsă.

Nu este lipsit de interes,chiar procedural – de evaluare a probatoriilor -,faptul ca evenimente politice au influentat atitudinea persoanelor audiate in cauza precum si administrarea – nelegala sustinem noi, a unei serii de probatorii de majora importanta in economia dosarului.

Astfel, la 16.01.2006, Adrian Năstase tine o conferinta de presa prin care isi anunta decizia de autosuspendare din functia de presedinte executiv al PSD iar la 16.03.2006 demisioneaza din functia de Presedinte al Camerei Deputatilor(Monitor Oficial part.II nr.33/24.03.2006),decizie comunicata colegilor de partid cu cateva zie înainte.

In aceasta perioada intervine radicala schimbare procesuala a unor persoane audiate care formuleaza asa zise denunturi.

3

Popa Cristina formuleaza autodenunturi la 24.01.2006 in dosarul 231/P/2006, la 24.01.2006 in dosarul 9/P/2006 (cu modificari ale numarului dosarului),12.04.2006 in dosarul 10/P/2006 (cu multiple modificari ale numarului dosarului respectiv 9,10 o noua stampila 8/P/2006)

Deju Vasile formuleaza autodenunt la 25.01.2006 în dosarul 12/P/2006 reînregistrat la 26.06.2006 in dosarul 8/P/2006.

Paun Ion formuleaza autodenuntul la 9.03.2006 in dosarul 9/P/2006 ( cifra 9 fiind modificata in 8), după ce la 7 martie 2006, Camera Deputaţilor respinsese cererea de percheziţie formulată de fostul ministru al justiţiei, Monica Macovei.

La fel de semnificativ, in corelarea evenimentelor politice cu administrarea probatoriilor, este si faptul ca inregistrarea ambientala realizata de Octavian Cretu ( pe care o consideram nelegala pentru motivele invocate mai jos ) a fost efectuata in zilele de 13 -14 martie 2006 cand demisia lui Adrian Nastase din functia de Presedinte al Camerei Deputatilor fusese deja anuntata.

Existenta unor reale presiuni politice exercitate prin orice mijloace in scopul culpabilizarii lui Adrian Nastase nu constituie in aceasta cauza numai un element circumstantial, de atmosfera, ci ele se reflecta direct in intocmirea nelegala a unor avute procedurale si in administrarea probelor astfel dupa cum vom dezvolta in cele ce urmeaza.

II. CÂTEVA PROBLEME DIN DOSAR

1.- Problema probatoriilor

Punctul de pornire in aprecierea probatoriilor este încheierea din 24.11.2010 care dispune: ”Chestiunea invocata nu pune insa in discuţie regularitatea actului de sesizare,ci valabilitatea probelor strânse ....”(f.5 al.3 încheiere)

Se urmează o practica constanta a instanţei supreme conform căreia “instanţa se pronunţa aspra caracterului ilegal al mijloacelor de proba prin hotărâre, după efectuarea cercetării judecătoreşti si după dezbateri“ (Decizia nr.13/8.01.2007)

Din acest punct de vedere urmează a se observa următoarele :

a) In constituirea dosarului de urmărire penala finalizat prin rechizitoriul in cauza de fata - Dosar 68/P/2008 – sunt înglobate acte de urmărire penala prin mijloacele extraprocedurale ale “xerocopierii” (p.v.din 03.06.2009 ce indica temeiuri procedurale fără nici o legătură) sau ale “ataşării” (pv.din 17.08,2006 de “ataşare” a dosarului 10/P/2006 la dosarul 8/P/2006).

4

Procedura – ca atare – este lovita de nulitate care afectează si substanţa acestor acte. De altfel nulitatea lor este constatată explicit – pentru alte considerente prin sp.nr.611/2007 rămasa irevocabila prin dec.219/2007 a ICCJ.

Probele efectuate in dosarul “ataşat” 10/P/2006 precum si xerografierile din dosarul 8/P/2006 trebuiesc înlăturate.

b) Ca urmare a sp.nr.611/2007, rămasa irevocabila prin dec.219/2007 a ICCJ, se pune problema valorii procedurale pe care o pot avea aceste acte.

Au fost considerate ca fiind acte “premergătoare” în pofida nulităţii care le afectează.

Concluzia este greşită.

Nulitatea constatata de sp.nr.611/2007 rămasa irevocabila prin dec.219/2007 a ICCJ face parte din categoria nulităţilor prevăzute de art 197 al.(2) Cpp, neputând fi înlăturată in nici un mod .

In aceasta situaţie, devin inaplicabile principiile conversiei actelor juridice si ale refacerii actelor.

c) Proba realizata prin înregistrare ambientala este nula, trebuind sa fie înlăturata, printre altele întrucât la data efectuării (13/14.03.2006) nu exista temei legal pentru efectuarea sa.

Înregistrările in mediul ambiental au fost reglementate prin art. 91/4 Cpp introdus prin pct.50 din Legea nr.356/2006 începând cu 6.09.2006

Ca ne aflam in prezenta unei instituţii juridice noi o demonstrează raportul comisiei juridice din Camera Deputaţilor la dezbaterea acestei legi,din care citam: ”S-a reglementat expres o noua instituţie privind înregistrarea audio sau video in spatii publice“ Raport, amendamente nr.crt.66)

d) Declaraţia lui Păun Ion a fost analizata numai in lumina compatibilităţii calităţii de martor cu cea de parte vătămata. Cu privire la acest aspect menţinem concluziile puse deja.

Trebuie insa adaugat faptul ca desi o practica ambigua a instantei supreme vorbeste de denuntatorul – martor, o astfel de constructie juridica este ambigua.

Ramane principiul conform caruia nimeni nu poate fi martor in propria cauza. In literatura de specialitate se contureaza tot mai mult ideea ca denuntatorul insusi trebuie sa-si dovedeasca denuntul – ca act de sesizare penala, el neputând fi dovada propriilor afirmaţii. (Horia Diaconescu, Ruxandra Raducanu “Reflectii cu privire la calitatea procesuala a denuntatorului” Dreptul nr.10/2011; Florin Radu, Cristina Radu “Consideratii referitoare la cumularea calitatilor de denuntator si martor”)

5

Ori, in cauza, in afara de afirmatiile denuntatorului nu exista nici o alta proba.

III. ACUZATIILE DIN RECHIZITORIU

Luare de mita in forma continuata infracţiune prev. de art. 254 alin. 1 C.pen. cu aplic. art. 6 din Legea 78/2000 cu modificările ulterioare si cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen., constând in:

Primirea de foloase necuvenite (contravaloarea unor bunuri, lucrări de construcţii, lucrări de tâmplărie) de la inc. JIANU IRINA PAULA (direct si prin intermediul inc. NASTASE DANIELA) in scopul numirii acesteia in funcţia de Inspector General de Stat la Inspectoratul de Stat in Construcţii după ce Inspectoratul de Stat in Construcţii a trecut in subordinea Guvernului, precum si pentru asigurarea pentru aceasta a unui statut care sa ii confere autoritate deplina in cadrul instituţiei la conducerea căreia se afla.

Primirea de foloase necuvenite (servicii de achiziţionare a unor bunuri din China) de la IOAN PAUN, in scopul numirii si menţinerii acestuia in funcţiile de consul general, sef al Consulatului General al României la Hong Kong si Shangai, precum si pentru menţinerea permanenta in misiune in străinătate.

Şantaj prev. de art. 13 1 din Legea nr. 78/2000 cu modificările si completările ulterioare constând in ameninţări privind darea in vileag a unor fapte imaginare, compromiţătoare (faptul ca Păun Ioan lucrează sub acoperire pentru anumite instituţii), pentru a-l determina sa-si retracteze declaraţiile date in dosarul nr. 8/P/2006 si sa nu predea organelor de ancheta documentele doveditoare in posesia cărora acesta se afla.

IV.CERERE PREALABILA

In baza disp. art.64 alin 2 C.p.p. va solicitam scoaterea din proces a înregistrărilor convorbirilor dintre clientul nostru si dl.Cretu Octavian, purtate la 13 si respectiv 14

6

martie 2006, ca probe obtinute si administrate ilegal in considerarea concluziilor Raportului de expertiza criminalistica nr.341/07.11.2011 care stabilesc ca :

Înregistrările audio in litigiu nu sunt autentice;

Nu au fost efectuate simultan cu evenimentele acustice continute;

Nu se poate stabili cu certitudine daca au fost efectuate sau nu cu echipamentul tehnic, prezentat de DNA – Serviciul Tehnic.

Pe cale de consecinţa si transcrierile acestor convorbiri, deşi certificate de procuror, nu mai pot fi folosite in proces in baza principiului accesorium seqvitur principalem.

Raportul de expertiza a stabilit cu certitudine ca nu au fost indeplinite toate cele trei conditii, recunoscute stiintific, pentru stabilirea autenticitatii si realitatii unor probe tehnice, in lipsa acestora probatoriul fiind ilegal. In acest sens s-au pronuntat atat instantele nationale cat si cele internationale (vezi EDF vs.Romania).

In aceste conditii, cand veti analiza probatoriul cu privire la presupusa comitere a infractiunii de santaj, va rugam, sa aveti in vedere numai probatoriul testimonial si inscrisurile depuse in dosar.

In plus, va rugam sa analizati textul art. 911 C.p.p., in actuala redactare in care se prevad si inregistrari ambientale, modificarea acestuia facandu-se prin art.I pct.47 din Legea nr.356/2006, publicata in M.Of.Partea I nr.677/07.08.2006.

Argumente suplimentare:

I. Referitor la acuzaţia de şantaj – art. 13 2 L18/2000 si art 194 al 2/cp

1. Chestiuni prealabile de ordin procedural legate de înregistrările ambientale din 13 si 14.03.2006. Referitor la acest mijloc de proba invocam doua nulitati procedurale:

a. una ce duce la nulitatea relativa cu trimitere la prev art 197 al 1 si 4/cpp;

b. cea de a doua cu trimitere la prev art 197 al 2 si 3/cpp, care se sanctioneaza cu nulitate absoluta.

Nulitatea relativa este incidenta autorizaţiei provizorii de inregistrare a convorbirilor ambientale purtate la 13.03.2006 de inculpatul Adrian Nastase si martorul Cretu Octavian, care a fost emisa de procurorul de caz la data mai sus mentionata, prin ordonanta facandu-se in mod abuziv aplicarea prev art 912 al 2/cpp. Din actul de acuzare si cercetarea judecatoreasca rezulta ca intre momentul in care martorul Cretu Octavian , 10.03.2006 a sunat si a vorbit cu martorul Mihaela Nistorescu, a formulat denunţul la DNA- aceeaşi zi – si data 13.03.2006 ora 11, la care aceasta urma sa se întâlnească in sediul Camerei Deputaţilor

7

cu inculpatul Adrian Nastase, situaţie ce exclude ab initio condiţiile de urgenta, excepţie impuse de textul de lege: “in caz de urgenţă, când întârzierea obţinerii autorizaţiei prev de art 911 al 1/cp ar aduce grave prejudicii activităţii de urmărire penala”. Per a contrario – in speţă nefiind realizate aceste condiţii, procurorul avea obligaţia de a obţine autorizaţia de înregistrare mai sus menţionată exclusiv cu aplicarea prev art 911 al 1/cpp, aceasta urmând a fi solicitata si eventual emisa de un judecător.

Nu putem crede ca procurorul de caz nu cunoştea prevederile legale si, pe cale de consecinţa, consideram ca acesta a procedat intr-o maniera nelegala dându-si seama ca daca ar fi mers pe varianta prev de art 911 al 1/cpp, nici un magistrat nu ar fi emis, in acel moment si fără a exista vreun temei legal o astfel de autorizaţie. In acest sens, menţionăm si următoarele aspecte:

- La 24.01.2006 Ioan Păun este citat în Dosarul 231/P/2004 al DNA în calitate de martor.

- La 3.02.2006 şi 6.02.2006 Ioan Păun dă două declaraţii în Dosarul 231/P/2004.

- DNA a început in data de 7.02.2006 în Dosarul 8/P/2006 urmărirea penala pentru fapte de corupţie fata de învinuitul Adrian Nastase, dar şi faţă de învinuitul Ioan Păun. La acea dată, din punct de vedere procedural, nu exista un act întocmit de procurori privind constituirea Dosarului 8/P/2006. DNA avea în lucru 4 (patru) dosare: 231/P/2004, 9/P/2006, 10/P/2006, 12/P/2006. Aceste dosare se aflau în lucru la procurorul şef serviciu Papici Lucian şi procuror Mariana Alexandru. Dosarul 8/P/2006 apare ca fiind înregistrat la 12.04.2006 când, pe denunţurile înregistrate sub numărul 9 şi 10 din 24.01.2006, se aplică câte o ştampilă cu data de 12.04.2006 fără a fi însoţite de semnătura şi rezoluţia modificării. Pe denunţul înregistrat sub numărul 12/P/2006, la 25.01.2006, se aplică o ştampilă la data de 6.06.2006 cu nr. 8/P/2006 fără a fi însoţit de semnătura şi rezoluţia modificării.

- La data de 7.02.2006, DNA a cerut Parlamentului României încuviinţarea efectuării unei percheziţii la domiciliul învinuiţilor Adrian Nastase si Dana Nastase pentru a “identifica posibile corpuri delicte” (obiecte de provenienţă din China evaluate la circa 80.000 dolari).

- La data de 7.03.2006, Camera Deputaţilor a respins cererea de percheziţie solicitată de ministrul justiţiei Monica Macovei.

- La data de 9.03.2006, învinuitul Ioan Păun depune un denunţ împotriva familiei Năstase în care pretinde că aceasta i-ar fi dat o sumă de cca. 700.000 de dolari pentru a cumpăra bunuri din China.

- Creţu Octavian, “bun prieten”al învinuitului Păun Ioan, care nu avea nici o calitate procesuala în vreun dosar deschis de DNA împotriva lui Adrian Năstase, la data de 10.03.2006, la doar o zi după denunţul lui Ioan Păun, depune un denunţ la DNA în

8

care pretinde că a fost contactat de Adrian Năstase pentru a avea o discuţie cu acesta cu privire la declaraţiile date de Ioan Păun la DNA.

Aceasta succesiune de evenimente relevă că, în realitate, procurorii DNA nu au emis printr-o aplicare gresita a legii “ordonanţa provizorie de interceptare a convorbirilor din data de 13.03.06“ ci, în mod voit, cu intenţia că, prin provocare, Cretu Octavian sa-l determine pe învinuitul Adrian Nastase sa recunoască săvârşirea unor pretinse fapte penale din acuzaţiile mincinoase pe care le formulase la adresa sa învinuitul denunţător Paun Ioan; cu referire la “sumele de bani date acestuia, la importurile din China si implicit la obiectul material al infracţiunii de luare de mita - servicii”.

A doua tema provocatoare pe care urma sa o dezvolte “agentul provocator al DNA-ului, Cretu Octavian” era “teama“ pentru situaţia lui Paun “atat in privinta situatiei sale materiale, cat si a siguranţei sale fizice”, invocand o asa pretinsa amenintare de tip “mafiot” facuta la adresa acestuia de fostul său avocat, Ciobanu. Înregistrarea din 13.03.2006 demonstrează fără echivoc că DNA, constatând că nu există nici un element de natură de a-l incrimina pe Adrian Năstase, îl determină pe Octavian Creţu să introducă în întâlnirea din 14.03.2006 o temă nouă şi anume tema Ciobanu. Din transcrierea înregistrării din 13.03.2006, rezultă că Octavian Creţu exprima nemulţumirea lui Ioan Păun privind avocatul Ciobanu care refuzase să discute cu acesta, tratându-l cu indiferenţă. În acelaşi timp, Ioan Păun era nemulţumit de faptul că, în faţa procurorilor DNA, s-a prezentat avocatul Gheorghe Diaconescu care şi-a permis să pună mai multe întrebări. În înregistrarea din 14.03.2006, este redată afirmaţia lui Creţu Octavian privind propunerea avocatului Ciobanu ca Ioan Păun să părăsească pentru un timp România. Răspunsurile lui Adrian Năstase sunt elocvente în sensul că acesta nu numai că nu a fost la curent cu presupusa propunere, dar nici măcar nu şi-a exprimat vreo părere, astfel încât încercările lui Octavian Creţu de mai multe ori de a obţine un răspuns favorabil DNA-ului nu s-au realizat. Din “pacate” pentru provocarea nereusita pusa la cale de DNA in perioada 10-14.03.06, invinuitul Adrian Nastase fiind evident sincer in aceasta discutie, a demontat tentativa de a obtine probe in susţinerea unei învinuiri „probată” doar de denuntul lui Păun Ioan.

Având in vedere cele expuse, considerăm că aceste înregistrări, provocatoare, sunt sub incidenta dispoziţiilor art 68 al 2/cpp, care prevăd că: “este oprit a determina o persoana să săvârşească sau sa continue săvârşirea unei fapte penale, in scopul obţinerii unei probe”.

2. Nulitatea absoluta a autorizatiei emisa in conformitate cu prev art 912 al 3/cpp cu referire la prev art 911 al 1-3/cpp la data de 13.03.06.

Asa dupa cum s-a mentionat anterior, dupa emiterea in dimineata zilei de 13.03.06 de procurorul de caz a unei ordonante provizorii si ulterior inregistrarii primei discutii ambientale dintre învinuitul Adrian Nastase si Cretu Octavian, DNA a solicitat validarea acesteia si emiterea unei autorizaţii de interceptare, procedura normal, prev de art 911 al 1-3/cpp aşa cum era aceasta formulat la 13.03.06. Textul de lege prevedea in mod expres “ca

9

autorizaţia se da de către preşedintele instanţei căreia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanţa”, neprecizând varianta delegării de competenta cu referire la persoana legal abilitata să o emită. De abia prin intrarea in vigoare a Legii 356/2006, in sept. 2006, textul art 911 al 1-3/cpp a fost modificat prin art. I pct 47, folosindu-se sintagma “cu autorizarea motivata a judecătorului”, eliminându-se condiţia ca acesta “sa fie preşedinte al instanţei competente sa judece cauza in fond”.

Aşa după cum rezulta din probele dosarului 8/P/2006 si ulterior 68/P/2009 la 13.03.2006 – autorizaţia a fost emisa de judecătorul Pandrea Anton care era seful secţiei penale a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie (membru CSM) dar nicidecum preşedinte al instanţei supreme.

In aceasta situaţie, consideram ca sunt aplicabile prev art 197 al 1,2 si 3/cpp, autorizatia de interceptare mai sus mentionata fiind lovita de nulitate absoluta, situatia in care va solicitam ca prin aplicarea prev art 64 al 2/cpp combinat si cu prev art 68 al 2/cpp sa inlaturati acest mijloc de proba din procesul penal, atat cu privire la probatiunea referitoare la infractiunea prev de art 194 al 2/cpp raportat la prev art 13 2 din L78/2000 cat si la cea privind faptele de coruptie art 254 al 1 cp, art 6 al 1 din L78/2000 cu aplicare art 41 al 2/cp.

3. Nulitatea absolută a autorizaţiilor de înregistrare ambientală

Cele două înregistrări au fost făcute la datele de 13 şi 14.03.2006 fiind confirmate de ICCJ ca aparţinând Dosarului de urmărire penală a DNA nr. 8/P/2006. Din verificarea tuturor actelor de urmărire penală depuse în dosarul în care s-a întocmit Rechizitoriul din 13.11.2006 (Opis depus de DNA) rezultă că nu există nici un act procedural din care să rezulte că procurorii DNA au înregistrat Dosarul 8/P/2006 la o anume dată. Aşa cum am precizat, pe cele trei denunţuri înregistrate în dosarele 9/P/2006, 10/P/2006 şi 12/P/2006, se aplică câte o ştampilă purtând numărul de Dosar 8/P/2006 şi datele de 12.04.2006 şi, respectiv, 6.06.2006. Aceste ştampile nu sunt însoţite de rezoluţii prin care să se fi dispus înregistrarea în Dosarul 8/P/2006 sau dispunerea de măsuri procedurale de către procurorii DNA şi nici nu poartă semnătura vreunui procuror DNA.

De altfel, denunţurile lui Ioan Păun şi Octavian Creţu au numere de înregistrare modificate astfel încât ele să apară ca fiind făcute în Dosarul 8/P/2006.

În condiţiile în care nu a existat în mod legal Dosarul 8/P/2006 toate actele procedurale efectuate în intervalul 7.02.2006 -13.11.2006 sunt lovite de nulitate absolută, ele neputând constitui nici măcar acte premergătoare. Potrivit prevederilor art. 221 – 224 cpp, organul de urmărire penală, după ce este sesizat, poate să dispună efectuarea de acte premergătoare sau începerea urmăririi penale. Obligaţia procedurală este ca organul de urmărire penală să fie „sesizat”. În cazul Dosarului 8/P/2006, lipseşte actul procedural de sesizare care să prezinte dispoziţia procurorului cu privire la data înregistrării şi măsurile procedurale ce urmează a fi luate.

10

II SANTAJUL

Solicităm achitarea inculpatului Adrian Nastase pentru infracţiunea prev de art 13 2 din L78/2000 raportat la prev art 194 al 2/cp, in baza prev art 345 al 3/cpp rap la prev art 11 pct 2/lit A/cp psi art 10 lit A/cpp, având in vedere inexistenta faptei.

In susţinerea acestei solicitări invocam următoarele aspecte:

- Adrian Nastase nu a afirmat niciodată in convorbirile purtate la 13-14.03.06 cu martorul Creţu Octavian, si nici cu vreo alta ocazie anterioara sesizării DNA-ului, ca va face vreo dezvăluire publica referitoare la învinuitul Paun Ioan, care sa aibă consecinţe “compromiţătoare” fata de acesta sau familia sa.

- Adrian Nastase nu ştia absolut nimic referitor la posibila “ameninţare de tip mafiot” la adresa lui Paun Ioan facuta de avocatul acestuia, Ciobanu şi de altfel am explicat modul în care Octavian Creţu a introdus această „temă” în convorbirea din 14.03.2006 şi de ce ea nu poate constitui o probă în şantaj.

- Din declaraţia inculpatului Adrian Nastase, a martorului Cretu Octavian si dintr-o proba nelegal obtinuta – înregistrările ambientale din 13 si 14.03.06 rezulta ca Adrian Nastase i-a relatat interlocutorului său “agentul provocator Cretu Octavian” intenţia inculpatei Jianu Irina “de a face public faptul ca Păun Ioan este ofiţer acoperit al Serviciului de Informaţii Externe”.

- In discutia purtata cu martorul Cretu Octavian, inculpatul Adrian Nastase nu a făcut nici o afirmatie expresa si nici nu a dat de inteles ca daca Paun Ioan isi va retracta acuzatiile aduse la adresa sa si a sotiei sale, va face vreun demers pe langa acesta pentru a nu da curs intentiei sale, perceputa de acuzatorii DNA –ului ca santaj la adresa lui Paun Ioan.

- In declaratia data in cursul cercetarii judecatoresti inculpata Jianu Irina, confirma faptul ca in luna feb-martie 2006, aflandu-se in sediul DNA în prezenţa avocaţilor, a afirmat ca Paun Ioan este o persoana fara credibilitate, ca acuzatiile pe care i le-a adus sunt mincinoase, in sustinerea acestor consideratii invocand si afirmatiile publice ale acestuia, din 2003/China, cand a spus ca este ofiter acoperit SIE. Intentia de devoalare facuta de inculpata Jianu Irina fara vreo legatura cu inculpatul Adrian Nastase, nu avea in vedere exercitarea unui santaj la adresa lui Paun Ioan ci doar decredibilizarea acestuia ca învinuit/denunţător, martor, făptuitor – exclusiv cu referire la acuzaţiile mincinoase aduse acesteia.

- In declaraţia dată în faţa instanţei, martora Corbeanu Smaranda confirma sustinerile inculpatei Jianu Irina, in sensul că “Păun Ioan, de faţă cu Năstase Daniela, Jianu Irina si ea“, a afirmat ca este „ofiter acoperit al SIE, ca a fost racolat inca din facultate, la Timişoara”, situaţie in care este evident ca orice “devoalare” a calitatii de ofiter

11

acoperit SIE a lui Paun Ioan făcuta in anul 2006 de Irina Jianu sau orice alta persoana NU MAI PUTEA FI O DARE IN VILEAG pentru ca aceasta fusese făcuta, cu 3 ani înainte, de însăşi “partea vătămata Păun Ioan”

Paun Ioan s-a aflat permanent intr-o grava eroare de fapt in legătura cu autorul asa-zisului santaj pentru ca :

- O astfel de afirmatie nu a fost facuta niciodata de Adrian Nastase ,ci exclusiv de inculpata Jianu Irina, in conditiile mai sus precizate.

- La 13/14/.03 Adrian Nastase nu a făcut altceva decât sa-i relateze agentului provocator Creţu Octavian, această “situaţie”, de care luase cunoştinţa de la avocatul său, Gheorghe Diaconescu. Octavian Creţu a declarat in cursul cercetării judecătoreşti “ca nu a avut senzaţia ca Adrian Nastase sa-l fi şantajat pe Păun Ioan “.

- Partea vătămata Păun Ioan a luat cunoştinţa in mod direct de înregistrările din 13/14.03.06, doar cu ocazia audierii sale ca parte vătămata in instanţă, pana in acel moment bazându-si acuzaţia de şantaj la adresa lui Adrian Nastase doar pe relatarea telefonica si ulterior verbala pe care i-a făcut-o martorul Creţu Octavian şi din cuprinsul Rechizitoriului din Dosarul 8/P/2006, respectiv în luna noiembrie 2006.

In concluzie, daca Paun Ioan s-a considerat şantajat, autorul unei astfel de fapte poate fi exclusiv DNA –ul care l-a cercetat in dosarul 8/P/2006 pana la întocmirea Rechizitoriului din Dosarul 8/P/2006 când s-a dispus scoaterea acestuia de sub urmărire penală privind infracţiunea de dare de mita, pe motivul imaginar al constrângerii psihice la “care a fost supus”, cu scopul exclusiv de a nu îşi retracta acuzaţiile mincinoase făcute prin denunţul din 9.03.2006 la adresa familiei Nastase.

V.ARGUMENTE IN COMBATEREA ACUZATIILOR

Luarea de mita – exista doua categorii de argumente in cazul ambelor acte materiale retinute in Rechizitoriu :

o In ce priveste pe IRINA PAULA JIANU :

foloasele necuvenite :

– lucrari la imobilul din Zambaccian (existenta contractului de asociere cu Conimpuls cu obligatiile asumate);

– lucrari la imobilul din Christian Tell (nu apartinea fam. Nastase);

– lucrari la imobilul din Cornu (lucrarile s-au platit de catre Vertcon si discutiile aferente legate de sumele de bani date in cash de Daniela Nastase)

12

Cateva observatii:

- Cu privire la imobilul din Zambaccian, argumentele aduse de dl. Prof. Ros vor folosi nu numai Danielei Nastase, dar si şotului ei, cu care este căsătorită de peste 25 de ani.

- Cu privire la imobilul din Cristian Tell argumentele dezvoltate de avocatul Viorel Ros vor profita si lui Adrian Nastase. DNA-ul doreşte, in lipsa unei acţiuni civile in dovedirea unei eventuale simulaţii sa “revoluţioneze” dreptul adică, sa desfiinţeze un act de vânzare/cumpărare a unui imobil, urmat de un certificat de moştenitor, acte autentificate de un notar, singurul care le conferă valabilitate in circuitul civil, printr-o condamnare in penal care, evident, nu poate desfiinţa actul civil decât pentru fals sau înşelăciune, infracţiuni pentru care nu sunteţi sesizaţi.

- Vă rugăm să mai observaţi că suma de 118.650 USD, “corp delict” in acest dosar, adusă prin curier diplomatic din China si predată DNA, cu menţiunea expresa ca aceasta a fost “primita de şotul meu, Păun Ioan, in perioada august 2002 – februarie 2004 de la Dana si Adrian Nastase in vederea achiziţionării unor bunuri din China” (vezi p.v. întocmit la 05.09.2006 in dos. nr. 8/P/2006), nu a fost consemnata in acest dosar, ci in dosarul nr. 514/1/2009 al ICCJ S.pen. – “Trofeul Calităţii” unde s-a pus sechestru asupra acesteia. Am depus în dosar acte oficiale din care rezultă că o mare parte din bancnotele depuse la DNA cu afectaţia „aparţinând lui Adrian Năstase şi Daniela Năstase” au fost emise şi puse în circulaţie ulterior datei la care se pretinde de către denunţătorul Ioan Păun şi soţia acestuia că ar fi fost primite de la familia Năstase. Ioan Păun a depus în dosar un înscris personal olograf pe care l-a intitulat decont – fără a avea această calitate, el nefiind confirmat prin semnătură de altă persoană – în care se susţine că în luna august 2004 în posesia acestuia a rămas suma de 184.000 dolari. Întrebarea care se pune în mod firesc este de ce a depus doar 118.000 dolari în septembrie 2006?

numirea in functie :

– istoricul subordonării ISC, cum a ajuns in subordinea cancelariei Primului Ministru si cine conducea efectiv acesta cancelarie este pe scurt redat in opisul documentelor depuse de inc. Jianu; ceea ce apare de necontestat este ca ISC-ul a intrat in subordinea Cancelariei Primului ministru in urma modificarii OUG/11.03.2004, prin Legea nr.11/2004, ca urmare a propunerilor Comisiei de Administratie publica si Organizarea Teritoriului din Senat, dupa ce Ordonanta trecuse de Camera Deputatilor, fara modificari; nu era altceva decat o punere in practica a unor cerinte ale Comunitatii europene, inainte de aderare, de a separa

13

functiile de control de cele de reglementare; NB: Ordonanta a trecut nemodificata, adica fara ISC in subordinea Cancelariei primului Ministru, in Camera Deputatilor acolo unde era deputat si Adrian Nastase; nu lipsit de interes apare si documentul depus de noi in cursul cercetarii judecatoresti, prin care Fondul Monetar International recomanda actualului Guvern al Romaniei, trecerea ISC in subordinea directa a Primului Ministru, in conditiile in care actuala putere a modificat legea la care am facut referire;

– modul cum s-a ajuns la numirea ei in aceasta funcţie, de către ministrul MLEPAT, prin ordin al ministrului de la acea vreme, Miron Mitrea; in declaraţia data la 31.01.2012, acesta arată împrejurările concrete in care a fost numita Jianu Irina dupa ce a fost nevoit sa renunte la o persoana la care se gandise initial, datorita comportamentului inadecvat al acesteia dupa ce aflase de intentia numirii in functie; martorul declara “ Jianu a fost cea care m-a impresionat, in mod special, prin claritatea expunerii si mi s-a parut de asemenea ca este un om hotarat...numirea nu am regretat-o niciodata...a fost o persoana care si-a facut datoria cu responsabilitate si nu au existat probleme niciodata in exercitarea prerogrativelor functiei ”;

– nici la trecerea ISC in subordinea Cancelariei guvernului si nici ulterior nu s-a pus, niciun moment, problema numirii inc. Jianu in functie, pentru ca trecerea nu a produs nicio schimbare la nivelul niciuneia din institutiile vizate de aceasta lege; nici ulterior nu s-a pus problema schimbarii din functie, inc. Jianu fiind cea care a demisionat, in februarie 2005, din motive personale;

– cat despre asigurarea unui statut care sa-i confere autoritate deplina in cadrul institutiei pe care o conducea, considerăm că este o asertiune fara logica – orice conducator trebuie sa aiba autoritate pentru exercitarea cu eficienta a actului de conducere, iar cat de „deplina” este aceasta nu poate stabili nici macar DNA-ul.

o In ce priveşte pe PAUN IOAN

Foloasele necuvenite :

– servicii de achiziţie a unor bunuri din China (!?) – el a asigurat protocolul si serviciile unui însoţitor si translator (era obligaţia lui, ca

14

reprezentant diplomatic, sa asigure aceste facilităţi având in vedere ca fam Nastase se afla in vizita oficiala);

– servicii depozitarea, transportul si expedierea bunurilor achiziţionate, păstrarea unor evidente si sume de bani, trimise sau remise de fam. Nastase in China in scopul numirii si menţinerii in funcţiile de Consul general al României la Shangai si Hong Kong precum si pentru prelungirea misiunii in străinătate.

In ce priveste numirea in functie :

- Paun Ioan – fost functionar in cadrul MEC , trimis in misiune, in strainatate, in anul 1998, cu functia de consilier economic la Ambasada Romaniei la Beijing, misiunea expirand in februarie 2002, inaintea primei intalniri cu dna.Nastase din aprilie 2002;

- propunerea prelungirii misiunii in strainatate a fost facuta, conform inscrisurilor de la dosarul cauzei (Memorandum-ul MAE nr.C6/2235/15.03.2002) de autoritatile abilitate, la solicitarea expresa a Ambasadei Romaniei la Beijing fara nicio influenta din partea Primului ministru, Adrian Nastase ;

- propunerile de numire in functiile de Consul general la Hong Kong si Shanghai s-au facut de MAE, dupa obtinerea avizelor necesare de la organele abilitate, prin Hotararile de Guvern nr.357/27.03.2003 si respectiv nr.1098/18.09.2003 adica printr-un act colectiv de decizie a Guvernului; inc. Adrian Nastase a semnat Hotararea de Guvern in calitate de Prim Ministru;

- nu exista nicio proba care sa confirme supozitia DNA privind aceste numiri preferentiale, in baza unor servicii facute fam.Nastase, si, cu atat mai mult, la 17.02.2012, in fata Dvs. martorul (denuntator) Paun Ioan a declarat: “Subliniez ca nu mi s-a spus expres niciodata ca daca refuz ajutorul solicitat de Daniela Nastase in vederea achizitionarii de bunuri mi-as pierde slujba. Nu mi s-a spus nici ca as putea sa avansez in functie. Nu pot spune ca am incercat sa cumpar influenta Danielei Nastase pentru a fi mentinut la misiune in strainatate, dar am dorit sa avem o relatie buna. Toata lumea stia la ambasada si consulat ca aveam o relatie cu fam. Nastase dar nu am fost favorizat in raporturile de serviciu din acest motiv. Indeplineam toate conditiile pentru a fi numit in functia de consul general ”

Cu privire la achiziţiile unor bunuri din China urmează să se aibă în vedere autodenunţul lui Popa Cristina din 24.01.2006, declaraţiile lui Ioan Păun date în Dosarul

15

231/P/2004, plicurile depuse de Popa Cristina la DNA, fax-urile primite de SC Vertcon SA de la Păun Ioan.

Urmează să se constate că singurele probe administrate la urmărirea penală şi în faţa instanţei de judecată privind implicarea familiei Năstase şi a Irinei Jianu în achiziţia şi transportul unor bunuri din China sunt ale denunţătorilor care au avut şi calitatea de învinuiţi şi care, pe parcursul urmăririi penale şi în faţa instanţei de judecată, au dat declaraţii contradictorii în funcţie de calitatea pe care o aveau la momentul prezentării la DNA

CONCLUZIE:

Analizand toate aceste argumente, coroborand intreg materialul probator administrat in cursul cercetarii judecatoresti, se poate trage concluzia ca faptele imputate nu sunt prevazute de legea penala, fiind acte adminstrative de numire si evolutie profesionala, fara a fi provocate de acte de coruptie, urmarea fiind ACHITAREA lui Adrian Nastase in conf. cu disp.art.11 pct.2 lit a) C.p.p.prin raportare la disp.art.10 lit.a) C.p.p.

Cu privire la santaj

Va rugam sa observati urmatoarele:

Paun Ioan a formulat denuntul numai dupa relatarile lui Cretu Octavian, din declaraţia de parte vătămata data in fata Dvs. la 10.02.2012 rezultand, fara echivoc, ca la acel termen a auzit pentru prima data inregistrarea discutiilor;

Din relatările persoanelor audiate – partea vătămata, martorul Creţu Octavian si Adrian Nastase – nu rezulta in niciun element care sa conducă la concluzia ca la aceste întâlniri s-au proferat ameninţări privind darea in vileag a unor fapte imaginare. Aşa cum s-a stabilit in cauza, partea vatamata a facut cunoscut dnei. Jianu, in prezenta dnelor. Smaranda Corbeanu, Daniela Nastase si a propriei sotii, ca este ofiter in cadrul SIE si are o misiune acoperita de o functie diplomatica, in cadrul Ambasadei Romaniei la Beijing. Doamnele Corbeanu si Nastase au confirmat acest lucru in declaratiile date in fata Dvs. iar martorul Cretu a confirmat, indirect, atunci cand a afirmat ca, prin dezvaluirea pe care intentiona sa o faca inc. Jianu, avea sa deschida cutia Pandorei;

16

Din declaratiile lui Adrian Nastase a rezultat, fara echivoc, ca nu a proferat nicio amenintare la adresa lui Paun si ca a incercat, sa-l determine, sa spuna adevarul in cauza, asa cum facuse cand a declarat ca martor la DNA, decredibilizarea de care a amintit referindu-se la declaratiile date mai intai ca martor si apoi de invinuit. De fapt, a fost o incercare de a-i transmite lui Paun ca el este victima unui santaj facut de DNA, prin schimbarea calitatii procesuale din martor, in faptuitor si apoi in invinuit pentru ca in final sa fie denuntator si parte vatamata;

De altfel, lucrurile sunt clare in conditiile in care, la un interval de numai cateva minute, Paun a fost audiat la DNA, la 18.06.2009, ca martor, in intervalul 8:30 – 11:15 si apoi ca parte vatamata, in intervalul 11:45 – 12:30. Prin Rechizitoriul nr.8/P/2006 din noiembrie 2006 el fusese scos de sub urmarire penala si transformat in martor (denuntator); in plus, martorul Cretu declara: “Precizez ca A. Nastase nu mi-a indicat in ce mod dorea ca partea vatamata sa-si schimbe depozitiile de la DNA...”

Va rog, sa aveti in vedere si declaratia lui Adrian Nastase din 27.02.2012 care a confirmat faptul ca este de notorietate, in lumea diplomatica internationala, ca anumite functii diplomatice se folosesc pentru acoperirea activitatii unor ofiteri, ai unor servicii speciale, care actioneaza in strainatate in conformitate cu principiile apararii intereselor de securitate nationala si ca aceasta activitate nu este infamanta si indeobste este cunoscuta de serviciile speciale ale statului unde isi desfasoara activitatea;

In aceste conditii care sunt faptele compromitatoare cu care era amenintat? Raspunsul este simplu – nu exista astfel de fapte !

Niciodata Adrian Nastase nu ar fi putut sa faca publica o asemenea informatie, avand in vedere ca avea obligatia legala de a nu divulga informatii de asemenea natura; in acest sens a declarat la 22.06.2011 martorul Cretu care a afirmat :”Personal nu am luat in considerare aceasta afirmatie a lui Nastase avand in vedere ca daca cunostea respectiva informatie din calitatea pe care o exercita si daca aceasta avea natura unei informatii clasificate, secret de serviciu si-ar fi adus prejudicii siesi inainte de al afecta pe Paun or, pe A. Nastase nu-l pot acuza de lipsa de inteligenta”

Adrian Nastase nu avea nicio posibilitate de a influenta cariera diplomatica a lui Paun; Va rog, sa observati ca MEC, prin Memorandumul nr.540923/16.02.2006, a dispus suspendarea temporara a reprezentantului MEC la Shanghai “Ca urmare a faptului ca dlui. Ioan Paun i s-a schimbat incadrarea din cea de martor in cea de invinuit in dos. pen.nr.

17

8/P/2006”; era o masura legala in conf. cu disp. art. 48 din Legea nr. 269/2003 care reglementeaza Statutul Corpului Diplomatic si nu s-a datorat in niciun mod dezvaluirilor clientului nostru, ci schimbarii calitatii porcesuale a lui Paun, facuta de DNA; De asemenea, la data de 31.03.2005 incetase detasarea lui Paun Ioan de la MEC la MAE iar el si-a reluat activitatea la MEC, in functia de consilier clasa I, fara interventia clientului nostru si fara sa existe vreo obligatie legala de retrimitere in misiune in strainatate din partea angajatorului.

De aceea apare ca fara acoperire afirmatia lui Paun Ioan ca la emiterea Rechizitoriului in dos. 8/P/2006, in noiembrie 2006 s-ar fi produs scoaterea lui din personalul diplomatic si producerea efectiva a unui prejudiciu.

Argumente suplimentare:

- Adrian Nastase nu a afirmat niciodata in convorbirile purtate la 13-14.03.06 cu martorul Cretu Octavian si nici cu vreo alta ocazie anterioara sesizarii DNA-ului ca va face vreo dezvaluire publica referitoare la invinuitul Paun Ioan, care sa aiba consecinte “compromitatoare” fata de acesta sau familia sa;

- Adrian Nastase nu stia absolut nimic referitor la posibila “amenintare de tip mafiot” la adresa lui Paun Ioan facuta de avocatul acestuia, Aurel Ciobanu, lucru care rezulta evident din discutia purtata cu martorul Cretu, confirmata de acesta;

- In declaratia data in cursul cercetarii judecatoresti inculpata Jianu Irina, a confirmat faptul ca in luna februarie – martie 2006 aflandu-se in sediul DNA, a afirmat ca Paun Ioan este o persoana fara credibilitate, ca acuzatiile pe care i le-a adus sunt mincinoase, in sustinerea acestor consideratii invocand si afirmatiile publice ale acestuia din 2003 facute in China, cand acesta ar fi afirmat ca este ofiter acoperit SIE; intentia de devoalare facuta de inculpata Jianu Irina, fara vreo legatura cu inculpatul Adrian Nastase, nu avea in vedere exercitarea unui santaj la adresa lui Paun Ioan, ci doar decredibilizarea acestuia ca invinuit/ denuntator, martor, faptuitor – exclusiv cu referire la acuzatiile mincinoase aduse siesi;

- Martora Corbeanu Smaranda, audiata la urmarirea penala, confirma sustinerile inculpatei Jianu Irina, in sensul ca “Paun Ioan, de fata cu inculpata Nastase Daniela, Jianu Irina a afirmat ca este ofiter acoperit al SIE, ca a fost racolat inca din facultate, la Timisoara”, situatie in care este evident ca orice “devoalare” a calitatii de ofiter acoperit SIE a lui Paun Ioan, facuta in anul 2006 de Irina Jianu sau orice alta persoana, NU MAI PUTEA FI O DARE IN VILEAG pentru ca aceasta fusese facuta cu 3 ani inainte de insusi “partea vatamata Paun Ioan”;

18

- La 13/14.03 Adrian Nastase nu a facut altceva decat sa-i relateze aceasta “situatie” de care luase cunostinta de la alte persoane, avocatul sau si inc. Jianu, martorul Cretu Octavian, chiar si aceasta declarand in cursul cercetarii judecatoresti “ca nu a avut senzatia ca Adrian Nastase sa-l fi santajat pe Paun Ioan”

CONCLUZIE:

Analizand toate aceste argumente, coroborand intreg materialul probator administrat in cursul cercetarii judecatoresti, se poate trage concluzia ca faptele imputate lui Adrian Nastase nu exista, urmarea fiind ACHITAREA in conf. cu disp.art.11 pct.2 lit a) C.p.p.prin raportare la disp.art.10 lit.a) C.p.p.

In partea finala, nu putem sa nu amintim ca acest dosar este un dosar politic.

Vom remarca insa si atitudinea unuia dintre publicistii importanti ai acestei perioade, ION CRISTOIU, care in articolul - Un Neamt : Adrian Nastase - publicat in ziarul Adevarul la 4 martie 2012 spunea: ”...desi acuzatiile sunt ridicole...masinaria judecarii si condamnarii a mers totusi inainte, fara oprire, alimentata de o energie care depaseste cu mult ura si posibilitatilor dusmanilor...o trasatura de esenta a lui Adrian Nastase, mai putin intalnita la politicienii romani, obsesia lucrului dus pana la capat il face sa merite sa revina in prim-planul politicii romanesti. Politica romaneasca, populata pana la sufocare de insi taraie-brau, de catavenci latratori, de paparude umplute cu calti, are nevoie de nemti precum Adrian Nastase ”

Vom sustine ca, din pacate, limita dintre a investiga si a persecuta este foarte delicata, mai ales astazi, cand justitiei ii sunt impuse performante precum celeritatea in detrimentul aflarii adevarului, solutionarea si nu judecarea, imaginea in contrapartida cu dreptatea.

De asemenea, chiar daca astazi, spre deosebire de anii ’90, lumina vine de la apus, nu putem sa nu recunoastem superioritatea unei democratii, incercate si performante (democratia americana), care in anii ‘50 a invins un pericol major, cel al discriminarii politice. Spectrul comunismului, exacerbat de binecunoscutul senator McCharty, a fost spulberat de presa care a avut puterea sa mai lanseze un adevar: trebuie sa ne amintim mereu ca acuzatia nu e o dovada si condamnarea depinde de probele aduse in proces!

19

Va rugam, la judecarea acestei cauze, sa va supuneti acestui adevar si convingerii Dumneavoastră intime.

Va multumim,

Av. Lucian Bolcas

Av. Adrian Miclescu

Av.Ion Cazacu

20