În miezul nopţii.doc

3
În miezul nopţii, cineva sună la uşa casei tale. Când te uiţi pe vizor constaţi că nu e nimeni în faţa uşii. Continuă naraţiunea pornind de la acest fapt. Mă îndrept spre dormitor şi îmi spun că poate cineva a sunat din greşeală. Soneria ţârâie din nou, de data asta mult mai insistent. Mă întorc şi din patru paşi ajung la uşă, hotărât să aflu cine mă deranjează la miezul nopţii. Privesc pe vizor şi nu văd pe nimeni. Comit o imprudenţă şi deschid uşa. Un hămăit îmi atrage atenţia. Legat cu lesa de mânerul uşii, în pragul casei stă un câine. Privesc pe hol- nimeni. Aud zgomotul înfundat al unei maşini care demarează în trombă şi realizez că sunt victima unei confuzii. Iau lesa şi trag după mine câinele. E aparent docil şi mă urmează în cameră. Îl eliberez din lesă şi se aşază pe covorul de lângă canapea. Mi-este prea somn ca să mă gândesc acum ce să fac cu el. Îl las singur şi merg în dormitor. Mâine îl voi căuta pe stăpânul câinelui : în bloc, în cartier, pretutindeni , voi da anunţ în... Cu acest gând adorm buştean. Un zgâriat în uşă mă trezeşte brusc. Mă ridic din pat buimac şi îmi amintesc de seara precedentă. Deschid uşa camerei şi privesc pentru a doua oară câinele: este , cred eu, un lup alsacian şi mă priveşte cu ochii săi albaştri deosebit de expresivi. Nu sunt obişnuit cu câinii, nu am avut niciunul şi de aceea habar nu am ce să fac cu acesta. Ca şi cum mi-a ghicit gândurile, câinele se duce spre uşă şi latră zgomotos. Realizez ce vrea şi trag pe mine hanoracul şi pantalonii de trening. Mă încalţ în grabă, apuc lesa şi încui uşa , în timp ce câinele mă smuceşte nerăbdător. Spre norocul meu, la capătul străzii e un teren viran. După câteva minute, câinele e mulţumit şi se gudură pe lângă mine, dar faptul că am sărit peste cafeaua de dimineaţă nu mă ajută deloc. Îl ignor tot drumul de întoarcere, gândindu-mă la ce voi face cu el de acum încolo. Trec pe lângă un Petshop şi realizez că nu am cu ce să îl hrănesc pe noul locatar. Cotrobăi prin buzunare şi reuşesc să găsesc zece lei. Nu sunt mulţi , dar cred că am rezolvat cel puţin micul dejun. Îmi dau seama că am întârziat la lucru.Îl sun pe colegul meu, dar îmi răspunde robotul. Îi las un mesaj: ,, Bună , Victore. Ştiu că am întârziat, dar a intervenit ceva urgent. Ajung într-o oră.” Ca şi cum nu era destul, dau nas în nas la intrarea în imobil cu doamna Băgaciu, proprietara casei în care locuiesc, o pensionară cu aspect de bunicuţă. O salut respectuos , dar ea apostrofează : ,,Domnule Dorian, când v-am închiriat camerele, v-am pus condiţia să nu ţineţi animale în casă. Nu vă amintiţi?” ,,Ba da, doamnă , dar acesta este doar în vizită”, încerc eu să glumesc şi îi zâmbesc. Deschid uşa şi mă gândesc că numele i se potriveşte ca o mănuşă. Totuşi , nu pot să nu îi dau dreptate. Ştiam că nu am voie cu animale de companie.

Transcript of În miezul nopţii.doc

n miezul nopii, cineva sun la ua casei tale

n miezul nopii, cineva sun la ua casei tale. Cnd te uii pe vizor constai c nu e nimeni n faa uii. Continu naraiunea pornind de la acest fapt.

M ndrept spre dormitor i mi spun c poate cineva a sunat din greeal. Soneria rie din nou, de data asta mult mai insistent. M ntorc i din patru pai ajung la u, hotrt s aflu cine m deranjeaz la miezul nopii. Privesc pe vizor i nu vd pe nimeni. Comit o impruden i deschid ua. Un hmit mi atrage atenia. Legat cu lesa de mnerul uii, n pragul casei st un cine. Privesc pe hol- nimeni. Aud zgomotul nfundat al unei maini care demareaz n tromb i realizez c sunt victima unei confuzii. Iau lesa i trag dup mine cinele. E aparent docil i m urmeaz n camer. l eliberez din les i se aaz pe covorul de lng canapea. Mi-este prea somn ca s m gndesc acum ce s fac cu el. l las singur i merg n dormitor. Mine l voi cuta pe stpnul cinelui : n bloc, n cartier, pretutindeni , voi da anun n... Cu acest gnd adorm butean. Un zgriat n u m trezete brusc. M ridic din pat buimac i mi amintesc de seara precedent. Deschid ua camerei i privesc pentru a doua oar cinele: este , cred eu, un lup alsacian i m privete cu ochii si albatri deosebit de expresivi. Nu sunt obinuit cu cinii, nu am avut niciunul i de aceea habar nu am ce s fac cu acesta. Ca i cum mi-a ghicit gndurile, cinele se duce spre u i latr zgomotos. Realizez ce vrea i trag pe mine hanoracul i pantalonii de trening. M ncal n grab, apuc lesa i ncui ua , n timp ce cinele m smucete nerbdtor. Spre norocul meu, la captul strzii e un teren viran. Dup cteva minute, cinele e mulumit i se gudur pe lng mine, dar faptul c am srit peste cafeaua de diminea nu m ajut deloc. l ignor tot drumul de ntoarcere, gndindu-m la ce voi face cu el de acum ncolo. Trec pe lng un Petshop i realizez c nu am cu ce s l hrnesc pe noul locatar. Cotrobi prin buzunare i reuesc s gsesc zece lei. Nu sunt muli , dar cred c am rezolvat cel puin micul dejun. mi dau seama c am ntrziat la lucru.l sun pe colegul meu, dar mi rspunde robotul. i las un mesaj: ,, Bun , Victore. tiu c am ntrziat, dar a intervenit ceva urgent. Ajung ntr-o or. Ca i cum nu era destul, dau nas n nas la intrarea n imobil cu doamna Bgaciu, proprietara casei n care locuiesc, o pensionar cu aspect de bunicu. O salut respectuos , dar ea m apostrofeaz : ,,Domnule Dorian, cnd v-am nchiriat camerele, v-am pus condiia s nu inei animale n cas. Nu v amintii? ,,Ba da, doamn , dar acesta este doar n vizit, ncerc eu s glumesc i i zmbesc. Deschid ua i m gndesc c numele i se potrivete ca o mnu. Totui , nu pot s nu i dau dreptate. tiam c nu am voie cu animale de companie. Trebuie s plec la lucru, este deja zece fr un sfert i Victor are propriile idei despre punctualitate. nchid cinele n cas i sper s nu regret la ntoarcere. Traficul n Bucureti este infernal la aceast or, dar nu am ncotro. Parchez maina pe strada Plevnei, traversez i ajung la firm exact la timp: uile biroului se deschid, semn c edina se terminase. Victor m privete dezamgit i m oprete cu un gest chiar cnd voiam s m disculp. ,, Nu acum, peste zece minute la mine n birou, mi uier el. Dei are succes , firma noastr nu are spaiu dect pentru un singur birou i o antecamer n care lucreaz secretara i colega noastr, Otilia. Biroul l mprim eu , Victor i Andrei, un alt asociat al firmei de proiectri , de aceea mi vine s rd cnd accentueaz ,,la mine. Intru ,,la noi i l ntreb: ,,i-ai ascultat mesajele? Desigur, le ascultase , dar nu i se pare normal s lipsesc de la semnarea unui contract important pentru firm. Andrei are o scuz, este n luna de miere, dar eu? l ascult i nu pot s nu l admir : nalt, atletic i binecrescut, ef de promoie, Victor arat ca un om de afaceri, in costumul su bej nchis, croit la comand pe Calea Victoriei. Eu , ns, n blugi , cu o cma descheiat neglijent la doi nasturi i cu ochelarii de miop pe nas, semn cu un ratat. Oricum, i explic pe scurt situaia i m ntorc spre Otilia, eficienta noastr secretar care trgea cu urechea la discuia noastr, rugnd-o s sune la redacia unor ziare i s dea un anun despre cine. ntre timp mi verific corespondena i m strduiesc s lucrez. Gndurile mi zboar aiurea i se ntorc la seara precedent. Cine mi lsase cinele i de ce tocmai mie? M gndesc s mi sun vecinii , dar realizez c nu am numrul lor. M ntorc acas. Pe la 18,30 ai crede c aglomeraia scade, dar lucrrile de pe arterele bucuretene dau bti de cap tuturor. Deschid ua cu greu, sprijinind de perete pachetul cu mncare pentru cei . Ice m primete cu bucurie ( Ice e primul nume care mi-a trecut prin cap, cred c m gndeam la blana lui alb, cu irizaii gri.) i atac imediat castronul cu mncare. M apuc s pregtesc ceva i pentru mine, dar telefonul ncepe s sune. Simultan , sun mobilul i m trezesc mprind explicaii: ,,Nu, nu l-am gsit pe strad., ,,Nu este ciobnesc german., ,, Nu , nu are nicio zgard pe care scrie Hans. Bubuiturile din u m fac s ignor telefonul. Deschid i nvlesc peste mine doi indivizi n salopet, urmai de doamna Bgaciu, gazda mea. ,,Acesta este! exclam ea indicndu-l pe Ice. ,, Vezi s nu-i scape! Apuc-l cu grij! M interpun ntre cei doi zdrahoni care vor cu orice pre s l prind pe cinele meu. ,, E un abuz! apuc s strig n timp ce amndoi cad peste mine n ncercarea de a prinde cinele. Gazda mea se retrage ntr-un col, temndu-se s nu fie mucat, i ateapt deznodmntul. Un glas cunoscut se aude din u: ,,Alsy , treci aici! Nu-mi vine s cred . dintr-un salt, Ice se arunc n braele Otiliei , secretara de la firm. M ridic cu greu i atept explicaia. Iubitul ei i-a anunat trziu vizita i, pentru c este alergic la cini , Otilia s-a gndit s mi-l lase mie pentru dou zile. n timp ce i poftesc afar pe hingheri i pe indiscreta mea gazd, o ntreb: ,,De ce nu m-ai rugat pur i simplu s l primesc? ,,M temeam c ai s m refuzi. tiam c nu ai pe nimeni care s i in cont i mai tiam c ai un suflet bun. Nu am mai spus nimic. Otilia a plecat nsoit de cinele ei, iar eu am rmas din nou singur. i liber. De fapt, nu att de liber, cci am convins-o s mi-l lase n weekend. Ce vrei, m cucerise patrupedul!