In Tren Accelerat Caragiale
2
In tren acceleratI.L.Caragiale Doamna X…, o vaduva respectabila, cunoscuta in societatea noastra pentru spiritual sau totdeauna present, ne-a povestit urmatoarea aventura, „a carei eroina, n-am fost eu-dar la care am asistat. Crez ca o sa se potriveascain foaia dv.” Iata povestirea doamnei X…: „Plecasem din Bucuresti cu acceleratul; ma aflam singura intr-un vagon de clasa intaia si incepusem sa motai. La o statie apropriata, se urca in cupeul meu inchis – era un vagon de moda veche, care se-ncuia lateral pe din afara – o pereche tanara, un domnisor si o domnisoara foarte aprinsi la fata si emotionati. Conductorul trente usa , o incuie, si „gata!” trenul pleaca. Tinerii s-au asezat cu geamantanasul lor in extremitatea cealalta a cupeului si vorbesc pe-nfundate foarte agitate… Fiindca sunt discreta de felul meu, cum ma stiti, ca sa nu-i deranjez, ma fac ca dorm si trag cu urechea si cu ochiul. Deodata tanarul, dupa ce se uita lung la mine, toc! o saruta. Eu nu ma misc. Inca o data… De multe ori… Eu dorm… In fine, se scoala, scoate batista, o indoieste, ca si cum ar vrea sa se lege pe sub falci, si ridicandu-se hotarat, porneste spre mine… Se-nsera si lampele vagonului nu se aprinsesera. Atunci trec prin imaginatia mea toate reniminiscentele romantice, toate istoriile de briganzi in drum de fier… vrea sa ma sugrume banditul!.. Si n-apuca junele nostru sa intinza mana cu batista spre gatul meu si sar in picioare si incep sa tip desperata. Tanarul ramane incremenit, dar dupa o pauza, lundu-si inima-n dinti, in timp ce tovarasa lui de calatorie isi ascunsese capul in maini, imi zice solemn: - Doamna, ma iarta;nu vreau sa va fac niciun rau…Iata de ce e vorba. Eu am rapit pe domnisoara de la mosia parintilor ei, unde o tineau inchisa pentru a o face sa ma uite. Sunt sigur ca depesile trebuie sa curga pe urma noastra: la prima statie, poate, politia
-
Upload
irina-carmen -
Category
Documents
-
view
222 -
download
5
description
In Tren Accelerat Caragiale
Transcript of In Tren Accelerat Caragiale
In tren acceleratI.L.Caragiale
Doamna X…, o vaduva respectabila, cunoscuta in societatea noastra pentru spiritual sau totdeauna present, ne-a povestit urmatoarea aventura, „a carei eroina, n-am fost eu-dar la care am asistat. Crez ca o sa se potriveascain foaia dv.”
Iata povestirea doamnei X…:
„Plecasem din Bucuresti cu acceleratul; ma aflam singura intr-un vagon de clasa intaia si incepusem sa motai. La o statie apropriata, se urca in cupeul meu inchis – era un vagon de moda veche, care se-ncuia lateral pe din afara – o pereche tanara, un domnisor si o domnisoara foarte aprinsi la fata si emotionati.
Conductorul trente usa , o incuie, si „gata!” trenul pleaca.
Tinerii s-au asezat cu geamantanasul lor in extremitatea cealalta a cupeului si vorbesc pe-nfundate foarte agitate… Fiindca sunt discreta de felul meu, cum ma stiti, ca sa nu-i deranjez, ma fac ca dorm si trag cu urechea si cu ochiul.
Deodata tanarul, dupa ce se uita lung la mine, toc! o saruta.
Eu nu ma misc. Inca o data… De multe ori… Eu dorm… In fine, se scoala, scoate batista, o indoieste, ca si cum ar vrea sa se lege pe sub falci, si ridicandu-se hotarat, porneste spre mine… Se-nsera si lampele vagonului nu se aprinsesera. Atunci trec prin imaginatia mea toate reniminiscentele romantice, toate istoriile de briganzi in drum de fier… vrea sa ma sugrume banditul!..
Si n-apuca junele nostru sa intinza mana cu batista spre gatul meu si sar in picioare si incep sa tip desperata.
Tanarul ramane incremenit, dar dupa o pauza, lundu-si inima-n dinti, in timp ce tovarasa lui de calatorie isi ascunsese capul in maini, imi zice solemn:
- Doamna, ma iar ta ;nu vreau sa va fac n ic iun rau… Iata de ce e vorba. Eu am rapit pe domnisoara de la mosia parintilor ei, unde o tineau inchisa pentru a o face sa ma uite. Sunt sigur ca depesile trebuie sa curga pe urma noastra: la prima statie, poate, politia infama va veni sa ne desparta… Ei?... Ei!... intelegeti bine ca pana la statia apropriata (si, febril, se uita ceasornicul sau) mai avem 15 minute, pana la statia apropriata trebuie sa fie nevasta mea”
.…………………………………………………………
-Si dumneata pana la statia apropriata ce-ai facut? intrebai eu pe d-na X…
-Ce sa fac?... Eu sunt discreta: m-am facut ca ma uit pe geam… Ce campie frumoasa! O minune priveliste va asigur.
-Ei, la statia urmatoare?
-La statie, noii mei prieteni, dupa ce m-au salutat cerandu-si cu multa naivitate iertare (pentru ce, nu stiu), s-au coborat desigur ca sa dejoace urmaririle… Dar – adaoga d-na X… cu un suras particular - din norocire orice urmarire ar fi fost tarzie: tren accelerat!...
