CONCEPTUL DE SNTATE MINTAL

Sntatea mintal reprezint o component fundamental a sntii individuale i este o parte esenial a vieii noastre, desemnnd generic modul n care oamenii se neleg i se integreaz n familie, la serviciu sau n comunitate cu semenii lor. Sntatea psihic poate fi definit n termeni generali drept capacitatea individului de a menine echilibrul ntre funciile intelectuale i afective i de a se integra cu suplee n viaa social.

Atunci cnd aud expresia sntate mintal majoritatea oamenilor se gndesc la boli

mintale. Dar, sntatea mintal nseamn mult mai mult dect absena bolii psihice. Sntatea mintal este ceea ce ne dorim cu toii, fie c tim ce este, fie c nu. Atunci cnd ne gndim la fericire, linite sufleteasc, satisfacie, bucurie, ne referim de fapt la sntatea mintal.

Sntatea mintal este o parte a vieii cotidiene. Ne-o construim n fiecare zi n familie, la locul de munc, n cercul de prieteni, n societate. Sntatea mintal nseamn modul n care fiecare i poate armoniza dorinele, ambiiile, capacitile, idealurile, sentimentele i contiina pentru a putea face fa cerinelor vieii.

Nu exist o delimitare net ntre sntatea mintal i boala mintal. Exist o varietate de aspecte ale sntii mintale. Nimeni nu posed n orice moment toate trasturile caracteristice ale unei snti mintale perfecte.

Sntatea mintal nseamn: 9 S ne simim bine cu noi nine: - s nu ne lsm coplesii de propriile emoii: team, mnie, suprare, dragoste, gelozie, furie, vinovie sau griji; - s fim capabili s trecem peste necazurile i greutile vieii, s facem fa din mers dezamgirilor; - s avem o atitudine optimist, toleran (pn la o anumit limit ns) fa de noi nine i fa de alii, s avem simul umorului i s putem face haz cu uurin de propria noastr persoan; - s nu putem accepta propriile defecte ncercnd, n acelai timp, s le minimalizm; - s avem respect pentru propria noastr persoan; - sa ne autoapreciem realist, s nu ne subestimm calitile i capacitile, dar nici s nu ni le supraestimm; - s fim capabili s rezolvm n mod adecvat situaiile care apar n viaa noastr; - s ne bucurm de lucrurile simple, de ntmplrile cotidiene plcute. 9 S ne simim bine mpreun cu alii: - s fim capabili s oferim dragoste i ajutor celorlali, s ne gndim i la interesele altora; - s avem relaii personale satisfactoare, armonioase i durabile; - s iubim oamenii, s avem ncredere n ei i s le artm aceast ncredere; - s respectm valorile i demnitatea celorlali, s nelegem i s acceptm faptul c oamenii sunt diferii; - s nu-i nelm pe alii, s nu ne folosim niciodat de ceilali pentru a ne atinge scopurile dar, n acelai timp, s nu-i lsm pe ceilali s profite de noi; - s simim c facem parte dintr-un grup. 9 S putem ndeplini cerinele vieii: - s ne rezolvm problemele ntr-un mod constructiv, pe masur ce apar;

- s ne asumm responsabilitile ce ne revin; - s ne modelm propriul ambient atunci, cnd se poate i s ne adptm atunci, cnd este nevoie; - s ne facem planuri de viitor; - s primim cu bucurie experiene i idei noi; - s ne folosim capacitile i talentele; - s ne fixm eluri realiste; - s fim capabili s lum singuri decizii n problemele care ne privesc; - s fim mulumii s depunem eforturi n ceea ce facem, s muncim ct mai bine pentru a realiza ceea ce ne-am propus. Semne de avertivare

Sentimente precum furia sau tristeea sunt normale n viaa fiecruia dintre noi. Situaiile problematice, cum ar fi un divor, pierderea locului de munc sau relaii tensionate cu familia sau prietenii pot cauza stres, fcnd astfel persoana s se simt deprimat i fr speran. Acestea sunt reacii normale. ns, n cazul n care ele persist mai mult de 2-3 sptmni, ele necesit mai mult atenie.

Anumite sentimente i gnduri, asociate cu anumite situaii pot reprezenta avertismente ale unei probleme psihice mai serioase i pot indica nevoia de a apela la servicii de sntate mintal. Nu este ntotdeauna uor s identifici i s interpretezi aceste semne de avertizare - ar trebui consultat un specialist, care poate cel mai bine s stabileasc un diagnostic i s prescrie un tratament. Urmtoarele sentimente i experiene ar putea fi semne de avertizare: s nu mai gseti la fel de mult plcere n via ca nainte sau s nu te mai bucure nimic din ceea ce trieti;

s simi c nu ai nici un rost sau s trieti sentimente puternice de vinovie; s plngi mult, fr vreun motiv anume; s ncepi s te izolezi fa de ceilali oameni; s simi anxietate foarte puternic, panic sau fric; s ai foarte puin energie; s-i pierzi interesul fa de propriile tale hobbiuri sau fa de alte activiti plcute; s ai prea mult energie, s nu te poi concentra i s ai dificulti n a te ine de un plan; s fii irascibil sau s te enervezi uor; s auzi voci sau s vezi imagini pe care ceilali oameni nu le percep; s crezi c ceilali oameni conspir mpotriva ta; s vrei s te rneti pe tine nsui sau pe altcineva; s te simi incapabil s faci fa problemelor i activitilor zilnice; s apar schimbri importante n obiceiurile tale de hrnire i somn;

s ai gndul sau intenia de a te sinucide. PROVOCAREA STIGMATULUI

Bolile psihice pot fi o povar foarte grea, pot s i schimbe viaa n mod semnificativ i s i afecteze i pe cei de lnga tine. Ele pun stpnire pe gndurile tale, pot s-i afecteze abilitile de a funciona i s-i amenine speranele legate de viitor. Aceste tulburri pot s te fac s renuni la locul tu de munc, la coal sau la activitile care i fceau plcere, pot s te fac s te izolezi i n acest fel s i afecteze relaiile cu ceilali oameni.

2

Oamenii vor crede c sunt nebun! Nimeni nu vrea ca ceilali s-l vad ca pe un nebun . Este o etichet greu de nlturat

o dat ce i-a fost atribuit. Nebun e un termen care se aplic unei persoane atunci cnd face ceva care deviaz de la norm. Din pcate, ideea mprtit a majoritii persoanelor din cultura noastr este aceea c, dac ai o boal mintal, atunci este ceva n neregul cu tine, ceva ce nu mai poate fi reparat. n mass-media sunt promovate exemple eronate ale unor oameni cu boli psihice (criminali violeni, persoane complet disfuncionale). Dar n realitate, oamenii cu boli psihice nu sunt deloc aa. Auzi rar poveti pozitive ale oamenilor att de numeroi oameni cu depresie, tulburare bipolar, schizofrenie - care au gsit un tratament potrivit, au nvat cum s-i gestioneze problemele i care triesc o via normal. i dac ai trit nconjurat numai de exemple negative, e de neles s vrei s renuni, de team c ceilali vor judeca greit ceea ce i se ntmpl. Dar nu uita c muli oameni au trecut prin experiene care seamn cu a ta i au reuit s le depasc, deoarece aceste boli sunt tratabile. Iar dac totui te temi de etichet, poi alege s dezvlui oamenilor din jur doar acele pri din problema ta, acelea pe care te simi n siguran s le mprteti, sau s alegi cu grij persoanele crora s le mprteti. Psihiatrul i psihologul, ns, trebuie s cunoasc ct mai multe detalii despre problema ta, pentru a te putea ajuta s o depeti. Oamenii vor crede c sunt slab

S vorbeti despre problemele tale poate s fie jenant, umilitor, mai ales dac ai crescut ntr-un mediu n care se credea c a cuta ajutor sau a vorbi despre sentimentele tale este un semn de slbiciune. De fapt, i trebuie mult putere i curaj pentru a vorbi despre problemele tale. Mult mai mult putere dect i trebuie pentru a bea, a-i descrca emoiile negative asupra altora sau a ine totul n tine. i participnd efectiv la propria ta vindecare vei descoperi dovezi de necontestat despre ct de puternic eti de fapt. Nu pot s am ncredere n nimeni

Dac simi c nu exist nici o persoan n anturajul tu cu care s te simi confortabil s vorbeti despre ce simi de la o vreme, nu uita c exist totui astfel de persoane pe care le poi cuta. Aceti oameni sunt specialitii n sntate mintal. Face parte din meseria lor s fie de ncredere i s-i asigure confidenialitatea. Poi s fii sigur c ceea ce vei discuta cu un psihiatru sau un psiholog va rmne ntre voi. Dac totui ai un prieten cu care poi discuta despre asta, nu uita c el nu este terapeutul tu. El poate s te asculte sau s te sprijine, dar nu cunoate mijloace specializate prin care s te ajute s te vindeci. n concluzie, cheia pentru a-i recpta sntatea este s primeti ajutorul de care ai nevoie, chiar atunci cnd ai nevoie de el. Ca s te faci bine, trebuie sa ceri ajutor! Dac nu caui ajutor, nu faci dect s i nruteti situaia, pentru c lai toate acele gnduri i emoii care te fac s suferi s se nrdcineze i mai adnc n mintea ta. Dac cineva pe care-l cunoti are o problem de sntate mintal...

Dac crezi c tii pe cineva care are o problem de sntate mintal, dar evit s caute ajutor, ar fi util s afli care sunt motivele lui. Dar trebuie s ai rbdare. Boala psihic poate s-l fac pe cel care o triete s nu poat analiza foarte clar motivele pentru care nu caut ajutor. Chiar i aa, este important s avei o discuie pe aceast tem. Dac nu tii cum s-i vorbeti sau cum s-l ajui, ai putea s vorbeti mai nti cu un psiholog, un psihiatru sau cu orice alt specialist n sntate mintal, care te-ar putea sftui cum s-l abordezi. S convingi pe cineva s se deschid emoional poate fi o adevrat provocare. Poi s te loveti de o puternic rezisten. Poate s devin neplcut. Sau, dimpotriv, persoana ar putea s fie surprinztor de receptiv, s se simt uurat c tu ai abordat n sfrit un subiect despre care ea nu reuea s vorbeasc. Reaciile pot fi foarte diferite, de aceea este bine s fii pregtit pentru orice situaie. Dac nu reueti s-l determini pe prietenul sau membrul de familie care are o problem s

3

caute ajutor, nu trebuie s l presezi. Este important ca persoana s tie c poate conta pe tine, c ii la ea i c eti dispus s o asculi oricnd are nevoie s vorbeasc cu cineva. MITURI LEGATE DE BOALA PSIHIC

Puine persoane dein informaii acurate despre natura bolilor psihice. Pe baza capacitii nelimitate a societii de a perpetua idei, s-au creat o serie de mituri legate de acestea: MIT: Bolile mintale nu pot fi tratate. ADEVR: Bolile mintale pot fi la fel de uor de diagnosticat ca i diabetul, astmul sau cancerul i exist o mare varietate de medicamente i psihoterapii care sunt eficiente pentru fiecare dintre ele. MIT: Nu este posibil ca boala mintal s-mi afecteze familia, deoarece noi suntem oameni buni. ADEVR: Oricine poate s dezvolte o boal psihic; una din patru familii este afectat de o problem de sntate mintal. n plus, bolile mintale nu sunt cauzate de fore malefice, ci de dezechilibre chimice sau leziuni ale creierului. MIT: Oamenii cu boli mintale sunt retardai. ADEVR: Boala mintal i retardul sunt lucruri diferite. Retardul reprezint o capacitate redus de nvare, dar oricine poate s fie afectat de o boal psihic, indiferent de nivelul de inteligen. MIT: Oamenii cu boli psihice ar trebui inui n spital. ADEVR: Cercetrile tiinifice au demonstrat c tratarea n comunitate are rezultate incontestabil mai bune n ceea ce privete evoluia clinic a pacienilor i ameliorarea vieii lor. n plus, aceasta s-a dovedit a fi mult mai puin costisitoare pentru societate. MIT: Oamenii cu boli mintale sunt violeni. ADEVR: Cercetrile arat c oamenii care sufer de boli mintale nu sunt mai periculoi dect persoanele sntoase din aceeai populaie. Mai puin de 3% dintre persoanele care au boli mintale au un potenial de violen, atunci cnd nu se trateaz, cnd primesc un tratament inadecvat sau cnd intervine consumul de alcool sau droguri. MIT: Oamenii cu boli mintale nu pot munci. ADEVR: De fapt, ei pot munci chiar dac au simptome. Munca i ajut pe oameni s-i revin, s-i rectige stima de sine, s-i creeze relaii sociale, s ctige bani pentru a fi independeni i astfel s se integreze n societate. MIT: Bolile psihice nu se vindec niciodat. ADEVR: n realitate exist o mare varietate de medicamente i psihoterapii cu ajutorul crora bolile mintale pot s fie tratate i n multe cazuri, vindecate complet. n decursul vieii, un mare procent din populaie poate suferi de o form mai uoar sau mai grav a unei tulburri mintale, care nu se mai repeta. Un mic procent din oameni sufer frecvent de asemenea episoade de boal. Foarte puini sunt afectai pe ntreaga perioad a vieii. Chiar i

4

oamenii care au fost afectai de tulburri mintale timp de civa ani i pot reveni, cu condiia recunoaterii simptomelor i a consultrii unui specialist care s recomande cel mai bun tratament. Recidivarea acestora nu este mai rspndit dect n cazul bolilor fizice.

Una dintre cele mai importante componente ale imaginii pe care o au oamenii despre bolnavii psihic este pericolul social pe care l reprezint bolnavii psihici pentru societate n general i pentru ei personal n particular. Bolnavii psihic sunt percepui ca fiind periculoi i determin o reacie de team pentru c sunt considerai agresivi, chiar i capabili de crim. n concepia oamenilor, ceea ce i face s fie agresivi sau s nu i controleze agresivitatea sunt o serie de trsturi, precum faptul c sunt: iraionali, iresponsabili, incontieni, superficiali i lipsii de discernmnt.

Cel mai pregnant apare n imaginea pe care o avem despre bolnavii psihic i o serie de probleme emoionale care pot favoriza reacii agresive. Astfel, ei apar ca fiind: instabili emoional i comportamental, agitai, anxioi, iritabili, nervoi, cu accese de furie, cu toleran sczut la frustrare, vulnerabili, traumatizai, chiar i apatici, indifereni afectiv, deci dezechilibrai emoional.

Toate aceste probleme emoionale i fac instabili, influenabili, impulsivi, necontrolai i, n consecin, imprevizibili. Faptul c bolnavii psihici pot avea izbucniri oricnd i sunt vzui ca fiind iraionali n comparaie cu modul obinuit de a gndi i iresponsabili, oamenii se ateapt de la ei la cea mai neplcut reacie posibil, la agresivitate brusc, nemotivat i fr semne prevestitoare care s i pun n gard pentru a avea timp s se apere. De aceea, oamenii ajung s fie prudeni, s se afle ntr-o stare de alert cnd au bolnavi psihici n preajm care ar putea constitui o ameninare la integritatea lor fizic i chiar la viaa lor.

Gravitatea bolii este asociat cu gradul de periculozitate, de aceea accentueaz tendina de respingere social. Aceasta se coreleaz i cu atribuirea responsabilitii: cu ct gravitatea este mai mare, cu att persoana este gsit mai vinovat pentru starea n care se afl. Tajfel a descoperit c cu ct este mai grav un accident rutier, cu att oferul este considerat mai vinovat.

Stigmatizarea exist atunci cnd apare urmtoarea combinaie: 9 oamenii disting/identific i eticheteaz diferenele dintre oameni; 9 credinele culturale dominante n societate asociaz persoanele etichetate cu caracteristici

indezirabile, cu stereotipuri negative; 9 persoanele etichetate sunt plasate n categorii distincte astfel nct s se asigure

separarea/distincia noi-ei; 9 persoanele etichetate i pierd statusul, puterea ca rezultat al dezvoltrii unei condiii

stigmatizate (schizofrenie, SIDA) sau a identitii (homosexual, criminal) i sunt discriminate, le este limitat accesul la resurse; apare respingerea, excluderea social.

Stigmatizarea este strns legat de accesul la puterea social, economic i politic care

permite identificarea diferenelor, construirea stereotipurilor, separarea persoanelor etichetate n categorii distincte i excluderea lor.

n concluzie, termenul de stigmatizare se aplic doar atunci cnd apar mpreun elemente de etichetare, stereotipizare, separare, pierdere a statusului i discriminare ntr-o situaie de putere care permite acestor elemente s apar. Stigmatizarea nu se identific cu discriminarea, un rol important l are puterea i controlul social. De aceea avocaii, care sunt vzui ntr-o lumin negativ i sunt uneori discriminai, nu sunt stigmatizai. A fi avocat nu-i influeneaz negativ identitatea; avocaii au putere i n virtutea statusului lor nu sunt vulnerabili la stigmatizare. Stigmatul este inerent structurilor sociale din care este alctuit

5

societatea. El este evident n modul n care sunt organizate legile, serviciile sociale i sistemul judiciar, ca i n modul n care sunt distribuite resursele.

La aceast impresie de anormalitate contribuie i aspectul fizic exterior caracteristic: privirea goal, fix i inexpresiv, faciesul specific i gesticulaia exagerat, inuta neglijent, murdar, aspectul fizic bizar, paloarea feei. La acestea se mai adaug, dar deloc pregnant, statusul socio-economic sczut: mediu de provenien srac, ceretori.

Se pare c saliente pentru oameni sunt manifestrile comportamentale ale bolnavilor psihic, de intensitate patologic: halucinaii, mania persecuiei, delir, grandomanie, fobii, mitomanie, isterie, paranoia sau doar tulburri mai uoare de comportament : vagabondare, comportament deviant variat, vorbesc mult i urt, njur, sunt recalcitrani, posesivi, au tulburri motrice i vorbesc singuri.

Oamenii percep c bolnavii psihic au simul realitii afectat, fiind rupi de realitate, dezorientai, confuzi, incapabili s se concentreze, cu un discurs incoerent i delirant i negndu-i boala.

Integrarea social: sunt considerai izolai social, retrai, interiorizai, inadaptai social, egocentrici, nonconformiti, ncpnai i persevernd n ideile lor, tcui, timizi, pasivi, nencreztori i comunici geru cu acetia.

Bolnavii psihic sunt percepui ca fiind inutili social i chiar o povar pentru cei apropiai i pentru societate n general, incapabili s munceasc, incapabili s duc o via normal, neajutorai, au nevoie de ajutorul celorlali, dependeni de alii sau de medicamente.

Reacia societii: n general, oamenii percep reacia societii fa de bolnavii psihic ca fiind negativ i constnd n marginalizare, evitare, izolare, stigmatizare, respingere, defavorizare; bolnavii psihici pot fi i nenelei de ctre ceilali, mai puin tolerai, pot fi api ispitori, surs de amuzament, iar unora le trezesc curiozitatea. Reacia pozitiv apare ntr-o mult mai mic msur i const n compasiune i contientizarea c bolnavii psihic au nevoie de ajutor. Mai apar i consideraii cu privire la felul n care societatea ar trebui s se comporte cu bolnavii psihic: ar trebui izolai, supravegheai permanent, tratarea lor este necesar, orice metod fiind justificat pentru a-i potoli, trebuie tratai ca nite copii, iar statul i legea ar trebui s apere cetenii de ei.

Reacia social fa de bolnavii psihic capt o anumit semnificaie prin prisma teoriei apului ispitor care este o alternativ de explicare a apariiei prejudecilor i discriminrii. Aceast teorie sugereaz c un individ, n loc s-i asume vina, transfer responsabilitatea pentru eec unui grup vulnerabil, are loc localizarea extern a sursei frustrrii. Frustarea este neleas ca o piedic n atingerea unui scop, o interferen intervenit ntr-o secven comportamental (Dollard). Frustrarea duce la agresivitate care, de cele mai multe ori nu poate fi ndreptat mpotriva sursei frustrrii cnd aceasta este prea puternic sau imposibil de agresat (de exemplul, eful, statul, condiiile economice). n acest caz, agresiunea va fi ndreptat spre o alt int, care nu este capabil s riposteze.

Aceste trsturi externe, la care se adaug i manifestrile comportamentale, pot aciona ca un stigmat, permit identificarea celor care aparin grupului bolnavilor psihic i activarea unui anumit comportament n raport cu o astfel de persoan. Goffman (1975) mparte stigmatele n trei clase: diformiti fizice, defecte de caracter i stigmate tribale (stigmate care pot fi transmise prin descenden i care pot contamina n mod egal pe toi membri familiei). Analiznd stereotipul bolnavului psihic observm c n cazul acestea categorii de persoane putem vorbi, n primul rnd, de al doilea tip de stigmat, defecte de caracter, dac lum n considerare felul n care este evaluat moralitatea acestora, voina, superficialitatea, lipsa de control i emoionalitatea lor.

6

Stigmatizarea poate fi o reacie defensiv, empatizarea cu un stigmatizat poate constitui o ameninare personal. Dac faci salient/vizibil vulnerabilitatea cuiva fa de o nenorocire asemntoare, este posibil s apar un rspuns defensiv prin care cineva ncearc s se distaneze psihologic de individul i grupul stigmatizat. Fie nu le place s recunoasc c pot avea o asemenea problem, aceasta le-ar produce disconfort psihologic, fie nu vor ca ceilali s-i asimileze cu stigmatizaii i s le aplice acelai tratament. Aceast distanare poate consta n reducerea empatiei i chiar n defavorizarea i nvinuirea victimelor (Lerner, 1980 i Chelcea, 2002).

Atribuirea vinei/responsabilitii pentru condiia de bolnav mintal: cei mai muli dintre subieci consider c ereditatea joac un rol important n determinismul bolii mintale, alii dau vina pe societate, iar alii fac o atribuire extern i necontrolabil, dnd vina pe soart, considerndu-i ghinioniti.

Se observ c bolnavii psihic nu sunt considerai responsabili pentru starea lor, cauza fiind mai degrab localizat n exterior i fiind necontrolabil.

Reaciile la stigmat, cum ar fi reacia afectiv, ateptrile i tendina de a aciona ntr-un anumit fel, sunt influenate de atribuirea cauzal (Weiner, Perry i Magnusson, 1988). Studiul acestor cercettori arat c stigmatele determinate de comportamentul deintorului lor, deci cele pentru care atribuirea cauzal este intern (SIDA, abuzul de droguri, obezitatea) sunt considerate a fi mai controlabile i mai puin stabile dect stigmatele fizice (cancerul, paraplegia, boala Alzheimer), n cazul crora apare o atribuire extern a responsabilitii pentru c sunt percepute a fi n afara controlului.

n cazul stigmatelor determinate comportamental, posesorii lor sunt percepui a fi slabi moral i c nu i exercit libertatea de voin pentru a se abine de la comportamentul care duce la apariia stigmatului. Acest lucru influeneaz solicitarea i acordarea de ajutor.

Stigmatele necontrolabile i stabile (ireversibile) nu reduc dorina de a acorda ajutor i sunt percepute a fi inta unor modaliti de intervenie care duc la ameliorare i la adaptarea la stigmat i nu la eliminarea lui. Stigmatele determinate comportamental determin mai puin mil, simpatie, mai puin dorin i intenie de a ajuta i mai mult furie i tendina de a evita stigmatizatul dect stigmatele fizice. Autorii sugereaz c dac se ia n considerare responsabilitatea pentru meninerea stigmatului s-ar putea obine alte rezultate dect atunci cnd se ia n calcul responsabilitatea pentru apariia stigmatului. ntr-un studiu n care s-a ncercat verificarea aceastei ipoteze, rezultatele arat c responsabilitatea pentru apariia stigmatului face ca persoana stigmatizat s fie evaluat mai negativ, dar c acest lucru nu este valabil i pentru meninerea strii stigmatizatoare.

Interesant este faptul c persoanele stigmatizate nu manifest mai mult simpatie dect cele nestigmatizate fa de membrii altor grupuri stigmatizate (Galanis i Jones, 1986), dect dac posibila victimizare a propriului grup este fcut salient, ceea ce duce la centrarea pe injusteea social. Stigmatizarea subtil poate apare chiar i n cadrul familiei sub forma diminurii afeciunii, evitrii, respingerii, nstrinrii, prudenei excesive.

Timiditatea la adolesceni e un semnal de alarm pentru prini i psihologi. A presa un timid ntr-o direcie nedorit de el sau de care se teme, poate duce la tulburri psihice grave. Nu trebuie s rdem de timizi deoarece pentru psihicul lor acest lucru e extrem de nociv. Suportul parental, grupul social stabil i fr schimbri sunt eseniale n perioada adolescenei pentru ca aceti indivizi s rmn sntoi psihic (e important s nu schimbe localitatea de domiciliu datorit prietenilor i s aib prini nelegtori n preajma lor). Vezi cazurile dramatice ale unor copii cu prinii plecai la munc n alte ri un timp ndelungat.

7

PROBLEMELE DE SNTATE MINTAL LA COPII I ADOLESCENI ADOLESCENA

Adolescena este o perioad n dezvoltarea organismului uman, care urmeaz pubertii i precede starea de adult. Este cuprins, n general, ntre 14 i 18 ani, avnd multiple aspecte particulare de la individ la individ. Se caracterizeaz prin dezvoltarea fizic i neuropsihic. Este perioada n care se contureaz personalitatea. Aceasta etap are caracteristici speciale i cerine proprii, adolescentul stabileste noi relaii cu semenii de ambele sexe, i organizeaz i i consolideaz o independen emoional fa de prini i ali aduli. Se dezvolt intelectual i i alctuiete un sistem de valori civice. Este n cutarea personalitii sale, a identitii sale, nerbdtor s i aleag un model, gata s i cucereasc locul su n lume.

Emotivitatea apare cu putere n adolescen. Mania, teama, nelinitea, gelozia, invidia, afeciunea, bucuria, curiozitatea sunt sentimente i triri emoionale pe care adolescentul le resimte cu intensitate. Cnd este criticat, ridiculizat, cnd ceilali doresc s-i impun ceva este indignat, se simte fustrat cnd este blocat n realizarea a ceea ce-i doreste, discerne cu acuitate propria-i valoare i se revolt chiar mpotriva comportrii sale. Manifestarile sunt variate: tristee, bucurie, efuziune, anxietate, mutism, agresivitate, mai ales urmare a unei inferioriti sociale reale sau imaginare. Teama de coal, dificultile n relaiile de prietenie cu ceilali, alegerea drumului profesional sunt surse ale nelinistii sale. Principala caracteristic a adolescentului este altruismul, el vrea s mbrieze cauzele cele mai dificile, s se dezvolte nelimitat. Acum trebuie s dovedeasc parintele c tie ntr-adevar s fie reazemul spiritual al copilului.

Personalitatea adolescentului nu este nc nici omogen, nici precizat n mod definitiv. i lipsete experiena. Criza de originalitatea a adolescentului poate ncepe n pubertate i poate dura pn n postadolescen. Este diferit de la o persoan la alta ca intensitate, durat i const, pe de o parte, n desprirea de atitudinile i comportamentele propriei copilrii (latura negativ a crizei), dezvoltarea forei Eu-lui, a contiinei de sine, a disponibilitilor creatoare, pe de alta parte (latura pozitiva a crizei).

Adolescentul i formeaz un mod propriu de a nelege viaa, i cristalizeaz o concepie care-l cluzete n alegerile pe care le va face.

O component orientativ a personalitii este contiina apartenenei la generaie. Adolescentul nu doar se integreaz n grupuri, ci triete apartenena la comunitatea celor care i seamn, constata ce pot i ce fac acetia, ce pot ei. Contiina apartenenei la generaie poate genera manifestri protestatare afective (ex. revolte).

Se continu formarea idealului in viata care este acum constant si stabil, spre deosebire de preadolescenta, mai complex elaborat, mai legat de ceea ce ofera societatea.

Intre componentele orientative are loc si imaginea de sine care rezulta dintr-o orientare constanta si o trebuinta marcanta de autocunoastere.

Adolescentul isi doreste sa-si descopere unicitatea si originalitatea propriei fiinte. Astfel, tinerii adolescenti pot :

- gasi identitatea de sine, care le permite sa se integreze si adapteze bine la toate felurile de imprejurari;

- gasirea unei prea timpurii identitati care permite adaptarea in prezent,dar inchide posibilitatea de realizare ale acelei persoane;

8

- ramanerea multa vreme intr-o identitate confuza care genereaza fel de fel de schimbari surprinzatoare;

- ajungerea la o identitate negativa prin identificarea cu grupuri si persoane deviante. Eu-l fizic ramane in continuare in centrul autocunoasterii, favorizat de armonia

dezvoltarii biologice. Este valorizat in contextul relatiilor dintre sexe si de aceea, adolescentii manifesta atitudini active de imbunatatire, fiind atenti la moda, silueta etc. Pot aparea cu usurinta si complexe de inferioritate care sa-i faca sa fie retrasi, timizi, tacuti, pasivi etc.

Eu-l spiritual sunt deosebit de interesati de unele calitati cum ar fi nivelul propriu de inteligenta si cultura sau alte caracteristici de personalitate care devin mai importante. Ii nelinistesc lipsurile si defectele si isi intensifica efortul de a le inlatura. Eu-l social este mai degraba consolidat in cursul acestui stadiu, deoarece exista deja un grup sau grupuri stabile in care adolescentul se integreaza si si-a cucerit un loc si un prestigiu. Ramane totusi sensibil la eventuala indiferenta a grupului de prieteni si a familiei si poate trai mari dezamagiri sau se indarjeste sa le-arate ce poate.

James Marcia a elaborat teoria starilor identitare. El a plecat de la dilema majora a adolescentei identitate sau confuzie din teoria lui E. Erikson. Varianta sa pune accent pe doua activitati si anume: autochestionarea (cine sunt ?) si angajarea (ce fac?). Autochestionarea se poate instala progresiv sau brusc, dar poate sa si lipseasca. Ea directioneaza si sustine viitoarele asumari de roluri sau valori. Angajarea este dimensiunea efectiva, practica, de validare interioara (ex. devin student, sofer etc. si constat ca mi se potriveste sau nu).

Exista patru stari identitare: - identitate realizata (persoana traverseaza etapa autochestionari, concomitent cu

angajarea sa ferma, intr-o serie de roluri); - identitate in moratoriu (autochestionarea exista, angajarea nu); - identitatea acceptata (adolescentul nu a parcurs, cel putin vizibil, etapa autochestionarii

si este deja angajat pe o anumita linie, el a adoptat pur si simplu optiunile mediului sau familial - dai la contabilitate);

- identitate difuza (nu sunt prezente nici autochestionarul nici angajarea). Ea poate fi o stare precoce, fie o stare post esec.Ea apare in urma unor angajari discordante cu dorintele sau posibilitatile individuale (sunt student la informatica dar doream la psihologie, iubesc pe cineva care nu ma iubeste etc ). Ea poate fi la fel de valoroasa si in caracterizarea dinamicii adolescentei, ca etapa a optiunii si schimbarii.

Criza de originalitate n adolescen

Castigarea unei tot mai accentuate independente fata de generatia adulta si iesirea din

grupul tutelar (familie, scoala), modificarea vizibila in inaltime, maturizarea sexuala (cresterea organelor de sexuale, aparitia pilozitatii axiale si pubiene, modificarile vocii), sunt caracteristicile principale ale adolescentului.

Din punct de vedere psihologic, puseul de crestere fizica si maturizarea sexuala este legata de multiple stari de disconfort. Dezvoltarea desproportionata, mai evidenta la baieti decat la fete, creeaza adesea un aspect caricatural si determina o stangacie specifica in miscari, datorita neajustarii lor la proportiile modificate ale corpului. Toate acestea produc tanarului stari de neliniste privind aspectul sau general. Conduita este labila, momentele de vioiciune, exuberanta, activism, alterneaza cu cele de oboseala, apatie, demobilizare. Apare o tendinta de scadere a disciplinei, de crestere a reveriei, de pierdere a timpului fara a face nimic.

9

Personalitatea adolescentului este sensibila si capabila de stari intelectuale si afective intense si complexe. Capacitatea de creatie in adolescenta se orienteaza in egala masura asupra productiei artistice - literatura, muzica, coregrafie, cat si asupra unor domenii tehnice (calculatoare, telefoane).

Adolescentul priveste creatia, ideile lui "extraordinare" ca un semn de maturizare si independenta, ca o exprimare a propriei individualitati. El se diferentiaza de ceilalti si mai ales de lumea adultilor, lume care "nu-l intelege". Are tendite de a modifica starile si credintele adultilor, acestia traind intr-o lume pe care el o considera ca fiind imperfecta. Aceasta latura critica a adolescentului este o expresie a "crizei de originalitate", criza care indicandica intensitatea trairilor sale conflictuale, iar "originalitatea" se refera la interpretarea si exprimarea personala a unor lucruri si situatii percepute ca fiind comune, banale si depasite.

Integrarea adolescentului in viata culturala are loc adesea prin eforturi personale care nu traverseaza neaparat mediul familial, tot ca o expresie a aceleasi nevoi de autonomie si identitate. Pe aceasta linie se inscrie si tendinta adolescentului de a fi in rezonanta cu generatia sa.

Adera la curentele creative moderne nu neaparat pentru ca acestea sunt valoroase, ci datorita faptului ca ele se diferentiaza de valorile promovate de adulti si chiar ii contrazice pe acestia. In plus, adolescentii manifesta o preferinta clara pentru trairile emotionale, activitatile si aspiratiile grupului din care face parte. Daca un membru al grupului s-a angajat sau si-a luat un telefon nou de exemplu, si el va face la fel.

Esential in stimularea creativitatii adolescentilor sunt posibilitatile de acces la oferte culturale de calitate. Pentru ca nu este un consumator cu experienta, adolescentul accepta necritic ofertele care ii vin din diverse domenii: literatura, muzica, film, stiinta, tehnica. Problema calitaii acestora priveste influientele negative ale unor produse care stimuleaza agresivitatea. Personajele din filme au functii modelatoare importante, ele fiind preluate cu usurinta ca modele si integrate in comprtament. In general filmul are prin forta sa expresiva un impact puternic, iar situatiile si tipurile de relatii pe care le prezinta, tipurile de ocupatii pe care le valorizeaza, modalitatile de petrecere a timpului, maniere de a reactiona in situatii stresante sau neobisnuite, functioneaza adesea ca idealuri de urmat pentru tineri. Chiar daca influientele asupra conduitei sunt initial trecatoare, ele se sedimenteaza treptat daca nu descopera si altele care sunt valorizate cultural. Daca adolescentul este intr-un mediu tot mai consistent si mai valoros cultural, el devine un consumator tot mai avizat, selectiv si critic, iar modelele preluate genereaza aspiratii si interese noi, ii dezvolta sensibilitatea si il socializeaza.

In aceasta perioada, trairile afective se intensifica si se nuanteaza, se dezvolta mobilitatea mimica si expresivitatea emotionala. Emotivitatea si excitabilitatea ce insotesc puseul de crestere, determina o labilitate in manifestarile emotionale care se manifesta adesea prin stari extreme si foarte intense ( oscileaza intre o tristete profunda si o exaltare entuziasta). Aceasta mare gama afectiva a adolescentului creste sentimente clare de disconfort si protest: plictiseala, opozitie, sentimente de amor propriu jignit sau de lezare a prestigiului, sentimentul de a fi ridicol sau de a se simti culpabilizat. Opozitia se manifesta in conduita prin refuzul unor comportamente considerate absurde si ipocrite (refuzul de a fi politicos sau amabil cu persoanele care nu-i plac). Starea de protest mai poate fi exprimata si prin tinuta vestimentare, limbaj, aderarea la anumite curente si grupuri care promoveaza valori subculturale.

Adolescena vrtsta descoperirii propriei identiti

Ce este identitatea? Contiina clar a unei persoane (imaginea despre sine) despre cum se percepe pe sine nsi i despre ceea ce gndesc alii despre ea. Identitatea se formeaz

10

progresiv i presupune identificarea propriilor valori, interese i abiliti, evaluarea capacitii de a lua decizii i de a face fa diverselor situaii, alegerea vocaiei, alegerea profesiei i a partenerului de via, a stilului i drumului de via.

Descoperirea identitii proprii presupune aflarea rspunsurilor la ntrebrile majore ale vieii: Cine sunt eu? Care este drumul meu n via ?

Adolescenii sunt ntr-un proces de a se nelege pe ei nii i de aceea au un comportament n permanent schimbare. Adolescenii au dorina de a se realiza i de a fi unici i adopt trei tipuri de conduite: fie de revolt, fie de nchidere n sine, fie de exaltare i afirmare. Obiectivele adolescentului

Exista 7 obiective pe care majoritatea tinerilor caut s le ating n mod intuitiv n perioada adolescenei: Realizrile - satisfacia de a realiza o performana ntr-un anumit domeniu. Prietenii - lrgirea grupului de prieteni prin legarea de noi prietenii i pstrarea lor. Sentimentele - nelegerea propriei persoane prin mprtirea propriilor sentimente, triri cu o alt persoan. Identitatea - sentimentul de a ti "cine sunt", de a fi recunoscut ca o persoan de valoare. Responsabilitatea - ncrederea de a ti c "pot s stau pe picioarele mele i s iau decizii responsabile". Maturitatea - transformarea din copil n adult. Sexualitatea - acceptarea responsabilitii noului rol ca fiin sexual.

i adulii (prinii) au aceleai aspiraii n legtur cu adolescenii, dar tensiunile sau conflictele ntre generaii apar atunci cnd nu se ajunge la un acord asupra modalitilor de a atinge aceste obiective. Atitudinile negative fa de adolescent

"Netezitorii" vor s dein controlul i s-l ajute pe adolescent s evite toate greelile. ns, dac drumurile sunt permanent netezite, el devine nesigur i incapabil s reziste presiunii grupului; se nate mpotrivirea fa de acele persoane i ideile lor.

"Provocatorii" se ateapt ca adolescentul s se maturizeze peste noapte i-i acord mult prea devreme anumite liberti. ns adolescentul nu are maturitatea deplin pentru a lua decizii corecte, coerente i cad victime presiunii grupului.

Atitudinea pozitiv fa de adolescent: nsoitorii" au o atitudine echilibrat i acord adolescentului un spaiu de independen i libertate dirijat.

Adolescentul are nevoie de o perioad de "aclimatizare", n care s primeasc libertatea n mod treptat i n acelai timp tot mai multe responsabiliti sub ndrumarea i cluzirea adulilor.

Pentru a v putea cunoate sau recunoate v oferim cteva aspecte pozitive i negative ale celor patru tipuri de temperamente. Sangvinicul - "Strlucitorul" are urmtoarele trsturi pozitive: prietenos, comunicativ, generos, spontan, fermector, impresionabil, afectuos, distractiv, optimist, energic i trsturi negative: voin slab, dezordonat, superficial, dezorganizat, indisciplinat, uituc, zgomotos, se repet, te ntrerupe des, vrea s fie n centru Colericul - "Liderul" se caracterizeaz prin urmtoarele trsturi pozitive: voin puternic, competitiv, ingenios, sigur de sine, motivator, hotrt, ndrzne, practic, muncitor i trsturi

11

negative: rece, se opune mereu, insensibil, dominator, violent, arogant, irascibil, nechibzuit, rzbuntor. Melancolicul - "Sensibilul" poate fi recunoscut dup trsturile pozitive: sensibil, analitic, creativ, perfecionist, profund, grijuliu, respectuos, bine educat, ordonat, fidel, iubitor de muzic i trsturile negative: taciturn, pedant, suprcios, egoist, pesimist, suspicios, marginalizat, deprimat, critic, introvertit Flegmaticul - "Comodul" l vei recunoate dup trsturile pozitive: flexibil, linitit, controlat, rezervat, mpciuitor, calm, adaptabil, echilibrat, diplomat i trsturile negative: lipsit de entuziasm, indiferent, arogant, lene, dispreuitor, reticent, fricos, indecis, suspicios.

Perioada adolescenei este caracterizat de cteva temeri. S ncercm s le demontm" mpreun!

1. Teama de a nu fi luat n seam, de a fi considerat mic, de a nu fi suficient apreciat. Recomandri: - Asumai-v responsabiliti directe. - Sprijinii iniiativele celorlali. - Antrenai i ali adolesceni s contribuie la propria lor formare. 2. Teama de a nu fi neles, de a fi ridiculizat, minimalizat, marginalizat, de a fi repezit. Recomandri: - Creai condiii pentru un dialog deschis, sincer, fie ntre voi, fie ntre voi i prini sau profesori. 3. Teama de a fi pedepsit pentru c nu ai rspuns exigenelor adulilor. Recomandri: - Nu facei lucruri intenionate, pentru a vedea limita rbdrii celorlali. - Dac avei abateri absolut ntmpltoare, cerei-v scuze. - n cazul abaterilor repetate i majore, cerei-v iertare i discutai despre ateptrile lor fa de voi. 4. Teama de a nu te cunoate prea bine, de a nu ti nc cine eti. Din aceast team apar tendinele de supraapreciere sau subapreciere. Recomandri: - Confruntai-v cu voi i cu alii, folosindu-v de cele prezentate mai sus. - Verificai-v imaginea de sine cu imaginea celorlali despre voi. - Alegei-v un confesor, o persoan drag, de ncredere cu care s stai de vorb ori de cte ori simii nevoia de a clarifica o problem sau o situaie. 5. Teama de banal, de obinuit, de tradiional. Recomandri: - Stimulai-v, antrenai-v i educai-v creativitatea n mediul colar, folosind teste de creativitate. - Valorificai-v talentele cu care ai fost nzestrai. - Activai n cadrul grupurilor parohiale, de volunariat, pentru a fi de folos celor care au mare nevoie de exuberana voastr. 6. Sentimentul de inferioritate.

12

De asemenea, caracteristic acestei perioade este sentimentul chinuitor de inferioritate, de ndoial de sine. Toi adolescenii i nu numai ei, lupt cu acest sentiment trector, care nu trebuie s se transforme ntr-o atitudine de o via. Unii nu reuesc s se mprieteneasc cu nimeni i consider c nu exist suflete crora s le pese de ei. Unii sunt luai n rs de ceilali sau prsii de "prietenii" lor i atunci sunt n stare de gesturi necugetate (sinucideri). Presiunea grupului

Adolescentul se confrunt cu presiunea grupului din care face parte, iar el simte o nevoie acut de a se conforma. Conformismul este dorina de a fi exact ca toi ceilali, de a face ce fac ei, de a purta ce este la mod, de a spune ceea spun ceilali, pentru a fi polulari.

Un conformist este o persoan creia i este team s fie altfel dect majoritatea, el simte o nevoie permanent de a fi ca toi ceilali. n adolescen aceast presiune de a te conforma celorlali atinge cote critice i uneori cote ridicole. Alegerea modelelor Adolescena este i perioada n care se alege un model. TRANSFORMARILE FIZICE pot duce la: - Distantare de corp (refuzul de a se spala) - Vointa de a controla corpul (piercing, tulburari alimentare) - Admiratia pentru propriul corp (primele forme sau muschii) - Precocitate sau intarziere in dezvoltarea fizica TRANSFORMARILE PSIHOLOGICE: - Sentimentul de diferenta in raport cu ceilalti la varsta la care isi doreste aflarea locului sau

in grup (nevoia de apartenenta vs originalitate) - Al doilea proces de separare-individualizare; separarea de mediul familial apare

concomitent cu nevoia de siguranta si protectie parentala - Stari sufletesti normale cu dispozitii variate; trairi depresive fiziologice - Perioada hipersensibila in care tanarul trebuie sa accepte sfarsitul magiei copilariei,

pierderea iluziilor sale fata de sine si fata de lume ce duce la tulburari depresive autentice Toate aceste dificulti pot duce la: - regresie la comportamente infantile (conduite dependente) - repliere pe sine - mecanisme de aparare de tip nevrotic (tulburari obsesiv-compulsive, fobii,

manifestari isterice) sau psihotic (deliruri) - tulburari de conduita dezvoltari dizarmonice ale personalitatii Deci CRIZA presupune: Aparitia momentana si concomitenta a unor multiple si instabile procese de adaptare si a suferintelor care sunt expresia unei treceri laborioase si conflictuale de la copilarie la viata adulta. In mod normal criza este tranzitorie.

13

TULBURRI EMOIONALE-AFECTIVE Timiditatea

Variabila a personalitatii, timiditatea poate fi regasita intr-un moment sau altul la fiecare dintre noi, fara a face insa obiectul unei terapii. Atunci cand timiditatea este structurala, profunda si de lunga durata, terapia ei este necesara si chiar imperativa. Considerata de multi un handicap in realizarea unor scopuri, ea nu trebuie confundata cu bunul simt sau cu buna crestere.

Pentru a intelege mai bine despre ce vorbim, vom da o definitie a conceptului: Comportament defensiv si anxios, ezitant si astenic, exprimand dificultati de adaptare

sociala ce sunt normale si explicabile in mica copilarie si la pubertate, dar care ridica probleme in adolescenta si la maturitate.

Se considera ca timiditatea se datoreaza diversilor factori cum ar fi: nesiguranta de sine, complexele de inferioritate (care pot fi impuse prin autoritarism educativ), dificultati de comunicare si exprimare, reticente dictate de atitudini hiperexigente, de minimalizare a propriului Eu, de insecuritate, etc. Un factor major care determina timiditatea este stilul diferit al fiecarei culturi de a atribui lauda si pedeapsa copiilor (se pare ca israelienii sunt cei mai putin timizi dintre nationalitati).

Timiditatea este o trasatura caracteristica temperamentului melancolic care se caracterizeaza prin tendinte spre meditatie si visare, spre poezie, arta si nostalgie, spre introversie si reflexie, adancime si intensitate in gandire. Nimic rau, insa cand aceasta stare devine un mod de a fi si poate chiar o piedica in a ne afirma sau exprima, atunci trebuie tras un semnal de alarma. Dar sa nu ne indepartam de la subiect si sa facem cunostinta cu portretul unei persoane timide

Aparent blanda si calma, ea traieste de fapt intr-o continua stare de tulburare, teama si iritare; este o persoana complexata, excesiv de sovaielnica, care permanent isi analizeaza partile negative si o preocupa peste masura parerea celorlati despre ea. La o petrecere, de exemplu, in timp ce unii fac cunostinte cu ceilalti, danseaza, se implica in actiune, persoana timida isi analizeaza modalitatile de control al impresiei publice pe care o genereaza (daca stau in coltul cel mai indepartat al camerei si pretind ca examinez tabloul de pe perete, toti vor crede ca sunt interesat de arta si nu va fi nevoie sa vorbesc cu nimeni) asta bineanteles in cazul in care a acceptat sa mearga la petrecerea respectiva.

In tot acest timp, inima bate mai repede, pulsul creste, stomacul este incordat - semnale ale suferintei si nefericirii autentice. Refractar lumii exterioare, timidul este un adept al solitudinii (traieste mai mult intr-un univers personal, special creat de el, un fel de lume a lui interioara); este usor impresionabil, este tacut, calm, capabil de sentimente intense insa ascunse sub masca indiferentei.

Apar si probleme de natura cognitiva: incapacitate de a gandi clar in prezenta altora, tinzand sa se blocheze in conversatii (ei pot parea din aceasta cauza dezinteresati sau nepoliticosi creind false impresii cand de fapt ei sunt nervosi si speriati). Exista desigur si consecinte in plan afectiv - desi capabili de sentimente intense si foarte afectuosi, nu-si pot exprima cu usurinta sentimentele de teama de a nu fi respinsi, motiv care le-ar creea o mare suferinta.

Excesiv de egocentrici, ei sunt continuu preocupati de fiecare aspect al infatisarii si comportamentului lor. Timidul traieste sub presiunea a doua temeri: teama de a nu fi in atentia cuiva si teama de a fi considerat nesemnificativ/neimportant de ceilalti.

14

Vrem sau nu, ne place sau nu - timiditatea provoaca suferinta, neplacere sau discomfort celui in cauza. Insa, trebuie stiut ca, nu intotdeauna ea a fost sursa pentru cele de mai sus. A fi timid sau "inhibat" serveste unei functii protectoare, intrucat naste precautie; fara indoiala, timiditatea l-a scos pe Homo Sapiens din cateva situatii "incordate" de-a lungul timpului. Practic, initial timiditatea a servit ca arma protectoare pentru Eul fizic. Doar dupa ce s-a acomodat total cu un nou mediu, un animal se simte in siguranta, se comporta natural, relaxat si exploreaza imprejurimile.

Fiecare om dispune de o doza de inhibitie sociala, pentru ca fiecare se gandeste dinainte la ceea ce urmeaza sa faca sau sa spuna, ca si la consecintele ce deriva din actiunile sale. Asadar, o mica doza de timiditate este benefica pentru orice om; prea multa insa, nu foloseste nimanui.

Mai exista o alta categorie de timizi, mai exteriorizati, care sunt persone reci, calme, dar al caror interior este bulversat de temeri si stres; acestia au invatat sa se comporte indraznet, insa nu reusesc asta decat intr-un mediu controlat. Ceea ce-i uneste pe timizii de toate categoriile este acuta lor constiinta de sine. Ei isi petrec foarte mult timp concentrandu-se asupra propriei persone si asupra slabiciunilor lor, incat le ramane prea putin timp sa priveasca in jur.

Iata cateva idei care vin in ajutorul timiditatii: - asigura-te ca nici o persoana dintr-o adunare nu monopolizeaza discutia/atentia; acest lucru face posibil ca toti cei prezenti sa beneficieze de o oarecare atentie pentru un timp; - actioneaza astfel incat sa scoti ce este mai bun din ceilalti in orice situatie. Profesorii ar trebui sa solicite mai multe raspunsuri din partea celor care de obicei nu prea vorbesc; - la petreceri "sparge gheata" apropiindu-te de cei care stau singuri si atrage-i in discutii si actiuni; - ajuta-i pe cei timizi sa se implice in conversatii care-i avantajeaza, care-i scot in evidenta (cei mai multi dintre timizi au talente ascunse pe care se feresc sa le comunice celorlati de frica de a nu fi ridiculizati; sunt buni poeti sau prozatori, unii picteaza, altii se pricep la calculatoare, etc); - afla ce-l intereseaza pe timidul de langa tine si "incheaga" tu o discutie pe aceasta teme; - ofera-le dreptul la replica intr-o disputa; adesea, ei nu intervin intr-o discutie neintrerupta; cere-le tu parerea, asigura-i ca te intereseaza opinia lor - astfel le va creste increderea in propria persoana si vor fi mai siguri pe ei.

Sentimentul de timiditate este universal si s-ar putea sa se fi dezvoltat ca un mecanism adaptiv pentru a face fata unor noi stimuli sociali. Timiditatea este simtita ca un amestec de emotii, incluzand frica si interes, tensiune si neplacere. Aceste sentimente pot fi insotite de o creste a ritmului cardiac si a presiunii sanguine. Observatorul recunoastea timiditatea dupa privirea indreptata in jos, reticenta fizica si verbala. Vorbirea persoanei timide este de obicei inceata, tremuranda sau ezitanta. Unii copii isi sug degetul; altii actioneaza sfios, zambind si departandu-se alternativ.

Timiditatea se poate distinge de cele doua comportamente asemanatoare: precautia si detasarea sociala. Precautia copilului fata de straini nu prezinta ambivalenta apropiere/evitare caracteristica sfielii. Unii copii mai mari prefera jocul solitar si par ca nu au nevoie de interactiune sociala, dar acestia nu prezinta tensiunea specifica unui copil timid. Timiditatea poate aparea la copii in anumite faze de dezvolatre. Timiditatea fricoasa poate fi un raspuns la prezenta multor adulti in copilarie. Dezvoltarea constiintei de sine in al doilea an de viata aduce cu sine o mai mare sensibilitatea sociala. Timiditatea constienta - posibilitatea de jena - apare in jurul varstei de 4-5 ani. Constiinta de sine va atinge un varf in adolescenta timpurie.

15

De ce sunt unii copii mai timizi dect alii?

Unii copii pot avea predispozitie la timiditate: in cazul lor este mult mai probabil sa reactioneze timid la situatii sociale noi. Dar chiar si acesti copii pot fi timizi numai in anumite cazuri. Cercetatorii au considerat atat natura copiilor cat si hrana lor in incercarea de a explica aceste diferente.

Unele aspecte ale timiditatii sunt invatate. Fondul cultural al copiilor, mediul familial ofera modele de comportament social. Copiii chinezi sunt mult mai reticenti in societate decat cei caucazieni, iar copiii suedezi au prezentat un mai mare disconfort in societate decat americanii. Unii parinti, etichetandu-si copii ca timizi, par sa incurajeze dezvoltarea timiditatii. Unii adulti incearca sa ademeneasca copiii timizi inspre o interactiune sociala, astfel amplificand comportamentul sfios.

Din ce in ce mai multi cercetatori considera ereditatea sau temperamentul ca baza pentru unele forme de timiditate. De fapt, ereditatea joaca un rol mult mai important in timiditate decat in orice alta caracteristica a personalitatii. Studiile legate de adoptie pot sa prevada timiditatea analizand sociabilitatea mamei biologice. Copii foarte inhibati prezinta diferente fiziologice fata de copii fara inhibitii, inclusiv un ritm al inimii mai puternic si mai stabil. Intre 2 si 5 ani, cei mai inhibati copii continua sa fie reticenti fata de alti copii si fata de adulti. Se remarca persistenta unor modele de pasivitate sociala si inhibitie in dezvoltarea personalitatii.

Cu toate acestea, cei mai multi cercetatori cred ca influentele genetice determina numai o mica parte a timiditatii. Chiar si predispozitiile ereditare pot fi modificate. Copii adoptati, de pilda, adopta o parte a stilului social al parintilor adoptivi, iar copii foarte inhibati au devenit mult mai confortabili in societate prin eforturile parintilor.

Cnd timiditatea reprezint o problem?

Timiditatea poate fi un raspuns normal, adaptiv la o posibila experienta social covarsitoare. Fiind intr-un fel timid, copilul se poate retrage temporar si sa castige astfel un sentiment de control al situatiei. In general, pe masura ce copii castiga sentimentul de control in intalnirile cu oameni care nu sunt familiari, timiditatea dispare. In absenta unor alte dificultati, copii timizi nu prezinta un risc psihiatric sau comportamental. Dar copiii care prezinta o timiditate extrema permanenta sau care nu este in legatura cu contextul pot prezenta asemenea riscuri. S-a aratat ca timizii sunt mai putin competenti in initierea unor jocuri. Copiii de varsta scolara care s-au autocategorisit ca timizi tind sa se placa mai putin, sa se considere mai putin prietenosi si mai pasivi decat prietenii lor ne-timizi.

Acesti factori influenteaza negativ perceptia celorlalti. Copiii timizi sunt adeseori judecati de tovarasii de joaca ca fiind mai putin prietenosi si mai putin placuti decat cei ne-timizi. Din aceasta cauza, copiii timizi pot fi ignorati de colegi si au mai putine sanse de dezvoltare sociala. Copiii care continua sa fie excesiv de timizi pana la adolescenta si maturitate se descriu ca fiind mai singuratici, avand mai putini prieteni si mai putine relatii cu membrii sexului opus decat cei de aceiasi varsta.

Cum sa ajutam un copil timid? - Cunoaste si accepta copilul in totalitatea lui. Timiditatea este numai un aspect al personalitatii lui. Fiind sensibil la interesele si sentimentele copilului vei putea sa construiesti o relatie cu copilul si sa arati ca il respecti. Aceasta va face copilul mult mai increzator in fortele proprii si mai putin inhibat.

16

- Construieste respectul de sine. Copiii timizi au de obicei o imagine negativa despre ei si simt ca nu vor fi acceptati. Incurajeaza copilul timid sa faca demonstratii de indemanare si incurajeaza-i autonomia. Lauda-l des. Copiii care au o parere buna despre ei insisi nu sunt timizi. - Dezvolta aptitudini sociale. Chiar daca este vorba numai de joaca in paralel, incurajeaza activitatea sociala. Invata copilul fraze cheie ("Pot sa ma joc si eu?") si tehnici de integrare in societate bazate pe roluri. De asemenea, ocaziile de a se juca cu un singur copil o data, vor ajuta copilul timid da devina mai stapan pe sine. Jocul cu grupuri noi de copii va da sansa unui nou start copilului timid si ii va permite sa obtina un nivel social mai inalt. - Permite copilului sa isi faca "incalzirea" inaintea unor situatii noi. Fortarea copilului intr-o situatie pe care el o vede amenintatoare nu il va ajuta la formarea aptitudinilor sociale. Ajuta copilul sa se simta in siguranta si ofera-i materiale interesante care sa il momeasca in interactiunile lui sociale. - Nu uita ca timiditatea nu este in totalitate un lucru rau. Nu orice copil are nevoie sau doreste sa fie in centrul atentiei. Unele calitati specifice timiditatii, cum ar fi modestia si rezerva, sunt privite ca pozitive. Interventii drastice sunt necesare numai in cazul in care copilul se simte excesiv de inconfortabil sau neglijat in societate. Ataamentul dezorganizat Atasamentul este definit ca fiind relatia afectionala dintre doua persoane. Tulburarea de atasament apare in conditiile in care o persoana are dificultati in formarea si pastrarea relatiilor de durata. Cel mai des isi arata lipsa completa a abilitatilor de a interactiona afectiv cu alte persoane. In cele mai multe cazuri nu reusesc sa-si dezvolte constiinta si nu pot capata incredere, din acest motiv nu permit altor persoane apropierea si comunicarea. Tot raul poate sa provina si de la un abuz psihic si emotional ce se dezvolta in primii ani de viata, daca copilul nu-si formeaza o legatura sentimentala de atasament cu mama sa, va fi imposibil sa creeze legaturi sentimentale cu restul oamenilor. Copilul lipsit de atasament nu-si gaseste rostul, nu poate gandi si reactiona ca o persoana normala. In partea centrala a lipsei de atasament sta ascunsa furia si supararea. Aceasta furie pune stapanire pe psihic, durerea neinteleasa pune stapanire pe suflet datorita faptului ca s-au simtit singuri si abandonati. Inabilitatea lor de a comunica si lipsa de interactiona face ca tratamentul si educatia sa fie aproape imposibile. Cauzele tulburarii comportamentale: Expunerea la droguri si alcool, stresul din familie sau sarcinile nedorite afecteaza copilul

care este inca in dezvoltare: Copii stiu ce gandeste si ce simte mama pe timpul sarcinii. Cauzele tulburarilor comportamentale sunt de ordin: psihic, emotional, abuz sexual,

neglijarea, moartea unuia dintre parinti, boala severa, depresia cronica, mame nepregatite fara priceperi de parinte.

Aceste situatii pot cauza blocrea comportamentului si sa nu-si dezvolte abilitati de incredere, iubire, grija. In cele din urma copilul nu va permite sa fie controlat. In primii ani de viata ar trebui sa ne concentram asupra nevoilor copilului iar acestea sa devina o prioritate pentru noi. Lipsa acestor nevoi se manifesta prin plans si se poate transforma in manie si intr-o mare frica in cazul in care ele nu sunt vazute si satisfacute. Copilul isi mai poate de altfel manifesta nevoile si prin contactul cu ochii, atingerile, zambetul, miscarile.

17

Increderea pe care copilul o prinde in noi este de folos la dezvoltarea constiintei, care il va ajuta sa aleaga binele si raul, sa inteleaga si sa tina cont de sentimentele altor persoane. Factori cu risc in copilarie Acesti factori se manifesta prin:

plansul constant; contact cu ochii nesemnificativ; zambet nereciproc; un alaptat de slaba calitate; indiferenta cu persoanele din jur; abuzul de sine

Caile de tratare a factorilor de risc din copilarie Copii care detin unul sau mai multi factori de risc, planul de refacere include urmatoarele aspecte: - alaptatul este posibil, iar in cazul in care copilul este hranit pe cale artificiala cu biberonul

acesta trebuie tinut cu mana nu proptit; - masarea copilului cate 20 min/zi, imbratisarea, zambetul, contactul cu ochii, cantatul sau

cititul se va face cu o voce calda si cu multa dragoste; - trebuie acordata atentie deosebita hranirii care se va face si ea deasemeni cu multa

dragoste, atingeri delicate; - nu trebuie permisa hranirea sau tinerea in brate de alte persoane. - nu este admis sa lasam copilul sa planga singur mai mult de 3 minute; - nu este admisa expunerea copilului la TV in primul an; - raspunderea la nevoile copilului trebuie facuta cu multa atentie si dragoste; - fiecare minut in care investim sentimente si ne aratam dragostea, grija si zambim in ochii

copilului, este echivalentul la o ora in minus de durere atunci cand va creste. In urmatorii ani de viata trebuie sa ne concentram asupra dezvoltarii conceptelor, NU si acceptarea limitelor. Un parinte afectiv marcheaza limitele spunand NU, dar totodata si explicand de ce sunt puse aceste limite. Copilul cu o constiinta adecvata si dezvoltata, vede in ochii parintelui cand depasesc aceste limite si incetand acest lucru observa satisfactia acestora. Asa copilul isi poate da seama de aceste limite si totodata sa le si invete. De asemenea, ne confruntam si cu cazuri in care, copilului ii este imposibil sa vada si sa accepte aceste limite, ramanand blocati la modul nu vreau, incalcand orice regula impusa de parinti. Greseala pe care o fac parintii este ca incearca sa schimbe lumea pentru ei, si le este mai usor sa-i ignore decat sa-i corecteze. De aici se ajunge la manipularea parintilor care ajung sa se simta slabi in fata copilului.

Pregatirea de baza ce trebuie invatata pana la 18 ani: sa vina cand este chemat de prima data sa se duca in camera sau unde este trimis nu ramane nu sa stea unde este pus sa stea

Parintii simt o mare durere avand un copil care le respinge dragostea. Acestia se simt nepregatiti si vinovati. Acest copii care cu un asemenea comportament au suferit prea devreme un abuz sau au fost neglijati. Sentimentul de vinovatie si de rusine pune stapanire pe parinti cand vad comportamentul urat al copilului cu alti copii sau animale, nerespectarea legii, distrugerea lucrurilor din jurul lui si foarte dureros si distrugator cu el insusi.

18

Din acest motiv comunitatea incearca sa caute un vinovat, nu sa rezolve problema. Este vital sa lasam sentimentul de vinovatie si rusine si sa incercam sa cautam o rezolvare a problemelor, o vindecare care este posibila. Parintii isi construiesc si stabilesc un vis de a avea o relatie normala, sanatoasa, iubitoare cu copilul, dar dezamagirea, durerea si deziluzia poate pune capat acestui vis. Cu siguranta va merita efortul de aduce acest vis inapoi, pentru a avea un copil de care sa avem grija , pe care sa-l invatam si sa-l intelegem. Un copil care a trait fara dragoste de-a lungul anilor pentru ca a respins-o, are o capacitate de a iubi mai mare, decat a unui copil caruia nu i-a lipsit niciodata. Poti vedea comportamentul inacceptabil al copilului tau in unu sau doua moduri: Semne de avertizare sau amenintare Daca consideri acest comportament o amenintare poti fi in pericol atat tu, cat si familia ta. Daca incepi sa-ti vezi propiul copil ca pe un dusman, acesta poate chiar sa devina unul. Odata cu atacurile care or sa vina asupra ta, asupra caminului, asupra posesiei tale, o sa vina si mania cu care copilul se va hrani. Fiind avertizat prin comportamentul inacceptabil al copilului poti lua decizii si sa faci lucruri pozitive in viata copilului. Comportamentul copilului tau va fi influentat de felul in care vei proceda si vei reactiona. Trebuie sa crezi in adincul sufletului tau ca ai un copil iubitor, bun care are nevoie de ajutorul tau. Actionand cu bune perspective putem schimba comportamentul copilului, transformandu-l intr-un copil cu o conduita dezvoltata. Sa putem intelege ce simte un copil care nu se poate adapta trebuie mai intai sa-i intelegem perspectiva: imaginandu-ne ca suntem un copil care trebuie sa treaca peste un lac inghetat ca sa ajunga acasa si dintr-o data inexplicabil gheata se sparge. Socat si infrigurat in intuneric nu gasim curaj sa strigam ajutor. Singur, neajutorat, ingrozit, lupti sa ajungi la suprafata. Vazand primejdia decizi sa te intorci de unde ai plecat si sa ramai acolo. Trecand saptamani observi cum altii traverseaza lacul si ideea ta este clara: gheta te uraste si daca incerci sa mai treci peste ea te va omori. Dar membrii familei tale, curajosi, incep in cautarea ta pentru a te aduce acasa. Te ajuta sa treci peste lacul de gheata, incurajandu-te, dar tu crezi ca vei muri, tipand de frica incercand sa indepartezi celalalte persoane. Familia se lupta pentru viata ta stiind ca ai nevoie de dragoste, iubire si caldura caminului. Impotriva vointei tale te imping spre gheata spre casa, stiind ca asta este sansa ta; trebuie doar sa ai incredere. Multi copii au caderi si se simt speriati ca pe un lac inghetat fara nici o sursa de a se salva. FUNCIONAREA SOCIAL A FAMILIEI

Avnd o influen determinant asupra formrii viitorului individ matur ca membru activ al societii, pe deplin contient de drepturile i ndatoririle ce-i revin n aceast calitate, funcia socializatoare a familiei se realizeaz de-a lungul unei ndelungate perioade de timp, n cursul creia adolescentul nva coninutul i sensul datoriei morale. n raport cu cerinele obligatorii ale acestei perioade, copilria este istoria unei socializri progresive, n cadrul creia influenele morale exercitate de familie au un rol decisiv. Fiind grupul primar cel mai coeziv i factorul care exercit influenele cele mai persistente asupra personalitii, familia educ spiritul de comunicare i cooperare, faciliteaz transmiterea obiceiurilor, atitudinilor si valorilor de la prini la adolesceni, ghideaz din punct de vedere moral conduitele acestora.

Responsabilitatea colectiv a prinilor pentru educarea i socializarea adolescentului, dependent de un context formativ global, sudeaz i omogenizeaz diferitele funcii ale familiei, crend un adevrat cmp de for definit prin relaii de autoritate, influen i

19

control exercitat asupra comportamentelor. Posednd caracteristicile unei adevrate comuniti integrat societii mai largi, familia contribuie nemijlocit la modelarea i dezvoltarea personalitii, permind internalizarea exigenelor i normelor morale.

Exist ns suficiente cazuri cnd aceste scopuri generoase ale familiei nu mai sunt atinse, iar normalitatea vieii familiale apare alterat. neleas i conceput ca funcionalitate integral a familiei, normalitatea vieii familiale impune exercitarea adecvat a tuturor funciilor, rolurilor i sarcinilor din cadrul familie.

Absena uneia dintre aceste funcii, datorat unei organizri deficitare a structurii familiei (dezorganizrii ei), are o serie de implicaii. O dat cu schimbarea compoziiei familiale se schimb rolurile familiei, coninutul acestora, precum i calitatea interaciunilor ntre membri. n aceast situaie, familia ca ntreg se dezorganizeaz, performanele ei devin minime, iar climatul su se deterioreaz, ajungnd impregnat de multiple tare morale, ce exercit influenele negative dintre cele mai profunde asupra membrilor comunitii familiale. O asemenea familie, lipsit de o funcionalitate normal, este o familie dezorganizat. Disfunciile ei apar i mai vizibil n situaii de divor, cnd cstoria eueaz, n majoritatea cazurilor desprirea partenerilor genernd consecine nefaste, uneori dramatice, asupra familiei ca ntreg i n special asupra copiilor aflai la vrsta minoratului i adolescenei.

Aa cum indic rezultatele diferitelor studii i cercetri ntreprinse asupra fenomenului de divorialitate, desprirea partenerilor i desfacerea actului de cstorie sunt precedate de o lung acumulare de insuccese i insatisfacii ale cuplului i grupului familial n ansamblu, de alterarea progresiv a funciilor sale, de apariia unor stri de tensiune i instabilitate afectiv ntre soi, de diminuarea sentimentelor de dragoste, fidelitate i ataament, nendeplinirea obligaiilor morale i legale asumate reciproc, multiplicarea conflictelor, intervenia unor manifestri morale i afective contrare celor care au existat n momentul ncheierii cstoriei etc. Aceste manifestri caracterizeaz aa-numita familie predeviant, cea n care mocnete discordia, ale crei conflicte macin pilonii ei de existen i creia membrii i contest identitatea i unitatea, fcnd-o s pluteasc n deriv, s se destrame ca grup coeziv, s ridice probleme ntregii societi.

n cadrul ei se produc cele mai dureroase rni i traume individuale, cele mai multe tulburri psihice, morale i materiale, unitatea ei pare destrmat, fiind marcat n permanen de insatisfacii, conduite conflictuale, tendine de devian a minorilor, nclcarea normelor morale de ctre aduli etc., toate aceste manifestri centrifuge fiind iniial mascate sau disimulate, din raiuni diferite, n raport cu opinia public. O asemenea familie convulsiv produce efecte deosebit de negative n planul relaiilor sociale, al personalitii membrilor i educaiei descendenilor, iar prin aparena sa de onorabilitate sau normalitate mpiedic de cele mai multe ori intervenia activ a instituiilor sociale de ocrotire i control social. Dintre cele mai penetrante i persistente influene negative exercitate asupra membrilor familiei sau asupra acesteia n ansamblu ei, o serie de studii sociologice i generalizri ale practicii judiciare relev ca fiind mai importante urmtoarele:

- diminuarea i obturarea crescnd a aportului social al grupului familial, nsoite de scderea marcat a creativitii personale a membrilor si;

- micorarea randamentului profesional i a conduitei morale, restrngerea relaiilor ntre membrii i neglijarea ndatoririlor de printe;

- manifestarea unor tulburri caracteriale i afective, denaturarea unor stri i sentimente, cu impact asupra modificrii personalitii soilor;

- instaurarea unui climat tensional, lipsit de valene educaionale pozitive, prin defavorizarea unui mediu nociv, propice formrii unor deprinderi negative n rndul

20

copiilor, care, n mod progresiv, prin influenele grupurilor stradale, devin tot mai ancorai n acte de devian colar sau chiar infracional.

Diferitele studii i cercetri ntreprinse asupra acestei familii aflate n pragul destrmrii arat c orice intervenie exterioar din partea factorilor de control social, n scopul restabilirii unitii i coeziunii ei iniiale, devine superfluu, mai ales atunci cnd relaiile conflictuale ntre parteneri ating nivelul lor cel mai critic. Din punct de vedere juridic, se consider c relaia de familie este alterat sau compromis atunci cnd unul dintre soi nu mai locuiete mpreun cu cellalt sau nu-i mai ndeplinete obligaiile (de fidelitate, sprijin moral sau material etc.) asumate prin actul ncheierii cstoriei. n aceste condiii, de cele mai multe ori, conflictul devine public, iar unul dintre membrii familiei se adreseaz autoritii competente pentru a interveni i a desface actul cstoriei.

n raport cu aceast familie deviant, aflat n pragul dezorganizrii, exerciiul autoritii trebuie s determine ca soii s-i ndeplineasc obligaiile materiale i morale reciproce, iar n cazul n care au copii s ncerce s evite i s previn orice prejudiciu care poate fi adus acestora. De altfel, practica judiciar evideniaz o pondere crescnd a litigiilor civile care au ca obiect relaiile de familie, astfel c exist o tendin constant ca procesele care preced desfacerea cstoriei s fie mult mai numeroase dect procesele de divor.

Aceast tendin se manifest vizibil n cadrul familiei dezorganizate, n care soii sunt desprii de fapt, situaie n care numai unul dintre prini realizeaz ocrotirea minorilor, cellalt mpiedic partenerul i copiii s-i exercite dreptul de folosin a locuinei, le obstrucioneaz accesul la comunitatea de bunuri, i priveaz de dreptul de a beneficia de ntreinere, educaie i supraveghere etc. Cele mai frecvente litigii civile dintre soi au ca obiect obligaia de ntreinere i remiterea alocaiei de stat pentru copii. Dintr-un studiu efectuat recent asupra aciunilor de divor din judeul Constana, reiese c peste jumtate din numrul litigiilor au ca obiect familii cu copii minori i c anterior divorului, ca efect al separrii n fapt, ori din alte motive, unul dintre soi a intentat i o aciune pentru pensie de ntreinere. Predomin aciunile n acre sunt implicate familii cu o durat a cstoriei de pn la 5 ani i unde soii sunt foarte tineri. n ceea ce privete principalele motive i fapte culpabile care ndreptesc instana s considere c o continuare a cstoriei nu mai este posibil, acestea sunt, n marea lor majoritate: abandonul familial (prsirea domiciliului conjugal), conflictele puternice, disputele, violenele fizice i verbale, infidelitatea i consumul exagerat de alcool.

Apare evident c asemenea familii nu-i pot exercita funciile educative, iar n cadrul lor tarele morale domin comportamentul membrilor care o compun. Dei dezorganizarea familiei reprezint un element condiional puternic pentru apariia unor disfuncii morale, se poate considera totui n acord cu datele cercetrilor ntreprinse de colectivul de sociologia devianei din cadrul Centrului de Cercetri Sociologice c nu dezorganizarea familiei ca atare reprezint un factor determinat al inadaptrii sociale a minorului sau adolescentului, ci incapacitatea educativ a familie, manifestat n carenele procesului de socializare i incapacitatea ndeplinirii unor funcii de baz. n acest sens, deteriorarea climatului conjugal (lipsa de coeziune moral i afectiv ntre soi, conflictele i modelele comportamentale negative), deficienele stilului educativ al familiei (lipsa de supraveghere i control parental, absena autoritii sau autoritatea excesiv, ignorarea petrecerii timpului liber i a anturajului minorului, frustrarea afectiv matern, lipsa de unitate i orientare n aplicarea recompenselor i sanciunilor etc.) ca i atitudinile antisociale ale mediului familial (alcoolism, parazitism, conduite agresive i violente, antagonism parental extrem, svrirea unor fapte sancionate de legea penal) sunt factorii principali care influeneaz conduita minorului, determinndu-l, n

21

anumite condiii, s comit i s reitereze acte cu caracter predelicvent i delicvent. n acest sens, carenele structurii familiale reprezint o condiie, i nu un factor etilogic cu influen de sine stttoare.

Carenele intervenite n structura i funcionalitatea cuplului familial influeneaz negativ relaiile afective dintre prini i tineri, caracterizate, n majoritatea cazurilor cercetate, prin lips de afectivitate i indiferen sau chiar prin conflicte ocazionale, cu efecte care antreneaz realizarea unei socializri imperfecte i chiar negative a tinerilor adolesceni.

Cercetrile au artat c lipsa relaiilor afective dintre prini i tineri influeneaz, n cea mai mare msur, formarea i structurarea personalitii tinerilor, lipsa lor, la fel ca i relaiile conflictuale, conducnd cel mai adesea la apariia sentimentului de singurtate, nelinite sau nstrinare, la scderea toleranei la frustraie i la creterea predispoziiilor tnrului spre agresivitate.

Relaiile parinti adolescenti

Muli dintre prini provin din familii n care nu li s-au oferit dect puine informaii (sau nici una) despre schimbarile fizice din adolescena, despre principiile privind ntlnirile de prietenie cu persoanele de sex opus, sau despre cum sa faca fata presiunii anturajului.

De fapt, majoritatea parinilor de azi provin din generaia care a spus da la toate i le vine greu sa-i nvee copiii sa spuna nu. Aceti parini considera ca ar fi ipocrii daca ar proceda astfel, aa ca evita subiectul sau transmit mesaje derutante.

Implicarea prinilor, comunicarea i, mai presus de toate, dragostea, au o influena pozitiva fantastica asupra deciziilor adolescenilor cu privire la relaii i sex. n educaia sexuala a adolescenilor, abloanele sunt ineficiente pentru ca nu in de profilul personalitii adolescentului factor critic pentru o dezvoltare sexuala sanatoasa. Se ntmpla des ca parinii care se neleg cu copii lor, care comunica, sa afle brusc ca fata lor are o viaa amoroasa despre care nu tiau nimic. Lucru de multe ori greu de admis: dreptul la intimidate i nevoia crescuta de intimidate a adolescentului faa de acest aspect al vieii lui.

Parinii nu vorbesc n general despre viaa lor sexuala cu copii lor fiecare cu gradina sa secreta. i asta pentru ca este mai uor sa se vorbesca despre probleme generale dect despre problemele intime. exista parini care accepta ca fiul sau fiica lor sa aiba o poveste amoroasa i sexuala, cu condiia sa fie informai despre tot ce se ntmpla. Exista mame care procura pilula pentru fetele lor nainte ca aceasta sa fi pomenit de ea.

Uneori, fetele reacioneaza violent la aceast imixtiune n viaa lor intima, pentru ca se simt umilite si suporta greu ca mama lor sa le priveasca astfel sexualitatea. Unele, din provocari sau ciuda, nu vor folosi aceasta contracepie forata, ceea ce poate sa duca la mari riscuri.

Unii parini sunt linitii de o relaie amoroasa regulate a copilului lor: el sau ea nu va face prostii, el sau ea i organizeaza viaa ca sa nvee bine i sa fie ndragostita. Alii sunt preocupai de instalarea ntr-o viaa de cuplu, chiar n casa lor, cnd exista perspectiva unor ani de studii.

Chiar daca parinii neleg atitudinea adolescentului lor, au puin nostalgia acelui timp cnd copilaul lor le era complice i.... uor de mnuit; cnd i admira gratuit i fara condiii. Acum prinii nu mai sunt eroi i parerea lor poate fi discutata, criticata, ba chiar ignorata.

Prin opoziia lui, adolescentul simte ca exista. Gsindu-i propriul loc, devine el nsui, deci neaparat diferit de parinii sai. Aceasta etapa de afirmare de sine se face mai mult sau mai puin lent, n funcie de personalitatea fiecaruia i de familia de care ncearca adolescentul sa se demarce. Uneori, ruptura se limiteaza la o simpla distanare, alteori, la un adevarat razboi

22

deschis: piercing, tatuaje, par vopsit, certuri, mici delicte, orice lucru care sa exprime revolta i sa-l faca remarcat, unic.

Unii parini, prea autoritari sau dimpotriva prea protectori, nu faciliteaza deloc lucrurile. Intervenind prea mult in viata copilului lor, ii provoaca o lipsa de ncredere, care va sta la originea dificultilor relaionare.

Muli adolesceni refuza sa semene cu parini lor sau sa devina ca ei. Prea multa angoasa! spun ei. Nu se jeneaza ca sa remarce ca, la patruzeci de ani, parinii sunt scoi din circuit sau depii, incapabili sa faca sport, sa asculte adevarata muzica sau sa fie mai sensibili la cauzele importante.

Aceti parini sunt plesnii peste faa de entuziasmul i cautarea absolutului al adolescentului; i dau seama ca idealurile lor s-au tocit odata cu trecerea timpului. Ei observa ca parini sunt mai puin antrenai n pasiune i lucruri uuratice, prea dominai de constrngeri i teama (de boala, moarte, de a pierde ceea ce au). Au nvat sa cntareasca lucrurile, sa vada reversul medaliei, sa gndeasca nainte de a aciona, sa le fie teama de dorinele lor. Unii aduli i dau seama atunci ca au fost infideli lor nii.

Astfel, ntre cele doua generaii se pot instala amaraciune, agresivitate sau distana. Unii parini refuza sa admit ca odorul lor a crescut nu ca sa-l scie i ca sa abuzeze de puterea lor, ci ca sa ncetineasca trecerea timpului personificata de copilul lor. Cu ct l vor trata ca pe un copila imatur, cu att timpul va ramne pe loc i ei se vor simi tineri. Alti prini constata intelectual ca adolescentul lor devine un adult, dar nu-l neleg din punct de vedere emoional. Accepta nevoia lui de autonomie, dar in acelai timp sufera pentru ca se simt respini, apar reprouri de tipul: Dupa tot ce am facut pentru tine!

Relaiile n familie se complica odata cu apariia, mai mult sau mai puin oficiala, a primelor ndragostiri. Prinii viseaza sa regaseasca nepasarea i atitudinea uuratica a adolescentului... Iar atunci cnd adolescentul lor ncepe sa se ntlneasca cu o fata, retraiesc n felul lor acele emoii trecute. n consecina, fara sa-i dea seama, pot sa fie in competiie cu el i sa pozeze ca rival. Nu ca sa o seduca pe prietena n locul fiului, (evident nu e ceva sexual), dar tatal ar putea sa faca o reflecie asupra felului in care fiul sau abordeaza aventurile sau sa faca o remarca ofensatoare despre lipsa lui de experiena.

Nici mama nu va ramne mai prejos: o va gasi pe iubita vulgara, tearsa, prost crescuta...din aceasta cauza, din cauza nostalgiei persistente, unele reacii par excese sau de neneles.

Cnd un adolescent vrea sa zboare cu propriile sale aripi, prinii nu se pot abine sa nu se ingrijoreze. Capcanele de care se tem, uneori pe buna dreptate, nu lipsesc deloc: frecventarea unor persoane nepotrivite, alcoolul, tutunul, drogul, sexualitatea, violenta...

Atitudinile prinilor i implicaiile lor in dezvoltarea sex-rolurilor sunt diverse, dar deloc lipsite de importana. Potrivit cercetarilor facute (Psihologia vietii de cuplu, p.155, 2002) au fost identificate patru tipuri de atitudini parentale n legatura cu nceperea vieii sexuale la adolescenii liceeni, i anume: - dezaprobare (79% n cazul fetelor i 30% n cazul baieilor); - aprobare (11% n cazul fetelor i 39% n cazul baieilor); - susinere (10% n cazul fetelor i 11% n cazul baieilor); - ignorare (0% n cazul fetelor i 20% n cazul baieilor).

Aceste atitudini au rol de bariere psihologice i sociale pe care familia le interpune ntre tentaia de a-i ncepe viaa sexuala, n cretere la adolesceni, i autoreglarea responsabila, matura a comportamentului sexual al acestora.

23

CORELAIA DINTRE FUNCIONAREA SOCIAL A FAMILIEI I BOLILE MINTALE VIOLENA IN FAMILIE Fenomenul violentei domestice Definirea termenului de violenta domestica. Delimitari conceptuale.

Violenta in familie reprezinta orice actiune fizica sau verbala savarsita cu intentie de catre un membru de familie impotriva altui membru al aceleiasi familii, care provoaca o suferinta fizica, psihica, sexuala sau un prejudiciu material.

Violenta domestica este inclusa in fenomenul mai amplu al violentei in familie. Violenta domestica reprezinta o serie de comportamente sistematic repetate, de atac fizic, agresivitate verbala si psihologica, sexuala si economica, pe care un partener le manifesta asupra celuilalt in cadrul oficializat al familiei sau in relatia de convietuire in acelasi spatiu. Violenta domestica se manifesta intotdeauna in relatiile intime, in spatiul restrans si privat. Tipologia abuzului domestic

Violenta fizica este cea mai frecventa forma de abuz impotriva unei femei. Include lovire cu pumnul, cu piciorul, palmuire, tras de par, muscat, ars, incercari de strangulare, vatamari interne.S-a constatat ca la o durata mai mare a relatiei de cuplu creste si gravitatea abuzului.

O femeie abuzata fizic prezinta urmatoarele semne: contuzii, julituri, zgarieturi, fracturi si luxatii leziuni la nivelul capului, gatului, pieptului, sanilor si abdomenului urme ale unor rani mai vechi.

Violenta sexuala este una din formele de violenta domestica greu de abordat in discutiile cu o persoana abuzata. Include actul sexual fara acordul celeilalte persoane si umilire sexuala. Multe femei nu au conceptul de alegere in ceea ce priveste relatia sexuala cu partenerul si de aceea nu pot descrie abuzul sexual ca viol. Femeile insele se pot impotrivi ideii ca partenerii lor sunt violatori, dar descriu in mod frecvent si cu claritate abuzuri sexuale care, din punct de vedere clinic, sunt considerate violuri. Violenta sexuala poate sa fie asociata cu

24

violenta fizica sau nu. In unele cazuri, agresorii impun forme de intimitate in timp ce femeia inca sufera in urma unor violente fizice.

Aceasta forma de violenta include: constrangerea femeii la acte sexuale impotriva vointei ei, ranirea in zonele sexuale ale corpului, tratarea femeii ca pe un obiect sexual, comentarii sau glume degradante si umilitoare, cu referinte sexuale.

O femeie abuzata sexual prezinta: probleme ginecologice, infectii urinare si vaginale, dispareunie, dureri in zona pelviana.

Violenta psihologica se refera la folosirea amenintarilor si a oricaror comportamente menite sa produca teama: ridicarea vocii, tacere prelungita, cuvinte si actiuni care distrug imaginea de sine a femeii si a increderii in sine.

Violenta psihologica este strans legata de celelalte forme de violenta domestica. Problemele emotionale cronice pe care le prezinta femeile agresate sunt o reactie normala la acest tratament. Odata de teama de agresiune s-a instalat, amenintarile sunt suficiente pentru a mentine atmosfera de teama constanta. Femeia traieste in teroare si teama permanenta. Comportamente violente psihologic includ cuvinte jignitoare, in public sau in spatiul privat, acuze de infidelitate, invinovatirea pentru tot ceea ce se intampla.

Agresorul manifesta control asupra partenerei prin schimbarea dispozitiei, de la agresiune la cainta, prin gelozie posesiva care se transforma in timp intr-o restrictie a propriei libertati, chestionare permanenta despre ce a facut, pe cine a vazut, unde a fost. Abuzul psihologic este devastator. A fost comparat cu tortura ostaticilor care sunt, in mod similar, privati de libertate si de somn, fara a sti cand se vor manifesta din nou violentele.

Femeile abuzate psihologic acuza simptome legate de stres, cum ar fi insomnii, pierderea sau luarea in greutate, ulcer, nervozitate, iritabilitate, ganduri suicidare. Depresia si anxietatea sunt comune tuturor cazurilor de abuz si fac mai dificila plecarea femeii din mediul agresiv, in timp ce imaginea de sine este alterata atat timp cat violentele psihologice se manifesta.

Violenta economica manifestata asupra femeii limiteaza accesul la finantele familiei, devenind astfel dependenta de partener. Controlul financiar genereaza dependenta, izolare si neputinta de a alege, de a lua decizii si de a-si pastra stima de sine. Adesea, nevoile familiei sunt nesatisfacute, in cazurile in care partenerul abuziv detine controlul financiar. Aceasta forma de violenta include: - lipsa de acces a femeii la resursele financiare, - interzicerea de munci, - vanzarea bunurilor familiei de catre agresor, - justificarea fiecarei cheltuieli, neglijarea nevoilor familiei in schimbul satisfacerii celor ale

agresorului (consum de alcool, droguri, jocuri de noroc, etc.). O femeie care este supusa violentelor economice are o tinuta vestimentara neadecvata,

in unele situatii nu munceste (ii este interzis de catre partener), imprumuta bani pentru plata cheltuielilor familiei sau pentru hrana.

Violenta sociala include izolarea sociala fortata sau controlul contactelor sociale pe care le are femeia, controlarea stricta a contactelor sociale cu prieteni si/sau rude, restrictionari ale activitatilor partenerei, cu cine se intalneste, ce citeste, unde merge, etc. Violenta sociala

25

este una dintre cauzele cele mai frecvente care duc la izolarea vicimei si incapacitatea ei de a iesi din situatia de violenta. Include izolarea prin denigrare in fata prietenilor si familiei, ceea ce o duce la evitarea contactelor sociale pentru a nu-si infuria sotul; incuierea sa in sau in afara casei, interzicerea accesului la telefon, intezicerea folosirii masinii, interzicerea contactelor cu familia, interzicerea tratamentelor medicale in urma abuzurilor. Femeile supuse violentelor sociale de catre partener sunt izolate social, marginalizate sau auto-marginalizate, dependente financiar de agresor, vulnerabile in fata agresorului. Se simt lipsite de ajutor si de sustinere din partea familiei si a prietenilor, contactele sociale sunt practic inexistente sau doar sporadice.

Mituri si realitati

Mit: violenta domestica este caracteristica familiilor sarace sau cu un statut social scazut. Realitate: violenta domestica poate aparea in toate familiile, indiferent de statutul socioeconomic; mitul a aparut deoarece exista o probabilitate mai mare ca in atentia agentiilor specializate sa intre persoane provenind din familii cu venituri reduse; acele familii cu resurse crescute uneori ascund violenta mai bine.

Mit: consumul de alcool si droguri cauzeaza violenta domestica. Realitate: nu exista nici un argument si nici o dovada care sa afirme ca alcoolul este o cauza directa a violentei domestice. Sunt dovezi care sustin coexistenta consumului de alcool si a violentei domestice si facilitarea actelor de violenta. Mit: barbatii violenti nu-si pot controla violenta. Realitate: barbatii violenti cred deseori acest lucru. Aceasta credinta permite agresorului neasumarea responsabilitatii fata de actele comise. Majoritatea celor care isi agreseaza sotiile isi controleaza comportamentul violent fata de alte persoane, cum ar fi prieteni sau colegi, unde nu exista nevoia de dominare si control. Mit: barbatii violenti sunt bolnavi psihic sau au personalitati psihopate. Realitate: studiile clinice asupra barbatilor care isi abuzeaza partenerele nu sustin aceasta afirmatie. Marea majoritate a barbatilor agresivi nu prezinta suferinte psihice si nici nu au personalitati psihopate. Multi agresori se prezinta ca persoane obisnuite, respectabile, cu capacitatea de a se controla. Provin din toate clasele sociale si ocupationale iar violenta se manifesta asupra partenerei si copiilor lor. Mit: tatal lui era un om violent, isi batea sotia si el a invatat acasa acest model de comportament. Realitate: in 18% din cazurile de parteneri violenti, acestia nu au avut o copilarie cu violenta in familie, nu au existat modele de relationare violenta intre sot si sotie. Mit: unele femei merita sa fie abuzate; ele provoaca abuzul. Realitate: nu exista justificari pentru violenta domestica. De prea putine ori violenta este punctul culminant al unei dispute si de cele mai multe ori femeile nu primesc semnale premergatoare atacului. Multe femei abuzate fac tot posibilul pentru a aevita episoadele violente. In relatiile abuzive, exista perceptia ca barbatul are dreptul de a-si domina si controla partenera. Victimele violentei domestice risca sa fie abuzate de parteneri, indiferent de actiunile lor.

26

Mit: femeilor le face placere sa fie abuzate. Realitate: acest mit a aparut pe baza observatiei ca multe femei raman langa partener, in ciuda abuzului suferit. Sunt multe motive pentru care femeile nu-si parasesc partenerul. Multor femei le este teama sa plece. Cercetarile dovedesc ca pentru o femeie este un moment extrem de periculos parasirea partenerului si ca intre jumatate si 5 femei din sapte ucise de partener erau separate sau in curs de separare. Efectele violentei domestice Efectele asupra femeilor

In functie de tipul de abuz exercitat asupra lor, femeile prezinta anumite efecte la nivel psihic, fizic si social. Acestea au fost identificate prin contactele directe cu victimele, prin inregistrarea comportamentului lor.

Efectele psihologice au fost identificate ca apartinand sindromului femeii sub numele de stres posttraumatic. Stresorul care produce