1. În căutarea greutății potrivite

http://psihoterapie-constanta.blogspot.ro/ www.psimadec.ro

www.facebook.com/psimadecpsimadec

În rândul persoanelor care își propun optimizarea stilului de viață, o preocupare frecventă vizează greutatea corporală. Această preocupare este cu atât mai întemeiată cu cât consecințele creșterii în greutate se accentuează de la autostimă de sine scăzută, complexe de inferioritate, stigmatizare socială, până la sindrom dismorfofobic, preocupări obsesive pentru slăbire, exacerbarea anxietății și a stărilor depresive, restrângeri ale activității fizice și ale contactelor sociale.

Din cauză că...

Frecvența și amploarea acestor efecte negative a crescut în ultimile decenii concomitent cu modificările modelului siluetei feminine “perfecte“, acesta constituind unul dintre factorii implicați în perceperea eronată a imagini corporale.Pentru a explica influența acestui factor socio-cultural teoria obiectualizării constituie o explicație pentru felul în care educația într-o cultură în care corpul feminin este tratat ca un obiect (atât în media, cât și în interacțiunile interpersoale) - transformă fundamental percepția de sine a femeilor și, în consecință, starea de bine a acestora. Această preocupare excesivă pentru aspectul fizic este numită autoobiectualizare – respectiv, o persoană își privește și valorizează corpul mai mult din perspectiva unui observator extern, concentrându-se asupra atributelor corporale observabile (”cum arăt”) și nu se privește la persoana întâi concentrându-se asupra atributelor privilegiate, neobservabile (”cum mă simt”).

Cu ce preț?!

Această preocupare excesivă față de imaginea exterioară poate perturba desfășurarea normală a proceselor conștiente ale persoanei, limitând astfel resursele mentale pe care aceasta le-ar putea dedica altor activități. De asemenea, creează un set predictibil de reacții emoționale, inclusiv un sentiment mai intens de rușine, anxietate, timiditate, instabilitate emoțională și plăcere sexuală redusă. În timp, aceste reacții emoționale se pot acumula și extinde explicând, în parte, prevalența anumitor probleme de sănătate fizică și mentală în populația feminină: tulburări de alimentație (anorexie, bulimie, restricționarea hranei), depresie și disfuncții sexuale.

”Cum arăt” VS ”Cum mă simt”

În concluzie, concentrarea excesivă pe propria imagine, autoobiectualizarea mărește discrepanța între ”cum arăt” și ”cum mă simt”.”Cum mă simt” conține răspunsurile corporale despre cum sunt, gradul de funcționalitate al organismului, dar totodată și percepția personală față de propiul corp. ”Cum arăt” reprezintă modul în care noi credem că ceilalți ne percep înfățișarea prin prisma acestui model, măsura în care corespundem sau nu acestui șablon, implicând gradul în care înțelegem că putem să fim sau nu acceptați de ceilalți.Desigur că trebuie să stabilim un echilibru între aceste două variabile, între felul în care mă simt și felul în care arăt. Nu este recomandat să adoptam nici una dintre extreme. Adaptatrea la mediul social în care trăim presupune aderarea la un set de norme (nescrise) care în planul aspectului exterior solicită un grad de igienă și ergonomie personală; însă de aici până la a face din imaginea personală cea mai importantă valoare a noastră... e cale lungă.

Așadar, întreabă-te...

Găsirea răspunsurilor la întrebarea ”cum mă simt?” creează cele mai bune premise pentru stabilirea greutății potrivite. Așadar, întreabă-te :

- Care este greutatea la care te-ai simțit cel mai bine?- Ce părți din silueta ta îți plac?- Ce părți din silueta ta merită ajustate?- Cât de mult îți place reflexia întregului corp în oglindă?- Care sunt beneficiile personale la care te aștepți odată cu pierderea în greutate?- Cum îți vei da seama că ești pe drumul cel bun/ ți-ai atins obiectivul?

Astfel se va constitui un obiectiv autentic, susținut de motivație intrinsecă, în acord cu nevoile personale reale. Odată îndeplinite aceste condiții interne, creștem șansele pentru reușita demersului de scădere în greutate, iar parcursul de urmat- schimbarea obiceiurilor alimentare, susținerea activităților fizice, ne va fi mai ușor de străbătut.