CUPRINS

INTRODUCERE 3

CAPITOLUL 1 4

NOTIUNI GENERALE DESPRE PRODUCTIA INTERNA DE TITEI 4

1.1. Istoria industriei petrolului și gazelor naturale din România.....................................................................4

1.2. Rezerve de petrol din Romania.......................................................................................................................5

1.3. Productia si consumul de petrol din Romania..............................................................................................7

CAPITOLUL 2 8

CADRUL LEGISLATIV - NORMATIV 8

2.1. Legea petrolului nr. 238/2004..........................................................................................................................8

2.2. Codul Fiscal.....................................................................................................................................................9

2.3. Norme de aplicare a Codului Fiscal............................................................................................................10

CAPITOLUL 3 12

STUDIU DE CAZ –IMPOZITUL LA TITEIUL DIN PRODUCTIA INTERNA 12

3.1. Date generale..................................................................................................................................................12

3.2. Monografie contabila.....................................................................................................................................13

CONCLUZII 16

BIBLIOGRAFIE 20

ANEXE

2

INTRODUCERE

La nivel mondial, industria petrolului și gazelor naturale se confruntă cu noi provocări și schimbări majore. Societățile din acest sector au nevoie de asistență care să țină cont de strategia pe termen lung, precum și de sfaturi practice de la profesioniștii care înțeleg acest domeniu și problemele cu care se confruntă această industrie.

România se află pe locul cinci în Europa la producţia de ţiţei şi gaze, iar gradul de dependenţă de importuri este de 25%, sub media europeană de 50%, a declarat Vasile Iuga, managing partner pentru Europa de Sud-Est în cadrul PricewaterhouseCoopers (PwC). Potrivit Agerpres, principalul producător de petrol şi gaze din Europa este Norvegia, care a extras anul trecut 1,3 miliarde de barili echivalent petrol (bep). Urmează Marea Britanie, cu 583 milioane bep, Olanda - cu 520 milioane bep, Danemarca - cu 114 milioane bep şi România, cu o producţie de 102 milioane bep. Clasamentul continuă cu Germania, care a produs anul trecut 98 milioane bep, Italia - 91 milioane bep, Polonia - 44 milioane bep, Turcia - 20 milioane bep, Austria - 18 milioane bep, Israel - 16 milioane bep, Croaţia - 16 milioane bep. În acelaşi timp, gradul de dependenţă de importuri în România este de 25%, sub media europeană, astfel avem un grad de dependenţă mai mic faţă de media europeană, care este de 50%. Din acest punct de vedere, România stă foarte bine. Insa gradul de dependenţă de importuri al ţării noastre ar putea creşte, dacă nu vor fi realizate investiţii în eficienţa energetica. Producţia de gaze de şist şi cea din Marea Neagră ar putea începe cel mai devreme în 2020 conform estimărilor, iar dacă ţara noastră nu va îmbunătăţi eficienţa energetică cu 20% până în 2030, atunci va depinde de importuri în proporţie de 80% în 2030.

Scopul lucrării constă în studierea aspectelor teoretice, metodologice şi practice ale sistemului fiscal pentru titei si gaze din Romania şi influenţa acesteia asupra nivelului mediei europene avnd in vedere diferentele dintre tari, atat ca nivel si structura ale productiei cat si ca sisteme fiscale.

3

CAPITOLUL 1

NOTIUNI GENERALE DESPRE PRODUCTIA INTERNA DE TITEI

1.1. Istoria industriei petrolului i gazelor naturale din Româniaș

În aspect general România are o istorie impresionantă în dezvoltarea sectorului de petrol și gaze naturale, care se întinde pe o perioadă îndelungată. În continuare, vă prezentăm câteva detalii importante:1935 – România a devenit al 6-lea producător de petrol la nivel mondial – 8,4milioane de tone.1976 – Producția de petrol din România a înregistrat un nivel maxim – 14,6 milioanede tone.1986 – Producția de gaze naturale din România a înregistrat un nivel maxim – 36miliarde de metri cubi.2012 – Au fost descoperite noi rezerve de gaze naturale în sectorul românesc din Marea Neagră.

La începutul lui 1857, la Ploiești, se dădea în funcțiune „Fabrica de gaz” a lui Marin Mehedințeanu, care era și prima de acest fel din România și din lume. Era o rafinărie, cu o dotare primitivă, dar care a însemnat un mare pas către civilizație.

În anul 1996 a fost înființată Compania Română de Petrol, ca societate comercială pe acțiuni, constituită prin reorganizarea RAFIROM, PECO și PETROTRANS, care au fost comasate și și-au încetat activitatea. Compania Română de Petrol deținea toate cele zece rafinării din România, alături de câmpurile de extracție, de depozite și de stațiile de benzină.

În anul 1997 Compania Română de Petrol a fost împărțită, 8 dintre rafinării funționând pe cont propriu, restul activelor intrând în proprietatea Societății Naționale a Petrolului (SNP) Petrom. Astfel SNP Petrom a moștenit două rafinării (Arpechim Pitești și Petrobrazi Ploiești), toată fosta rețea de distribuție PECO, sistemul de conducte al PETROTRANS și dreptul ex-clusiv de a extrage țiței din câmpurile petrolifere din România.

În anul 2000 omul de afaceri Ovidiu Tender a cumpărat de la Statul Român societatea Prospecțiuni S.A, singura societate din țară care asigura prospecțiuni geologice pentru foraj.

În anul 2002, a luat naștere compania Petromservice prin desprinderea din Petrom a sucursalei Petroserv.

În anul 2004, OMV, grupul lider de petrol și gaze din Europa Centrală și de Est, a achiziționat 51% din acțiunile Petrom de la statul român pentru suma totală de 1,53 miliarde Euro.

4

1.2. Rezerve de petrol din Romania

Anul cu producția de vârf a fost 1976 cu 14,7 milioane tone. Producția de țiței a României s-a diminuat constant, concomitent cu creșterea importurilor.

Evoluția producției interne de țiței:La sfârșitulnuluiLa sfarsitul anului 1992

(miliarde barili)

La sfarsitul anului 2002

(miliarde barili)

La sfarsitul anului 2011

(miliarde barili)

La sfarsitul anului 2012

(miliarde barili)

Rezerve ramase in ani (rezerve/cota de productie la sfarsitul anului 2012)

1.2 0.5 0.6 0.6 19.1

(miliarde barili)România deține în momentul de față 10 rafinării, care pot fi încadrate în două mari grupe: rafinăriile mari, care concentrează circa 85% din capacitatea de prelucrare

Petrobrazi Ploiești - construcția sa a fost începută în data de 17 iulie 1934 datorită eforturilor companiei românești Creditul Minier

Arpechim Pitești Petrotel Ploiești - cunoscută și drept Rafinăria Româno-Americană (înainte de 1945)

sau Teleajen (1979 - 1998) Petromidia RAFO Onești

și rafinăriile mici, însumând circa 15% din capacitatea de prelucrare cu un grad de complexi-tate mai redus

Astra Ploiești - fondată în 1880 Vega Ploiești - înființată în 1905 cu o capacitate inițială de 0,2 milioane tone țiței/an Steaua Română Câmpina - înființată în anul 1895 Rafinaria Dărmănești Petrolsub Surplacu de Barcău

Toate aceste rafinării au o capacitate totală de 34 milioane tone pe an, cu mult peste con-sumul intern al României. Pe marginea contractului semnat cu Iranul în timpul regimului co-munist, Romănia primea mari cantități de țiței din această țară și îl prelucra în rafinăriile românești, pentru că dupa aceea mare parte din produsele finite să fie vandute, în Mediterana, la preț de dumping către țările occidentale. În schimbul țițeiului iranian, România livra acestei țări tractoare, ciment și alte produse ale industriei prelucrătoare.

Rafinăriile Petrobrazi și Arpechim sunt deținute de Petrom și au capacități de 7 respectiv 6,5 milioane tone pe an. Ambele dispun de câte două module, putând funcționa astfel la jumă-tate de capacitate. Pe piața de rafinare, compania Petrom deține o cotă de 52%, urmată de Rompetrol, cu 29%, și Lukoil, cu 17% (anul 2007).

Rafinăria Petrotel a fost privatizată în anul 1998 prin preluarea pachetului majoritar de 51% de către compania Lukoil, pentru suma de 53,2 milioane USD. Noul proprietar a mod-

5

ernizat rafinăria, construind instalațile de hidrofinare benzină, de izomerizare și de producere a hidrogenului. Volumul total de procesare al rafinăriei este de 2,5 milioane tone pe an.

În anul 1999 s-a încercat privatizarea rafinăriei Petromidia (fostă "Complexul Petrochimic Midia-Năvodari") dar cumpărătorul Akmaya nu și-a achitat obligațiile, privati-zarea fiind anulată. În anul 2001 rafinăria a fost vândută grupului Rompetrol care a achitat 50 milioane USD și s-a angajat să plătească datoriile de 621 milioane USD. Capacitatea de prelu-crare este de 4,8 milioane tone pe an.

Rafinăria RAFO Onești a fost privatizată în anul 2001 prin preluarea pachetului majoritar de acțiuni (59,9%) de către consorțiul format din Imperial Oil (deținută de Corneliu Iacobov) și Canyon Servicos (Portugalia) pentru suma de 7,48 milioane dolari. Firma britanică Balkan Petroleum a preluat de la acest consorțiu pachetul majoritar în anul 2003. Compania Calder-A (parte a grupului Petrochemical Holding) a achiziționat Balkan Petroleum în noiembrie 2006, devenind acționarul majoritar. Rafinăria are o capacitate de 3,5 milioane tone pe an.

Rafinăria Astra Ploiești a fost privatizată în anul 1997 prin preluarea pachetului majoritar de compania Interagro, deținută de către omul de afaceri Ioan Niculae. În anul 2006, acționarii majoritari erau: Kreyton Limited, societate înregistrată în Insulele Virgine Britanice (47,45%), societatea de asigurări Asirom (21,89%) și fondul de investiții Broadhurst (17,24%). În iunie 2005, rafinăria se afla în faliment.

Rafinăria Vega Ploiești a devenit membră a Grupului Rompetrol în anul 1999 prin prelu-area pachetului majoritar de acțiuni deținut de stat. Rafinăria are o capacitate de 0,5 milioane tone pe an.

Rafinăria Steaua Română Câmpina are o capacitate de 0,4 milioane tone anual. Rafinăria Dărmănești a fost privatizată în anul 1999 prin preluarea pachetului majoritar

de acțiuni (70%) de către Imperial Oil, pentru suma de 10 miliarde ROL (aproximativ 620 mii USD).

Rafinăria Petrolsub Surplacu de Barcău (fostă Rafinăria Crișana până în 1991) a fost pusă în funcțiune în anul 1969 cu capacitate de 0,3 milioane tone pe an. În anul 1995 a fost privati-zată, pachetul majoritar de acțiuni (50,992%) fiind preluat de Euro Trading Chemicals pentru suma de 10 miliarde lei (4,9 milioane dolari). În perioada 2001 - 2004 a fost administrată de Petrom, în vederea recuperării creanțelor și penalităților în suma de 433 miliarde de ROL rezultate din țițeiul livrat de catre compania petrolieră. Acționarii semnificativi ai Petrolsub sunt firmele Eurohouse SRL București și Fertinvest Ltd (Insulele Virgine) - 43,65%, Euro Trading Chemicals București - 7,55%. În octombrie 2007, rafinăria se afla în faliment și urma a fi vândută. Această rafinărie a fost cumpărată de firma Ecodiesel și repornită în 2010, după un proces de modernizare.

Prima platformă maritimă românească, numită Gloria, a fost lansată în anul 1975. Ulterior au fost construite încă șase platforme: Orizont, Prometeu, Fortuna, Atlas, Jupiter și Saturn. Aflate în posesia companiei Petrom, șase dintre cele șapte platforme au fost vândute com-paniei Grup Servicii Petroliere, la sfârșitul anului 2005. Petrom mai operează doar platforma numită „Gloria”.Două dintre platforme, Orizont și Atlas, sunt situate în Golful Persic și două în Marea Neagră - Saturn, de-a lungul coastelor României și Prometeu, în apropiere de coastele Turciei. In prezent platformele Orizont, Atlas, Saturn, Jupiter si Prometeu apartin companiei Grup Ser-vicii Petroliere. La data de 3 februarie 2009, Curtea Internațională de Justiție de la Haga decis că României îi revin în plus 9.700 kilometri pătrați din teritoriul Mării Neagre, din care nu

6

sunt concesionați 5-6.000 km pătrați. Zona cuprinde zăcăminte estimate la 70 miliarde metri cubi de gaze, respectiv 12 milioane tone de țiței, care necesită investiții de ordinul zecilor de miliarde de Euro în explorare, dezvoltare de zăcăminte, construcție de gazoducte, servicii și echipamente de profil, respectiv construcția de terminale pe malul Mării Negre. Zona s-a aflat în litigiu cu țara vecină, Ucraina, pentru 42 de ani.

1.3. Productia si consumul de petrol din Romania

Cu o producție de mai puţin de 40 bep/sondă/zi, România se încadrează între ţările cu productivitate scăzută pe sondă, alături de ţări precum Polonia, Franța, Bulgaria, Lituania sau Turcia. Cota medie efectivă de impozitare specială pentru aceste ţări este de 6,9% vs. 13,9% în România.

Conform unei estimări din anul 2005, economia românească consumă anual 5,3 mil-ioane tone carburanți. Pe lângă carburanți, există un consum de 7,3 milioane de tone de com-bustibili, folosiți in industrie.

În prezent (iunie 2010), consumul de carburanți este în România de 290 litri pe an pe cap de locuitor, pe când în Europa Centrală este de 550 litri.

An/mii de barili pe zi

2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2012(proportie din total la nivel mondial)

Productie 128 124 120 114 105 100 99 94 90 89 86 0.1%Consum 220 194 224 218 214 218 216 195 184 191 182 0.2%

7

CAPITOLUL 2

CADRUL LEGISLATIV - NORMATIV

2.1. Legea petrolului nr. 238/2004

Conform legii petrolului nr. 238/2004, resursele de petrol situate in subsolul tarii si al platoului continental romanesc al Marii Negre, delimitat conform principiilor dreptuluiinternational si conventiilor internationale la care Romania este parte, fac obiectul exclusiv al proprietatii publice si apartin statului roman.

Petrolul reprezinta substantele minerale combustibile constituite din amestecuri dehidrocarburi naturale, acumulate in scoarta terestra si care, in conditii de suprafata, se prezintain stare gazoasa, sub forma de gaze naturale, sau lichida, sub forma de titei si condensat.

Operatiunile petroliere se realizeaza de catre persoane juridice, romane sau straine,in conditiile legii, numai in cadrul unor perimetre stabilite in acest scop de catre autoritateacompetenta.

Operatiunile petroliere, inclusiv bunurile necesare realizarii acestor operatiuniaflate in proprietate publica, se concesioneaza in conditiile prezentei legi de catre autoritateacompetenta. Durata initiala a concesiunii poate fi pana la 30 de ani, cu posibilitate deprelungire de pana la 15 ani.

Concesionarea operatiunilor petroliere se realizeaza prin acord petrolier,incheiat de autoritatea competenta cu persoane juridice romane sau straine.

Titularii acordurilor petroliere sunt obligati la plata catre bugetul de stat a uneiredevente petroliere.

Redeventa petroliera se stabileste astfel:a) o cota procentuala din valoarea productiei brute extrase, pentru operatiunile petroliere deexploatare a zacamintelor petroliere, dupa cum urmeaza:

Redeventa%

Productia brutatitei/condensat

103 tone/trimestru3,5% pentru zacaminte care produc sub 105% pentru zacaminte care produc intre 10 si 207% pentru zacaminte care produc intre 20 si 10013,5 % pentru zacaminte care produc peste 100

b) o cota de 5% din valoarea veniturilor brute realizate din operatiuni petroliere de transportsi tranzit al petrolului prin sistemele nationale de transport al petrolului, precum si dinoperatiunile petroliere efectuate prin terminalele petroliere aflate in proprietatea publica a

8

statului.Redeventa petroliera este datorata din ziua inceperii operatiunilor petroliere si este

platibila trimestrial, cu scadenta la data de 25 a primei luni a trimestrului urmator.Calculul contravalorii redeventei petroliere datorate bugetului de stat de catre titularii

acordurilor petroliere de dezvoltare-exploatare si exploatare se face pe baza preturilor dereferinta stabilite de autoritatea competenta.

Pentru cantitatile de petrol destinate constituirii stocului minim de siguranta nu sedatoreaza redeventa.

2.2. Codul Fiscal

Potrivit articolului 215 din Codul fiscal referitor la Impozitul la titeiul din productie interna operatorii economici autorizaţi, potrivit legii, datorează bugetului de stat impozit în momentul livrării.

Impozitul datorat pentru ţiţei este de 18,95 lei/tonă şi se aplică începând cu 1 ianuarie 2015. Acest nivel se actualizează anual conform regulilor prevăzute la art. 176 alin. (1^1) şi (1^2) din Codul Fiscal.

Impozitul datorat se calculează prin aplicarea sumei fixe prevăzute la alin. (2) asupra cantităţilor livrate.

Momentul exigibilităţii impozitului la ţiţeiul din producţia internă intervine la data efectuării livrării.

Articolul 216 prevede ca sunt scutite de plata acestor impozite cantităţile de ţiţei şi gaze naturale din producţia internă, exportate direct de agenţii economici producători.

Conform articolului 217 din aceeasi lege orice operator economic, plătitor de impozit la ţiţeiul din producţia internă, are obligaţia de a depune la autoritatea fiscală competentă o declaraţie de impozit pentru fiecare lună, indiferent dacă se datorează sau nu plata impozitului pentru luna respectivă.

Declaraţia de impozit se depune la autoritatea fiscală competentă de către operatorii economici plătitori, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei la care se referă declaraţia.Conform articolului 218 din codul fiscal referitor la conversia in lei a sumelor exprimate in euro prevede:

Art. 218. - (1) Valoarea in lei a accizelor si a impozitului la titeiul din productia interna, datorate bugetului de stat, stabilite potrivit prezentului titlu in echivalent euro pe unitatea de masura, se determina prin transformarea sumelor exprimate in echivalent euro, pe baza cursului de schimb valutar stabilit in prima zi lucratoare a lunii octombrie din anul precedent, publicat in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(2) Prin exceptie de la prevederile alin. (1), in situatia in care cursul de schimb valutar stabilit in prima zi lucratoare a lunii octombrie din anul precedent, publicat in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, este mai mic decat cursul de schimb valutar stabilit in prima zi lucratoare a lunii octombrie din anul anterior anului precedent, valoarea in lei a accizelor si a

9

impozitului la titeiul din productia interna, datorate bugetului de stat, stabilite potrivit prezentului titlu in echivalent euro pe unitatea de masura, se determina prin transformarea sumelor exprimate in echivalent euro, pe baza cursului de schimb valutar stabilit in prima zi lucratoare a lunii octombrie din anul anterior anului precedent, publicat in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, valoare care se actualizeaza cu media anuala a indicelui preturilor de consum calculata in luna septembrie din anul precedent, comunicata oficial de Institutul National de Statistica, pana la data de 15 octombrie.

(3) Pentru anul 2014, media anuala a indicelui preturilor de consum calculata in luna septembrie a anului 2013 prevazuta la alin. (2) este de 104,77%.

Articolul 219 “Obligatiile platitorilor” prevede ca operatorii economici plătitori de accize şi de impozit la ţiţeiul din producţia internă sunt obligaţi să se înregistreze la autoritatea fiscală competentă, conform dispoziţiilor legale în materie. Operatorii economici au obligaţia să calculeze accizele şi impozitul la ţiţeiul din producţia internă, după caz, să le evidenţieze distinct în factură şi să le verse la bugetul de stat la termenele stabilite, fiind răspunzători pentru exactitatea calculului şi vărsarea integrală a sumelor datorate. Plătitorii au obligaţia să ţină evidenţa accizelor şi a impozitului la ţiţeiul din producţia internă, după caz, conform prevederilor din norme, şi să depună anual deconturile privind accizele şi impozitul la ţiţeiul din producţia internă, conform dispoziţiilor legale privind obligaţiile de plată, la bugetul de stat, până la data de 30 aprilie a anului următor celui de raportare.

2.3. Norme de aplicare a Codului Fiscal

Conform Normelor de aplicare a codului fiscal in ceea ce priveste sistemul fiscal de impozitare a titetiului din productia interna articolul 215 alineatul 32 prevede ca Impozitul la ţiţeiul din producţia internă se plăteşte la bugetul de stat până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care impozitul devine exigibil.

ART. 218 alineatul 32^1 conform caruia Ministerul Finanţelor Publice comunică pe site-ul său modul de determinare a valorii în lei a accizelor şi a impozitului la ţiţeiului din producţia internă conform art. 218 din Codul fiscal, cel târziu până la data de 20 octombrie a fiecărui an.

32^1. Ministerul Finantelor Publice comunica pe site-ul sau modul de determinare a valorii in lei a accizelor si a impozitului la titeiului din productia interna conform art. 218 din Codul fiscal, cel tarziu pana la data de 20 octombrie a fiecarui an.

Pct. 32^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 218 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost introdus de pct. 34 al lit. G a art. I din HOTARAREA nr. 1.579 din 19 decembrie 2007, publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 894 din 28 decembrie 2007.

Pct. 32^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 218 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 4 al lit. F a art. I din HOTARAREA nr. 50 din 25 ianuarie 2012, publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 78 din 31 ianuarie 2012.

10

Pct. 32^1 din Normele metodologice de aplicare a art. 218 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal a fost modificat de pct. 8 al lit. E a art. I din HOTARAREA nr. 77 din 5 februarie 2014, publicata in MONITORUL OFICIAL nr. 108 din 12 februarie 2014.

ART. 21933. (1) Evidenţierea în contabilitate a accizelor şi a impozitului la ţiţeiul din producţia

internă se efectuează conform reglementărilor contabile aplicabile de către operatorii economici.

1^1) Nu intră sub incidenţa obligaţiei prevăzute la art. 219 alin. (2) din Codul fiscal operatorii economici care importă sau care achiziţionează din alte state membre produse supuse accizelor, pentru care exigibilitatea accizelor a intervenit la momentul întocmirii formalităţilor vamale de import şi, respectiv, la momentul recepţiei produselor, iar accizele au fost plătite conform termenelor legale.

(2) Sumele datorate drept accize şi impozit la ţiţeiul din producţia internă, se virează de către plătitori în conturile corespunzătoare de venituri ale bugetului de stat deschise la unităţile trezoreriei statului din cadrul unităţilor fiscale în a căror evidenţă aceştia sunt înregistraţi ca plătitori de impozite şi taxe, cu excepţia accizelor datorate pentru importuri de produse accizabile care se achită în conturile corespunzătoare de venituri ale bugetului de stat deschise la unităţile trezoreriei statului în raza cărora funcţionează birourile vamale prin care se derulează operaţiunile de import. Codurile IBAN aferente conturilor de venituri ale bugetului de stat în care se achită aceste obligaţii sunt publicate pe pagina de web a Ministerului Finanţelor Publice, la adresa: www.mfinante.ro/Portal/ANAF/Asistenta contribuabililor.

34. Pentru produsele scoase din rezerva de stat sau din rezerva de mobilizare, plata accizelor se face de către unităţile deţinătoare ale acestor stocuri la livrarea produselor către beneficiari.

35. (1) Produsele accizabile deţinute de agenţii economici care înregistrează obligaţii fiscale restante pot fi valorificate în cadrul procedurii de executare silită de organele competente, potrivit legii, astfel:

a) produsele accizabile destinate utilizării ca materii prime se valorifică în regim suspensiv numai către un antrepozit fiscal de producţie. În cazul valorificării produselor accizabile, în cadrul procedurii de executare silită, prin vânzare directă sau licitaţie, livrarea se face pe bază de factură fiscală specifică şi de document administrativ de însoţire. Documentul administrativ de însoţire se obţine de la antrepozitul fiscal beneficiar;

b) produsele accizabile marcate se valorifică la preţuri cu accize către agenţii economici comercianţi. În cazul valorificării produselor accizabile marcate, în cadrul procedurii de executare silită, prin vânzare directă sau licitaţie, livrarea se face pe bază de factură fiscală specifică, în care acciza va fi evidenţiată distinct.

(2) Persoanele care dobândesc bunuri accizabile prin valorificare potrivit alin. (1) trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute de lege, după caz.

11

CAPITOLUL 3

STUDIU DE CAZ –IMPOZITUL LA TITEIUL DIN PRODUCTIA INTERNA

3.1. Date generale

Pana la 1 ianuarie 2015, conform Codului fiscal, valoarea în lei a accizelor şi a impozitului la ţiţeiul din producţia internă, datorate bugetului de stat, se determina prin transformarea sumelor exprimate în euro, pe baza cursului de schimb valutar stabilit în prima zi lucrătoare a lunii octombrie din anul precedent, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Insa, incepand cu 1 ianuarie 2015, conform OUG nr 80/2014 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal şi a altor acte normative, publicata in MOf nr 906 din 12 decembrie 2014 nivelul accizelor este exprimat în lei, utilizand ca etalon nivelul de 4,74 lei/euro adica 18.95 lei/tona.

Începând cu anul 2016, nivelul accizei se actualizează anual cu creşterea preţurilor de consum, din ultimele 12 luni, calculată în luna septembrie a anului anterior celui de aplicare, faţă de perioada octombrie 2013-septembrie 2014, comunicată oficial de INS până la data de 15 octombrie. Nivelul accizelor actualizat se publică pe site-ul MFP până cel mai târziu pe data de 20 octombrie a fiecărui an.

După actualizare, nivelul accizelor armonizate exprimate în lei se rotunjeşte la nivel de două zecimale, prin reducere, atunci când a treia zecimală este mai mică decât 5 şi prin majorare atunci când a treia zecimală este mai mare sau egală cu 5. Dupa aceste reguli a fost stabilit nivelul accizelor pentru anul 2015. A fost luat cursul de schimb utilizat in anul 2014 (4,7380 lei/euro) si a fost rotunjit in sens crescator la nivel de 2 zecimale.

Astfel, incepand cu anul 2015, nu se mai utilizeaza sistemul bazat pe cursul de schimb valutar asa cum s-a procedat anterior. Practic, sistemul de calcul introdus in anul 2013 prin OUG 102/2013 si prezentat mai jos este eliminat.

Potrivit OUG 102/2013, publicată în MOf nr 703 din 15.11.2013, în situaţia în care cursul de schimb valutar stabilit în prima zi lucrătoare a lunii octombrie din anul precedent este mai mic decât cursul de schimb stabilit în prima zi lucrătoare a lunii octombrie din anul anterior anului precedent, valoarea în lei a accizelor şi a impozitului la ţiţeiul din producţia internă se determină pe baza cursului de schimb din anul anterior anului precedent. În plus, această valoare se actualizează cu media anuală a indicelui preţurilor de consum calculată în luna septembrie din anul precedent, comunicată oficial de Institutul Naţional de Statistică, până la data de 15 octombrie.

Pentru anul 2014, media anuală a indicelui preţurilor de consum calculată în luna septembrie a anului 2013 a fost de 104,77%.

12

3.2. Monografie contabila

Intreprinderea “WOODY” SRL detine o sonda petroliera care produce in luna Martie 2015 20.000t titei si 500.000m3 gaze de sonda. Cheltuielile pentru obtinerea ambelor produse sunt de 13.940.000 lei. Productia de gaze de sonda considerat produs secundar se schivaleaza cu productia de titei considerat produs principal dupa relatia 1.000m3=1t titei.

1. Sa se determine costul unitar al produsului principal si al celui secundar.

Se va echivala (transforma) produsul secundar in unitati teroretice de produs principal Qsp=Qs/E=500.000m3/1000m3=500t

Calcul productie totale teoretic principala: Qtp = Qp+Qs = 20.000t+500t=20.500t

Calcul cost unitar de productie teoretic principala: CQtp = CTprod./Qtp

= 13.940.000 lei/20.500t = 680lei/t

Calcul cost productie secundara CQs=CQtpXQsp=680lei/tX500t=340.000lei

Calcul cost unitar productie secundara: cQs=CQs/Qs=340.000lei/500.000m3=0.58lei/m3

Calcul cost unitar al productiei principale: cQp = CT-cQs/Qp

= (13.940.000lei-340.000lei)/20.000t=680lei/t

2. Contabilizarea inregistrarilor contabile pe baza calculelor de mai sus.

Obtinere 20.000t titei la pretul de productie 680lei/tona si 500.000m3 de gaze de sonda la pretul de productie 0.58lei/m3.

Obtinere 20.000t titei 680 lei/tona 20.000t x 680 lei/tona = 13.600.000 lei

345titei = 711 13.600.000 lei

Obtinere 500.000 m3 gaze de sonda 0.58 lei/m3500.000 m3 x 0.58 lei/m3 = 290.000 lei

345gaze = 711 290.000 lei

Transfer 15.467t titei si 354.247 m3 gaze de sonda la marfuri in vederea vanzarii.13

Transfer 15.467t titei la marfa.15.467t x 680 lei/tona = 10.517.560 lei

371titei = 345titei 10.517.560 lei

Transfer 354.247 m3 gaze de sonda la marfa.354.247m3 x 0.58 lei/m3 = 205.463,26 lei

371gaze = 345gaze 205.463,26 lei

Intreprinderea “WOODY” vinde in luna martie 2015 catre clientul “BALOO” SRL 15.467t titei la pretul de vanzare de 823 lei/tona + TVA 24%. Sa se contabilizeze emitetrea facturii catre clientul “BALOO”SRL.

15.467t x 823 lei/tona = 12.729.341 lei 12.729.341 lei x TVA 24% = 3.055.041,84 lei

4111BALOO = % 15.784.382,84 lei 4427 3.055.041,84 lei 707titei 12.729.341 lei

Descarcarea de gestiune pentru marfa livrata catre “BALOO” SRL. 15.467t x 680 lei/tona = 10.517.560 lei

607titei = 371titei 10.517.560 lei

Retinere impozit la titeiul din productia interna 18,95 lei/tona pentru cantitatea livrata in luna martie 2015.

15.467t x 18,95 lei/tona = 293.099,65 lei

635titei = 446titei 293.099,65 lei

Plata impozitului la titeiul din productie interna in valoare de 293.099,65 lei prin virament bancar.

446titei = 5121 293.099,65 lei

14

D 345 titei C D 371titei C

13.600.000 10.517.560 10.517.560 10.517.560

SFD=30.824.440 SFD = 0

Sa se intocmeasca Declaratia 100 aferenta lunii Martie 2015 pentru impozitul retinut, precum si Declaratia 130 aferenta anului 2014 pentru impozitul retinut si virat in anul 2014.

15

Concluzii

Petrom şi Romgaz au virat către statul român redevenţe cumulate de un miliard de lei (230 de milioane de euro) în 2012, ceea ce reprezintă 7% din valoarea producţiei de petrol şi gaze de 3,3 miliarde de euro a celor două companii.

Întrebarea care se ridică în acest context este care ar fi cel mai bun sistem de redevenţe pe care România l-ar putea aplica de la începutul anului viitor, astfel încât să crească valoarea încasărilor fără a periclita proiecte majore de investiţii, aşa cum sunt explorările din Marea Neagră?

În România, prin Legea petrolului redevenţele se calculează ca procent din valoarea producţiei. În funcţie de dimensiunea zăcământului procentul aplicat variază între 3,5% şi 13,5%, atât pentru petrol, cât şi pentru gazele naturale.

La privatizarea Petrom statul s-a obligat să menţină acest sistem de taxare zece ani de zile, adică până la finalul anului 2014.

Astfel, de la anul România ar trebui să aleagă un nou sistem, iar potrivit declaraţiilor politice recente, aceste modificări ar putea fi implementate chiar înainte de termen.

„Redevenţa nu este singurul beneficiu al statului din producţie având în vedere alte taxe şi impozite (peste 80 de tipuri de impozite şi taxe, impozite pe salarii, impozit pe profit, impozite locale etc).

OMV Petrom este cel mai mare contribuabil la bugetul de stat, la nivelul anului 2012 numai din taxe şi impozite OMV Petrom a contribuit cu aproximativ 2 miliarde euro. La acestea se adaugă dividendele aferente participaţiei de 20,64% a statului în OMV Petrom“, spun reprezentanţii companiei.

Compania mai spune că de la privatizare a investit peste 9 miliarde de euro, circa un miliard de euro pe an, ceea ce înseamnă 90% din profitul operaţional în această perioadă.

Cum sunt redevenţele la alţii?

În Turcia, de exemplu, se aplică o redevenţă fixă de 12,5% atât pentru producţia de petrol, cât şi pe cea de gaze.

În Germania, potrivit datelor Agenţiei Naţionale pentru Resurse Minerale (ANRM), se percepe o redevenţă de 10% atât din valoarea producţiei de gaze, cât şi din cea de petrol. În Ungaria, redevenţele variază între 12% şi 30% în funcţie de dimensiunea zăcământului, iar în Franţa redevenţele pot ajunge până la 30% din valoarea producţiei, în funcţie de zăcământ.

În Italia, ţară a cărei industrie de hidrocarburi poate fi comparată cu cea din România, redevenţa este de până la 7% din valoarea producţiei în funcţie de dimensiunea zăcământului, la care se aplică o taxă suplimentară de 3% pentru un fond special, potrivit ANRM.

„Este un nivel al redevenţelor potrivit, nu este un sistem dezastruos din punctul de vedere al statului. Nu credem că o medie europeană este relevantă“, a spus Sorin David, managing partner la firma de avocatură David&Baias. În ultimul an, mai mulţi oficiali au

16

precizat că sistemul de redevenţe aplicat de România este sub media europeană, fără a preciza însă care este această medie.

„Referitor la proiectul privind modificarea regimului de reglementare şi impozitare a sectorului de petrol şi gaze, la acest moment ne aflăm în etapa de finalizare a unei analize comparative complexe a diferitelor sisteme de impozitare aplicate la nivel mondial şi în special din Europa“, a explicat Gheorghe Duţu, preşedintele ANRM.

La rândul lor, reprezentanţii Petrom au precizat că au „un dialog continuu cu autorităţile pentru a explica strategia şi specificul industriei de petrol şi gaze din România, pe de o parte, iar pe de altă parte pentru a arăta perspectivele şi nevoile de investiţie ale sectorului“.

Cât câştigă statul din redevenţe?

„În anul 2012, statul român a încasat redevenţe în valoare totală de 1,4 miliarde de lei (315 mil. euro) astfel 1,19 miliarde de lei (267 mil. euro) reprezintă contravaloarea redevenţelor încasate în baza Legii petrolului, 216 milioane de lei (48 mil. euro) reprezintă contravaloarea redevenţelor încasate în baza Legii minelor. În anul 2012 OMV Petrom a achitat redevenţe în valoare de 814,93 milioane de lei (183 mil. euro), iar Romgaz în valoare de 205,42 de milioane de lei (46 mil. euro)“, a mai spus Duţu. Astfel, 85% din toate redevenţele pentru petrol şi gaze colectate de stat au venit de la Petrom şi Romgaz.

Anul trecut Petrom a extras din România 62,4 milioane de barili de petrol şi gaze, preţul mediu pe barilul de petrol realizat la nivel de grup fiind de 94 dolari, potrivit raportului pe 2012 al companiei. Acest preţ mediu reprezintă preţul cu care petrolul extras de Petrom porneşte spre rafinărie.

Din această producţie totală, 28,7 milioane de barili au reprezentat producţia de petrol, restul fiind producţia de gaze (5,16 mld. metri cubi). Dacă la petrol există un preţ internaţional la care se calculează redevenţele, la gaze preţul cu care-şi vând producătorii locali cantităţile extrase şi la care se evaluează producţia este reglementat şi anul trecut a avut o valoare de 143 de dolari pe mia de metri cubi, de 3 ori mai mic faţă de cel din import.

„Dacă la petrol avem o cotaţie internaţională la care ne raportăm pentru a calcula redevenţele, la gaze România nu are o piaţă conectată la preţurile internaţionale, aşa că automat redevenţa se calculează la preţul reglementat“, explică Alexandru Pătruţi, fostul preşedinte al ANRM, modul de calcul al redevenţelor.

Cât dă fiecare?

Producţia de ţiţei a Petrom a fost de circa 2,7 mld.$ (2,1 mld. euro), iar cea de gaze s-a ridicat la 737,8 mil. $ (562 mil. euro). Pentru producţia totală de 2,6 mld. euro compania a plătit 183 mil. euro sub formă de redevenţe, adică circa 7% din va-loarea producţiei. Astfel, dintr-un baril de 94 dolari Petrom a virat către bugetul de stat 6,5 dolari prin redevenţele pentru petrol şi gaze.

Romgaz a avut anul trecut o producţie de gaze naturale de 5,6 miliarde de metri cubi. Preţul mediu pentru producţia internă a fost de 143 de dolari pe mia de metri cubi. Asta

17

înseamnă că valoarea producţiei de gaze a Romgaz a fost de circa 800,8 milioane de dolari (623,4 milioane de euro).

În contul acestei producţii, Romgaz a vărsat către statul român o redevenţă de 46 de milioane de euro, adică 7% din valoarea producţiei. Practic, dacă Romgaz primeşte 143 de dolari pe fiecare mie de metri cubi extrasă, către stat plăteşte numai 10 dolari prin redevenţe.

Astfel, cele două companii, Petrom şi Romgaz, au virat către statul român sub formă de redevenţe în 2012 circa un miliard de lei (230 de milioane de euro), dar au extras petrol şi gaze în valoare cumulată de 3,3 miliarde de euro, ceea ce reprezintă procentual 7%.

ANRM nu a prezentat date diferenţiate pentru redevenţele încasate din producţia de petrol şi din cea de gaze, dar pornind de la faptul că Petrom şi Romgaz au producţii de gaze similare, rezultă că şi nivelul redevenţelor pentru gazele extrase poate fi aproximativ egal.

Potrivit acestui raţionament, Petrom a plătit anul trecut redevenţe de circa 140 mil. euro numai pentru producţia de petrol. Petrom a extras anul trecut din România 28,7 milioane de barili de ţiţei.

La preţul mediu realizat la nivel de grup valoarea producţiei a fost de circa 2,7 mld.$ (2,1 mld. euro). Astfel, redevenţa plătită reprezintă 6,6% din valoarea producţiei şi înseamnă că dintr-un baril de ţiţei de 94 $ statul român încasează prin redevenţă circa 6 $, potrivit calculelor ZF.

Ce sisteme de taxare există pentru petrolişti?

În cele mai multe ţări din lume exploatările de petrol şi gaze funcţionează în baza unor contracte de concesiune, adică resursele aparţin statului, dar producţia le revine investitorilor în schimbul unei redevenţe.

„Contractele de împărţire a producţiei sunt acelea în care un investitor îşi asumă riscul explorării, al dezvoltării şi al echipării, iar ceea ce se obţine la gura sondei se împarte între stat şi operator. Iniţial investitorul îşi acoperă costurile de producţie, iar abia apoi statul îşi primeşte partea din producţie. Apoi statul monitorizează activităţile de decontaminare“, explică Vasile Iuga, senior partner în cadrul PwC. Aceste contracte se aplică mai ales în ţările africane şi în Asia.

Contractele de servicii sunt cele prin care statul angajează pe cineva să facă lucrările, dar acest sistem, aplicabil acum în Mexic sau Iran, este din ce în ce mai puţin folosit.În cadrul contractelor de concesiune se aplică mai multe tipuri de redevenţe, pe venituri, pe profit sau un mix din cele două.

În Marea Britanie, Danemarca şi Norvegia se aplică taxe pe profiturile petroliştilor, dincolo de cele aplicate tuturor companiilor. Nominal, aceste taxe au o valoare de 30% în Marea Britanie, 52% în Danemarca şi 51% în Norvegia, dar efectiv, după deduceri, nivelul taxei este de 15%, 18%, respectiv 21%, potrivit PwC.

„Dacă ar fi să aplicăm acest sistem pe profit, după ani de redevenţe, efortul ar fi foarte mare pentru că este greu să determini profitul pe 370 de zăcăminte, atâtea câte au în concesiune Petrom şi Romgaz“, este de părere Iuga.

Reprezentanţii PwC nu au precizat care ar fi nivelul optim de redevenţe spre care ar trebui să se îndrepte România, dar au spus că pentru segmentul offshore sistemul aplicat ar trebui să fie diferit.

18

Totodată, reprezentanţii PwC au mai precizat că modificarea redevenţelor pentru zăcămintele mici, acolo unde se percepe o taxă de 3,5% din valoarea producţiei, ar descuraja companiile în a mai investi în ele.

Practic, soluţia ar fi creşterea redevenţelor pentru zăcămintele mari concomitent cu elaborarea unui nou regim de taxare pentru noile zăcăminte identificate în Marea Neagră.

Prin prezenta lucrare m-am străduit să-mi aduc unicul aport personal la studiile referitoare la sistemul fiscal in ceea ce priveste impozitarea la titeiul din productia interna..

19

Bibliografie

I. Tratate, cursuri, monografii

1. M. Ristea – Contabilitate aprofundata, ASE Bucureşti .2. M. Toma – Initiere in auditul situatiilor financiare.3. M. Toma – Initiere in evaluarea intreprinderii.4. Fiscalitatea in Romania – Editie de buzunar – Editia 20135. Consideratii generale privind piata mondiala a petrolului, Lector univ. dr. Anca Gabriela ILIE,

Angela Murzakova.6. Productia si consumul de biocombustibili ca energie a viitorului, Drd. Alin Paul OLTEANU,

Management – ASE Bucuresti.7. Marinescu C., Economia de piață. Fundamente instituționale ale prosperității, Editura ASE,

București, 2007.8. Contabilitate si gestiunea fiscal, Prof. univ. dr. Ana STOIAN .9. Nechita V., ş.a., Economia politică, Vol. II, Editura Porto-Franco, Galaţi, 1992.

II. Articole, studii în reviste de specialitate

1. M. Ristea – Contabilitate aprofundata, ASE Bucureşti.2. Ghidul impozitarii industria petrolului si gazelor natural din Romania- Editia 20133. Ziarului Financiar din data de 18.09.2013.

III. Site-uri web

1. http://www.bursa.ro/studiu-deloitte-comandat-de-federatia-petrol-si-gaze-redevente-si-impozite-peste-media-europeana-...&s=print&sr=articol&id_articol=261660.html

2. www.deloitte.ro 3. www.namr.ro, BP Energy Statistical Review 20134. http://www.fppetrolgaze.ro/5. www.bursa.ro

IV. Legislația

1. Codul Fiscal.2. Legea 238/20043. Norme de aplicare a codului fiscal

20