IMPERIUL

5/13/2018 IMPERIUL - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/imperiul 1/64

88 ISIDRIA IMPERlULUIBIZANTlN

Informati i bibliograficc la nivel general despre celelal te ramuri ale s tudiilor bizantine,

precum numismarica, sigilografia.si papirologia, pot fi gasite in lstoria lueraturii bizantine

(Geschichte der byrantini schcn Lit teraturv a lui Karl Kmmbacher, precum $i in sectiunile

bibliografice ale periodicelor speciale de bizanrinologie.

Numai inul ti rn ii 30-40 de ani au fos t recunoscute l amodul general impor tanta reala §i

interesul palpabil ale perioadei bizantine in domeniul papirologiei. Generatiile anterioare de

papirologi, spunea unul dintre cei ma i bum cercetatori moderni ai acesru i domen iu , R.I. Bell,

se uitau spre perioada bizantina mai degraba cu privirea unei marne vitrege, concentrandu-siatentia in principal spre perioadele ptolemeica ~iromana". Capitolul II

Imperiul din timpul lui Constantin eel Mare

pana Ia Justinian eel Mare

Constantin §i crestinismul

vol. I (Les Actes des Patriarchesi, fasc. I tLes Reges tes de 381 a 715), par V. Grumel,

deuxieme edition revue ct corrigee, Paris, Institut Francais d'Etudes Byzantines, 1972; fasc,

II-In (Les Reges tes de 7]5 a 1206), par Venance Grumel, deuxieme edition revue et corrlgee

par Jean Darrouzes, Paris, Institut Francais d'Etudes Byzantines, 1989; fase. IV (Les Regestes

de J 208 a 1309), par V. Laurent, Paris. Institut Francais d'Etudes Byzantines, 1971 ; fasc, V

( Le s Rege st es de 1310d 1376), par J. Darrouzes, Paris, Institut Francais d'Etudes Byzantines,

1977; fasc . VI ( L e s R e g e st e s de 1377 a 1410), par J. Darrouzes, Paris, Institut Francais

d'Etudes Byzantines, 1979; fasc. VII tLes Reges tes de 1410 a 1453), par Jean Darrouzes,

Paris, Institut Francais dEtudes Byzantines, 1991(n, trad.),

71. Bell, "The Decay ofa Civilization", Journal of Egyptian Archaeology, X (1924).

Criza culturala ~ireligioasa prin care a trecut Imperiul roman in secolul alIv-lea reprezinta

unul din tre cele mai impor tante cvenimente din i stor ia lumii . Vechea cul tura pligana s -a

ciocnitcu crest inismul, care a prirnit recunoastere oficiala in t irnpul domniei lui Constantin

la Inceputul secolului al I v-lea Si care a fo st declarat r eligie dominants de stat de catre' Ieodosie eel Mare lasfarsi tul aceluiasi secol , Sepoate ca latnceput s a se fi crezut ea acestedoua clemente care seciocnesc, reprezentand dona puncte de vedere diametral opuse, nu vor

gasi n iciodata un e lement de coeziune pentru 0 intelegere reciproca. l n s a crestinismul §i

elenismul pagan au interferat treptat, formand 0cultura rasariteana greco-crestina cunoscuta

ma i t ar zi u c a b iz a nr in a . Centrul ei a fostnoua c ap it al a a Imperiului roman, Constantinopolul.

Persoana responsabil a in eea mai mare masura de mul te le schimbar i d in I rnperiu a fos t

Constantin eel Mar e. in timpu l domniei sale, crestinismul a pa§it pentru prima data pe

terenul s tabil a l recunoaster ii ofi ci ale , De acum ina in te , vechiul i rnperiu pagan avea sa

devina treptat un imperiu crest in. Convert irea lacrestinism a natiunilor sau a statelor a avut

loc, in mod obisnuit, pe parcursul s tadiului t impuriu al existentei lor istorice, cand trecutul

nu crease nicio traditio starornic constiruita, cidoar unele obieeiuri ~iforme de guvernamant

brute si primitive. tn ast fe l de cazur i, convert irea nu a produs nic io c ri za de proport ii i n

viata poporului, lnsa acest lucru nu afost ca racter ist ic pentru Imper iu l roman in secolul

al IV·lea. Acesta poseda deja 0veche cultura universals §i a dezvoltat forme de guvemamant

perfecte pentru timpul sau , Avea un trecut mare] ~i un tezau r imens de idei car e a fast

asimilat de populat ie. Acest Impcr iu , t ransformandu-se in secolu l a l IV-Ica int r-un stat

crest in, intra intr-o era in care trecutul era contrazis , iar uneori complet negat , ceea ce avea

sa duca indubitabilla 0 criza extrem deacuta §i dificila. Evident ea vechea lume pagana, eel

put in in domeniul religi ei , nurnai s ati sfacea de mul t pre tenti il e nat iona le. Au aparut noi

nevoi ~i noi dorinte, pe care doar crest inismul putea sa Iesatisfaca.

Cand un moment de 0 impor tanta neobisnuita este asociat cu un personaj car e se

i n ti l:mpl a s a joace un rol principal in contexrul lui , despre acest a se c reeaza 0 intreaga

literatura, care cauta sa evalueze importanta sa pentru perioadadata si incearca sa patrunda

in regiuni le cele mai profunde a le vie ti i s al e spir itua le , Pentru secolu l a l IV-Iea, aees t

persona] important a fost Constantin eel Mare.



90 IS1DRIA IMPERIULUI BlZANTIN IMPERlUL DIN TlMPUL LUI CONSTANTIN eEL MARE pANi\ . LA IUSTINIAN ... 91

Constantin s-a nascut tn orasul Naissus (in prezent Nis). Pe linie paterna, Constantin

apart inea probabii unei famil ii i li re. Mama sa, Elena, a fost crest ina ~iavea sadevina mai

tarziu Sfanta Elena. Ea a intreprlas un pelerinaj in Palestina, unde, conform traditiei , a gasit

adevara ta c ruce pecare a fos t ras tignit Hri stos I.i n 305, dupa ce Dioclet ian §i Maximian

renuntasera la ranguri le lor imperiale, potrivi t intelegerii s tabili te , s i seretrasesera in viata

privata, Galerius deveni august in Ras1iri t, iar Constanrius , tatal lui Constantin, lu1iti tlul de

august inApus. Anul urmator, Constantius muri in Brirania, iar legiunile sale ilproclamara

august pe fiul sau, Constantin. In .acest limp izbucni 0 rascoala la Roma, Armata ~ipopulat ia razvrat ite l-au respins peGalerius ~il-au proclamat imparat pe Maxentius , fiul lui

Maximian, care renuntase la puterea imperiala. Batranul Maximian sealii turl i fiului sau ~i

accepta din nou t it lu l imper ia l. A urmat 0 perio ada de razboi civil in timpu l caruia atat

Maximum, cat ~ iGale rius mur ira. Atunci Constantin forma 0 a li anta cu unul din tre noi i

augusti, Licinius, §i ilbirui pe Maxentius in312, imr-o batal ie decis iva, aproape de Roma.

Maxentius s-a ineca t in Tibru in timp ce incerca sl i fuga de inamic ( la Saxa Rubra, aproape

de podul Milvius de pe Tibru). Cei doi imp1i ra ti v ic toriosi , Constantin ~i Lieinius, s-au

intalnit la Mediolanum", unde, conform traditiei istorice, au proclamat faimosul Edict de la

Mediolanum. Totus i, rel at iil e pasnice din tre cei doi imparat i nu au durat foa rt e mul t. Intre

ei izbucni0upta care sesfar~iell0victorie decisiva pentru Constantin. Licinius a fast omorat

in 324 d.Hr. , iar Constantin a devenit s ingurul conducator al lmperiului roman.

Cele doua evenimente principale ale domniei lui Constantin, care au avut 0 importanta

capitals pentru cursul ulterior al istoriei, sunrrecunoasterea oficiala a crestinismului §i mutarea

capitalei de pe malurile Tibruluipe cele ale Bosforului, dinvechea Roma la Constantiaopol, ~NouaRoma". Studiind situatia crest inismului din t impul lui Constantin, cercetatori i s-au axat cu

precadere asupra a doua problerne : "convertirea lui Constantin ~iEdictul de la Mediolanum'",

polit ice ? Sau a Imbrli\ i§at crest inismul datorita propriei sale convingeri int ime ? Sau, in

f ine, aceast a "eonvingere" a fas t inf lucnta ra a ta t de motive pol it ice, c a t §i de inclinatia

'spiritual a catre crestinism ?

Dificultatea principal a in rezolvarea acestei probleme consta in informatiile contradictorii

gasite in izvoare, Constantin, asa cum a fo st el descris de episcopu l cr estin Eusebiu, nu

seamana nici pe departe euConstantin eel creal de pana scrii torului pagan Zosimos, Istoricii

au g~i t ocazi i suf ic iente de a raspunde I i!aceas ta chest iune incalc it a in conformitat e eu

proprit'\e idei preconcepute. Istoricul francez Boissier scria in lucrarea sa Sfar~ itu lpaganismulu i[La f in l tu paganisme : e tude sur les dernieres luttes religieuses e n O cc id en t a u q ua tr ie m e

siecle, ! \ads , Haehe tt e, 1891 - n . trad.] :

I

Dinhefericire, cand avem.de-a face cu acesternari personaje carejoaca In istorie rolurile

priI{cipale §i incercam sa le s tudiem via ta si sa l e expl icam comport ar nentul, cu gr eu ne

mulmmesc explicatiile cele mai fircsti. PentrUcit au reputatia de a fi oarneni extraordinari, nu

vrem sacredem ni ci odata ca ei au a ct io nat c a tot i c ci la lt i. Noi c autam rat iu ni a sc un se in

acjiunile lor cele mai simple. Le atribuim subtilitati, combinatii, profunzimi, perfidii lacare ci

nu s-au gandit, A§a s-a intfunplat~eu Constantin.Ex i s ta de ja 0 conv inge re pre conceputa cum eli

acestpolitician capabil adorit sanepacaleasca - deoarecc, cu cat11vedern maimult ocupandu-se

cu ardoare decaestiunilereligioase si afirmandu-se dreptcredincios adevarat, eu atat suntem

mai tentati sapresupunemca a fostUll indiferent, un sceptic, care, in fond, nu a fost interesat

de nicio religie, preferand-o pe aceea care, gandca cl, i-ar aduce cele mai multe beneficii' .

Convertirea lui Constantin

Pentru 0 lunga perio ada de limp, punctu l de vedere isto ric a fost influ entat in maremasura dejudecata sceptics a bine-cunoscutului istoric german Jacob Burckhardt, exprimara

In stralucita sa lucrare Epoca lui Constantin ee l Mare [ Di e Z ei t C o ns ta nt in 's d es Crossen,

Leipz ig , E .A. Seemann, 1853 - n . t rad.] . Acesta ilprezinta pe Cons tant in ca f iind un om

de stat de geniu , s tapani ; de ambit ii i na lt e §ide 0 puternica dor in ta deputere, un om care

a sae ri fi ca t totul pentru iudeplini rea visur ilor s al e lumest i, "S-a incerca t adesea" , s cr ia

Burckhardt, "sa sepat runda in coast iint a rel ig ioasa a lui Constantin , pentru a se obt ine a

imagine a schimbari lor survenite inconcepti ile sale rel igioase. Este 0 s tradanie inuti la, La

un om genia l, pecare ambit ia si dor in ta depute re iImistuiau infiecare ora a existenrei sale,

nu poate fi deloe yorba desprecrestinism sau paganism, religiozitate consticnta sau ireligiozitate ;

unul ca acesta esteIntru totul nerel igios [unre l ig iOs] . [ . .. ] Iardaca e l ar f idevenit pentru un

moment const ient de adevara ta sa mar turi sire de credin ja , a tunc i a r fi fost fatal".Acest

"teribH egocentric", intelegand c a rel igia crest ina era pe cale sa devina 0 forta universala,

s-a folosit de cain mod SigUTdin acel J1Unctde vedere. In aceasta recunoastere, potrivi t lui

Burckhardt , consta marele mer it a llui Cons tant in . EI a ofe ri t privi legii foa rt e preci se a ra t

paganismului, cat ~icrest inismului. In zadar am cauta vreun sis tem in actiunile acesmi om

inconsecvent: tot l. ll .a fas t doar ~ansa. Constantin, "un egois t in ve~mant de purpura, [. .. j

raporteaza 1?iSOCOieli teotul doar lamarirea puterii proprii". Burckhardt a folosit ea sursa

principaltA V ia Ja l ui C o ns ta nt in ( De v it a Constantini) scrisa de Eusebiu, neluand in seama

faptul e a aceasta lucrare nu este autentica4• Opinia lui Burckhardt , redata pe scuf t a id , nu

tine seama de niciun sentiment rel igios sineer din partea 1mparatului .

Istoricii §i teologii au fost in primul rand interesat i de cauzele "convertiri i" lui Constantin.

De ce a favo rizat Constantin crestinismul? Trebuic pr iv ita atitudinea sa ca un semn al

intelepciunii sale polit iee? A vaznt el in crest inism doar un rnijloc de a-s i atinge scopuri le

1. Vezi,spre exemplu,H.Vincentsi F.M.Abel, Jerusalem. Recherches de topographic .d 'archeolog ie

et d'histoire, II, 202-203.

Autorul foloseste forma moderns Milano, dar in traducere am optat pentru varianta amici! a

numelui, fiind in concordanta eu evenimentul istoric (n. trad.).2. Pentruinformatii generale desprc ceca ee s-apublica! recent euprivire laproblemcle referitoare

la Constantin eel Mare, vezi llrticolul foarte util allui A. Piganiol .J:6tat actuel dela question

constantinielme 193011949", Historia. I (1950), 82-96.[In original, aeeasta nota aveanumarul

lao In prezenta edilie am oPtal pentru corectarea accstor dublilri in numerotarea nOlelor de

subsol, astfellncat urmatoarelc note vor fi deealate eu0unitate. Intre lucrarile monografice de

ultima ora: Charles Matson OdahJ, Constantine a nd the Christian Empil·e , London/New

York,2004; edilia romlineaseli: Constant in ~'ii m pe r iu l c re ~ ti n . t raduccre de Mihaela Pop,

Bucure~ti , Editura All , 2006; Raymond Van Dam, T he R om an Revolution o f C on s ta n ti n e,

Cambridge Univers ity Press , 2008: pentru ceea ce lnseamnli noile directi i de cercetare, 0

deosebit.liatclltiemeritil lucrarca editat.l1de Heinrich Schlange-Schoningen Konstantin un d da s

Christentum. Neue W e ge d e r P o rs ch un g , Darmstadt , 2007 - n. trad.]

*

3. I, 24-25.

4. J. Burckhardt, Die Zei t Constantin's des Grossen (edit ia a III-a, 1898), 326, 369-370, 387,

407. [Astazi numai exist.liniciun dubiu ea aceasta Iucrare a fost scrisa deEusebiu de Cezareea



92 ISTORIA IMPERltlLUI BIZANTIN IMPERIUL DIN LUI CONSTANTIN ·eEL MARE pANA LA IUSTlNIAN ... 93

Nu e ob ligator iu c a f or ts nume ri ca ~iinfluenta reala sa coinc ida de fieeare data; un cererestrans de oameni poate exercita 0 influenta foarte putemica daca membrii luisunr in buna

parte proveniti din clascle conducatoarc, in t imp ce un numar mare de oamen i po at e av ea

chiar 0mal mica inf luen ta daca acest ia sun t rec ru ta ti din clasele inferioare sau in special

din zonele rurale. Crestinismul era 0 religie a o ra se lo r ; c u c at era mai marc orasul, eu atlit

mal mare era numarul crestinilor. Acesta a fost un mare avantaj , Mai mult, crestinismul

parrunsese deja adanc in regiunile r u ra l e, c omp l et i n tr -u n numar mare de provincii, asa

cum stim desprc majoritatea provinciilor din AsiaMica, dar ~iin cecace priveste Armenia,

S ir ia , Egipt , P al est in a s i Africa de Nord (cu orasele ei de provincie).

A Este de~tul de evident ca Harnack i "a vazur pe Cons tant in do~ca pe un barbae de stat

mzestrat, Fires te, lese din discutie chiar ~i0 estimare statistica aproximativa a numarului dc

crest ini din acea perioada. Oricum, unii dintre cci rnai moderni savanti admit ca paganismul

e~ in~!l e lemen~! dominant in s ta t ~ i societ at e, in timp ce crest in ii se a fl au categor ic in

mmorrtate. Porrivncalculetor profesorului V. Bolotov, care au coincis cu est imarile alter

cat iv~ c~rCetator~, "est,e ~robabil ca, la lncepuurl epocii lui Constantin eel Mare, crest inii

consunnau 0 zecime din mtreaga p op ul ati e : probabil c hi ar I ;d aceasta cifra trebuie redusa.

U~i conside ra ca est e neintemeiat a sus tine e li numarul c rest in ilor depasea 0 zecime dinnuI\arul populatiei'". In pr ezent, se pare ca ex ista un acord gener al ~il in tirnpul lu i

Con~tanti~ ~el Mare ~r~§tinii er~u in rninori tate. Dadi acest lucru este adevarat, atunci pura

teorfe pol~l1ca cu pnvire l a a ti tudinea lui Cons tant in f u r 1 l de crest inism trebuie s 1 l fie

abaJ, l.d~nata.Un mare om de statnu ar fi lngaduit ca planurile sale politice msrete sa depinda

de tec lmea aceas ta de populatie care, in ace l t imp, nu par ti cipa laviat a pol it ica.

IDuruy, autorul I st or ie i R om ei Ifi a p op or ul ui r om a n [History o f R om e a nd o f the R om an

Peop le f rom Its, Origin t o t he I nv a~ io n o f t he B ar ba ri an s, t rans la ted by M.M. Ripley &

W). Clarke, edited by J.P. Mahaffy, 8 vo ls, Boston , C.P. Jewett, 1883; lucr area a fost

~ublicat~ initial in l irnba franceza : Histoire romaine jusqua i'lnvasion des barbares, ge

ed., Pans, Hachette, 1867 - n. trad.], evaluand preocuparile lui Constantin, a scris intr-o

anumi ta mli sura sub inf luenta lui Burckhardt ; e l f ikea a luzie l a "de ismul onest si c la r care

forma rel ig ia lui Cons tant in", Pot rivi t lui Duruy, Cons tant in , " foar te curand, a devenit

co~§tient de.faptul ca crestinis~ll~l, prin dogmele sale fundamentale, se potriveste eu credinta

sa mtr-un smgur Dumnezeu'", Insa, inciuda acestui fapt, continua Duruy, considerentele

politice au pnrnat la Constantin:

.Sprijinindu-si argumeruele pebaze diferite, teologul german Adolf Harnack, illMi si u ne a s i

ra s pand ir e a cre st in i smu lu i i npr ime le t r e i s e col e (D ieMi s s i on und Aus bre it ung de s Ch r is t en t um s

in de n ers ten d re i Jah rhunderten , Leipzig, J.C . H in ri ch s, 1 90 2) 5, a a ju ns la c o nc lu z ii s im i la r e.

Dupa 0 c e rc e ta r e a s it u at ie i c r es t in i smu l ui in provinci i le Imperiului, e l a a dmi s impo s ib i li ta te a

d e a d et erm in a n um a ru l exact al crestin i lo r ~i a conchis el i ,desi erau numerosi ~i influenti in

Imperiu injurul secolului al IV-Jea,nu alcatuiau majoritatea populatiei. El remarca mai departe :

Impar tind toa te provinc ii le Imper iu lu i in pat ru categor ii, i n funct ie de int inderea mai

mare sau mai mica a crest in ismului, Harnack a ana li za t s itua ti a c rest in ismului in f ieca re

categor ie ~ ia t ras concluz ia e a sediul central al Bisericii crest ine la inceputul secolului

a l IV- lea sea fl a in Asia Midi. Este binecunoseut ca, ina in te cu cat iva ani de faimosul sau

"zbor" cat re Gal ia , Constantin a locui t l a cur tea lui Dioclet ian din Nicomedia . Impresi il e

sa le din As ia au devenit evidente in Gali a, sub forma unor conside ra ti i pol it ice care l -aucondus spre dec iz ia def in it iva : e l a r f iputut s ase foloseasca de spr ij inul ferm §i puternic

a l Bi se ri ci i ~ ia l epi scopatului . Ar f i inuti l s a ne intrebam daca Biserica si-ar fi dobandit

victoria s i tara Constantin. Un Constantin sau altul s i-ar fi facut oricum apari tia pe scena.

In ori ce caz , v ic tori a c rest in ismului asupra int regi i AsH Mic i a fos t dobandi ta inainte sa

ajunga pe scena Constantin ~i a fo st asigurata in alte p rov incii. Nu era nevo ie de nicio

i luminare speciala §ide niciun mcsagcr mil itar ceresc ca sainfapruiasca ceea ce deja exista.

Era necesar doar un om de stat ager § i puternic, care sa fie interesat in mod esential d e

simaria rel igioasa. Unastfel deom a fostConstantin. EI a fost capabil , deoarece a recunoscur

§i a pus s tapani re cu fermi ta te pe ceea ce era inevit abil ".

Asa cum Bonaparte a cautat sa impace Biserica ~i r evolut ia, t ot as a §i Constantin si-a

propus saaiba vechea §i noua rel ig ie Impreuna, in pace, favorizand-o in .acelasi limp pe cea

din urma. EI a intelcs in ce d irec tie se misca lumea §i i-a sprijinit miscarea Taraa 0 grabi.

Este spre c instea acestui imparat ci'ia indrcptat it p re tentia t it lu lu i asumat de cl pe areul sau

? C tri~mf: q~ietis c~stos (custcdele/pastra to ru l pac il) [ . .. J Am cautat sa patrundem palla

III strafundurile mmtn ill! Constantin ~iam af la t ac olo mai cu ra nd 0politica de guvernare

dedit 0 convingere religioasa".

Totusi, Duruy observa altundeva di acel "Constantin descris de Eusebiu vedea adesea

i n rr c p aman ; §i cer lucruri pe care nimeni altulnu le-a observat vreodara'?".

Doua dintre numcroase le publi ca tii care au aparut In 1913 in Iegatura cu sarba tori rea a

1 .600 de ani de la asa -numirul Edict de la Mediolanum aufos t : Ka is e r K on st an ti n u n d die

chris.~liche Kirche (imparatul Constantin Ifi Biserica cre~t!na), scrisa de E. Schwartz, ~i

Studll a l e _ s e (Gesamm~lt e ~ludien), editate de F. Dolger. Schwam a afi rmat ca imparatul

Consa;ntm, .cu. pe~splcacltatea diabolic3. a unui s tapan universal , a inteles importanta pe

care allanta cuBlsenea a avea pcntru monarhia universala pecare elplanuia sa0construiasca

~ia avut curajul (?ienergia sli duea la bun sfi il '§it aceasta unire Impotriva tuturor traditi ilor

cezarismului"ll. E. Krebs, In Sludiile editate de F. Dolger , Bcr ia ca tal i pa§ii Iacuti de

s i ca este auten tica , Vasiliev urmeaza a id lui Henri Gregoire, unul dintre savantii care au

ridicat multe semne de intrebare cu privire la persoana imparatului Constantin §i la raportul

accstuia cucrqtinisIllul. Inacest sens, vezi: Henri Gregoire, "Eusebe n'es! pasI'auteur de la

Vila COllstantinidanssa forme actuelle, et Constantin ne s'est pas convert! en 312", Byzantion,XIII (1938), 561-583 §i Idem, "L'authenticite et l'historicite de la Vita Constantini, attribuec

a Eusebe", Bulletin de fa Classede leltres de l'Acadernieroya/e de Belgique, XXXIX (1953),

462-479. Vezi §i: FriedheIm Winkelmann, Die Textbezeugung der Vita Constantinl des

Eusebius von Ciisarea, Berlin, 1962 -Iucrarea dedoctorat sustinutii la Universitatea dinHalle,

eu titlul Die Vita Constantini des Eusebius. lhre Autentizl/lit, ihre Textbezeugungen, Haile,

1959; Idem, "Zur Geschichte des Authentizitatsproblems der Vita Constantini~, K U o , XL

(1962), 178-243 - n. trad.]

5. Traducere in limba cngleza de J. Moffatt, 1904; edipa a IV-a adaugit~ ~i revizuitii, in

originalul german, 1925.

6. A. Harnack, Di e Mission unddieAusbreitung desChristenlums ill denersten dreilahrhunderten

(ed . a I I-a, 1906) , I I, 276-285; trad. Moffatt, 452-466.

7. Lectures on the History of the Ancient Church, III, 29.

8. Histoire des Romaills, VII, 102; trad. eng!. M.M. Ripley, VII, 517.

9. Histoire des Romains, VII , 86, 88; t rad. eng!. M.M. R ipley, VII , 519-520.10.Histoire des Romains, t rad. cng!. M.M. Ripley, VI, 602.

l.l. Kaiser Konstantill Ullddie christliche Kirche, 2.



94 ISTORIAIMPERIULUI BIZANTIN IMPERfUL DIN TIMPUL LUI CONSTANTIN eEL MARE pANA LA IUSTlNIAN,. 95

Cons tantin spre c rest in ism erau doar cauzesecundare a le accele ra ri i v ic tori ei B ise ri ci i ;

cauza principala se afla in puterea supranaturala acrestinismului insusi'".

Opini il e d iversi lor cerce ta tori eu privi re Ia aces! subject d ifera in mod conside rabi l.

P. Batiffol a aparat s inceri tatea convert irii lui Constantin 13, iar mai recent J, Maurice, un

bine-cunoscut cercetator ln domeniul numismatici i din t impul lui Constantin, a incercat sademonstreze elementul miraculos ill convert irea sa14, Bois si er nota ca, pentru omul de s ta t

Constantin, a se preda ei insusi i n ma in i le c r es ti n il o r care constituiau 0 minoritate §i nuaveau nicio irnportanta polit ics ar fi i nsemnat un exper iment r iscant. De aceea , in trucar e l

nu si-a schimbat credinta dinratiuni politice, trebuie s11cceptam (;a a facut-o din conviagere".F. Lot a Iost inclinat sa accepte sinceri tatea convert irii lui Constantin". E. Stein a sustinut un

motiv politic. Ce l mai important aspect al pol it i ci i r e li g i oa s e a lui Constantin, spunea Stein, este

introducerea Bisericii crestine in organismul statului si, presupunea eJ, faptul ca [imparatul]

Constantin a fost influentat intr-o anumita masurli de exemplul bisericii de stat zoroastriene din

Persia", H, Gregoire scria cli polit ica are intotdeauna prioritate fata dereligie, cuprecaderepol it ica extema". A, P iganiol spunea c1 i imparaml Constantin a fost crest in Tarasa !)t ie

I9,

Cu toate acestea, "convertirea" lui Constantin, indeobste asociara cu victoria sa asupra

lui Maxentius din 312, nu t rebuie conside ra ta drept convert irea sa rea la l a c rest in ism : in

realitare, el a imbr atisat religia [cr estina - n. trad.] in anu! mor tii sale. Pe toata durata

domniei sale, Constantin a dimas pontifex maximus ; el niciodata nu a numit duminica altfel

decat "ziua soarelui" (dies solisv; iar "soarele neinvins" (sol invictusi, inacea pcrioada,

era considerat zeul persan Mithra, al carui cult se r11spandisein tot Imperiul, atat in Rasarit ,

cat §i InApus. Uneor i, acest cul t a l soarelui e ra un r ival s er ios a l c rest in ismului . Este cer t

cli imparatu l Constantin era un su stin ato r al cultulu i soarelui ;0

astfel de evlavie eraereditara in famil ia sa. Dupa reate probabili tati le , Apollo era al sau Sol invictus. Maurice a

observat ca aceasta religie solara i-a conferit 0 imensa popularitate in lmpernr",

Recent, cativa istoriei au facut 0 incercare in te resanta de a- l prezenta pe Constantin ma idegraba ca pe un simplu continuator §i desavarsi tor a l pol it ic ii in it ia te de a lt ii decat eape

singurul campion al cresdnismului , Potrivi t lui Gregoire, Licinius, inainte de Constantin, a

initiat 0 polit ica de toleranta tala de crestinism , I stor icul german Schocnebeck a pus Ia

indoiala opinia lui Gregoire; ell-a considerat pe Maxentius uncampion al cresrinismului l!l

partea sade lmperiu ~iunpersona] care a reprezentat un model de urmat pentru Constantin! '.

12 . .Konst an tin d cr Grosse und seine Zeit", Gesummelte Studien, ed. F. Dolge r, 2,

13.La Paix Constontinienne et ia Catholicisme, 256-259 (in leg il tu ra Cll di scutia lui O. Seeck cu

privire la acela§isubiect),

14. Constantin Ie Grand. L'Origine de la civ il isat ion chret ienne, 30-36,

15. G, Boissier, La f in du pagcmisme .. e tude sur iI'S dernieres lutIes religieuses en Occident au

quatrieme sleele, I, 28; H, Leclercq, "Constant.in", Dictionnaire d'archeologie ehretienne e :de liturgie, III (2), coL 2669.

16, La f in du monde ant ique , 32,38.

17. Geselliehte des spiilromischen Reichl'S, r, 146-147. Dcsprc lucrarile lui Lot §i Stein, vezi 0

observatie illleresanta a lui N. Baynes in Journal of Roman Studies, XVIII (1928), 220.

18, "La conversion de Constantin", Revue de l'Universire de Bruxelles, XXXV! (1930-1931), 264.

19, L'Empereur Constantin, 75.

20. Numismatique constanJinienne, II, viii, xii, xx-xlviii.21. Gregoire, "La conversion de Constantin", Revue de I 'Universile de Bruxelles, XXXVI (1930-1931),

231-232; Hansvon Schoent!beck, BeitragI' zur Religionspolitik des Maxentius und Constantin,

1-5 , 14, 22, 27.

Acceptand inclinatia lui Constantin spre crestinism, tctusi planurile sale politice trebuiau

s a aiba a influentl! dominanta asupra ati tudini i sale f a t a de acesta, care I iputea fi de ajutorinmulte moduri, Constantin a irucles ca inviitor crest inismul arputea fi elementul principal

de unificar e a raselor lmperiu lui. "El do rea sa consolideze unitatea Imperiului prinrr-ounitate a Bisericirf ".

Convert irea lui Cons tant in este asociat a in mod obi snui t cu i stor ia celebra a apari ti ei

c ruci i luminoase pe cer , in t impul batali ei d in tre acest a si Maxentius : una dintre cauzele\ "

converiirii este astfel elementul miraculos. In orice caz, izvoarele legate de aceasta intamplare

~provoac \ mnl ta polemics int re i stori ci . S ti rea cea mai t irnpur ie despre rninune ii apartine

unui cr~lin comemporan lu i Constantin, Lactantius, car e, in cartea sa D e sp re m o an e a

persecute rilor (De mortibus persecutorumi, vorbeste doar despre averti smenrul pe care

Consta in l- a p rimit in somn de a g rava pe scutu rile sale ch ipul semnului dumnezeiesc al

lui Hristos (coeleste signum Dei)'!. .' , Lactannus nu spune nimic despre viziunea dumnezeiasca

pe care Constantin se presupune ca 0 va fi avut.

Un alt conremporan allui Constantin, Eusebiu de Cezareea, scrie indoua dintre opercle

sale despre victoria asupra lui Maxentius . In Istoria bisericeascii (Historia ecclesiasticai,

lucrarea sa ma l de Inceput , Eusebiu amintea doar ca imparatul Constantin, propunandu-si 511

salveze Roma, , ,<I invocat in rugaciune pe Dumnezeul Cerului ~ial Cuvantului Sau, pe Iisus

Hr istos , l \fantu itoru l luturor ,, 24 , Din cate se pare, a ic i nu s-a spus nimic despre vis sau

despre semnele de pe scutur i. 0 a lta luc ra re , Via/a lui Constantin, a fost s cr is a la peste 25

de ani de Ia vic tori a asupra lui Maxentius §iest e a tr ibui ta de obice i, probabi l totusi gresi t,

lui Eusebiu. Aceasta lucrare relateaza ca imparatul Insusi a spus si a confirm at prinjuramant

celebra istorie despre cum a vazut e], in t impul marsului impotriva lui Maxentius , pe cer, Ia

a s fi n ti t u l soa re lu i, 0 cruce luminoasa insoIit11de cuvintele "prin aceasta vei i nv in ge " ( TO U T 41

vucu), EI §i leg iunile sale au fost cup rinsi de uimire la 0 asemenea viziune. In noaptea

urmatoare, Hristos ti aparu In somn lui Constantin, pur tand ace lasi s ernn, s i- i porunei safaca 0 imagine a crucii s ieu ea saporneasca impotriva dusmanilor, Imediat co soivira zorii ,

impararul fiicu cunoscut prietcnilor sai uimitorul vis §iapoi, chemand impreuna rnesteri, le

descrise schitele din viziunea pe care 0 avusese §i Ie porunci sa confectioneze stindardur",

care est e cunoscut ca iabarum", Acesta era 0 cruce lunga ca 0 l ance (suli\ a) , De bara

transversala atarna 0 flamura de matase. brodata ell aur §i impodobita cu pietre prctioase,

purtand chipuri le lui Constantin §iale celor doi fii a i s ai : l a var fu l c ruci i s e a fl a 0 coroana

(culluna) din aur, incOI~iuriindmonograma luiHristos27, Din timpullui Constantin, labarum-ul

a dev,enit steagullmperiului bizantin. Aluzia eu privire la teofanie §i la artnatele m11r§aluind

22. E. Trubezk.oy,Reli gi ou s and Soci al I dea ls o f West em Chri st iani ly in the F if th Cen tu ry , l, 2.23. De morli llus persecUlorum, 44,

24, Historia ecclesiastica, ix, 9, 2. Vezi A Se le ct L ib rar y o fNic ene and Pos t-Nic ene Father s of th e

Christian Church, ed, P. Schaff, H. Waee et alii, seria a I I- a, I , 38-40,

25, Eusebiu, Vita Constantini, I, 38-40,

26. Misterul originii acestui cuvant a fostdeztegat in cele dinmmi! deH, Gregoire, "L'Etymologie

de Labarum", Byzantion, IV (1929), 477-482; aces!a esre cuvfultullatin laureum, Insensul de

signum sau vexillum. A~dar, vezi Byzalllion, XI ( 1937) §i XII I ( 1939), 583. Etimologia lui

Gregoire pentru labarum a fost dcvansatllde catre VaJesius(H. Valois) in secolul aJXVII,lea,

27. Imaginea labarum-ului se pOlIte vedea pc monedele din epoca lui Constantin, Vezi, spre

exell1plu,Maurice, Numismat iquf constantinienne, I , 2 , ~i ilustratia IX.



96 I STORIA IMPERlULUI BIZANTlNIMPERH)L DIN TIMPULLUI CONSTANTIN, e EL MARE P A N A LA IUSTINIAN,,, 97

incer, care au fast trimise de Dumnezeu ca sa"! ajute pe Constantin in Iupta, poate fi

intillnita ~iin luc ra ri le a ltor sc ri it or i. Informati a despre aceasta ches tiune este atst de

confuza ~icontradictorie, incat nu poate fi corect evaluata din punct de vedere istoric. Unii

sc ri itori merg a tat de depar te , lnca t a fi rma ea minunea a avut loc nu in timpul marsului

impotriva lui Maxentlus , ci inaintea plecari i lui Constantin din Galia.

in 3U30• Mult timp, major it at eai sror ici lor n u au ac ce ptat a ce as ta. op in ie . I n 1913, a fast

solemn slirbl1torita in multe (ari aniver sarea a 1.600 de an i de Ia EdicLUI d e Ia Mediol anum

§i s-a publicat a vasta l iterarura despre acest subiect . Totusi, in reali tate, ed ic tul ci tat mai

sus, promulgat la Nicomedia de catr e Licinius in 313, a fast 0 confirmare a e dictului lui

Galerius din 311, care, evident, nu a fost dus Iabun sfar~it in mod satisfacator. Documentul

promulgat la Mediolanurn Inmar ti e 313 de catre Constantin ~i Licinius nu a fost un edict

propriu-zis, ci 0 scrisoare adresata guvernatorilor provinciilor din Asia Mica ~idin Rasarit

in,general, in care l i s e expli ca ~i li se indica cum sa-i trateze pc crestini".~Concluz ia, pe baza acestui edict , e st e eli irnparatul Constantin §i Licin iu s au dat

cre~...nismului aceleasi drepturi de ca.re se bucurau celelalte n.~ligii' inclusiv paganismul.

Est prematur sa se vorbeasca despre triumful crest inismului in t impul lui Constantin.

A!; tuia, crestinismul ise parea compatibi l eu paganismul. Marea Importanta a actului sau

est} el i el nu doar a permis crestinismului sa existe, ci, mal mul l, l -a asezat sub protecjia

s dt ul ui . A c es t f ap t. a r ep re ze nt at un moment extrem de i m po r ta n t p e n rr u i st o ri a c re s ti n is rn u lu i

timpuriu. Edicrul de la Nicomedia nu ofera. totusi niciun temei afirmatiei unor istorici ell in

timpul regimului lui Constantin cresrinismul a fest situat deasupra tururor celorlalte religii,

cli acestea din urma au fost dea r to le ra te", ~ ieli "Edietu] de la Mediolanum" proclarna nu

o politics de toleranja, ci superioritatea crestiniemului". Atunci cand se ridica problema cu

privire la superioritatea sau laegalitatea in drepturi a crestlnismului, raspunsul trebuie s a fiein favoarea egalitatii de drepturi. Totusi, importanja Edictului de la Nicomedia este marc.

Asa cum a spus un istoric, "in reali tare, rara vreo exagerare inuti la, importanta «Edictului

de la Mediolanum» ramane indiscutabil mare, did a fos t un act care a pus capat pozitiei

ilegale a crestinilor in Imperiu ;,;i a declarat, in acelasi timp, Iibertate religioasa absoluta,

reducand astfel de jure paganismul de la statutul sliu initial de singura religie de stat la

r angu l de egalitate c u toa te c el el al te r el igi i ,,34.

Asa-numitul Edict de fa Mediolanum

In t impul domniei lui Constantin eel Mare, crest inismul a primit permisiunea oficiala de a

exista ~ide a se dezvolta. Pr imul deeret car e favorizeaza crest inismul a fost dat in 311 de

catre Galerius, care fusese unul dintre cei mai aprigi persecutori ai lui. Acest decret ii ierta

pe crest ini pentru opozitia lor incaplitanatii de odinioara fara de hotiirarile carmuirii menite

a-i inroarce la paganism §i anunta dreptul lor legal de a exista. Decretul declara : "Cre~tinilor

li se permite sa existe iarasi §iau voie sa-si organizeze intalnirile, eu conditia de a nu se deda

1a vreun act contrar ordinii publice. l- .. ] De aceea, in urma iertarii pe care noi le-o

acordam, crestinii trebuie sa se roage Dumnezeului lor pentru sanatatea noastra, pentru

bunastarea generala §i pentru a lor proprie"Z8.

Do i ani ma l ta rz i u , dupa victoria s a a s up r a lui Maxentius ~intelegerea c u L i ci n iu s , Constantin

s-aintalnit cu Licinius la Mediolanum, unde au elaborat un foarte important document, incorect

numit Edictul de la Mediolanum. Textul original aI documentului nu ni s-a pastrat, ci doar

un rescrip t lat in al lui Licinius trirnis prefectului de Nicomedia, consemnat de Lactantius.

o t raducere greceasca a origina lu lu i est e data de Eusebiu In a sa Istorie bisericeasca.

Potrivit acestui document, crestinilor si adeptilor altor religii l i se dadea libertatea

deplina sll.urmeze orice religic voiau. Teate masurile indreptate lmpotriva crestinilor erau

declarate nule si n ea ve nir c :

De acum ina in te , o rica re d in tre eei cenu tresc vointa de a urma rel ig ia c rest in ilor s a 0poatafa ce in mod I ib er ~i pc fa il l, d cp ar te de o ri ce t emere $i t ulbu ra re [din a fara] . Am c re zu t ea

e sre ne ces ar sa a duc em la c unos tint a sol ic it udini i t al e [ ad ic a praeses a t Bithyniei] accste

de ci zi i c at mai pc l arg , sprc a te convi nge dm acordat numitilor c rest in i tngaduinta

dep lina de a-s i p ract ica rel ig ia . Excelen ja voastra dandu-$ i seama eli Ie ofe rim acest d rept ,

lntclege ea ac ee as i po sibi li ta te d e a- si cinsti religia ~icredinta estc garantata si penrru

ceilalti cetllteni, la fel de li ber si complet - cum se cuvine epocii noastre de pace -, i nca!

fiecar e sil s e bucure de neingradi ta oportunitate de a pract ica acel cul t pe car e I- a alcs29•

30. .Das scgenannte Edikt von Mailand", Zeitschrift filr Kirchengeschichte , XII (1891),381-386.

Vezi ~i a sa Gesch icht e d es Unterga ng s d er an ti ken Wel l ( ed . a I I" a, 1897 ), 4 95 .

31, V oi da doar cateva exemple de comentarii ale unor lnvatatl : J. Knipfing, .Das angebl iche

Maiiander Edikt Y. J . 313 im Lichte der neueren Forschung", Zeitschrift fur Kirchcngeschiclue,

XL (1922) , 2 18 : "Ex is ten la p re ti nsu lu i Ed ic t d e l a Mediol anurn t rebuie ne ga ta' ": N . Baynes ,

Journal o fRoman Studies, XVIII (1928 ), 2 28 : .Acum no i s tim e li nu a ex is tat n ic iu n Edict de

la Mediolanum"; E. Caspar, Geschichle des Papsttum, I, 105. n, 3: "Un Edict de la

Mediolanum t reb uie § te rs din istorie"; Gregoire, "La convers ion de Constantin", Revue de

rUniversile de Bruxelles, XXXVI (1930·1931),263 : "Edie tu l de tolerantll d in ma rt ie 313 ,

pronlulgat de Constantin la Mediolanum, flU este un edict, ci un resc ript sa u 0 scr.isoare carre

guverna tori i p rovind ilor d in A.s ia ~idin Orient".

32. A. Lebedev, T he E p oc h of Ch r is t ia n P e r se c u ti o ns , ed . a I II -a , St . P et er sbu rg , 1904 .

33. N. Grossu, "The Edict o f Milan", Publications afthe Spiritual Academy of Kiev, 1913,29-30.

34. A. Brilliantov, Emperor Constantine the Great and the Edict ofMilan, 157; Cf, M.A. Huttman,

Th e Es ta bl ishment o f Chr is ti ani ty an d th e Proscription of Paganism, 123: "De§i putem sil- !

pri vim pc Constant in ca pc primul imparat cre§tin §i primul care a pus c re§tin is rJ .1ul pe

aceea§i poz i~ie cu pagan ismul, e l IlU a tos t p rimul care sa fac ll d in c re§tin ism 0 religie tegala,

caci Galerius a filcu!acest lucru in 311". Evidenta izbitoare a coex.istenlei Iibere a ere~tinismului

§i a cultelor pligane este SIlSlinutli de monede, Vezi Maurice, Num ismat iq u e c o ns t an t in ie n n e,

11,iv.

De asemenea, documentul poruncea ca bisericile $i e il l.diri le priva te confisr ,:3te mai

inainte de la erestini sli Ie f ie red ate a ce stora in mod liber ~i flIrli rezerve.In 1891,inva.tatulgenn an O. Seeck avansa te01iaeli nu a existat niciunEd ic t de la Mediolanum.

Singurul edict care a aplimt vreodata, spunea e l, a fost edietul dc toleranra emis de Galerius

28. Lactantius, De mortibus persecutorum, 34, 4 -5 ; Euse biu, Histor!a ecclesiastica, vi ii , 17 ,

9-10. [Pentru rraducerea acestui tex t am folosit ~itraducerea romaneasc li a lstoriei biserice$ti

a lui Eu se biu de p ro prof. T. Bodogae (Parin1! ~i Scriitori Biserice§ti 13) , Bucur~t i, 1987, 338 -

n. tract.]

29. Lactantius, De monibus persecutorum, 48, 4-8 [ textul in limba romanli apaI1 ine traduceri i lui

ClaudiuArielian, rlmi~oara, Editura Amarcord, 2001 - n , rrad.]; Euseb iu , Historia ecclesiastica,

x, 5, 6-9. [Vczi ~icol. Parinli ~iSer i ito r ! B i s eri c e ,y t i 13, 380-381 - n. trad. ]



98 ISTORIA IMPERIULur BIZANTIN IMPERlUL DIN TIMPUL LUI CONSTANTIN eEI,. MARE pANA LA lUSTINIAN ... 99

Aiitudinea lui Constantin f a t a de BisericdIer usalimului de catre Titus in 70 d.Hr, ~i r idiearea in locu ! lu i a ~o!oniei romane Aelia

Capitol ina in t impul imparauilui Hadri an , in secolul a l I I- lea d .Hr. , vechiul Ierusa lim l§i

.pierduse importanta. cniar daca era Biserica mama a crest inismului ~icentrul primei predici

apostol ice. Ierusal imul crest in a fost chemat la 0 noua via~ in t impul lui Cons tant in . Din

punct devedere polit ic , Cezareea - §i nu A elia - era c a pi ta l a p r ov i nc ie i, B i se ri c il e iniHtate in

aceasta perio ada mcele trei cen tr e erau simbolu ri ale triumfului Biser icii cr estine pe

pamant. Aceas ta Bise ri ca a devenit curand Bise ri ca de s ta t. Noua idee a Imper iu lu i ceresc

pe piilllant intra In conrradictie directa cu concepjia originara despre crestinism ca imparatie

"nu di\lumea aceasta" §i des pre apropierea iminenta a sfarsitului lumir",,I

Arian~mul # Sinodul de LaNiceeat

Din c~ noilor cond itii apar ute in p rima par te a se colulu ial IV-lea, Biserica crestina a

t recut pr!ntr -o per ioada de intensa act iv it at e, care s-a concent ra t in special pe taramul

dogmei. In secolul al IV-lea, problemele dedogma nu preocupau doar persoane izolate, asa

cum a fost cazu l illsecolul a l I II -l ea cu ' Ie rtul ian sau Origen, c i chiar pe tot i cet at enii ,

constnuit i ln grupuri mari §i bine organizate de persoane.

In secolul al IV- lea, s inoade le au devenit un evenirnent obi snui t § i e rau conside ra te

s ingurele mijloace efect ive pentru aplanarea controverselor. Dar, in aceasta desfasurare a

evenimenrelor, in relatiile dintre Biserica §i s ta t l§i face apari tia un nou e lement , avand 0

:_nareimportanta pentru istoria ulterioara a relatiilor dintre puterea spiriruala ~icea temporals.

Incepsnd de la Constantin eel Mare, s tatui a luat parte la disputele rel igioase §ile-a condus

asa cum a crezut de cuviint a. in mul te cazur i, evident , int eresele st atului nuau corespunscu cele ale Bisericii .

Penrru multe secole, cenrrul cultural al Rasaritului a fost orasul egiptean Alexandria,

unde acrivitatea intelectuala a erupt intr-un curent puternic. Destul de natural, noile tendinte

dog rnatice si- au avu t obarsia in Alexandr ia, care, potriv it pr of. A Spasski, " a deven it

centrul evoluti ei teologice in Rasari; ~ i a dobandi t in lumea crest ina faima par ti cula rs de

biserica filosofica, neobosita In studierea problemelor inalte de teologie §i ~tiinta"37. Chiar

daca a ex istar un preo t alexand rin, Arie, care a dat numele sau celei mai importan te

Invat ll turi "eret ice" a epoci i lui Constantin. doc tr ina aceas ta i~i avea radac in il e In a doua

jumatate II secolului al III-lea, in Antiohia (Siria), unde Lucian, unul dinrre cei mai instrui ti

oameni ai timpului, fondase 0 scoala de exegeza teologica. Aceasra scoala, asa cum spunea

A. Harnack, .esr e pepiniera doctr inei ar lene, iar Lucian , capu l ei, este Arie inainte deArie, ,38.

Arie a emis id eea ca Fiul lu i Dumnezcu era 0 f iin ta c ream. Aceas ta idee forma baza

ereziei ariene. Dincolo de hotarele Egiptului , Eusebiu, episcop de Cezareea, s i Eusebiu,

episcopde NicoIUcdia, emu de partea lui Arie. Pasiunile se dezUintuira. Lui Arie, in ciuda

eforturilor suspnatorilor sai , i s··a refuzat Sf . Euhar is ti e de cat re Alexandru , epi scop de

Alexandria. Eforturile locale de a lini§ti spiri tele In Biserica nu au avut succes.

Constantin, care tocmai j'J birui pe Lkinius , devenind singur imparat , sosi laNicomedia

in 324, nnde primi0mui time de planger i, a ta t de Iaadversa ri i, d it § ide la sus rina tori i l ui

Constantin a dat mai mult decal drepturi egale crestinismului ca doctrina religioasa precise.

CleruIui crestin (clericis i s-au acordat toa te privi legii le recunoscute preot ilor pagani.

Membrii lui erau scutiti de la plata-taxelor §i a datoriilor fa~ de stat, precum si de la

serviciile in folosul statului care puteau sa-i abata de laindeplinirea obligatiilor lor religioase

(dreptul de imunitate). Fiecare om putea sa-§i lase proprietatea ca mostenire Bisericii , care

dobandea astfel dreptul depatrimoniu, In felul acesta, concomitent eu proclamarea libertstii

rel igioase, cornunitati le crest ine erau recunoscute ca entitat i juridice legale; din punct de

vedere legal , crest inisrnul a fost asezat pe 0 pozitie total noua,

P rivi Jegi i foa rt e impor tante au fas t acordate t ribuna le lor epi scopalc. Oriee om avea

dreptul , daca adversa rul s au accepta , sa mute un proces c iv il l a 0 curte episcopala, chiar

dupa ceprocedurile din acelproces incepusera deja lacurtea civila, Spre sfars itul dornniei

lui Constantin, autor irat ea cur ti lor epi scopale a fos t l argi ta §i mal mult : (1) decizia

epi scopuIui t rebuia sa f ie accepta ta cadefini tiva in cazur i privind oameni de ori ce varst a ;

(2) orice caz civil putea fimutat la curtea episcopala inorice stadiu al procesului, chiar daca

partea adversa nuera de acord ; (3) decizii le curti i episcopale trebuiau s a fie sanctionate de

judecatori civili, Toate aceste privilegii judiciare au rnarit autoritatea episcopilor insocierate,

insa, in acelasi timp, adaugau la responsabilitatile lor 0povara grea, creand multe complicatii,

Partea care pierdea, t iniind seama de ilegali tatea de a contesta deeizia episcopului , care nu

putea fi inrotdeauna corecta, ramanea adesea nemuluunita ~isuparata, De asemenea, aceste

indatoriri sup limentare au facut sa apara p rea multe in terese de o rdin lumesc In viata

episcopilor.In acelasi timp, Biser ica se 1mbogatea d in punct de vedere mater ial p rin daru ri in

propr ie ta ti funciare, provenind din resurse le s ta tu lu i, s au prin donati i de bani §i grane,

Crestinii nu puteau fi obligari s~iia parte la sarbatorile pagane. Totodata, influenta crestina

a a~us 0 anumita imblanzire a pedepselor pentru criminali. .

In plus, numele lui Constantin est e l egal de consr ru irea mul tor bise ri ci in toate par ti le

imensului sau impcriu. Basil ica Sf. Petru si Basil ica din Lateran (Roma) Iisunt atribuite lui .

f n mod special s-a in ter esat d e Palestina, unde mama sa, Elena, asa cum se presupune, a

descoperit adevarata Cruce. In Ieru salim , pe locul unde Hristo s a f ost ing ropat, a fost

: idicata biserica Sfantului Mormant : pe Muntele Maslini lor, Constantin a construit biserica

Inl tl tari i, iar la Betleem, biserica Nasteri i. Noua capitula. Constantinopolul, s i suburbiile ei

au fast d e asemenea lnfr umusetate en noi biserici, cele mai importan te fiind b iserica

Sfint ilor Apostol i s ibiserica Sfanta Irina; este posibil caternelia Sfintei Sofia s a n fost pusade Constantin si aceasta sa fi fost terminata de succesorul 5all, Constantius, I n timpul

dornniei luiConstantin s-au construit multe biserici ~iinaite locuri- illAlltiohia, Nicomedia~iin nordul Africii35_

Dupa domnia luiConstantin s-au dezvoltat trei centre importante cre~tine: vechea Roml1

cre§tina, in Italia, de§i s impatia pentru paganism ~itradil ;ia pagana au continuat sa existe

pentru 0 vreme; Constanti llopolul crc§tin, care foarte curand a devenit 0 a doua Roma ill

ochii cre§tinilor din Rasarit; ~i, in cele din urma, Ierusal imul cre~tin. Dupll dis trugerea

35. Vezi, sp re ex emplu, d esp re N icomedia: J. S al eh , "Hi stor isc h-ge og raphi sch e S tudien l ib er

bitllynische Siedlungen. Nikomedia, Nizaa, Prusa", Byzantillisch·neugriechische Jahrbi/cher,

1 (1920 ),267-268; d esp re Africa: D. Gse ll , Les Monumenrs antiques de I 'Algerie, I I, 239.

36. V. Barthold, in Transactions of the Oriental College, 1 (1925), 463 .

37. The Hi st ory o f t he Dogma ti c Movement s during the Per iod o f t he Ecumenical Counc ils , 137.

38. Lehrlmch der Dogmengeschichte (cd. a IV-a, 1919), II, 187.



tO O ISTORIA IMPERIULUI BrZANTIN

A r ie . D o ri nd mai mult dedit Ofice m en ti ne re a p ac ii religioase in Im periu si neintelegand

intreaga importanta a controversei dogmatiee, irnparatul trimise 0 scrisoare episcopului

Alexandru Si lu i Arie, somandu -i sa ajunga la 0 intelegere, El dadu drept exemplu pe

filosofi, care, in ciuda polernicilor lor, traiau in pace. De asemenea, Cons tantin a ra ta in

sc ri soarea sa ca lor nu l e-ar f id i fi ci l s aa junga lao intelegere, de vreme ceamandoi c red

illDumnezeiasca P ro vi de nt a s i i n IisusHristos. "Redali-rni rihnitele zile $i n o pt il e o c ol it e de

griji, ca sa-mi rarnana s imie rnacar cat deput in din bucuria pe care 0 zamisleste lumina cea

neintinara Si 0 viata de linis te", seria el in scrisoarea sa",Scrisoarca aceasta a fost du sa la Alexandria de catre episcopul Hosius (08iu5 ) de

Cordoba (Spania), pe care Constantin ilpremia foar te mul t. E l dadu sc ri soarea , cerceta

intreaga chest iune si, la intoarccre, ii explica imparatului intreaga importanta a miscarii

ariene. Numai atunci Constantin a decis convocarea unui s inod.

Prirnu l Sinod Ecumenic a fost convocat pr in edicte imperiale in or asul Niceea din

prov incia Bithyn ia. Numarul exact al participan tilor la acest sinod nu este cunoscu t :

numarul parintilor niceeni este adesea esrimat la 31840, Cei mai multi dintre eierau episcopi

rasa ri reni . Ba tranul epi scop de Roma a t ri rn is in locul sl iu doi preot i. Dint rc chesr iuni le

dezbatute de sinod , cea mai importanta era disputa ariana, impar~tul a prezidat s inodul ~i,

uneori, chiar a condus discuti ile.

Actele Sinodului de la Niceea nu ni s-au pastrat. Unii se indo iesc ca ar fi existat vreo

consemnare a protocoalelor. Informatii despre sinod yin din scrierile celor care au participar

la cl, precum ~idin relatarile istoricilor". Cel mal entuziast s i capabil adversar al lui Arie

a fos t Atanasie a rhid iaconul din Biser ica a lexandrina . Dupa discuti i aprinse , s inodul a

condamnat erez ia lu i Arie si , dupa int roducerea catorva corec turi §i adaosuriva.adoptat

Cr ezul, in care, con trar invalatu rilo r lui Ar ie, Iisus Hristos era martur isit ca Fiu al lu i

Dumnezeu, necreat §iconsubstantial (deofiinta) cu Tatal Sau. Crezul niceean a fost semnat

de multi dintre episcopii aricni. Cei mai vehementidintre ei, inclusiv Arie, aufost exilati ~i

privati de l ibertate. Una dintre autoritat ile cele mai irnponanreIn problema arianismului

scria: "Arianismul dcbutase ill forta, promitand un v iitor maret, si, doar in caliva ani,

parea un pretendent inegalabil pentru suprematia Rasaritului . Dar trainicia sase prabusi in

rnornentul incare s inodul se aduna, i stovi ta de respingerea generala a lumii c rest ine. [ .. . JCand sinodul se terrnina, arianismul parea zdrobit , tara spcranta":". Declaratia solcmna a

sinodului facea cunoscuta tuturor cornunitatilor starea noua de armonie §i pace din interiorul

Bi se ri ci i, Constantin sc ri a : .Diavolul nuva mai avea nic io putere asupra noasr ra , d id tot

39, Eusebiu, Vita Constantini, I I, 72; ed. L von Heikel, Eusebius Werke, 71; Nicene and

Post-Nicene Fathers, I,518.[Aiei, traducerea romaneasca a lui Radu Alexandrescu

(ParinJi

" iSeriitori Biserice~ti 14), Bucure§ti, 1991, 121 - n. trad.]

40. Cifre diferitc au fost date de Batifi'ol, La Paix cOllslantinienne (ed. a III-a, 1914), 321-322,

VeziE. Honigmann, "La liste originale des Peres de Niece", Byzantion, XIV (1939), 17-76;

Honigmann, "The Original Lists of the Members of the Council of Nicaea, the Rober-Synod

andthe Council of Chalcedon", BYZllntion, XVI (1944), 1,20-80. [M.Aubincau a reconstituit

drumul care a dus la numarul de 318 Parinti in studiul sau "Les 318 serviteurs d'Abraham

(Gen. XIV, 14) et Ie nombre desPeres aucandle deNicee (325)",Revue d 'Histoire Ecclesiastique,

61 (1966),5-43, publicat §i in Recherches patristiques, Amsterdam, 1974 - n. trad.]

41. S.A. Wilkcllhauser,"Zur Fragedel'Existenzvon NiziinischenSynodalprotocolen", in Gesammelte

Studien, ed. F. DOlger, 122-142.

42. H. Gwatkin, Studies on Arianism (ed, a II-a, 1900), 1-2,

IMPERlUL DIN TIMPUL LUI CONS1ANTIN eEL MARE pANA LA IUSTINIAN . .. 101

ceea ce el a nascocit din rautate spre disrrugerea noastra a fest rasrurnat din temelii.

Stralucirea Adevarulul a spulberat Iaporunca lui Durnnezeu acele vrajbe, schisme, nelinistisi , ea sa spunern asa, o trava ucigatoare a dis cordie ir " .

Reali tatea nu a imp l in i t sperantele lui Constantin, S i n od u l d e la Ni ceea , p r in condamnarea

arianismului, nu doar cil nu a reusit s a puna c ap ar d is pu te lo r a rl en e, c i a general noi miscari

asemanatoare §i complica ri i. Chia r in a ti tudinea lui Constantin a avut loc 0 schimbare

evidenta in favoarea arienilor . .La cativa ani dupli s inod, Arie §lcei mai ferventi adepti ai s il l

~

\ fost rechemati din exil'". Insa reabili tarea lui Arie a fest prevenita de moartea sa subita.

cui sau d in ex il a fost luat d e I id er ii car e sustineau Crezul niceean. Sieu ware ca acest

c z nu a fos t n ic ioda ta ofi ci al revocat ~i condamnat, el a fost uitat intentionat §i, in parte,lurcuir cu alte formule,

I E st e f oa rt e d if ic i! de explicat o ri g in e a r ez i st en je i puternice fata de Sinodul de Ia Niceea

§f~auza schimbarii atitudinii lui Constantin. Probabil c a , printre multele explicati i, cum ar

fl influenta la curte, relat ii famil iale int ime §i altele de acest fel , t rebuie luat in considerare

§iurrnarorul punct de vedere : cand Constantin a incercat sa solut ioneze problema ariana,

e Inu avea cunos tin ta de s itua ti a rel ig ioasa din Rasarir, unde sentimcntul dominant era inf av oa re a a ri an is mu lu i ; i mp ar at ul era e du ca t i n A p us §i influentat de liderii apuseni , cum ar

fi Osius, epis copul de Cordoba, drept penrru care se hota ri in favoarea Crezului n iceean.

Acesta era In armon ie eu viziunea sa din acel limp, dar nu era potrivit concep jiilor din

Rasarir. Ma i rarziu, cand a in;eles cil .decizii le de Ia Niceea erau in contradictie cu spiri tul

majoritapi Bisericii §i ca se a fl a In confl ic t cu dor in te le maselor din Rasari t, el adopta 0

atitudine mai concilianta fata de arianism, In timpul ultimiJor ani aidomniei lui Constantin,

arianismul a patrons chiar la curte §i a devenit cu fiecar e an mai bine ancorat in parte a

rasar it eana a Imper iu lu i. Mul ti d inrre par tizanii Crezului de la Nieeea au fos t depusi d in

scaune §i t ri m is i i n e xi l. I sr or ia p re do m in ar ii arianismului in t imp ul a c el ei perioade nu este

inca destul declara, din cauza situajiei nesatisfliciHoare a izvoarelor",

Constantin a dimas un pagan pana in ult imul an a l vietii sale . Doar pe patul de moart e

a f ost botezat de Eusebiu, episcopul de Nicomedia, un arian : dar A. Spasski nota ca el a

mur it dupa ee hotarase ca Atanasie, cel ebrul adversa r al lui Arie, s a tie chemat din exil'".Constantin si-a faem fiji crestini,

intemeierea Constantinopolului

Aldoilea eveniment de prima lnsemnaute din tirnpul domniei lui Constantin, duplirecunoa§terea

crc§tinismului, a fost intemeierea noii capitale pe larmuI european al Bosforului, la intrarea

illPropontis (Marea Marmara), pe 10culfostei colonii megariene Byzantium (Bu1;6:vTLov),

Cu mul t ina in te de Constantin, a llt ic ii devenise ra pe deplin eOll§denli de avantajele

strategice §i comerciale ale Byzantium-ului, avi lnd in vedere situarea sa la grani!a Asiei §i

43. Socratis, Historia ecciesiaslica, I , 9 .Vez iNicene and Post-Nicene Fathers, seria a II-a, II, 13.

44, Vezi doua articole foarte interesallte ale lui N. Baynes: "Athanasiana" , Journal of Egyptian

Archaeology, XI (1925),58-69; "Alexandria and Constantinople: A Study in EcclesiasticalDiplomacy", Journal of Egyptian Archaeology, X II (1926), 149,

4S. Vezi, sprc exemplu, ineercarea lui GWdtkinde a explica Douaatitudine a lui Constantin faliide

arianism prin trirniterea la cOllservatorismul din Asia, in Studies on Arianism (ed , a I I-a,1900),57,96.

46. Dogmatic Movements , 258,



102 ISTORlA IMPERlULUI BIZANTIN IMPERIVL DIN TIMPUL LUI CONSTANTIN eEL MARE pANA LA IUSTINIAN." 10 3

Europei,supr avegh ind intrarea in doua mari, Marea Neagr a § i Mar ea Mediterana. Era

asadar aproape de izvoarele principale ale glorioaselor culruri antice. Judecand dupa izvoare,

in prima jumatate a secolului al VII-lea i.Hr., megarienii intemeiascra 0 colonie nurnita

Calcedon pe tarmu! asia ti c a l l imit ei sudice a Bosforulu i, de cea la lt a par te a loculu i unde

avea sa fie construit Consran tinopolul peste an i. Dupa cativa ani de la apar itia acestei

colonii , un a lt grup de megar ieni au lnf iinta t a colonie pe tarmul european al Bosforului,

numita Byzantium, dupa numele c ap et en ie i e xp ed it ie i m e ga ri en e, B y za s ( B1 lS C 1£ )·Avantajele

Byzantium-ului fat a de Calcedon au fos t b ine injel ese de catre cei d in vechime . Istor icul

grec din secol ul al V- lea i .Hr . Herodot (iv, 144) scria di generalul persan Megabazus,

ajungand la Byzantium, i inumi pe locuitori i Calcedonului popor orb, deoarece, trebuind s aa leaga locul pentru orasul lor , au a les locul eel mai r liudin tre cele doua pos ib il e, neluand

In seama amplasamentul eel mai bun, unde a fost interneiat Byzantium-ul dupa doar cat iva

ani . Mai ta rz iu , t radi ti a l ite ra ra , inc lusiv S trabon (vi i, 6 , c . 320) §i istoricul roman Tacitus

(Ann. xii , 63), atribuie aceasta afirmatie a lui Megabazus, intr-o forma usor modificata, lui

Apollo Pythius care, intrebat de megarieni unde sa-si construiasca cetatea, raspunse s a si-ostabileasca pc partea opusa larii orb ito r. Byzan tium a jucat un - r ol impo rtant In epoca

razboaie lor greco-persane ~i in t impul tui Fi lip a l Macedonie i. I stor icul grec din secolul

al Il-Iea LHI. Polybius a analizat amanuntit pozit ia polirica §i economica a Byzantium-uiui.

Intelegand importanta relatiilor comercialc dintre Grecia §i orasele situate pe 11irmulMarii

Negre, el scria ca. lara consimtamantul locuitori lor din Byzantium, nieiun vas comercial nu

putea intra sau iesidin Marea Neagrs §i ca bizantinii controlau toate marfurile indispensabile

ale Pontului'".

Dupa ceRoma inceta samai f ie 0 republi ca , imparat ii au dor it de mal mul te ori s a mutecapitala Imperiului din Roma cea orientata spre sis temul de conducere republican inRasarit ,

Conform istoricului roman Suetoniu (I, 79), Iul ius Caesar intenriona s a se mute de la RomainAlexandria sau inIl ion (Troia de odinioara). In primele secole ale erei crestine, imparatii

paraseau adesea Roma per ioade mar i de timp, pentru campanii mil it are vaste ~icalatorii

prin Imperiu. La sfars itul secolului alIl-lea, orasul Byzantium aprirnir 0 lovitura puternica :

Septimius Severns , dupa infrangerea rivalului sau, Pescennius Niger, care fusese sustinut de

Byzantium, supuse orasul unui jaf ingrozitor ~iunci dis trugeri aproapc totale , Intre t imp,

Rasa ri tu l continua sa- i a traga pe imparat i. Dioc le ti an (284-305) a pre ferat sa locuiasca in

Asia Mica, in Nicomedia, eras d in Bithyn ia, pe care l- a in frumusetar cu edificii no i,

somptuoase.

CandConstautin s-a homrat sa creeze 0noua capitala, elnu a ales din prima Byzantium-ul.

Cel putin pcntru 0perioada, a avut invedere Naissus (Nis), unde se nascuse, Sardica (Sofia)

~iTesalonicul. Atenria is-a indreptat in special spre Troia, orasul lui Aeneas, care, potrivi t

tradit ie i, a venit inLa tium, in I ta lia , s i a pus temel ia nouIui s tat roman. Imparatul s e dusepersonal in celebrul loc, unde stabili el iususi l imitele vii torului oras, Porti le fusesera deja

construite, asa cum relateaza Sozomen, scrii torul cre§tin din veacul al V-lea, cand, intr-o

noapte, Dumnezeu ii apart l Invis lui Constantin ~i-l convinse s a caute alt Joc pentru capitala

sa. Dupa aceasta, atentia lui Constantin se indrepta definit iv spre Byzantium: Chiar ~iun

secol mai ta rz iu , cal1i tori i care navigau aproape de tannuri le Troie i puteau inca sa vada

construqiile Incepute de Constantin §incterminate48,

Byzantium-ul, care nu se refacuse inca total dupa distrugerea severa cauzata de Septimius

Severu s, 'era in acel timp pur si simp lu un sat §i ocupa dear partea promontorie care se

'lntindea p a n a l aMarea Marmara . In 324 d.Hr. se hotar t s~ intemeieze noua capit al a, i ar in

325 incepu const ru irea c ladi ri lor princ ipale' ". Legenda crest ina spune ca imparatul , cu

lancea in mana, t rasa conturul supra fe te i orasulu i cand, deoda ta , cur teni i s ai, u imiti de

dimensiunile foarte mad planuite pentru capitala, i l intrebara : "Stapane, c a t timp vei maimerge?". El r as pu ns e : "Voi merge tot ina in te pana ce Acela care merge in fata mea se va

opr i"511#Dorea sa lase sa se lnteleaga do anume pu tere d ivina 11calauzea. Erau adusi

lucrato' i: d in toa te par ti le , l a fet s i mater ia le . Pent ru a inf rumuse ta noua capita la , au fos tfolosite ionumente pagane din Roma, Arena, Alexandria, Efes §iAntiohia. Patruzeci de mii

de sold igoti, 3§a-numiiii foederat i , au participat Iaconstruirea noilor cladiri, Noii capitale

i-au fo," acordate multe privilegii comerciale ~i financiare, cuscopul de a atrage populat ia

in nunfar c a t mai mare. La inceputul primaveri i anulu i 330 d.Hr. luc rul progresase int r-o

asa masura, incat Constantin c o ns id e ra p o si b il a inaugurarea oficiala a noiicapitale. Inaugurarea

a avu t loc pe nmai 330 ~ia fost urmata deceremonii si fes tivi ta ti care au dura! 40 de z il e.In acest an, Constantinopolul crest in a inlocuit paganul Byzantium".

Este dif ic il de eva luat mar imea orasulu i d in t impul lui Cons tant in , dar est e cer t ca e l

depasca de depar te int inderea Byzantium-ului de odinioa ra , Nu exi sta 0 cifra exacta a

populat iei Constantinopolului din secolul al IV-lea; 0simpla p resupunere ne duce cu

gandul df va fidepasit 200,000 deoameni '". Pentru apararea impotriva inamicilor depe uscat ,

Constantin a construit un zid care se int indea de la Cornul de Aur panala Marea Marmara.

in ult imii ani, Byzantium-ul a devenit capit al a unui imper iu universal ~ ia fost numit

"Ora~ullui Constantin" sau Constantinopol. Capitala a adoptat s is temul municipal al Romei~i a fast impaf ii ta in 14 sec toare sau regiuni , d in tre care doua se a fl au in a fa ra z idur ilor

orasului. Dintre monumentele epocii lui Constantin, aproape niciunul nua supravietui t pana

inzilele noastre. Totusi, biserica Sfintei Irina, care a fost reconstruita de doua ori in t impul

lui Iustinian eel Mare §i Leon al Ill -lea, dateaza din t impullui Constantin sise mai pastreaza

inca. Mica, dar celebra columna d in Delft in f orma dc sar pe (seco lul al V- lea i.Hr.),

ridicata in amintirea batal lei de laPlataea, mutata deConstantin in noua capitals s ifixata de

c l in hipodrom, se mai a fl a l ji a st az i acolo , f iind to tusi int r-o s ta re de degradare avansata,

47. Polyhius, Historia, rv, 38, 44.48. Sozomenis, Historia ecciesiaslica, I I, 3.

49. Vezi J. Maurice, U s O ri gi ne s d e C on st an ti no pl e, 289-292; L. Brchier, "Constantin ct la

fondation deConstantinople", Revue historique, CXIX (1915), 248; D. Lathoud, "La consecratione t la ded icace de Constantinople", Echos d'Orient, XXIII (1924), 289-294; C. Emereau,

"Notl:s sur les origines et la fondation de Constantinople", Revue archeologique, XXI (1925),

1-25; E. Gerl and, . Byzami on und die Griindung der Stadt Konstantinopel", Byzant iniscn-

-Neugriechische Jahrbiicher, X (1933), 93-105; R. Janin, Constantinople Byzantine, Paris,27-37 . [0 luc ra re c lasica este eea a lui A. van Millingen, Byzantine Constantinople, Lomira.

1899. Dintre luc ra ri le mai recente care sunt ast azide r efcr inta ami nt im : Gilbert Dagron,

Na i ss a n ce d ' un e c ap it a le , Paris, 1974; C. Mango, Le d e ve l opp em en t u r ba i n de Constant inople ,

Paris ,. 1985 - n. trad.]

50. Philostorgii, His t oria e c c l es ias ti e a , II, 9; ed. J. Bidez, 20-21, §i alte surse.

51. N. Baynes, TheByzantine Empire, 18.

52. Stein, Geschichte des spatromischen Reiches, I, 196; Lot, La fin du monde antique, 81.

A. Andreades inclina sa accepte 0 cifra deaproximativ 700-800.000: "De la populat ion de

Constantinople sous l es empereurs byzantins", Melron, I (1920), 80. Vezi ~iJ.B. Bury,

A History ofthe Later Roman Empire ( ed. a II-a, 1931), I, 88,



104 IS'IDRlA IMPERIULUI BIZANTlN

Constantin, ell viziune de geniu , a intelcs toate avantajele oferi te de pozit ia orasului, atat

din punct de vedere polit ic , c at ~idin punet de vedere economic ~ieult~ral . Din p~nct de

vedere polit ic , Constantinopolul sau , ,~ou: Roma: ': asa ~um a fost .nur~ut?des:a,. dispunea

de un avantaj exceptional pentru a rez is ta m fata inamici lor exterm, Era ll l: cves lb il de pe

mare; pe uscat era protejat deziduri . Economic, Constantinopolul co~trola lIl treg~1 com~q

al Marii Negre eu Marea Egee §j Marea Mediterana ~I era destin at astfel sa devina

intermediarul comercial Inrre Europa §i Asia. In sflir!?it, pe plan cultural, Constantinopol~~

avea marele avantaj de a fi situat aproape de cele ma i impor tante centre a le culruri ielenist ice, care, sub influenta crest ina, au dus laaparit ia unei noi culturi crest ine greco-ro-

mane sau "bizant ine" . EI. Uspenski s cr ia :

Alegerea locului pentru noua capitala, construirea Constan~n.o~olului §i cr~area un~iora§

istoric ~i universal reprczinra una dintre r ea li za ri le d efini ti ve a le g en iu lu i p ol it ic $1

admin is trat iv a l lui Constantin. Nu inedictul de toleran ta rel ig ioasa se afla marele s.erv~cIU

adus lumii de catre Constantin: daca nu el, succcsorii sai imediat i a r fi fos t obligat i s l1

recunoasca crest in ismulu i poz it ia sa victorioasa, iar Intarzierea nu iar fi adus n ic iun

prejudiciu acestuia. 1n8a, prinmutarea la limp a c~pitalei univer,sale la Consta~tinopO;i el

a s al vat c ul tu ra a nt ic s s i a c rc at un rnediu Iavorabil pentru r as pandi rea cres ti ni smului .

Inccpand cu epoca lui Constantin eel Mare, Constantinopolul a devenit centrul politic,

religios , economic si cultural al Imperiului'".

Reformele lui Diocletlan ~iConstantin

Reformele lui Dioclet ian §i Constantin s-an caracterizat prin central izarea strictj i a purerii ,

prin introducerea unei vaste birocrati i ~ipr~ sep~rarea clara ~ puterilor civila ~irni1ita~li.

Aceste reforme nu erau noi ~ineasteptatc. Inca din vremea Ill! Augustus, Imperiul roman

incepuse sa se indrepte spre 0 centralizare a puterii. in paralel cu absorbirea de catre Roma

a noilor rcziuni ale Rasaritului elenist ic care dezvoltasera de-a Iungul secolelor 0 cultl~ra

superioara § i forme mal vechi de guvemamant, inspecial in provinciile ~~ipLUluiptolemclc:

a avut loc, treptat , unirnprumut din obiceiuri le vii~idin idealurile elen.IStICe~le ae~sto~ tii.r~

nou-cuccr it e. Caracter ist ica def in itor ie a s ta te lor eonst ru it e pe ruine le imper iu lu i lui

Alexandru eel Mare alMacedoniei , ale Pergamonului Atalizilor, ale Siriei Seleucizilor $i ale

Egiptului Ptolerneilor era puterea nelimitata ~i divinizata a monarhilor, exprimata in ~orme

compacte ~ic la re , in special in Egipt , Pentru populai ia egipteana, Augus tus; cueentorul

acestni teritoriu, ~i succesori i sai au fostmonarhi eu puteri nel imitate ~i venerat i ca zel , a§a

5 3. H is to ry o f t he B yz an tin e E mp ir e, 1,60-62. . ..

54.Remarcllm uneori 0 tendinta de a diminua importanta intcmeierii Constantmopo!uIUl. Ve~1

Seeck, G e sc hi ch te d e s Untergangs de r a n ti ke l 1 W e lt (ed. a II-a, 1921),III, 426-4?8. Stem II

urmeazll: Geschichte des splilrtimischen Reiches, I, 2 -3 , 193 n. 6; de asemenea, 111 Gn?mon,

IV (1928), 411-412. 1115acf E. Stein, "Ein Kapital Yompcrsischcn und yom byzan:Ullschcn

Staate", Byzant inisch-Neugriechische JaitriJiicher, I (19~0),86: Lot afmna c~,dm once_pu~ct

de vedcre intemeierea Constantinopolului cste un evemmem Istonc foartc Important, msa 0

l1ume~le ,:0 enigma", adaugand ca ora~ul s-a llliscut din capriciul unui despot potrivit intensei

exaWiri religioase; vezi Lafin du mond e an ) iq u e , 39-40,43.

IMPERllJL DIN TlMPUL LUI CONSTANTIN eEL MARE pANA LA IUSTIN1AN... 105

cum fusesera inaintea lor §i Prolerneii. Era tocmai opusuJ conceptiei romane despre putcrea

primilor principi, 0 i ncerca re de a rea li za un compromis int re ins titut ii le republi cane a le

Romei §i noile forme ale puterii de guvernare care tocrnai se dezvo ltau . I n orice caz,

influentele polit ice ale Rasaritului elenist ic au schimbat treptat s ituatia ini l-iala a puterii

princ ip ilor romani care, foa rt e curand, si -au ara ra t p r ef e ri n ta pent ru Orient ~ipentru

conceptii le lui despre puterea imperiaJa. Suetoniu spunea despre Caligula, imparatul din

secolul 1, di era gata sa accepte coroana imper ia la , d iaderna-"; conform izvoare lor,

r -~el iogaba lus, Imparat d in prima jumarate a secolu lu i a l I ll -l ea , pur ta deja diadema in

cercuri res transe ". Este bine cunoscut faptul ca Aurelian, imparar in cea.de-a doua jumatate

a bcolulu i a l I ll -Iea , a fas t pri rnul care a pur ta t d iadema in publi c, inscr ip ti il e si monedele

nufnindu- l "Zeu" §i "Domn" (Deus Aurelianus, Imperator Deus et Dominus Aurelianus

A~gustusr. Aurelian a fast acela care a stabili t forma autocrats deguvernamant inImperiu!

rrrnan.

Procesul de dezvoltare a puterii imperiale, in prirnul rand pe baza conceptiei Egiptului

Ptolemeilor ~imai apoi sub influenta aceleia a Persiei sasanide, s-a incheiat in Iinii mari in

secolu l a l Iv- Iea. Dioclet ian ~i Constantin, dor ind s a duca la bun sf li r~ it organizarea

monarhiei , au inlocuit pur ~is implu in acest scop insti tuti i romane cu obiceiuri ~ipract ici

care predominau in Orientul elenist ic §. i care e rau deja cunoscute l a Roma, mai a les dupaepoca lui Aurelian,

Vre rnur il e de res tr is te ~ ide anarhie rni li ta ra din secolul a l I II -l ea au zdruncina t §i

dez in tegrat organizarea interna a Imper iu lu i. Pentru un timp, Aurel ian a refacut uni ta tea

Imperiului, iar pentru aceasta realizare documentele ~iinscripti ile din vremea sa ii acorda

titlul de ~restauralOr al Imperiului' tRestitutor Orbisy. Insa, dupa moartea sa , a urmat 0

perioada tumultuoasa. Dioclet ian a fost acela care si-a fixat drcpt linta controlul lntregului

organism de stat, asezandu-l pe un fagas normal si discip linat, La d rept vorb ind, el a

rea li za t, pur si s implu, 0 uri asa reforma adminis trat iva. Totusi , a ta t Dioc let ian, cat §i

Constantin au introdus schimbari administrative de 0 importanta extrema pentru organizarea

interna a Imperiului, Incat eipot fi considerati adevaratii fondatori ai noului tip de monarhiecreat sub puternica influenta a Oricntului.

Dioclerian, care a petr ecur mull timp in Nicomedia § i c are a fost sedus intr u totu ! de

Orient, a imprumutar multe d intre particularitatile monarhiilor orien tale. El a fost un

adevar at au tocrat, un lrnparat- zeu, care a purr at diader na imper ials. Luxul oriental si

ceremonialul complex au fost introduse !a curtea sa. Supusii sai , cand obtineau 0 audienta,

trebuiau sa cada ingenunchi tna in te sa indrazneasca a -s i r id ica ochii pentru a -l vcdea pe

suveranul Ior . Tot ceea ce avea lcgatura cu lmpara tu l e ra considerat sacru - cuvintele sale,

cu rtea sa, tezaurul sau ; el insusi er a 0 persoana sacr a. Cu rtea sa, pe care Constantin a

mutat-o mal tarziula Constantinopol, a cheltni t sumc imense de bani §i a deven it cemml anumeroase conspiratii §i intrigi, cauzand complicatii foarte serioase in epocile ulterioare ale

i stor ie i b izant ine. Ast fe l, autoc ra ti a, int r-o forma foart e asemanl itoare cu despot ismul

oriental, a fost detlnitiv introdusa de Diocletian §i a devenit una c1intretrasatnrile dc bazli ales tructuri i de guvernare in Imperiul bizantin.

Ca s~puna ordine in adminis trat ia vastului lmperiu, care includea multe rase, Dioclc1ian

a introdus sis temul tetrarhiei, "al puterii celor pmru pcrsoane". Putcrea adminis trat~va a fost

55. Caligula, 22: nee multum a/llit quill statim diadema S'umeret.

56. Lampridius, Antonini Heliogabali Vita, 23, 5: quo (diademall! gemmato) et u su s e st domni.

57 . L. Homo, Essais sur le regne de l 'empereur Aunil ien, 191-193.



106 ISTORIA IMPERIULUOUZANTIN IMPERIUL DIN TIMPUL LUI CONSTANTIN eEL MARE PANA LAIUSTINIAN ... 107

impartitli intre doiaugusti care aveau plenipotenta egala. Unul dintre ei trebuia sa locuiasca

inpartea derasari t, iar celalal t in cea de apus a Imperiului; dar amandoi trebuiau sa lucrezepentru interesele statului roman, care era unul . Imperiul ramanca nedivizat : numirea a doi

augusti indica totusi ca statui recunostea chiar ~i in acele zile cli exista 0 diferenta intre

Rasaritul grecesc §i Apusul lat in sicl iadrninis trarea ambelor pani nu putea fi incredintati;

aceleiasi persoane. Fiecare august aveasa fie secondat deun cezar, care, in cazul morti i sau

retrageri i augustului, devenea august s i l§i alegea un nou cezar, S-a creat astfel un fel de

sis tem dinastic art ificial prin care sedorea inlarurarea confl ictelor s i a conspirat ii lor, care

I~i aveau radacinile in ambitiile d i ve r si lo r r iv a l i. De asernenea, acest s is tem era meni t sa

priveze legiunile de influenta decis iva in momentul alegeri i noului imparat . Primii augusti

au fost Dioclet ian §iMaximian, iar cezarii lor au fest Galerius §i Constantius Chlorus, tatal

lui Constantin eel Mare. Diocletian si-apastrat provinciile asiatice ~iEgiptul, avand cartierul

generalla Nicomedia ; Maximian stapanea peste Italia, Africa §i Spania, avandu-si cartierul

general l a Mediolanum (Mi lano) , Galer ius a pri rn it Peninsula Ba lcanica §i provinci il e

danubiene invecinate, alegandu-si drept centru Sirmium, pe raul Sava (inprezent aproape de

Mitrovita), iar Constantius Chlorus a stapanit peste Galia §i Britania, cucentrele laAugusta

Treverorum (Trier, Treves) §i Eboracurn (York). Cei patru erau considerati conducatori i

unui s ingur imperiu si toate decretele de stat erau date in nurnele tuturor celor patru. Chiar

daca, t eore tic , ce i doi august i aveau pute ri ega le , Diocleti an , ca imparat , avea totusi un

avantaj categoric. Cezarii erau supusi augustilor. Dupa 0 perioada anume de timp, augusti i

t rebuiau sa renunte l a t itl ur ile lor si sa le rransmita cezarilor. In reali tate, Dioclet ian §i

Maximian au renuntat la titlurile lor in 305 ~i s -au retras in viat a privata. Galer ius §iConstantius Chlorus au devenit a ugust i . Dar neca z .urile care auunnat aupuscapat sisternului

art ificial al tetrarhiei, care deja incetase sa existe la incepurul secolului al Iv-lea . ._

Dioclet ian a introdus schimbari majore insis ternul deguyemare a provincii lor. In timpul

dornniei sale a disparut dis tinctia dintre provincii le senatoriale : ; f i ce le imperia le ; toate

provincii le erau dependente direct delmparat . Odinioara, provincii le fiind relat iv purine si,

din punct de vedere teritorial, foarte mari, guvernatori i det ineau 0 putere enorma. Aceasta

s tare de fapt crease multe s ituali i periculoase pentru conduce rea de la centru; revoltele emu

frecvente ~i guvernatori i acestar provincii uria~e, sus!inu!i d\: legiunile lor, erau adesea

pretenden!i la tronul imperial. Dioc1e!ian, dorind sa scape de amenin!area poiilicli a malilor

provinc ii , s -a dec is sa Ie impar ta inuni ta l! mai mic i. Cele 57de provinci i care exi st au in

momentul urca ri i sa le pe l ron au tost imparii te in 96, probabil chia r mai mult e. In plus,

aces te provinci i e rau conduse de guverna tori a le caTor puter i e rau pur c iv il e. Din cauza

infonnal iil or sumare ofe ri te de izvoare, nu cunoa~tem numarul exac t a l provinci ilor mai

mici inf iint at e de Dioclel ian , Izvorul princ ipal cu priv ire l a organiza rea provinc iaUi a

ImperiuJui din aceastil perioada este a§a-numita No t it i a d i gn i ta t um . Aceasta listll oficiala a

curti i, cu funclii le civile ~imil itare, con~ine ~i0listil.a provinciilor. Potrivit cercetarilor

§ti inpfice, acest document ncdal .at se refera la prima jumatate a secolului al V-lea, motiv

pentru care inc lude schimbar ile int roduse in si st emul de condueere provincial de dlt re

succesorii lui Dioclegan. Noti tia digni talum numl1ra 120 de provincE. Alte liste, deasemenea

lndoielnice, fnsa datate anterior, indica un numar mai mic de provillci i58 , Astfel, ln timpul

lui Diocleti an , un anumi t numar de rnici noi provinci i invecina te au fost grupa te int r-o

singura unitate, numita dioceza, care se aflasub conducerca unui functionar ale carui puteri

.erau pur civile. Existau 13dioceze. Ca intindere, diocezele semanau cuvechile provincii, incele din urma, in cursul secolu lu i al Iv- lea, d ioceze le erau grupa te in pat ru (uneori trei )

uniti l.p mari (prefecturi) aflate sub conducerea unor prefect i pretorieni, care erau eel mai

importanti functionari din acel timp. Dupa ce Constantin i-a deposedat de functiile militare,

e i s-au afl at In f runtea intregii administ ra ti i civi le ;;i iicontrolau atat pe guvernatori i

diocezani, c a t ~ipc cei provinciali . Spre sfars itul secolului al Iv-lea, in scopul guvernari i

civile' Imperiul era impartir in patru mari parti (prefecturi) : (1) Galia, cuprinzand Britania,

.Galia,pania ~icoltul nord-vestic al Africii ; (2) ltaiia, cuprinzand Africa, Italia, provinciile

d in tre . lpi § iDunare §i partca nord-vestica a Peninsulei Balcanice ; (3) Illyricum, cea mai

mica dfntre prefecturi, care aduna provincii le Dacia, Macedonia siGrecia'": ~i(4) Orient,

care irgloba teritoriul asiat ic, precum ~iTraci a eu ro p ean a in nord ~iEgiptul in sud.

Multe deta li i al e reformelor lu i Dioc le tian nu sunt inca disponibile din cauza l ipse i

izvoarelor sufieiente despre subiect . Trebuie subliniat totusi ca, penrru a-s i asigura puterea

si mai mult fal ii de posinilele complicat ii provinciale, Dioclet ian a separat in mod expres

autoritatea militara de cea civila ; incepand de la el, guvernatori i provincii lor aveau doar

functii judiciare ~iadministrative. Reformelc lui Diocletian cuprivire laprovincii au afectat

in special Italia ; dintr-un dis trict de conducere, aceasta a fost transformata intr-o simpla

provincie. Reformele adminis trat ive au avut drept consccinta crearea unui numar mare de

noi functionari s i a unui s is tem birocratic complex, cu stricta subordonare a functionari lor

inferiori fata de cei cu rang ina lt. Mai t ar riu, Cons tant in ee lMare a dezvol tat ~i extins inanumite privinte reorganizarea Imperiului inceputa de Diocletian.

Astfel, trasaturile principale alereformelor lui Diocletian siConstantin au fost organizarea

definit iva a puterii monarhice absolute ~isepararea s tr ic ta a funct ii lor mil ita re de ce le

c iv il e, care au dus la apar it ia une i b irocrat ii imense §i complexe. In t impul per ioadei

bizantiue, prima trasatura a fost pastrata ; cea de-a doua a trecut printr-o mare schimbare,

din cau~a unci tendinte consrante de a concentra autoritatea militara §i civila in aceleasi

maini , In Imper iu l b izant in au fost past ra te numeroase le funct ii sau t it luri. Aces t s ls tem

birocratic a supravieiUit piirl ii in ult imii ani ai Imperiului, dar au avut loc multe schimbari

structurale ale funqiilor §i t it lurilor dcmnit ar ilor. Mult e dinu' e t itl ur ilc la tine au fos t

s chimba te cu une le grccc§ti ; mul te func\ ii au degenerat in simple t itl ur i ~ i ranguri ; i ar in

perioadele urmatoare a fost creat un anumit numar de funqii ~idemnitati noL

Unfactor important inis toria In:~periuluidin secolul allY-lea a fost imigra(ia treptata a

barbari lor, mai precis a gemlanilor (goti lor). 0 examinare detal iata a acestei chest iuni va

avea loe dupa dezbaterea condi\i ilor generale din secolul al IV-lea.

Constantin cel Mare a murit in 337 d.Hr. EI s-a bucurat de 0 deosebita ~i adancaapreciere din multe puncte de vedere diferite. Confonn lui Eutropius , istoricul din secolul

58. Intre 426 ~i437. Vezi J .B. Bury, "The Notit ia Dignitatum", .TournaI of Roman Studies , X

(1920), 153; Bury, "The Provincial List ofVerona", J ou rn al o f Roman Studies, XIII (1923),

127-151.

59. Desprc istoria complicata a Illyricum~ului1a sfiir~itulsecolului al IV-lea, cand lllyricum era

unit eu P r ae fe c lu r a p r ae lo r is l ta li ae e t A j ri ca e , vezi E. Stein, "Untersuchungen zur spatromischen

Ycrwaltungsgesehichtc", R h ei ni sc he s M u se u m fur Philologie, NS LXiCIV(1925), 347~354.

Vezi~ihana la Stein, Geschichrc des spatromischen Reiches, I, "Imperiunl Romanum anno'390

ECh.N" (tteiprefecturi). Vezi J .~R.Palanque,E s sa i s ur la p r t! fe c t ur e d u p n 't o ir e d u B a s- Empi re ;

cfitica foane extinsaa lui E. Steinin Byzantioll, IX(1934), 327-353. Rlispunsu]]ui Palanquc:

"SUl'la liSle des prefets du pretoire dulY' sieele. Reponse a M. Ernest Stein", Ryzan/ion, IX(1934), 703~713.



108 ISTORIAIMPERIULUI BIZANTIN . IMPERIlYL DIN TIMPUL LUI CONSTANTIN eEL MARE pANA LA IUSTlNIAN ... i09

Un singur Durnn eze u a fo st p roc lamat l a rotneamul omene sc, in acelasi timp, 0 singura

putere universala, Imperiul roman, a rasarit ~i ainflorit. Totin acelasi timp, prin hotarareaaceluiasi Dumnezeu, doua riidaciniale binecuvantarii, Imperiul romm: ~iinv~tlituraevla~ieicrestine, au izvorat impreuna, in folosul oamenilor [... J. Doua puten grandloase, pormnd

din acelasi punct, Imperiul roman condus de un singur suveran §i religia crestina, au supus

§iau tmpacat toate aceste clemente rivalc '",

Preocupat totusi sa apere tronuJ pentru dinastia sa, el i l facu peGallus cezar, fnsa acesta

din urrna atrase suspiciunile tmparatului ~i fu asasinat in 354

Aceasta era situatia cand fratele lui Gallus, Julian, .11 fost chemat la curtea lui Constantius,

unde a primi t t it lu l de cezar (355) ~is-a casatorit eli Elena, sora lui Constantius . Scurta

domnie a lui Julian (361-363), a carui moarte a pus eapat dinastiei lui Constantin eel Mare,

a fas t urmata de domnia la fel de scur ta a succesorulu i s au , comandantul de odinioa ra a l

garzi lor curti i, Iovian (363-364) , care a fost a les august de cat re a rmata . Dupa rnoar tea

aeesuiia, noua alegere cazu pc Valenrinian I (364-375), care, irnediat dupa ce a fost ales, afc\t obligat, la cererea soldatilor sai, sa-l numeasca pe fratele sao, valens, august si

@

o,.mpcrator(364_378).valentinianaStlipanitpeste partea apuseana a Imperiului §1a

in edintar partea rasariteana lui Valeus. Lui Valentinian i-a urmar in Apus fiul sau, Gratian

(3 5-383 ), dar armata, in acelasi tirnp, l-a proclamat august pe Valcntinian al Il-lea

( 5-392), f ra tel e vir reg dedoar patru ani al lu i Grati an . Dupa moarrea lu i Va lens (378) ,

lratian l-a numit pe Teodosie in Inalta pozit ie de august $i l-a impurcrnici t sa s tapaneasca

peste jumatarea rasariteana a Irnperiului s i peste 0 mare parte din Illyricum. Teodosie,

originar din Apusul indepart ar (Spania ), a fos t primul imparat d in dinast ia ca re a ocupa t

tronul p a n a la moartea lui Teodosie eel Tanar din 450 d.Hr.

Dupa moartea lui Teodosie, fiii sai,Arcadius ~iHonorius, au lmpartit dornnia Imperiului ;

Arcadius a dornnit in Rasa ril ,ia r Honorius In Apus. Ca l 'l i n exemple le precedcnte din

secolul al Iv-Iea, sub domnia comuns a lui Valcns ~iValentinian I sau Teodosie, Gratian §i

Valentinian aJ Il-lea, cand impartirea puterii nu a dis trus unitatea Imperiului, unitatea s-a

mentinut §i sub Arcadius si Honorius : exi st au doi dornni a i unuisingur st at. Cu s iguranta

ell in aceasta lumina au inieles contemporanii simaria. Istoricul din secolul al V-lea Orosius,

auwruJIslorie i impotriva page/fl i lor iHistoriarum adversus p ag an o ss ; scr ia : "Arcadius s i

Honorius au inceput sa tina Imperiul lntreg, avand Impartite doar re~edinlele,,64.

Dintre imparatii care au stapanit in partea rasariteana a Irnperiului, pe parcursul perioadei

395-518, primii au fosrdescendenti ai lui Teodosie eel Mare' fiul sau, Arcadius (395408),

care s-a casatorlt cuEudoxia, fiica unci capetenii germane (france), ~ifiul acestuia , Teodosic

eel Tan~tr (408450), a carui sot ie, Athenais, era fiica unui filosof atenian ~i a fost nurnita

Evdochia atunci cand s-a botezat . Dupa moartea lui Teodosie al Il-lea, sora sa, Pulcheria,

s-a casa tori t cu Marc ian, original ' d in Tracia , care a devenit imparat (450457). Ast fe l, i n

450 d.Hr, a luat sfars it i inia barbareasca a dinasriei spaniole a lui Teodosie. Dupa moartea

lui Marc ian, a fas t al es impara t Leon r (457-474) , un t ribun mil it ar nascut in Tracia sau

"Dacia din IIIyricum ", adica din prefecrura Illyricum-ului, Ariadna, fiica lui Leon I, care

s-a casatorit cu isaurianul Zenon, a avutun fiu, pe Leon, care, dupa moartea bunicului sau,

a dcvenit irnparat la varsta de §ase ani. A murit cateva luni mai larziu, dupli ee a reu~it s < 1 - 1

numeasdi pe tatal siluZenon, din tribul salbatic al isaurienilor, locuitori ai Muntilor Taurusdin Asia Mica, co-imperator. Acest Leon este cunoscut inistorie eaLeon alII-lea eel TanaI.

Tatal sau, Zenon, a domnit intre 474 ~i491. Cand Zenon muri, sot ia sa Ariadna se casatori

cu un sileu(iar65, eu varstnicul Anastasie, originar din Dyrraehium (Durazzo), din !!iria

(actuala Albanie). A fost proc]amat imparat III491 ~ia domnit ca Anastasie I pi'mi1in 518.

Aeeasta Iis tl i de imparap indica faptul ca, de JamOal·tealui Constantin eel Mare parra in

518 d.Hr., [mnul din Constantinopoi a fast ocupa t mai intal de dinast ia dardaniaha a lui

Cons tant in sau mai degraba de dinas ti a t atl ilu i s~u, care, probabi l, a apart inut unui t rib

a l Iv- lea, Senatul roman l-a t recut in randul zei lor60; istoria l-a numit " eel Mare" , iar

Biserica J-a proclamar sfant §i intocmai cu Apostolii (Isoapostolic'[: UnE istorici moderni

l-au comparat cu Petru al Rusiei" si cu Napoleon'", .. .,.Eusebiu a seris "Panegirieullui Constantin" pentru a glonfica triumful crest inismului,

punand capat creat ii lor lui Satan, ale falsi lor zei ~idistrugand statele pagane:

Imparatii §i societatea, de fa Constantin eel Mare

pana Ia inceputul secolului al VI-lea

Dupa moar tea lui Cons tant in , toj i ce i t rei fii ai sai , Constantin, Constaurius si Consrans,

s i-au luat t it lul de augustus s iau Imparti t lntre eiconducerea Irnperiului . Curand, lntre cei

trei conducatori a izbucnit 0 dispu ta, in cursul careia doi difnre frat! au fost omorati,

Cons tant in in anul 340, i ar Constans, zece ani mai ta rz iu . As tfel , Constantius a devenit

singurul St1ipflllal Imperiului §i a dornnit pana in 361. Nu it avut urm~i: . iar dupa n:o~n:eaf rat ilor sa i a fos t tu lburat foa rt e mult de I ipsa unui succesor l a tron . Poli ti ca sade nnmcrre

a rururor membr ilor fami li ei s ale a crutat doar doi ver i, pe Gal lus §i pe Iulian, pe care i-a

tinut departe de capitala,

60. Breviarum historlae Romanae, X, 8.* Titulatura de wunOOTOt,OC ( in tocmai eu Apostol ii ) i -a fes t a tr ibuita lui Constantin de catre

Biserica dupa moarte. Se consrata din tirnpul vietii sale titulaturi neco?forme eu invatatura

crestina, precum v icar ius Ch r i st i san chiar taoxpwro<; (lntocmai eu Hristos), probabil aparu~e

inca sub influent-a conceptiei pagane despre imparat ea D om in us e t D e u s. Totusi, Constantin

s-a dovcdit a fi nu imparat ~iz eu , c i imparat din mila lui Dumnczeu, formula impusa de

Wilhelm Enssl in, G ot tk ai se r u nd K ai se r v on G oit es G na de n (Sitzungsber. d . Bayer. Akad. d.

Wiss.. KL phil i-hist., Heft 6), Munchen. 1943. Vezi~iR. Leeb, K o ns ta nt in u nd C h ri st us . Die

V e rc hr is tl ic hu n g d e l' i mp e ri al en R e pr ii se nt at lo n l in te r K n ns ta n ti n c le m G ro fJ en a ls . Sp ie ge l

s ei ne r K ir ch en p ol it ik u n d s e in e s S e lb st ve rs tl in d ni ss es a ls c hr is /f ic he r K a is er (Arbeltcn zur

Kirchengeschichte 58), Berlin/New York, 1992, in special 121 ~.u.; Ralph Johannes Lilic,

B y za n z. K a is er unci Reich, K6lnlWeimar/Wicn, 1994, in special 5-7 (n. ~-8) (n. tract.).

61. .Constantin I", A D ic ti on ar y o f C hr is /i an B io gr ap hy , 644: "Dad! ar fl sa-Ieomparam pe

Constantin ell oricarc dintre marii barbari ai timpurilor moderne, ar fimai degrabl1potrivit eu

Petru al Rusiei, apoi eu Napoleon". C /. Duruy, Histoire des Romains, VII , 88; t rad. engl.

Ripley, VII, 2, 519.62 . Gregoire, "La conversion de Constantin", Revue derUn iver siM de Bruxelles, X X X V I (1930-1931),

270: "Printr~o compararie care este justificat1idatoritil geniului saumilitar. Constantin a fost

un Napoleon al marerei revolutii religioase din sccolul al IV-lea". .63. De laudibus Constantint, XVI, 3-5; ed. Heikel, 1, 249; Nicene and Post-NIcene Fathers,

seria a II-a, I , 606.

64. His/ariae adversum paganos, VII, 36, 1.

65.Silenliarii erau vestitori La u§ile palatu1.ui imperial.



110 ISTORIA IMPERIULUl BIZANTIN IMPERIUL DIN TIMPUL LV] CONSTANTIN eEL MARE pANi\ . LA IUSTINIAN ... 111

Constantius (337-361)

Polit ica accentuat ariana a lui Constantius a dus ladivergente serioase intre el ~iniceeni ,

In special, eJ g -a ararat vehement in disputa cu celebrul l ider a l n iceeni lor, Aranas ie a l

.,Alexandriei. Consrantius a murit in 361, ~inici niceenii, nici paganii nu au pUM sajeleasca

in mod sincer moartea imparatului lor. Paganii aujubilat pentru ca tronul avea sa fie ocupat

de Iulian, un adept pe fai li al paganismului. Sentimentele paqii crest ine in chest iunea morti i

lui Constantius au fost exprimate in cuvinte de catre Sf. Ieronim : "Domnu] nostru se

trezeste, porunceste furtunii ; fiara moare, iar l inis tea este reinstaurata ,,68. Constantius a

murii '[n t impul campaniei din Persia, In Cil icia, dar trupul sau a fost dus la Constantinopol.Funer~iile sale fastuoase au avut loc in prezenta noului imparat , Iul ian, in biserica Sfint ilor

Apostoh, care sepresupune ca a fos t r id icata de Constant in eel Mare' ". Sena tu l il t recu pc

imparatul decedat in randul zei lor.

1

IUliah Apostatul (361-363)

barbar romaniza t d in Peninsula Balcanica ; apoi de unnurnar de rornani - Iovian ~ifamilia

lui Valentinian I; apoi de trei membri ai d in astiei span io le a lu i Teodosie, urmati de

imparal i ocazionali, aparj inand unor triburi diverse: traci , un isaurian ~iun ili r (probabil

a lbanez). In toa ta aceast a per ioada, t ronul nua fes t ocupa t n ic ioda ta deun grec.

Fii i lui Constantin au stapanit l rnperiul impreuna dupa moartea tatalui lor. Dusmania dintreeei tr ei frati care irnpartisera conducer ea Imperiului a fost amp lificata si mai mull de

razboiul dificil dusimpotriva persilor §i a germanilor, carora Imperiul trebuia sa lefaca fata

pe a tunc i, F ra ti i aufast t inut i depar te unul decelal al t nu doar de diferende le pol it ice , c i ~i

de cele religioase. In timp ce Constantin si Constan s erau adepti ai Cr ezu lu i niceean,

Constantms", continuand polit ica rel igioasa a ult imilor ani ai vieti i ratalui sau, se situa in

mod deschis de partea arienilor, In t impul razboiulu i c iv il care a urmat , Constantin s i,

cll\:iva ani mai tarziu, Cons tans au fost ucisi. Constantiu s devenea unicu l tmparat al

Imperiului.

Ca adept inflacarat al arianisrnului, Constantius a dus0 politica ariana sustinuta lmpotriva

pagauismului. Unul dintre decretele lui Consranrius proclama : "Sa sepuna capat oricarei

superstijii §i sa fie smulsa din ractl icina nebunia sacri tici ilor"?". Dar templele paganc din

afara zidurilor orasului au ramas inca neatinse pentru 0per ioada. Ca tiva ani mai t arziu, un

deere t poruneea ca ternple le 811f ie inchi se , inte rz icea int ra rea in e le s ioprea aducerea de

jertfe in toate localitatile § i orasele Imperiului, sub arnenintarea cu moartea ~i confiscareaaveri i. Un alt edict afinna ea sub incidenta pedepsei capitale arcadea oricine ar oferi jertfe

sau s-ar inchina zeilor?". Cand Constantius , dorind sa sarbatoreasca 20 de ani de dornnie,

sosi pentru prima datli la Roma, inspecta numeroasele monumente sub indrumarea seaatorilor,

care inca erau pagllni , s iporunci ca altarul Victoriei , carepersonifica pentru paganism toata

maret ia de odinioara a Romei, sa f ie inl aturat d in Senat . Acest luc ru a produs 0 puternica

impresie asupra paganilor, cad ei auintuit case apropiau ult imele zile ale existentei lor. Sub

Constantius , scutiri le clerului au fost extinse ; episcopii au fost exceptati de la procesele

civile.

In ciuda masurilor severe lndreptare impo triv a paganismulu i, acesta nu dear ca a

continuat sa ex iste alatu ri de crestinism. dar uneori chiar a gasit pr otectie din par tea

statului, Astfel, Constantius nu a alungat vestalele §i preot ii d in Rorna, i ar lnt r-unul din

edicte chiar a poruneit alegerea unui preot (sacerdos) pentru Africa. P a n a la sfarsitul vietii,Constantius a pur ta t ti tl ul de pontijex maxim us . In linii mari, pe timpul domniei sale,

paganismul a trecut prin experienta unor infrangcri, Inl imp cecrestinismul, in interpretareasa ariana, a progresat.

Nurne le lu i Iul ian, succesorul lu i Constantius, e st e st rans legal de ult ima incerca re de

res taurare a paganismului in Imper iu . Iul ian a fost 0 personalitate extrem dc interesanta,

care, pentru mul t t imp, a a rras a tenti a invatat ilor § i s cr ii tori lor. L ite ra tura cu privi re l a el

este foarte abundenta". Scrieri le lui Iul ian insusi, care s-au pastrat , ofera un bogat material

pentru 0 analiza cri tica a filosofiei ~ia faptelor sale. Scopul principal al ccrcetatori lor din

acest camp a fos t acela de a-I int elege ~iinterpreta pe acest entuziast ~e1in", atar de ferm

convins de jusretea ~isuccesul act iunilor sale, pe ernul care, in a doua jumatate a secolului

a l Tv- lea, a porni t sa res taureze, s a reinvie paganismul §i sa -l faca fundamentul v ie ti ireligioase a Imperiului,

Iul ian ~i-apierdut parinti i la 0varst a foa rt e f rageda : mama sa a mur it l acareva luni de

la nasterea lui , tatal sau amurit cand el aveadear sase ani . A primit 0educatie foarte aleasa,

Ce l mai inf luent indrumator §i s fe tn icul lu i in toatea fost Mardonios , om foart e inst ru it in

l iteratura si filosofia greaca, ce predase pe Homer §i Hesiod mamei lu i Iu lian. I n timp ce

Mardonios i l famili ar iza pe Iul ian eu capodoperele l it eratur ii c la si ce , uu c le ri c c restin,

probabil Eusebiu, episcop de Nicomedia §i mai tarziu de Constantinopol, un arian convins ,

H inrroducea insrudiul Sfintei Scripturi , Astfel, conform unui isroric?", Iul ian a primit doua

tipuri diferite de educatie care, alaturat, sala~luiau Inel rara a se influema reciproc. Jul ian

a fost bo tezat de tanar, In u ltimii ani, el l~i amintea de acest moment ea de un cosmar pe

care trebuia sa incerce sa-l uite.

* Pentru informaliisuplirnentare ; NicholasJ. Hcnck, Im age s o f C on s ta n ti u s II: The Ph i lan t h ropic

Emperor an d I mp er ia l P ro pa ga nd a i n the 4th C e nt ur y A .D ., Oxford. 1998; pemru reialia

Stat-Biseriea inlimpul sau, vezi Timothy D. Barnes, Athanasius a n d C o ns /a Tl ti us : T he o lo gy

and Po li ti cs in t h e COl l s tan t inian Empire. Cambridge, MA, Harvard University Press, 1993;

Pedro A. Barcel6, C o ns ta nt iu s I I. u nd s ei ne Z ei t: d i e An /a ng e de s Staatykirchentums, Stuttgart,

Klett-Cotta, 2004 (n. trad.).

66. Cod e x Th e odo s ia nu s, XVI, 10,2,

67. Ib idem, 10, 3-6.

68. Hieronymi, A l te r ca t io L u c if e r/ a ni e t O r th odox i, 19; ed. J.P. Migne, Pat ro log ia Lat ina , xxm,181.

69. Aceastllbiserica es{Catribuit1i.de uncle izvoare lui Constantin eel Mare, in timp ce altele 0

atribuie lui Constalltlus. G. Downey, "The Builder of the Original Church of the Apostles at

Constantinople", D um ba rt on O ak s Papers. VI (1951), 51-80.

* Semnalam dlteva monografii de ultima ora: Marion Giebel, Kaiser Julian A po sta ta : d ie

Wiedericehr der allen Gorter, Diisseldorf, Artemis & Winkler, 2002; Shaun Tougher, Julian

t h e Apos t a te , Edinburgh, Edinburgh University Press, 2007. 0 luerarc colectiva eti privi;c la

atitudinea filosofica a imparatului lulian ApostatuI fara dc cre~tinism: Christian Schafer (ed.),

Ka i se r J u li a n . Apo s la t a" ulld d i t r ph il o so phi s ei Ie R e a kt io l l geg en das Ch r i s te l l tum , Berlin/NewYork,Walter de Gruyler, 2008 (n. trad.).

70. P. Allard, Julien l 'Apos tat, 1,269.



l ! 2 ISTORL'\ IMPERJULUI BIZANTIN IMI'EPJUL DIN TIMPUL LUI CONSTANTIN eEL MARE pANA LA JUSTINIAN ... 113

Primii ani ai vietii lui Iulian au fost rnarcaji de 0 frica teribila ~i de incertitudine.

Constantius , privindu-l ca pe un potential rival .s isuspectandu-I ell .ar avea planuri pentru

t ron, d in cand ln cand 11t rimi tca In provinci i, depar te de capit al a, int r-un fel de exi l, i ar

uneori iI chema i n c ap ita la p en tr u a -I tine sub observa t ie . Cons tient de masac ra re a mu lt or

membri ai famil iei sale, care fusesera maeelar-i ti din ordinul lui Constanrius, Iul ian traia in

permanents eu frica morti i, Constantius I-a obligat sa-§i petreaca eapvl'l ani in Capadocia,

unde a continual s tudierea scrii tori lor antici sub indrumarea lui Mardonios , care l-a insotit ,

si unde s-a familiar izat bine cu Biblia [eb raica - n. trad .] si Evangheliile. Mai tarziu,

Constantius l-a rnutat pe lul ian mai intai laConstantinopol , iar apoi la Nicomedia, unde si-a

continual studiile §i unde , pentr u pr ima data, a ar arat ca avea serioase inclinatii sp re

paganism.

Cel mai mare retor al t impului, Libanius, t inea in acea perioada prelegeri in Nicomedia.

Acesta e ra adevaratul conduca tor a l e lenismului care refuza sa invete l at ina, privind-o cu

dispret . Dispretuia crest inismul §i atribuia elenismului rezolvarea tuturor problemelor.

Entuz iasmul sau pentru paganism nu cunostea l imite , i ar pre legeri le s al e e rau ext rem de

populare in Nicomedia. Cand Constantius So-adecis sa-l t rimita pe Iulian aeolo, probabil a

anticipat ce impresi i deneuitat puteau trezi In mintea tanarului student prelegerile entuziaste

ale lui Libanius ~ii-a interzis lui Iulian s a participe la cursuri le faimosului retor. Nu sepoate

spunc ca Iul ian nu a respec ta t d in punet de vcdere formal aceast a hota ra re , ins li e l a studia t

s cr ie ri le lui Libanius, a ana li za t pre legeri le uimitorulu i profesor lmpreuna cu cei care l e

ascult asera §ia Imbra ti sa t st il ul § i moda scr ie ri lor acestuia tnt r-o asa rnasura ineal dupa

aceea s-a vorbit de el ca despr e un ucenic al l ui L ibanius. Ast fe l, l a Nicomedia , Iuli an a

studiat eu entuziasm lnvataturile oculte ale neoplatonismului care, inaceI t imp, intentionauca pe vii tor s ase raspandeasca print r-o practi ca de invocare , cu a ju torul anumi tor formule

speciale, nu doar a morti lor obisnuiti , ciehiar §ia zei lor (teurgie). Invatatul filosof Maxim

de Efes l -a inf luenta t foa rt e mul t pe Jul ian in aceas ta chest iune .

Dupa ce a supravietuit perioadei pericirloase a mortii fr atelu i sau, Gallu s, ucis din

ordinul lui Constantius , Iul ian a fos t chemat l a cur tea din Mediolanum pentru a f i absolvi t

de vina, apoi a fost exi la t la Atena . Aceas ta , cel ebra pentru t recutu l s au , numai e ra decal

un oras destul de provincial, unde faimoasa scoala pagana statea drept amintire a glorioaselor

zile de demu!t. Sederea lui Iulian la Alena a fost marcata de un profund interes. Spre

sfars itul vieti i, intr-o scrisoare, el "evoca cu mare placere discursurile alice (.. . ) , gradini le

§isuburbii le Atenei pline de mirt §iumila locuinta a lui Socrate "71. Multi istorici afirma ca

Iul ian, pe cand se afl a l a Atena , a fos t ini ti at de unhie rofant in vechi le mist ere de la Eleus is.

Aceasta initiere, potrivir lui Boissier, a reprezentat un fel debotez al sufletului nou-convertit/".

Torusi, unii specialist! si-au exprirnat indoiala cu privire laconvertirea lui lulian la mist~rele

de 1aEleusis 73.

in 355, COl1stantiusI-a facut pe lul ian cezar, I-a casatorit eu sora sa, Elena, § O i I-a trimis

comandan t al armatei in Galia, p entru a fi de aju tor in campania lunga § i d ificila du sa

impotriva germanilor invadatori, care devastau teritoriul, dis trugand orasele §i ucigand

populat ia , Ju li an l§i indeplini cu succes dif ic il a rni siune de a sa lva Gal ia §i-i Infranse pe

germani in apropiere de Argentora tum (viitorul Strasbourg) . Resedinta princ ipal s a lui

Iul ian in Gal la a fost l a Lutet ia (Lute ti a Par is iorum, vii toru l Pari s) , i n ace l t imp, e ra doar

un mic o ra s p e 0 insula a S e ne i, care inca p ur ta n um el e d e L a C it e (lat. civitas), un eras care

era lega t de ambele malu ri ale raulu i pr in podur i d e lemn. Pe partea scanga a Senei, deja

oC,upatade multe case ~i gradini , se afla palatul ridicat probabiJ de Constantius Chlorus;

ratna~ireh) acestuia inea mai pot fi vazute in apropierea Muzeului Cluny din Paris. Iu li an si -aalj' ca rC§edintli.acest pal at. Iiplacea L., tetia, iar. intr-una din s. .crisori le sale de mai tarziue l e , ca pet rece rea ierni i in " indragit a sa Lutet ia"?".

• Han a avut succes in a lungarea dincolo de Rin a germani lor, "De trei ori pe cand inca

en cezar " , scria el, " am trecu r Rinul; 20.000 de persoane, care erau tinute cap tiv e pe

pa/tea cealalta a Rinului , am cerut §i le-arn pr im it lnapo i [ ... ). Cu aju to rul zeilo r, am

recucerit acum toate orasele, inca de atune] recastigasem deja aproape 40" 7S. Printre soldatii

s al , Ju li an sebucura de 0 mare dragoste §i admirajie.

Constantius privea succesul lui lul ian cu suspiciune §iinvidie. in t impul campaniei dinPersia, el iiceru lui Iul ian sa-i trimita intariri dintre legiunile din Galia. Soldati i din Galia

se revoltara impotriva acestei cered si, rid icandu- l pe lulian pe un scut, Il proclamar a

august. Noul august Iiceru lui Constantius sa recunoasca acestfait accompli, dar Constantius

refuza. Un razboi c iv il parea sa f ie inevi tabi l, Dar , chiar in acest t irnp , Cons tantius mur i.

In 361. Iulian a fast recunoscut ca tmparat in intreg Imper iu l, Adept ii si favor it ii l ui

Constantius au fost condamnati la pedepse $ipersecutii drast ice, instigate de noul imparar.I ulian era de mult limp un adept in flacarar al p aganismuJul, dar panll la moartea lu i

Coustantius fusese obligat sa-§i ascunda eonvingerile rel igioase, Dupa ce deveni s tapan

absolut al Imperiului, incepu sa-si realizeze visul sacru derestaurare a rel igiei sale favorite.

In prirnele sliptamiini care auunnat urcarii sale pe tron, Iul ian promulga un edict Inlegatura

eu planul nutri t de el. Istoricul Ammianus Marcell inus descria aceasta perioada astfel :

Chiar dacli d in frag ed a p runc ie J ul ia n e ra incl in at s pre inch ina re a l a z ci s i, t re pt at , c and s -a

maturizat , a deven it mult mai atasat de aceasta, acurn era domina! de rnulte terneri, care

l-au facut s11actioneze in chestiuni legate de acest lucru pc cat de tainic putu. Dar , ca nd

ternerile sale gasira un sfar~it $i el se regasi pe sine in li bert at ea de a face tot ce poftea, i~i

aratli pe fata lnc lina ti ile sec re te s i, p rin decre te clare s i p recise , porunci ca templele sa fie

deschise §i sa fieaduse la altare jertfe pentru adorarea zeilor?".

71. Iulian, Quae supersunt amilia, ed. F.e. Hcrlein, I, 328,335; The W(Jrks of the Emperor

Julian, ed. w.e. Wright, II,217.

72. La fin dupaganisme, 1,98. Vezi J. Geffcken, Kaiser Julianus, 21-22: autoruI nu are nicio

Indoiala eu privire Ia initierea lui Iulian. Vezi G. Negri, Julian the Apostate, t rad. deducesa

Litta-Visconti-Arese, I, 47.

73. Allard, JUlien, 1,330. Despre ult imii ani ai lui Iul ian, veziN.H. Baynes, "The Early Life of

Julian the Apostate", Journal o f Hellenic Studies, XLV (1925), 251-254.

Acest edict nu era surprinzator pentru cine cuno~tea inclinatiile lui lulian spre paganism.

Bucuda paganilor nu cuno§tea margini ; pentru e i, rest aura rea pllganismului nu insemna

doar libertatc religioasli, ci §i vietorie religioasa.

In momentul urcarii lui Iulian pe tron nu exista nici macar un singur templu in

COllstantinopol ~i, intrucat era imposibil sa se r id i ce temple in scur t timp , este foarte

probabi l ca Iul ian sa-§i f i ad us jertfele solemne in basil ica principala, ini tial proiectata

pentm promenade §i conferinle ~i Impodobita din vremea lui Constantin cu statuia zei tei

74. Iulian, Opera, II, 438; ed. Wright, n, 429.75.luiian, Opera, I, 361; ed. Wrigh t, I I, 273.

76. Res Gestae, XXI I, 5, 1-2.



114 ]ISTORIAIMPERlULYI BIZANTIN rMPERIUL DIN TlMPUL LUI CONSTANTIN CELMARE p AN A LA IUSTINIAN, .. 11 5

norocului (Fortuna). Potrivi t istoricului bisericesc Sozomen, In aceasta basil ica a avut loc

urmaroru l inciden t: un orb in varsta, condus de un copil, s-a ap ropiat de tmpar at ~i l -a

nurnit inpublic necredincios, areu §iapostat. Iul ian i-araspuns : "Tu est iorb, iar Galileanul,

Dumnezeul tau, nu te vavindeca", Barbanil In varsta raspunse la randul lui : "Multurnesc

lui Dumnezeu pentru orbirea mea , cac i rna feres te de a vedea hula t a" , Iul ian trecu peste

aceasta replica indrazneata tara vreun cornentariu §i continua sa aduca jertfe 77,

in in rentia sa de a reinvia pagan ismul, Julian er a foarte constient de f aptul ca era

imposibil sa-l restau reze pu r § i s implu in forma sa real a de odinioara : era necesar ca

paganismul safiereformat §iimbunatati t inmulte privintc, pentru a putea crea oorganizatiecapabila sa lupte impotriva Bisericii crestine. In acest scop, Impllratl1l sehotari sa imprumutemulte clemente din organizarea crest ina, cu care era foarte famil iarizat. El organiza preotia

pagana pe princ ip iu l i erarhiei B ise ri ci i c rest ine ; int er ioarel e t ernple lor pagane au fos t

organizate dupa exemplul t emplelor c restine : paganii t rebuiau sa t ina cuvanta ri ~i sa

citeasca despre misterele intelepciunii grecesti (exista aid 0 asemanare cupredicile crestine) ;

canta tu l a fost int rodus ins lu jbele pagane ; s eee rea un mod de via ta i reprosabil d in par tea

preotilor ; poruncile erau insotite deamenintarea cu excomunicarea §icu pedeapsa. Cu alte

cuvinte, ca sa reinvie 1iisa adapteze paganismul restaurat , Iul ian a apelat ia 0 sursa pe care

o dispretuia profund.Numarul de animale sac ri fi ca te pe a lt arel e zei lor e ra a ta t de mare, inca t, mai t arziu , a

atras suspiciune §i0 anumita doza de dispre; chiar din partea paganilor. Imparatul insusi lua

parte act iv la aducerea jertfelor §i nu detest a nic i cea mai josnica munca lega ta de aceste

r itua luri , Pot rivit lui Libanius, e l a le rga in juruJ a lt arului , a ta !a focul , manuia cut irul ,

sacrifica pasarile s i cunostea tutu] despre intes tinele lor 78, In legatura cu numarul nefiresc

de mare de animale folosite pentru sacrifici i, epigrama odinioara adresata unui alt rmparat ,

f il osofulu i Marcus Aurel ius, deveni i arasi actua la : "Vaca a lba cat re Marcus Aurel ius,

salutare! Daca invingi , exista un sfar~it pentru noi"".Aceasta victorie aparenta a paganismnlui era pe calc sa afecteze puternic pozit ia

crestinilor in Imperiu. initial par ea ca nicio amenintare serio asa nu punca in pericol

crest inismul, Iul ian invita la palat conducatori dis identi ai diverselor partide §i cornunitati

religioase ~i Ii anun ta ca, odata ce se pusese capat rivalitatilo r civile, orice om putea sa

practi ce rel ig ia pre fe ra ta f li r: a vreo piedica sau f ri ca . As tfel , proclamat ia de toleranta

rel igioasa a fost una dintre primele acjiuni ale dornniei independente a lui Jul ian, Uneori,

c re~t in ii a r f i ineeput dispute le inprezenta lu i lul ian, pentru caapoi imparatul s aspuna , in

cuyintele lui Marcus Aurelius, "Aseultati Ja mine, la eel de care alaman ii ~i f ranci i au

ascultaC8o • Imediat dup~ urcarea pe tron a lui Iul ian, un edict rechema toti episeopii exilati

pe timpul domniei lui Constantius , indi fe rent de eonvingerik lor rel ig ioase, redandu-l e

proprietatile care Ie fusesera I;onfiscate.

Din eauza di ace§t i conduea tori rel ig io~i ehemat i d in exi l apart ineau unor difer it epartide rel igioase ~ierau denezdruneinat inpareri le lor, ei TIl lputeau trai impreuna in pace,

iar curand s-au implicat in dispute foarte serioase. Inmod clar, Iul ian luase in considerare

tocmai 0 astfel deevolutie a sirualiei . De§i, aparent , a acordal l ibertate rel igioasa tuturor, el

era foarte familiarizat cu psihologia cre§tinilor ~i a simlit eu siguranta e a discordia avea sa

urmeze imediat ; 0 Bise ri ca c rest ina dezbina ta nu putea f i 0 amenintare serioasa pentru

pagan ism. In acelasi timp , Iulian of er e a mari priv ileg ii acelora care ar fi consim tir sa

renunte l a c restinism. Au exi st at mul te eazur i de apostaz ie . Sf . Ieronirn numea aceasta

polit ics a lui Iul ian ,,0persecutie blajina care atragea, rnai degraba, decat forja oamenii sa

ia parte la aducerea jertfelor"Sl.

In acest t irnp, crest inii erau desti tuit i t reptat din posturi le civile ~imil itate, iar locurile

lor e rau lua te de pagani. Celebrul labarum a l lui Cons tantin, ca re folosea drept st eag in

arrna.tli,'~ fost desfiintar, iar crucile stralucitoare de pe seuturile sol datilor au fosr inlocuite

cu SiIn~ •.uri pagane.Dar a rnai dureroasa lovitura pen tr u crestin ism a fost refo rrna sco lara a lu i Iulian.

Pr imul . i ct privea nurni rea profesori lor in orase le princ ipale a le Imper iu lu i. Candidat ii

aveau sll ieales i de erase, dar orice alegerc trebuia safie supusa imparatului spre aprobare,

Aces ta in urma putea ast fe l s a refuze sancaonarea a legeri i oricarui profesor pe care nu- l

placea. Odinioara, numirea profesori lor t inea de competenja orasului. $i mai important era

al doilea decret, care s-a pastrat Inserisori le lui Iul ian. Acesta declara e a " to li cei care vorsa predea, indiferent ce, trebuie sa fie oameni cu caraeter integru si nu trebuie sanutreasca

in sufletele lor opini i ineompatibi le cu spiri tul s tatului ,,82. Prin "spiritul s tatului", acest

decret 1nlelegea tendintele pagane alelmpararului insusi. In aceasta hotarare, Iulian considera

eli era absurd ca oarnenii care interpretau operele lui Homer, Hesiod, Demostene, Herodot

~iale altor antori clasici sa dispretuiasca zeii pe care acest i scrii tori iicinsteau :

Le ofer acestora urmatoarea alegere - ori s a nu predca ceea ce e i n u gand esc e a este

admi rab il , o ri , da ca dores c s a p re dea , s a- i conv inga mai lntai ell adevara t pe elevi ca n ic iHomer, nici Hesiod, nicialtul dintreacesti scriitori pccare eiIi talcuiesc sidespre care au

declarat eli sunt vinovati de impietate, absurditate &ieroare eu privire la zei nu se fae

vinovaride ceeace declara ei. Intrucar l§i fae un mijloe de trai ~iprimcsc plata de pe urrna

operelor accstor scriitori, sa rnarturiseasca asadar ca. inmod nerusinat , ei sunt cei rnai

lacomide c.fuitig~i ell, pentru doar cateva drahme, ar fi in stare deorice, Este adevarat ca,

pana acum, multi au fost iertati pentru faptul de a nu fi frecventat tcmplele, iar teroarea

care ameninta din toate partile i-a absolvit pe oameni de vina tainuiril celor mai adevarate

credinte despre zei. Dar, de cand zeii ne-au dat libertate, mie imi pare absurd ca oamenii

sa predeaceca eeei nuered a fi sanatos. Insll,daea eiered ca aceia ai caror tiilcuitori sunt

~ipe care iireprezintll, ca sa spunem a~a, inscaunul de profeli erau oameni inlelepli, sa

fie primiicare sase Intreaca in evlavia fata de zei. Totu~i,daci! eiered ellaceiscriitori s-au

aflat ineroare euprivire laeei mai venerati :tei, sa sededice bisericilor galileenilor ~isll-i

interpreteze pc Matei ~iLuca [",j, Aceasta cste hotararea generala pentru profesorii de

reiigie sau laici [".J. Cutoate acestea, l'ntr-adevar este indicat sa-i vindecam pe ace~tia,

chiar im:potrivavointei lor, a~a eum se vindccanebunia, eu excep\ia faptului eli noi OfCriID

indulgcnj:lituturor pentru 0 astfel deboaHLCad noua nise cuvine, rna gftndesc, sa aratam

~i nu sapedepsim ceea eeeste nebunesc83•

Ammianus Marcellinus, prieten allui Iulian ~iil1solitor a1acestuia in carnpaniile militare,a explicat pe scunedictul : "[lul ian] a interzis profesori lor ere§tini de gramatica-retorica s~

77. Sozomenis, Histaria ecclesiastica, V, 4; Soeratis, Historia ecclesiastica, I II , 2 .

78.0ratia, "Etc; 'I01)ALUVQVu'lr(Q~pClTopUurruwy", XU, 82; ed, R. Forst er , I I, 38.

79. Ammiamls Marcellinus, Res Gestae, XXV, 4,17.

80. Ibidem, XXII, 5, 3-4,

81.Hieronymi, Chronicon, ad Olympiad, 285; ed. Migne, Parra/agia Lalina, XXVII, 691-692,

82.Iulian, Opera, n , 544 §.U, Epistala 42; ed,Wright, III, 117-123.

8 : 3 . Ibidem.



116 ISTOR1A IMPERJULVI BIZAKTIN IMPERIUL DIN TlMPUL LUI CONSTANTIN eEL MARE pANA LA IUSTINIAN ... 117

predea, in afara de cazul cand treceau la venerarea zeilor, ,84 - altfel SPllS, Inafara de cazul

cand deveneau pagani, Pe baza referirilor facure de anumiti scrii tori crest ini ai t irnpului ,

uni i presupun ca Iul ian a promulgat una l doil ea decre t, in terzi cand crestini lor nu doar sa

predea, c i chia r s a studieze in scoli le publi co . S f. Augustin sc ri a: "oSinu a persecuta t

B i ser i ca Iu li an, eel ca re a i n terzi s crest in i lor sa predea $i sa s t ud i eze a r te l e liberale (liberates

lideras) ? "85 Dar tex tu lcelu i de-al do i lea decret nu s-a p a st ra t ; este posibil c a u n a s em ene a

deere t sa nu f i fos t n iciodata emis, mai al es ca primul decre t, care interzi cea c rest in ilor s a

predea, impliea indirect §i res trictia asupra studiului , Dupa publicarea edictului eu privire Ia

invatamant, c rest in ii puteau sa-§i t rimi ta copii i doar l a scol il e de gramatica si retor ica cu

doctrina pilgana ~iastfel , din cauza ca setemeau e l l . pe pareursul une i generat ii sau doua de

instructie pagana tineretul crest in putea sa se intoarca la paganism, majoritatea crest inilor

nu au dar curs posibil itat ii , Pe de a lt a par te , daca crest in ii nu puteau dobandi 0 cultura

generala, cierau condamnati sa devina, din punct de vedere intelectual , inferiori paganilor.Ast fe l, dec re tu l lui Iul ian, chiar daca a exi sta t doar unul singur , avea 0 mare importanta

pentru crestini, inrrucat periclita exrrem de mult vii torul crest inismului. Gibbon a remarcat

foarte just: "Cre§tini lor le era interzis in mod direc t sa predea; indirect, le era interzis s il

s tudieze, deoarece einu puteau [din punct de vedere moral] sa frecventeze scoli pagane"S6,

o rnajori tate coplesi toare de retori s i gramaticieni crest ini au preferat sa-!!iparaseasca

profesia decat sa se intoarca lapaganism. Chiar printre paganl, ati tudinea fatade edictul lui

I ulian a cunoscut variatii, Scriito rul pagan Ammianus Marcellinu s scria cu p rivire la

acesta: "Dar interdict ia lui Iul ian facuta profesori lor de retorica ~igramatica de a-i instrui

pe c rest in i a fos t 0 fapta c ruda s i eare mer it a sa f i e lngropa ta in vesnica uit are"s7 .

Este interesant deaminti t modul incare c rest in ii au react iona t l a acest edict . 0 seama

dintre ei s-au bucurat cu naivi tate ca impararul a lngreunat s tudierea scrii tori lor pagani de

cat re uni i c redinc iosi , Ca sa inlocuiasca I it eratura pagana interzis a, sc riuori i cres tini a i

timpului , in special Apolinarie cel Batran §i Apolinar ie eel Tanar , t at a ~ i t in , au propus

crearea pentru uzul sco lar a unci literatur ii proprii. Avand in vedere acest scop, ei au

tradu s psalmii in forme asemanatoare cu odele lui Pindar ; Pentateuhul lu i Moise f-au

redat in hexametr i : Evangheliile au fost r escrise in srilul dialogu rilo r lui Platen. Din

aceasta neastepta ta l ite ratura, care nu putea sa a iba vreo cal ita te a rt is ti ca genuina , nu a

supravietui t nimic, Adisparut imediat dupa moartea lui Iul ian, cand decretul sau si-a pierdut

relevanta.

In vara anului 36 2 lulian a intreprins 0 calatorie prin provincii le orientale ~is-a opril ia

Antiohia, unde populat ia, porrjvi t lui Iul ian insu§i, "a ales atcismul ,,8R, adica cre$tinismul.

Predominarea cre~tinilor cxplica de ee la primirea oticiala triumfall i Iaeuta imparatului la

Antiohia s-a simti t, iar uneori s-a manifestat 0 anumit li racea la $ichia r ura. Sederea lui

lulian in An tioh ia este foarte importanta, deaatece I -a convins de dificultatea §i chiarimposibil itatea restaurarii pliganismului . Capitala s iriana a ramas complet nemi~cata de

silllpatiile religioase ale imparalUlui venit in vizita. lulian reda istoria vizitci sale in lucrarea

sa satirica Misopogon sau Dis pre t ui t oru l Mrb iiB9 In timpul unei sarblitQri pligane importante,

el s-a asteptat s ll vada latemplul lui Apollo din Daphne, suburbia Antiohiei , 0mare multime

de oameni, anirnale pentru sacrificii, Iibatii, tamaie ~ialeeobiecte simbolice ale festivalului

pagan. Dupa ce int ra in t em p lu , i m pa ra tu l g a si , spre marea lui surprindere, doar un preot

eu 0 singura gasca p ent ru sac ri f ic i u. Inversiunea lui I ul ia n :

Potrivi t calcu lu lu i tau , i n cea de-a zecea lulll!- Loos cred c a 0 numiti - exista un festival

ipfiintat de stramosii tAi in cinstea acestui zeu [Helios, Soarele Zeu, Apollo], §i era de

dit-toria t a sa fi i d or it or de a vizita Daphne. Prin urmare, m-am grabl; intr-acolo de late\nplul lui Zeus Kasios, gandind ca la Daphne. mai mult decat oriunde, samlibucur de

ve~erea bogatiei tale §ia spiritului tau popular. $i mi-am imaginat tipul de procesiune care

ar/avea loc asemeni unuia ce are viziuni in vis, animate pentru sac rifici i, l ibat ii , coruri In

cinstea zeului, tamaie ~i pe tinerii orasului tau acolo, inconjurand sanctuarul, sufletele lor

!/npodobite cu toata sfintenia §i ei in§i§i invesmantati in straie albe si stralucitoare. Dar,

c and am int rat in sanctuar, nu am gasit nicio tamale, nu mai mult decat 0 bucatica, nici

macar un s ingur animal pentru sac rificiu. Pe moment am fost uimit §i m-am gandi ; c a mli

aflarn Inel[in a fa ra sa nc tu arului si el i tu asteptai semnalul de la mine. f acandu-mi mie

onoarea pen tru e li eu sunt Pomifex Maximus. Dar cand am inceput satntreb ce sacrificiu

intentiona orasul sa ofere ca sa celebreze fes tivalul anual in cinstea zeului, preotul a

raspuns : "Am aduscu mine din casa mea 0 gascl!drept jertfa pentru zeu, dar orasul, de

data aceasta, nu a facut nicio pregatire"?".

Astfel, Antiohia nu a reusi t sa raspunda la aceasta ocazie festiva. intampHiri s imilare

i-au provocat lui Iul ian ura imporriva crest inilor. Iri tarea lui a crescut ~imai rnult atuncicand un foe neasteptat izbucni intemplul din Daphne. Fires te, crest inii au fostsuspectati ca

au incendiar templuI. Infuriar peste masurli de aceasta nenorocire, Iul ian a poruncit sa fie

pedepsi ti crest inii prin inchiderca bisericii principale din Antiohia, care, la scurt t imp, a fost

j efui ta de odoare §i pangari tl i. Acest exemplu a fos t urmat in mul te a it e e rase . Si tuat ia

devenea foart e grava , La randul lor , c rest in ii d is trugeau imagini a le zeilor , Unii d in tre

conducatori i crest ini au suferit martiriul . Anarhia totala ameninta Imperiul.

In primavara anului 363 Julian parasi Antiohia ~iporni campania irnpotriva persi lor, in

t impul careia a fost ranit de 0 sulita. A murit la putin t imp dupa ce a fost transportat incortul

s au , Nimeni nu a s tiur exac t c ine:a dat lovitura fat ala , i ar mai ta rz iu s-au raspandi t mul te

versiuni ale acestui incident. Printre ele, bineinreles, circula ~iversiunea ca impll.ratul a fost

uds decre§tini. In oriee caz, istoricii c!'C§tinipovestesc bine-cunoscllta legendll."ca imparatul

aruncl\ un pumn din propriu-i sange [din rana sa] spre cer ~i exclama: Ai fnvins,Galileene !91. .

Generalii armatei sale ~iprietenii apropiali s-au adunat in jurul impliratului muribund,

in cortul acestuia, iar Iul ian le-a adresat mesajul sau de ramas-bun. Aceastl l. cuvl' lntare s-apastrat in scrieri le lui Ammianus Marcell inus (xxv, 3, 15-20). Anticipandll-~i moartea cu

calm filosofic, impll.ratul facu 0 apologie a vieti i ~ifaptelor sale ~i,s imtindca puterea Iiera

pe sfar§ite, i~ixpr ima speranta c ll s e vagas i un suveran capabil ca re sa -i i a locu! . Inor iee

84. Res Gestae, XXV, 4,20.

85. De civ itate Dei , XVIII, 52.

86. History of the Decline and Fal l o f th e Roman Empi re , cd. 1. Bury, capitolul 23. VeziNegri,

Julian, II, 411-414.

87.Res Gestae, XXII, 10, 7 .

88.lulian, Opera, II. 461; cd. Wright, II, 475.

89.Iulian avea0 barM lunga, care era destulde ncobi§nuitApcntru un impil.rat, §i adcsea papula~ia

rMea de e l. Despre Misopogon, vezi Negri, Julian, n, 430-470 (cca mai mare par te dinMisopogon este tradusa aici).

90.lulian, Opera, II, 467; ed. Wright, II, 487-489.

91. Theodoreti, His/aria ecclesiaslica, III. 7 ; ed . 1.Parmentier, 204-205, ~i alte izvoare.



118' ISTORIA I~ll'ERrULUl BlZANTIN IMPERIUL DIN TIMPUL LUI CONSTANTIN CEL MARE pANA LA JUSTINIAN ... 119

caz, Julian nu a numit niciun succesor, Observand catoti dinjurul sau plangeau, el iimustra

cu autoritate inca nestirbita, spunand eli este umilitor sa sejeleasca un imparat care era deja

unit eu cerul ~istelele. A murit I amiezu l noptii, pe 26 iunie 363, I nvarsta de 32 de ani.

Celebrul retor Libanius a comparai moartea lui Iul ian.cu cea a lui Socrate '".

Armata a proclamat caimparat pecapetcnia garzi: deCUrle,Iovian, un crestin marturisitor

a l Crezului n iceean. Obl igat de regelepersan , Iovian avea sa semneze un t ra ta t de pace pe

baza caruia Persia obt inea cateva provinc ii pe malul rasar it ean a l Tigrulu i. Moart ea lui

Iul ian a fos t s alutat a eu bucur ie de cat re c rest in i. Scr ii torii c rest in i l -au numit pe imparat

"ba laur", "Nabucodonosor" , , ,Trod" s i "mons tru" . Torus i, e l a fast ingropa t in bise ri ca

Sfintilor Apostoli, inrr-un sarcofag din porfira. ,

l ul ian a lasat un numar de sc ri er i care ofera posibi li ta tea de a-I cunoaste mai bine. In

centrul convinger ilor s al e rel ig ioase se a fl a cul tu l soa re lu i, apa rut sub inf luenta dire e ta a

cultului zeului luminos Mithra ~ia ideilor unui platonism degenerat . Din frageda pruncie,

Iul ian iubea natura ~iIn special cerul . In discursul s lludespre "Regele Scare ,,93, principalul

i zvor pentru f ilosofi a sa rel ig ioasa, e l sc ri a ca din f rageda copil ar ie un dor ext raordinar

pentru razele div inei p lane te i -a pat rons adanc in suf le t. S i nua dor it doar sa priveasca cu

atentie soarele pe timpul zilei , ci chiar in nopti le senine ar fi abandonat totul, fara exceptie,

~i ar fi renuntat §i la s ine insusi penrru frumuseti le cerului . Cufundat Inmeditati ile sale, el

nu i-ar fi auzit p e cei care iivorbeau §i, uneor i, a r fi fos t inconst ient de ceca co facea .

Potrivit relatarii destul de obscure a lui lul ian cu privire la teori ile sale rel igioase, filosofia

sa rel igioasa sereducea lacredinta inexis tenta a trei lumi sub forma a trei sori. PrimuJ soare

est e soarel e suprem, ideea int regi i f ii nte , lnt regul inrei ig ib il (vOT1'6C; )spir itual ; e st e

int ruparea adevarului absolut , regatul princ ip ii lor supreme s i a l cauze lor prime . Lumea

sensibi la s i soarele vizibil , adica lumea material it este dear 0 ogl indi re a lumii prime , darnu una direc ta, Int re acest e doua lumi, cea intel ig ib ila ~icea materiala, se afia lumea

intelectuala (voepoc) cu un scare pentru ea lnsa§i. Astfel, seformeaza 0 triada de sari: eel

intel igibil sau spiri tual , eel intelectual §i eel material. Lumea intelectuala esre 0 reflexie a

celei intel igibile sau spiri tuale s i, larandul ei, serveste ca exemplu pentru lumea materiala,

care, in acest fel , e st e 0 reflexie a reflexiei, 0 reproducere inferioara a modelului absolut.

Soarele suprem este inaccesibil omului. Soarele fizic este prea material pentru deificare,

Asadar, Iul ian ~i-aconcentrat toata atentia asupra soarclui intelectual central . EJI-a Durnil

"Regele Soare" §iI-a adoral.

In ciuda entuz.iasmului sau, lulial1 a in\des cil res taurarea paganismului implica enorm

de mul te dif ieul ta ii. Int r-una din scr isori ie s al e, e l s cr ia : "Am l ievoie de multo ca sa rna

ajute sa inalt iara§iceca cea cazut Inzi lele ncfaste"94 Dar lul ian nu a inteles ca paganismlll

cazut nu mai pu tea sa se rid i ce din cauzii ca era mort. Aq iunea sa era/ sortitl1 e~ecu llli.

"Opera sa", seria Boiss ier, "put.ea e~ua, lumea nu aV<;lai.mic a pierde din asta, ,95. "Acest

filoelen entuziast", scria Geffcken, "esre pe jumiltatc oriental ~i Friih lJyzant iner [bizantinLimpuriu - n. trad.J"%. Un alt biograf spunea ca "in1paratul Iul ian pare 0 prezenlll. efemera

~iluminoasa pe lima orizontului sub care tocmai disparuse 0 s tea a acelei Grecii care pentru

e la fes t Tara Sfanta a c iv il izat ie i, maica a tot ceea cea fas t bun s iminuna t in lume, a ace le i

Grecii pe care, cu devotiune fil iala §i entuziasta, 010 numea singura sa tara adevarata"?".

Biserica §i Statui la sfdrsitul secolului al Iv-lea

T eo do si e e e l M a re # t r ium fu l c r e s ti n ismu lu i . De-a lungul domniei succesorului lui Iul ian,

Iovian Cl'p3-364}, un devotat adept alCrezului niceean, crest inismul a fostrestaurat in forma

sa de odiI\ ioara. Totusi, aceasta restaurare nua implicat persecuti i noi ale paganilor, a carerfrica s-a cfovedit a finefondata sub domnia lui Jovian. Acesta a avut drept scop restabili rea

peint reg icupr insul Imper iu lu i a ordin ii care exist ase inainte de Iul ian. EI a proclamat 0

tolerantafrel igioasa totala, A permis paganilor sa-§i redeschida templele ~i sa continue

aducerea de jertfe. Desi atasat de doctrina niceeana, nu a ini tial nicio legis latie coercit iva

lmpotriva altor partide bisericesti . Exilati i crest ini de diferite secte s-au intors din surghiun.

Labarum-os a reaparut inarmata. Iovian a domnit doar cateva luni, dar act ivitatea sain sfera

problemelor ecleziast ice a produs 0 puternica impresie asupra c?ntemporanilor. Istoricul

cr estin din seco lul al V-lea Filo sto rgiu, un arian , r emarca : "Imparatu l Iovian a r edat

bisericile intrebuintarii lor originare ~ile-a eliberat de persecutiile pricinuite de Apostat'?".

Iovian at murit sub it i n Iebruar ie 364. A fost urmat de doi I ra ti , Va lent in ian I (364-375)

~iValens (364-378), care auimpart ir conducerea Impcriului: Valentinian a devenit s tapanul

jumatli ti i de vest aImperiului , iar lui Valens is-a incredintat conducerea parti i de rasarit . In

privinta conceptiilor religioase, fratii difereau fundamental. Valentinian era adept alCrezului

niceean; Valens era arian. lnsa loialitatea fala de Niceea a lui Valentini an nu I-a facut s a f ie

intolerant fata dealte marturisiri de credinta, iar in t impul domniei sale l ibertatea rel igioasa

a fo st mal sigma si mai mar e decat inain te. La inceputu l domniei, el a emis un decret care

dadea ori ca rui om "libe rt at ea de a se inchina la ori ce iidicta con§tiinla"99. Paganismul era

tolcrat cu zenerczitate. Totusi. Valentinian, printr-un numar de masuri, a dovedit ca este un

imparat c ;c§t in ; una dintre e le res taura toa te privil egiil e date c le ru lu i cresrin de cat re

Constantin eel Mare. Valens a urmat 0 cu totul alta polit ica". Dupa ce s-a declarat el insusi

adept al arianismului, a devenit intolerant rata de toate celelal te doctrine crest ine si, chiar

dacil perseeuli ile sale uu au fost niei severe, nici s is tematiee, poporul din partea de rasarit

a Imperiului a trecut printr-o perioadl! de mare ne!ini~te ~i temere pe toata durata dornniei

sale.

In privinra poli ti ci i extcme, [ ra ti i e rau obliga ti s a fac il fal a unui r li zboi foa rt e dur cu

germanici i. Va lens a rnuri t prematur in campania sa Impot riva got ilor. Valentinian. a fos t

urmat inAnus de tii i sai , Gratian (375,383) ~icopilul Valentinian al II-lea (375-392). Dupa

moanea lui Valcns (378), Gratian'l -a numit pe Teodosie august in Rasarit §i Illyriculll .

92.0rat io, , , 'E;mo.qnoC; bd · luui ,wvl[)", XVIII, 272; ed. F i ir s te r, I I, 355. Vezi N . Baynes,

"The Death of Julian the Apostate in a Christian Legend", lournaloj Roman Studies, XVI I

(1928), 22-29.

93.lulian, Opera . I, 168-169. Opera, IV; ed. Wright, I. 353-355.

94. Iulian. Opera . II, 52(), Episrola, 21; ed. Wright, Ill , 17.

9 5. L aJ in d u p ag an is me , 1,142.

96. Kaiser Julianus. 126.

97. Negri, Julian, II, 632 . Despre polit ica financiara a lui Iul ian, vezi s tudiul interesant al lui

E. Condurachi "La politique financiere de !'empereur Julien", B u ll et in d e l a s e c ti on h is to ri qu e

d e l 'A c ad e mi e r oum ai ne , XXII (1941), 2, 1-59.

98 . Hi s to r i a ecclesiast ica, VIII, 5; ed. Bidez, 106-107.

9 9 . C od e x Th e odo s ia nu s, IX, 16 , 9 .

* Unul dintre eei mai buni special i§ti de ast lizi in perioada lui Valens este Noel Emmanuel

Lenski, F ai lu re o f E m p ir e, ' V ale ns a nd t he Roman S ta te i n t he F 'l Ju rt h C en tu ry A . D . , Berkeley,

University of California Press, 2002- lucrarca este defaptdezvoltarea tezei sale dedoctoral:

V al el ls a nd t he F ou rt h C en tu ry Empire, Princeton University, 1995 (n. trad.).



120 ISTOPJA IMPEF,IULUI BIZANTIN

IMPERJUL DIN TlMPUL LUI CONSTANTIN CEL MARE pANt\. LA IUSTINIAN . ..121

.Neluandu-I in seama pe tanarul si sovaielnicul Valentinian al I l- lea, adept al arienilor :

care nu a jucat niciun rol important in politica .interna a lmperiul~i, gu,:,ernar~a Imp(~nulU1

sub Gratian §i Teodosie a parasit aproape definitivpolitica tolerantei religioase ~l a ma~festat

o inclinatie hotaratll . spre Crezul niceean. Dc0 importanta deosebi ta in aceas ta privinta a

fos t po li tica conduca torului d in Rasari t, Teodos ie , supranumit "eel Mare" (379-395) , a l

carui nume este lntotdeauna asocial cu triumful crestinismului. Preferinta sahotarata pentru

Crezul de la Niceea nu a lasat nic iun spatiu pentru tolerarea paganismuIUl ' .

Familia lui Teodosie a a pa ru t in prim-pl.an.!n a doua ~umlHate a secolulUl: ca.rez~ltat.~:

eforturilor depuse de tatal imparatului, numit §l elTeodosie, care a f~st ~nul dmtr~ ~~raluCl~llgene ra li a i a rmatei in Apus, in t impul do~ie. i lui Va lcnt i.nia.n1. Ina~ntea ~un:.ml ~~Ie,in

inaltul rang de august, Teodosie era prea putm mteresar de Ide~leCre~tllle_..dar,111 ann cafe

auurrnat numirii sale, e l a fest botezat inTesalonic de catre episcopul cetatu, Ascholios, un

niceean. . . . • .... . 1Teodosie are de lnfruntat doua probleme dif ic ile: (1) restabilirea umtarn llllllten.oru.

Imperiului, care fusese destramata de partidele religioase di:ergente; ~~(2~ap;lrare~Impenu~Ul

de navalir ile continue ale barbarilor germanici, a le gotilor , care, 111 timpul lui Teodosie,

amenintau insa~i existenta Imperiului.. _.'

In timpul domniei lui Valens, arianisrnul a jucat rolul dominant. Dupamoartea lui

Va lens , rna i a le s in absenta unu i conduca tor pe t impul scurtei pe rio .ade can: . a preceda t

alegerii lui Teodosie, disputele religioase au izbucnit din nou, iar uneor.l au.luat t~rme foarte

dure . Aceste miscari a la rmante s -au s imt it cu precade re in Cons tant inopo l, Disputele cu

privire la dogma, care au trecut dincolo de cercul rest:ans al c lerieilor: erau provoc~te ~~

toate clasele socie ta tii si erau intre tinute chiar de rnultimca de pc strada. P:oblerna natuI l~Fiului lui Dumnezeu a starnit discutii apr inse oriunde, incepand cu. ~11.110,:ulceol~l~l

al Iv- lea : in catedrale si biserici, in palatul imperial, in colibele eremitilor, m piete i i. l 111

targuri. Grigorie, episcop de Nyssa, scr ia , nu far~sarcasm.' despre situatia generala d:n a

doua iumata te a secolului a l Iv-lea : "Totul e ste pl in deacei care vorbesc despre luc rur i de

neint~les - strazi, targuri, pieje, intersectii. Intrcb cal~oboli trcb~~c.~a platc:c;. i~ raspun~,

ei f ilosofeaza despre nascut §i nenascut ; vreau s a suu pre tu l painn, unu l lID] ra~punde.

T ata l e ste m al m are d eca t F iu l; intreb daca baiamea este pregatita, unul spune: F lU l a f o st

creat din nim ic"l!J(). ... ... .

Situalia s-aschimbat dupa urcarea pc tron a lui Teodosic' . Dupa ce a sosit inC()nst~nt~nopol,

acesta i-a propus episcopului arian sa renunte laar ianism §is~ se alature Cre~ulu! ~Jceean.

Totu~i, episcopul a refuzat §i a preferat sa paraseasca caplt~la ~l .sa l~cUlasca In afara

portilor cctalii, unde a continuat~a tina intalniri ariene. Toate blsenclle dm COllStantlllopol

au fost predate niceenilor.·· ... .. . " A • A,,,, •

TeOOosies-a confruntat cu problema stabilirii de relail! eu eretlCll§l paganl l. Indi dmvrcmea lui Constan tin, Biserica catol ic l! (adica unive rsaHt) - E cc le sia ca ~h ol~ ca -. se

delimitasc de erctiei (haeretici). In timpul lui Teodosie, distinctia dintre catohc ~l cretlc a

100.

*"

Oralio de Dei tute Fil ii e l Spi ri tus Sanel i; ed. Migne, Patrologia Graeea, XLVI, 557, .

Pentru informalii suplimentare, vezi~i:Adolf Lippold, Theodosiu.\' der Grosse und seine

Zeit Mlinchen, C.H. Beck, 1980; Kenneth G. Holum, Theodosian E mp re ss es : W om en and

lrnp~rial Dominioll in Late Allliquity, Berkeley, University of California Press, 1982.; S:ephen

Williams & Gerard FI"iell, Theodosius.. TheEmpire at Bay, London, Batsford, 1994, Hartmul

Leppin, Theodosias der Grosse, Darmstadt, 2003 (n . tract.).

fos: de fin it iv s tabi li ta lege : catol ic e ra adeptul Crezu lui n iceean ; adepj ii a lto r tend in te

religioase erau eretici. Paganii (pagani) erau bagap intr-o categorie separara.

Dupa ce Teodos ie insus i s- a declara t in mod deschis adept a l Crezu lui de la Niceea , e l

a inceput 0 lunga $ i persistema lupta cu pagani! §i ereticli, aplicandu-le pedepse care-s-au

inasprir din ce in cemai mul t oda ta cu t impul , Prin decretul din 380 d.Hr. , doar aceia care

credeau In Treimea Tatal, Fiul §i Duhul Sfant, asa cum a fostpredicata de scrierile apostolice

§i~eEvanghelii , erau consideraji catolic i ; ceila lti, "Iumea cea nebuna§i nesabuira", care

au ~derat la "ticaloasa doctr ina eretica"; nu aveau dreptul de a. .§i nurni Iocurile de lntalnirebis~.e'iCisi erau pasibili de pedepse asp.rC

U. )1. Potrivit unui isroric, a.cest decret aratl!.cIareli

Te sie "a fost primul dintre Imparati care a stabilit de dragul sau, §i nu de dragul

Bise icii. corpul obligator iu al doctr inei crestine pentru supu§iisa i, ,102. Teodosie a dat a lte

cat 'a decrete care au inter-Lisdefinitiv ereticilor sa tinl:iadunari atlitpublice, cat ~iprivate;dre tul la adunari a fost rezervar doar adepjilor Simbolului niceean, care aveau sa primeasca

toate biser ic ile din capitala sidin Intregul Imperiu. Dreptur ile civile ale ereticilor au fast din

ce Ince mal mult resrranse , in special cele care priveau testamentele si mostenirile ,

Pentru L O t i partizanii sai, Teodosie era nerabdlHor sa restabileasca pacea §i intelegerea in

Biser icacre~tina. Inacest scop, e l a convocat unsinod Inanul 381 laConstantinopol, Iacare

au participat doar membri a i Biser ic ii Rasar itene. Aces! sinod este cunoscut drept eel de-al

doilea Sinod Ecumenic. Despre niciun a ll Sinod Ecumenic informa ti ilc nu sun t a ti lt de

insufic ieme. Documentele acestuia nu ne sunt cunoscute , Pentru untimp, nici macarnu a

fost recunoscut ca Sinod Ecumenic; abiaIn anul 451, la unSinOOEcumenic ulter ior, a fost

sanctionat oficial ca atare , Problema religioasa principal a discura ta la Sinodul a l Il -leaEcumenic a fost e rezia lui Macedonie, un semi-a rian care a tncercat sa demons treze ca

Duhul Sfan: e ra c reat. Sinodul a condamna t e rezia lui Macedonie, precum ~iun numar de

a l te e rezi i care aveau la b aza aria nis mu l ; a i n ta r i r ho tara rea Simbolului n ic ee an d es pr e T at al

~iF iul § i a adoptat illvatatura cil.Duhul Sfant este d eo fi in ta c u T a ta l §i cu Fiul. Din ca uza c a

informatiile despre acest sinod sunt atilt de putine, unii specialist] apuseni sunt sceptic i cu

privire la Crezul de la Constantinopol, care nu a devenir doar crezul dominant, ci §i

s imbolul of ic ia l pent ru toa te denomina ti ile c re st ine , in c iuda d ife rende lor cu privi re la

dogma. Unii speciali~ti au afirrnat eli accst nou crez nu a fost~i nu putea fi opera celui de-al

doilea Sillod Ecumenic, c i este neautentic (apocrif) . Altii au incereat s a demonstreze ca el

a fos t compus f ie ina inte, fie dupa acest sinod . Totu~i , ma jor ita te a savanIi lor , in special

istor ie ii ru~i ai Biser ie ii , acccp~ ideea eli marturisirea de credillta de 1a Constantinopol a

fost de fapt concepllt:! de Parrnlii Sinodului al I I- lea, dar eas-a raspandit doar dupa victoriaOrtodoxici de la Sinodul din Calcedon.

Ast fe l, a l doi le a Sinod a stabilit rangul patriarhului de COl1srantinopol in relatie cuepiscopu l RomeL Canonul t re i a l sinodului statornice~te: " Ia r dupa episcopUI Romei ,

intaietatea cinstei [pr imatul de onoare - n. trad.] sll 0 aiba episcopul Constantinopolului,

pentru eli aceasta cetate este a doua Roma", datori ta supe riori ta ti i po li tice a cetat ii in

cal ita tc a sa de cap itala a Imperiulu i. Pat riarh ii vechi lor scaunc d in Rasa ri t au obiec ta timpotriva ridicarii in rang a patriarhului de Constantinopo!.

Scaunul deia Constantinopolera ocupat in acel timp deGrigorie de Nazianz, Teologul,

carejucase unrol foarte important in capitala in prinlii ani de dOInnie ai lui Teodosie. El nu

101. Codex Theodosiallus, XVI, 1,2.

102. N. Cerniavski, The Emperor Theodos ius the Great and his R e li gi ou s P o li cy , 1 8 8- 18 9.



122 ISTORIA IMPERIULUl BIZANTINIMPERTUL DIN TIMPUL LUI CONSTANTIN CELMARE pANA LA IUSTINIAN" , 123

a fost instare sase impuna in fata numeroaselor par tide divergente prezente la sinod§i a fost

obligat rnai tiirziu sa.se retraga din scaun, s a paraseascasinodul §i sa piece din Constantinopol.

Locul sau a fost luat de Nectarie, un om delume , cucunostinte teologice limitate, care stia

sa iptre tina bune relatii cu imparatul. Nectarie a devenit presedintele sinodutui, care si-a

inchis sedinte lc in vara anului 381.in atitudinea sa fata de cler in general, adica fatii de clerul ortodox (niceean) , Teodosie

a fost de stul de gene ros, El a past ra t ~i,uneori, a largit privilegiile acordate de unii dintre

predecesorii sai episcopilor si preotilor , privilegii care priveau dator iile personale , res-

ponsab il itat ile f ata de curte § i a ltele ca ace stea , A avut gr ija, in oricecaz, ca toate aceste

privilegii sa nu contravina intereselor sta tului. Astfe l, printr-un edict. Teodosie a impus

Bisericii datorii neobisnuite fa~1ide stat (ext raordinaria munera)103. Utilizarea Bisericii ca

refugiu pentru rauflicatorii urmariti de stat a fost in buna parte lirnitata, din cauza abuzurilor

frecvente fata de acest privilegiu. Mai ales celor indatorati sta tului le era interzis sa caute

protectie in biserici impotriva colectorilor dedatorii, iar cleruluin era interzis sa-i ascunda'":Teodosie cauta sa fie singurul arbitru in chestiunile bisericesti ale Imperiului §i, in linii

mari , s i-a a tins scopu l. Totusi , e l a int ra t 0 singura data i n conflic t ser ios cu unul dintredistinsii conducatori a i Biser ic ii Apusene, Ambrozie, episcop de Mediolanum (Milano).

Teodosie si Ambrozie aveau vederi diametral opuse cu privire la relatia dintre Biser ica §i

Stat: primul pleda pentru suprematia Statului asupra Biser ic ii; eel din urrna considera cli

Biserica nu poate fi supusa puterii ternporale.Conflic tul avea la baza masacrele petrecute in Tesalonic , In acest oras bogat 1 ? i dens

populat erau incar tiruite unnumar mare detrupe germanice, conduse deun cornandant Iipsit

de tact §iinef ic ient, care nu a intreprins nimic pentru a preintampina violentele soldatilor,

Populatia orasului, infur ia ta de arrocitatile germanicilor, s-a revolta t in cele din urma §i aucis ofiterii de rang inalt, precum ~imulti soldati, Maniat, Teodosie, favorabil germanicilor

(acestia ocupau ranguri iualte in armata sa) , porni impotriva cetatenilor Tesalonicului un

masacru sangeros in care nuarata mila fat!1denimeni, indiferent de sex sau varsta: ordinele

imparatului au fosr duse laIndeplinire de catre germanici, Fapta aceasta oribila nu a ramas

nepedepsita . Ambrozie ilexcomunica pe Teodosie; in ciuda puter ii sale, acestafu obligat

sa-s i re cunoasca v ina inmod publ ic si apo i sa faca pocainta impusa de Ambrozie, c areii

interzise sa poarte insemnele imperia le pe toata durata penitenrei.in timpul luptei nemiloase dusc cu ereticii, Teodosie laCUpa§i decisivi ~iimpotr iva

paganilor. Cateva dec rete au interzis sacrificiile, ghicitul in intestinele animalelor jertflte §i

frecventarea templelor . Practic , aceste intcrdictii audus la Inchiderea multor temple, uncle

d int rc e le fUnd folos ite ma l apo i de cat re s ta t, in l imp ce a llele au fos t da rama te aproape

complet, iar toate bogatiile §. i comorile lor de arta distrusc de gloata fanatica. Distrugerea

templului faimos al zeului Serapis. Serapeum, care inca ramlisese centrul cultului pagan din

Alexandria, e ste deoscb it de semnifica tiva . Ul timul dec re t impotriva pagfmi lo r a fost

promulgat de Teodosie in392. Decretul interzicea defic itiv sacrifieiile, arderea de tamaie,

atamarea ghirlandelor, 1ibatiile, divinatiile ~.a.m.d. ElIidcc:lara pe toti eei care incalcau

aceste ordine vinovati deofensa adusa imparatului ~isacr ilegiu; ca atare , eel incauza crau

pasibili de pedepse severe. Acest decret lacea refer ire la vecbea religieca la ,,0 superstitie

pagi'ma" (gen tilic ia superstitio )105. .

Un istor ic numea acest edict din 392 "dintecul funebru a!pagiinismului" 106. In Rasarit,

ace~ta a fost ultimul pas facut de Teodosie in razboiul sau contra paganismului.

" In pa rte a apuseana a lmpe riului a avu t loc un episod b ine cunoscur din t impul luptei lui

Gra tian, Va lentinian a l I l-lea s i Teodosie impotriva paganismului , s i anume scoaterea

altarului Victoriei din Senatul roman. Altaru! fusese scos din tirnpul domnici lui Constantin,

dar a fost reintrodus de Iulian Apostatul. Senator ii , dintre care jumatate Inca, erau pagani,

vedeau in aceas ta mutare fortata a a ltaru lui ruina rea de fini tiva a mare tie i de od inioa ra a

Rome i. Fa imosul orator pagan Symmachus a fos t tr imis I a impa ra t cu ruga rnintea de a se

re int rod ia inSena t. F. I. Uspenki vorbea despre aceas ta rugaminte cadespre .ul timul

cantec al anismului muribund care, timid ~i plin de jale, cersea mila de la tanarulimparat ( lentinian al I l- lea) pentru credinta careia strabunii sai iierau dator i pentru faima

lor , iar I pentru maretia ei" 107 Symmaehus nn a avut succes. Anul 393 a vazut ultima

celebrare 'a Joeurilor olimpice. Printre alte monumente ale Antichita jii, sta tuia lui Zeus,

opera lui Phidias, a fost transferata din Olirnpia la Constantinopol.

In eonsecin{lI, politica religioasa a lui Teodosie s-a deosebit mult de cea a predecesorilor

sai care, favorizftnd0 anumita grupare crestina sau p1iganiii(asa cum a facut Iulian) , au dus

intr-o anumi!a masura 0 politica de toleranja fata de alte orientari religioase, D e j ur e,

egalitatea credintelor religioase continua inca, Dar, prin declararea Crezului niceean drept

singura marturisire de credinta legala, Teodosie a dat unvela absolut fatii de toate celelalte

tendinte din turma crestina, precum ~i faI li de paganism. Teodosie a fost unul dintre acei

lmparati care au crezut ca autor itatea lor trebuie sa se extinda asupra Biser ic ii §i a vietii

religioase a supusilor sai. Scopu! vietii sale a fost acela de a crea 0 singura Biserica,

niceeana, Totu~, inciuda efortur ilor sale, nua reusit. Disputele religioase, departe de a se

fi incheiat, s-an intetit §i s-au raspandit foarte repede, f iiciind viata religioasa din secolulal V-lea foarte turnultuoasa ~ipatirnasa. Asupra paganismului. Teodosie a repurtat 0 victorie

definitiva, Privet de sansa de a-si marturisi deschis credinta, paganismul a iricerat sll .mai

existe caunintreg organizat. Au mai existat pagani, bineinteles ; doar ca familii separate

sau indiviz i izola li e i au mai nutrit inta ina la trecutul iubit a l religie i lor muribunde. Totusi,

faimoasa ~coalapagana din Alena nua fost afectata de niciun decret a l lui Teodosie; ea si-a

continuat lucrarea de a face cunoscuta literatura clasica studentilor ei.

Problema ge:rmanica (go/ici l) fn secolul a l IV -l e a . Chestiunea gennanica a rcprezentat

cea ma i acu ta problema a Impc riului la sf ar~i tul secolului al IV-lea . Din motive inca

necunoscute, gotH, care la inceputul erei cre~tine ocupasera tarrnul sudicaJ Marii Baltiee,

au migra t, p robabi l in a doua pa rte a secolului a l II- le a. ~i mai depa rte spre sud, inspre

teritoriul sudie de astazi a lRusiei. Eiau ajuns pana pe tarmurile Marii Negre ~is-au a~ezat

pe teritoriul dintre Don §iDUl1areade Jos. Nistrul Iiimparrea pegoti in doua tabere: gotii

estic i, de altfc l numip ~i ostrogoti, §i gOiHvestic i sau vizigoti. Ca toate celelalte triburi

germanice ale areSlei per ioade, gorHerau barbari. tn noul lor ter itor iu. e i au descoperit

condilii cuiturale foarte favorabile. T!1rmul nordic al Marti Negre , eu mult tbnp inainte de

era cre~tina, fusese acoperit de numeroase colonii greee~ti bogate, al caror nivel cultural era

foarte r idieat. Inf luenta lor . a~a cum arata datele arheologice , seIntindea departe spre nord

§i s-a simp,t chw- §i secole mai tarziu, in cursu! perioadei cre§tine timpurii. In vremea'

106. G. Rauschel'l.cJahrbilcher der christl ichen Kirche unterdem Kaiser Theodosius dem Grossen.

376.

107. Byzantine Empire, I, 140 .

103. Codex TheodoslclllUS, XI, 16, 18.

104. Ibidem, IX. 45, 1.

105. Ib idem.



124 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTINIMPERIUL DIN T!MPUL LUI CONSTANTIN eEL MARE pANA LA I USTlNIAN... 125

migra tie i got ice spre t J1rmur il e Mar ii Negre, Cr im~ea era . .ocupa ta .d~ regatul bogat ~i

civil izat al Bosforului. Prin contactul cu aceste vechi colonii grecesn ~1 cu regatu l de pe

Bosfor, gotii au cunoscut cultura clasica a Antichitati i, Int irnp ceprin apropierea .c?ntinu~

de Imper iu l roman In Peninsula Ba lcanica e i au' in trat in l egatudi cu deseope~lr ile . m~l

reeente ale civil izat iei. Ca rezultat al acestei inflnente, gotii , cand au aparur mal rarziu ill

Europa de Vest, erau din punct de vedere cultu ral super io ri tuturor cel.or lalte tribu~i

germanice, care i~i facuse ra apari tia pe scena i stor ica in Apus tnrr -un s tadiu de barbari c

absoluta. ...In secolu l at I II -lea, dupa asezarea lor in sud, in apropiere de Marea Neagra, gotu §~~au

indreptar preocuparile in doua directi i dis tincte : pe de 0parte, au fost atrasi de mare §l de

poslbilitatile pe care aceasta Ieoferea pentru incursiun~a asupra o~a§elor situ~te d.e-a lungul

li tora lu lu i e i; pe de a lt a par te , in sud-vest , gorHau a juns la granit el e Imper iu lu i roman la

. D u na re §iau venit incontact eu aeesta.Gotii auca~tigat mai tntai un teritoriu in nordull itoralului Marii Negre, apoi, i~ secolul

a l I I I- lea, auinvadat eea mai mare par te a Cr imee i ~i regatul de Bosfor, Ina doua Jumatat~

a secolului al III-lea, ei au intreprins 0 serie de raiduri pirateresti folosind vasele regatului

de Bosfor. Inrepetare randuri , aujefuit Iarmul bogat al Caucazului ~ial Asiei ~ici: Tin~nd

ll irmul vest ie al Mar ii Negre, got ii au ajuns la Dunare si , ~ raver~and marea , e r chiar s i-au

facut cale, prin ~osfor, spre Propontis (Marea Marmara), lar. pnn Helespont.(Darda::ele),

spre Arhipelag. In cursu l acestor raidu ri, au pr~a~ By~antlU~, C~sopohs ~e ~arm~l

asiatic, in fata Byzantium-ului; Scutari inprezent), ClZIC,Nicomedia ~l insulele Arhipelagului.

Pi ra ti i got i au mers chia r mai depar te : au a taca t Efesul ~ iTesa lonicul si , d~pa ,ceau.a~nsl lirmuril e grecest i, au jefuit Argosul, Corin tu l s i, probabi l, A lena . Totusi , d in fenclre:

monumentele nepretuite ale artei clasice din Arena au fost crutate. Insulel~ Creta, Rodos ~l

chiar lndepartatul Cipru au suferit din cauza catorva atacuri ale gotilor. Insa toate. aceste

expedit ii marit ime s-au limitat lajaf, dupa care vasele.go\il?r se ~to:ceau aeas~, pe hto:alul

nordic al Marii Negre. Multe dintre aceste bande de talhari mantinn au foston extermmate

pe tl'irmuri straine, ori capturate de trupele romane. .• .

Mull mai serioase au fost relat ii le gotilor eu lmperiul pe useat . Profl tand de necazurile

§i anarhia din Imperiu in seco lu l al III -lea, gopi au incepu t s~ t~ave:seze Dunarea si sa

patrunda pe teritoriul acestuia inca din prima jumatate a secolulUl. Imparatul ?ordl~n.a f?st

sHitsa Ie plateasca gotilor tribut anual . Dar niei aeeasta nu a ,fostdestul . Pupn. m~1tarz~u,

gotii au patruns din noupe teritoriul Imperiului §i au rnar~lUUltpest~ Macedoma ~:TracIa:

lmparatul Decius a pornit lmpotriva lor ~ia clizut in batlUie in 251. In 269, C~au?!Usreu§:

sa-i infranga pe goti inapropiere de Naissus (Nis), Din numarul mare de pnzomen capturatI

in aeeasta batlUie, uni i au fost primir i in a rmata, in t imp ce a lti i au fos t a~eza li coloni inprovincii le romane depopulate. Pentru aeeastl i vietorie asupra gOiilor, Cl~udiUS af?st

supranumit Goti cul (Gothicus ). Dar Aure li an , care a res taurat pent~ seur t t~~ Impcr~ul

(270-275), a fost fortat sa lase Dacia barbari lor §is a transfere populapa aeestela IIIMoe~l~.

In secolul al IV-lea avem informati i frccvente legate de prezenta gotil or in armata. Potnvlt

istoricului Iordanes 0 divizie degoti a slujit eu ercdintJ1inarmata roman!!.in timpul domniei lui

Maxirnian 108. Este binecunoseut faptul cagotii din armata lui Constantin eel Mare I-au ajutat in

batlUia sa lmpotriva lui Licinius. In timpullui Constantin, vizigorii au fost deacord s.1I-i~fere

imparatului 40.000 de soldal-i. .Tot astfel, a existat un regiment gotie in armata lUIlulIan.

In secolul al III-lea, crestinismu l a inceput sa se raspandeasca p rin tre goti : eel mai

p ro ba bil a fost importa t prin p r iz on ie r ii c re s ti n i c ap t ur at i din Asia Mica III cursul numeroaselor

raiduri mar it ime. Got ii c restini au fos t chia r reprezenta ti l a primul S inod Ecumenic de la

Niceea d e ca tr e ep iscop u l lor, Teofil, unul dintre semnatar i i S imbo lulu i niceean", Adevaraml

l uminator a lgotilor de Ia Dunare , in secolu l a l Iv- lea, a fast Ulf il a (Wulf il a) , presupus de

unii a fi fost deneam grec, dar nascut pe pamant gotic, A petrecut un timp la Constantinopol,

unde a fos t mai t arziu hirotonit epi scop de cat re un epi scop ari an . Cand s -a lntors l agoti ,

a p zed i ca r c r es r in i smu l, p o tr iv i t Invatarurii a r ien e, p enr ru un numar de ani. Ca sa vesteasca

Eva!\rhel ia in randul poporului sau, el a inventat alfabetul gotic, bazat In parte pe eel grec,

§i a ~dUS Biblia in l i rnba gotica. Ra s pa nd ir e a c re st in i sm u l ui arian printre goti a avut 0mare

impo tanta pentru evolutia lor istorica, deoarece, dupa stabili rea lor pc teritoriul Imperiului

rom . , convingerile religioase diferite i-auimpiedicat s a se amestece cu populatia autohtona,care/era adepta Crezului niceean, Goth din Crimeea au ramas ortodocsi ,

Relat ii le pa sni ce dint re got i §i Imperiu au incetat in 376, din cauza ina inra ri i hun ilor din

Asia. Acestia erau un popor salbatic din neamul mongolilor?" I n marsul lor spre vest, huniii-au Infrant pe gotii estici (ostrogoti) ~i,mpreuna cu e i, au mers mai depar te, a jungand in

teritoriile ocupate de vizigoti. Acestia din urma, asezati ca popor de:granita in faja navalirilor

~i nef iind capabil i s a faca fata hunilor, al e carer rnasacre oribi le nu au cruta t n ic i macar

femeile $i copiii gotilor, au fost constransi sa treaca granita §i sa intre pe teritoriul Imperiului

roman. Izvoarele povestesc ell got ii st at eau pe malul de nord al Dunar ii si , p langand eli

amar, rug au staruitor autoritat ile romane sa le pcrmira sa treaca raul. in schimbul stabilirii

lor in Tracia §i In Moes ia , barbari i s e a ra tau dispus i s a lucreze pamantul §i promiteau sa

ofere soldau pentru armata $1 sa se supuna tuturor poruncilor Imperiului, asa cum faceautoti supusii acestuia ..A fost trimisa 0 delegatie la imparat pentru a prezenta situaria gotilor,

Majoritarea functionarilor romani de rang inalt, ca §igeneralii, s-au ararat favorabili primirii

gotilor, dcoarece au inteles toate avantajele pc care statul Ie-ar fi obtinut astfel. Mai Ill tai ei

s-au gandit la0 calc avantajoasa de a reabilita zonele agricole si armata, Apoi, de asernenea,

noi i supusi aveau sa apere Imper iu l , i n ti rnp ce locui tori i vechi a i provinei ilor puteau fi

scut it i de serviciu l mil ita r prin pla ta unci t axe in bani, care trebuia sa sporeasca in mod

considerabil veniturile s tatului. Cei care aufost Infavoarea primiri i gotilor au avut casdg de

cauza, i ar barbarii a ll primi t permisiul1ea ofle ia lli de a t reee Dunarea , "As tfel ", spunea

Fustel de Coulanges, , ,400-500.000 de barbarl . dintre care j llmatate erau oarneni capabil i sa

t ina anna in mana, au l .recut inImperiu" Ilo. Chia r daca imaginea aceasta ar f i 0 exagerare,

108. Getica, XXI, 110; ed. T. Mommsen, 86.

* eu privire Is locaIizarea cparhlei pc care a reprczentat-o Ia Sinodul I Ecumenic episcopu!

Teafil, vezi: Emilian Popescu , , .Theophilus GoLhiae episcop i n Cr imeea ori Ja Duna re a de

Jos?", Studii Teologice. XXXIX (1987), 5, 73,81 (varianta in limba germana: "TheophilusGothiae, Bischof in der Krim oder an der unteren Donau '/", Byzantina, XIV, 1988 , 2 37 -249 ;

E. Popescu, Chrislianitas Daco-Romana, Bucure~ti, EdiruraAcademiciRomane, 1994, 178-186)

(n. trad.).

109. Exista trei leorii principale despre originea rasel huniIor: mongolll, turcica ~ifino-ugric1L

Vezi Inostrantzev, Hunnu and Huns (cd. a II,a, 1926), 103-109. Este un studiu foarte valoros.

IstoricuJ rus I10vaiski (mort in 1920), in [oata eariera sa §tiinlifiea, a afirma! cu0 incapalanare

de nelnleies Driginea slava a hunilor. Un scriitor rus care a trl ii t cumai bine de0 sura de ani

in urmll (Weltman, in . 1858) chiar 1lnumea peAtti la "aulocrat a t oa ta Rus ia" ! [Vez i ~iO.

Manchen-Helfen, Die Wel l d er Hunn en , Wien, 1978 - ll.trad.]

no. Histo ire des insti tu tions pol it iques de [ 'ancienl1e France (ed. a II-a, 1904),408.



126 ISTORIA IMJ>ERIULUI BIZANTIN IMJ>ERIULDIN TIMPUL LUI CONSTANTIN eEL MARE p A N A LA JUSTINIAN ... 127

ramane.faptul clinumarul gotilor care s-au asezat in Moesia a fost foarte mare. La inceput,

acesti barbari duceau 0 viata foarte pasnica, dar .cutimpul auinceput sa fie nemultumiti §i

suparat i din cauza deturnari i fonduri lor de catre general i s i functionari , care W facusera 0

practica din a ascunde 0parte din fondurile destinate nevoilor colonistilor. Nu doar ca acesti

inalt i functionari i-au hranit foarte prost pc goti, dar maltratau pc barbati , Iebatjocoreau

femei le §icopiii . Mult i d in tre got i au fos t t recuti pes te mare in Asia Mica. Nemulturnirile

gotilor nu au fost luare inseama §i , in cele din urma, barbari i s-au rasculat. Au primit ajutor

din partea alanilor §i a hunilor, aupatruns in Tracia §is-au indreptat spre ConstantinopoL

In acel t imp, impararul Valensducea 0 campanie impctriva persi lor, dar in momenrul illcare

vesti le despre revolta gotilor au ajuns la urechile sale, a parasit Antiobia ~j a pornit imediat

spre Constantinopol. Batalia decisiva a avut loc Binga Adrianopol, in 378; Valens a f ost

omorat, iar armata romana infranta total ,Drumul spre capitals le era larg deschis gotilor, care au travers at Peninsula Balcanica,

a jungand langa z idur il e Constant inopolului - dar , in mod evident , nu aveau nic iun plan

general de atacare a Imperiului. Succesorul lui Valens, Teodosie, ajutatde proprii le trope de

goti, a reusi t sa-i infranga §i sa opreasca raiduri le lor in interiorul Imperiului, Astfel, in

t imp ce un grup de got i lupta impotriva Imperiului, un altul era gata s a slujeasca in armata

imper ia ls si s a lupte imporriva unora din propr ia semint ie . I stor icul pagan din secolu l

a l V- lea Zos imos povestest e ca, dupa vic tori a lui ' Ieodosie, "paeea a fost res tabi li ta in

Tracia, pentru cabarbarii care se gaseau acolo pierisera" lll. Victoria gotilor de laAdrianopol

nu i-a ajutat sase stabileasca in vreuna dintre provincii le Imperiului.

Pede alta parte, din acest moment, germanici i au inceput sa influenteze viata Imperiului

in mod pasnic. Teodosie era const ient ca nu-iputea stapar: i pe barbari prin fort1iInmteriorul

Imperiului §is-a decis s~intre\inll relatii pasnice eu gotii, sa introduca inranduri le lor uneleelemente ale culturi i romane §i sa-iatraga inarmata rornana. In decursul t impului, armata,

a carei dator ie e ra aceea dea apara Imper ia l, s -a transformat t reptat inmare par te mtr -una

germanica, ai carei soldati t rebuiau adesea saapere Imperiul impotriva celor din nearnul lor.

Influenta gotica s-a simpt lanivelul conducerii superioare a armatci, precum si in administratie.

Multe dinrre posturile de responsabilitate erau In mainile germanicilor. 'Ieodosie, urmandu ..§i

politica germanofila, nu areusit sainteleaga faptul ctldezvoltarea nestanjenita a elemenmlui

germanic putea ameninla chiar exis tenla Imper iu lu i. L ipsa de viz iune a lui Teo?osie s-a

dovedit in special in faptul cll a lasat apararea Imperiului in mainile germanicilor. Intimpul

euvenit , gotH au lnvatat ana militari1 romana, tactici le ~imetodele de lupta romane §i nu

pes te muli li vreme aveau sa devina 0 for ta redutabil li , capabiHi in ori ce momen, sa a tace

Imperiu!. Populal ia autohtona greco-romana, obligat li sa treaca in plan secund, privea cu

nelini§te dezvoltarea puterii germanice. Aparu un sentiment antigermanic, care putea cauza

crize foarte grave in via~almperiului.Teodosie a mur it in 395 l a Mediolanull l; t rupu[ sau imbli lsamat a fos t t ranSporta t l a

Constantinopol ~i Ingropa t in bis er ica Sfinl ilor Apas to li. Pentru marele serviciu f li eu t

cre~tinismului inlupta cupaganis ll lul, Teodosie a fostsupranunli t "cel Marc". eei doi til ai

SID, prea tineri ~i slabi, a u fost proclamati conducatori ai lmperiului; Arcadius a devenit

imparat at Ras~ritului , iar Honorius a stapanit peste Apus.

Teodosie nu a reu§it sa rezolve prob lema principala a epocH sale. Sinodu l al. II-lea

Ecumenic, prin proclamarea Crezului niceean ca forma dominanti i a cre~tinismulUl, nu a

reu§it sa realizeze unitatea Bisericii. Arianislllul, in diversele lui manifestari, a eontinuat sa

existe, iar in evolutia sa ulterioara a produs noi miscari rel igioase care; in secolul al V-lea,

nu doar aut rezi t int erese rel ig ioase in Imper ia , dar chia r au ar ras in acest ea via ta soc ia ls a

t irppului . A~ s -a lnramplat indeosebi in provincii le rasarirene. in Siria §i i n Egipt , unde

evolujia ulterioara a. miscari lor rel igioase a avut consecinte' extrem de grave. In realitate,

Teodosie, in ult imii ani .de viata, a fos t nevoit sa renunte l a pozi ti a s a ferma niceeana de

odinioara, A fost silit sa faca uncle concesii germanicilor arieni care, intre timp, reprezenrau

major it atea covarsi toare in a rmata. Ast fe l, pe tanll ll religios , precum §i In domeniile

adminisqativ si militar, gotii exercitau 0 influenta putemica. Centrul principal alputeri i lor

era repretentat decapitala insa~i, Peninsula Balcaniea ~i0 par te din As ia Mica. Provinciile

ras..i~itenl\ S.iri~, !".tlest~na§iEgiptul, nu au.s~mtit in niciun.fel influenta gotilor. Din motivereligioase ca §l din motive rasiale, nemul turmrea populatiei autohtone a crescut foarte rnult,

Pe scurt , eodosie a esuat in rezolvarea eelor.dona probleme foarte importante ale domniei

sale: cr ea unci Biserici unice ~i unitare ~is tabili rea de relat ii armonioase cu barbari i.

Aceste ptobleme extrem de complicate au ramas in seama succesori lor sai .

Problemele nationale ii r el ig ioase in secolul a l v -t ea . Aceasta epoca este de mare

importaeta inspecial pentru modul incare au fost abordate problemele nationale §i religioase de

prima i:nsemnatate. Problema national a a fost privi ta cu neincredcre printre diferirele etnii

existente in interiorul Imperiului, ell .~iconflictele cu triburi le care-I atacau din exterior.

Se pareacii elenismul ar fi fost principala fortiiunificatoare a popula t ie i e te rogene din partea

ras liri teanli a Irnperiului , dar in reali tate nu a fost a sa , I nf lu c nt a elenistica putea fi gasit1i In

Rasari t pauli14 Eufrat, iar inEgipt incadin timpullui Alexandru Macedon §i al succesorilor saL

Alexandru insu§i considera c ol on iz ar ea c a unul d in tr e c el e mai bune mi j loace de a transplanta

elenismul; s e s pu ne ca el insusi a fondat ma i mult de 70 de erase in R as ar ir , S u cc es or ii s ai aucontinuat ace.asta politica decolonizare. Ariile incare elenisrnul se raspandise intr-o oarecare

masurl:i se imind pan! in Armenia, innord, spresud pana la Marea Rosie, iar spre est pana in

Persia ~iMesopotamia. Elcnisrnul nu a trecut dincolo de aceste provincii. Cerurul principal

al culturii elemstice a d e ve n it o r as u l e g ip te a n Alexandria. Cultura elenistica a fost predominanta

de-a lungul ooastei Marii Mediterane, in Asia Mica, Siria §iEgipt. Dintre aceste (rei zone,

Asia Mica a fes t probabi l eel mai e leniza ta . L itoralul e i a fost ocupa i pentru mul t timp de

calonii grec~l , i ar inf luenla lor a patmns t reptat , de~inu u§or, In inter ioru l I 'eg iuni i.

Elenizarea Siriei, unde cultura elinl i a atins dnar clasa superioara educata, a fostmult

mai slabli. Marea masa a populatiei, ne.familiarizata eu limba greaca, a continual savorbeasca

Iimbile autontone, s iriaca sau araba. Un iuvatat orientalist scria: "Daca ~iintr-un ora~ alat

decosl llopolit ca Antiohia omul obi§nuit inca vorbea ararnaica, adica siriaca, atunci este de

presupus eli in interiorul provinciei l imba greaea nu era l imba c1aseieducate, ci doar Iimba

acelora care taceau un studiu special din ea"112.Cartea de drept s iriaco-roman din secolul

a lV-lea a rost 0 dovada izbitoare a faptului ca l imba autohtona siriaca era [010sit1l in mare

masur1l In Rasihitll3• Cel mai vechi manuscr is si ri ae pas trat al acest ei el \r ii de drept a fastscris in prima parte a secolului al VI-lea, lnainte de epoca lui Justinian. Acesl text s iriac,

care a f O S ! p robabil scris in partea de nord- est a Siriei, este 0 traducere din greaca.

OriginaluJ grecesc nu a fost descoperi t Inca, dar, pe baza catorva date existente, el trebuir

s a f i fost s cm Ul ldevapr in ani i ' 70 a i s ecolu lu i al V-lea . in ori ce eaz , t raduccrca si ri aca a

111. H is to ri a n o va , IV, 25; ed. L.Mendelssohn, 181.

112. Th. NOkkke, .Ueber Mommsen's Darstellung der romischen Herrschaft und romischen

Politikim Orient", Ze iEsch r ij l de r morgen/i ind i s c he l l Ge se l ls c haft , XXXIX (1885), 334.

113. K.G. Bnms ~iE. Sachau, Syrisch-romisches Rechtsbuch aus delll funften lahrhundert.



128 ISTORLAIMPERlULUI BIZANTIN IMPERIUL DIN TIMPUL LUI CONSTANTIN CEL MARE pANA LAruSTINIAN ... 129

aparut aproape imediat dupa publicarea originalului.grecesc. Pe Ifmga textul s iriac, exista s i

versiuni arabe $i armenes ti a le car ti i de drept, care a ra ta ca aceast a e ra foa rt e probabi l de

origine bis er iceasca, a ta t t imp cat ea ana lizeaza detal ia t obiec tel e dreprului famil ie i ~i

dreptulu i succesora l ~i promoveaza eu indrazneaH1 drepturile clerului. Faptul ca ea a fosr

larg difuzata Si aplicata conditi ilor de trai in Orient, in teritoriul dintre Armenia §! Egipt,

asa cum au demonstrat numeroasele sale versiuni, precum Si lmprumururile din ea gasire in

multe lucrliri siriace Si arabe din secolel e XII I-XIV, a rat a predominarea neint re rupta a

limbilor autohtone. Mai tarziu, cand legislatia lui Iustinian a devenit obligatorie in intregul

Imperiu, codul sau de legi s-a dovedit a fi prea voluminos §i dificil de inteles pentruprovinciile orientale, astfel tncat i n pract ica lor curenta aees tea aucontinuat s a uti li zeze ca

substitut pentru codex cartea dedrept siriacll. In secolul aI Vll-lea, dupa cueerirea provinciilor

rasaritene, ea a fost larg folosita chiar ~isub stapanirea musulmana. Faptul ca aceasta carte

dedrept a fos t t radusa in s ir iaca inc li d in a doua jumatate a secolu lu i a l V- lea a ra ta in mod

e la r ca marea masa a popula ti ei nu era inca famil ia rizat a cu greaca sau lat ina ~i ramasese

credincioasa limbii siriace autohtone.

In Egipt, in ciuda apropiatei Alexandrii, adevaratul centru alcullurii universale, elenismul

g-a raspandi; doar in randul c lase i superioa re conduca toare, printre oamenii de vaza din

viata sociala ~i rel ig ioasa a provinciei . Poporul a continua! sa vorbeasca l imba materna

egipteana (copta).

Conducerea central a a intflmpinat dificultati in rezolvarea problemelor din provincii le

orienta le , nu doar din cauza compozi ti ei var ia te din punet de vedere ras ia ! a populauei , ci

~ipentru eamarea majoritate a populat iei din Siria ~iEgipt §i 0anurnita parte din AsiaMica

a linut cu tarie la doctrina ariana, cu ramificat ii le sale ulterioare. Complexa problema rasialaa devenit Simal complicata insecolul alV-lea, din cauza noilor evoluti i lmportante in viata

religioasa a acestor provincii,

In provincii le vestice ale parti i rasaritene a Imperiului, adica in Peninsula Balcanica, in

capitala §iin partea de vest a Asiei Mici, problema principala a aeestei perioade 0 reprezenta

puterea germanica ce ameninta ins1i§iexis tents Imperiului. Dupa ce aceasta problema a fost

rezolva ta in avantajul s tatului , pentru un t imp, l a mij locul s ecolului a lV-lea , s alba ti ci i

isaurieni pareau a ocupa in capitala pozit ii de comanda similare eelor ale goulor. in Orient,

razboiul eupers ii a continuat , in t imp ce in partea de nord a Peninsulei Balcanice, bulgari i,

popor de origine hunica (turcica)!". Sislavii i§i lncepura atacuri le devastatoare.

114. Desprc originea primilor bulgad, vezi V. Zlatarski, A History 0 / the Slate o/Bulgaria, I, 23~.u.; L. Niedcrle. Manuel de l'ant/quite slave, 1,100; J. Moravcsik, "Zur Gcschichtc dcr

Onoguren", Ungarische Jahrbiicher, X, 68-69 .

Cele mai recente eontributii asupra domniei lui Arcadius sunt: J .H.w.G. Liebcschuetz,

Barbarians and Bishops: Army, Church, and State inthe Age ofArcadius and Chrysostom,

Oxford/New York,ClarendonPress/Oxford University Press, 1990; Alan Cameron §i Jacqueline

Long (with a contribution by Lee Sherry), Barbarians and Politics at the Court 0/ Arcadius,Berkeley, University of California Press, 1993 (n. trad.).

conduceau afaceri le Imperiului intr-o maniera avantajoasa pentru interesele lor personale si

al e par tide lor lor . P rimul favor it foa rt e inf luent a fos t Rufinus, numit d in t impul vie ti i lu i

Teodosie educator al Iui Arcadius, Rufinus a fost asasinat curand, iar doi ani mal tflrziu

eunucul Eutropius exercita cea mai mare influenti l asupra imparatului. Ascensiunea rapida

a acestui favorit s-a datorat In principal s ucc e su lu i s au til punerea la cale a casatoriei lui

Arcadius ell Eudoxia, fiica UUU! ofi ter franc din armata romana. Honorius, fratele mai tanar

a llui Arcadius, a fos tpus de tat li l s au sub supravegherea lu i S til i chon, general capabil , un

exemplu concret de barbargermanic romanizat , care a adus mar i s ervici i Imper iu lu i in

timJ1t!!luptei cu propriul sau popor,

iRiZOlrnreahestiunii gotice. Problema centrala a statu,lui in , tim,puI lui Arcadius a fost

cea rmanica, Vizigotii , care se asezaser a cuceva tirnp in urma in partea de nord a

Pen ule i Ba lcanice, e rau condusi acurn de 0 noua capetenie ambit ioasa, Alaric Balta. La

inc tul domniei lui Arcadius, Alaric porni cu poporul sau spre Moesia, Tracia §i

Macedonia, amenintand chiar ~icapitala. Intervenua diplomatica a lui Rufinus a produs 0

schimbare inplanul ini tial al lui Alaric, de atac asupra ConstantinopoluluL Atentia gotilor

a fost lndreptata spre Grecia, Alaric traversa Tesaliasi inainta in Grecia Meridionala prinTermopile.

Populatia Greciei I n acea perioada era ap roape suta la sudl greaca si, in lin ii mari,

aproape la fel cum 0 cunoscusera Pausanias ~iPlutarh, Conform lui Gregorovius , l imba

veche, religia, obiceiurile si legile stramosilor ramasesera aproapeneschimbate in orase ~i

sate. In ciuda faptului di crestinismul fusese numit religie dominanra, jar eultul zei lor,

condamnat ~ i int erzi s de s ta t, e ra sorti t ext inct ie i, Grec ia ant ic s inca mai pur ta peceteaspirimala ~iartistica a paganismului, illspecial datorita pastrarii monumentelor Antichitlltii us.

Inmarsul lor prin Grecia, gotii aujefuit ~idevastat Beotia ~iAtt ica. Portul atenian Pireu

a ajuns in mainile lo r. Din Iericire, au crutat Alena. Istoricul pagan din secolul al V-lea

Zos imos poves test e cum Alari c, inconjurand z idur il e Atene i cu armata sa, l i za ri pe zei ta

Atena Promachos illarmura §i pe eroul troian Ahile s tand infata zidului , Atflt deuimit a fost

Ala ri c de aceasta apari ti e, incat abandona ideea de a a taca Atena'". Peloponesul a suferit

foarte mult de pe urma acestei invazii a gOlilor, pentru eil vizigotii jefuira orasele Corint,

Argos, Sparta ~i alte cateva. Sti lichon porni s a apere Greeia ~i debarca eu t rupe le sale in

golful Corint, pe istm, taindu-i rerragerea lui Alaric prin Grecia Centrala, Cu mare greutate,

Alaric se indrepta spre nord, spre Epir. Dupa Calesepare, imparatul Arcadius nu s-a rusinat

sa rasplateasca cu tit lul mil itar de Magister al armatei din Illyricum (Magister milltum pe r

Illyricumi pe omul care devastase provincii le grecest i ale Imperiului, Dupa acest moment,

Alaric a lncetat sa mai ameninte partea rasariteana a Irnperiului ~is i-a indreptat intreaga

atentie spre ltalia.

Pe lfmga ameninlarea gorUm din Peninsula Balcanica ~iGreeia. influenta covar~itoare a

gorilor s-a simti t inca din t impul lui Teodosie eel Mare in capitala, unde posturi lc mil itare

de dispundere ~imulte aIte pozllii administrative ajunscsera in malnile germanicilor.

Cand Arcadius a urear pe trOll, partidu! eel ma i influent din capital li era eel germanic,

condus ~e unul dintre eei mai de seamli gener ali ai armatei imperiale, ~i anume gotul

Gainas. In juruJ l ui e rau aduna ti solda !i de orig ine got ica 9i reprezentanri ai curentului

pro-germanic. Slabiciunea acestei grupari 0 reprezenta faptul e a rnajoritatea gotlIor erau

Arcadius (395-408)

Arcad ius" avea doar 17 an i cand a ur eat pe tron. El nu avea nici experien ta, mCI vo inta

neeesara pentm 0 astfel de pozit ie ~ieurand a a juns sa f ie dominat de favor it ii slii, care

*

~ - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -115. Gregorovius, Geschichte de r Staat Athen, I, 35 .

116. Zosimos, V, 6; ed. Mendelssohn, 222-223.



130 ISTORIA IMPERJULUr'B1ZANTIN

ari eni. Al doil ea ca putere in primi i ani de domnie ai lui Ar cadius a fest partidul i nfl uentului

eunuc Eutropius , f avoritul irnpara tu lu i,'Aces ta e ra s us ti nut de d iv er si l ingus itor i ambi ti osi ,

care erau de partea sa doar pentru eli putea sa-i ajute sa-~i rea lizeze interesele persona le

avide . Gainas ~iEutropius nu puteau trai in pace unul cu celalalt, atilt timp cat amandoi

concurau pentru putere, In afara de aceste doua partide, istoric:ii vorbesc ~i despre un al

t rei lea , ost il at at germanici lor, cat s i lui Eutropius, Membr ii l ui erau formati din senatori,

minist ri s i din majoritatea clericilor. Aces! partid reprezenta ideologia nationalista §i

rel ig ioasa orien ta ta impotriva c resterii inf luen te i barbare ~i s tr aine . Ace ast a mis care, i n mod

firesc, refuza sa of ere sprijin brutalului §i lacomului Eutropius. Lidcrul ei era prefectul

orasului, Aurelian'".

Multi oameni din acel timp erau constienti de peri colul repr ezent at de dor ni natia

germanica, iar statui a fest ultimul care a devenit constient de aces! lucru. Un document

remarca bi l, ca re ni s-a pasrrat, descr ie int r-o forma foart e vie: react ia unui anumit g rup

social fata de problema germanica. Aces! document este cuvantarea lui Synesius despre

"Puter ea imper ial a" sau, asa cum este tradusa uneor i, "Despr e darorii le imparatului " [De

Re gn o ad A rca diu m Im pera to rem - n. t rad.], car e i -a fost pr ezentat a sau probabi l chiar citi ta

lui A rc adius , Syne sius, or igina r din Cy re ne , oras din no rdul Af ri ci i, er a un f il oso f n eoplatonic

foa rte e rudit care se convert ise la c rest in ism. in 399 d.Hr ., e lp l ec a l a Con st ant in opol pe nr ru

a- i c ere imparatului s a scuteasca de taxe orasul sau natal. Mai tarziu, dupa i ntoareerea sa

acasa, a fost ales episcop al orasului nord-african Ptolemais. In timpul sederii sale de trei

ani l a Const ant inopol, Synesi us a t nteles foarte bine peri colul germani c pent ru Imperi u ~i a

seris 0 c uv an tare care, po tr ivi t unui i stor ic , po at e fi c on siderat a rnan ife stul a nt i-germanic al

pa rt id ului n at ion al ist al l ui Au re li an 118. Synesius ilaverti za pe ir nparat :

Cel mai mic pretext va fi fo los it de [ba rb ar ii ] i narma ti pe nt ru a lua pu tc rea §l a .dev en i

conducatorii cetatenilor, Iar apoi, cei neinarmati VOl trebui sli lupte cu oameni cxperimentati

i n c ampani il e m il it ar e. Mai int fu d e toa te, ac est ia [ st raini i] t re bu ie sa fi e indep ar tat i din

poz it ii le de c omanda ~ id epo se da ti d e rangul de se na tor . Ceca cc rornan ii conside rau in

vremurile dea ltada tl i a fi la mare c inste a deven it dezonoran t d in cauza inf luen te i s traini lo r,

Ca inmul te a lt e si tua ti i, si In a cc ast a s un t u im it de p ros ti a no ast ra. In or ice cas a mai mul t

s au mai put in boga ta g asim un s cl av s ci t [got ]. E i sluj esc c a buca ta ri si pa hamici . Ast fe! ,

eei car e mcrg pc strada ell scaunelc in spate ~i Ie ofera oru llen ilor care doresc sa se

odihne as ca a fara sunt s ei ti . Dar llU este foarte surprinzator eli a ee ia §i b arbar i blon zi ,~u

frizuri cUbeice, care in v ia la p rivat a ind ep lincs e f unqi i d e s lu gi , su nt condue ator ii no~t ri

i n v iat a po li ti di ,? Imparatul t re bu ie sa epurez e t ru pe le a §3 cum eura\ am m1l .su ra de gd lu ,

dand la 0 parte pleava §i taa tc celelal te paie care, ada ta lasate sa incol\easdi , s tr ic ti samanla

bunl! . Tatli l tau , d in prea multa mila, i -a primit p rictcne~te §i C'U bunavointa, Ie-a dat t it lu l

de a lial i, le-a eonfe ri l d reptul 'i § ionoruri polit icc §i, eu generozitate, Ie-a daruit pamanturi.

Dar aeeste fapte nobi le nu au fost i n\ clcse de barbari ca acte de gcner ozitate; ei I e-au

int erpret at ea un s emn de s ll ib ie iu ne din partea noastr a, ceca ee i-a tacut sa fie mai

d ispre!lJ itori ~imai [ilgrunfa ti . Prin rid icarea dc fec ru ti d in r{mdu!ee lor d in ncamul nos tru

~i,st fel , p rin int ll ri rea p rop ri ei no as tr e arma te ~ ia c urajului no st ru t rebu ie sa sa vi ini c§t i

lucrurile de care Imperiul are nevoie, Impotriva acestor oarneni trebuie aratatll perseverenii\.

Ori Jasa-i pc barbari sa luc rezc pamiintul dupa exemplu l vechil()r mesen ieni , care audepus

armele §i au trudit ca sclavi pentru spartani, od lasa-i sa se dud! pc drumul pc care au

117. Bury, L at er R om an E mp ir e, I , 127 .

118. Ib idem, 129; (1889),83,

IMPERIUL DIN TIMPUL LUI CONSTANTIN eEL MARE PA.NALA IUSTlNIAN", 131

venit , ves tindu-le celor care tra iesc pe partca cea la lta a raului [Dunarea] eli romanii nu mai

au bunavointa ta W de ei si ell sunt condusi de un tanar nobi l !1l9

Ceca ce sustinea Synesius in fata s ta tu lui cu privire Lapericolul germanic era expulzarea

gotil or din armata, formarea unei armat e indigene ~i sedentarizar ea got ilor ea l ucrat ori ai

pamantului. In cazul il l care goti i se aratau ostil i fata de acest program, Synesius sugera ca

roman ii sa -§ i cu re te t er it or iul d e goti, prin impingerea lor dincolo de Dunare, l ocul de unde

proveneau.

Cel r l t a i influent general din armata imperial a, gotul Gainas, nu putea privi detasat

inf luen~ta. xdusiva a favoritului Eutropius, iar curand aparu ocazia de a actiona. In acest

timp, goti di ll Fr igia, care fusesera asezati in aceast a provinci e aA siei Mici de Teodosie eel

Mare, .s-a rasculat ~i au inceput sa devasteze t.ara sub conducerea capctcniei lor, Tribigild,

Gainas mi impotriva a ces tu i r eb el p er icu los ca re , mai tarziu, se dovedi a fi aliatul sau

secret. an d mana cu Tribigild, el puse Ja calc atacar ea trupelor Imper ial e t rimise pent ru a

inab~i reeolta. Cei doi goti devenira 8m ,pam pe situatie, Ei trimisera imparatului 0 cerere ca

Eutropius s a fie indepartat §i p red at lor . Nemultumiri f ata de Eutropius veneau §i din partea

Eudoxiei, sotia lui Areadius, §i din par te a pa rt idu lu i lui Au re li an. Arca dius, p res at de su cc esu l

gerrnan ie ilor , fu nevoit sa eedeze s i II tr imisc pe Eut ropius in exi l (399 d.Hr.) . Dar acest fapt

nu a satisficut dori nt a goti l o r victoriosi, Ei i -au impus imparatul ui sa- l aduca pe Eutropius

inapoi incapitala, pentru a fijudecat ~iexecutat, Odata dusa la indeplinire aceasta dor in ta , Gainas

pret inse imparatului sa accepte ca gotii ar ien i sa fo lo se asc a una d in tr e b ise ri ci le ca pi tal ei

pent ru sl uj bel e lor. Di n part ea episcopul ui Const antinopolului, l oan Hri sostom (Gura de

Aur), veni un protest categoric. Stiind cil nu doar intreaga capital a, dar §i majoritatea

populat iei Imper iului se afl a d e pa rt ea ep ise opului , Gaina s nu insi st s asuprea a ces te i c erer i.Odara bine ins tal at i i n ca pi tal a, go ti i au d ev en it s tap an i d efini ti vi pe s oa rt a Imper iului .

Arcadius §i popular ia capi tal ei erau perfect constienti de gravit atea sit uatiei. Dar Gainas, i n

eiuda tuturor succeselor repurtate, s-a dovedit incapabil de a se mentine intr-o pozitie

privilegista inConstantinopol. In timp ce era plecat din oras, izbucni subit 0 rascoala in

t impul c llre ia multi goti au fas t ucisi, iar el nu a fost in stare sa se intoarcain capitala.

Arcad iu s, i in eu r~ ia t d e nou l cu rs al e ve ni rne ntelor , l l t rimi se impot riva lui Gainas p e f avor it ul

sau, Fr avitt a, got pagan, car e ilinfranse pc Gainas in timp ce acesta incerca sa treaca eu

combia inA si a Mi ca. Gainas a caut at r efugi u i n T racia, dar acolo a eazut in maini le regel ui

huniIor, care 11 decapitll ~i-i trimi se eapullui Arcadi us in dar . Ast fel , peri col ul got ic a fost

indepi'irtat ell ajutorul unui gemlan ic, F ra vi tt a, c are a f os t n umit c on su l in s ch imbu lmarelui

serviciu adus Imper iul ui. Problema goti 1or de la i nceputul secolului al V-lea a fast in cele

din urma rez.olvatll in f hvoa rea st atu. lu i. E fo rtur il e u lt er ioare a le go ti lor d e a -§ i r eei i§t iga

inf lue nta ini ti al l! n u au fo st d e a nv ergura.

[oan Gilra d e A ur . Pc fondul dificultarilor provocatc de gerrnanici s-a remareat personalitatea

deosebita a pat ri arhu lui Cons tan tinopolului , l oan Gura d eAur 12(). Acesta s -a nascu t in Antiohia

119. "nfpl. Bam/.da<;", Opera, 14-15 ; ed. Migne , Pa tr o lo g ia G r a ec a , LXVII, 1092-1097 . Vez i

Bury,. L a te r R oma n Em pi re , I , 129-130. A. F it zge ra ld, i n T he E ss ay s a nd H ym ns o f S y ne siu s

o f C y re n e, i nc lud e cuvantarea c at re imp ii ratul A rca dius ~ id is cur su ri le p ol it ic e; t ra d. i n lb.

e ng lez li (1930) , I , 1 34 -139 ; no te e u p rivi re l a euvantarea "On the K ing sh ip ", 2 06 -209.

120. in 1926, N . Baynes se ri a: " int r- ad ev ar , e st e fo ar te c ur ios c~nu ex is tl \ n icio biog raf ie a lui

Hrisosrom". Vezi "Alexandria and Con stant in op le: A Study in Ecclesiastical Diplomacy",



132 ISTORIA IMPERlULUI BIZANTIN

§i, a stud iai cu celebru l retor Libanius, avand intcnjia de a face 0 cariera lumeasca. Mai

tarziu, a abandonat aceasta idee si, dupa botez, s-a ded icat in totalitate predicarii in

Antiohia, undea ramas pentru un numar de an i preot . Dupa moartea lui Nectarie , Eutropius

I-a ales capatriarh pe acest predicator din Antiohia,a ca rui f a ima se raspandise deja, A fost

adus in capitals in secret, de frica populat iei din Antiohia, care, devotata predicatorului ei,

s-ar fi putut opune plecarii saie. In ciuda intrigi lor lui Teofi l, episcop de Alexandria, loan

a fost hirotonit episcop §iis-a dat scaunut capitalei i1 1 anu1398. Astfel , pe scaunul episcopal

a a juns un om neobisnuit de exper imenta l in ana ora tori ei, un ideal ist a le carui fapte s-au

afla t intotdcauna in armonie cu reorii lc sa le §iuu apara tor a l princ ip ii lor morale foar te

severe. Adversar neimpacat al luxului excesiv ~iaparator ferm aldoctrinei niceene, loan si-a

facut foa rt e mul ti dusmani print re cei d in " turma" sa. Unul din tre adversar ii s ai cei mai de

ternut a fast lmparatcasa Eudoxia, 0 adoratoa re a luxului ~i a placerii, pe care loan a

acuza t-o Inmod public in cuvanta ri le s ale . E l amers a ta tde depar te in predici le sa le , lncat

a comparat-o ell Isabela ~iIrodiada'". Polit ica lui severs fata de gotii arieni i-a arras multi

dusmani ; e l a fost acela care s -a opus fat i$ cedar ii got ilor in scop l iturgic auncia dlntre cele

mai mari biserici din Constantinopol. In oricc caz, rnai tarziu, gotii s-au impacar ell refuzul

imparatului si au continuat sa foloseasca biserica incredintata lor din afara zidurilor

cetat ii. l oan a fost foar te prudent cu goj ii ortodocsi , carora l e-a dat una dintre bis er ic il e

orasulu i, i -a viz it at foa rt e des ii i l e-a t inu! ill mod frecvent cuvantar i cu a ju torul unui

traducator,

Credinta sa ferrna, vointa de a nu face compromisuri nimanui ~icrit ica dura indreptata

i rnpotr iva Iuxului au dus Ia c reste rea numarului ina rnic ilor sa l. Imparatu l lnsusi a cazut

curand sub influenta celor car e se opuneau patriarhului si s-a exprimat in mod deschisimporriva lui loan. Aceasta opozitie tati§a a cauzat plecarea lui loan In Asia Mica, dar

rcvolta s tarnita in randul maselor capitalei dupa plecarea iubitului patriarh l-a determinat pe

Journal o f Egypt ian Archaeo logy, XII (1926), 150, Astazi avern 0 biografie riguros docu-

menta ta , in doua volume. scr is a de un benedic tin, P . Chrysostomus Baur , Der heilige

Johannes Chry sost omus und s ei ne Zeit [Munchen, M. Hueber, 1929-1930 . . n. trad.].

Nicaieri nu am gash vrco mentiune cu privire la biografia Ioarte dctaliata a lui Hrisostorn,

p lina de refer in te cu privi re l a i zvoare , publi ca ta in (Euvres complet es d e Saint Jean

Chrysostome, trad. de M, Jeannin, Vez i ~iN. Turchi, La civilta bizantina, 225,227. Acest

articol nu cste mcntionat in bibliografia Carli!tui Baur, L. Meyer, S. Jean Chrysostome,

maftre de perfeel io ll chret iellne; A. Critto de Albornoz, Juan Cri sos tomo y su inf lu en cia

social en el imperio bizantino, 187; S. Attwatcr, S/, John ChrysoslOme, 113. Vezi Histoire

de I ' Egl is e depu is l es or ig in es jusqu' J no s jou rs , cd. A. Flichc §iV. Martin, IV, 129-148.

[Pana laapari \ia celebrei luerari a lui Baur aumai existat incercari de reconst ituire a unci

biografii a marelui antiohian: w'R,W. Stephens, Saill l John Chr ys os tom. His Li fe andT imes , A S ke tch o f t he Church ahd lhe Empi re in the Four th Cen Ju ry , Londra, 1871(ed.a II-a,

Londra, John Murray, 1880; cd. a Ill-a, 1883), Aceastaestc in schimba perspectiva anglicana.

o tucrare omisa de Vasil iev este cea a lui A, Moulard, Saint Chrysos/ome: sa vie - son

reuvre, Paris, 1941.Cu privirc la stadiul cercctarii vielii~ioperei Sf. loan Gura de AUf, vezi

luerarea lui D.C. Burger A Complet e B ib li og ra ph y o f t he S ch olar sh ip on the Li fe a ll d Works

o f S t. John Chrysostom, Evanston, Ill., 1964.0 Iucrare romllneasd'lrceentJi: D. Popa, Opera

:ji bibliogra/ia Sfalllului loan Guro. deAur, Cluj-Napoca, Editura Rena~terea, 2002 - n.trad.]

121. Autenticitatea lmoradintre aeeste predici este pusasub semnulintreblirii. VeziSeeck, Geschichte

d es Un lu gangs der an ti kcn Wel t, Y,365,583; Baur, Der heiligf' Johannes ChrysoslOmus, II,

144-145, 196, 237, Bury, Later Roman Empire, I , 155.

IMPERIUL DIN TIMPUL LUI CONSTANTINeEL MAREpANA LA IUSTINIAN .. , 133

lmparat sa-l cherne din exil, Oricum, noua pace dintre s tat~ipatriarh nu a durat foartemult.

Ceremoniil e de inaugurare a une i s ta tu i dedicate imparatese l i -au ofer it l ui loan 0 noua

oc az ie p e nt ru 0 cuvantare infUearata, in care critica viciile tmparatesei . A fost din no u dat

j os d in s ca un , i ar a de pt ii sai, ioaniti i , au fost foarte sever persecutati . In cele din urma, loan

a fest exilat in404 inorasul capadocian Koukousos, unde a ajuns dupa 0 lunga §i obositoare

ca la tori e, unoras pecare e l il descr ia ca f iind "ee l mal pust iu Icc din univers" 122. Trei ani

mai tarziu, a fost trimis intr-un alt loc deexil , aflat pe lndepartatul iarm rasaritean al Marii

Ndfre, dar a rnurit in timpu l calatoriei. Astfel s- a s.r ar~it viata unuia ?~ntre cei m~i

re~.j cab.iii li.d.eri ai B iser ici i Rasii.riten.e din E vu l M .ediu t.lmpun~. Papa ~l•~p~ratul. dinAp , Honor iu s, au intervenit amandoi, 'in incercarea de a opn persecutiile indreptate

imp tr iva lui Joan §i a ioanitilor, dar ..f1ira sucees. . . ."

oan a lasat in urma sa 0 bogata cornoara literara, continand 0 descriere VIe a VIetH

so¢ial e ~ i rel ig ioase a t impului s au . A fos t unul din tre foa rt e put in ii o~eni . ca re .nu s -. au

temut sa se exprime deschis impotriva pretentii lor ariene ale preaputernicului Gainas ~l a

aparar cu convingere §i fermirate idealurile Bisericii apostol ice. A fost considerat unul

dintre cele mai remarcabile exemple demoralitate pe care umanitatea le-a avut vreodata. "A

fostneiertator fata de pacat §i preamilostiv fa!a de pacatos. "123

Arcadius a murit in408, cand sotia sa, Eudoxia, raposase deja, iar fiul ~isuccesorul sau,

Teodosie, avea doar sapte ani .

Teodosie at Il-lea eel Tdndr (408-450)

Potrivi t unor izvoare, Arcadius a lasat un testament in care numea ca tutore pentru tal laml

sau succesor pe regele persan Yazdigi rd I , cac i se temea ca cei inf luenri de la cur te . l-ar r :putut inlatura pe Teodosie de la tron. RegeJe Persiei . indeplini cu devotament datoria ce-i

fusese incredintata s i, printr-unul din oamenii sai fidel i, l lapara peTeodosie de intrigi l.e ~e

la curte, Multi special is ti neaga autentici tatea acestei isrorii , dar nu exista ca esenta mrmc

122. loan Gura de Aur,Epistola 234; ed. Migne, Patrologia Graeca, LII, 739. .

123.Autemlcitatea eieste uneori pusa subsemnul Intrebarilde un izvor contemporan fascinantcare

descrie relatiile dintre Hrisostorn siimparareasa, dand 0 imagine generals a vietii de Iacurte

din timpullui Arcadius, Vita Porphyri i , episcop de Gaza, scrisa de Marcu Diaconul, t?v:rra~~l

§i prietenul sau. iJlsa, tara doar si poate, documentlll are 0 fundamentare foarte credlblla dill

punet devedetl~istoric. YeziII. Gregoire §iM.-A. Kugener, "La vie de Porphyrc, eveque de

Gaza, est-elle auihentique?", Revue de I 'Universite de Bruxelles, XXXV (1929-1930), 53-60.

Vezi ~iintroducerea remarcabila ta editia tor ~itraduccrca vietH luiPortir: Marc Ie Dia~re,

V ie de Porphyre eveque de Gaza, ix-elx. Extrase lungi dinVila in Bury,Later ROf!'tGnEmpIre,

I, 142·148. Baur considcrli Vita ea fiindun izvorde foartemare ineredere (1, XVI; dar cf II,

157-160). Chestiunea meriUl investigatii viitoare, [Relatia dintre Sf. loan §i imparateasa

Eudoxia este exprimata conform acestui izvor de Sf . loan insu§i. EI est e rugat de Porfi r,

episeopul de Gaza, sii mijloceasca lalmparat easa-I permita ac:stuia din ~rm.asa inchida.u~

temptu pagan din Ga;~a,Sf. loan Iiraspunde ea Iieste imposibll s1l0 faca, dm cauza raCIn!

rclave! sale eu impaditeasa, ca urmare a faptutuide a-i firepro§at acestcia caa ob~inu:un.bu~

in mod itcgal; Vita Porphyrii, 37, 12-15, cd. H. Gregoire §i M,-A. Kugencr. Ce! d.O!ednon

sunt deparere elitextul careni s-a pastrat at aeestei Vita este de fapt0 prelucrare dlll secolul

al VI-lea. Vczima lmult laKarl-HeinzUthemallIl,"Porphyrius,BischofvonGaza", Biographisch-

-Bibliographisches Kirchenlexikoll, vol. VII, 848-854 - n. trad.]



134 ISTORIA IMPERJULU! BlZANTIN

improbabil in ea. De vreme ce situati is imilare se intarnplj l ~iin alte perioade ale istoriei,

pare sa nu existe niciun motiv pentru a 0 respinge!".

Relat ii le armonioase dintre cele doua imperii explica pozit ia neobisnuit de favorabila a

crest inismulul in Persia pe timpuJ domniei lui Yazdigird 1. Traditia persana, care reflects

st area de spi rit a magiJor §i a nobil il or , il numeste Yazdigi rd "Apos tatul ", "ce l Hain" ,

prietenul Romei si al crest inilor ~ipersecutor al magilor. In schimb, izvoarele crest ine l l

lauda pentru bunatatea, milos tenia §igcnerozi ta te sa si , uneori , a fi rma e li a fost chiar pe

punctul de a se c onv e rt i l a c r e st in i sm , I n realitate, totusi, Yazdigird I , a s em e nea luiConstantin

eel Mare, a inteles cat de important era elementul crest in din imperiul sau pentru planuri les ale poli ti ce . In 409, e ]a ofe ri t formal c resr in ilor permisiunea de a-si t ine s lu jbele in mod

public §ide a-si reface bisericilc. Unii istorici numesc acest decret Edictul de la Mediolanumpentru Biserica Asinana!".

In 4iO, in S el eu ci a a a w l. 1 0( : u n sinod la care s-an pus b az el e o rg an iz ar ii B is er ic ii c re st in e

din Pers ia . Episcopul din Seleuc ia (Ctesiphon) a fost a les drept cap a t Bise ri cii . I s -a dat

t it lul de , .catol icos" si aveasa locuiasca in capital a Imperiului persan. Mernbri i s inodului au

facut urmatoarea dec larat ie : "Noi tot i, i nt r-un glas , rugam pe Mi lostivul Dumnezeu sa

inmulteasca zilele birui torului ~iluminatului rcge Yazdigird, rege al regilor, iar anii lui sa

sporeasca din nearn in neam ~idin veac in veac" 126. Cres tini i nu aveau sa se bucure mult

t imp de pace deplina. Persecuti ile au fost reluate in ult imii ani de dornnie ai lui Yazdigird.

Teodosie al I l- lea nu era un ompolit ic darui t §i nie i nu era in te resat in mod special de

chest iuni lega te de guvernare". In toa ta lunga sa domnie, e l s-a t inut depar te de t reburi le

statu lui si a dus 0 via ta s ingura ri ca, de t ip monahal . Dedicandu-si cca mai mare par te a

timpului caligrafiei, a copiat multe manuscrise vechi in foa rt e f rumoasa sa gra fie !" . Dar injurul lui Teodosie s-au aflat oarneni foarte capabil i ~ienergic i, care au conrribuit mul t l a

incununarea epocii salt: cuevenimente atat de irnportante pentru viata interna a Imperiului,

tncat istoricii au incetat sa-l mal priveasca pe Teodosie ca pe un imparat s lab ~inefericit .

Una dintre cele mai in flu en te persoane din timpu l domniei lu i Teodosie a fo st sora sa,

Pulcheri a, Ea a fos t aceea care a pus la cale casaror ia lui Teodosie cu Athenai s (mai ta rz iu

botezata Evdochia), fiica unui :filosofatenian §i0 femeie de inalta t inuta culturala, cu un real

124. Bury, Later Roman Empire, II, 2 §i n. 1.

125. VeziJ. Labourt, Le Christian isme dans l 'Empire Perse sous fadynast ic Sassanide (ed. a Il-a,

19(4),93: W.A. Wigram, All Introduction to th e History o f t he Assyrian Church, 89.[0 luc ra re

modernli, sintetiea, ce abordcazli chcstiunea istoric:iBisericii Asiriene sauNestoriene 51 oferi!

o bibliografie bogata, la: WilhelmBaum §iDictmar W. Winldcr, Die Apos tol is ehe Ki '; he des

Ostens , Klagentim, Kitab, 2000, ~iin traduccre englcza de Miranda G. Henry, The Church

O f the East: A COllcise History, London/New York, Routledge/Curzon, 2003 - n. trad. J126 . Synod icol l Oricl lIalc ou Recuei l de SYllodes Nestor/ens, cd. J .B,Chabot, in Notices et extrai ts

des Manuscrirs de La Bibliotheque Nationale, XXXVII (1902), 258.

Pentru informatii suplimentare, vezi: Calm LuibhCid, The Rel igious P ol ic ie s o f Theodosius

II, Princeton, NJ, 1961;Kenneth G. Holum, Theodosian Empresses : Women and Imperial

Domi nion i n Late Antiquity, Berkeley, University of Califoruia 'Press, 1982; Ch~istine

Angelidi, P ulc he ri a: l a C a st /t a a t p at er e ( c. 3 99 -c . 455), Milano, Jaca Book, 1996; Fergus

Millar, A Greek Roman Emp ire: Power andBe li ef u nd er Theodos iu s I I (408 -4 50 ), Berkeley,Univers ity of California Press , 2006 (n. tract.).

127. Vez i L. Brehier, "Les empereurs byzantinsdans leur vie privee", Revue historique, CLXXXVIII

(1940), 203·204.

*

IMP'ERIUL DfN TIMP\JL LUI CONSTANTIN eEL MARE pANA LA lUSTll'.'lAN .. 135

t al ent I it erar , Evdochia a sc ri s un numar de lucrar i, t ra tand in spec ia l t cme rel ig ioase, dar

reflectand ~i cateva evenimente politice.

, in luptele externe, in timpu l domniei lui Teodosie al Il-lea, jumatatea rasariteana a

Imperiului a fost mult mai norocoasa decat cea apuseana. In Rasarit nu s-a organizat niciocampanie care s a fi solieitat eforturi i rnense, in s ch im b V e st ul a trecut prin c ri ze foa rt e

severe din cauza migra ti ei germanice . Ce l mai dur §O C pentru romani a fost intrarea in

Roma, fosta capitals a Imperiului roman pagan, a capeteniei vizigotilor, Alaric. Putin dupa

aceea, b\rbari i s i-au organizat primele regate pe teritoriul roman din Europa de Vest ~idin

Africa d~Nord. Partea rasariteana a Imperiului a fost amenintara 0 vreme de hun i, care aua taca t t eror iu l b izantin §iau ina in tat pauli aproape de z idur ile Constantinopclului. Pana

s-au stab' i t relat ii prietenesti , imparatul a fost nevoit sa Ie plateasca 0mare suma de bani

§i sa I e r J:deze teritoriul de la sud de Dunarc, Mai rarziu, a fost trimisa 0 ambasada din

Constan{tnopol in Panonia, condusa de Maximin. Priscus , prietenul s1iucare I-a tnsotit , a

lasat 0relatare extrern de irnportanta §i detaliata despre ambasada, descriind curtea lui Attila

§i mul te obiceiur i § i moravur i a le hunilor . Aceasta descr ie re es te deosebi t de pre ticasa

pentru lumina pe care 0 arunca nu doar asupra hunilor, ci §iasupra slavilor de pe Dunarea

Mijlocie, pe care hunii Iicucerisera!".

D isp ute le te olo gic e s i e e l d e-a l Ill-lea S i no d Ec um en i c. Primele doua sinoade ecurnenice

au fixat definit iv invll .latura Cll .l isus Hristos este ati t Dumnezeu, cat §iom. Dar aceasta

solutie nu a sat isfacut spiri tele avide de teologie, obsedate de problema felului cum trebuie

inteleasa unirea firii dumnezeiest i a lui Usus Hristos eucea umaria. In Antiohia , lasfarsi tul

secolului alTv-lea, a aparut invatlitura conform careia nu a existat 0unire deplina in Hristos

a celor doua f ir i. In evoluri a ei u lt er ioara, aceast a invat i! .tura a tnce rcar sa demonst reze

independenta absoluta a firii umane in Hristos ati t inainte, ciit si dupa unirea ei cu firea

dumneze iasca. Atat t imp cat aceast a inva ta tura a ramas in inre rioru l unui cere res trans de

oameni, ea nu a produs nicio tulburare serioasa in Biserica. Dar, odata cualegerea pe tronul

patriarhal din Constantinopol a preotului antiohian Nestorie, un infocat partizan al acestei

noi inva\aturi, s imar ia s -a schimbat considerabil , deca rece e l dorea sa impuna Bise ri ci i

invati!.tura antiohiana. Faimos pentru elocinta sa, Nestorie ise adresa impararului imediat

dupa birotonie cuurmatoarele cuvinte : "Dli-mi, Stapane, un pamant curatat de eretici , iar

eu i ti voi da in schimb cerul ca raspla ta. Ajuta -ma sain imicesc pe eret ic i, i ar eu am sa te

ajut sa-i infrangi pepersi" 129. Prill eretici, Nestorie intelegea pe toti aceia care nu imparta§eau

concept ia lui cu privi re l a independenla f ir ii umane in Iisus Hristos. Numele pe care

Nestorie 11 folosea pemru Fecioara Maria nuera "Maiea Domnului", ci "Maica lui Hristos",

"Maica omului",

Persecut.area adversarilor de catre Nestorie a stirnit 0mare furtunli in Biserica. Puternic

a fos t Indeosebi protestu l pat ri arhulu i Alexar tdri ei, Chi rH, §i a l papei Ce lestin, ca re acondamnat noua invliwtura eretica mtr-un sinod convocat la Roma. Teodosie , dor ind sa

puna capat acestei dispute din Sfu1UlBiscr ic ii , a convoca t l a Efes, in anul 431, al III-lea

Sinod Ecumeuic, care a condamnat doctrina nestorianlL Nestorie a fost cxilat in Egipt , unde

a trait panli la sfar§itul vietii.

128. Existi i0 traducere liberlia relatarii lui Priscus la Bury,Later Roman Empire , I, 279-288. Vezi§i

W. Enn sl in , "Ma x im i nu s und s ei nB e g l ei te r, d e rH i s t or ik e r P r is k os " , BylPJ1tillisch-Neugriechische

iahrbacher, V (1926), 1-9.

129 . S o c ra ti s, Hisloria ecciesiastica, VII, 29 ; in Nicene and Post-Nicelle Fathers, II, 169.



136 ISTORlA IMPERlUUJ ! BIZANTIN

Condamnarea nestorianismuluinu a insemnat sfars itul sau ; numerosi adepti ai acestei

invataurri auramas inSiria ~iMesopotamia, 'jar impararul a poruneit adrninistratiei acestor

provincii sa iamasuri severe impotriva lor. Centrul principal al nestorianismului era Edesa,

unde se afla 0 celeb ra §coala care a raspand it ideile An tioh iei, In anul 489 , in timpu l

s tapani ri i l ui Zenon, aceast a sceala a fast d ist rusa , i ar profesori i ~idiscipoli i sa i au fost

alungati din eras. Ei au mers InPersia s iau inremciat acolo 0 noua scoala, laNisibis. Regele

Persiei i-a p rim it p c nesto rien i cu bunavointa si Ie-a oferit protectie, cad, odata ce 1i

conside ra dus rnani a i I rnper iu lu i, miza pc ideea de a-i folosi inavantajul sau a tunc i candavea sa apara ocazia . B iser ica persana a crest in ilor nes tori eni s au s iro-chaldeeni a fost

condusa de un episcop care purta t irlul de "catolicos ". Din Persia, crest inismul, in forma sa

nestoriana, s-a raspandit ptlna departe in Asia Centrals §i a fost irnb ratisat de un numar

considerabil de adepti In India.

Sinodul de la Efes a fost urmat, in Biserica bizantina ~in cea din Alexandria in special .

de aparitia unor noi miscari care s-au opus nestorianismului. Adeptii lui Chiril din Alexandria,

martu risind superioritatea firii d iv in e asupra celei umanc in Iisu s Hristos, au ajun s la

concluzia ea firea umana a fost complet absorbita de cea dumnezeiasca ; prin urrnare, Iisus

Hristos avea doar 0 s ingura fire - cea dumnezeiasca. Aceasta noua invatatura a fost numita

monofizit ism sau doctrina monofizita, iar adeptii ei sunt cunoscuti drept monofizit i (de la

grecescul [.t6vo; , "unu", s i < P l ) O l ; , "fire"). Monofizitisrnul s-a dezvoltat foarre mult datorira

sprijinului a doi monofiziti inflacaraji, episcopul alexandrin Dioscor §iEutihie, arhimandritul

une i manast ir i d in Cons tant inopo! . Impll ra tu l s-a si tuat de par tea lui Dioscor, pe care i l

considera unaparator al ideilor lui Chiri l de Alexandria. Noua invatatura si-a gasi t adversari

in pat ri arhul de Constantinopol §i in papa Leon I eel Mare , Dioscor l -a convins pe imparat

81 1convoace un sinod in 449 l a E f es , care este cunoscut ca "Sinodul T1ilhfiresc". Partidul

alexandrin almonofizi ti lor, condus de Dioscor, presedinrele s inodului , i -a s il it pe membrli

acestuia din urma, care nu erau de acord cu. ei, sa recunoasca Invatatura lui Eutihie

(monofizi ti smul) ca ortodoxa ~i sa- i condamne pe adversa ri i noi i doct rine . lmparatul a

ratificat horararile sinodului, recunoscandu-I ofieial drept s inod ecumenic. Fircs te, s inodul

nu a fost in stare sa readuca pacea i n B iser ica. A urrnat 0 perioada de dispute furtunoase,

in t impul carora Teodosie a murit , lasand in seama succesori lor sai rezolvarea problernei

monofizitismului, chestiune de 0 foarte mare importanta ill istoria Bizantului.

Inafara deimportantele ~ifurtunoasele evenimente rel igioase din t impullui Teodosie, in

viat3 interna almperiului au existat un numar de evenimente care fae ca aceasta epoca s1 1 fie

considerata inlportanta din punet de vedere istoric.

:jcoala superioara din Constantinapal. Organizarca unei universitati la Constantinopol ~i

publiearea Codex Theodosianus, evenimente care auavut locIn timpul domniei lui Teodosie,au fost de 0mare importanta pentru viala Imperiului bizantin.

Pana In secolul al V-lea, ora~ul Atena, caminul faimoasei ~coli filosofice, era centrul

principal allnvatamantului pagan din Imperiul roman. Profesori greei de retoridi ~ifilosofie,

mai cunoscuti sub numcle de sofi§ti , veneau acolo din toate parti le Imperiului, unii casa-~i

etaleze cuno~tintele ~iarraoratorica, alrii eusperallta de a facecariera inlumea profesoratului.

Ace§ti profesori e rau pla ti li i n par te din bugetul de s tat , In pane din bugetel e diverse lor

ora~e. Invatamantul particular $ i eel public erau mai b ine platite in Atena dedit oriunde

altundeva. Triumf:ul cre§tinismutui la sfftr§i tul seeolului a1IV-lea a dat $coli i atenienc 0

l ovitura grea, i ar v ia \a intel ec tual ll a ora§ului a fos t a fectata conside rabi l spre sfar$itul

secolului de incursiunile devastatoare ale vizigolilor in Grecia. Chiar §imult dupa plecarea

IMPERJUL DIN TIMPUL LUI CONSTANTlN eEL MARE pANA LA JUSTINIAN ... 137

lui Alaric s i a viz.igoti lor, scoala ateniana nu a mai .at ins nivelul eide odinioara. Numarul

filosofilor a scazut mull. Cea mal dura lovitura data scoli i ateniene a fost organizarea unci

scoli superioare (universitati) Ia Constantinopol.

Cand Constantinopolul a devenit capitala Imperiului, multi rerori ~ifilosofi au vern! in

noul OI' a$ , indlt se poa te c rede c il inca dinainte de Teodosie a l I l- lea rrebuie sa f existat

acolo un fel de scoala superioara. Profesori §i Inva\ati erau invitati in Constantinopol din

Africa, Siria §i din alte locuri. Sf. Ieronirn remarca in Cronica sa (360-362 d.Hr.):

"Eull .nthius, ce. lmai savant gramarician..a murit la Constantinopol, iar in Iocul sau a fost

adus

± .harisius din Africa" 130. De aceea, un cercetat.or recent al chestiunii scolii superioare

din C nstantinopolul EvuJui Mediu af ir rna c ll sub Teodosic a l I l- Iea nu a fost fonda ta , ci

reorg: , izata a scoala superioara'". In 425, Teodosic al Il-lea emise undecrer care prevedea

organfarea Universitatii+": Aveau s a fie 31 de profesori care 81 1 predea gramatica, retorica,

dreptpl s i filosofia. Trei retori (oraioresy §i zece gramaticieni aveau s1l-~ipnil cursurile tn

l at ina, i ar c inei retor i sau sofi st i (sofistaey s i zece gramati cieni , In greaca . In plus, aces t

decret stabilea care 0 catedra pentru filosofie s i doua catedre pentru drept . Chiar dad! lat ina

ramanea inca Iimba oficiala a Imperiului, organizarea catedrelor de limba greaca la

Univers itate arata faptul ea imparatul incepea sa inteleaga ca, in noua capitala, greaca era

inecontestabil limba cea mai vorbira si inteleasa inpartea rasariteana a Imperiului. Numarul

retorilor greci depasea numarul celor lat ini cu doi , NoH scoli superioare is-a dat 0 cladire

separata, cu sali mari d e cursuri. Pro fesorilor Ie era in terzis sa lectii particu late la ei

acasa ; e i t rebuiau sa -s i dedice to t t impul §i efortul activitatii didactice la Universitate. Li

s-a fixat un salariu definit iv din vis tieria imperiala ~iputeau sa acceada la cele rna i ina lte

ranguri . Acest centru educa tional d in Constantinopol deveni un r ival per iculos al scol iipagane din Arena, care se a fl a in tr -un dec lin continuu. In i stor ia ult er ioara a Imper iuIui

bizantin, Univers itatea lui Teodosie al Il-lea a fast pentru mult t imp centru! care reunea cele

mal puterniee forte culruralc ale Imperiului,

Codex Theodosianus . Din vrernea lui Teodosie alIl-Iea dateaza ~icea rnai veche colectie

de decrete ale imparat ilor romani care 1 1 i s-a pastrar, De rnult t imp se s imjca nevoia une i

astfel de colecti i, din cauza cil nurneroase dccrete au fost uitate cu u~urinta sau pierdute,

ceca ce a generat mul ta confuzie In pract ic il e jur id ice ale z il ei § i a c reat mult e dif iculrat i

juri~tilor. Existau doua coleetii de decrete mal vechi, codexurile Gregorian §i Hermogenian

(Codex Gregorianus ~iCodex Hermo gellianus), nurnite astfel probabll dupa numele autorilor

lor, Grigorie §iHermogene, despre care se ~tie foarte putin. Datarea ptimei coJeqii ajunge

p a r r a In epoca lui Diocleti an ~iprobabi ! c li aceast a eontinea decreet date din timpul lu i

Hadrian palli11neel allui Dioclelian. A doua coleclie, redactara sub domniile succesorilor lui

Diocle ti an din secolu l al IV- lea, conl inea deere te dat iind din ultima par te a secolu lu ial III-lea panll in al §aselea deceniu al secolului al IV-lea, Niciuna dintre celcdoua colecti i

130. Chrrmicon; cd. Migne, P a tl vl og i a L a ti n a, XXVII, 689-690. VeziH. Usener, "Vier Lateinisehe

Grammatiker", Rheinisches Mu se u m f ar P hi lo io gi e, XXIII (1868), 492 .

131. Vezi F. Fuchs, Die H6heren Schulen VOIl Konstanlinopel im Miltelalu'T, 2.[0 lucrare modernli

care sllstinc ideea UIlui inva!1imant anterior lui Teodosie al II-lea, ehiar din perioada lui

ConstantineelMare, este cea a luiHeinrich Schlange-Schiiningen Kaisertum und Bildullgswesen

im spatantiken Konstantinope/, Stuttgart , 1995 - n. trad.]

132. Codex Theodosianus, XlV, 9, 3.



138 ISTORIA 1~1PERIULtJI BIZANTIN IMPERIUL DIN TL\iPUL LUI CONSTANTIN eEL MARE pANA LA IUSTINIAN ... 139

nu a supravietui t ; ambele sunt cunoscute doar prin in te rrnediu l mic ilor f ragments care ni

s-au pastrat,

Ideea lui Teodosie a fostde a redacta 0 culegerede legi dupa modelul celor doua colecti i

anterioare, Avea sA contina decrete date de imparatii crestini , de la Constantin eel Mare

panll laTeodosie al Il-lea inclusiv, Comisia numita deimparat a redactat in lat ina, dupa opt

ani de lucru, asa-nurnitul Codex Theodosianus , A fos tpublicat in 438 in Rasari t, i ar put in

dupa aceea a fos t int rodus §i in par tea apuseana a Imper iu lu i. Codexul lui Teodosie est e

lmpartit in 16 carti, care, la randul lor , sunt subimparnre in tr -un numar exact de ti tl ur i

(tituli). Fieca re ca rt e vorbeste despre 0 anumita latura a guvernarii, cum ar fi cea aadministratiei, cea a chestiunilor militare sau cea a vietii religioase. In fiecare titlu, decretele

sunt ordonate cronologic. Decretele aparute dupa publicarea codexului au fost numite novele

(leges noveltaes'":

Codexul lui Teodosie are 0mare importanta istorica, In primul rand, este cel mai pretios

i zvor cu priv ire l a i stor ia int ernaa secole lor IV~V. De vreme ce cupr inde s i per ioada cand

crest inismul a devenit rel igie .de stat, aceasta culegere de legi pcate fi considerata un fel de

sumar a ceea ce a realizar noua religie pe taril.m juridic si a ceea ce a adus ea nou in

practicile juridice. In plus, impreuna cu colectiile anterioare, acest codex a constituit 0 baza

solids pentru activitatile jurldice ulterioare ale lui Iustinian. In sfars it, Codexullui Teodosie,

int rodus in Occident in per ioada migra ti il or germanice , impreuna cu cele doua codexur i

anterioare, novelele ulterioare §i eu alte cateva monumente juridice ale Romei Imperiale

tlnstitutiile lui Galus , spre exemplu). a exercitat 0 influenta puternica, atat direc ta , eat s i

indirecta, asupra legis latiei barbare. Faimoasa "Lege romaua a vizigotilor" (Lex Romana

Yisigotharumi, des tina ta supus ilor romani din regatul v iz igot , nu este dedit un rezurnat a l

Codexului lui Teodosie ~ialcelorlalte izvoare mentionate. Din acest moriv, "Legea romans

a viz igot ilor" est e numita ~ i "Breviarul lui Alar ie" iBreviarium Alaricianum), adica un

rezumat publi c a t de regele viz igot Alar ic a l I l- lea in prima parte a secolului al VI-lea.

Aceast;i este 0dovada ainfluentei directe exercitate deCodexul Iui Teodosie asupra legislatiei

barbare, lnsa el a avutmult mai adesea 0 influenta indirecta, prin intermediul codexului

vizigot, in Evul Mediu timpuriu, incluzand ~iepoca lui Carol eel Marc, legislatia europeans

occidentala a fost influentata de Breviarium, care a devenit izvorul principal al dreprului

roman inApus. Aceasta arata i n mod c la r c a dreptul roman a influentat Europa Apuseana,

dar nu prin intermediul Codexului lui Justinian, care s-a ri' ispandit in Apus mult mai tarziu,

in jurul secolului al XII-lea. Acest lucru este uoeori trecut cu vederea decatre special i~ti , ~i

chiar un istoric renumit caFustel deCoulanges afirma: "Coduri le de legi ale lui Iustinian,

s-a demonst ra t, au avut putere de lege in Gali a pima tarziu in Evul Mediu ,, 134, Inf lucl1! lI

codexului a mers chiar mai dcparte, cad Breviarium-ul lu i Alar ic a jucat in mo d evident un

f91important Intr-o anumita perioada a istorici Bulgarici . Cel putin aceasta este p!irerea

¢ruditului croat Bogis ic, ale carui argumcnte au fost dezvoltate ~i confirmate mai tarziu decercetatorul bulgar Bobeev, conform caruia B r e vi a ri um A la r ic i an um a fost t rimis de cat re

papa Nicolae I regelui bulgar Boris , dupa ce acesta ceruse papei, in886, s a trimita 11 1 Bulgaria

"legile pamame§ti" (leges mundanaev . Ca raspuns la aceasta do rin ta, papa, In ale sale

,,:&aspunsuri la imrebarile bulgarilor" iR es po ns a p ap ae N ico la i a d c ons ult a B ulg ar oru m) ,

facea cunoscut eli el le trimitea .Jegile venerabile ale romanilor" ( ve n er an da e R o ma no ru m

leges), despre care Bogis ic ~iBobc ev c ons id e ra u ca a r f i B r ev ia ru l lui Alaric!". Chiar de-ar

fiasa, importanta acestui cod in viata vechilor bulgari nu trebuie exagerata, deoarece Boris ,

dupa numai cat iva ani , s-a rupt de curia romans ~is-a apropiat mai mull de Constantinopol.

Dar simplul fapt capapa a trimis acest Breviarium arata importanta lui inviala Europei de-a

lungul lui al IX-lea. Toate aceste exernple dovedesc in mod clar puternica §i largainfluenta care 0 avea Codex Theodosianus=",

Constantinopolului. Printre evenimentele importante din t impul lui Teodosie se

numara construirea zidurilor Constaminopolului . Constantin eel Mare tnconjurase noua

capitals eu un zid . In epoca lui Teodosie a1 Il-Iea, orasul depasise eu mu lt perirnetrul

zidului. Apliruse necesitatea de a gJl.sinoi mijloace de aparare a orasului impotriva atacurilor

inarnicilor. Soarta Romei, cucerita de Alaric in 410, deveni un avert isrnent serios pentru

Constaatinopol, devreme ce Siel fusese amenintar inprima jumatatc a secolului al v-lea de

hunii slilbatici.

Rezolvssea acestei probleme foarte dificile a fost gJl.sita.de cativa dintre oamenii energici

~icapabil i de ia curtea lui Teodosie. Zidurile fusesera construite in doua randuri , In 413, pe

cand Teodosie era copil , prefecrul pretoriului , Antim, care in acel t imp era regent, a ridicat

un zid prevszu; cumulte turnuri §! care se int indea de la Mares Marmara, p lina la Cornul

de Aur , f ilm! si tuat ceva mai Ia ves tde z idul lui Cons tantin. Acest zid a l lu i Ant im, ca re a

salvat capitala de atacul lui Anila, exist! ~iastazila nord de Marea Marmara, panli laruinele

palarului bizsntin cunoscut acum caTekfour Serai . Dupa un cutremur violent care a dis trus

zidul , prefecrul pretoriului , Constantin, l-a reparat s i, eli aceasta ocazie, a construit injurul

lui un alt zid eu multe turnu ri § i p rotejat de un san; adanc, plin cu apll. Astfel, p e tarm,

Constanunopolul avea 0 l il li e t ripla de fortificati i, cele doua ziduri separate de 0 terasa §i

santul adanc care inconjura zidul exterior. Sub adminis trat ia lui Cyrus, prefect alorasului ,

ziduri noi au fos t construi te de-a lungu\ li tora lu lu i. Ce le doua insc ript ii de pe zlduri, care

datcaza din aceasta perioada, una Ingreaca sicealal ta In lat ina, vorbesc despre activitalea

de constru:cror a lui Teodosie. Ele sunt ~iastazi l izibile. Numele lui Cyrus este asociat , de

asemenea, cu introducerea iluminatului nocturn al str1izilor capitalei 137.

133. O.Secck, "Die Quellen des Codex Theodosianus", R eg es te n de r K ais er u nd P ap st e fiir d ie

Jahre 31 1 bis 47 6 n. C hr .. 1-18. [Vezi ~j: Gian Gualberto Archi, Teodosio II e la sua

codi jicazione, Napoli, 1976; J. Harries § i L Wood (ed.), T he T he od os ia n C od e: S tu die s in

t he Im pe rial L aw of L ate A ntiq uity , Londra, 1993; Dirk Schlinkert, "Between Emperor,

Court and Senatorial Ordl!!': theCodification of theCodex Theodosianus" , A n ci e nt S o ci e ty ,

XXXII (2002), 283··294 .- n. trad.]

1 34. H i st o ir e d e s i ns t it u ti on .l · p o li ti q ue s (cd. a II-a, 1904), 513.

135. V. Bogi'Sic,P is an i 7 .. ak on i n a s lo ve n sk om j ug u. U . Z ag re bu , 11-13; S, Bobeev, H is to ry o f t he

Ancien! B ul ga ri an L a w, 117-120.

1 3 6 . Existi!(> traducere completll in lirnbaengleza a Codului fticuta de Clyde Pharr 11 1 colaborare

cu T.S.Davidson ~iM.B. Pharr, Prineeton University Press, 1951 [ Th eo do si an C od e a nd

N o ve ls a nd t he S ir m on di an C o ns ti tu ti on e s, Princeton, 1952 (reprint 1970)- n. trad.]. Vezi

§i AdOlph Berger ~i A . A r th ur Schiller, B ib li og ra ph y o f A ng lo -A m er ic an S tu di es i n R o ma n,

G r e ek ,l 1 1l d G r e co -Eg y pt ia n L aw a n d R e la t ed S c ie n ce s , 75-94. 0publica\ie foarte folositoare.

Multe micole se ocupa de perioada bizantina.

137. VeziChnm ic a n P a sc h al e , 1,588. Despre activitatea deconstructori a luiCyrus ~iConstantin.

vezi BUf)!, L a te r R oman Emp ir e , I, 70, 72 ~in. 2. Cf . A . V an Millingcn, Byzant i n e Cons tant i nop l e ,

the m.tb of Ii e C i t y a nd A dj oi ni ng H is to ri ca l S it es , 48; B. Meyer-Plath &iA.M. Schneider,

Die La i lI 4 ITnaueron Kons tan t i nope l , Berlin, 1943.0nOllainformaliedespre biogratla lui Cyrus,

care nu IIfostfolosita de Bury, este datl! in "Viata Sf. Daniel Sti li tuJ", ed, H. Delehaye,



140 ISTORIA IMPERIULUI BIZI\ .NTIN.

Teodosie a l I l -l ea a mur it in anu1450. in e iuda s labiciuni i sa le §i a lipsei de abilitate ca

om de s tat , l unga sadomnie a fos t foa rte impor tanta pentru i stor ia ulte rioara, mai a lesdin

punct de vedere cultural. Printr-o alegere fericita aInalti lor functionari , Teodosie a reusi t sa

aiba rezultate marete. Universitatea din Consrantinopcl ~iCodexul lui Teodosie i n c a r am a nmonumente le splendide a le misca ri i cul tura le din prima jumatate a secolu lu i al V- lea.

Zidurile orasului, construire inaceasta perioada, au facut Constantinopolul inexpugnabil in

fata inamici lor Imper iu lu i pentru mul te secole. N .H. Baynes rcmarca : " imr-un anumi t

sens, zidurile Constantinopolului au reprezentat pentru Rasarit arma $ipraful de pusca, din

l ipsa carora a pier it Imper iu l in Apus" l38.

Marcian (450-457) si Leon I (457-474). Aspar

Teodosie a mur it fara sa Jase vreun mosteniror. Sora sa mai mare, Pulcher ia , a acceptat sa

devina formal soti a lui Marcian , t rac deor ig ine, care a fost proclamat mai t arziu tmparat .

Marcian era un soldat foarte capabil , dar modest, ~ia ureat pe tron doar datorita s taruintelor

influentului general Aspar, care era de origine alana.

Problema gotica, ce devenise - la sfarsitul secolului al Tv-lea §i in prima parte a

secolu lu i al V-lea un r eal perieo l pentru stat, a fast rezolvata in t impullui Arcadius, In

favoarea statului. Totusi, elementul gotic a continuat sa tie influent in Imperiu, desi intr-o

mai mica masura. La mij locul secolu lu i a l V-Iea , barbarul Aspar, sus tinut degot i, a facut

un ult im efort de rest aurare a puter ii deodinioara a got ilor. S i a reusit pentru un t imp, Doi

imparat i, Marcian si Leon I , au a juns pe t ron prin st radania lui Aspar , a le carui incl inat ii

ariene erau singurul obstacol incalea ascensiunii sale la tron, Inca0

data, capitala a inceputsa-si arate nernultumirea 'faja deAspar, farlide famil ia sasi , in l inii mari, farlide influenta

barbara din armata. Doua evenimente auaccentual tensiunea dintre goti ~ipopulatia capitalei.

Expedit ia marit ima din Africa deNord impotriva vandali lorpe care Leon I a organizat-o cu

mar i chel ru iel i f inanciare $i e fortur i, s-adovedit a f i un esec tota l. Populati a l -a acuza t pe

Aspar de tradare, pentru ca init ia l s e opusese acest ei a, ceea ce era des tu l de f iresc , oda ta ce

scopul era de a-i zdrobi pe vandali , adica tot pe germanici . Apoi Aspar a obtinut de IaLeon,

pentru fiul sau, t it lul de caesar, eel mai inalt rang din Imperiu. imparatul sedecise saseape

de pu ter eagerrnanica si, cu aju to rul unui numar de razbo inici isau rieni incartiruiti in

capitala, iluei se pe Aspar §i 0 parte a familiei sale, dand 0 lovitura finala influentei

germanice la curt ea din Cons tant inopol . Pentru aces te c rime , Leon I a primi t d in par tea

contemporanilor sai poreela deMakelles, adica "maceiarul"; totusi, istoricul F.I. Uspenski

afirma ca fie §i numai acest luc ru este suf ic ient pentru a just if ica supranumele de "ce l

Mare" dat uneori lui Leon, deoarece acesta a facut un pas important Indirectia nationalizari i

armatei ~i a slabirii dominatiei trupelor barbare",

Huni i, care reprezentau un per icol ext raordina r de mare pentru Imper iu , Ia lnceputuldomniei lui Marcian s-au mUla! de pe Dunarea Mijlocie inprovinciile vestice ale Imperiului,

Ana le c ta Bo ll a nd i ana , XXXII (1913), 150; Delehaye, L e s S a in ts S ty li te s , 30-31. Vezi ~i

N. Baynes, "The Vita S. Danielis", Eng li s h H i st o ri ca l R e v ie w , XL (1925),397. [Vezi§i Gilbert

Dagron, N a is s an ce d .· un e c ap it al e. C o ns ta n ti no pl e e t s es i ns ti tu ti on s d e 330 a 451, P".rris, 1974,

268-272; Demetrios J. Constante!os, "Kyros Panopolites, rebuilder of Constantinople",

G re ek , R om an a nd B yz an tin e S tu di es , XII (1971), 451-464 -no t rad. ]

138.The Byzantine Empire , 27.

139. Byzantine Empire , I, 330.

IMPERJUL DIN TIMPUL LUI CONSTANTIN e EL MARE pAN)\, LA H.. 'STINIAN ... 141

unde mai t arziu au dar faimoasa bllml ie de pe Carnpii le Ca ta launice . La put in t imp dupa

aces! eveniment, Attila a murit. EnormuJ. sau imperiu se pr ef acu in ruina, astf el incat

pcr icolu l hunic disparu in ult imii ani dedornnie a i lu i Marc ian,

AI Iv-iea S i nod E c umen ic . Marc i an a mo st eni t de la predecesorul sau 0 situatie bisericeasca

foarte complicata. Monofizit ii erau acum triumfatori . Marcian, partizan al primelor doua

sinoade ecumenice, nuputea sase irnpacc cu acest triumf si, in451, convoca alIV-Jea Sinod

Ecumenic la Calcedon , care s-a doved it a avea 0 mare impor tanta pentru toata i stor ia

~ : t ; : ~ 'e:: :' . Nurnarul delegatilor la acest . s inod a fost fOM~ mare §i..a cuprins ,if'P=".tanti

S' odul a condamnat fapte le "Sinodului Talha resc" de laEfes si I -a depus din scaun pe

Dios or. Apoi a e laborac 0 noua formula rel igicasa, care respingea in intregime doctrina

mo~ fizita §i era in acord to ta l cuconcept ia papei de la Roma. S inodul mar turi sea "pc Unul

!? i Acelasi Hristos in doua firi neamestecate §j neschimbate, neimpartite §i nedesparjite".

Inva\lltura recunoscuu de acest sinod, care confirma triumfator invil.\1iturileprincipale ale

primelor sinoade ecurnenice, deveni temelia invataturilor teologice ale Bisericii Ortodoxe.

Hotararile Sinodului de la Calcedon au fost, deasemenea, de mare imporranta din punct

de vedere polit ic in istoria bizantina. Statul bizantin, opunandu-se insecolul al V-lea inmod

deschis monofizit ismului, s i-aindepartar provincii le rasaritene, Siria fii Egiptul , unde

majoritatea populat iei era monofizita. Monofizit ii au ramas fidel i invataturi! lor chiar ~i

dupa condarnnari le sinodului d in 451 ~i s -au ara ta t ost il i ori ca ru i compromis. Bi se ri ca

egipteana a abandonat folosirea Iimbii grecesti in cult 11ia introdus Jimbaautohtona egipteana

(copra). 'Tulburarile religioase din Icrusalim, Alexandria ~iAntiohia, cauzate de introducerea

si li ta a hotarar ilor sinodului, au capatat ca rac te ru l se rios de revolt e nat iona le s i au fos t

Inabusite de autoritatile civile §i mili ta re doar dupa mul ta varsa re de sange. In ori ce caz .

inabusirea acestor revolte nu a rezolvat problernele fundamentale ale t impului. In spatele

acestor dispute rel ig ioase , care deveneau din ce in ce mai acute , s ec ri st al izau In mod c la r

contradic tii ras ia le, in special in Si ri a ~iEgipt, Popula tia autohtona din Egipt § i S ir ia

ajunsese treptat !a convingerea necesitatii separarii de lmperiul bizantin. Tulburarile religioase

din provincii le rasaritenc, ajutate de structura populat iei, au creat conditi i care, in secolul

al VII-lea, aufaci li tat t ransferul acestor regiuni bogate §i civil izate in mainile persi lor, iar

rnai tarziu in cele ale arabilor.

Canonul 28 a l Sinodului de la Ca lcedon, care a provocat un schirnb de sc ri sori inr re

Imparat ~i papa, a avu t 0 mare impor tanta , Desi neconfi rmat de papa, acest canon a fast

acceptat pretutindeni illRasarir, El ridica problema rangului patriarhului din Constantinopol

in rel at ie eupapa de laRoma, 0problema deja hotiirata de canonul 3 al Sinodului al II. .lea

Ecumenic. Urmand aceasta hotarare, canonu l 28 a! Sinodu lu i din Calcedon a conf er it

"privilegii egale Preasfantului scaun al Romei celei Noi, socotind a fi ell drcptate cetatea

care a fost onoram cu imparal ia ~ieu senatul§i care a dobilndit privi legii egale cu ale vechii

Rome impadite~ti ; Ill tocmai ca~iaceea sa se faca de mare §i in lucrurile cele biserice§ti

fiind a doua dupa aceea" 140. In plus, acela§i canon acorda arhiepiseopului de Constantinopo!

dreptul de a hirotoni episeopi pemru provincii le Pont, Asia §i Tracia, populate de popoare

140. I .D. Mansi , Sac rorum conc il iorum n o va e t ampl is s ima col le c t io (172.6),VII, 445. [In romane§te

dupa edi\iaingrijitli de l oan N . Floca, Ca n o an e le B i se r ic e J ·t i O r t od o x e. Note ~i comentarii ,

Sibiu, 2005, 101- n. trad.]



142 J[STORIAIMPERIULUI BIZANTIN IMPERTUL DIN TIMPUL LUI CONSTANTIN eEL ~1ARE rANA LA IUSTINIAN .. 143

din seminti i d ifer it e. ~Este sufi ci ent s a amintim", spunea F .L Uspenski, ., el i acest e t re i

nume au cupr in s mati misiunile crcstin e din Rasar it, din sudu l Rusiei §i din Penin su la

Balcanica, precum §i t oa te ace le achiz it ii a le c le ru lu i rasa rit ean care puteau fi facute

eventua l in regiuni le amint it e. Cel put in aceas ta est e parerea canonis ti lor greci de mai

t arziu, care au apara t dreptur il e pat ri arhulu i de Cons tant inopol. Aceas ta est e, pe scurt ,

importanta istorica universal a a canonului 28" 141. La urma urmelor, atac Marcian, c at ~iLeon au fost imparat i in spiri t s trict ortodox,

cauzate de nedoritul conducator alItal iei prin interrnediul altuia. In orice caz , Teodoric era

mai put in per iculos pentru Zenon in l ta li a decaf daca ar f i ramas in Peninsula Ba lcanica.

., Teodori c se lndrepta dec i spre I ta li a, il invinsc pe Odoacru §i puse mana pe capit al a

princ ipala, Ravenna, i ar dupa moartea lui Zenon !~infi in\a regatul ostrogot pe teritoriul

I ta li ei , eu capit al a tot la Ravenna . in felul acest a, per i eolul ost rogot a fost indepar ta r d in

Peninsula Balcanica.

Dupa moartea lu i Leon I (474), tronu l a reven it nepotu lu i sau in varsta de doar sase an i,

Leon [nepot debunk - n . t rad. ], care a mur it in ace lasi an, dupa ce- i acorda rangul imper ia l

tatalui sau, Zenon. Dupa moartea fiului san, Zenon deveni unie imparat (474-491)' . Urcarea

sa pe tr on marcheaza inlocuirea in fluen tei g erman ice de od in ioara la cu rte eu 0 nouli

influenIa barbara, aceea a isaurienilor, 0 rasa salbatica din care Zenon facea par te . Acum

isaurienii ocupau cele mai bune pozit ii ~icele mai inalte posturi din capitala. Foarte curand,

Zenon si -a dat s ea rna c li~ ipr in tre oarneni i s ai e rau uni i care complotau impot riva lui ~ i s-a

dovedit foarte hotli rat in inabusirea revoltei care izbucnise in munti i Isauriei, obligandu-i pe

locuitori sa-§i darame cea mai mare parte a fortificati ilor. In orice caz, influenta isaurienilor

a continuat in Imper iu pe toa ta per ioada vie ti i l ui Zenon.

In timpul domn iei lui Zenon, in Italia au avut lee evenimen te foarte importan te. In a

doua jumatate a secolului al V-lea, importanta conducatori lor trupelot germanice a crescut

semnificativ, pana acolo incal vointa lor ajunsese aproape decisiva in numirea san tnlaturarea

lmparat ilor romani din Apus. In 476, unul din tre acest i s ef barbari , Odoacru, I -a inlarurat

pe ult imul irnparat apusean, tanarul Romulus Augustulus, §i a devenit conduca tor pes te

l ta li a. Ca sa-si fac li dornnia mai s igura, a t rimis l aZenon ambasador i d in Senatul roman cu

asigurar ea ca Italia nu avea nevo ie de un impar at separat ~ica Zenon putea f stapanu]

intregului Imperiu. I n acelasi limp, Odoaeru li cerea lui Zenon sa-i confere titlul de

patrician roman ~isa-i incredinteze adminis trarea Italiei . Rugamintea i-a fost ascultata, iar

Odoacru a deven it conducatoru l I taliei, numit legal. Anu l 476 a fost consider at in mod

formal eel a l cader ii Imper iu lu i roman de Apus, dar acest luc ru nu este corec t, deoarece in

secolul alV-lea nu a existat un Imperiu roman apusean independent . A existat , ca~iinainte,

un singur Imperiu roman condus de do i imparati, unul 'in partea rasar ite ana, celalalt in

partea apuseana. in 476 a exislat iara~j un singur imparat in Imperiu, anume Zenon,

conduelitorul parIii rasaritene.

Odatli devenit conduclitor al Italiei, Odoaeru adopta 0 atitudine de vizibila independeu\li.

Zenon deveni pe dep!in con~t ient de aeeas ta ; incapabil sa-I atace pe Odoactu in mod

deschis , el se decise sli aCiioneze prin intermediul ostrogoti lor. Ace~tia, dupli dispari tiaimperiului lui ArtHa, rlimliseseri( in Panonia §i, sub conducerea capetcniei lor, Teodoric,

organizau raiduri devastatoare in Peninsula Balcanicli, amcniniand chiar eapitala lmperiului.

Zenon reu~i s li-i abata atentia lui Teodoric spre provincii le bogate ale l taliei , omorand astfel

doi iepurl dintr-o lovitura: scHpa devecini i sai perieulo§i din nord ~isolutiona neintelcgerile

Henoticonul. Problema inte rna princ ipala din t irnpul lui Zenon a fost una rel ig ioasa,

eare continua sa cauzeze mul ta nel in ist e. in Egipt si Si ria - si , t nt r-o oarecare masura, in

PaleStina~.iAsia Mica - populat ia t inea eu ta ri e l a doc tr ina despre 0 singura fire. Politicaferm or doxa a eelor doi implirati precursori ai lui Zenon nu a starnit entuziasm in

provineii orientale. Capii Bisericii erau foarte constienti de seriozitatea situatiei. Patriarhul

Cons tan uopolului , Acacius , l a inceput adept a l hota ra ri lor de Ia Ca lcedon, §i patriarhul

Alcxancfriei, Petru Mongos, erau preocupati sa gaseasca 0 cale de a tmpaca partidele din

B ise rica a fl at e in confl ic t. E i i -au propus lui Zenon sa incerce sa-l faca pe adversari sa

a junga la 0 l nt el egcre rec iproca prin concesi i de ambele par ti . Zenon accepts aceas ta

propunere §t, in 482, em is e u n act deunire san Heno t icon (H vWTUc6v), care s e adre s a Bisericilor

aflate subjurisdictia patriarhului din Alexandria. in acest act , el incerca inainte de toate saocoleasca orice semn de ofensa, atat fat.lide Inva¢tura ortodoxa, cat ~ifa(,'ide eea monofizita,

cu privire la unirea celor doua firi, dumnezeiasca §iomcneasca, inIisus Hristos. Henoticonul

recunostea ca suficiente principiile teologice dezvoltate la primul §i la eel de-al doilea sinod

ecumenic i? i rat if icat e l aee l de-a! t re ilea : e l 1i anatemiza pe Nestorie §iEutihie, precum

§ipe adept ii l or , ~iafi rma e ll Usus Hri sros e ra "deof iint a cu Tat il l dupa Dumneze ire §ide

aceeasi firecu noi dupa omenitate", In continuare, evita in mod evident folosirea expresi ilor

,,0 fire" sau "doua firi" §j nu a mentionat hotararea Sinodului de la Ca lcedon cupr iv ire l auni rea celor doua f ir i in Hri stos . S inodul de laCalcedon este amint it doar osingura data in

Henoticon, in aceasta declaratie : "Aid anatemizam petoti aceia care ausust inut sau sustin,

acum san cu a lt a ocazie, la Calcedon sau oriunde la a lt s inod, 0 alta credinta"!".

La inceput , Henoriconul parea sli imbun3tl i\easca simaria din Alexandria, dar pe termen

lung nu a reusi t s a- i mulunneasca peor todocs i, n ie i pe monof iz it i. Ce i d in ta i nu puteau sa

se impace cu concesiile facute rnonof izitilo r ; ceilalti, din cauza lip sei d e claritate a

afirmatiilor Henoticonului, considerau concesiile ca fiind insuficiente sieli, in felul acesta,

erau introduse no!complicatii in viata religioasa a ImperiuluL Numarul partidelor religioase

deveni mai mare. 0 parte din cler impartssea ideea rcconcilierii §i sprij inea actul de unire,

in Limp ee e:'Ctrerni~tii,atar ortodoc~i, c a l ~i monofizi~i, erau neinduplecati fal a de ori ce

eomprornis. Ortodoc§ii eare se aratau intransigenti eran numiti akoimetoi, adica "neadormilj",

deoarece ~ineau slujbele in mllnastirile lor larli illtrerupere, zi §i noapte, ineat a t rebuit sa se

lmpar tl i i n t re i g tupe ; monot iz i\ ii ext remi~t i e rau numit i akephalot, adica " la ra cap",

deoareee fiU recuno§teau autoritatea patriarhului de Alexandria, care aeeeptase Henoticonul.

Si papa de la Roma a protestat impotriva Henoticonului . EI a analizat pli lngeri lc clerului

rasaritean nemultumit din eauza deeretului, apoi a smdiat acml insu§i de unire § i a hotarat

8a-l excommrice § i sa-l anatcmizeze pe patriarhul de Constantinopol, Acacius , la un sinod

intrunit la Roma. Ca raspuns, Acacius a incetat sa-l mal pOIIlcneascli pe papa in rugaciunile

sale. Aceasta a fost prima ruptura serioasa dintre Bisericile Rasariteanli ~iApuseana; ea a

Zenon (474-491). Odoacru si Teodoric Ostrogotul

142. Evagrii, Historia ecclesiastica, II I, 14; ed . J. Bidez ~iL. Parmentier, 113.Croniea siriaeii,

cunoscuta §i sub titlul de Cronica lui Zaharia de Mitylene, V, 8; trad. engl. F.J . Hamilton

§i E.W. Brooks, 123.

141. Byzantine Empire, I, 276.

* Pemru 0 bibliografie detalliallieu privire la Zenon, vezi articolu] lui Klaus-Peter Todt din

Biographisch-Bibliographisches Kirchenlexikon, voLXIV (1998),418-427 (n. trad.).



144 ISTORIA IMPERIULUI lllZANTIN IMPERIUL DIN TIMPUL LUI CONSTANTIN eEL MARE p A N 1 \ . LA lUSTlNIAN ... 145

continuat pana i n anul 518, cand Iust inian I a urcat pe tr on143 _ Astfel , ruptura politicadintre

partea rasariteana ~icea apuseana a Imperiului, scoasa in evidenta de aparitia in secolul

al V-lea a regatelor barbare germanice din Apus, a devenit mai pronuntata intimpul lui Zenon,

din cauza schismei religioase.

domniei lui Anastasi us, sl avii impr euna eu bulgar ii si- au inceput. navalir ile in Peni nsula

Balcanica. Potrivit unei surse, ,,0 cavalerie getica" a devastat Macedonia, Tesalia §i Epirul

§i a ajuns pana la Termopile!". UnH cercetatori chiar au avansat teoria ca sl av ii a r fi intra!

In Peninsula B a lc a ni ca m a i d ev rem e. Savantul rus Drinov, spre exemplu, pe b aza s tud i ului

flicut asupra topon imelor §i antroponimelor din pen insu la , p iasa asezarea slavilor in Peninsula

Balcanica la sfarsirul secolului al Il-Iea d.Hr_147

At acuri le bulgari lor §i al e slavilor diu timpul domni ei lui Anastasius nu au fost de mare

iri!portan!a pentru acea vreme, deoarece aceste bande de barbari, dupa cejefuiau populatia

b~. t ina, s e lntorceau In locurile de unde venisera. Aceste r aid u ri e ra u prevestitoarelem ilor navaliri slave in Peninsula Balcaniea din secolul al VI-lea, din timpul domniei lui

Ius ian,

J C a sa pr ot ejeze capitala impotr iva barbari lor din nord, Anastasi us a ri di cat in Tr acia, la

ap/oape 65 Km vest.de Constantinopol, asa-numitul "zid lung" , ca re se mrindea de la Marea

Marmara pftna Ia Marea Neagra, "fliciind orasul de fapt", spunea un izvor, ,,0 insula, in loc

de peninsula" 148. Oricum, acest zid nu si-a lndeplinit scopul pentru care a fost inlHiaL Din

cauza constru ir ii Ia repezea la §i a sparturilor facute de cutremurele de pamant, zidul nu a

servi t drept bariera reala lmpotriva apropieri i inamicului de eras. Fortificatiile moderne

rurcest i de la Chataldja, ridicate aproape pe acelasi loc, corespund foarte mult cu zidul lui

Anastasius, ale carui urme mai pot fi vazute §i astazi.

In timpul lui Anastasius au avut loc mult mai mulre schimbari importante in Apus.

Teodoric a deveni t r eg e al J taliei , iar In Nord-Vestul indepartat Clovis lnremeiase, ehiar

inainte de urcarea pe tron a lui Anastasie, un puternic regal franc. Aceste dona regate

existau peun ter it or iu ca re,

teoretic, apartinea imparatuluiroman, In

acest cazbizantin.

Fi re st e e 1! lnd ep ar tatul r eg al fr anc nu putea fi in niciun caz dependent de Const antinopol ;

dar, in ochii populati ei autohtone cuceri te, puterea nou-sositi lor a avut aut or itate reala doar

dupa aprobarea venita de pc tl irmuril e Bosforul ui . Ast fel , cand gotii l-au proclamat pe

Teodoric rege al Italiei " tara a astepta instructiunile din partea noului p ri n ci p e [A nas ta si us 1 " 149,

scria un cronicar din epoca, Teodoric a cerut totusi din partea acestuia sa-i trimita insemnele

puterii imperiale, care mai inainte se intorsesera l a Zenon prin intermediul lui Odoacru.

Dupa lungi negocieri $i dupa trimiterea catorva ambasade la Constantinopol, Anastasius l-a

r ecunos cu r d rep t s ti l. pan pe st e I tal ia p e Teodo ri c. ca re d ev en i apoi s uv eranul d e drep t in oc hi i

populatiei autohtone'P. Credinta ariana a go ti lor st at ea in c al ea un ci st ran se pr iet en ii tntre

acestia ~ipopulatia autohtona din Italia.

Anastasius I (491-518)

Rezolvarea problemei isauriene. Rdzboiul persan. Atacurile bulgarilor si ale slavilor. Zidul

lung. Relatiile cu Vestul. Dupa moartea lui Zenon, vaduva sa, Ariadna, l-a ales pe batranul

Anastasius' , originar din Dyrrachium, care detinea la curte 0 functie des tu l de modesta, : ; ; i

anume de silentiar ( s i len t iar iusv+" _Anastasius a fost incoronat tmparat doar dupa ce a facut

o promisiune in s cr is c a nu va introduce n ic io inovatie bisericeasca, promisiune care i-a fast

smulsa de patriarhul Constan tinopolu lu i, Inf laca ra t partizan al Si nodului de la Calcedon,

P rima p roblema a lu i Anas tas iu s a f os t sa inch ei e so co te li le cu i sau ri en ii , ca re c as ti gas era

at il t de mul ta au to ri tat e p e pe rioa da domniei lui Zenon, Poz it ia lor p rivi leg iat a i ri ta p opulat ia

capitalei, iar cand a aflat ca dupa moartea lui Zenon ei complotau imporriva noului Imparat,

Anastas ius act ions imediat : ii indeparta din post uri le de responsabilitate, Ie confisca

proprietatile ~i Ii expulza din capitala. Dupa aceasta act iune a urmat un razbo! dur ~ilung

:;;iabia dupa sase ani de lupte isaurienii au fost infranti definit iv in lsauria natala. Multi

dintre ei au fost transplantati i n T racia. Marele ser vi ci u facut Imperiului de Anast asius a fost

aceasta r ezo lv are d efini ti va a prob lemei i sa ur ien e.

Dintre evenimenrele externe, pe l a n g a razboiul epuizant ~i far~ rezultat dUB impotriva

Persiei, simaria de la frontiera dunareana a arras consecinte serioase pen tru istoria ulterioara.Dupa plecarea ostrogotilor in Italia, pe timpul dornniei lui Anastasius au fast intreprinse

incursi uni de j af impotri va fr onti erei nordice de catre bulgar i, geti ~i scit i. Bul gari i, car e au

navalit pe teritoriul Imperiului bizantin, erau un popor de origine hunica (turcica). Ei sunt

mentionati pentr u prima dat a in Peninsula Balcanica pe t impu l lui Zenon , in legatura cu

migratii le ostr ogot ilor ins pre par tea de nord a Imperiului bizantin.

In legatura eu numele destul. de neclare de "geti" §i "sciti", croniearii acelui limp nu

e ra u prea bine informaji eu p rivi re l a s truetura etnografica a popoarelor de la nord; de

ac ee a, es te fo ar te prob ab il c a a ce st ea sa fi fost nume co le ct ive , i ar i stor ici i co ns id era pos ib il

ca anumite triburi slave sa fi fost incluse I ntr e cl c. Teofilact , scr iit or bizantin di n pr ima

jumatate a secolului al VII -lea, identifica intru totul pe get i cu slavii 145 Asrfel, in timpul

*

143_ ' ;e zi S . Sa la vi ll e, .L'A ff ai re d e I 'Heno tiqu e ou Ie p remier sc hi sme byz an tin a u V' siecle ",

Echos d'Orient, XVIII (1916) , 225-265, 389-397; XIX (1920 ), 49 -68,415-433, Regimul lui

Ana su ls ie e st e inc lus in d isc ut ic _ [Vez i §i \V .T. TownBcnd, "The He,no tikon Schism and theRoman Church", Journal of Religion, XVI (1936), 78-86 - n. trad.]

Cele mai rccen te monogra ft i ded icate lui Anastas ius sun t. C. Capizzi , L 'imperatore A na st as io I

(491-518), Roma, 1960; P. Charanis, Church and Stale in the L at e R om an Empire: Th e

Religious Policy of AnaSlas ius / , 491-518, Tesalon ie , 1974; Mischa Meier. Anastasios 1_ :

Die Elilstehung d e s B yz an ti ni sc he n R e ic he s , S tu ttgar t, K le tt -Cot ta Ve rl ag , 2 009 - 0 teorie

noua care v izeaza periodiza rea Imperiu lu i b izan tin (n. trad.).

144. S il en\ ia ri i er au ap ro zi i ca re st at eau d ep az a l a u~i in t impu ! int ii lni ri lor cons il iului imper ia l § i

a laud ientelor imperia le . [Vezi R. Guilland, Tirres etfonctions de I 'Empire byzantin, Londra,

1976 - 11. trad.]

145 . Hi s tor i a e , III, 4, 7; ed_ C. de Boor, 116; vezi Bury, L at er R om an E m pi re , I, 434-436.

146. Comins Marcellini, C hr on ic on , a d a nu m 517; ed, T. Mornmsen, U, 100_

147. The Slavic Occupation of the Ba l kan Pen in su l a . in prezent, in Uniunea Sovietidi sc aratli un interes

fuar!e mare faifj depatrunderea timpurie a slavilor tn Peninsula Balcanica. Au fost publicate mullestudii despre aces! subiect, iar leoria lui Drinov este reconsideratli inmod favorab il . Cru iea lui

Drinova fos t ret ip liri tl i intr-o noua editie a opere i sale, edita tl i de V. Z]a ta rski , I, 139-364.

[Marin Stepanovici Drmov (1838-1906), a§a c um ma i es te el cuno sc ut in Rusi a, este un

cercetlitor de origine bulgara care ~i-apetrecut 0bun~ parte d in v ia ll! in Rus ia . Este conside ra t

unul d in tr e c re ator ii i st or iog ra fi ei b ulga re ~ imcmbru fond ator al Academie i Bulga re de

Sti in \e . Lucra rea in cauza a rus t p ubl ica ta p eI lt ru p rima data l a Moscov a, in 1873 - n _ trad.]1 4 8 _ Evagrii, Hi st o ri a e c c le s ia s ti ca , m. 38; ed_ J. Bidez §i L. Parmentie r, 136 .

1 49 . Anonymou s Valesi anus , p ar . 5 7; e d. V_Gardh au se n, 295; T . Mommsen, Chronica Minora.

I, 322.

150. Vezi 1. Sundwell, Abhandlungen zu r Geschichte des a u sg e he n dl '/ l R o me r tu m s, 1 9 0- 22 9_



14 6 ISTORIA IMP'ERIULUI BIZANTIN IMPERlUL DIN TIMPUL LUI CONSTANTIN CEL MARE pANA LA IUSTINIAN". 147

Anastasius i-a trimis lui Clovis, regele francilor, odiploma prin care ii eonferea titlulde

consu l, titJu pe care Clov is l-a pr im it cu recunosun ta! ". Pireste, era doar un consulat

onorific, care nu impliea exercitarea datorii lorspecifice acestei pozit ii . Inoriee caz, acesta

a avut 0mare importanta pentru Clovis. Populatia rornana din Galia i'leonsidera pe imparatul

Rasaritului detinatorul autoritatii supreme, singurul care putea oferi toate cclelalte demnitati.

Diploma lui Anastasius.icare conferea'titlul deconsul, confirma populatiei galice legalitatea

domniei lui C lovi s asupra e i. Aceas ta 11facea un fel de vicerege al provinciei, care, din

punct de vedere teoretie, ramanea parte a Imperiuluirornan.

Aceste relat ii ale irnparatului bizantin cu regatul germanic dovedesc In mod clar ell , la

sfarsitul secolului al V-lea §iinceputul celui de-al Vl-lea, ideea unui s ingur imperiu era ineii

foarte puternica.

arbitrar ~ineregulat, iar aceasta incasare frecventa ducea populat ia uneori la dlsperare '".

Desi aducea castiguri mari pentru trezoreria s tatu lui , Anastasius a aboli t-o definit iv ~ia ars

in public toate documentele referitoare la ea. Populat ia a saJ~tat desfi intarea acestei taxe cu

mare bucurie. Conform unui istoric din secolul al VI-lea, pentru a descrie favoarea imperial a

"e nevoie de elocin ta lu iTucidide sau ch iar de una ~imai aleasa §i mai fr umoasa"!". Un

izvor si ri ac din secolul a lVI- lea desc ri a bucuri a cu care a fost primi t edictul de aboli re in

orasul Edesa :

"ntre~l oras se bucura §i toli imbrac ara v esminte a lb e, at at c ei m ic i, cat ~i cei mari, §i

purta~cu ei lumanliri aprinse §icadelnite pline cu tamaie a rzand §i s-au tndreptat, cantand

psalmjsi imnuri, rnultumind lui Dumne~eu §illi.ud~ndp.e,impiir~t,spre biseric~ S.. Serghiesi Si 'on, unde au pnmu Sfanta Euharis tie. Apoi s -au tntors In oras §l, plini de bucurie,

auor anizat unfestival care a durat intreaga sliptlimanli§i au hotarat sa-l serbeze in fiecare

an. Oli mes tesugari i se odihneau §i i§i aratau bucuria, imbaindu-se §i ospatandu-se in

curtea marii biserici §iin toate portieurile orasului.

Politica religioasa a l ui A na st as iu s. R ev ol ta lui vitalian. Reforme interne. In c iuda

promisiunii facute patriarhului Constantinopolului de a nu introduce inovati i bisericesti ,

Anastasius, in polit ica sa rel igioasa, i-a favor~t pe rnonofizi ti . Putin mai tarziu s-a ararat

a fipe fal iide partea monofizit ilor. Acest gest afost salutat cu bucurie in Egipt §iSiria, unde

monofizitismul seraspandise foarte mult. in orice caz, inclinatiile monofizite ale lmparamlui

au creat 0 mare con fuzie in capitala, iar cand Anastasius, dupa exemp lul An tiohiei, a

poruncit ca Trisaghionul (Sjam. Sftnu, Sfan: Domnu l S a va ot v safie cantat cu adaosul "care

s-a rastignit pentru noi" (adica : "Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fara de Moarte,

care Te-ai rastignit pentru noi, miluieste-ne penoi"), inCcnstantinopol auizbucnit tulburari

care aproape eli au dus la detronarea irnparatului.

Polit ic a rel igioasa a lui Anastasius a dus la rebeliunea' Iui Vital ian inTracia. In fruntea

unei mari armate cornpuse dinbulgari, hum si, probabil, slavi si ajutat de 0 flota considerabila,

Vi ta li an s-a indreptat spre capit al a, Scopul sauera unul pol iti c: dorea sa -l det roneze pe

imparat . lnsa Vital ian vesti lumii ca s-a ridicat pentru a apara Biserica Ortodoxa asuprita,

Dupa 0 l upta lunga §ic runta , revolt a a fos t incele din urma inabu§i ti i. Aceasta revol ta nu a

fost de mica importanta in istorie. "Aducandu-~i in trei randuri trupele eterogene aproape de

Constantinopol ~iobtinand din partea statului sume enorme de bani", spune F.I. Uspenski,

"Vitalian a ararat barbarilor slabiciuneaImperiului siimensele bogatii ale Constantinopolului

~i i -a inva\at cate ceva despre actiunea combinata pe uscat !? i pe mare,,152.

Pol it ica interns a lui Anas rasius, inca insuf ic ient studiat a sau eva luata in li te ra tura

i stor ica de special it at e, a fos t rna rcata de 0 activitate intensa ~i a influentat problernele

economiee §i financiare ale Imperiului.

Una dintre reformele sa le f inaneia re foa rt e impor tante a fost aboli rea deres tatulu i

chrysargyron, 0 taxa platita in au r §i a rg int (in latin a a fo st numira lustralis collatio sail,

uneori, mai complet, l us tr al is a u ri a rg e nt iv e c ol la ti o) . Aceas ta taxa, a l ca re i inceput data

din prima parte a secolului al IV-lea, se aplica tuturor mestesuguri lor §i profesiunilor dinImperiu, chiar §i servi tori lor, cer§etori lor ~iprosti tuatelor. Se aplica probabil §i pentru

uneltele Sianimalele fermierilor, precum caii, catari i , miigarii ~iainii , Inspecial cei saraci

sufereau din cauza poverii chrysargyron-ului. Oficial, aceasta taxli trebuia Sase eolecteze

doar 0 data la cinei ani, dar de rapt data coiectarii ei era fixadi de administ ra ti e in mod

Cont ributi a Edese i de pe urma chrysargyron-ului se ridica la 140 de livre de aur la

fiecare patru ani155Desfiintarea taxei a muljumit in special Biserica, deoarece, prin impozitarea

veniturilor prostituatelor, se legaliza implicit desfraull56.

Bineinteles, abolirea chrysargyron-ului priva vistieria statului de0suma considerabil~,

d ar aceasta pierdere a fost foarte curand cornpensata prin introducerea unci taxe noi,

chrysoteleia ( X P UOO1 :E A .E L U ), 0 "taxa de aur " sau 0 "taxa in aur", 0 t axa in numerar in loc

de '0 taxa in natu ra. Probabil a fest 0 taxa. funciara pe care Anastasius 0 colecta pentru

sustineres armatei . Aceasta apasa greu pe clasele mai sarace, astfel fncat intreaga reforma

financiara a aWL in vedere 0 d istribuire mai rigu roasa a poverii taxelor, in loc de 0

diminuare reala a lor 157. Probabil ciicea mai importanta reforms financiara a lui Anastasius

a fost desfi intarea sis temului prin care corporati ile oraselor (curiae) erau responsabile de

strangerea taxelor municipalitatii, reforma fi\cutii la indemnul prefectului pretoriului, omul

151. Gregorii Turonensis Episcopi, H i st o ri a F r an c or um, n, 38 (XXVUl); ed. H. Omont ~iG. Collon, 72 ,

1 52 . B y za n ti ne Em pi re , 1 , 352 .

153. 0. Seeck, "Collatio lustralis", Real -Enc yc lop t id i e dar C t as s is c h en At t er t umswi s s enschaft , ed.

A.F. Pauly, G. Wissowa et alii, IV, 370-376. [Singurii scutiti de aceasta taxa instituita de

Constantin eelMare erau doctorii §i profesori i, Vez i ~i: J. Karayannopulos, Das F i nan zwe s en

desjruhbyzantinischen Staates, Munchen , 1958, 129-137; Torben Damsholt, .Das Zeitalter

des Zos imos : Euagrios, Eustathios und dieAufhebung des chrysargyron", Analec ta Romanalnstituti Danici, VIII (1977),89-102; Roger S. Bagnall, "ThePeriodicity and Collection of

the Chrysargyron", T y ch e . . B e i tr ti ge z ur alien Ge s ch ic h te , P ap yr o lo g ie u nd Ep ig r aph ik ; VII

(1992 ), 1 5-17 - n. trad.]154. Evagrii, His t or ia e c c le s iast i ca , III, 39; ed. Bidez s i Parmentier, 137; E .W. Brooks, Cambridge

M e d ie v al H i st o ry , I,484, numeste chrysargyron-ul "a tax onallkinds of s tock and plant intrade", iar Bury, Later Roman Empire , 1 ,4 41 , " the tax on receipts".

1 55 . T he C hr on ic le o f Joshua t he S l yl it e , trad. in lb. englezll de W.Wright, capitolul XXXI, 22 .

[Vezi §i noua traducere in lb. englezlide F ra nk R . Trombley ~i John W.Watt, Th e Chronicle

o f P se ud o- Jo sh ua t he S ty U te , Liverpool, 2000; 0 alta traducere modema, insotita de tln

studiu ~tiinlifie amllnuntit, este eea a lui Andreas Luther, D ie s yr is ch e C hr on ik d es J os ua

Styli tes, Berlin, Gruyter, 1997 - n. trad.]

156. Bury, L a te r R lI ma n Empire, 1,442 n. . .157. E.W. Brooks, ..The Eastern Provinces fromArcadius to Anastasius", C amb ri dg e M e d /e va l

History, I, 484; E. Stein, Studien zu r Ge s ch ic h te d e s b y zan ti n is c he n Re i che s , 1 4 6 .



148 ISTOR1A IMPERIDLU! BIZANTIN IMPERlUL DIN TIMPUL LUI CONS1'l1.NTIN CEL MARE pANA LA ruSTINIAN ... 149

sau de incredere, s irianul Marinus ; Anastasius a dat aceasta sarcina functionari lor numiti

vindices,care probabil erau numiti d e p refectul pr eto riului. Desi acest nou sistem de

colectare a raxelor a spori t considerabil veniturile vis tieriei Imperiale, el a fost modificat in

t impul urrnatoarelor domnii. Sub domnia lui Anastasius, problema pamanruri lor aride pare

sa fidevcnit mai acuta ca niciodata. Povara taxelor suplimentare cadea pe umerii persoanelor

incapabile de plata, precum ~iasupra pamantului neproductiv, Proprietari i de pamanruri

productive deveneau astfel responsabil i pentru plata irureaga a taxelor catre stat. Aceasta

obligatie suplimentara, numita in greaca epibole (€,lTl(:loA~), adica "cre§tere", "suprataxa",

era 0 ins ti tutie foarte veche, mergand intimp pana in Egiptul Ptolemeilor. A fast adoptatacu deosebi ta fermi ta te in t impul lui Iust in ian eel Mare158 Anastasius decreta astfe! ea un

tJiranliber arendas care a trai; Inace lasi loe t imp de 30 deani devenea co lonus , un omlega t

de pamant, dar care nu-si pierdea libertatea personal a si dreptul !aproprietate.

Per ioada lu i Anas tasius I a Ios t dominata ~ide rcforma monetara. in anul 489 a fast

introdusa moneda de bronzJollis, i rnpreuna cu subdiviziunile ei. Noua moneda a fost binc

pr im ita, in special de cetatenii mai saraci, d eoarece moneda din cupru care se afla in

c ircula ti e devenise din ce in cemai rara, e ra de 0 calitate inferioara §i nu avea pc ea nicio

indicatie a valo rii. Noile monede cr au batute in trei fabrici aflate sub au toritatea lu i

Anastasius, la Constantinopol, Nicomedia §i Anriohia, Moneda de b ronz in tr odusa de

Anastasius a ramas modelul pentru moneda imperiala p a r r a lajumatatea secolului al VII-lea 159.

La I ist a rcformelor umanit are a le lu i Anas tasius se adauga un dec ret de interzicere a

luptclor din eire inrre oameni §i animale.

Desi Anastasius a oferi t adesea reduceri de impozite multor provincii s ierase, in special

acelora din rasarit, devastate de razboiul persan, si chiar daca a dus la bun sfarsit unprogram de construct li incluzand Zidul eel Lung, apeducte, farul din Alexandria, precum §i

a lt e proieete, st atul d ispunea spre sfarsi tu l dornniei s al e de reze rve mad, pecare i stor icul

Procopius Ieest ima, probabil eu 0 anumita exagerare, la 320.000 livre de aur, echivalentul

a aproximativ 65-70.000.000$160. Economia fiicutlide Anastasius a avut 0mare importanta

pentru activi ta ti le prolif ice a le celui de-al doi lea succesor a l s au , lust in ian eel Mare.

Perioada lui Anastasius a fost 0 marealli introducere in epoca lui Iustinian.

Rezumat

158. Despre epibole, sup limentar f ala de studiul l ui H. Monnier "Etudes de droit byzantin ",

Nouvelle Revue historique dudroit, XVI (1892), 497-542,637-672, vezi: F . Dolger, Bel/rage

zur Gechichte der byzantini schen Finanzverwaltung besonders des 10. und 1I. Jahrhundert s ,

128-133; G. Ostrogorsky, "A Byzantine Treatise on Taxation", Recueit d'etudes dediees aNiP. K o nd ak ov , 114-115; Ostrogorsky, "Die landliche Steuergemeinde des byzaminischen

Reiches im X. Jahrhundert", Vierteljahrschrift Jilr sozial- und Wirtschaftsgeschichte, XX

(1927), 25~27 . Aceste tre i studii ofera 0buna bibliografie, [Vezi ~iP. Lernerle, The Agrarian

History ofByzantium from the Origins to the Twelfth Century, Galway, 1979, 4 6 s .u . - n . t r ad. ]

159. VeziW, Wroth, Catalogue of the Imper ial Byzantine Coins i ll the Bri ti sh Museum, I, xiii-xiv,

l xxv ii ; Bury, Later Roman Empire, 1, 446-447. eel mai recent studiu este eel al lui R.P. Blake.

"The Monetary Reform of Ana st as iu s I and Its Economic Implications", Studies in the

History of Culture, 84-97. Blake scria: "Pretw·ile ridicate ale secolului a l IV-leaau displirut

~iun nivcI modest s tabil pare sa ft fost atins; cih de mult a ajutat In reali tate in aceasta

chestiune refumla lui Anastasiusnu se ~tieinca sigurdincauzaabsen;:eiinrormaiiilorsuplimentarc"

(p. 97). [Despre politica economica alui Anastasius, vezi lucrarea colectivll editata de Alfred

R. Bellinger ~i Philip Grierson, Cata logue of the Byzan ti ne Coin s in t he Dumbart on Oaks

Collec t ion and in the Whittemore Collec t ion, 5 vol., Washington DC, 1966-1999. Pentru

epoea lui Anastasius, vezi vol. I, Alfred R. Bellinger, Anastasius J to Maurice, 491-602,

Washington DC, Dumbanon Oaks Center, 1966. Vezi §i Simon Bendall, "The First Reformed

Follis ofAnastasius I", S p in k n umi sm a ti c c ir cu la r, CVIII (2000), 307 n. trad.}

Interesul principal al epocii care incepe eu Arcadius ~ise termina cu Anastasius (395-418)

eo~"ta in problemele na,tionale ifireli gioase si in evenirnentele politice, care intotdeauna sunt

s tr legate de miscari le rel igioase. Tirania germanica - sau, mai exact , cea gotidl- acrescutroan mul t in capit als § i in a doua jumatate a secolu lu i a l Iv-l ea a a rneninta t inr regul st at .

Ea~ fost complica ta §imai mul t de i~dinati il e a ri ene a le got ilor , Amenintarea a scazut l a

incbputul secolului al V-lea sub Arcadius §i a fost inl ll turatl i definit iv de carre Leon I rnai

t1i /ziu, Ia mijlocul seeolului a! V-lea, cand riibufnirea s-a dovedit a avea 0 intensitate mult

mai mica. Apoi , l a s fa rsi tu l s ecolului , a aparut d inspre nord noua ameninrare ost rogota ,

care a fost deviata cusucces deZenon spre Italia. Astfel, problema germanica din partea de

rlisari t a Imperiului a fost rezolvata Infavoarea statului.

In a doua jumatate a secolului al V-Iea, partea rasaritearul a Imperiului a reusit s arezolve cu succes 0 alt li problema nationala. mai putin acutl l ~isemnificat iva, ~ianume

aceea a supremati ei i saur iene , In aceast a per ioada, bulga ri i §i s lavii abia l§i incepeau

atacurile lmpotriva Imperiului, trecand granita, ~i inca nuera pos ib il s a se intuiasca rolul

important pecare aceste popoare aveau sa-l joace in istoria Imperiului bizantin. Perioada lui

Anastasius poate fi vilzuta dear ca 0 introducere in epoca slava din Peninsula Balcanica.

P roblema rel ig ioasa a aceste i epoci s e impar te in doul1 faze :cea ortodoxa, paull int impul lui Zenon, ~ icea monof izi ra , sub Zenon ~iAnastasius . Ati tudinea favorabil a a lui

Zenon fal li de monof izi ti ~ i simpat ii le rnonofiz it e evidence a il e lui Anas tasius au fost

importanre nu doar din punct de vedere dogmati c, ci §idin punct de vedere pol it ic . La

sfarsitul secolului al V..lea, partea apuseana a Impcriului, in ciuda unitati i recunoscute din

punct de vedere teoretic, sea desprins pract ic de Constantinopol. In Galia, Spania §i in

nordul Afr ic ii au aparut noi regate barbare ; in rea lit at e, I ta li a e ra condusa de capetenii

germanice, iar la sfil.r~itulsecolului al V-lea pe teritoriul italian se infiinta regatul ostrogot.

Aceastl i s tare de fapt explica de ce provincii le orientale - Egiprul . Palestina I$ i Siria - au

capatat 0 importanta extrern de mare pentru jumatatea rasliri teana a Imperiului. Marele

merit al celor doi , Zenon §iAnastasius, consta infaptul dea fi inteles ea centrul de gravitate

se mutase ~i,vazand importanta provincii lor orientale, s-au folosit de toate rni jloacele

posibile pentru a gasi 0 cale sa le lege de capitala. De vreme ee aceste provincii , in special

Egiptul ~iSiria, erau atasate Ingeneral de doctrina monofizlta, exista doar 0 singura eale

pentru Imperiu, §ianume sa facapace cuorice preteu monofizit ii . Asa se explica imprecizia§i, mai degraba , obscur it at ea premedita ta a Henoti conului lu i Zenon. A fost unul din tre

160. Historia quaedicitur Arcana" 19,7-8; ed. J. Haury, 121 ("dupli odomniede peste 27 de ani

asupra romanilor, AIllastasiusa ll(sat statului aurin greutate de 3.200 de ciintare~- Procopius

din Caesarea, lstoria secre ta, edilie cl'iticll, traducere §i introducere de H. Mihllescu,

Bucure§ti, 1972, 157; despre valoarea realll a aeestci cantitati de aur, vezi infra, capitolui

"Iustinian eel Mare ~i succesorii sai imedi a\ i (518- 61O)", not a 39 - n. trad.]; Delehaye,

"Life ofDaniel the Stylite" , Anale ct a Bol la lld iana, XXXll (1913). 206; ed. franc., 86. Vezi

Baynes, "Vita S. Danielis", English Historical Review, XL (1925), 402.



150 ISTORIA IMP):,RlULUI BIZANTIN IMPERilrL DIN TIMPUL LUI CONSTANTIN eEL ~ARE pANA LA IUSTINIAN ... 151

pri rn ii pasi spre impacarea e li tnonofl zi ti i. Cand aceasta incerca re nu a dat rezul ta te ,

Anastasius s-a hotarat s a urmeze Q politica monofizita declarata, Acesti doi tmparati au fost,

din punct de vedere polit ic , conducatori vizionari incomparatie cu imparat ii din perioada

ulterioara. In polit ica lor monofizita, arnbii s-au confruntat cu miscarea ortodoxa puternic

sustinuta in capitala, in Peninsula Balcanica, in cele mai multe provincii din Asia Mica, In

insule ~iin anumite zone ale Palestinei. Ortodoxia a fostaparata §i de papa, care a rupt toa te

relatiile cu Consrantinopolul din cauza Henoticonului. Imposihilitatea de a evita ciocnirea

dintre politica si religie explica transformarile interne religioase din timpul lui Anastasius.

EI nu a reusi t sa restabileasca paces §i armenia in interiorul Imperiului, inplus, succesoriis iH au condus Imper iu] in direc ti i t ot al d ifer it e, i ar indeparta rea provinc ii lor ori enta le a

inceput sa se simta deja la sfars itul acestei perioade.

In linii mari, a fost 0 per ioada a conf lic te lor generate de etni i d ifer it e, animate de

scopuri ~isperanre foarte variate : germanici i §i isaurienii doreau sa obtina suprematia

politica, in timp ce cop tii din Egipt §i s irieni i erau preocupati in principal de triumful

doctrinelor lor religioase.

In vas tu l spap,u al Imper iu lu i roman, in in te riorul hotarelor ca re au exi sta t paull . l a

cuceririle persane §i arabe din secolul al VII-lea, Orientul crest in din secolele IV-V poseda

numeroase ceeae Iiterare, diverse §i bine cunoscute, ale carer scrii tori de seama exercitau

o influenta foane mare, care trecea mult dincolo de margini lc oraselor §i provineiilor natale.

Capadocia din Asia Mid Ii avea in secolul al Iv-lea pe cei trei ~eapadocieni" faimosi,

Vasile eel Mare. prietcnul sau Grigorie Teologul ~iGrigorie de Nyssa, fratele mai tiinll.r al

lui Vasile. Centtcle culturale irnportanre din Siria erau orasele Antiohia ~iBerytus (Beirut),

aflate pelitorai ; eel din urma a fostrenumitiu special pentru studiile de drept , iar perioada

lui de str~.ucire adurat din 200 panli in 551 d.Hr. 163Peatunci, inPalestina, Ierusal imul incanu se rel a use eemplet depe urma dis truger ii d in t impul lu i Titus si , i nconsecinta, nu putea

juca un r 1 f oane impo rtan t in viata cu lturala a seco lelor IV-V. Dar Cezareea Si, spre

s fa r§ it ll } olu ln i a l Iv- lea, orasul d in par tea de sud a Pales tine i, Gaza, eu inf lori toarea sa

scoala d retor i ¥ i poeti faimosi , aucontribuit mult latezaurul s ti intific ~ili terar din aceasta

perioada, Peste toate acestea tnsa, orasul egiptean Alexandria a ramas centrul care a

e xe rc it at c ea l Dl Ii va st a § i profunda influenta asupra Orientului asiatic. Noul oras Constantinopol,

menit sa aiba un viitor stralucit in timpul lui I ustinian, abia incepea sa dea semne de

activitate literara, Aici, protectia oficiala a limbii latine, intru catva rupta de viata cotidiana,

era evidenta.De 0 oarecare importanta generala pentru miscari le culrurale §i literare ale

acestei epoci II!iI fost ~i alte doua centre apusene ale Imperiului de Rasarit , Tesalonicul §i

Arena, ultimul at academia sa pagana, car e a apus in ultimii ani din cauza rivalei sale

victorioase, Uaiversitatea din Constantinopol,

Compararea evolutiilor cu1turale din provinciile rasaritene §i apusene dezva lu ie un

fenomen interesaar : in Grecia europeana, cu vechea ei populat ie, act ivitatea spiri tuals ~i

creat ivitatea el'3l l infinit mal reduse in comparatie cu evoluti ile din provincii le asiat ice ~i

africane, in cirnb faptului elicea mai mare parte a acestor provincii, potrivit lui Krumbacher,

au fest "descoperite" s i colonizate abia din t impul lui Alexandru eel Mare, Acelasi savant,

recurgand la ~!imba noast ra favor it a, cea a numerelor" , a fi rma ell grupul european al

provinc iilor b i_ tine nu reprezenta decat 0 zec ime din product ia cul tura la generala a

vremii'?'. Intr-.adevllr, majoritatea scriitorilor din aceasta epees veneau din Asia si Africa,

in t imp ce, dupi fondarea Constantinopolului, aproape tot i istoricii erau greci . Literatura

pat ri st ica a a tim apogeul in secolul al Tv-lea ~i in prima par te a secolu lu i al V-lea .

Capadociena Vasile eel Mare § i Grigorie de Nazianz au primit 0 instructie admirabila in

cele mai bune §COli de reto rica din Arena ~i Alexandri a. Din pacate , nu exi sta nicio

informati e prec id despre eduea ti a primar1i primi tll de f ra te le mai t anar a l lui Vasi le eel

Mare, Grigoriede Nyssa, eel mai profund ganditor dimre cei treLToti erau buni cllnoscatori

ai literaturii c 1 a m : e §i reprezentau a~a-numita mi~earc "neo-alexandrina", Aceastli mi§eare,

folosindu-se de l ilO§tcnirea gaudiri i filosotice, mil ita pentru un rol al rat iunii in studierea

dogmelor relipe : ; 1 i refuza sa adopte exeesele mi§drii mistico-aJegoriee a a§a-numitei,,~coli alexandrine" , tara a se indepllrta de tmditia biserieeascli. Pe langil valoroasele luerllri

i ite ra re cucarmer pur t eologic, Incare ap1iraucu inf lacarare ortodoxia a fl at a in lupti i cu

arianismul, eel trei scrii tori au mai lasat ~i0mare eolectie de predici §iscrisori, una dimre

cele mai valorl: ll :l lesurse culturale pentru aceasta epoca, dar care nu a fost inca pe deplin

exploataL1!din punct de vedere i storiogra fi c. Gr igor ie de Naz ianz a lasa t § i un numar de

Literatura, lnvatamantul, stiinta ~i arta

Dezvolt area l it eraturii . a s ti in te i ~ ia educa ti ei in per ioada dintre secolul a l Iv- lea §i

incepunil celui de-al VI-lea este s trans Iegara de relat ii le care s-au stabili t intre crestinism

~ilumea arnica paganll , cu marea ei cultura. Disputele apologeti lor crest ini din secolele

II-III injurul chest iunii daca ar fipermis sau nuunui crest in s a se foloseasca de mostenireapagan1! nu au dus laeoncluzii clare. In l imp ceunii apologeti gaseau merite culturi i grecest i

§i conside rau ea aceasta poate sa se impace cu cres tin ismul, a lt ii negau ca Ant ichi ta tea

pagani! ar avea vreo importanja pentru crestinism ~i0 respingeau, 0 alta atitudine aprevalat

inAlexandria, vechiul centru al aprmselor dispute filosofice §irel igioase, unde discuti ile cu

privire la compatibi li tarea paganismului antic cu crest inismul t indeau s a aduca impreuna

aceste doua clementeaparcnt ireconciliabile. Clement din Alexandria, spre exemplu, celebrul

scriitor din secolul alIl ..lea, spunea : "Filosofia, slujind drept cillliluza, Iipregateste pe aceia

ca re sunt chemat i de Hri stos l a desavarsi re"!". Totus i, problema relat ie i d in tre cultura

pagani! ~icrest inism nu a fost in niciun caz rezolvata prin dezbateri le din prirnele treisecole

ale erei crestine.

Dar viata §i-a urmat cursul ei, iar societatea paganll a fost convertita treptat la ere~tinism,

ca re a primi t un imbold deo se:bit fn secolul al IV-lea. A fo st ajutat, pe de 0 parte, de

protectia sramlui, iar pe de alta, de numeroasele a~a- zise " (;r ezii" , care au provocat

controverse intelectuale, au aprins discu~ii pat ima§c ~iau creat 0 ser ie de noi probleme

importante. lntre amp, cre~tinismul asimila trcptat multe dintre elementele culturii pagane,

inca t, pot rivi t lui Krumbacher, "con~inutui c re§tin se imbraca incon~t ient in ve~mli .n t

pagan"162. Literatura cre~tina din secolele IV-V s-a imbogatit prin operele marilor scriitori

din domeniul prozei, precum §i din eel al poeziei . In acela~i t imp, tradipi le pagane au fost

continuate §i dezvoltatc de reprezentanti ai gandirii pagane. .

161. Stromata, 1,5; ed. Migne , Patrologia Graeca, VIII, 717-720.

162 . Die griechische Literatur des Mit lela lters. Die Kul lU r de .r Gegenwar t : i hre Emwick lun g und

ihre Ziele (ed. a III-a, 1912), 337.163. VeziP. CoIinet, Histoire de ['Ecole de dro it de Beyrouth, 305.

164. Die griechi ll :he L iteratur des Mittelalters, 330.



15 2 ISTORIA rMPERlULUI BIZANTINJ M PE R I1 JL D IN TIMPUL LUI CONSTANTIN eEL M ARE pAN./\ LA LUSTINIAN... 153

poeme care au in special caracter teologic, .dogmatic ~ididactic, dar intr-o oarecare masura

si istoric. Lungul sau poem D es pre v ia ta s a (D e vita s ua ) ar trebui saocupe un loc important

in domeniul Iitcrarurii in general datorita formeis i continutului. Stralucitori cum au fost,

acest i t rei scrii tori sunt s inguri i reprezentanti ai orasului lor. .Arunc! cand aceste trei genii

nobile s-au petrecut din viala, Capadocia a reintrat. in obscuri tatea din care ei 0 scosesera"?",

Antiohia , centrul de cultura s ir ian, spre deosebi re descoa la a lexandr ina, a dar nas te re

unei miscari originate care a sustinut intelesulli tetal al Sfintei Scripturi , tara interpretari

alego rice. Aceasta rn iscare a fost condusa de . loan Hrisostom, un om de actiune atilt de

neobi snui t ca ucenic a l lui Libanius ~ipre fe ra t al Antiohie i. EI imple rea vasta educa ti eclasica cu neobisnuita capacitate stilistica §i oratorlca, iar operele sale numeroase constituie

una dintre cele mal marete comor i a le l it eratur ii unive rsa le . Genera ti i u lt er ioare aucazut

sub vra ja gcniulu i s au §i a inaltelor sale cal itat i morale, iar miscari l iterare din perioadele

urmatoare auimprumutat idei, imagini ~iexpresii din operele sale cadintr-un izvor nesecat .

Ati ltde mare a fost faima sa, incat , in l imp, multe opere ale unor autori necunoscuti i -aufost

atribuite ; dar lucrari le sale autentice, predici le, cuvantari le §i rnaimult de 200 de scrisori,

scrise in special in t impul exilului sau, reprezinta un izvor foarte valoros cuprivire laviata

interna a Imperiului 166.Ati tudinea posteri tati i este binc descrisa deun scrii tor bizantin din

secolu l al XlV-Iea , Nichi for Ca li st ., care scr ia : "Am cit it mai bine de 0 mie de predict a le

lui , care revarsa 0 dulceata de negra it. D in t ineret ea mea l -am iubit ~i i-am ascultat vocea

ca §i cum ar fi fast 3 l ui Dumnczeu. Iar ceea ce st iu ~iceea 'ce sunt iidatorez lui,,167

Din Cezareea Palestinei a venit "pi lrintelc istoriei bisericesti", Eusebiu, care a trait in a

doua par te a secolu lu i a l I II -l ea s i prima par te a secolului a l IV-lea . A mur it in jurul anului

340. EI a fost mentionat rna i sus drept sursa principal a cu privire la Constantin eel Marc.

Eusebiu a t ra it Ia inceputul a doua epoci de mare se rnni fi ca ji e : pede 0 parte, a fost martor

Iapersecutiile dure ale lui Diocletian ~iale urrnasi lor acestuia ~ipersonal a suferit mull din

cauza convingerilor sale cresi ine ; pe de alt1' iparte, dupa edictul lui Galerius, a trecut prin

perioada trirnfului treptat al crest inismului sub Constantin ~ia luat parte la disputele ariene,

inclinand uneori spre arianism. Mai tarziu, a devenit unul dinrre cei mai de iucredere simai

int imi prieteni ai impararului . Eusebiu a scris rnulte opere teologice ~iis torice : Pregiuirea

evanghelica ( E1JOYYE ) "KT I npoJt(xpaOKE1)~, Pr epa ra t io e v ang e li ca l , vasta Iucrare in ca re ii

apara pe crestini de atacurile rcligioase alepaganilor: Demons tr a ti a e v anghe i ic a ( EUUYYE t .u : : i l

an66ELsLS;) , i n care dis cuta despre impor tanta doar provizori e a LegH mozaice ~idespre

implinirea profeti ilor Vechiului Testament in Iisus Hrislos; scrieri le sale pctaramul eri tiei i

§i interpretarii Sfintei Seripturi. precum §ialte eateva lucrari ils itueaza pe unlac de onoare

in domeniul l iteraturii teologiee. Scrieri le sale contin §i c it at e din luc ra ri mai vechi , care

s-au pierdut mai tarziu.

Pentru acest s tudiu, serieri le istorice ale lui Eusebiu sum de mare importanta. Crollica

(Chronicon), scrisa scpare inainte de persecuti ile lui Dioclet ian, contine 0 seuna trecere in

revistil.a istoriei ehaJdeenilor, asirienilor, evreilor, egiptenilor, grecilor !) i romanilor, i ar in

partea sa principal ll oferl l tabele cronologice ale eelor mai importante evenimente iSlOrice.

Din pacate, ea a suprav ietu it d ear lntr -o tr aducere armeana sidoar fragmentar intr-o

adaptare l at ina tacum de Sf. l eronim. Drept urmare, nu avem astaz i 0 idee prccisa despre

forma $1cominurui originalului, mai alesca traduceri le care au supravietui t au fost facute nu

d up a o ri gi na lu l g re c , c i d up a 0 a da pt ar e a Cronicii, c ar e a a pa ru t l a s c ur t t im p de l a mo art ea

lui Eusebiu,

Opera sa cea mal de seama este Istoria bisericeasca (Historia ecclesiasticai, in zece

carti, care acoper a perioada de la Hristo s la victoria lui Constantin asupra lui Licinius,

Pdtrivi t spuselor sale, el nu a intentionat s a vorbeasca despre razboaie ~i despre victoriile

<. ralilo r, ci mal degraba sa inr egistr eze "in slove vesn ice [ ... ] §i anume razboaieleite pemru pacea sufletului ~i nurnele oamenilor care au avut curajul sa se lupte pentru

ad ' ar mai curand decal pentru pat ri e, pentru c redin ta mai curand decat penrru eel pecare -i

iu im rna imult " 168. Sub pana lui Eusebiu, Is toria b is e riceascd a devenit istoria martiriului

§i a persecuti il or , cu toa ta t eroa rea ~icruzimea care le insoteau. Datorita informati llor

bogate de ordin documenrar, istoria sa trebuie considerata unul dintre cele mai importante

izvoare pen tru pr ir nele trei secole ale erei crestin e. I n afar a de aceasta, Eusebiu este

important § i pentru ca el a fost primul care a scris 0 i stor ie a crestinismului, abordand

subiectul sub toate aspectele posibile, Istoria bisericeasca, l uc ra re care i -a adus mul ti !

faima, a devenit temelia operelor multor istorici bisericesti de mai tarziu ~ia fost adesea

imitata. Inca din secolul al Iv-lea, ea s-a raspandlr foarte mult in Occident, prin traducerea

lat ina a lui Rutin 169.

Yiata lui Constant in (De vita Constantiniy. scr isa de Eusebiu mai t arziu - in caz ea a fost

scrisa de e l - , a provoca t mul te ~ i var ia te int erpreta ri ~ ieva luar i in lumea savanti lor, Nu

trebuie incadrata atat printre t ipurile de scriere cu caracter pur istoric, dt mai ales printrecele cu earac te r panegir ic , Constantin est e prezenta t ca imparatu l a les de Dumnezeu,

l n zes tr a t cu darul inainte-vederii, noul Moise harazit s a conduca poporullui D u mne ze u s pr e

l iber ta te , In in te rpre ta rea lui Eusebiu , cei t re i f ii a i lui Constantin inr ruca lpau Sfanta

Treime, in l imp ce Cons tant in insusi e ra adevara tu l b inefacator a l crest in ilor , eare s i-au

implini t acum inaltul ideal la eare odinioara doar visau. Ca sa nu dis truga armonia scrieri i

sale, Eusebiu nu a facut refcrire la partile mai intunecare ale epocii, nu a divulgat

evenimentele sinistre ale timpului, ci ada t curs l iber penei in a -l l auda §i s lavi pe e roul sau.

Acum, printr-o folosire indemanatica a acestei opere, sepoate obtine 0 imagine irnportanta

a epocii lui Constantin, mai ales datorita faptului eli ea eontine multe documente oficiale,

eare probabil au fost inserate dupa ce a fast scrisa prima versiune170 • in ciuda talentului sa u

165. E. Fialon, E tu de h is to ri qu e e t l it le ra ir e s ur S ai ni B as il e (cd . a I I-a, 1869),284.

166.VeziJ .M.Vance, Beifrage zur byza ll t in i s c hen Kul lurge sch ic h t e am Au s gang e d e s I V J ahr h und e rt s

a us d en S ch ri ji en d es J oh an ne s C hr ys os to mo s.

1 6 7 . H i st o ri a e c cl e si a st ic a , XIII , 2, ed . Migne, P ll Ir %g ia G ra ec a, CXLVI, 933. eu aeest

splendid pasaj incepe P. Baurbi"ografialui Hrisostom, 1,.vii.

168. Eusebiu, l ' I is lOria ecclesiast ica, introducere la cartea a V-a,N ic en e a n d P o st -N ic en e F a th er s,

I , 2l J. [Traducere in limba romilna dupa editia [ st or ia B is er ic ea sd i. M a rt ur ii d in P a le st in a ,

traducere, studiu, note §icomentarii de Teodor Bodogae (Parirqi # Scriitori Biserice§t i 14),Bucure§ti, 1987, 180 - n. trad.]

169. Printre multe altcserier! despre {storia lui Eusebiu, veziR. Laqeur, Eusebius als Historiker

s e in e r Z e it . AutornI a aratatimportan\a istorica a ultimclor trei clIrtiale luiEusebiu, VIII-X.

[Tema i-a pasionat §i inca ii pasioneaza pe istoricii modcrni. Semnalam doua lucrari in aeest

sens: R.M. Grant , E u se bi us a s C h ur ch H is to ri an , Oxford, 1980; M. G6decke, Gesellichle

al.\' My th o s: E u s eb s "K i rc h eng e sc h ie h te " , Frankfurt/New York, 1987 - n. trad.]

170.Consider ell in 1938H. Gregoire a dovedit intr-omil.Oieraconvingatoare eli Eusebiu nua fost

autorul V i e !! ; l u i C on s ta n ti n in forma 11 1 care ea a ajuns la noi: Byzant ion, XIII (1938),

568-583; XIV (1939), 318"319. [H. Gregoire nu este primul contestatar al paternit~ili lui

Eusebiu; pri ll lu l care a pus autoluI sub scmnul intrebari i a fostJacobus Gothofredus, in



154 .ISTORIA IMPERIULUI 13IZANTIN M'ERIUL PIN TIMPUL LUI CONSTANTIN eEL MARE pANA . LA lUSTINIAN .. 155

literar mediocru, Eusebiu trebuie considerar unul dintre cei mai mari eruditi crestini ai

Evulu i Mediu timpuriu §i un s cr ii to r ca re a influe ntat p ut erni c l it er atura cres ti na med iev al a.

Un grup intreg de istorici au continuat ceca ce Eusebiu a inceput. So cr at es d in Constantinopol

a continuar I s tor ia biser iceasca pan1i in439, Sozornen, originar din zona Invecinata orasului

palesti ni an Gaza, a fost autorul altei lstorii bisericesti, dusa tot pana in 439; Teodoret,

episcop de Cyr, nascut in Anti ohia, a scris 0 istorie asemanat oare, acoperi nd per ioada de la

Sinodul din Niceea pana in anul 428; si, In cele din urma, arianul Filosrorgiu, ale carui

sc ri er i au suprav ie tu it d oa r f ra gmen ta r, a pov est it , d in pun ctul sa u d e v ed ere a ri an , i nramplar i

datate pauli in 425.

Cea mai intensa ~i mai variata viata intelectuala se desfasura in aceasta epoca in Egipt ,

i n sp ec ia l In c ent ru l s au prog re si st , A le xandr ia .

° figura neobisnuita §i interesanra in viata literara de la sfarsitul secolului al IV-lea §i

inceput ul secolului al V-l ea a fosr Synesius din Cyrene. Des cend ent a l u ne i fami li i p ag ane

foarte vechi, eu studii facute in Alexandria §i mai tarziu introdus in misterele filosofiei

neoplatonice, si-a schimbat loialitarea de la Platen la Hristos, s-a casarorit cu 0 fata crestina

si, in ultimii ani ai vietii, a devenit epi scop de P tolemais . Cu toa te acest ea , probabil ca

Synes iu s s -a s im ti t i ntotde auna mal mul t p ag an d ec ar crestin. Misiunea sa la Constantmopol

si cuvantarea despre "Puterea imperiala" arata interesul sau pentru polit ica. Nu a fost in

primul rand un istoric, desi a lasat un numar extrem de important de materiale istorice, mal

preci s 156 de scrisori car e reflecta cunost intele sal e sclipi toar e de fil osofie §i retori ca si care

fixeaza standardul s ti lului Evului Medin bizantin. Imnurile sale, scrise in rnetrul §i s ti lu l

poeziei clasice, dezvaluie un amestec s pe ci al d e c onc ep ti : filosofice ~i creatine. Acest

episcop filosof a simtit cl l d e rapt cultura clasica, atat de dr ag a lui, se apropia treptat deapusul ei 1 7 1 •

In c ur su l cont ro ver se i l ungi ~idu re c u ar ia ni smul s-a di st in s f ig ura st ra lu ci ta a lnf oc atului

niceean Atanasie, episcop de Alexandria, care a l as at in urma sa un numar de sc rie ri

consacrate di sputelor teol ogice di n secolul al IV- lea. De asemenea, a scri s Via{a Sjantului

A nt on ie ( Vit a A nio ni ii , unul d in tre intemeietorii monahismului rasaritean, zugravind In

paginile ei 0 imagine ideals a v ie ti i a sc et ic e, A c ea st a l uc ra re a conrribuit enorm la raspandirea

monahismul ui. Secol ul ui al v-I ea ii apartine §i faimosul i st or ic al monahismului egiptean

Paladie de Helenopolis , nascut in Asia Mica, dar un bun cunoscator al vieti i monahale

egiptene datorit1i unei ~ederi de aproape zece ani in lumea ll1onastic1i egipteana. Sub

inf iuen ta lui Atanasie d in Alexandria, Palad ie a prezentat idealurile vietH monahale, introducand

in istoria Run elemen t de l eg enda . Neindu ra to rul adver sa r al lui Nes torie; Chiri l, episcopul

A lex andr iei , a trait tot in aceastli perioada. In cursul vietii sale furtunoase §i greu incercate,

el a scris _ mare numar de scrisori §i de predici pe care unii episcopi greci de mai tarziu

Ie invar,au pc de rost. De asemenea, a Iasat un numar de tra ta te dogmatice, polernice §i

exegeticeeare constituie unul dintre izvoarele principale cu pr ivire la istoria bisericeasca

din secolui al V-lea. Potrivit propriei marturisiri, instructia sa retorica a fost insuficienta $ i

nu putea.s se mandreasca cu puritatea atica a stilului sau,

o a t f igura foa rt e interesanta a acestei epoci este femeia filosof Hypa ti a, c are a fost

asasina gloata fanatica a Alexandriei, undevaJa inceputul secolului aI Vlea. Era 0

femeie frumusete exceptionala si de 0 instructie intelectuala ncobisnuita. Prin tatal ei,

un fai matematician alexandrin, a fost initiata in stiintele matematice §i in filosofia

c lasi ca . dobandi t 0 mare reputatie pr in act ivit atea sa remarcabila de profesor. Printre

uceciciil t:i s-au aflat importanti oameni de litere, precum Synesius din Cyrene, care

mentionad numel e Hypatiei i n mult e dintr e scr isor ile sale. Un izvor spunea cum "purtand

mantic, e!a obisnuia sa cutre ie re orasu l §i s a expuna ascult at or il or binevoit or i oper el e lui

Platen, *lui Ari st ot el sau ale al tor filosofi" m.

Litera.n. greaca a inflorit in Egipt palla in anul 451, cand Sinodul de la Calcedon a

condamnat doctrina monofizita. Din momenrul i n c are aceasta doctrina a devenit religia

egipteans oficialli., rezultatul sinodului a atras dupa sine inlaturarea limbii grecesti din

Biserica iinlocuir ea ei eu copta. Li teratura copr a care s-a dezvolt at dupa acest eveniment

are o o aree sre impor ta nt a ch iar §i pen tru l it er atura g rea ca , d eo arec e anurni te op ere g re ce st i

originale pie:rdUie s-au pastrat pal la in prezent doar prin intermediul traducerilor copte.

Aceast1i perioada a fost martora dezvoltarii genului literar al imnurilor religioase.

Scriitorii tle imnari au parasit tr eptat obi ceiul init ial de a imita metrii clasici §i au dezvoltat

forme pr npni. Aceste forme erau destul de o rigina le si , p en tru 0 perioada de timp, au fast

secolul al XVIHea. H. Gregoire este sav-antulmodern care a rid ieat cele mai severe obieq ii eu

privire la aceas tl i chest iune ; despre acest sub iect , vezi Emili-an Popescu , "Stud iu introductiv" ,

in Viala lui Constantin, trad. ~inote de Radu Alexandrescu (Pan'n[i ~i Saitta,.! B i s eri c e~ ·t i 13 ) ,Bucure§ti, 1991, 5-59, ai ei 24-37 - n. tr ad.]

171. Fitzgerald, L e tT e rs o f Synesius, 11-69; Fitzgerald, Essays and Hymn s o f S y ne s iu s , 1-102 (0 ampUl

int roduce rc ); 103-107 (0 bibl io graf ie e xce le nt ii ). De as emene a, C.H. Cost er , "Syne sius , a

Cur ia li s o f the Time o f the Empe ro r Arc adius ", Bywntion, XV (1940·1941), 10-38. 0 bunli

documentare. [Vezi ~i: J. Bregman, S yn es iu s o f Cyrene, Berkeley/Los Angeles, 1982; 1.Vogt, B eg eg nu ng m it Synesios, de m Philosophen. P ri es te r u nd Feldherm, Darms tadt , 1985,

precum §i voluminoa sa luc ra rc d e p e st e 800 de p ag in ,: a lui Tass il o Schmi tt , D i e B e k eh r un g

d es S yn es io s vo n Kyrene: PaUtik und P hi lo so ph ie , H o i und P rov in z a l s Ha n dl u ng s ra um e

e in es A riS lO kr at en b is z u s ein er W ah l z um M et ro po li te n v on P ro /e ma is , Miinchen, 2001 - n.

trad.]

172. Suidae, Lexicon, s . v . 'Yna1: lo: . Foa r te cunoscutul roman al lui Charles Kingsley H yp at ia , o r

Ne w f'IfJeS w it h a n Old Face poate fi clt it eu mare interes si cu mult folos . [Aces t roman al

pasMu iu i a ngl ic an Cha rl es K ings le y, ca re a rcus it sa impuna po st er it at ii u n c hip nu fo ar tc

istorie a l Hypatie i ~ia l Sfantului Chiri l a JAlexandriei , inscriindu-se pe lin ia lui John Toland

(167£1-1722), Volta ire (1694-1778) sau Edward Gibbon (1737-1794), s -a bucurat §i de 0

rec~e in lumea s ti in tifica : P . Bernardus Merker, Die historischen Quellen zu Kingsleys

Ro_ "Hypatia· , Heiligens tadt , Eichs fe ld , 1909. Vez i §i lue ra ri le § ti in ii t1cc : R. Hoche ,

"Hypatia, die Tochter des Theon", Philologus , XV (1860), 435-474; S. Wolf, H y pa ti a, d ie

Phit_philll'on Alexand,.ien. lhr Leben, Wil 'ken undLebensende nach den Quellenschriften

dargcsellt, Viena-Cernauti, 1879; Nicolae Banescu , "Hypa tia, manira a t1iosof ie i pa:ganc",

in Chipai din istoria Bizantului, Bueure§ti, 1971,15-19; W.R. Komr, Textual Studies in

Anc i e ll t : and Medieval Geometry, Boston, 1989, 753-804 (capitolul 11: "On Hypatia ofAl examria") , Mary El len Wai the, "Hypat ia of Al exandri a", in idem (cd. ), II H is to ry o f

WOmell .Philosophers, vol. I , Dordrecht , 1987. 169-195; Maria Dzielska, Hypatia z Aleksandrii,

Cr~a, 1993, §i in tr ad. eng!. a l ui F. Lyra, H y pa ti a o f A le xa nd ri a, Cambridge , 1995.

Pre judeca ta eu privire Ja0 a ta re implica re a Sfi 'tntului Chiri l a l Alexandriei in soarta tragica

a Hypiltiei este dominanta in e ad rul a ce st ei a bundcn te l it er atur i § i e u greu a st az i c in eva c are

nu a IiIIiIdiatizvoarele eu arenlie §i totodat!! s in e i ra e t s tu dio ar putea e rede a ltceva desprc

Sfanl i l l l ChiriL Totu§ i, un punet devedere d if erit vez i la I .M. Ri.st , "Hypa tia" , Phoenix, XI X

(1965) , 3 , 214-225 ; In l imba romana, Vasi le Adr ia n Carab a, "Hypat ia d in A lex andr ia (eca

370-415) sau apusu l une i tradili i paide ice: Mouse ion-ul", Studii Teologice, IV (2008), 4,

10l-1~.- n. trad.}



156 !STORlA IMPERlULUI BIZANTlN IMPERIUL DIN TIMPUL LUI CONSTANTIN e EL MARE pANA LA IUST lN IAN . .. 157

173. VeziA.A. Vasiliev,"The Lifetimeof RomanustheMelode", Vizanli ys k iy v r emennik ., VIII(1901),

435-478; P. Malls, .Die Chronologie der Hymnen des Romanos", Byzantinische Zeitschrift,

XV (1906), 1-44.Studii mai rccente :~M. Carpenter, "ThePaper that Rornanos Swallowed",

Speculum, VII (1932), 3·22; "Romanos and the Mystery Play ofthe East", The University

o f M i s so u ri Studies, XI (1936),3; E. Mioni, Romano il Melode. Saggio critico e dieci inni

inediti, VI, 230 (nu cunoaste studiullui Vasiliev); G. Cammelli, Romano it Melode.

174. K. Krumbacher, Geschichte der byzant inischen Litteratur, 663.

175. H. Gelzer, D ie G en es is d er b yr an tin is ch en T ne me nv er fa ss un g . 76.Gelzer acrezut eaRoman

a trait In secolul al VIII-lea. Cf, E. S te in , in Gnomon, IV (1928), 413: "Poetul bisericesc

Roman imi pare pur §i simplu plictisitor [ langweilig]".

176. Vezi G. Cammell i, .L' inno per la nativita deRomano it Melode", Stud! Bizantini (1925),

45-48; Cammelli, Romano it Melode, 88.

177.0editiecritica aoperelor luiRoman afost realizata deP.Maas. VeziBy zan ti n is c he Z e it s ch ri ft ;XXIV (1924),284. [Editii ~itraduceri mai importante : Romanos der Melode. Fesigesange,

t rad. de Gabriel Henning Bultrnann, 1960 (germ.); C a nt ic a G e nu in a , cd. P. Maas &i

C.A. Trypanis, Oxford, 1963; Can t/ ca D ub ia , cd. P.Maas §i C.A. Trypanis, Oxford, 1970;

Roman Ie Melode, Hymlles, introducere, textcrit ic , t raducere note de Jose Grosdidier de

Matons, 5 1'01., Paris , 1964-1981 (din cauza decesului editorului in 1983, avem 0 editie

incomplctli.; in total, 56 de imnuri); Kontakia of R oma n us , B y za n ti ne M e lo d is t, t rad. de

Marjorie Carpenter, 2 1'01., Columbia, 1970~1973(eng!.); Hans-Georg Beck, Byzant inisehes

Lesebuch, 1982,281-284 (germ.); Intre altele, 0 traducere buna romancasca este Roman

Melodul, Imile, traduccre, studiu introducti\' ~inote de Cristina Rogobete §i Sabin Preda,

Bucure§ti , Editura Bizantina, 2007 n. trad.]

Lactantius, un eminent scrii tor crest in din Africa de Nord, din prima jumatate a secolului

al IV -I ea, a scris in latin a. El este impo rtant in special ca autor al lucrar ii D e m o rt ib us

p er se cu to ru m . Aceasta ofera informatii interesante despre timpullui Diocletian $i Constantin,

p a n a la asa-numitul rescript de Ia Milano 178. •

Literatura crest ina din aceasta perioada este reprezentata de cariva autori remarcabili,

dar nici Iiteratura p a g a n a nu rarnane mult in urma ei. $i printre reprezcntanti i acesteia s-a~

aflat 0 ser ie de barba ti t al enta ti $i interesanti, d intre car e unul a fost Themistios din

Paflagonia, care a trait i n a doua jums ta re a secolu lu i a ] IV- lea. Versa t in f ilosofi e, e Ja fost

C ~ f d U d i t ~ r e lscolii d~,n.cOnstantinoP~,I'. or,.ator a1curtii § i un senator foarte ap,reciat ata't,depa m, cat ~Ide cresnm. A scns 0 sene impresionanta de P a ra /r az e f a Aristotel (Paraphrases

Ari totelis librorum quae supersunts, in car e cauta sil explice id eile mai complicate ale

fil , sofului grec. Este si autorul a aproxlmativ 40de discursuri care dau informari i abundente

deppre evenimentele importante ale epocii, precum §i despre via ta sa persona ls. Ce l mai

mare profesor pilgful al secolului al Iv-lea a fost Libanius din Anriohia, care si-a influentat

contcmporanii rna i mul l decat ori ca re a ltul d in aceas ta epoca , P rintre ucenici i sa i s-au

numarar §i l oan Hri sostorn, Vas il e eel Mare ~iGr igor ie de Naz ianz , i ar pre legeri le lui au

fo s t s tud i a re cu entuziasrn de tanarul Iulian inainre de a a juuge pe tron. Cele 65 de discursuri

publice a le lui Libanius au 0 importanta deosebita ~i ofera Ull materi al bogat cu privi re l a

viata de zi cu zi a epocii. Nu mai putin imponanta este colecjia sa de scr isor i care, p rin

bogatia continurului §i prin spirirul remarcabil, poate fi comparata cu cea a.lui Svnesius dinCyrene. ' .

lmparaml Julian a fost 0 personalitate extrao rd inara a intelectuale a seco lului

a l Iv-l ea s i, III c iuda scur timi i car ie re i s ale , s i-a dovedit in mod dar t alentul in difer it e

domenii ale l ireraturii . Discursurile sale, care-i reflects speculati ile obscure filosoficc si

rel igioase, cum ar fi "Catre Rcgele Scare" ( El .; TOV f 1 ( l ( l L A S U "HI.LOV TIrO; 2:at,OU0nov),

scrisorile sale, Con t ra cre s ti n il o r (Adversus christ ianoss, care s..a pastrat doar fragmcntar,

lucrarea sa satirica M is op og on ( Di sp re tu it or ul M rb ii )1 79 , scrisa impotriva populat iei din

Antiohia, importanta ca sursa biografica ._toate acestea n dezva lu ie pe Iul ian ca f iind un

scriitor, istoric, ganditor, satiric si moralist inzestrat. A m ara ra t masura incare opere le lui

s -an imple ti t cu rea li ta ti le epoci i. Moart ea t impurie S i subit a a acestui t il .n!i r imparat a

impiedicat dezvoltarea compleia a geniului sau iesit din comun,

Literature pagana a secolelor V·VIeste reprezentata §i de cativa scrii tori din dorneniul

pur al istoriei. Printre cei rnai importanti se numara autorul bine cunoscutei serii de biografii

a imparat ilor romani, scrisa in lat ina in secoJuJ al Iv-lea ~i Cll110SCUtaub titlul S c ri p ta r e s

His to r i ae August ae . ldentitatea autorului , t impul in care a fest scrisa ~ivaloarea ei istorica

consider ate doar proza. Acesti metri au fo st partial explicati doar intr- o epoca relativ

recenta, :E i sunt marca ji de t ipur i d iverse de acrost ihur i s i r ime. Din pacate , secunoas te

foarte putin despre imnurile rel igioase din secolele IV-V, iar istoria evoluriei lor treptate

este ~iea obscura, Astazi este destul deevident caaceasta evolutie a fost puternica. In t imp

ce Grigori e Teologul a dimas f idel met rilor ant ic i in eele mai mul te din tre imnur il e sal e

poetice, Roman Melodul ("Irnnograful "), ale carui opere au aparut inprima parte a secolului

a l VI- lea, sub Anastasius I , a folos it nol le forme ~ia f ii eu tuz de acrost ihur i ~i rime.

Savan tii au polem izat mult timp eu p rivire la p roblema daca Roman a trait in secolul

al VI -lea sau al VIII -lea. Scu rta sa ViaJa face referire la Constantinopolul din perioada

regimului tmparatului Anastasius, dar mul t t imp a fost imposibi l de determina t daca este

verba de Anastasius I (491-518) sau despre Anastasius al Il-lea (713-716). Lumea $tiintificli,

dupa 0lunga cercetare a scrier ilo r lui Roman, a cazut de aco rd in cele d in urma eli este

vorba de Anastasius r 1 7 3 . Roman Melodu l este nu rn it uneori eel mai mar e poet al epocii

bizantine, Acest "Pindar al poeziei ritmice "!". " cel mai mare geniu r elig ios" , "Dante al

neo-e lini lor"!" est e autorul unui numar conside rabi l de imnur i superbe, print re care se

numara si faimosul imn crest in "Fecioa ra ast az i pe eel mal presus de f ire nas te" 176, Poetul

s-a nascut inSiria s ieste foarte probabil ca dezvoltarea geniului sau sa fi avutloc in perioada

domniei lui Iustinian, deoarece, potrivit VieJIi sale, el era un diacon mnar atunei cand a venit

d in S ir ia l a Cons tant inopol , unde, rniraculos , a primi t d in cer darul imnogra fi ei . Opera

excelenta a lui Roman din secolu l a l VI- lea pare sa a ra te ca poezia rel ig ioasa din secolul

al V-lea a atins un nivel inalt dedezvoltare; din plicate, datele cu privire la aceasta chest iune

sunt insuf ic iente. Acest poe t ext raordina r din secolu l a lVI-lea est e cu s iguranta dif ic il de

inteles fll.rlisa ne imaginam 0 evolutie anterioara a poeziei bisericesti . Astfel, din pacate, el

nu poate fiapreeiat intotalitare din cauza ea multe dintre irnnurile salesunt incanepublicare!".

178.VeziM. Schanz, Geschichte der romischen Litenuur (ed, a III-a, 1922), III, 413-437; despre

D e n lO n ib us p e rs e cu to rum , 462-467; (ed . a HI-a) , 427 S.U. Cea mai bunillucrare despre

Lactantius ii apaqine lui R. Pichon, Laclanee. Etude sur Ie m ouvem e n t p h il o so ph iq u e el

r el ig ie ux s o us i e r e g ne d e C o ns ta n ti n. Cca mairecentlibibliograficsc gase~te inK. Roller, Di e

K a is er ge sc hi ch te i n L ak ta nz D e m or t/ bu s p er se cu to ru m, 41; t rad. eng!. de W. F le tcher,

Ante N i ce n e C h r is t ia l l L i brm y, XXI-XXII. [Existll §i 0 traducere romaneasca: Lactaritius, De

m o rt ib us p er se cu lo rum - D e sp re m o rf i/ e p e rs ec ul Or il or , traducere, studiu introductiv, note §i

comentarii de Claudiu T. Aric§an, Timi$oara, Editura Amarcord, 2000. Vezi §i lucrarea

colectiv~ editata de 1. Fontaine ~iM. Perrin L a ct al 1c e e t s on t em p s, Pads, 1978 - n. trad.]179.Poporul din Antiohia ridiculiza barbalui Iulian.

158 ISTORIA IMPERIULUI BlZANTIN IMPERIUL DIN TIMPUL LU] CONSTANTIN eEL MARE pANA LA IUSTINIAN,,, 159



180. VeziM. Schanz, Geschichte der romischen Literatur (ed. a II-a, 1905), III, 83-90; A, Gerda:

~i E.Norden, E in le it un g i n d ie Altertumswissenschaft (ed. a II-a, 1914), III, 255-256; A,

Rosenberg, Einle itung und Quellenkunde zur romischen Geschichte, 231-24l.

181. B. Henderson, The Li fe and Pr ineipate o f th e Emperor Hadrian, 275.182. The Historia Augusta: Its Date and Purpose, 57-58; 0 foane bunii bibliografie, 7-16.

Autorul I§i incepe cartea cu pasajul citat din Henderson.

183. N. Baynes, "The Historia Augusta: lis Date and Purpose. A Replay to Criticism", I1Ie

C l a s si ca l Qua r te r ly . XXII (1928),166. Autorul insu~iremarca faptul e a presupuncrca sa arein general "a bad press".

184. E. Condurachi, "Les idees politiques de Zosime", R e v is t a C l a si c ii , XIII-XIV (1941-1942),

125, 127.

185. Geschichte der spiitromisch,en Reiches, I,331.

186. Journal of Roman Studies , XVIII (1928), 2, 224.

a scr is acolo 0 lunga perioada de limp . A fo st si locu l de naster e al sotiei lui Teodosie

a l I f- lea, Bvdochia Athenai s, care e ra inzest ra ra en tal ent l it erar ~i care a si scris cateva

lucrari,

Literatura vest-europeana a acestei perioade, care a fost reprezentata in mod ilustru de

scrierile remareabile ale Sfantului Augustin ~ide diversi alIi t a le n ta ti s cr i it o ri de proza §i

poezie, nu int ra a ic i in discutie.

Dupa mutarea capitalei la Constaruinopol, lat ina a dimas incontinuare l imba oficiala In

Imperil\. in secolele IV-V. Era folosita la redactarea tuturor decretelor Imperiale adunate in

CodexulUui Teodosie, precum §i a decre te lor de mai t arziu, d in secolul a l V-lea §i de la

incepu lui de-al VI- lea. 1 l1Sain programa Universi ta ti i d in Constantinopo! din t impul

lui Teo al Il-lea se observa un declin al suprematiei latinei si 0 preferinta evidenra

pentru gfEv

, careera, pana la urma, l imbacea n.iai vorbita inpartea de rasarit a Imperiului .

Traditia, e a era s us ti nu ta s i de scoala paganli din Atena.

Peri ada din tre secolele al IV-lea §i al.V I-lea este una in car e s- au imbinat tr eptat

elernente liverse, rezultand 0 noua arta, care poarta numele de b iz an ti na s au cresrin-orientala.

In masuraln care sti inta istoriei sondeaza mai adanc radacinile acesteia, devine din ce in ce

mai clar c a . Orientu1 ~i traditiile sale au jucat un rol predominant In dezvoltarea artei

bizantine. Pe la sfi lr~i tul secolului alXIX-Jea, unii savanti germani sustineau teoria ca "arta

Imperiulai roman" (Ramische Reichskunsti, care sc dezvoltase in Apus in pr imele doua

secole a le Imper iu lu i, a inlocui t vechea cultura elenist ica a Rasarirului, care se afla in

declin, si, eli s a . spunem asa , a furniza t p ia tra unghiulara pentru a rt ac rest ina a secole lor

IV-V. Inprezem, aceas ta t eori e est e respinsa , De la apari ti a in 1900 a faimoasei car ti a lui

D. V . AinalovOriginile elenistice ale ar te ibizandne [3JLlIIIHHCTIFlecKI1eCHOllI.l BH3aHTHfrCKOro

IICKyCCTBa.HCCJIW!OBaHHllo6J1aCI'Hl!CTOPHH paHHeB113aH1'11iicKOIucrcyccrsa, Camcr-Ilerepoypr;

The Hel leni st ic Origins ofByzant ine Art , translated from the Russian by Elizabeth Sobolevitchand Serge Sobolevitch, Edited by Cyril Mango, New Brunswick NJ, Rutgers Univers ity

Press , 1961- n. trad.] ~idela publicarea in 1901a Iucrari i remarcabile a savantului austriac

J. Strzygoseki Or ient s au Roma [Ori en t oder Rom: Be itr age zur Gesch ichte de r spiuant ik en

und jriihchristli chen Kunst, Leipzig, J .C. Hinrichs' scheBuchhandlung - n. trad, l,problemaorigini i artei bizantine a luat un aspect eu totul nou ; este de lasine lnteles ca rolul principal

in dezvoltarea artei crest ino-orientale apart ine Rasaritului , iar problema consta doar in a

determinaee anume se in te lege prin termenul "Or ient " §i influentele rasaritene, Intr-un

mare numar de Iucrari foarte importante, neobositul Strzygowski discuta despre enorma

influenta exercitata de Orientul antic. I n primul r and , el a cautat cen trul influ eruei in

Constantioopol; mai t ii rz iu , s -a indreptat spre Egipt , Asia Mica §i Sir ia s i, mergand mai

departe, l l l ' ! r e est sinord, a trecut degranitele Mesopotamiei si a cautat radacinile influentelor

principale pc platoul ~i in munti i Altai-Iran §i in Armenia. EI a afirmat : "Ceea ce a fost

Elada pentru arta Antichitati i a fost §i Iranul pentru arta noii lumicre~tine" 187. A continuat,

de asemenea, cuIndia ~iTurkestanul chinez, pentru 0mai buna Bimurire a problemei. Dc§iise recunasc roadie se rvic ii f icute in ceree ta rea orig in ii a rrei b izantine, § ti inra i stori ca

eontemporana este inca foarte precautii in privinra eelor mai noi ipoteze ale sale188 •

sunt controversate §i au su seitat o Iiteratur a eno rma'". Dar, in 1923 , un isto ric englez

sc ri a: "Timpul s i ost enea la che ltui te penrru Istoria augusta [.. J sunt coplesi toare. iar

rezultatele lor, inmasura incare exista vreun folos pract ic pentru istorie, sunt cu siguranta

nule"!". N. Baynes a facut de curand 0 incercare foarte interesanta de a demonstra e aaceasta colectie a fast scrisa sub IulianApostanil cu un scop foarte exact: safact i propaganda

pentru Iulian, pentru intreaga sa administratie ~ipentru polit ica sa rel igioasa'F. Aces! punet

de vedere nu a fost acceptat de savanti 183.

Pri scus din Tracia , i stor ic din secolul a lV- lea ~imembru a lambasade i tr imise Ia huni,

este un all exemplu care a a vut c o nt ri b ut ii s emni fi c at iv e . lstoria birantina (Historic byzantina),

care a s up ra vi et ui t d oa r fragmentar, ~i informatiile sale despre viata ~iobiceiurile hunilorsum extrem de interesante §i valoroase. In realitate, P ri sc us e st e sursa p ri nc ip al a p en tr u

istoricii latini din secolul al VI-lea Cassiodor ~ i Iordanes cu privi re l a i stor ia lui Att il a s i a

hunilor , Zos imos, care a t ra it in secolul a l V- lea s i inpr ima jumatate a secolulu i a lVI-l ea ,

a seris Istoria nauii (Nova Historiai, ducandu-si expunerea pana la asedierea Romei de catre

Alaric in anul 410. Ca zelos c redinc ios a l zei lor ant ic i, e J a expli ca t caderea Imper iu lu i

roman cape 0 consecinta a furiei zei lor eli au fost fostparasi ti de romani, invinuindu-l mai

presus de or ice pe Constantin eel Mare. Psr erea sa despr e I ulian a fost una foarte buna.

Potrivi t unui scrii tor recent, Zosimos nu este doar un isroric al "declinului Romei", ci ~iun

teoretician aI Republici i, pe care 0 apara ~i0 sl aves te ; e l est e s ingurul "republ ican" a l

secolului al V-lea 184

Ammianus Marce ll inus , grec s ir ian nascut in Ant iohia, a SCIlS la sfarsitu! secolului

al IV-lea Res Gestae, 0 istorie a Imperiu lui roman in latina. El §i-apropus ca a c ea s ta l u cr a re

sa fie 0 continuare a istoriei scrise de Tacitus , mergand eu narat iunea din timpul lui Nerva

pana lamoartea lui Valens (%-378}. Doar ult imele 18 clirti ale acestei istorii au supravietuit,

aeoperind evenimente istorice dintre 353 §i 378. Autorul a profi ta t de aspra sa exper ienta

mil it ara din campania lui Iul ian dusa impotr iva persi lor s i a dar informat ii de prima mana

despre evenimente le din vremea sa. Chiar daca a dimas pagan pauli l a s farsi tu l v ie ti i, e l a

ararat mare toleranta fala de cresrinism. Istoria sa este un izvor important pentru perioada

lui Iulian ~iValens, precum §i pentru istoria gotica §ihuna timpurie. Geniul sau literar este

apreciat foarte mult de savanti i de astazi. Stein l-a numit eel mai mare geniu literar din lume

de la Tacitus pan~ la Dante" , iar N. Baynes I-a numit ultimul mar e istoric al Romei186

.

Arena, orasul gandiri i clasice decadente, era in secolul al V-lea caminul celui din urma

dis tins reprezentant al neoplatonismului, allui Proclus din Constantinopol, care a predat §i

187 . Ur spr il l lf gde r ch ri s t li c h en Kir ch enkul l s t, 18; traducerea in englez1ideO. Dalton~iII. Braunhotz,

Origin of Ch r is t ia l l C h u rc h Art, 21; 0 !ism a operelor lui Strzygowski, 253-259.

188. Vezi, spre exemplu, C. Diehl, Manue l d'art iJyzant il l (ed . a I I-a, 1925-1926), I , 16-21;

O. Dalmn, East Christian Art, 10-23 ~i in special 366-376.

160 ISTOP:lA IMPERltiLUI BIZANflN IMPE1UUL DIN TIMPUL LUI CONSTANTIN eEL MARE pAN/\ . LA IUSTINIAN ... 161



.Secolul a l I 'V-lea a fost operioada foarteimportanta pentru istor ia artei bizantine . Noul

sta tut a l religie i crestine in Imperiul roman,· mal intai ca religie acceptata , iar mai tilniu ca

religie de stat, a dus foarte repede la dezvoltarea crestinismului _Trei elemente - crestinismul,

elenismul §i Orientul- s-au intiHnit in secolul al IV-lea §idin unirea lor a rezulta t eeea ce

se intelege prin arta crestin-orientala,

Ajuns centro politic al Imperiu lu i , Constan t inopolu l a devenit treptat ~icentrul intelectual

s i a rt is tic. Aceasta nu s-a intamplat d int r-oda ta . "Cons tant inopo lul nu avea 0 cultura

preexistenra care sa rez iste sau sa cont roleze invaz ia de forte exot ic e; e la t rebui tma i intAisa cantareasca §i sa asimileze noile inf luente , lucru pentru care a fost nevoie de celputin 0

suta de aniI89

".

Siria §i Antiohia, Egiptul, calauzi; de Alexandria, §iAsia Mica, ref lectand in viata lor

artistica inf luentele mai multor traditii antice, au exercitat 0 intluenta foarte. puternica ~i

benefica asunra dezvoltar ii artei crestin-oriemale. Arhitectura sir iana a infl9rit pe intreg

parcursul se~olelor al I'V-lea , a l V-lea § i al VI- lea. Bise ricile mare te d in Ie rusa lim §i

Betleem, precum ~icateva biser ic i din Nazare! au fost r idicate inca din timpul domniei lui

Constantin eel Mare. Grandoarea extraordinara a caracterizat biser ic ile din .Antiohia ~i

Siria. "Ant iohia, c ent ru l unc i sp lend ide c iv il iz at ii , a luat in mod fi re sc conducerea a rtei

crestine in Siria. ,,190 Din pacate, pentru 0 lunga perioada de limp, foarte putine informatii

au fosr accesibile euprivire laarta din Antiohia, iar frumusetea §i importanta ei au inceput

sa fie ma i bine cunoscute doa r in ul tima vreme!" , "Om~e le moa rte" a le Siriei Cent ra le ,

descoperite intre 1860 ~i 1861de catre M_ de Vogue, ofera 0 anurnita idee despreceea ce

a reprezentat arhitectura secolelor alIv-lea. al v-lea §i al VI-lea. Una dintre cele mai

remarcabile realizari de la sfarsitul secolului a l v-lea este faimoasa manastire a Sfantului

Simeon Stalpnicul (Kalat Seman), asezata intre Antiohia si Alep, impresionanta chiar ~i

astaz! prin ruinele eimllrelel92• Bine cunoscuta friza din Mscha tta, la e st de Jordan, acum inMuzeu l Kaiser Friedrich din Berlin [azi Bodemuseum -ll.trad.],este de asemenea, se pare,

o lucrare din secolele IV-VIl93.Inceputului de seeol V iiapartine 0bazilica din Egipt ridicata

de tmparatul Arcadius peste mormanrul lui Mina, un sfant egiptean recunoscut, Ruinele saleau fost excavate cu putin timp in urma ~i s tudiate de C.M. Kaufmann'?". In domeniu l

mozaicului, a l portretisticii, a l tapiser ie i (matasuri brodate din perioada crestinismului

timpuriu) §i ~a mai departe exista cateva produse interesante din prima. parte a erei

bizantine.

Zidurile care imprejmuiau Constantinopolul in secolul a l V-lea au supravietuit pana in

prezent . Poarta de aur (Porta Aurea), p rin care impara ti i i~i faceau intr area oficiala in

Constantinopol, a fast construita la sfarsitul secolului a1 IV-lea sau in prima parte a

secolului a l V-Iea ; remarcabila prin arhitectura sa splendida, ea exista §iastazi.

De numele 11]iConstantin seIeaga construirea bisericii Sfintei Irina§i a bisericii Sfiruilor

Apostoli din Consrantinopol. Sfanta Sofia, a carei constructie trebuie sa fi inceput in aceasta

perioada, a fostterminata IIItimpul fiului sau Constantius. Aceste biserici au fostrcconstruite

in seco lul a l VI-lea de catre Iustinian. In secolul al v-lea, 0 alta biser ica impodobea noua

capitala, biser ica Sfantu] Ioan din Stoudios, care astazi este moscheea Mir-Achor djami,

Un numar demonumente apa rt inand a rtei b izant ine t impuri i s- au pasrra t in part ile

apusene ale Imperiului. Printre aces tea sunt cateva biserici in Tesalonic (Salonika) ; palatul

lui piocletian de Ia Spalato, illDalmatia ( inceputul secolului a l IV-lea) ; cateva picturi in

San~ Maria Antiqua laRorna, datand separe de lasfarsitul secolului a l V-lea195; mausoleul

Gali,'. Placidia ~i baptisteriul ortodox din Ravenna (secolul al V-Ie.a); si cateva monumente.in A iea de Nord.

• i stor ia a rtei , secolele IV-V trebuie vazu te ca0 perioada pregatitoare pentru epoca lui

lus t' i an eel Mare , cand "eapi ta la a a tins consti in ta depl ina de s ine ~i si -a a suma t pu te rea

conducatoare", per ioada care a §1fost nnmita "prima Epoca de Aur a artei bizantine"196.

189. 0_ Dalton, Byzant in e Ar t and Archaeology, 10.

190. Diehl, Manuel d'art byzantin, I , 26 .191.Vezi C.R. Morey, The Mosaics of Ant ioch, precum §icele trei volume splendide Antioch-

-on-the-Orontes.

192. Vezi planul ~i picturile in Diehl, Manuel d'art byzantin, I, 36-37, 45-47; 1. Ma ttern , ..Atravers les villes mortes de Hautc-Syric", Melanges de I 'Universite Saint-Joseph, XVIII

(1933), 1. 175; despre biserica Sf. Simeon, 87-104; multe ilustratii, 0 nouaeditie a acesteicarp, Y i ll e s m o rt e s de Haute-Syrie , 1944, 115-138.

193_ Despre discrepanta cronologica, vczi Diehl, Manuel d 'art byzantin, I , 53; Da lton, East

Christian Art, 109, n. L

194 . Die Menasstadi, 1.

195.Dalton, East Christian Art, 249; cj. Diehl, Manuel d'art byzantln, I, 352,196,Dalton, Byzantine An and Archaeology, 10.



Capitolul III

Iustiniancel Mare §i suecesorii

sai imedi~ti(518-610)

In polit ica lor externa, ca §i in cca religioasa, succesorii lui Zenon §i Anastasie au urmat

o cale total opusa fata de cea a predecesorilor lor, caci ei si-au intors privirea dinspre rasarit

spre apus,

Intre 518 §i 578, tronul a fost ocupat de urmstoarele persoane: Iustin eel Batran

(518-527) , se f a l garzi i Imper ia le (comi te a l excubit il or") , care a fos t al es pur §i simplu

accidental sa urce pe t ron dupa moartea lui Anastasi e ; nepotul saui lust ru , Ius tini an eel

Mare (527-565); ~iun nepot a l acestuia din urma, Ius tin a l I l- Iea, numit ~i "eel Tfmar"

(565-578). Nurnele lui Iustin si Justinian sunt s trans legate de chest iuneaorigini i lor s lave,

care a fost mult limp p rivita de savan ti ca un fapt i stor ic . Aeeas ta t eorie se baza pe Via/a

imparatului Iustinian scrisa de egumenul Teofi l, profesor al lui Iustinian, ~i publicata de

custodele Bibliotecii Vaticanului, Nicolaus Alemannus, la inceputul secolului al XVII-lea.

Via/a mentioneaza nume speciale pentru Iustinian §i rudele sale, prin care acestia erau

cunoscuti in t ara tor de origine §i care, In opinia celor mai inalte autoritat i ale s lavist icii ,

e rau nume s lave - de exemplu , numele lu i Ius tini an de Upravda , "adevarul , dreptat ea",

Cand manuscrisul folosit de Alemannus a fostgasir lasfarsi tu! secolului al XIX-lea (1883)

~i s tudiat de catre savantul englez Bryce, acesta a dovedit eli textul a fost campus in prima

parte a secolului alXVll-lea, avand caracter pur legendar s i fiind deci rara valoare istorica,

In consecinta, astazi trebuie sli se renunte la teoria origini i s lave a lui Iustinian", Iustin ~j

Iustinian erau probabil iliri sau a lbanez i. lust in ian s-a nascut int r-unul din tre orase le

Macedoniei Superioare, nudeparte de orasul de astazi Uskub, dela frontiera albaneza, Unii

s avanti merg cu radac in il e famil ie i lui Ius tini an in l imp p a m l a colonist ii roman! din

Dardania, adica Macedonia Superioara". In orice caz, primii trei imparat ; ai acestei epoci

au fos t i li ri s au a lbancz i - b inein te les, romanizat i - , ia r l imba lor materna era l at ina.

1. E x cu bi ti i e ra u u n regiment a l g a rz ii bizantine,

2. J. Bryc-e, "Li fe of Justinian by Theophilus", .Archivio della Reale Societe Romana di Storia

Patria, X (1887), 137-171; ~i in English Historical Review, II (1887), 657-684.

3 . C. J irecek , Geschichte der Serben, I, 36 : J.B. Bury, History of the Later Roman Empire, Il,

18, n. 3. Despre originea lui Iustinian, vezi A.A. Vasiliev, "The Problem ofJustinian's Slavic

Origin", Vizantiyskiy vremennik, 1(1894),469-492. Exista multe articole noi despre originea

lui Iustinian,

164 ISTORlA IMPERlULUI BIZ.A.NTIN



, Iustin al Il-lea, eel s lab laminte §i t a r a de copii , l -a adoptat pe traeul Tiberiu, cornandantin armata, pe care J-a numit cezar, Cu aceasra ocazie, el a rostit 0 cuvantare foarte

interesanta, care a facut 0 impresie puternica asupra eontemporanilor prin tonul s incer s i

pocainta afisate 4• Deoarece cuvanta rea a fas t t ransc ri sa de cat re scr ib i, ea ill s -a pas rrat in

forma origina la . Dupa moartea lui Iust in a l I l- lea, T iber iu a domni t sub numele de Tiber iu

al II-lea (578-582). Odata cu moartea saa luat sfar~it §i dinastia iustiniana, pentru calui i-a

urmat sotul fiicei sale, Mauricius (582-602). Izvoarele sum divergente cu privire la originea

lui Mauricius ; unii considera casa s i fami li a sa ca f iind indepar ta tu l oras Arabis sus" din

Capadocia, in t imp ec a lt ii , ehiar daca 11numesc capadoc ian, i l conside rs primul grec pe

tronul bizantin' '. In fapt, nu exista aiei 0 contradic tie in t e rmeni, cac i est e posibi l cae l s a sefi nascut intr-adevar inCapadocia, dar s a f i fos tde origine greaca' . 0 a lt a t radi tie pre tinde

cli Mau ricius a f ost r oman". l.A. Kulakovski eon sidera eli este po sib il ea el sa fi fos t de

origine a rmeana , populat ia autohtona din Capadoc ia f iind armeana", Mauricius a fost

det tonat de tiranul t tae Phokas (602-610), ult imul imparat al acestei epoci .

Iustin I

Imediat dupa ce a urcat pe tron, Iustin s-a desprins de politica religioasa a eelor doi

pr edeeesori ai sai, trecand defin itiv de partea adeptilor .Sinodu lui de 1a Calcedon ~i

deschizand 0 perioada de persecuji i dure imporriva monofizit ilor. Au fost s tabili te relat ii

pasnice cuRoma, i ar neintel egerea din tre B iser ic il e din Rasari r ~ iApus , care data inca din

t impul Henotieonului lui Zenon, a luat sfars it . Polit ica rel igioasa a irnparati lor din aceasta

perioada este una ortodoxa. Acest fapt a indepartat ~imai mull provineii lc orientale, iar unindiciu foarte interesanr de moderat ie a aparut intr-o scrisoare trimisa papei Hormisdas , in

520, de catre nepo tul lui Ju stin, Iu stinian , a carui influ enta s-a simtit din p rirnul an de

domnie al unch iului sau, Plin de tact, el pr opune bunavointa fatii de d isid enti : "Tu vei

impaca poporul cu Domnul nostru nu prin persecuti i §i varsare de sange, ci prin rabdare , ca

nu cumva, dorind sii ca~tigam su flete, sa pierdern tr upu rile multor oamen i, p recum ~i

sufletele lor. Caci este [mai] potrivi t sacorectam greseli le vechi eumoderatie §i eu blandete,

Aeel doctor este pe buna dreptate Iaudat, care euzel se straduieste sa vindece bolile cronice

4. Textul cuvantarii cstc reprodus in Theofilact Symokatta, Historia, II I, 11; ed. C. de Boor ,

132-133; Evagrii, Historia ecclesiastica, V, 13; ed. 1. Bidez ~iL. Parmentier, 208-209 ;

loan deEfes , Ecclesiastical History, Ill, 5; trad. engl. R, Payne-Smith, 172-176, trad.engl.

E.W. Brooks, 93-94. Intr-un art icol intcresant desprc aceasta cuvantare, un savant rus ,

Y. Valdenberg, afirma ca textele eelor treiscriitori sunt versiuni difcritc ale acelciasi cuvantari :

"An Oration of Justin IIo Tiberius", Bul le tin de l'Academie de s sc ience s de l 'Union desRepubliques sociolistes sovietiques, 2 (1928),129. Trad. eng!. Bury, Later Roman Empire, II,

77-78,

5. Evagrii , Historia ecclesiastica, V, 19; loan de Efcs, Ecclesiastical History, V, 21; trad.

Payne-Smith, 361.

6. Pauli Diaeoni , Histaria Langobardorum, I II , 15.

7 . E . Stein , Studien aus Geschichte des byzantini sc il en Reiches vamei lmlich unter den Kaisern

Jus tinus I I. und Tiber ius Constan/inus, 100, n, 2.

8. Evagrii, Historia ecclesiaslica, V, 19.

9. His tory ofByzant ium, II, 419 .

JUSTINIAN CEL MARE S l SUCCESORII SAl IMEDIATl (518-610) 165

inrr-un asa fel incat sa nu apara rani no i d in ele" 10. Este cua tal mai interesant s a vedern unast fe l de sfat d in par tea lui Jus tini an , de vre rne ce in ult irni i ani , adesea, e l insusi nu l -aurmat.

La prjrr~ vedere apar~ 0 oarecare inconsecventa In relatiile luiIustinian cu indepartatu!

regat abisinian de Axum, In rlizboiu! s~uimpotriva regelui Yemenului, protectorul iudaisrnului,

r~gele A~isjniei ,. ~u spr.i jin efect iv din partea lui Iustin §i Iust in ian, a pus pic iorul b ine i~

):~men, SI-a s tabili t cartierul general inpartea desud-vest a Arabiei , dincolo de sttamtoarea

Ba\ el Mand~b, §i a res taurat c rest in ismul in aceas ta t ad\. De la bun Inceput ne surpr inde

faPtl eli Iustin ortodoxul, eel care a aderat la Jnvatatura Calcedonului ~icare s-a indreptat

imp, t~i~a monOf~itiIor din inte~iorul jmp~ri.ului sau, a putut sa-l sprijine pe regele abisinianmo ofizi t. Dar , III afa ra granit elor e fi ci al e a le Imper iu lu l, imparatu l b izantin prote ja

c r~ tini smul In general , i ndiferent daca era sau nuin aeord eu dogmele sale rel ig ioase . Din

puhcrul de vedere a l pol it ic ii externe , imparat ii b izanrini priveau ori ce vic torie pentru

crest inism ca pe un potential avantaj polit ic s i, probabil, economic.

, Aceasta apropiere dintre Iustin Ili regele abisinian S-a reflectat surprinzator mai tarziu,

InAbis in ia , in seeolu l a l XfV-lea , a fos t a l ca tu it ii una dintre cele mai importantc opere a le

~iteramrii abisiniene (etiopiene), K e br a N ag as t ( Gl or ia r eg il or y, cuprinzand 0colectie foarte

interesanta de legende. Ea afirrna ell dinastia domnitoare abisiniana i~i are radac in il e in

vremea lui Solomon §i a reginei din Saba; s i, intr-adevar, inprezent Abisinia pretinde a fi

guvernata decea mal veche dinastie din lume. Etiopienii, dupa Kebra Naga st , sunt un popor

a les, un nou Israe l; regatul lor este mai nobil decat Imper iu l roman, Cei doi regi, Ius tin,

:egele Romei, s i Kaleb, regele Eriopiei, se vor intalni IaIerusalim si vor Imparti pamantul

mtre e i. Aceas ta l egenda foart e int eresanta a ra ra in mod c la r impres ia profunda facuta de

epoca lui Iustin asupra traditiei istorice abisiniene".

Domnia lui Justinian §il a Teodorei

Urmasul lui Justin, neporul sau Iustinian (527-565), este figura centrals a acestei epoci".

Numele sau este s trans legat denumele sotiei sale, imparateasa ' Ieodora, una dintre eele mai

interesante ~imai eapabile femei din epoca bizantina. IS/aria secreta, care a iesit de sub

pana l ui Procopius, i stor icul epoci i lui Just in ian, zugraveste in culor i exagera te via ta

pervertita a Teodore i in tineretc, cand , ca fiica de paznicde ursi in amfitearr u, a trait in

10. Coltectio Avellana, nr. 196, Corpus Scriptorum EcclesiasticorumLarinorum, XXXV (1895),655-656.

11.Vezi A.A, Vasilicv, "Justin I (518-527) and Abyssinia", Byzaminische Zeitschrift, XXXIII

(1933),67-77. De ascmcnca, de acelasi autor, Justin the First , 299-302.

* S-a scrisenorm despre Justinian, in8ane vom rezurna la trei lucrari , cele mal actuale, dar §i

foarte valoroase: prima, de rcferinla astiizi, csteeea a luiMischa Meier, Das andere Zeila/fer

Ju.ninians: Konringenzerfahrung und Kontingenzbe;'I!i il tigung im 6. Jahrhundert nacil e il r.

Giittingen, 2004; din spaliul de limbii franceza, semnalam lucrarea profesorului de istori~

antid §i arheologie de la Universitatea Versailles-Saint-Quentin Georges Tate, Justinie!!:

! 'epopee de l 'Empire d 'Oriem, Paris, FayMd, 2004 - din mot ive de ordin edi tori al , s -a

renuntat, din pacate, la notcle bibliografiee; din seria Cambridge Companion, vezi Michael

Maas (cd.), The Cambridge Companion. TO the Age of Justinian, Cambridge, 2005 (n. trad.).

166 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTlN lUSTINIAN eEL MARE SI SUCCESORII sA T IMEDIATI (518-610) 167



atmosfera corupta din punct de vedere. moral a teatrului acelei vremi, devenind 0 femeie

care, eugenerozitate, i~iimpartea dragostea multor barbati. Natura 0 inzestrase cu frumuscte,

eleganta, inteligenta si umor, Potrivi t unui istoric (Diehl), "ea adistrat, tncarnat ~iscandalizat

Constantinopolul" 12.Procopius spune ca oamenii care '0 intiiineau pe Teodora pe s trada se

dadeau indarat d in fat a ei , de f ri ca sanu-si murdareasca hainele prin a tingerea deea' ". Dar

aeeste detal ii intunecate despre anii de-t inereje ai vii toarei irnparatese trebuie privi te cu un

anumit scepticism, caci toate yin de la Procopius , al carui seop principal in lstoria secreta

era acela de a-i defaima pe Iu stinian ~iTeodora . Dupa per ioada foart e tumul tuoasa a

t inereti i, Teodora a disparut d in capit ala ~ ia locuit cat iva ani in Africa. Cand s-a intora in

Constantinopol, nu mal e ra act ri ta f rivols de odinioara. Atunc i cand Iustinian a vazut-opentru prima data, ea parasise scena ~i ducea 0 viaili singuratica, consacrandu-si din timp

impletitului lanii §i aratand un mare interes pentru chest iunile rel igioase. Frumusetea ei l-a

impresionat profund, incat a luat-o la curte, a ridicat-o la rangul de patriciana §i, nu dupa

mult t imp, S-3 casa torit cu ea. P rin urcarea lu i pe tron , Teodora a devenit lmpara teasa

Imperiului bizaruin. Ea s-a dovedit a fi potrivi ta pentru nou! ~inobilul ro1. A dimas 0 sotie

devotata §i a ararat mult interes penrru treburiJe politice, dovedind 0 intclegere patrunzatoare

si exercitand 0mare in:fluenili asupra tuturor actiunilor lui Iustinian. In t impul rascoalei din532, despre care va fi Yorba mai tarziu, Teodo ra a jucat unu l d in tre ro lurile cele mai

impor tante . Cu sange fece §icu 0 energie extraordinara, ea a sa lvat probabi l Imper iu l de

vii toare convuls ii, i n ceea ce privest e prc fe rint cl c rel ig ioase, i-a favor izat deschis pe

monofiziti (?j s-a s itua t astfel l a polul opus fat a de sOiUIe i indec is. Acesta a dimas f idel

ortodoxiei pe tot parcursul domniei sale, chiar daca a facut cateva concesii monofizitismului.

Ea a dovedit 0mai buna intelegere decat el a importantei .provinciilor orientale monofizite,

care erau in f ap t zonele vitale ale Imperiului, §i, in mod categoric, a urmarit sa intretinarelatii pasnice cu ele. Teodora a murit de cancer In 548, mult inainte de sfar§itul lui

Iust in ian' ", In celebrul mozaic din bis er ica San Vital e din Ravenna , datand din secolu l

al VI-lea, Teodora este reprezentata in haine impararesti , inconjurata de curtea sa. Istorici

b ise ri cest i contemporani 'Ieodore i, ca si a lt ii de mai t arziu, sunt foa rt e sever i cuprivi re 1a

caracterul ei. Cu toate acestea , in calendarul ortodox, pe 14noiembrie apare "Adormirea

irnparatului ortodox Iustinian ~ipomenirea imparatesei Teodora" 15. Eaa fast tnmormaorara

in biserica Sfintilor Apostoli.

12. Charles Diehl, Figure s by zanr ine s , I. 56; trad . engLH. Bell , B y za n ti n e P o rt r ai ts , 54. [Trad.

rom. Ileana Zara, Figur i b i zan t i ne , I , 220·- n . t rad. ]

13. Historia arcana, 9, 25; ed. J . Haury, 60-61. [Ed. rom. H. Mihaescu, 87 - n . t rad. ]

14. Victoris Tonnennensis, Chronica, s.a. 549: Theodora Augusta Chalcedonsis synodi inimica

canccris pJaga corpore toto pcrfusa vitam prodigiose finivit; in Chronica Minora, editura

T. Mommsen, II, 202.15. Arh. Serghic, The Complete Liturgical Calendar (Menoiogioll) o/the Oriellt (cd. aII-a, 1901),

n, 1, 354.

Fortele principale au fost indreptate spre vest, unde activitatea militara bizantina a fost

lncununata de succese rasunatoare, Vandalii, osrrogotii §i, intr-o oarecare masura, vizigotii

au fest fortaii sa se supuna impararului bizantin, Marea Mediterana aproape ca a fost

t rans format li int r-un lac bizantin. In decre tel e sale, Ius tini an se numea pe sine Caesa r

Flavius Iustinian, Alamannicus, Gothicus, Francicus , Germanicus, Anticus , Alanicus,

Vandalicus, Africanus. Dar aceasta s tralucire exterioara si-a avutreversul ei. Succesul a fost

obt inut cu un pre ; prea scump pentru Imperiu, deoarece a avut drept consecinta epuizarea\ ,

econo . ca a st atului b izantin. Avand in vedere faptu l ca a rmata a fos t t rans fe ra ta in Vest ,

Estu l ~ i ordul au ramas deschise a tacuri lor d in par tea persi lor, s lavilor §i hunilor.

Inami ii principal i aiImperiului , din punctul de vedere al lui Iustinian, erau germanii.Astfel, c est iunea germanica a reaparut in Imperiulbizanrin in secolul alVI-lea, cu diferenta

ca in se olul al V-lea germanii atacau Imper iu l, p e cand in secolu l al VI-lea Imperiu l era

acela c:lre facea presiuni asupra germanilor.

Iustinian a urcat pe tron cu idealurile unui imparat deopotriva roman §i crestin, Consi-

derandu-se urmas a l cezar ilor romani, e l int el egea cape 0 datorie sfanta refacerea unitatii

Imperiului, in aceleasi granite avute in secolele I-II, Caimparat cresrin, nu Ie putea permite

gennanilor arieni sa persecute populatia ortodoxa. Imparatii dinConstantinopol, casuccesori

legit imi aicezari lor, aveau drepturi istorice asupra Europei Occidentale, care era ocupata In

acel t impde barbari . Regii germani erau doar vasal i ai imparatului bizantin, care-i delegase

sa conduca inApus. Regele franc Clovis primise rangul de consul dinpartea lui Anastasie ;

ace lasi lmparar I -a recunoscut ofic ia l pe regele ost rogot Teodori c. Cand s -a hotarat sa -i

pedepseascs cu razboi pegoti , Iust in ian scr ia: "Go\ii , punand stapanire cu for ta pe I tal ia

noastra, au refuzat s a 0 dea tnapoi"!". EI a rarnas - asa se considera - suzeranul firesc al

tuturor conduca tori lor d in inter ioru l grani te lor Imper iu lu i roman. Ca imparat c rest in ,Iustinian avea misiunea de a raspandi credinta adevarata printre necredinciosi , indiferent

daca er au er etici sau pagan]. Aceasta conceptie, expr imata de Eusebiu de Cezareea in

secolul a l IV..l ea , e ra inca vie in secolu l a l VI- lea. Era temel ia c rezulu i lu i Iust in ian eu

pr iv ire la datoria de a reface un Imperiu roman un itar, car e, in termenii unei novele " ,

a jungea odinioara pe larmuri le a doua oceane ~i pe care romanii l -au pie rdut d in cauza

nepasar ii lor. Din aceasta veche idee s-a nascut c redinta lui lus tini an ca avea dator ia de a

impune in Imperiul res taurat 0 singura c redinta c res tina , a ta t printre schismat ic i, cat s i

print re pagani. Aceasta e ra ideologia lui Iust in ian, care l -a facut pe a to tcupr inza torul § i

cruciatul om de stat sa viseze la cucerirea intregii lumi cunoscute.

Trebuie insa amintit elipretentiile grandioase cu privire la vechile teritorii ale Imperiului

roman nuerau doar viz iunil e sale persona le . E le pareau des tu l de f ires ti pentru populat ia

provinciilor ocupate de barbari , Aurohtoni i din provinciile care cazusera in mainile arienilor

vedeau tnIust inian singuru! lor protector. Conditi ile din Africa de Nord, aflata sub vandali ,

erau deosebit de dificiJe, deoarece ace§ti barbari declan§asera persecuti i severe impotrivapopula\ici autohtone ortodoxe ~iaruncasera ininchisoare multi cetaIeni ~imembri aiclerului,

confi se ftnd mul te din tre propr ie ta ti le lor , Refugiati ~ iexila ti d in Africa, inc [usiv mul ti

epi scopi ortodoqi, soscau la Constantinopol ~ i- l implorau pc imparat sa porneasc~ 0

campanic Impotriva vandalilor, dftndu-i asigurari ea ar urma 0 revolta gcnerala a populaliei

indigene.

P ol it ic a e xt en ui a l ui I us ti ni an §i i de o lo g ia s a

Numeroasele razboaie ale lui Iustinian au fast in parte ofensive, in parte defensive. Primele

au fost purtate impotriva statelor germanice barbare din Europa de; Vest; ult imele au fost

duse impotriva Persiei , inRasarn, §i a slavilor, in Nord.

16. Procopius, De bello gothico, I, 5, 8; cd. J. Haury, II, 6.

17. Iustinian,Novellae Constituliolles, nr. 30 (44),II; ed. K.E. Zachariii vonLingenthal, 1,276.

168 lSTORlA IMPERIULUI BIZANTINIUSTINIAN CEL MARE Sl SUCCESORlI SAIIMEDIATI (518-610) ]69



Razboa i e le impo tr i va vandal il o r, o s trogot i lo r .s i v i zi go /i t or . C ons e cin te l e ace s to r r i izb oa i e .

P e rs ia . S la vi i. Expedit ia impotriva vandali lor nil a fast deloc 0 problema usoara. A implicat

transferul pe mare, in nordul Africii , al unei armate numeroase, cc avea salupte lmpotriva

unui popor care s tapanea 0 f lora foa rt e puternica s i care, l a mij locul s ecolului a l V-lea,

reusi se chiar s a invadeze Roma. In plus, t rans fe ra rea une i for te mil ita re princ ipale in Ves t

avea sa atr aga consecinte scr ioase in Rasaru , unde Persia, eel mai periculo s in amic al

Imperiului, ducea un razboi continuu irnpotriva Constanrinopolului. Procopius da 0 informatie

interesanta despre consi liul la care s -a dis euta t pentru prima data chestiunea expedit ie i inAfr ica' ", Ce i mai loial i consi li er i ai imparatului si-au exprimat indoiala cu pr ivire la

posibil itatea ca acest plan sa aiba sucees ~i ilconsiderau pripi t. Iustinian insusi incepu sa

ezite; in cele din urrna isi invinse aceasta s labiciune temporara si insista asupra proiectului

sa u ini tial . Expedit ia a fost hotli rata categoric. lntre timp, i n casa conduca toare persana a

avut loc 0 schimbare, iar in 532 Iustinian reusi saincheie 0paee "eterna" cunoul conducator,

cu conditia umili toare ea Imperiul bizantin sa plateascii un tribut anual foarte mare regelui

Persiei. Totusi, acest tratat i-a oferit lui Iustinian posibilitatea s a actioneze mult mai l iber in

Est §i Sud. In f runtea mar ii a rrna te §ia f lo te i, e l l -a numit pe capabilul general Be li za ri e,

care e ra a iu torul eel mai de incredere a l impararului in act iunil e sal e mil ita rc ~ icare, eu

putin inai~tc de aceasta numirc, reusise sa inabuse periculoasa revolta interna Nika, despre

care vorn vorbi mai tarziu,

In aceasta perioada, vandalii ~i ostrogotii numai reprezentau de mult inamicii periculosi

de altadata. Neobisnuiti cu c1ima deprimanta dil lSud §i influentati de civil izat ia romana, el

s i-an pierdut foarte repede energia §itaria de odinioara, Credinta adana a acestor germanicia dus la relat ii neprietenoase cupopulatia romans autohtona. Revoltele triburHor berbere au

contr ibui t, de asemenea, in mare masura la s labi rca vanda lilor . Iust in ian inte legea foart e

bine situatia ~i,printr-o diplomarie abila, a aratat neintelegerile interne dintre vandali" ~tiind

precis eli regatel e germanice nu s-ar uni n iciodata pentru a ise opune, deoarece ostrogotii

se allau in relatH du§manoase cu vandalii , f rancH or todoqi duceau permanent lupte eu

ost rogoti i, i ar v iz igoti i d in Spania . se a fl au prea depar te pentru a lua cu adevara t par te l a

razboi. Teate acestea iii nrareau lui Ius tini an speranta de a invinge separa t ori ce inamic .

Razboiul ell v andalii a durat, excep tsnd cateva momen te de pace, din 533 pana in 54821•

Printr-o serie de victorii stralucite, Belizarie cuceri rapid lntregul regal vandal, incat

Iustinian a putu t proclama r riumfator : "Dumnezeu, in milostenia Sa, nu ne-a dat doar

Africa §i toate provincii le ei, ci ne-a giinapoiat insemnele noastre Imperiale care fusesera

luate de vandali atunci cand au cucerit Roma, ,22. Considerand razboiul terminal, imparatul

l-~chemat lnapoi laConstantinopol pe.Belizarie impreuna eu cea mal mare parte a armatei .

C~and dupa aceasta, maurii ( un trib berber autohton ) au pornit 0 rebeliune teribila, iar

tru~ele ramase au fost nevo ite sa se angajeze in tr -o lupta coplesito are. Succesoru l lui

Bel/zarie, Solomon, a suferit 0 infrangere totala ~i a fost macela ri t. Epuizantu l razboi a

durat pana i n anul 548, cand puterea imper ia la a fos t rest aura ta def in it iv print r-o vic tori e

d¢i siva repur ta ta de loan Trogl ita , bun diplomat §i general capabil . eel de-a) t re il ea c rou

alrecuceriri i Africii a asigurat l inis teatorala acolo, pentru aproximativ 14ani. Faptele sale

au fost povesti te de poetul contemporan african Corippus, in lucrarea sa istorica Iohannis '":

Aceste cuceriri nu au Implini t intru totul idealurile lui Justinian, deoarece, cu.exceptia

puternicei fortarete din Septum, aproape de Coloanele luiHercule (astazi fortareata spaniola

Ceuta ) , regiunea vest ica a Afr ic ii de Nord, care se intinde paua la Oceanul Atl antic , nu a

fost recucer it a. De acum ina in te , cea mal mare par te din nordul Afr ic ii , Corsi ca , Sardinia

~i In su lele Baleare erau par te a I rnperiului, iar I ustin ian cheltu i multa ener gie ca sa

reinstaureze ordinea in aceste pnuturi cucerite. Chiar §iastazi , ruinele impresionante ale

numeroaselor fortarete si fortificatii bizantine dau rnarturie despre eforturile considerabile

depuse de lmparat pentru apararea t il ri isale.

Mul t mai epuizanta a fost campania impot riva ost rogoti lor, care a durat , i nc luzand

intervalele de pace, din 535 pana in 554. Pe durata primilor 13 ani, aceasta a fost

conternporana eu razboiul lmpotriva vandali lor, Iustinian a deschis campania militara prin

imixtiunea inrivalitatea interns dintre ostrogoti. 0 armata incepu cucerirea Dalmatiei, care,

inaceasta perioada, facea parte din regatnl ostrogot, 0 alta, t ransportata pe mare ~icondusa

de Beli za ri e, puse s tapanire pe S ic il ia t ara mare dif icul ta te , Mai t arziu, oda ta mutata in

Italia, aceasta armata cuceri Napoli ~iRoma. Putin dupa aceea, in540, capitala ostrogota,

Ravenna, ii desch ise portile lu i Belizarie, care la scu rt timp parasi ltalia in d irectia

Constantinopolului, luandu-l eli s ine, captiv, pe regele ostrogot. Justinian si-a adaugat la

titlurile de .Africanus" ~i "Vandalicus" pe eel de "Gothicus". l talia parea cucerita definit ivde Irnperiul bizantln. .

o situatie asemanatoare domnea inItaliavunde populatia indigena, in ciuda unei perioade

prclungite de toleranta rel igioasa a lui Teodoric §i a gustului sau pentru civil izat ia romana,

continua sapastreze 0nemultumire ascunsa gi chiar i~itndrepta privirea spre Constantinopol,

a st eptand de acolo a ju tor pentru e libe ra reatar ii l or de nou-venit i §j restabilirea credintei

ortodoxe.

S i mai in te resant est e faptu l ' ca in~i~ i regi i barbari sust ineau planuri le ambit ioase a le

impararului . Ei continuau sa-§i cxprime respectul profund pentru Imperiu manifestandu-si

in mul re fe luri s ervi li smul fat a de lmparat , s traduindu-sc sa obt ina prin ori ce mij loaee

ranguri romane ina lt e, imprimand imaginea impararului pe monedele lor e tc . Savantul

f rancez Diehl lB spunea ca e ia r f i repetat de bunavoie cuvinte le capetenie i v iz igote , care

afirma: ,Jmparatul este rara doar si poate Dumnezeu pe pamanr , iar cel ee ridica mana

asupra lui trebuie sa plateasca cu propriul sange"!".

$ i totusi , i n c iuda faptu lu i e li . s itua ti a din Afr ica §i l talia era favorabila lui Iustinian,

eampaniile duse impotriva vandalilor §i ost rogoti lor au fost ext rem de dif ic il e §iau durat

rnult timp.

18. Just inien et L a c iv il is a ti on b y za n ti ne a u VI" s iecle. 137.

19. Iordancs, Getica, XXVIII; cd. T. Mommsen, 95.

20.De bello vandalico, I , 10; ed. Haury, I , 355-360; t rad. engl. deH.B. Dewing, n, 90-101.

21. Despre aces! razboi, vezi Charles Diehl, L ' A fr iq u e b y zan t in e , 3-33, 333-381 ; Diehl, Just inien,

173··180; W. Holmes, The Age of J us ti ni an a n d Theodora (ed. a II-a, 1912), II, 489-526;Bury, L a te r R oma n Em pi re , II, 124-148.

2 . 2 . Cod e x l u st in i a nu s , I,27,1,7.

23 . Vezi Bury,Lat e r ROlluw Empire , II, 147. [Amintind de stilullui Virgiliu, Iohannis descrie in

opt carti , inaintc de toate, razboaicle duse de romani eu maurii . Aeeas ta epopce a fost

redescoperitli tarziu, in 1820; vezi ~iF.R.D. Goodyear, .,Noteson the Johannis of Corippus",

Vigi liae Chris tlanae , XVI (1962), 1, 34-41; James Diggle, "Notes on the /ohannis of

Corippus", The C l a ss i ca l Qua rt e rl y , XVIII (1968), 132-141; AverilM. Cameron, "Codppus'

lohannis: epic of Byzantium Africa", tn AverilM. Cameron, Changing Cultures i n E a rl yByzant ium, Aldershot , 1996, 167-180 - n. trad.]

170 ISTORIA TMPERIULUI BlZANl1N lUSTINJAN CEL MARE $1SUCCESORll sAl IMEDIATI (518-610) 17 1



'Iotusi, in acest timp aparu printre goti un rege energic ~i capabil , Totila, ult imul

apararor al independentei osrrogoti lor. Cu repeziciune §i hotarare, el a schirnbat s ituatia,

Succesele sale mil itare aufost atat de mari, incat Belizarie a fost chemat din Persia pentru

a le face fata §i t rimis inI t al ia pentru a pre lua comanda suprema . S i totusi, Belizarie s-a

dovedit incapabil s a faca fat a si tuat iei . Une le dupa a lt el e, t er itor ii le cucer it e de armata

bizantina in l talia s i cele din insule au fost redobandite de ostrogoti . Nefericita Roma, care

indecursul a cat iva ani trecuse cand la ostrogoti , cand la romani, a fost transforrnata intr-un

morman de ruine. Dupa ce esecuri le lui Be li zar ie i -au a tras chemarca inapoi din I ta li a,

succesorul sau, Narses, un all general bizantin capabil , reusi in cele din urma sa-i infranga

pe got i, print r-o se ri e de opera tiuni care au dovedit 0 capacitate strategica exceptionala.Armata lui Tot il a a fost inf ranta in552 inba ta li a de la Busta Gal lorum, in Umbria . Tot il a

a scapat cu fuga, dar tn zadar '" . .Hainele sale patate de sange §i coiful sau lmpodobit cu

pietre p re ti oa se , p e care l e p u rt as e, i -a n fost aduse lui Narses, care le-a trimis la Constantinopol,

unde au fost asezate la picioarele lmparatului . ca dovada incontestabila ca dusmanul care Ii

s fidase pute rea numai e razs" . In 554, dupa 20 de ani de razboi devastator , I tal ia , Da lmat ia

§i Sicilia au fost realipite Imperiului, Pragmatica Sanctio ; publicata deIust inian in acelasi

an, inapoia rnari i aristocrati i funciare a Italiei §i Bisericii domenii le luate de ostrogoti §i

reinstaura toate vechile lor privi legii : de asemenea, indica un numar de masuri destinate sa

reduca poverile ceapasau asupra populatiei ruinate. Dar razboaiele cu ostrogotii auimpiedicat

pentru 0 perioada lndelungata dezvoltarea industriei §i a comertului inItal ia s i, ca rezultat

al lipsei fo rtei de munca, multe terenu ri au d imas necultivate. Pentru un tir np, Roma a

devenit un oras demana a doua, ruina t, t ara vreo importanta pol iti ca . Totus i, papa l -a a les

ca refugiu a l sau,

Ul tima opera tiune mil it ara a lui Jus tin ian a fos t indrepta ra impotr iva viz igot ilor d inPeninsula Iberica. Profi tand de razboiul civil dintre diterit ii pretendenti la tronul vizigot , el

a trimis 0expedit ie navala in Spania, in 550. Chiar daca arrnamentul trebuie sa fifost redus,

expedit ia a fost un mare succes. Multe erase ~iforturi marit ime au fost capturate, iar in cele

din urma Iust in ian a reusi t s a i a de la viz igot i col tu l sud-est ic a l peninsule i, ell orasele

Cartagina, Malaga si Cordoba, §i apoi sa-§i ext inda ter itor iu l care, in f inal , s e int indea de

la capu l St. Vincen t, la vest, pam dincolo de Cartagina, la est26• Cu cateva modificari,

provincia imperiala intemeiata in Spania a dimas sub dorninatia Constantinopolului aproape

70 de ani . Nu este lntru totul clar daca aceasta provincie era independenta sau subordonata

guvernatorului Africii27• Cateva biserici §iaIle monumente arhitecturale ale artel bizantine

au fos tdescoperi te de curand in Spania. dar , in rnasura in care se poa tees tirna , e le nu sunt

de mare importanta'".

Rczultatul tuturor acestor razboaie ofensive a fest dublarea imperiului lui lustinian.

Dalmatia, l talia, partea deest a Africii de Nord (azi, parte din Algeria §iTunisia), sud-estul

Spaniei , Sicil ia , Sardinia, Corsica si Insulele Baleare, toate all devenit parte a Imperiului,

Mediterana a devenit din nou, pract ic, un lac roman. Granitele Imperiului se int indcau de la

Coloanele lui Hercule sau Stramtori le din Gades pana la Eufrat. Dar, Inciuda acesrui succes

enorrm implinirile lui Justinian erau departe de sperantele sale. EI nu a reusit sa recucereasca

intregua' Imperiu roman de Apus. Partea de vest a Af ricii de Nord, Peninsu la I berica,

regiune .nordica a regat.ulUiostrogot.Ta nord de Alpi (vechile proV.inciiRhaetia ~iNoricum),au ram s in afara stapanirii sale, Intreaga provincie galica nu doar ca a ramas to tal

indepe enta deImper iu l b izantin , c i, i nr r-o oarecare masura, chiar a t riumfa t asupra lui ,

c~ci Iu/tini~n a!ost Sil.itsa cedeze Provence .re~elui fra~cilor. De asemenea, trebuie amintit

ca puterea i rnpara tu lu i nu era la fel de sol ida pe LOtInt insul rer itoriu de curand cucer it ,

S ta tuI nu avea nic i autor it at ea ~inic i mij loacele de a se ins tal a mai puternic. Or, acest e

te ritor ii n il puteau f i pas trat e decat prin for ta . Acest fapt expli ca de ce suceesul extern

stralucit al razboaielor ofensive ale lui Iustinian a atras dupa sine inceputurile unor vii toare

complicat ii serioase, amt de ordin polit ic , cat ~ieconomic.

Razboaiel e defensive a le lui Ius tini an au fost mul t mai put in incununate de succes ,

uneori fiind ch iar umilito are. Aceste razboaie au fast duse impotriva Persiei in Est §i a

slavilor §ihunilar in Nord.

Cele doua mari puteri ale secolului al VI-lea, Imperiul bizantin §iPersia, erau angajate

de secole in r1izboaie sangeroase lagranita derasari t, Dupa pacea "elerna" cu Persia, regele

persan Chosroes Anusirvan [Cel cu sufletul nemuriror - n. trad.], un conducator talentat §i

capabil , intelese marile ambit ii ale lui Iustinian in Apus si profi ta de siruatie-". Constient de

in terese le impor tante pe care l e avea in provinc ii le de granit a, e l se folos i de 0 ccrere de

ajutor din partea ostrogoti lor ca ocazie de a rupe pacea "eterna" si de a deschide ost il itat ile

irnpotriva Irnperiului bizantirr", A urmat un razboi sangeros, cu 0 victorie evidenta de partea

persi lor, Belizarie a fostchernat din Italia, dar s-a dovedit incapabil sa stopeze inaintarea lui

Chosroes, care s-a napusti t in Siria s i a jefui t §i dis trus Antiohia, "ora§ul care era atar vechi ,

cat § ide mare importanta , primul din tre toa te orase le pe care l e aveau romanii in Rasari r,

ati lt prin bogalie ~imarime, cat §iprin populat ie, frurnusete §iprosperitate de orice fel "31.

I n marsul sau victorios , Chosrocs a ajuns pclarmul Marii Mediterane. In nord, persanii au

incerca t sa -§ i c ro iasdi drum spre Marea Neagra , dar au int iunpinal rezi st enta din par tea

24. Descrierea eea mai dctal iata a acestei b1ttali i, la Bury, L at er R om an E mp ir e, II, 261,269,

288-291.

2 5. C hr on ic le o f J oh n M a la la s, 486; Theophanes, C h ro n og ra p hi a s .a . 6 04 4 ; ed. C. de Boor,

228. Vezi Bury, L at er R om an E mp ir e, n, 268.26. Diehl, Just inien, 204-206; Bury, L at er R om an E mp ir e, II, 287; Geoigii Cypri i, Descript io

O r bi s R omani , ed. H. Gelzer, xxxii-xxxv; F.Garres, "Die byzantinischen Besitzungen anden

K(istcndes spanischwestgotischen Reichcs (554-624)", Byzantin i s ch e Ze i t sc h r if t , XVI (1907),

516; E. Bouchier, S pa in u nd er the R om an E mp ire , 54-55; R. Altamira, Th e C amb ri d ge

Medieval History, II, 163-164; P. Goubert, "Byz.anceet I'Espagnc wisigothique (554-711)",

E t ud e s b y zan ti n es , II194.5),5-78.

27. Bury, L at cr R om an E mp ir e, II, 287; Goubert, "Byzance et l'Espagne", E t ude s b y zan ti n es , II

(1945), 76-77 (pana in 624).

28. VeziJ. Puigi j Cadafalch, "L'Architccture religieuse dans Ie domaine byzanlin en Espagne",

Byzant ian, 1(1924),530.

29. E . Stein I -a aprecia t foar te mul lpe Chasrocs, ~ inu doar pce l, c i ~jpc tatal sal l, Kawadh

(Kavadh), pc care I -a considerat un om de gcniu . El I -a compara t pe Kawadh eu F ilip al

Macedoniei §iFriedrich Wilhelm I al Prusiei, oameni ai caror celcbri fii, prin propriile lor

succcse, allpus In umbra realizarilc parin\ilor, mai putin raswJll.toarc,dar poate mai grele, pe

care ,:i ~i-aucl1lditopera. Stein, "Ein Kapilel vom persischen undyom byzantinischen Staate",B),zantinisch-Neugriechische Jahrbucher, 1(1920), 64,

30. Despre rnzboiul pcrsan sub lustinian, vczi Diehl, Just inien, 208-17; Holmes, J us ti ni an a n d

Theodoll1, II, 365-419, 584-604; Bury, Later Roman Empire , II, 79"123; LA. Kulakovski,H i s to r y o f B y z an t ium . II, 188208.

31. Procopius, D e b el lo p e rs ic o, I I, 8 , 23; cd. Haury, I , 188; cd. Dewing, I , 330-331.

172 ISTOR1A IMPERIULUI BIZANTIN lUSTINIAN e EL MARE Sl SUCCESqRlI sA l IMEDIATI (518-610) 173



lazilor din provincia caucaziana Lazica (astazi Lazis tan), care in acea vreme era dependenta

de I rnperiu l h izantin. Dupa mar i e fortur i, Iust in ian a reusi t in cele din urma s a cumpere un

armisti tiu pentru cinci ani , iar apoi a fost obligat .sa plateasca 0 suma mare de bani pentru

el. Dar insusi Chosroes a obosit din cauza Iuptelor interminabile §i, in561 sau 562, Imperiul

bizantin ~i Per sia au ajun s la 0 imelegere care. stabilea 0 pace pe 50 de ani. Istoricul

Menandru" a scr is cuexac ti ta te ~ i a dat informatii detaliate despre negocierile §i termenii

acestui tratat, Imparatul se angaja s a plateasca Persiei anual 0 suma foart e mare de bani, in

l imp ce regele persan promitea sa garanteze toleranta rel igioasa pentru crest ini, cu conditia

s tricta ca acest ia sa se abtina dela prozeli tism. Comercianti i romani §i persani , indiferent

de marfuri , t rebuiau slifaca negot doar inanumite locuri prestabil ite, unde seaflau.punctelevamale. Pentru Imperiul bizantin, eel mai important punet din aces! tratat era intelegerea ca

persani i sl i paraseasca Laz ica, provinc ia de pe t li rmul sud-es ti c a l Mar ii Negre , §i sa 0

cedeze r omanilo r. Cu alte cuvinte, p ersii nu au reusit sa castige 0 pozit ie intarit li pe

lannuri le Mar ii Negre ; ea a ramas in deplina s tl ipanire a Imper iu lu i b izantin, ceeace era

un fapt de mare importanta polit ica ~ieconomica".

Destul dediferi ta a fost natura razboaielor deaparare din Nord, din Peninsula Balcanica.

Popoarele harbare din Nord, bulgari i §is lavii, devastasera provincii le din peninsula inca din

vremea domniei lu i Anastasi e, In timpul lui Ius tini an , sl avii apar pentru prima data sub

numele lor propr iu , "sc1avini" , l a Procopius. Hoarde imense de slavi si bulga ri , pe care

Proeopius ii numeste huni, t receau Dunli rea aproape in f icca rc an §i patrundeau adanc in

teritor iile bizantine, trecand totu l prin foe si sab le. Pe de 0 parte, ei au ajuns pana la

per ifer ia capit al ei § i au pat runs pauli in Hel lespont; pe de a lt a pane, au traversa t Grecia

pana la Istmul Corint §i li tora lu l Mar ii Adriat ice in ves t. In t impul domniei lui Iustinian,

s lavi i au inccput siHi a ra te inmod c la r int enti a de a se indrepta spre l itoralul Mar ii Egee.In incerca rea lor de a a junge laaceast a mare, e i au amenintat Tesa lonicul, unul din tre cele

mai importanre orase ale Imperiului, care, impreuna eu imprejurimile sale, adevenit curand

unul dintre principalele centre s lave din Peninsula Balcanica, Trupele imperiale au opus 0

rezisrenta disperata invaziilor slave §i adesea i-au silit pe slav i sli se retraga d incolo de

Dunare. rnsa nu tot i sl avii s -au ret ras. Trupe le lui Iust in ian, impli ca te in a lt e campanii

importante, nu au reusi t sa puna capat definit iv incursiunilor anuale ale s lavilor in Peninsula

Balcanica ~icativa slavi au ramas acolo, Trebuie pus in evidenta lnceputul problemei s lave

inPeninsula Balcanica din aceasta perioada ; problema aveasa devina una foarte importanta

pentru Imperiu la sfars itul secolului al VI-lea §i lncepurul celui de-al VII-lea.

In afara deslavi, gepizii germanici §i currigurii, 0 ramura a hunilor, au Invadat.Peninsula

Balcanica dinspre nord. in i arna 558-559, cut riguri i, condusi de Zabergan, au patrons In

Tracia. De acolo, 0parte a fost trimisa ca sa devasteze Grecia, 0 alta a invadat Chersonesul

Tracie, iar 0 a t re ia , formats din cavaler ie , s -a indrepta t ( sub conducerea lui Zabergan

insusi) spre Constantinopol. Tara a fost pustiita. Panica domnea in Constantinopo!. Bisericile

din provincii le devastate §i-au trimis tezaurulln capitala ori , pc mare, pe t li rmul asiatic al

Bosforului. Iustinian a apelat laBelizarie pentru a salva Constantinopolul din aceastl i criza.

32. Menandru, Excerpta; B.G. Niebuhr, Corpus Scriptorum liistoriae Byzantinae (Bonn, 1829),

346~.u. Aceastllcoleqie estementionatll de acum[neolo caed. BOIlll.Excerpta historicajussu

imp. Constantin! Porphyrogeniti conjeeta, ed . C. de Boor, I, 175 ~.u .

33.Despre detaliile tratatului, vczi K. Giiterbock, Byzanz und Persien in ihren diplomatisch-

-vOlkerrechtlichen Beziehungen im Zeitalter Juslinians, 57-105; Bury, Later Roman Empire,

II, 120-23; anul tratatului, 562 (2 §i 28 , n. 3 ),

In cele din urma, cutnguriiaufost Infranli In cele trei puncte de atac, insa Tracia,

Macedonia §i Tesalia au suferit un puternic regres economic din cauza invazier".

Pe ri colu l hunk nu s -a s imti t doar in Peninsula Ba lcanica, c i §i i n Crimeea . in i zola ta

peninsula Taurica [Tauris, Taurida - n . tr ad .] , s itu ata II I M are a N e ag ra s i care in parte era

a lmperiului. Doua e ra se din aceasts peninsula, Cherson ~iBosporus, erau renumite pentrupastrarea civil izat iei grecest i de secole intr-o lume barbara §i ele aujucat un rol important

In cornertul dintre Imperiu ~iteritoriul Rusiei de astazi. Carre sfars itul secolului al V-lea.

huuii ocupasera campiile peninsulei ~i incepusera sa ameninte posesiunile bizantine de

acoio, precum ~i 0 mica asezare gotica cu centrul principal la Dory (Doru), s ituat in munti

~ia~at sub protect ie bizantina, Sub presiunea pericolului hunic, Iustinian a construit §i ares rat cateva fortur i si a rid icat zidur i Iungi, ale car ol' unne se vad ~iastazr". un fel de

lim . Tauricus , care au oferit protectie.suficienta".

n sf!lr§i t, zelul misionar al lui Iustinian ~ial Teodorei nua ocoIi t popoarele africane care

tra au pe Nilul Superior, lntre Egip t Si Abisinia, d easup ra primei cascade, blemizii ~i

nobazi i (nubienii ), vec in ii lor de la sud, Gra ti e energie i ~ i abi li ra ti ! Teodore i, nobaz ii ,

Impreuna cu regele lor, Silko, s-au convert it la crest inismul monofizit, iar regele convertit

s-a alarurat unui general bizantin pentru a-i obliga pe blernizi sli lmbratiseze aceeasi credinta,

Ca sa sar batoreasca victoria, Silko a pus s1l s e g raveze 0 insc rip tie despre care Bury

r em a rc a : . La ud a de sine a a ce sr ui m o na rh m a ru nt a r s un a mal bine din gura lui Att ila saua lu i Tamer lan"?" . lnscr ip ti a e ra : "En, S ilko, capetenie ( j3amt.Lm:o: :; J a nobaz ilor si a

tuturor etiopienllor":".

lmportanta politicii externe a lui Iustinian. Ca sa sintetizam intreaga polirica externa a

lui Ius tin ian, t rebuie sa spunem ea aces te razboaie interminabi le ~ iepuizante , care nu au

reusi t s a rea li zeze ware sperante le ~ iproiec te le sa le , a ll avut consec in te fat al e pentru

Imperiu ingeneral . Inprimul rand, aceste campani i gigantice pretindeau cheltuieli enorme,Procopius , ina Istoria secreta, evalua, prababil cu oareeare exagerare, eli Anastasie a Iasat

o rezerva enorma pentru t impul acela, care insuma cam 320.000 livre de aur (aproxirnat iv

65.000.000 sau 70.000.000 $"*), ia r Iust in ian se presupune e li i -a r fi cheltui t chiar din

t impul domniei unchiului sau39• Potr iv it a lrui i zvor din secolul a l VI- lea, s ir ianul loan de

34. Vezi Bury, Later Roman Empire, II, 298-308.

35, W. Tornaschek, Die Goten in Taurica, 15-16; A,A. Vasiliev, The Gothsin the Crimea, 70-73.

Chestiunea ruinelor zidurilor lui Iustinian trebuie studiata in situ.

36. vasilicv, Goths in the Crimea, 75; LA. Kulakovski, The Pastof the Tauris (ed. a II-a, 1914),

60-,62. Taurica este vechiul nurne at Crimcei. Bury, Later Roman Empire, II, 310·312.

37. Bury, Later Roman Empire, Il, 330.

* Literal : . regisor". Nu credem di acesta este sensul aid, ci acela decapctcnie (n. trad.).

38, Corpus lnscriptionum Graecarum, III, 5072 (486), G. Lefebvre, Recueil des inscriptionsgrecques chretiennes d 'Egypte, 628.

** La valoarea din perioada interbelica (n.trad.).39. Procopius, Hisloria arcana, 19, 7-8; ed. Haury, 121. [in edi~iaHMihaescu, 157. Procopius

vorbe~tcdespre 3.200 dlntare de aur (6WKooca KuL tpwXLA.la Xpuoo{i KEvTTlvapLU).Un

K£VTT1Va.pcOV era ° unitate de masura romanll (ceutenarium)~iera echivalemula 100 iogarikai,Litrai =32kg. 102,4 t de aU!este 0 cantitatc exageratllpentru acel timp. Pcntru mai muite

detalii, veziE. Schilbach, ByzantinischeMetrologie, Munchen, 1970, 109~;i174; G. Dagron.

C. Mor isson, "Le Kentenarion dans les sources byzamines", Revue numismatique, XV I I

(1975), 145-162 - n. trad.]

174 ISTORIA IMPERIULUl BlZANTIN IU STrNIAN eEL MARE sr SUCCESORll SAl IMED IATI (518·610) 175



Efes'", rezerva l ui Anastasi e nu a fost complet epuizata pana in t impul domnie i lui Ius tin

al Il-lea, dupa moartea lui Iustinian ; aceasta afirmatie, tn orice caz, este incorecta. Rezerva

lasat ll de Anastasie, evident mai mica decat ar vreaProcopius sll credem, trebuie sa fi fost

de mar e importanta pentru Iustinian in campani il e s al e. Dar aceast a nu pUl~a 811-i fie

suf ic ienta. Noi le t axe au fos t mai mar i decat putea pla ti populat ia epuizata . Incerca ri le

imparat ilor de a reduce cheltuiel ile s tatului flicand economic in ceca ce privea intretinereaarmatei au dus la 0 redueere a numarului de soldati, ceca ee, in mod firesc a facut ea

provinci ile ves ti ce cucer it e s a f ie foa rt e nes igure. '

Din punctul de vedere r oman al lui Iustinian, campan iile sale apu sene sunt usor de

inteles ~ifires ti , dar din punctul de vederealbunastarii Imperiului ele trebuie considerateinuti le ~idaunatoare, Prapast ia dintre Rasarit s i Apus in secolul al Vl-lea era deja atat de

mare, incat simpla id ee de a le reuni r eprezen ta un anacronism . 0 un ir e reala era in afara

discutiei . Provincii le cucerite puteau fi pastrate doar prin forra, iar Imperiul nu detinea nici

puterea ~inici mij loacele necesare. Ameti t de visele sale ireal izabile, Iustinian nu a inteles

importanta granitei s i a provincii lor rasarirene, care reprezcntau realmente interesele vitale

ale Imperiului bizantin. Campanii le vestice, manifesrare doar a vo inte i personale a impliratului,

nu au putut aduce rezultate de durata, iar planul restaurarii unui Imperiu roman un ic a murit

odata cu Iustinian, chiar daca InU pentru totdcauna. lntre t imp, tntreaga sa polit ica externa

a cauzat lmperiului 0 criza economica Interns extrem de severa.

Opera legislative a lui Iustinian si Tribonian

Iustinian i~i datoreaza celebri ta tea unive rsa la opere i s al e l egis la tive, remarcabi la prin

ampioarea e i. Convingerea sa e ra eaun lmpara ti .nu t rebuie sase glori fi ce doar prin a rme,

ci trebuie sa fie in armat eu legi, ca sa fie In stare sa guverneze in timp de razboi, ca §i in

timp de pace; trebuie sa fie puternicul protector al legii, precum §i biruitor asupra

inamieulu i,,41 . in p lu s, el credea ca Dumnezeu i-a r andu it pt: imparati cu d reptu l de a

legifera si interpreta legile. Imparatul trebuie sa fie un legislator, un drept care este sanctionat

de divinitate. Dar, bineinteles , in afara de aeeste fundarnente teoretice, tmparatul era condus

§ide conside ra ti i de ordin prac ti c, cac i a intcl es per fect ca Iegis la ti a romana din t impul sau

se afla intr-o situatie foarte haotica.In epoca Imperiului roman pag:ln, cand puterea legislativa se afla tot al in maini le

Imparatului , s ingura forma de lcgis latie era publicarea const itut ii lor imperialc, numite legi

sau reglemcntari legislative ( leges). Spre deosebire deacestea, reate Iegile create de legislatia

anterioara ~idezvoltate dejuristii perioadei clasice erau numite ju s v er us sau j us a n ti qu um.

Incepand Cll mijlocul secolului al III-lea d.H!' ., jurisprudcnta a intra! intr-un proces foarte

rapid de decadenil i. PubliealiBe juridice se l imitau doar la compilati i destinate sa-i a ju te pe

ace i judeca tori incapabil i s a studieze intreaga l it eratura jur id ica, ofe rindu- le colec li i de

extrase din const itul ii le imperiale ~iopere ale juri§ti lor vechi , universal recunoscuti . Daraceste coiecli i erau de natura privatl l §inu aveau nicio valoare oficiala, incat in pract ica reala

un judecator trebuia sa caute in toate constitutiile Imperiale §j in toatt'1literatura clasica, 0sarcina peste puterile oricarui om Nuexista niciun organcentral p(~ntrupublicarea constitutiilor

Imper ia le . C resdlnd in eanti ta te an de an, impra§t ia tc in diverse a rhive, e le nu puteau fi

folosi te cu u~urin ta in pract id i, mai a les dnd edict e noi anulau sau modif icau foarte adesea

40. Ecclesiastical History, V, 20; trad. eng!. Payne-Smith, 358; trad. eng!. Brooks, 205.

41 . Iustinian, lnstitutiones, introd. , t rad. eng!. J .T. Abdy §i B. Walker, xxi.

altele vechi. Teate acestea explica necesitatea acuta a unei singure colectii de edicte imperiale

care sa f ie acces ib il a ace lora care e rau nevoid sa 0 foloseasca. S-a facut mult in aceasta

directie inainte delust inian. In opera sa legis lariva, eJs-a folosit foarte mult de codurile mai

vechi : Co de x G r eg o ri an u s, C o de x H e rm o ge n ia n us §i Codex Theodosianus, Pentru a inlesni

folosirea literaturii clasice ( ju s v et us i, in t impul lui Teodos ie a l II-lea §i a l contemporanuluisau apusean, Valenrinian a l I II -J ea , s-a dar un decret care acorda autoritate suprema doar

operelor acinci juristi, cei mai celebri, Ceilalti autori de literatura juridica puteau fi trecuti cu

vedereasBmetnteles, a fost doar 0 rezolvare formala a chestiunii, mai ales ell nu era deloc usor

sa gase~' in lucrarile celor cinci juristi alesi decizii adecvate pentru cazul in speta, deoarece

juris ti i se traziceau adesea unul pecell ilal t s i, pe de alt llparte, decizii le juris ti lor clasici eraumul t p e ch it e p en tr u a fi practice in c o nd it ii le n o i de v ia ta , R e vi zu ir ea o fi ci al a a i nt re gu lu i

t iv ~ibilantul dezvoltarii sale de-a lungul secolelor erau absolut necesare.

.mai vechi contineau doar consd tut i il e imperi a le publicate i nt r- o a num it a p e ri oa d a

~inu flieeau referire la l iteratura juridica. Iustinian si-aasumat enorma misiune dea intocmi

un codex de constitut ii imperiale datate pana in t impul sau §i de a revizui scrierile juridice.

Principalul sau asistent in aceasta misiune ~isufletul intregii inrreprinderi a fost Tribonian,

Lucrari le au avansat eu 0 uimitoare repeziciune. in februarie 528, imparatul a reunit 0

comisie de zece exper ti , i nc lusiv peTribonian , "mana dreapta a Imparatului in acest mare

proiect legislativ §i probabil eel care I. .a inspirat in parte", §i peTeofil , profesor dedrept in

Constanrinopol". Datoria eomisiei era s a revizuiasca cele trei codexuri vechi, s a elimine dine le tot ee e ra invechi t s i sa s ist emat izeze const itut ii le care aparuse ra dupa publi ca rea

Codexului lui Teodosie. Rezul ta te le acestor st radani i aveau sa f ie reuni te int r-o s ingura

colectie. Codexul lui Iustinian (Codex Iustinianusi a fostpublicat eel mai devreme in april ie

529. A f r o s t i rnpart it in zece carti , continand constitut ii le din t impul domniei imparatului

Hadrian pauli in eel al domniei lui Iustinian ; a devenit s ingurul codex de legi obligatoriu in

Imper iu , anuland cele trei codexur i anter ioare. Des i redac ta rea Codexului lu i Ius tini an a

fos t fac ili ta ti i In mare masura de vechil e codexur i, i ncerca rea de a revizui ju s vetus a

'reprezentat 0 intreprindere originala a imparatului . In 530, Tribonian a fost insarcinat s ll

adune 0 cemisie care sa revizuiasca operele tururor juris ti lor clasici , sa scoata extrase din

ele, sa e limine toa te e lementele caduce, toa te contradic ti ile si , i n f inal , s a puna toa te

materialele adunate tntr-o anumita ordine, In acest scop, cornisia trebuia sli citeasca si sa

studieze aproape 2,000 decart i, command aproape 3.000.000 de randuri . Aceas ta munca

enorma despre care, potrivi t cuvintelor lui justinian, "mai inainte de aceasta porunca nu s-a

sperat saubiUmi!vreodatll ell ar fi posibila pentru stradania omencasca"? si "care a eliberat

intre!:,'ul vetus de surplusul inuti l, ,44a fostdusala bun sfar§it in trei ani.

Noul codex, publi ca t inanul 533, a fost impar ti t i n50 de car li § i a fost inti tu la t Digeste

(Digestum) sal! Pandecte (Pandectae). EI ~i-aglisi! imediat aplicarie in pract icile legale ale

Imperiului45.

42. Bury, [.;(lter R om an Em pi re , II, 396.

43 . Con s ti t Jd i o Tallta, pre fa la ; ed. P .KrOger , 13; trad . c 'H . Monro, I , xxv.

44 . Codex Jus t in ian i , de em e nda t io n c C od ic i s, ed. P. Kruger, 4.

4 5. V e zl A.A. Vasiliev, "Justinian's Digest. In commemoration of the 1400'h anniversary of the

publication ofthe Digest (A.D. 533-1933)", S t ud ! b i za n ti n i e n e o el le n ic i, V (1939), 711-734 .

[Vezi~i Tony Honore, "How Tribonian organised the Compilation of Justinian's Digest",

Zeit.mllriJt de r Savigny-St if tung fU r Rechtsgeschiclue. Romanistische Abreilung, CXXI (2004),

lA3 -11.. trad.]

176 IS1DRIAIMPBRlULUI BIZANTIN !USTINIAN eEL MARE S f SUCCESORll IMEDlATI (518-610) 17 7



,Cu toate eli aceste Digeste ale lui Iustiniansunt de 0mare impor tanta, graba eu care au

fost real izate a facut , in mod firesc, caopera s a fie deficitara in anurnite privinte. Contineau

multe repetitii, contradictii ~icateva decizii destul de invechite. Pe langa acestea, puterea

absoluta data comisiei in chest iunea prescurtari i textelor, a interpretarii lor §i a condensarii

anum i to r t ex t e I nt r- unu l singur a produs 0 anum i ta a rb i tr ar ie ta te i n rezultatele finale, care

a dus uneor i chia r l a mut il area texte lor vechi. Exi sta 0 l ipsa evidenta de uni tat e a acest ei

opere. Aceasta greseala i-a facut pe juris ti i eruditi din secolul al Xlx-Ica, care aveau 0 mare

adrniratie pentru dreptul roman clasic, s ll judece foarte sever Diges t e le lui Iustinian, Totusi,in c iuda tuturor acestor l ipsuri , Diges t e le au avut din punet de veder e practic 0 valoare

enorma. De asemenea, ele au pastrat pentru posteri tate 0 bogatie de materiale extrase dinsc ri er il c jur id ice c lasi ce rornane care nuau a juns pana lanoi.

in perioada alcatuirii Digestelor, Tribonian ~icei doi asistenti eruditi , Teofi l, profesor in

Constantinopol, s i Dorotheos, profesor in Beirut (Siria), au fost insarcinati cu rezolvarea

altei prob!eme. Potrivi t lui Iustinian, "nu tot i erau in stare sa poarte povara unei atat demari

e rudi ti i " , adica a Codexului si a Diges t e lor. Tiner ri, sprc exemplu , "ca re . a fl andu-se in

anticamera dreptului , sunt plini de nazuinta de a patrunde in tainele acestuta":", nu puteau

spera sa cunoasca intreg continutu l ce lor doua mar i opere s i a fos t necesara inventa rea

pentru ei a unui manua l uti] d in punct devedere pract ic . Acest manua l de drept c iv il , menit

s ase rveasca in primul rand s tudent ilor , a fost publi ca t in533. A fest impart it in palm car ti

§i a fest int itulat Institutiile ilnstitutiones) sau lnstitutele. Conform lui Iustinian, acestea

erau concepute sli duea "toate izvoarele tulburi ale ju s v etu s intr-un singur lac Iimpede":".Decretul imperial care a sanctionat Institutiile se adresa " tine re tu lu i domic sa cunoasca

legile" (cupidae legum juventutiy'",

In t imp ce se redac tau Digestele §i Instittqiile, legis latia curenta nu sratea pe loc. Svau

publi ca t mul te decrc te noi, i ar un numti r de problerne a t rebui t s a f i e revizui te . Pe scurt ,Codexul, In editia sa din 529, pares i n n;u lte pll rt i i nvechit si a fos t int repr insa 0 noua

revizuire, care a fost terminata in 534. In noiembrie a fost publicata a doua editie ra

Codexului revizuit §iadaugit , i rupart it in 12 carti , sub tit lul Code x re pe ti ta e praelectionis,Aceasta editie 0 anula pe eea din 529 §icont inea decrete din per ioada cuprinsa int re epoca

lui Had rian §i anul 534. Aceasta lucr ar e incheia redactarea co rpusulu i, Prima edijie a

Codcxului nu s-a pastrat .

Deeretele publieate dupa 534 au fostnumite Novele (Novellae leges). In timp ce Codexul,

Digestele §i Institutiile au fast scrise in lat ina, 0 mare parte dintre novele au fost redactate

in greaca. Acest lucru a reprezentat 0 concesie importantil faeuta noilor eerinle ale rcalit1itii

cot idiene din partea unui imparat ancorat in tradilia romana. Intr-o 1I0vell1, Iustinian scria :

"Noi am scris aeeasta lege nu in limba materna, ci in greaca vorbitl i, ea sll fie eUnOSCUlade

catre toti prin u~urinta intelegerii "49. in ciuda intentiei lui Iustinian de a aduna toate novelele

intr-un singur corp detexte, elnu a reu~it, chiar daell .uncle compilati i private ale novelelor

au fost mcute in t impul domniei sale. Novelele sunt conside ra te ult ima par te a operei

legislative a lui Iustinian ~i reprezint ll unul dintre principalele izvoare eu privire la istoriainternl i a epocii sale.

Iu stinian a inteles ell cele parr u coleetii ind icate, ~i anume: Codexul, Digestele,

lnsritufiile §i Novelele, t rebuie s ll a lc ll tu iasca uns ingur corpus de legi, dar acest lucm nu a

devenit rea li ta te in t impul sau , Doar mult mai t arziu, inEvul Mediu , incepand cu secolul

alXII-lea, cu ocazia renasteri i s tudiului dreptului roman inEuropa, toate operele legis lative

ale lui Justinian au ajuns cunoscute drepr Corpus jur is c iv il is (Corpus de drept civil). Chiar

s i a st az i e le s un t c un o sc ut e sub acest nurne.

Mas iv i ta te a oper e i legislative a l ui I u st in i an §i faptu! cil a f o st r eda ct at a in latina, pujin

lnteleasl l de rnajori tatea populat iei, au dus Ia apari tia unui numar decomentarii §i rezumate

grecest i a le catorva par ti d in Codex, precum $1 a uno r traduced mai mult sau mai pujin

liserale (parafraze) ale Institutillor ~iale Digestelor, eu note explicative. Aceste rnici colectii

de'~egi publicate in greaca, cerute de nevoile timpului §i din e,on,sideratii practice, cont,ineaunu eroase grese li s iomisiuni fat a de textu l l atin origina l; chiar ~ iasa , e le aupus in umbra

ori inalele §i aproape ca le-au Inlocuir'",

In conformitate eunoi1e opere legislative, a fost reformat si invlltlimantuljuridic. Au fast

in~oduse noi programe de studiu. Cursuri le au Iostrepart izare pc durata a cinci ani . Materia

princ ipala de s tudiu pentru pri rnul an erau Instittqiile ; pentru a l doi lea, al t re il ea ~i al

parrulea an, D i ge s te l e ; si , i n fmal, in anul a l c inci lea, Codexul . Iustinian seria in legatura

cunoul program: "Cand toate secretele dreptului vor fi descifrate, nimic nu va mai fi ascuns

studentilor s i, dupa cit irea tuturor operelor adunate pentru noi de Tribonian ~ide alt ii , ei VOl'

iesi avocati distinsi §i s luji tori ai just it iei, eei rnaicapabili s i mai fericit i dintre oamenii din

toate timpurile §i Iocurile":". Adresandu-se profesorilor, Iustinisn scria: "lneepeti acum, sub

providenta lui Dumnezeu, sa-i invl1taripe studenti dreptul §i sa le aratati calea gasita de noi ,

caei , urmand aceasta cale, sadevina sluji tori desllvar§it i ai justi tiei s iai s tatului $ica asupra

voast ra sa f ie cea mai mare c inste pos ib il a in veacur il e ce au s a vina"S2. in cuvantarea sa

catre s tudenti, Imparatul scria : "Primit i eu toata osteneala §i cu mare atcntie aceste legiale

noastre : , ; i dovedit i-va atat de bine pricepuri cu de, ineat speranta curata sa va insufleteascade a fi i n s ta re , a tunc i cand cursul comple t a l s tudi ilor voast re jur id i ce s -a sfar~i t, s aguvernati imperiul nostru ill regiuni le care va vor fi incredintate "53. Invatllmil.ntul insusia

fostredus lasimpla cunoastere a texrelor predate si Ia interpretarile bazate pe aceste texte.

Verificarea sau reinterpretarea textului prin citarea operelor originale ale juris ti lor clasici

erau interzise. Studentilor Ieera perm issli faca doar traduceri l iterale ~i sa compuna scurte

parafraze §i rezumate.

In ciuda tuturor imperfectiunilor firesti de executie §ia numeroaselor defecte de metoda,

uimitoarea opera legis lativa a secolului al VI-lea s-a dovedit a fi de importanta universals ~i

durabila. Codexul lui Iustinian :it eonservat dreptul roman, care a dat principii le juridice de

bazace guverneazli cea mal mare parte a societa\ii moderne. "Vointa lui Iustinian", spunea

Diehl , "a implini t una dintre operele cele mai fecuude pentI1l progresul umanitl it ii"S4. Insecolu l a l XII- lea, dnd studiu! dreptului roman sau, a§a cum este numit inmod obi§l lUi t

acest fenomen, receptarea dreptului roman a inceput i .nvestul Europei , codul de drept civil

allui Iustinian a devenit in mulre locuri adevarata lege. "DreptuI roman", spunea profesoI1l1

50. \hi K.E. Zacharia von Lingenthal. Gcschichte des griechisch-romischen Recht.~ (ed. a III-a,

1892),5-7. Cf. P.Colliner, "Byzantine Legislation from Justinian (565) to 1453", Cambridge

Medieval History, IV, 7m; CoHinet, Histoire de i'ecale de droit de Beyrauth, 186·188,303.51 . Canstitulia Omnem, 6; cd. Kruger, 11: trad. Monro, xxiii. '

52. Constitutio Omnem, 11 ; ed. Kruger, 12; trad. Monro, xxiv.

53. Constitutio lmperaloriam majestat em, 7; ed. Kruger; trad. Abdy, xxiv. Acesta este un deerercare prive~te InstituJiile.

54. Justinien, 248.

46. Constitulia ranta, ii; ed. Kruger , 18; t rad. Monro, xxx.

47. Canstitutio Omnem, 2; ed. Kruger, 10; trad. Monro, xx.

48. Inslitutiones, ed. Kruger. xix; trad. Abdy, xxi .

49.Novella 7 (15) a; ed. K.E. Zacharia von Lingenthal, I, 80.

17 8 ISTORIA IMPERIULUI nlZANTIN IUSTn'lIAN eEL MARE SI SUCCESORII sAl IMEDIATI (518-610) 17 9



LA . Pokrovski , "a trezi t la 0 n ou a v ia !l i §ia unit p en tru a d ou a o ara universul. Toate dezvoltarile

dreptului in Europa de Vest, chiar ~ic el ea din z iu a d eas ta zi , co nt in ua sa stea sub influenta

dreptului roman [ ... J. Fondul eel maivaloro s al legislatiei romane a fost introdus in

paragrafele §i capitolele codurilor coutemporane ~i a functiona t sub numele acestor coduri'i".

o i nteresant a schimbar e de per specti va in st udi ul oper ei legi sl at ive a lui Iust inian a avut

loe de curand, Pi lna acum, aceasta opera, ell exceptia Novele lor , a fost considerata in primul

rand un ajutor pe nt ru 0 mai buna cunoastere a dreptului roman, fi ind adica de 0 irnportanta

secundara , ~i nu princ ipals. Codexul nu a fost st udi at in si ne ~in ic io da ta nu a f ac ur obiectul

unei investigatii "independente" Din acest punet de vedere s-a reprosat ca Justinian - sau

rnai degraba Tribonian - a desfigurar drcptul clasic prin prescurtarca sau completareatextului original. As t azi , torusi, problema care se pune este daca opera lui lustinian a

corespuns sau nu nevoilor timpului si in ce masura, Schimbar ile text ul ui clasi c nu sunt de

fapt atribuite samavolniciei compilatorului, ci unei dorinte de a adapta dreptul roman la

conditiile de via1lldin Imperiul de Rasarit in secolul at VI-lea. Succesul Codexului in atingerea

a ce stui sc op t re bu ie studiar avfind in veder e condit ii le sociale generale ale t impul ui . Awt

eleni smul, cat si cr esti ni smul rr ebuie sa fi i nfluc ntat o pera c ornp il ator il or , i ar ob ic eiur il e

cot idiene r asarit ene t rebuie sa se f r as fr an t In rev iz ui ri le d rep tu lu i roman an ti c. Ca ur rn are,

un ii s av an ti v orbes c de sp re ca ra ct erul r as ar it ea n a l operei l eg isl at ive a lui Iustinian. Problema

stiinte! istorico-juridice cont emporane este de a stabili s i evalua influentele bizantine In

Codexul, Digestele ~i Instinqiile lui Iustinian". Novelele lui Ius tinian , e ll .produs a l leg is la tiei

c uren te, r ef le ct a in mod fi re sc cond it ii le §i nevoi le vi et ii d in a ce a v reme.

I n timpul lui Iustini an au I nflori t t rei scoli de drept: una in Const anti nopol, una i n Roma

si una in Beirut. Toate celelalte scoli au fost suprimate de tearna sa nu serveasca drept

anticamere ale paganismului.

In551, orasul Beir ut (Ber ytus) a fost distrus de un eut remur

groaznic, urmat de un val ur ias de i nundati i si i ncendii , Scoala din Bei rut a fosr tr ansfer at a

in Sidon, dar nu a mai avut vreo importanta pentru viilor.

In Rusia, sub tarul Fedor Alekseevici (1676~1682), s- a pus in miscare un project de

tr aducere in russ a Corpus Juris al lui Iustinian. Un savant german a publicat un raport

c on tempo ra n d esp re s ubiec t ~i a int itulat p ro iecrul ,,0 fa pt a d emna de Hercule" (hoc opus

Hercule dignum) - dar acesta, din pacare, nu a fost dus la bun sfar~i~7.

condus la pol it icabise ri ceasca a lui Iustinian ; unii au ajuns la concluzia c a pentru el

polit ica a fost de prima import anta. iar reli gi a doar 0 slujitoare a statului'", in tim p ce al tii

considerau eli. acest "al doilea Constantin eel Mare era. gam sa uite de datoriile sale

administrative oricand erau puse in joe problemele Bisericii'?". In dorirua sa de a fi stapan

absolut al Bisericii , Iustinian nu doar si-a propus sa ti na i n pr opri ile maini adrninistratia

interns ~i soarta clerului, inclusiv a celui de rang inalt, ci a eonsiderat, de asemenea, un

dr ept al sau stabi li rea dogmei pentru supusii sal. Or i ce orientare religioasa a imparatului

trebui a\ ad~pta~ si d.e. ~upu: ;;i i s~i . I ~p~ratu~ bi zant i~ ~vea dr epr ul ~ 1I r and~ iasdi viata

cl eruluiks a f ac a numm III posturile bisericesti cele mal inalte potnvn judecatii sale, sa se

preZint~a mediator ~i j udecator in treburile clerului. A avut 0 ati tudine favor abil a fata deBiserica .protejand preotimea ~i construind noi biseriei ~i manastiri , carora le-a acordat

privi leg speciale, De asemenea, a depus mult efort In tncercarea de a stabili uni tatea de

credint prin tr e supusii "'. Adesea Ina parte I, disputele doctrinare, impunand decizii

definitive in chestiunile controversate de doctrina. Aceasta politics de amestec al puterii

seculare in chestiunile religioase ~i blsericesti, patrunzand in cele mai adanci regiuni ale

convi ngeri lor reli gioase personale al e indivizilor , este cunoscuta in ist orie sub numel e de

cezaropapism, iar Ius tinian poa te fi conside ra t unu l dintre reprezentanrii cei mai tipici ai

t en dint ei ce zarop api st e' ". In c onc ept ia s a, c onduca to ru l t rebuia sa fi e at at eezar , cat si papa.

Ca succesor al cezar il or romani, l usti ni an a considerat 0 datorie res taurarea lmperiu lu i

roman §i a dorit in acelasi tirnp Sa s tabileasca in interio ru l Imperiu lu i 0 lege §i 0 credinta,

"Un star, 0 lege, 0 Biser ica" aceast a a fos t formula sintetica a Intregii cariere politice a

lui Ius ti ni an . Fundamen tandu -si c onc ep ti il e p e pr in cipiul p utcr ii ab solut e, e l a conside ra t e a

i nt r- un st at bi ne or ganizat or icine este supus autor ita\i i im paramlui. Con§t ient pe depl in defaptul c a Biser ica ar pmea sluji Ca a rm a putcr ni ca in mi ii ni le st at ul ui , el s-a fo lo si t d e toa re

mijloaceJe pen tru a ~j -o subor dona. Istoricii au incer cat sa deseopere motivcle care au

58. Vezi, spre exemplu, A. Knecht, D ie R e li gi on s -P o li ti k K a is er J us ti ni an s , 53,147; J. Lebon, Le

monopttysisme severien, 73-83; Kulakovski, Byzantium, II , 233-262; Bur y, Lat e r Roman

Empire , n, 360-394.59. A. Lebedev, T he E cu me ni ca l C ou nc il s o f t he S ix th , S ev en th and E i gh th C e n tu r ie s (ed. a III-a,

1904), J 6.60. Des pre c ez aropapi smul d in B iz an t, v ez i G , Ost rogor sky , "Re la ti on Between the Chu rc h and

the State in Byzantium", Annates de t 'Insti tut Kondakav; IV (1931), 121-123. Vezi ~i Biondo

Biondi, G iu s ti ni an o P ri mo P ri nc ip e e L e gi sl at or e C a tt ol ic o, 11-13. [Vezi ~i: J.M. Sansterre,

"Eusebe de Cesaree ct la naissance de la thcori e c e sa r opup is t e" ; B yu in t io n , XLII (1972),

131-195; S . Runciman, T he B yz an ti ne Theocracy, Cambridge, 1977; Gilbert Dagron,

E mp ere ur e t p re tre : elude s u r l e « ce sa ro p up is m e» b yz an ti n, Paris, Gallimard, 1996. Astazi,

mul ti dint rc b iz an tino lo gi nu mai impar ta sc sc idee a unu i a sa -numit c ez aropapi sm b iz an tin. i n

a ce st sc ns , amint im s tu diul lui Deno J ohn Gean akop lo s "Church and S ta te in the Byz an tine

Empire: a reconside ra tion of the problem ofCacsa ropapism" , Church History; XXXIV (1965),

381-403. Geanakop lo s res ping e tot al f olos ir ea t er rn enului d e . cc za ropap ism' "; c l r epun e in

di sc ut ie c he st iu ne a in ca uza , d ar p ent ru pr ima data de p e a lt e po zi ti i, r eu sind sl ld et ermine 0

noua aplecare asupra temei § i0 sch irnbare rad icala depare re . Chiar § iop in ia exprimata de uni i

autori bizantini cum ca imparatul s -a r s itua deasupra canoane lor Biserie ii e ste astaz i inmare parte

respinsa; vez i H"-G. Beck, "Nomos, Kanon und Staatsraison in Byzanz", Sitzungsberichte=

Osterreichische Akademie der wissenscncften, Philosophisch-His to rische Klasse, vol . 384,

Viena, 1981. Un a lt cr it ic a l t eo rid ce zarop api se e st e §i prof. Ralph~Johal111cs Lilie. In carica

sa By.zanz, Kaiser und Reich, Koln, 1994, acesta ded ic ll un subcapito l cezaropap ismulu i

(41-44) i n legatur a cu lema "Bi seri ca ~i St at " (31-44). P rin a rgumen tc p er ti nen te , el nc aga

existenta unul "cezaropapism bizantin", a~ a cum a fos t acesta formula t in (recut , conside r~nd

ea "ar t rebui ! asat defi ni ti v in sert ar ul i stor iei", concept care esl e de fapt "un copil al

l luminismului , eu un putemic sub ton peiorat iv" (44). Totoda ta , nu s e poate vo rb i nici de un

papocezarism InBizan\, a~a eum s-a intfunplat in Apus. deoarece scpararea functiilor biserice~ti

de eele lume§ti a fos t intotdeauna 0 r egu la (H. -G . Beck, "Ki rc he und Klerus im s ta at li cb en

Byzanz", Revue des Etudes Byzantines, XA1V , 1966, 1~24) n. trad.]

Politica bisericeasca a lui Iustinian

55. Hi st or y o f Roman Law ( ed . a I I- a, 1 915) ,4 .

56. Vezi P. Collinet, Etudes historiques s ur I e d r oi t d e J us ti ni en , I. 7-44.

57. Vez i G. OstrQgorsky , "Das Pro jekt e iner Rangtabellc aus del ' Zeit des Carcn Fedor Alekseevic" ,

. fa hr bu ch f il r K ul tu r u nd G es ch ic ht e d er S la ve n, IX (1933), 133, n . 131, eu privirc la L.

Loewcnson, Z e it sc hr if tf ur O s te ump a is ch e G e sc hi ch te , N.S. II, part. 2, 234 ~.u.

18 0 ISTORrA IMPERIULUI BIZANTlN rUSTINIAN eEL MARE.51 SUCCESORII SAIIMEDlATJ (518-610) 181



El trebuia sa reuneasca in persoana sa inrreaga putere seculara ~ispirituala. lstoricii care

accentueaza parrca polit ic a a activitatilor - lu i Justin ian afirma ca mo tivul pr in cipal al

cezaropapismului sau a fost dorinta de a-s i asigura puterea polit ica, de a intari guvernarea

§i de a gasi spr ij in rel ig ios pentru t ronul sau , obt inut doar prin pura intamplare.

Iustinian primise 0 buna educatie rel igioasa, Cunostea Scripturi le foarte bine, Iiplacea

sa par ti cipe la discut ii teologice ~i a scr is un numar de imnur i rel ig ioase. Confl ic te le

religioase ii pareau per iculoase , chiar d in punct de vedere pol it ic , deoarece amenintau

unitatea Imperiului,

Chiar daca doi din tre predecesori i lor , Zenon ~i Anastasie, urrnasera calea relatiilor

pasnice cu Biserica monofizita oriental a , indeparrandu-sc astfel de Biserica romana, Iustin§i Ius tini an au favor izat c la r B iser ica romans si , pri et enes te , au relnnoi t rel at ii le cu ea.

Aceasta s tare de fapt avea sa duca la indepartarea provincii lor orientale, 0 rea li ta te ce nu a

coinc is cu proiectel e lui Iust in ian, care e ra foa rt e preocupat sa restabileasca 0 credinta

unitara in interiorul vastului sau imperiu. Realizarea unci unitali bisericesti intre Rasarit s i

Apus , int re Alexandri a, Ant iohia s i Rorna, e ra impos ib il a. "Carmui rea lui Iust in ian" ,

spunea un i stor ic , "era in poli ti ca e i b ise riceasca un Ianus cu doua fete : una lntoa rsi l spre

Apus, Intr eband de Roma, in timp ce cealalra, priv ind sp re Rasar it, cauta adevarul la

caiugarii sirieni §i egipteni ,,61.

Scopul principal alpoli tici i bisericesti a lui Iustinian a fost inca de Ia inceputul dornniei

s ale st abil irea de relat ii s transe cu Rorna ; de accca , e l aveasa f ie apara torul Sinodului de

la Calcedon, ale carui decizii erau respinse total de provincii le orientale. in timpul domnieilui Justinian, seaunul Romei s-a bucurat de 0 autoritate bisericeasca suprema, In scrisorile

sale catre episcopul Romei, Iustinian ise adresa cu apelativu l "papa" , "papa al Romei " ,

"pa rime aposto li c" , "papa §ipat ri arh" e tc ., i ar r it lu l de papa era folos it exe lusiv pentru

cpiscopul Romei. Intr-una dintre epistole, imparatul ii spunea papei "cap al tuturor Bisericilor

sfinte" (caput omnium sanctarum ecclesiarumf", iar intr-una dintre novelele sale el hotara

elar ca "preaferici tul scaun alarhiepiscopului deConstantinopol , Noua Roma, ocupa locul

al doilea d u pa s fa n tu l scaun apostolic al Vechii Rome,,6:'.

J us tin ian a in tra! in confl ic t cu evrci i, paganii s i e re ti ci i. Cei d in urrna 1i includeau pe

maniheist i. nestorieni, monofizip , arieni §i pe reprezentamii alter doctrine rel igioase mai

pujin importante , Arianismul era foarte raspandi; in Apus, in randul triburi lor germanice.

Supravietui tori a i paganismului s e a fl au in difer it e par ti a le Imper iu lu i, i ar paganii i~i

indreptau priviri le spre scoala ateniana ca spre cenrrul lor principal . Evrei i §iadepri i unor

mi~clfr i eretice minore erau concentr ali in special in pr ovinciile r asar itene. Cea mai

rllspanditll erezie era, binein!eles, monofizitismul. Lupta cuarienii din Apus a dipatat 0 forma

militara care s-a sfflr# printr-o infrangere total l\ sau paqiala a rcgatelor germanice. Aviind

61 . A. Diakonov, John o f Ephesus and His Ecclesias ti cal-Histor ical Works , 52-53.62. Knecht, Die Religions-Polil ik Kaiser Justinians, 62-65.

63. Novella J31 jJ ; Zachariii VOll Lingenthal, II, 267. [Iust inian nu hotara~te defapt de la sine

nimic, caeiaceasta noveia nuvine deCal sa Int. 'lreasdl din punct de vedere politic cde hotarate

de Bisericll prin canonul 3 dela Sinodul al II-lea Ecumenic de la Constantinopol, din 381, ~i

callonul 28al Sinodului al IV-lea Ecumenic de laCalccdon, din 451. Aceastll hotariire a eelor

dou! canoanc amintite, care privesc imaictatea deonoare a COllstantinopolului dupa Roma,va

fi intil.rita~iprin canonul 36de la Quinisexrum - Constantinopol (691-692). Prinnovela 131fl,

Iustinian nusubordoneazli scaunu!de Constantinopol celuide Ja Rmna, ci confirma autoritatea

celui d in Noua Roma- n. trad .]

in vedere convingerea lui Iustinian despre necesitatea unei credinte unitare inImperiu, nuputea

ex i sta to leran ta fara de l id e ri i a lt o r c r ed in t e ~j invataturi eretice, care au f os t s up us i p e p er io ad a

domniei sale la pcrsecuti i severe puse in aplicare cu ajutorul autoritat ilor mil itare §i civile.

lnchiderea scoli! aten iene . Pent ru a s ta rp i complet urmele paganis rnului , Iust in ian a

inchis in5 29 f ai mo as a s co al a f il os of ic s din Arena, ultimul bastion al unui paganism epuizat,

al carui declin incepuse odata cu organizarea Univers itat ii din Constantinopol, In secolul

a lW-lea, in t impul domniei lni Teodosie a l I l- lea, Mul ti d in tre profesori au fost exil ati , i ar

prdprieta~ile scoli i aufost confiscate. Un istoric scrie : "In acelasi ancand Sfantul Benedict

a~di t rus ult imul sanctuar pagan national din Italia, templul Iui Apollo din dumbrava sacrade Monte Cassino, §ifort i!reala paganisrnul uie.las ic din Grecia acunoscut dis trugerea ,,64 •

Di acest moment, Arena si-a pierdut pentru totdeauna importanta de centru cultural pe care

olea odinioa ra , devenind unoras tacut ~ide mana a doua. Unii dintre filosofii scoli i lnchise

s-1udecis saemigreze in Persia, unde, auzisera ei, regele Chosroes era interesat de filosofie.

Aufost primiti in Persia cu mari onoruri , dar viata intr-o tara straina era pentru acest i greci

insuportabi la , drept pentru care Chos roes s -a hotarat sa -i l ase s ll s e inroa rca in la ra lor ,

incheind milllntai 0intelegere cuJustinian, prin care acesta promitea sanu-i persecute sau sll-i

oblige s a t re ac a I a c re st in is m . Iustinian s i -a [ in u t promisiunea §i f il os of ii p ag an i s i- au petrecut

res tul vieti i in Imperiul bizantin, in pace si s iguranta totala, Iustinian a esuat in incercarea

de a eradica paganismul, care a continua! s a existe in secret in regiuni lndepartate.Evreii §i rudele lor rel igioase, samaritenii din Palestina, nemaisuportand persecuti ile

st atului , s -au razvrant, dar aufas t reprimat i cu 0 brutalitate inirnaginabila, Multe sinagogi

au fos r dist ruse , i ar in cele ramase inpicioa re s-a interzis c iti rea Vechiului Testament din

texur l ebraic, care avea sa f ie lnlocuit cu versiunea greceasca a celor 70 de t raduca tori

(asa-numita Septuagintay, Drepturile civile ale populat iei au fost reduse. La fel de sever au

fost persecutati ~i ncstorienii.

Problemele religioase :;i Sinodul al V-lea Ecumenic. De maxima impor tanta a fas t

atimdinea lui Justinian fata de rnonofizi ti . Inmi de toate, relat ii le sale ell e i au avut 0mare

importanta polit ics §1au implicat chesriunea foarte insernnata a provincii lor orientale,

Egiptul, Siria Si Palestina. Inal doilea rand, monofizit ii erau sustinuti de sotia lui Iustinian,

Teodora, care exercita 0 influenta considerabila asupra sa. Un scrii tor monofizit din acea

vreme (loan de Efes) a numit-o "femeie iubitoare de Hristos , plina de zel" si "preacre§lina

imparateasli trimisll de Dumnezeu in t imp de restris te, ca s 1 l - 1 prolejeze pe cei prigoniti,,65.

Urmand sfatul ei, Iustinian a ' incercat inca de la Inceputul domniei s~is tabileasca relarii

pa§nice eu monofizi(.i i. EI le-a pennis episcopilor exilati In t impullui lustin S l 1 a inceputu!

domniei sale sa se intoarca. acasa. A invitat multi monofizit i in capital ll la 0 conferintll

rel igioasa eu scop de impacare, la care, potrivi t spuselor unul martor o(;ular, l1O-acerut sa

discute Wate chest iunile controversate eu adversari i lor "cu toata blandetea $i ingactuinla,

a§a cum sc cuv ine unui popo r o rtodox Si evlavio s"66. A dat gazduire 1a 500 de clllugari

64. Knecht, Die Religions-Polit ik Kaiser Justinians, 36.

65.Commelllarii de Beatis Orienlalibus, ed. W.J . van Douwen §i J .P .N . Land, 114,247; cd.

E.W. Brooks, Patrologia Orientalis, XVIII (1924), 634 (432), 677 (475), 679 (477). VezlA.

Diakonov, John ofEphesus, 63.

66.J.D, Mansi, Sacrorum Conciliorum nova et amplissima collectio (1762), VIII, 817; Caesari

Baronii, Anna te s e c cl e si a st ic i , cd. A.The iner , IX, 32 (s.a. 532).,419.

182 , ISTORlA IMPERJULUI BIZANTIN ruSTINIAN eEL MARE SI SUCCESORII SAIIMEDlATl (518610) 18 3



monofizit i intr-unul din palatele capitalei ; acest iaau fost comparati cu "un mare §i minunat

desert de eremiti "67, In 535, Sever, liderul ~i"adevaratul legislator al monofizit ismului", a

sosit in Constantinopol , unde a dimas un an68 , "La iuceputul anului 535, capitala Imperiului

lua int ru carva inf li~i§a rea pc care 0 avusese sub domnia lui Anastasie. "69 Scaunul de

Constantinopol i-a fost incredintat episcopului de Trapczunt (Trebizonda), Antirn. celebru

penrru polit ica saconcil ianta fata de monofizit i, Acest ia pareau a fi birui tori .

Totusi, lucrurile s-au schimbat foarte curand. Papa Agapet §i partida achimitilor (ortodocsi

extremisti), ajungand in Constantinopol, au pornit un protest impotriva flexibilitatii religioase

a lui Antim, incat Iustinian, plin de regret, a fas t nevoit sa-si schimbe polit ica, Antim a fast

depus , i ar locul lui a fast luat de un preot ortodox, Mina. Un izvor rela teaza urmatoareaconversatie dintre imparat §i papa; "Te vol obl iga sa fii d e acord cu noi, altminteri te voi

t rimi te in exil ", spunea Iust in ian, caruia Agape! I i raspunse : "Am dor it sa Yinla eel mai

cresrin dintre to~iimparatii, Justinian, ~i i ata , am gasi tun Dioclet ian ; to tusi , nu ma tern de

amenintarile tale" 70. Este foa rt e probabi l ca ingaduinta lmparatului fat a de papa sa f i fos t

determina ta in par te de Iaptu l ca. Inace l limp. in I tal ia ineepea razboiul cu ostrogot ii , i ar

Iustinian avea nevoie de sprijinul Apusului.

in ciuda accstei concesii, Iustinian nu a abandonat incercarile de impacare cu monofizitii,

I n a ce st t imp, el a ridicat fairnoasa problema a celor Trei Capitole. Chest iunea privea trei

scrii tori bisericesti din secolul aJ V -tea : Teodor de Mopsuest ia , Teodore t de Ci r s i Ibas de

Edesa. Mono fizitii acuzau Sinodul de la Calcedon ca nu i-a condamnat pe acesti tr ei

scriito ri, in ciuda ideilor nestoriene irnpartasite de ei. Papa §i achimitii le-au opus 0

rezisteota foarte puternica. Justinian, iritat peste masura, a declarat ca Inacest caz monofizitii

au dreptat e, i ar ortodocsi i t rebuie sa f ie de acord e li e i. EI a emis l a tnceputul deceniulu i

cinci un edict care anaterniza operele eel or trei scrii tori §i ameninta safact i la fel cu tot i eel

ca re ar fi indraznit 5a-i apere sau sa-i aprobe" ,

Iustinian a dorit sa faca acest edict obligatoriu pentru Wale bisericile din Imperiu ~ia

poruncit ca el sa fie semnat de toti p atr iarh ii si episcop ii. Dar acest lucru nu era user de

infaptuit . Apusul se temea ca semnarea acestui edict imperial ar putea insemna uzurparea

autoritatii Sinodului de laCalcedon. Un invalat diacon din Cartagina scria: "Daca definitiile

S inodului de la Calcedon sunt puse in discut ie , a tunc i nu esrepo s ib il ca ; ?i Sinodul de la

Niceea safie amenintat deun pericol s imilar? ,,72. Pe H'inga accasta, s-a pus intrebarea daca

ar fi posibil ca ni~te oamen i morli sa fie condamnati, de vreme ce toti cei tr ei scriitori

mur is era in secolul pn:cedent . In cele din urma, nnE ierarhi d in Apus au fost deparere c~prin acest edict impal 'arui s iluia const iinta membrilor Bisericii . Aceastl i opinie nu a fost

imparta§ita in Biserica Rasariteana, unde interventia puterii . imperiaJe in solul ionarea

disputelor dogmadce era acceptata printr-o indelungata pract ica. Biserica Rasariteana 11

dadea caexemplu pe regele Iosia din Vechiul Testament, care IlU doar c li i -a j er tf it de vii pe

preotii idolatri, cia s i deschis mormintele celor care rnurisera cumull inainte de domnia sa

~i le-a ars oasele pe altar (IV Reg! 23, 16), Astfel, Biserica Rasariteana era dispusa s aaccepte edictul ~is a condamne cele Trei Capitole, spre deosebire de Biserica Apuseana. In

cele din u rm a , d ee re tu l lui Justinian nu a p ri m it n ic io da ta r ec un oa sr er e b is er ic ea sc a u na ni ma ,

Ca s§atraga Biserica Apuseana de partea sa, Justinian trebuia s a se asigure de aprobareapapei d ¢ la ROIna. Drept urrnare, papa din acea perioada, Vigilius, a fost invitat la

constan i' opol, unde a r amas mai bine de sapte an i. De la sosire, el a dec1arat deschis ca

era impo r iva edictului ~ i l -a excomunicat pe pat ri arhul de Constantinopol, Mina. Dar ,treptat , a cedat SlIbinfluenta lui Iustinian § i a Teodorei §i, in 548, a scmnat condarnnarea

celor Tr Capitole sau asa-numitul "Judicafum", adaugandu-si astfel vocea voturilor celor

pat ru p r ia rh i ori enta li . Era ult imul t riumf a lTeodore i, care a fost convinsa de inevit abil a

victorie finala amonofiznismului. Ea a murit in acelasi an. La invirat ia lui Vigil ius, preotii

Bisericii Apuseee trebuiau sa faca rugaciuni neincetate pentru "cei mai induratori principi,Justinian §i Teodara,,73.

Biserica Apuseana nu a acceptat totusi concesia tacuta de Vigil ius. Episcopii africani,

convocand un siood, au mers chiar pana la a-l excornunica. Tulburat de aceste intamplari,

papa a revenit asupra deciziei §i a retractar Judicatum-ul. Iustinian se hotari s a recurga la

ajutorul unui s ieed ecumenic, care a fost convocat I l l . Constantinopol in anul 553,

Problema aeesui a l V-lea Sinod Ecumenic a fos t mul t mai s impla decat problemele

s inoade lor ante rea re . Nu a avut de-a face cuerezi i noi ; s-a confruntat doar cu precizarea

catorva chestiuni legate de deciziile sinoadelor III §i IV,privind in parte nestorianisrnul, dar

in primul rand credinta monofizita, Imparaml era foa rt e dornic ca papa, ca re se a fl a in ace l

l imp inConstantinopol, safie prezent la s inod, dar, invocand diverse scuze, Vigil ius a evitatsa participe si teate sedintele s inodului au avutloc r a r a e1. Sinodul a examinat operele celortrei scriito ri d ispctari §i a fast de acord cu op inia impar atu lu i. Ho tar ar ea sinodu lu i a

condamnat si anssemizat "pe necuviinciosul Teodoret, care a fost episcop de Mopsuestia,

impreuna cu necaviinc ioasele sale scr ie ri ~ i tot ceca ce Teodore t a scr is b lasfemator , ~i

necuviincioasa serisoare atribuita lui Ibas ~ipe tori aceia care au seris sau scriu inapararea

lor (ad de fe n siO lr em eo rum ) ,, 7 4. Hotiirari le acestui s inod au fos! declarate obligatorii , jar

Iustinian a instaulXt 0polit ica de persecutarc ~iexlJare a episcopilor care nu au fostde acord

eu condamnarearelor Trd Capito Ie. Papa Vigil ius a fost exilat pe una dintre insulele din

Marea Marmara . . in cele din urma, e1 a consimtit sa semneze condamnarea ~iis-a pennis

apoi s a se tntOOICala Roma, dar a murit pe drum, in Siracusa. Apusul nu a acceptat

hotiirarile sinodumi din 553 pana la sfar~itul secolului al VI-lea ~i abia cand Grigorie I eel

Mare (590-·604)aproc lamat ca " la s inodul care s -a ocupa t decele Tre i Capitol e nu a fos t

incaIcat sau schimbat nimic in matefie de rel igie ,,75, iar sinodul din 553 a fost recunoscut in

rot Apusul ca sinud ecumenic, alaturi de primele patru sinoade.Disputa religimsa inten..~ala care se a§tepta Iustinian pentru impacarea monofizitilor eu

ortodoC§ii nu a dat rezultatele sperate. Monofizit ii nu pareau a fi mulrumiti eu concesi ile

67, loan de Efes, Commentarii , 1.55; ed. Brooks, II, 677 (475), Vezi A. Diakonov, John of

Ephesus, 58,

68.}, Maspero, H is to ir e d es p a tr ia rc he s d 'A le xa n dr ie , 3, 100, 110; Lebon, Monophysisme

s e ve ri en , 7 4- 77 ,

69, Maspero, Pat r iar che s d 'A le xandri e , 110,

7 0. V it a A g a pe t! p ap a e, ed. L Duchesne, Libel ' Pont if icalis , I, 287; Mansi , Amp li s sim a Co l le c ti o

Conciliorum, VIII, 843,

71, Edictul eelor 1'rei Capitole a fost numi: astfel deoarece con1inea trei capitare sau paragrafe

consacrale cclortrei scriitori sus-amintiti, dar sensu I originar al cuvantului a fost uitat curand,

~iprin "Celc Trei Capilole" aveasa se inleleaga mal Ulrziu: l'Codor, Teodoret ~iIbas.

72, Fulgcntii Ferrandi, Epistola, VI, 7; ~d. J .P ,Mignc, P a rr%g ia L a ti na , LXVII, 926.

7 3. M o num en ta G e rm a ni ae H is to r ic a , E p is /o la rum , I II , 62 (m, 41),

74. Mansi, Am pl im m a C o ll ec ti o C o nc il io rum , IX, 376.

75 . Epistolae Gregflrii Magnl, II, 36; Mansi, Am pl is si ma C o ll ec ti o C o nc ii io rum , IX, 1105 ;

Greg o ri i I p a p1 R Reg i s /r um epi s /o iarum , cd, L,M. Harunann, II, 49, in Monum e n ta G e rm an ia e

His /or i cG . Ept s to larum , I , 151.

18 4 ISTORIA IMPERIULUl BIZANTINIUSTINIAN eEL MARE ~J SUCCESORII SAl IMEDlATI (518-610) 185



care le fusesera facute. in ult imii ani de viata, Iustinian, separevi-a favorizat pe monofizit i.

Epi scopii care nu au fost de acord cu e lau fos t t rimis i inexil . Monof iz iti smul putea deveni

rel ig ie de stat , obl igator ie pcntru tot i, i ar aceast a a r f dus la noi cornpli ca ti i ext re rn de

serioase, Dar intre l imp batranul imparat mur i, i ar oda ta cu dispar it ia lui s-a produs ~i 0

s chimbar e i n po li ti c a r el ig i o as a ,a statului,

Rezurnand poli ti ca rel ig ioasa si b is er iceasca a lui Jus tini an , se poa te pune int rebarea

daca el a reusit sau nu s a realizeze 0 Biserica unitara in Imperiu. Raspunsul trebuie sa fie,

bineinteles , unul negativ, Ortodoxia si monofizit isrnul nu s-au impacar : nestorianismul,

maniheismul, iudaismul ~:, lntr-o oarecare masura, paganismul au continual sa existe. Nu

s-a realizat 0 unitate rel igioasa, iar inccrcarea lui Iusrinian de a 0 infaptui trebuie considcrataun esec,

Dar , vorbind despre pol it ica rel ig ioasa a lu i Ius tini an , nu t rebuie r recuta eu vederea

act iv it at ea sa mis ionara . Ca imparat c resr in , considera de datori a lui s a raspandeasca

c rest in ismul dincolo de grani te le imper iu lu i s au . Convert irca herul ilor de la Dunare lii a

catorva triburi caucaziene, precum ~i a t rlburi lor autohtone din Afr ica de Nord §i de pe

Nilul mij lociu a avut loc in t impul sau" .

Politica interna a lui Iustinian

al VI-lea, din t irnpul lui Justinian, afirma c a aceste nume corespundeau celor patru elemente

ale naturii : pamantu! (verde), apa (albastra), aerul (alb) §ifocul (rosu). Festivi tati le din eire

se distingeau printr-o sornptuozitare extraordinara, iar numarul spectatorilor ajungea uneori

la 50.000.

Partidele din e i re , nu rn i te I npe r io ada b i zan ti n a demes s - au t ra n sf o rma t t re p ta t In partide

polit ice, care reprezentau diverse tendinte polit ice, sociale sau rel igioase. Vocea multimii

dip eir e a devenit un fel de op inie publica ~ i devoce a natiun ii. " In lipsa p resei tiparitc" ,

sp' ea F.I. Uspen sk i, "h ipod romul a devenit singu rul lo c de expr imare liber a a opiniei

e care, uneori, i~i impunea vointa statului' i". lnsusi imparatul era obligat uneori sa

i n e ire spre a ofe ri expli ca ti i poporului pentru act iunil e sal e.

secolul al VI-lea, eel mal influent partid era eel al Albastrilor (Venetoi), sustinatori

ai . todoxiei, adepti ai Sinodului de laCalcedon, drept pentru care erau numiti calcedonieni ;

ap~i venea eel al Verzilor (Prasinoi), sustinatori aimonofizitismului. I n timpul lui Anastasieizbucnise 0 rascoala impotriva Verzi lor, pe care imparatul monofizit ii favoriza, Dupa

devastari §! dis trugeri teribile, partidul ortodox a proc!amat un alt unparat ~is-a napusti t in

hipodrom, unde Anastasie, inspaimantat, aparu fara diaderna ;ii le porunci heralzilor s aanunte poporul ea este gata sa renunte la coroana. Cand multimea 11vazu pe imparat intr-o

s itua ti e a til t de lamentabi la se calma ~i, in f elul acesta, revolta lua sfarsit. Ep isodu l

evidentiaza influenta exercitata de hipodrom si demultirnea capitalei asupra statului § i chiar

a imparatului insus i, Oda ta cuurcarea pe t ron a lui Iust in ~ i Just in ian, ortodoxia a repur ta t

o victorie, iar Albastrii au triumfat. Dar Teodora i-a favorizat pe Verzi , astfel Incat chiar §i

pe tronul imperial exista divizare.

Este aproape s igur di dcmcle nu reprezeutau doar t endinte pol it ice !ii religioase, ci si

diverse interese de clasa. Albastrii pot fi considerati partidul clasei superioare, iar Verzi i --eel al clasei de jos . Daca accst lueru cste adevarat, atunci partidele bizantine dobandesc 0

noua §i foarte importanta semnificatie ca element social".

o repetare inte resanta a modelului se gasesre in fap tul ca, la inceputul secolului

alVI-lea, inRorna, sub Teodoric eel Mare, doua partide rivale, Verzi is! Albastrii , continuau

sa se lupte , Albas tr ii reprezentand c lasa superioa ra , ia r Verzi i pe cea de jos 79.

o nona abordare a acestci problcmc a fost subliniata §i discuta ta de curand. Un savant

rus, reg retatul A. Diakonov, a atr as aten tia asup ra "ero rii d e metoda" a lui Rambaud,

Manojlovic $1a a ltora, care nuau reusir sa faea deosebire intre deme §i partide, in conditiile

Rascoala Nika. In momentul urcarii pe tron a lui Justinian, viata inrerna a Imperiului seafla

int r-o s ta re de dezordine s i anarhie . Sarae ia e ra foa rt e raspandi ta , mai a les in provinc ii ;

i rnpozitele nuse plateau cu regularitate. Factiunile din eire, marii proprietari de pamanturi ,

rude ale lui Anastasie l ipsi te de dreptul lor la tron si, in t ine, grupuri le rel igioase dis idente

au amplificat nenorocirile interne si au creal 0 situatie ingrijoratoare.Cand a ureat pe tron , I ustin ian a I ntclcs foar tc clar ca Imperiul avea nevo ie u rgen t de

refor rne interne s i a abordat aceas ta problema cu mul t curaj . Izvoare le princ ipale care se

retera la aceasta faza a act iv it at ii l ui lus tini an sunt novelel e sale, t ra ta tu l lui loan Lydos

Despre administrarea (Magistrates) statului roman ~i lstoria secre ta a contemporanului

Procopius . Papirusurile descoperi te recent reprezinta un material foarte pretios .

in ca de la in cepurul domn iei, Iusrin ian a fost martor ul unei r ascoale terib ile care a

izbucnit in capit al a ~ ica re aproape ca I -a det rona t. Cart ie ru l central d in Constantinopol a

fast circul sau hipodromul, locul favorit de intaluire a1locuitorilor capitalei, atat de indragit

pentru intrecer il e cucare de lupte . In mod obi snui t, noul imparat s e a ra ta dupa lncorcnare

in hipodrom, in loja imperials , Kathisma, pentru a primi ovati ile multimii, Vizit ii i purtau

haine in patru culor i d iferite: v erde, albastru , alb $i rosu , Inr rece ril e e li care de lupta

ramasesera spectacolul favorit al circului inca de cand Biserica crc~tina timpurie imerzisese

!upte le de gladia tori . Par tide le , b ine organizate, se anau injurul v iz it ii lor f ieca rd culor i.

Aceste grupuri aveau propriile case de finantare a vizitiilor. cailor~j

carelor Si,Intotdeauna,seaflau in rivalitate ~idisputil. eupartidele reprezentate decelelalte culori. Curand, partideJe

au devenit cunoscutc sub numcle de Verzi , Alba~tri, Albi §iRoSii. Circul § i Intrecerile, ca

SipartideJe, lSi aveau originea In Imperiul roman, de unde trecuserl i in Imperiul bizantin, iar

o tradirie literara tarzic plaseaza aparilia lor In t impuri le mit ice ale lui Romulus §i Remus.

Semnit1catia originara a numelor eelor patm panide nu csteprea clara. Izvoarele din seeolul

76. VeziMaspero, Patriarches d'Aiexandrie, 135"Maspero oferll0istorie foane clara a problemei

monofizite sub Iustinian, 102-165. Deasemenea, Diakonov, John of Ephesus, 51-87.

77.FI. Uspenski, History of the Byzantine Empire, I, 506.

78..Vezi monografia foarte importanta a lui M. Manojlovic, publicata initial in sarbo-croata, in

1904, $i aproape niciodata amintitil..H. Gregoire a tradus-o in l imba franeczli eu tit lul "Le

peuple de Constantinople", Byzantiol1, XI (1936), 617-716. Teza lui Manoj lovic nu a fos t

general acceptatiL F. D6!ger este de acord Cll ea (Byzantinisc/Je Zeitschrift, XXXVII, 1937,

542); Ostrogorsky 0 respingc (Geschichte des byzantinischen Staates, 41 , n. 1). E.. Stein a

respins-o in 1920 (el nu a c i ti t t e xn l l originalsarbo-croat), dar a acceptat-o in 1930(Byzantinische

Zeitsenti!t, XXX, 1930, 378). Eu insumiered cil Manojlovic a dcmonstrat in mod conving1Horaceas ta teza.

79.Vezi E. Condurachi, "Factions et jcux de cirque a Romeau debut du V Ie siecle", Revue

historique du sud-est europeen, XVIII (1941),95-102. Inspecial 96-98. Izvorul pentru aceastil

concluzie importanta este opera lui Cassiodor Variae. C I observaiia in eauzl\ a lui Manojlovic,

nesprijinitll de nicio referintl!: "Accasta cristalizare [a claselor] $i·aavllt originea in circllibattanei Rome", Byzantion, ):1 (1936), 642, 711-712.

186 ISTORIA IMPERIULUI BlZANTIN IUSTINIAN eEL MARE Sl SUCCESORII SAl IMEDIATI (518-610) 187

eel care a domni t est e de neaccepta t sa a jungain exi !. [ .. . J Daca vrei , 6, imparate, sa scapi ,in care, binetnteles, acesrea nu sum deloc idenrice §itrebuie tratate separat, Scopul studiului



80. "The Byzantine Demes and Factions [tlx ~ E p T ) l i n the F if th to the Seventh Centur ies" ,

V iz an ti ys ki y s bo rn ik , 1945, ed. M.V. Levccnko, 144-227; introducere, 144-149. Un studiu

excelent, care trebuie saserveasca drcpt baza indispensabila penrru viitoarele studii cu privire

la aceasta chestiune. Despreistoria demelor ~ia partidelor din ultimele perioade, inspecial din

sccolul al VII-lea, cand lmportanta partidelor scazuse treptat , vezi G. Bratianu, .La tin du

regime des partis a Byzance et la crise antisemite du YIIe sieclc"', R e vu e h is to ri qu e d u s ud -e st

europeen, :\''VIII(1941), 49-57; Diakonov, "Byzantine Demes", Vizant iyskiy sborn!k, 1945,

226-227. Este posibll caGregoire sa fie inex.1ctin afnwatia sa: "Este 0 realitate eadupa 641

nu semai intalne§te nicio urma viitoare a rolului politic al culorilor din circ [des couieul'Sdu

Cirque)" "Notules epigraphiques", Byzanrion, XlIl (1938),175; F. Dvomik, "The Circus

Parties in Byzantium", Byzanlina Merabyzan t ina , I (1946),119-133. [Yezi~i: Jacques Jarry,

"Heresies et factions a Constantinople du Y' au VIlesieele", Syria: revue d'art orienlai el

d'archeolQgie , XXXYII (1960), 348-371; Alan D.E. Cameron, "Demes and fac tions" ,

By z an t in i sc h e Zd rs c i1 r ij t, LXVIII (1974), 74-91; Athanasios S. Fotiou, "Byz,antine circus

factions and their riots", J ahr b uc h d e l' o s te r re i ch is c he n By z an t l' n is ti k , XXVII (1978), 1-10-

n. trad.]

81. Vezi0discutie stranie intre imparat ~iVerzi, dusa prin intermediul unui herald sau mandator,

in Theophanes, Chronograpi1ia, ed. de Boor, 181-184; de as(!menea, Ci1ronic on Pasc ila i e,

6 20 -6 21 . C f P.Maas, "Metrische Akklamationen del'Byzantiner" , Byzant inische Zeitschr(fl,

XXI (1912), 31-33,46-51. Bury considcra ell aceasta s-ar ,eferi la 0 alta perioada din damnia

lui Iustinian; vezi L at er R om an E mp ir e, II, 40 ~i n . 3, 72. Bury d1i.0 traduccre in limba

cnglcza a convcrsalilei, 72-74.

nu exista nicio dificultate : avem multi bani; acolo suntmarea §i corabiile. rnsa chibzuieste

daca, oda ta ce a i fugit int r-un lee s igur , nu vei pre fe ra moart ea in locul sa lvar ii. Eu sum de

acord eu vechea zicala care spune ca purpur a este un frumos lin toliu" 82. Imparatul lsi

redipatli fortele §i ii incredinta lui Belizarie misiunea de a reprima rascoala, care dura deja

de sase zile. Generalul ii mfma pe rasculati in hipodrom, ii i nchis e acolo Si uci se intre

30.000 si 40,000 de oameni, Rascoala a fast reprimata, nepotii lui Anastasie au fost

executaji , iar Iustinian sezu iarasi pe un tron de neclint it '".t

lmpo~tul ~i problemele financiare, Una dintre caracterist ieile principale ale polit icii

interne alui Iustinian a fost lupta satnversunata, inca neelucidata total , cumari i proprietari

de plirnfl#tnri. Acest confl ict este prezentat in novele Siin papirusuri, precum § i in Istoria

s ecre ta ~ lui Procopius ; desi aparl i punctele de vedere ale nobil imii ~j cu toate ca inteasa

acest pamflet cu acuzati i absurde impotriva lui Justinian, care In ochii lui cste un parvenit

pe t ronul imper ia l, P rocopius ofera un tablou foart e int eresant a l eonfl ic te lor soc ia le din

secolul al VI-lea. Statu i sim tea ca cei mai per icu losi riv ali ~i inamici ai sai er au marii

proprietari de pamanturi , care i~i adminis trau averi le r a r a a fi i nt eresati catusi deputin de

puterea centrala. Una dintre novelele lui Justinian, deplangand situatia alarmanta a proprietatilor

funciare apartinand statului sau particularilor din provinciile aflate sub conducerea arbitrara

a magnadlor local i , dadea proconsulului Capadociei urrnatoarele directive importante:

"Am primit vesti despre abuzuri extrem de grave [care au loc J inprovincii, incat iudreptarealor cu greu poate fi savar~iti'i de 0 persoana derang lna lt . S ichia r ne est e rusine sa spunem

eu cata nepasare se plimba adminis tratorii pamanruri lor mosieri lor, inconjurati de garzi de

corp, cum in urma lor merg mar i rnase de oameni ~ icumjefuiesc cu nerusina re ori ce [ .. . J .

Averea s ta tu le i a a juns aproape in total it at e in st apanire priva ta , deoarece a fes t furata gij efuit a, inc lusiv de toate hergheli il e de cai , ~ in ic i macar un singur am nu a r id icat g lasul

impotriva acestui lucru, pentru ell toate gurile erau astupate cu aur"S4. Reiese ca magnati i

capadocieni aveau autoritate absoluta in provincii le lor, ca intretineau trupe pe cheltuiala

lor, oameni inarmati ~igarzi de corp, s i aveau in s tapanire amt pamanruri le private, cat §i

pe cele a le st atului . Este foa rt e inte resant de subl in ia t s i ca aceas ta novela a fos t e rn is a l a

pat ru ani dup1i rascoa la Nika. Informati i s imil are despre Egiptul epoci i lui Iust in ian se

gasesc inpapirusuri. Un membru alunei celebre famil ii aristocrate egiptene, Apion, avea in

stapanire (in secolul al VI-lea) vaste proprietaii funciare in diferite parti ale Egiptului . Sale

intregi ra,:eau parte din posesiunile sale. Re§edinta saera aproape una regala. Avea secretarii

§i inrenden!;i j sai , armatele sale de munchori, proprii i consi lieri ~j colectori de impozite,

trezorierii s m , polit ia sa, chiar §iserviciu po§tal propriu. Astfel de magnati aveau proprii lelor inehisori §i intrel ineau trupe personale85

. Mari domenii erau concentrate ~iin mainile

bisericilor §i man1\seirilor.

lui Diakonov nu a fost acela de a rezolva problema, ci de a 0 pune d in nou , astfel in cat

aceasta noua abordare sa-§i gaseasca pe vii tor locul inlucrari mult mai detal iate '",

Cauzele ter ib ilei rebeliuni car e a avu t lo c in 532,' in cap itala, au fost numeroase §i

diverse . Opozit ia impotr iva lui Ius tini an a fos t int re it a : d inas ti ca , publi ca ~i rel ig ioasa ,

Nepotii lu i Anastasie sim teau ca tusesera amagiri d eurcarea pe tron a lui Justin si, mai

tarziu, a lui Iustinian si, sustinuti depart ida filomonofizira a Yerzi lor, aucautat s a - J inlature

pe Iustinian, Adversitatea publica a aparut din aversiunea generala fata de inaltii functionari,In special fata de faimosul juris t Tribonian ~ide prefectul pretoriului , loan de Capadocia,

care au generat mare nemulturnire inpopor prin incalcarea legii, prin extorcari scandaloase

si prin cruzime. in fine, opozitia rel igioasa venea din partea monofizit ilor, care sufcrisera

mari constrangeri in primii ani ai domnieiIui Iustinian. Teate aceste cauze au dus tmpreuna

la 0 revolta a populat iei capitalei §i este impor tant de sublini at ca Albas tr ii § i Verzi i,

renuntand peruru un timp la dezacorduri le lor rel igioase, s-an unit imporriva guvernari i pe

care 0 detestau. Imparatul a purtat tratative cu poporul aflat inhipodrom, prin intermediul

heral zi lor, dar nus -a a juns la nic io intel egere" , Revolt a s -a raspandit curepeziciune In tot

orasul, iar cele mai frumoase edifici i : ;; imonumente de arta au fost distruse §i incendiate.

A fost incendiata ~ibasil ica Sfanta Sofia, al carei amplasament a. fost ales mai tlirzill pentru

faimoasa catedra la Sfanta Sof ia. St rigatul de adunare al rascula tilor , Nika, insemnand

"victorie" sau "biruin!lf', a. dat acestei rascoale numele de Nika. Promisiunea lui Iustinian

de a-i demite pe Tribonian ~ipc loan de Capadocia §iapeluI sau persona! catre multimea din

hipodrom au rarnas lara niciun rezultat. Un nepot al lui Anastasie a fostproclamat imparat ,

Adapostiti in palat, Iu stinian §i consilierii sai se gandeau deja la fuga, cand Teodora se

dovedi a f i l a inlHt imea si ruat ie i, Cuvintel e e i exacte sunt redate in Istoria secreta a lui

Procopius : "Este imposib il p entru am, odata ce a venit in lume, sa nu moara ; dar pentru

8 2. D e b el lo p er si co , I, 24,35-37; ed. Haury, I, 130; ed. Dewing, I, 230-233. lIn text, Vasil iev

face 0mIca croare, spumlnd ca accastii interveniie a Teodorei s-ar atla consemnat1iin lstoria

secreta, de~icireaza sursa corecta n. trad.]

83. Desprerascoala Nika, vezi remarcile lui Diakonov din nThe Byzantine Demes", Vizant iyskiy

sbornik, 1945, 209-212.

84. Novella 3lJ (44), 5; ed. Zacharia von Lingenthal, I , 268.

85. VCziH. Bell, "The Byzantine Servile State in Egypt", Journal of Egyptian Archaeology, IV

(1917), lUl-102, Bell, "An Epoch in the Agrarian History of Egypt" ,Etudes egyptologiques

188 ISTORIA IMPEIUULUl BIZAl 'fTINJUSTINIAN eEL MARE. 51 SUCCESORII SAI IMEDIATI ( 51 8- 61 0) 189



[mpot riva acestor mar i s tapan! de parnf in turi , Iust in ian a dus 0 lupta nemiloasa. Prin

imixtiunca In problernele de mostenire, prin donatii fortate, uneori chiar false, catre lmparat,

prin confiscarea pentru marturi i mincinoase sauprin instigarea unor procese rel igioase eu

scopul de a deposeda Bise ri ca de pamanturi le e i, Ius tin ian, in mod consti ent $i staruitor,

avea drept obiectiv dis trugerea marii proprietati funeiare. Numeroase confiscari au avut loc

eli precadere dupa ten tauva revo lutionar a d in 532. in orice caz, Iu stinian nu a reusit sa

distruga in totalitate aristocratia funciara, aceasta rl'imanand una dintre trasaturlle constante

ale vieti i Imperiului pana in perioadele tarzi i.

Ius tini an a vazut s i a lnt el es defec tc le adminis trat ie i, exprimate in venal it at e, hot ie s i

extorcare, care au cauzat atata saracie ~iruina $ i care, inevitabil, au dat nastere la neplaceri

in te rne. A inte les ca 0 ast fe l de si tuat ie int erns a Imper iu lu i avea efecte negat ive asupra

securi ta ti i soc ia le , a venitur ilor orasenesr i s i a agr icul turi i § i e li dezordinea f inanciara

producea confuzie generals inviata Imperiului. EI era eu adevarat preocupat sa remedieze

situatia exlstenta. A inteles ca este de datoria irnparatului sa faca reforme noi §i profunde,

pe care Ie conside ra 0 obligat io a functiei imperiale $i un act de recunostinta fata de

Dumnezeu, Care revarsa peste imparat toata bunavointa Sa. Dar, caun reprezentant convins

al puterii Imper iale absolu te, Iustinian a eonsiderat di 0 adminis trat ie central izata cu

funcponar i competent i ~ i complet obedienti reprezenta s ingurul mijloc de imbunataj ire a

situatiei lmperiului.

Atent ia lui s -a lndreptat inpr imul rand catre s ituat ia f inanciara a I rnperiului , ca re , pe

buna dreptat e, t rezea terner i ext rem de ser ioase. Campanii le mil it are pret indeau cos turi

enorme, iar impozitele ajungeau in vis tieria s tatului cu tot mal mare diflcultate. Acest fapt

l -a a la rmat pe imparat . care in tr -una din novelele sa le scr ia ca, t inand cont de ehe ltui el il e

mari de r az boi , s u pu si i sal "trebuie s1lplateasca taxele [ata de stat de bunavoie si integral,,86.Ast fe l, pe de 0 par te , e l s e a ra ta campionul invio labi li ta ti i dreptur ilor v is ti er ie i, i ar pe de

alta parte se proc1ama pe sine aparatorul contribuabili lor in fata extorcari i functionari lor,

Doua novele din anul 535 sunt de 0 importanta deosebita pentru studierea reformelor lui

Iustinian, Ele contin principi il e esenti al e a le reformelor adminis trat ive si preciza ri cu

privi re la noi le datori i a le funct ionari lor de s ta t. 0 novela porunceste guvcrna tori lor "sa

trateze eu In telegere parinteasca pc to ti cetatenii lo iali, sa-i pro tejeze pe cetateni de

persecutie, sa refuze mita, sa fie drepti insentinte si In decizii administrative, s a pedepseascataradelegea, sa-i protejeze pe eei nevinovati §isapedepseasca vina in conformitate culegea

§i, in general, sa sc poarte eli cetaienil a§a cum s-ar purta parintele eu proprii i s il l eopii"S7.

Dar, in acela§i t imp, functionari i, "pazindu-§i mii inile curate [de orlee mitli ] oriunde",

trebuiau sa seingrijeasca eu atentie de vcnitul statului, "marind vistieria statului §idepunand

tot efortul posibil in folosul ei ..88. Aviind in vedere cucerirea Africii $i supunerea vandalilor,

precum ~ireeentele campanii planificate, novela spune: "Este obligatoriu ea taxele fata de

stat sa fie platite integ ral ~i de bunavoie la data stabilita. Astfel, dad ! veti i'ntamp lnaguvernatorii in mod intelept ~iIiveti ajuta sa colecteze pentru noi impozitele eu u~urinl i' i~i

sa ispraveasca repede, atunei noi Iivom lauda pefunetionari pentru zelul lor §ipe vol pentru

iruclcpciunea voastra ; $1va domni peste tot, intre conducatori si supusi, 0 armonie minunata

~iplina de pace ,,89 Functionari i t rebuiau sa depuna un juramant solemn ca-si vor implini

dator ia in mod c inst it , dar inace lasi Limperau facut i raspunza tori pentru pla ta integra la a

taxelor din provinciile incredintate lor. Episcopii trebuiau sa supravegheze cornportarnentul

functionarilor, Cei care erau glisiti vinovati de abuz erau supusi unor pedepse severe, in t imp

ee acelora care l~ i lndeplineau dator ii le cu ones ti ra re I i s e promi tea promovarea, As tfel ,

dator ia funct ionari lor de st at 111 pla ri tori lor de impoz it e fata de s ta t era foa rt e s impla in

conceptia lui . Iust inian : prirnii t rebuiau s a f ie oameni c inst iti : cei d in urma t rebuiau s aPI~easd!. impozitele benevol, integral §lcu regularitate. In decretele urmatoare, imparatul

se ' ferea adesea la aceste principii de baza ale reforrnelor sale adminis trat ive.u wale provincii le Imperiului erau guvernate la tel . Existau uncle, mai ales eele aflate

la :ani1a, care, fiind pop~late eu auto~ltoni indli:atnici, necesitau 0administratie mal ferma

decat altele, Reformele lui Diocletian §!Constantin au amplificat inmod excesiv fragmenrarea

ptovineiala5i au ereatun corp linens de functionari , separand foarte c1ar autoritatea civila

decea mil it ara, In t irnpul lui Iust in ian, in une le cazur i s -a produs 0 rupere de acest s is tem

§i 0 intoarcere la s is temul anterior, pre-Dioclet ian, Iustinian a introdus pract ica de a reuni

rnai multe prov incii rn ici, in special din Orient, in un itati mal mari, in timp ee in unele

provincii din Asia Mica, date fiind dezacorduri le frecvente si confl ictele dintre autoritat ile

militare ~icivile, ela poruncit reunirea celor dou!!functi i in mainile unei s ingure persoane,

guvernatorul, care a fost numit praetor. lmpararul acorda 0 atentie speciala Egiptului, mai

ales Alexandriei, care aproviziona Constantinopolul cu gran. Potrivit unei novcle, organizarea

cotnertului In Egipt s i aprovizionarea eu grau a capitalei erau foarte deficitare'", Cu seopul

de a reorganiza acest dorneniu ext rem de impor tant pentru via ta Imper iu lu i, Jus tini an a

inves ri t un funct ionar c iv il , numii augustalis (vir spectabilis Augustalist, eu autoritatemil it ara asupra celor doua provinc ii egiptene'" , precum s i asupra Alexandri ei , oras dens

popular ~inelinis ti t. Dar aceste tncercari de reorganizare a teritorii lor ~ide eentral izare a

puterii i n provinci i nu au avut un caracter s is tematic sub regimul sau.

Punand in pract ica ideea fuz ionarii auror it at ii i n une le provinci i ori ental e, Ius tini an a

pas trat in Apus vechea separat ie a puter ii c iv il e de cea mil it ara, mai a les in pre fectur il e

cucer it e de curand in Afri ca de Nord s i I t ali a.

Imparauil spera ca numeroasele sale decrete em ise la repezeala au ind reptat toate

nea junsuri le inte rne a le adminis trati ei si . "au dat Imper iu lu i, prin inr repr inderil e sa le

splendide, 0 noua perioada deinflorire"92 Se insela. Oricate decrete ar fi ernis, acestea nu-i

puteau schimba pe oameni. Din l10ve le le sa le ult er ioare rei ese foa rt e c la r c ll revol te1e ,

cxtorea rca ~i ruina rea au continual . Era l1ceesa r sa se republi ce in mod constant dec re te

imper ia le pentru a rea rnin ti populat ie i de exi st enta lor , i ar in une le provinc ii , d in cand in

cand, era nevoie sa se proclame legea martiala.

Uneori, dnd nevoia de bani era foarte urgenta, Iustinian se folosea ehiar de mijloacele

interzise dedecrelele sale. Vindea funCliipentru sume marl de bani §i, in eiuda promisiunilor

f acu te, introdueea noi taxe, de§i novelelc sale aratau dar ea era pe deplin eon~t ient de

incapacitatea populat iei de a Ieface fala. Sub presiunea dificultlililor t1nanciare, el a recurs

dlfdilfes d Jean Franrois Champollion, 236 : M. Gclzer, Studienzur byzantinischen VerwaltwIg

Aegyptens, 32, 89-90; A.E.R. Boak, "Byzantine Imperialism in Egypt", American Historical

Review, XXXIV (1928), 6.

86. Novella 8 (16), 10; ed. Zacharia von Lingenthal, 1, 104.

87. Novella 8 (16),8; ed. Zacharia.von Lingenthal, I, 102.

88. Novella 28 (31), 5; ed. Zachari ii vonLingenthal , I , 197.

89. Novella 8 (16), 10; cd. Zachariii VOll Lingenthal, I, 106.

90. Edictum 13 (96). introducere; ed. Zacharia vonLingenthal, 1, 529-530

91. Gdzer, Studien zur bywntiniscilen verwaltung Aegyptens, 21-36; Bury. Later Roman Empire,

II, 342-343 ; G. Rouillard, L'Administration civile de I 'Egypre hyzantine (cd. a II-a, 1928), 30.

92 . Novella 33 (54), introdllcere; ed. Zacharia vonLingenthal' I,360.

190 ISTORIA Il\1PERIULUI BIZANTIN

la devalorizarea monedei ~ia batut monede depreciate; dar ati tudinea populat iei a devenit

JUSTINIAN eEL MARE $1 SUCCESORII sA l IMEDlATI (518-610) 19]

§i "despre 0armata. lipsi ta de roa te cele necesa re , rncat lmper iu l e ra cuusurin ta ~ i in mod



atat de amenintatoare, ineat a fos t nevoi t s il -~ i revoce masuril e aproape imediat '" . Teate

mijloacele posibile erau folosite pentru a umple vis tieria s tatului, fiscul, "care lua locul unui

s tomac cealimenreaza toate parti te corpului", asa cum spunea Corippus, un poet din secolul

al VI-Iea94• Masurile stricte instaurate pentru colectarea impozirelor atingeau limite extreme

§i aveau un efect dezastruos asupra populatiei epuizate. Un eontemporan spune eli ,,0 invazie

straina lise parea mai putin cumplita contribuabililor dedit sosirea functionarilor fiscali "95

Orasele au devenit sarace §i pustii din cauza ca locuitorii lor au fugit pen tr u a scapa de

impil area s ta tu lu i. Produc ti a solului e ra redusa la zero. In difer it e local it at i i zbucni ra

revolte,

Intelegand eli Imperiul era ruinat ~ieli eeonomia era singurul mijloc de salvare, Iustiniana refacut -o prin masuri le cele mai pcr iculoase . A redus e fect ivele armate i §i foarte des

intarzi a e li p la ta . Dar a rmata, constand in principal din mercenari, se revolta adesea

impotriva acestei pract ici ~ise razbuna pe populat ia fara aparare. Rcducerea armatei a avut

alte consecinte majore: ealasa granita descoperita, iar barbarii treceau frontierele bizantine

nestingheri ti , pentru a intreprinde campanii dejefuire, Fortaretele construite de Iustinian nu

erau intretinute. Incapabil sa se opuna barbari lor prin forta, Iustinian a trebuit sarecurga la

mira, ceca ce impli ca noi che ltui eli imense . Potr iv it savantulu i f raneez Diehl, aceas ta a

cauza t un cere vic ios. L ipsa banilor a impus diminuarea a rmatei ; insuf ic ienta soldat ilor

facea sa f ie nevoie de mai mul ti bani pentru a -i p lst l pe inamici?" .

Cand la toate acestea s-au adaugar perioade de foamete, epidemii si cutremure de

pamant, care au ruinat populat ia §i au inmulti t cere rilede ajutor din partea statului, s ituatia

Irnperiului !? i sfars itul domniei lui Iustinian au devenit intr-adevar de plans . Printre aceste

calamitati trebuie mention?,ta §i ciuma devas ta toare din 542. Ea a inceput in apropie rea

orasului Pelusium, la granita egipteana. Insinuarea unci origini etiopiene este nedemonstrata ;exi sta un fel de suspic iune ant ica traditionala ea maladii le l§i aveau origini le de obice i In

Etiopia, Asa cumTucidide a analizat ciuma dinAtena dela inceputul razboiului peloponesiac,

la fel §i istoricul Procopius , care a fast martorul raspandirii ei in Constantinopol, a descris

natura ~iefectele ciurnei hubonice. Din Egipt, molima s-a raspandit inspre nord, InPalestina

s i S ir ia ; anul urmator a a juns in Constantinopol, apoi s-a raspandit inAs ia Mica s i, prin

Mesopotamia, inPersi a. Trecand marea , ea a invadat I ta li a ro i Sicilia. in Constantinopol,

napasta a durat patru luni. Mor talitatea a f ost eno rma : er ase §i sate erau abandonate,

agr icultura stopata, i ar foametea, spa ima s i fuga mul tora din zonele infec ra te au aruncat

Imperiul in haos, lnrreaga activitate a curti i era datil peste cap, Jmparatul insusi era atins de

c iurna, chiar daca lovitura nu s -a dovedit a -i f i fat al a?' . Acesta a fos t doar un fac tor care a

contr ihui t l a imagine a sumhr~i ref lect ata in prima novela a lui Ius tin al I I- lea , unde acesta

vorbe§te despre "vist ieria s tatu lui impovarata de multe datodi ~iadusa la saracie extrema"

9 3. C hr on ic le o f J o hn M al al as , 486. Dadi numa inscl, Bury numentioncaza acest text.94. D e l au d ib us J us ti nt , II, 249-250.

95. JoannisLydi, De Magi s t ra t t bus , III, 70; ed. Bekker, editia delaBonn, 264; ed. R.Wuensch,

B ib li ot he ca s cr ip to ru m g me co ru m e t r om an or um T eu bn er ia na ; 162..

96 . Justinim, 311.

97. Autoritatea ceamai indicata ~ideprima mana este Procopi\ls, care a trait in Constantinopolln

timp\ll acestei epidemii. D e b el lo p e rs ic o, II, 22-23. VeziBury,L at er Ro ma n E mp ir e, 62,66;

descrierea luiProcopius este reprodusa lapaginile 63-64.H. Zinsser, Rats, Lice and History,

144-149; traducere din Procopius, 145-147.

frecvera atacat ~idevastat de barbari" 98 .

Incercarile lu i Iu stinian pe tilramul reformei administrativ e au fost un esec to tal.

Financias , Imperiul se afla pe marginea prapast iei, Exista.o stransa legatura intre polit ica

interra ~icea externa a imparauilui ; campaniile sale vaste din Occident, care au necesitat

cheltuieli colosale, au ruinat Rasaritul §i au lasat succesorilor st H 0mostenire dezastruoasa.

Ai?acum se observa din primele novele, Justinian a intentionat s incer sa instaureze ordinea

in lrn~riu §i saridice standardele morale aJeinst itut ii lor s tatului, dar aceste intenti i nobile

s-au l Q ' { i t de militar ismul dictat de conceptia sa cu pr iv ir e la dato riilc ce-i reveneau in

calitate le mostenitor aleezari lor romani," i i ,

c o m e t . U I sub Iustinian

Epoca ui "uti,"," a I"" urrne adanci in ",0'" comertului bizantin, in perioada crestina,

ell .~i in zilele Imperiului roman pagan, comertul eel mai important se facea cu Rasaritul .

Obieoele comerciale cele mai rare ~imai valoroase soseau din tar i indepar ta te, cum ar fi

Chi.na.1i India. Europa apuseana a Evului Mediu timpuriu, inperioada forrnarii noilor s tate

germanice , d in tre care une le au fost cucer it e de general ii l ui Jus tinian, t ra ia in condit ii

ex trem de nefavorabil e pentru dezvolt area vie ti i economice propr ii . Imper iu l roman de

Rasant, cu eapitala sa alii!de avantajos situata, a devenit, prin forta lucrurilor, intermediarul

intre Apus §i Orient ~i si-a pastrat aceasta pozitie parrain epoca cruciadelor.

TOOl§i,relatiile comerciale ale lrnperiului bizantin eu popoarele din Orientul indepartat

nu erae direc te ; in termediarul e ra Imper iu l persan a l Sasanizi lor, ca re obt inea profi turi

enorme in urma tranzacti ilor cornerciale ale negustori lor bizantini . In acea vreme existau

doua 00 eomer ciale p rincipale: una ter estra, iar cealalta maritima. Calea pe uscat acaravanclor mergea de la g ranitele vestice ale Ch inei, prin Sogdiana (azi Bohara sau

Buhara) , panil l a grani ta persana, unde marfuril e e rau t ransferate de negus tori i chinezi

persanikJr, care Ietransportau mai departe, pana la punctele varnale de lafrontiera bizantina.

Ca lea mar it ima folosi ta e ra urmatoarea : negus tori i chinezi i§i t ransportau marfuril e pe

corabii le lor pana in insula Taprobane (az i Ceylon [Sr i Lanka - n . t rad. ]) , a fl ata la sud de

peninsula Hindus tan . Acolo , marfuri le chinezes ti erau reincarca te mai a les In. corabii

persase, care letransportau prin Oceanul Indian ~iGolful Persic pana la gurile Tigrului ~i

a le Enfra .tului , de unde erau duse mai depar te pc Eufra t, par ra l a punctul vamal bizantin

situatpe acest fluviu. Comertul bizantin C\lOrientul depindea foarte mult de relat ii le dintre

Bi7,lffi\ ~i Persia s i, dat fiind ca razboaiele cu Persia au devenit In viata b izan tina un

evenimem obi~nuit, relaiiile comerciale eu Orientul au suferi! Intreruperi eonstante ~i

pagube imense. Art icolul principal de negoi era matasea chinezeasca, a carei fabricare era

Iinuta ill secret total de China. Avfmd in vedere dificultap. le de produC\ie, preturi le matasii

§ i a lej eS litur ilor d in matase , foa rt e cerute pe pie te le bizamine, a jungeau uneor i l a sumeinim1l,ginabile.In afarli de matasea cbinezeasea, China §i India exportau [nApus parfumuri,

mirodenii, bumhac, pietre pretioa.se §i aite articole eerute in primul rand in Imperiul bizantin.

NemUlinmit de dependenra eeonomicil a Imperiului hizantin de Persia, Iustinian l§i fixa ca

seop gis irea unei rute comerciale spre China §i India care sa se. si tueze in a fa ra zonei de

influefl!!i.persane.

98. K.E. Zachariii von Lingenthal, Jus gra l 'c o- romanorum , I II , 3 .

19 2 ISTOIUA IMPERIULUI BIZANTIN IUSTINIAN eEL MARE SISUCCESORII sAl IMEDlAJl (5J8~6iO) 193

Cosmos lndicopleus t e s , In aceasta perioada si-atacut aparitia 0pera Iiterara remarcabila, secolului al VI-lea, Imperiul bizantin a jucat un rol ata: de important incat, potrivit lui



Topogra fi a c r e st ina sau Cosmograf ia, scrisa de Cosmas Indicopleustes'Yla mijlocul secolului

al VI-lea. Aceasta luerare este extrern de valoroasa pentru informatiile continute despre

geografia bazinului Marii Rosii §i a Oceanului Indian, preeum si despre relatiile comereiale

eu Ind ia ~iChina.

Cosmas s-a nascut in Egipt, foarte probabil in Alexandr ia. S -a ocupat de nego] de cand

er a foart e mnar, dar, nemult umi t de condi ti ile comert ului di n tara sa, a intr epri ns un numar

de calatori i spr e l ocuri i ndepart at e, in cur su I car or a a vi zi tat l it or al ul Mari i Rosii, Peni nsula

Sina i, E tiop ia (Ab is in ia ) si , probabil, a a ju ns p an a inCeylon. Era crest in nestor ian, i ar spre

sf ar si tu l vi et ii a int rat i n monah ism. Sup ra nume le sa u gree esc d e lnd ic opleu st es s e reg as est e

chiar §i in ver si unil e foarte vechi al e oper ei sale.

Se opu l fu ndamental a l Topogra fi e i c r e st ine este de a ledemonstra crestinilor ca, in ciuda

sistemului lui Ptolemeu, Pamantul nu are forma unei sfere, ci mai degraba a unui cufar

dreptunghiular, alungit, asemenea c u a lt arul Tabe rn aeo lului lui Moise, iar lntreg universul are

o forma asemanatoare eu cea a Tabernaco lu lu i. Dar marea importanta istorica a acestei lucrari

consta in informati ile deordin geograf ic ~icomercial. Autorul, constient, i~i i nf o rme az a c i ti to ru l

eu privire la izvoarele folosite ~ie evalueaza pe fiecar e in tot al itate. EI face deosebi rc intr e

observa ti i le p ropr i i, c amar to r o cu lar , §i informajiile primite de la marto ri ocu la ri §i fapte le a f la te

din auzite. Pe baza propriei experiente, descrie palatul regelui abisinian din orasul Axum

(din a sa -numitul r eg al . d e Axum) § io f e ra info rmat ii e xa ct e d es pre c at ev a ins cr ip ti i d in Nubia

§i de pe litoralul Marii Rosii. El vorbeste §i despre animale indiene si africane si, eel mai

important , da informatii foarte pretioase despre insula Taprobane (Ceylon), exp li cand importanta

ei comerciala de-a Jungu! Evului Mediu timpur iu. Din aceasta r el at ar e r ei ese ca in secol ul

al VI -l ea Ceyl on er a centrul comertului international dintre China, pe de 0 parte, ~iAfrica

Rasariteana. Persia si, prin Persia, Imperiul bizantin, pe de alta parte. Dupa Cosmas,

" insula, fii nd asa cum este ea in pozi ti e cent rala, este foarte vizit at a de nave venire din toate

partile Indiei §i din Persia ~iEtiopia" IlXl. Crestinii persani, care au ramas. in permanents pe

aceast a i nsul a, erau de credinta nest or iana si aveau propr ia Bi seri ca §i propri a i er ar hie.

Este foarte important de amintit ca, in ciuda unei lipse aproape totale de relatii

comerciale direc te intre Impcr iu l b izantin §i Ind ia , monede bizantine din epoca lui

Constantin eel Mare apar pe pietcle ind iene , aduse probabil nu de negustori bizanrini, ci

de intermediari persani §i abisinieni (axumiti). Monede cu nume de imparati bizantini din

secolcle IV-VI - Arcadius, Teodosie al Il-lea, Marcian, Leon I, Zenon, Anastas ie I ,

Iustin I-u fo st ga si te in sudul § i in nordu llnd ie iJ01• In v ia la economica interna tionala a

Cosmas, "toate popoarele !§i faceau t ranzac ji il e In rnoncda rornana ( rnoneda de aur

bizantina, nomisma sau solidus), de la un capat la celalalt al pamantului. Aceasta moneda

este priv it a cu respect de tali oamenii, d in o ri ce regat-ar fi, caci nu exista niciun a lt s ta t

in care sa se g aseasca ceva asemanator" 1 02 •

Cd~masrelateaza 0 istorie interesanta care a r a r a respectul pr ofund de care se bucura i n

I ndia moneda de am bizant ina i nom is m ai :

\~geie Ceylonului, dupa ce pr imi I n audientaun ncgustor bizantin, Sopatrus, si cativa

~

• sa ni , ~ldupa cc primi salutul lor, le ceru sa ia loco Apoi Ii intreba : "In ce situatie se

af a \li.rue voastre § . i c um merg t re bu ri lc. aCOIO?" . La ac eas ta , e i r aspun se ra : . .Merg bine" .

ai tarziu, in timpul conversatiei, regele intrcba : "Care dintre regii vostri este eel mai

are Simai purcrnic ?". Persanul mai in varsta, luand cuvantul, raspunse : .Regele nostru

<Isleatilt eel rnai puternic, cat ~imai mare ~i mai bogat §i intr-adevar este regele regilor §i

orice doreste poate infaptui". Soparrus, pe de alta parte, ramase mut. Astfel, regele

Inr reb a : ~Tu, rornanule, n u ai nimic de spus ? ". .Ce as a ve a eu d e spus" , r ep li ca e l, " ca nd

eel de col o a spus ast fel de lucr uri ? Dar daca vrei sa ani adevarul, [iata] li ai aid pe cei

doi regi. Cerceteaza-i $i vei afla care este mai marc si mai puternic ". Regele, auzind

acestea, se minuna d e cuv int cl e s al e si il intreba : "Cum spui tu ea eu Ii a m pe cei doi regi

a ic i " " . .A!", r as punse Sopa trus, "monedele c elor doi ~ .nomisma unu ia s i d ra hma, ad ic a

milia rision , a celui la lt . Cerce teaza chipu l f ieca ru ia ~i vci v ede a a dev arul [ . .T. Dupa ce-i

cerceta, regele spuse ca romanii erau unpopor cuadevarat minunat, puternic §i intelept.

Ast fe l, c t po runci s ais e aduca inal te ono ru ri l ui Sop at ru s, 11urea pc .un e le fa nt s i- I p una

injurul o ras ului in s une t d e t ambu r ;ii inmare c inste. Aceste lntsrnp la r] ne-au fos t poves ti te

de Sopatrus insusi ~ide tovarasii sal c are l -au lnso ti t i n ac ea ins ul a d in Adu le ; si d upa c um

aupove st it e i, pe rs anu l a f ost cupr ins de a dan ca amarac iu nc d in ca uza e el o r int amplat e r"

Pe l anga valoar ea ei istorico-geografica, l ucrarea lui Cosma s este valoroasa ~i din punct

de veder e arti st ic, datori ta numeroaselor i rnagini (mini at ur i) care ii impodobesc textul. Se

par e ca uncle dint re aceste im agini au fost facute de aut orul insusi. Manuscri sul origi nar din

seeolul al Vl-Iea nu a supr avi et ui t, dar manuscrisele ult er ioar e ale Topogra f ie i c r e st i ne

conun copi i al e m iniaturi lor ori gi nale, const it ui nd astfel un izvor val or os per nr u i st or ia art ei

bizantine timpurii, mai ales a cdei alexandrine. "Miniaturile din lucrarea lui Cosmas",

spunea N.P. Kondakov, "sunt mal specifice artei bizantine din perioada lui Iustinian, sau

mai c urand d in p er io ad a lumino asa a regimului sl1u, deCal or icar e all monument al acel ui

t iInp , c u e xce pt ia c ii to rv a moza ic :u ri d in Ravenna " 1 04 •

Lucrarea lui Cosmas a fost tradusa mai tarziu in slavona §i s~a r aspandit foar te mult

p riot re s la vi . Ex ist a numeroa se ve rs iu ni ruse :: it i a le Topograjiei cre~'rine, insolite de portretul

99. Indi copleus te s ins eamna "navigator s pre Ind ia " s au "nav ig ator p e Oceanul Indian ". Ace ast ll

lucrarc a fost tradusa in engleza de J. MacCrindle, The Chris tian Topograp/ry of Cosmas, an

Egyptian Monk. Vezi C. Beazley. The Dawn a/Modern Geography, I, 190-196.273-303. Cel

mai complet ~imai edi ficator fr agment al oper ei lui Cosma, potr ivit l ui E. Winstedt, The

Christian Topography of Cosmas lndicopleustes, vi; M. V . Anastos . "The Alexandrian Origin

of the Chris tian Topography of CaSlnas fndicopleus tes" , Dumbarton Oaks Papers, III (1946),

75-80. [Topagraphie chretienne, I~III (Livres I~XII, Index). Introduction, traduction e t notes

par Wanda Wo!ska·,Co!iUS, 1968-1973 - n. trad.)

100.Cosmas Indicopleustes, Topographia christiana, XI; cd. Migne, Patro/agia Graeca, LXXXVIII,

445; ed. Winstedt, 322; cd. MacCrindle, 365.

101.Vezi R. Sewell, "Roman Coins in Ind ia", Journal of the Royal Asiatic Society, XXXVI (1904),

620-621; M. Hvostov , History of the Commerce in Greco~RomQn Egypt, 230; E. Warmington,

The Commerce Be tween t he Roman Empi re and I nd ia , 140 .

102. Topographia christiana, I I; ed . Mign e, Patroiogia Graeca, LXXXVII I, 1 16; ed . Win st edt ,

81; ed. MacCrindle, 73.

103, Tapographia christiana ..XXI, ed. Migne , 448~449, cd. MacCrindle, 368~370. Aceast~ istorie

p a re s l: i fie traditionala, deoarcce Plinius a povestit 0anecdotll oarccum similarli del.Pre ambasadorii

~ in Cey lon din t impul lu i C laudius: P linius, Naturalis ElislOria, VI, 85. Vezi J .E . Tennent ,

Ceyloll (ed. a V~a, 1860), I, 566.

104.His toire de [ 'art byzanrin cOllsidenf principalement dans les miniatures, I , 138; ed. rusa

(1876), 88.

194 ISTORIA 11\IPERIULUrBIZ,r;NTIN

lui Cosmas Indicopleustes si de numeroasepicturi ~jminiaturi c are sun t de mare intere s

pentru istoria artei rusesti vechi+''.

!USTINIAN CEL MARE st SUCCESORII SAl IMEDIArr (518-610) 195

un mare venit . c are nu a fast totusi suficien t ca sa ame lio reze s imaria financ ia ra c ri tica a

Impe riului . Art icolele bizant ine d in ma ta se au a juns In toa te part ile Europe i de Vest §i au



Protejarea comertului bizantin, Iustinian si-a facut un scop din eliberarea comertului

bizantin de dependenta fatade Persia. Aceasta eliberare implica stabiJirea de relatii directe

cu India , prin Marea Rosie . Coltul nord-estic al Marii Rosii ( in Golful Akaba) era stapanit

de portul b izant in Ayla, de unde marfuri le ind iene puteau fi t ransportate pe usca t, pr in

Pales tina § i Si ria , pana la Marea Medi te rana . Un .a lt por t, Clysma (aproape de actua lu l

Suez) , era situat pe ('armul nord-vestic al Marii Rosii §i de a ic i se facea d irect lega tura cu

Marea Mediterana. Pe una dirure insulele dela intrarea in Golful Akaba, Iotabe (azi Tiran),

aproape de extremita tea sudica a Peninsulei Sinai, a fost stabilit in timpul lui Justinian unpunct vamal pentru trec:erea corabiilor '?'. Dar numarul corabiilor bizantine din Marea Rosie

nu a fost sufic ient peruru a intre tine un comert regular . Aceasta situatie l-a determinat pe

Iustinian sa stabileasca relatii en crestinii abisinieni din regatul de Axum, impulsionandu-i

sa cumpere matase din India si apoi sa0 revanda Imperiului bizantin. Eldorea, separe , ca

acestia sajoace inmaterie de corner; rolul deintermediari intre Imperiul bizantin si India ,

asa cum facusera persii panli arunci, Dar aceste Incercari a le imparatului nu au avutsucces,

deoarece negustorii abisinieni nu puteau concura inf luenta persana din India §imonopolul

rnatasii de cumparar a ramas in continuare inmainile negustorilor persani, In cele din urrna,

Iustinian nu a reusit sa deschida noi rute pentru un comert direct cu Orientul. Inperioadele

de pace, persii audimas intermediar i in comertul eel mai important siau con ti nuat sa obtina

mari profituri.

Sansa a venit in spri jinu l lui Iust in ian §i l -a a jutat s li r ezolve prob lema de maxima

importanta a comertului imperia l cumatase , 0 persoana sau anumite persoane/" aureusit s ainsele vigilenta inspectorilor chinezi ~iau introdus inImperiul'bizantin cateva oua de viermi

de matase din Serinda, care au format baza unei noi industr ii pentru greci. Ei auprogresat

repede. Au rasar it intinse plantatii de duzi ~iau fost construite rapid multe fabrici pentru

tesutul matasii. Cea mai importanta dintre tesatoriile dematase era situata in Constanrinopol ;

a ltele au fost inf iintate Inorasele Sir ie i, precum Beirut, Tyr ~iAnt iohia, s i, mai tarz iu , in

Grecia, in.special in Teba. Una exista in Alexandria (In Egipt), iar imbracamintea egipteana

se vindea in Constantinopcl/". Industr ia matasii a devenit monopol de sta t l1ia adusstatului

105, Vczi E. Redin, The Chris tian Topography of Cosmas lndicopleus tes f rom Greek and Russian

Yersions, ed, D.V. Ainalov [ in rusa] .

106. VeziW. Heyd, Histoire du commerce du Levant all Moyen Age , II, 10; Diehl, Justin/en, 390;

R.P.F.-M. Abel, "VIsle de Jotabe", Revue biblique, XLVII (1938),520524.

107, Izvoarele difera in aces! punct. Procopius (De bellogothico, IV, 17 ; ed. Haury, II , 576)atribuie isprava unor calugan. In Ex ce r pt a e Th eophan is H i st o ri a (ed.Bonn,484; ed. L.Dindorf,

Historici Graeci minores, I, 447),

persoana eu pricina cste unpersan. Confuzie totaHIde

fapte§i nume domne~te in F. Richthofcn, C hi na , E rg eb n. is se e in er R ei se l ln d darauf gegrundeter

Studien, 1,528-529, 550. Serinda luiProcopius este uneori identificata euKhotan. Riehthofen,

China, I, 550-551; Heyd, I, 12; Bury, La t er Roman Empire, II, 332 ~in. 1. Desprc istoria

industriei mlilasii in Imperiul bizantin, vezi in general articolul foarte important a l lui

R.E. Lopez "Silk Industry in the Byzantine Empire", Speculum, XX (1945), 1-42(eu catevailustratii) .

108.J. Ebersolt, Les Art s s ompt ua ire s de Byzall ce , 12-13; G. Rouillard, L'Adminis trat ion de

l'Egypte (cd. a II-a, 1928), 83,

impodobit palatele regilor apuseni §i locuintele negus tor ilor bogat i, Acest luc ru a dus la

cateva scnimbari importante in comertul din timpul lui Iustinian, iar succesorul sau, Iustin

al I l- lea, i-a putut arata unui ambasador turc care seafla la curtea sa procesul de fabricatie

in plina desfasurare 1Q9 .

Ius tinian si -a a suma t colosala misiune de a apa ra Imperiul de a tacuri le inamici lor ,

construind numeroase for tare te §ilimesuri bine prote ja te . in capva ani, e l a r idicat pe toate

granitelh Imperiului 0 linie aproape netnrrerupta de fortificatii (caste lla), in nordul Africii,

pe malU~i le Dunari i ~ i a le Eufra tu lu i, in munt ii Armeniei ~i in indepa rtata peninsu la a

Cri rnee i re facand ~i largind ast fe l un s is tem de apa ra re remarcabi l c reat de Roma tnrr-ope rioad ante rioa ra , Prin aceas ta ope ra de cons truct ie , Iust in ian, po trivi t lui Procop ius ,

"a salva t Imperlul"!". "Daca a r fi sa enumeram fortare te le ", scria Procopius inDespre

edijicii; "care aufost r idicate aic i de catre imparatul Iustinian pentru oamenii care tra iesc

in tar i straine indeparta te , lipsiti deposibilitatea de a verif ica personal cuvinte le noastre , eu

sunt convins ca.numarul constructiilor le-ar parea fabulos si absolut denecrezut":". Chiar

~iastazi. ruinele existente ale numeroaselor fortarete situate de-a lungul granitelor Imperiului

bizantin de odinioara impresioneaza calatorul modern. Iustinian nu §i-a lirnitat activitatea de

const ruc tor dea r la fo rt ifica ti i. Ca impa ra t c re st in, c l s-a ingri ji t de cons trui rea multo r

biserici, dintre care incomparabila Sfanta Sofia diu Constantinopol sc evidentiaza ca simbol

care a facut epoca in istoria a rtei bizantine , Sfanta Sofia vafi descr isa mai Incolo. Foarte

probabi l, Iust inian a mers cu act ivi ta te a de cons truc to r pana in munti i d in indcpa rtata

Crimee §i a ridicat acolo 0 biserica monumentala (basilica) in Dory, in centrul colonie]

gotice. Un fragment de inscriptie ell numele sau a iesit la iveala in timpul sapatur ilor '" .

Succesorti lmediati ai lui Iustinian

Cand pute rnica persona li ta te a lui Ius tinian a d ispa rut de pe scena istor ie i, intr egu l sau

s is tem art ificial de guve rna re , c are pent ru un t imp tinusc Imperiul in echi libru, cazu in

ruina. "La moartea sa" , spunea Bury, "vanturile s-au dezlantuit, elementele dezintegratoare

au incepur sa lucreze cu mare putere ; sistemul artificial se prabusi, iar metamorfoza

Imperiului, inceputa cu mull r imp inurma, desi mascara de evenimentele extraordinare ale

domniei tumul tuoase a lui Ius tinian, incepu acum Sa se manife ste rapid ~ i v iz ibi l" 113.

Perioada dintre 565 si 610apartinc uneia dintre eele mai triste epoci din istor ia bizantina ,

cand anarhia , saracia ~inenorocir ile s-au dezlantuit in intreg Imperiul. Dezordinea din

aceasta perioada l-a facut pe loan de Efes, istor icul epocii lui Iustin al I l- lea, sa vorbeascadespre apropierea sfarsitului lumiiU4. "Nu exista, probabil , nicio perioada a lstoriei" ,

l 09 .E xc er pt a e Theophallis Hisloria, ed. Bonn, 484; Fragmellia Historicorum Graecorum, IV,

270,110, De aedificiis, I I, 1,3; ed. Bonn, 209; ed. Haury, III, 2,46.J J . 1 . De aedificiis, IV, 4, 1; ed. Bonn, 277; cd, Haury, III, 2. 116.

112. Vasiliev,Goths i n t he Crimea , 71.

113. Later Roman Empire, II, 67.

1 1 4 . E c c l es i as t ic a l H i s to r y, I, 3; ed. P-ayne-Smith,3; cd. Brooks, 1-2_

196 IS1DRIA IMPERIUWJ BIZAN'TIN

spunea Finlay, "in care vreo societate sa mai fi fost intr-o situatie de demoralizare ati lt de

I UST IN IAN eEL MARE S l SUCCES .ORI I SAI IMEDIATI ( 51 8-6 10 )

monede de aur , a obt inut ragazul unui a rrni st it iu de un an (574)1l7. 0 c ronies si ri ana din

i97



generala"!". Evenimenrele epocii arata totusi ell aceasta imagine deplorabila este Intr-o

oarecare rnasura exagerata §ide aeeea trebuie rectificata.

Sueeesor ii lui Iust in ian au fos t : Ius tin a l I l- lea eel ranar (565-578), Tiberiu al Il-lea(578-582)*, Maur ic ius (582-602) ~i Phokas (602-610) . Cel mai de seams dintre eei pat ru

imparat i a fostenergicul soldat ~icapabilul l ider Mauricius . Sofia, energica sotie a lui Iustin

al Il-lea care sernana foarte mult eu Teodora, a exercitat 0 influerua foarte puternica asupra

trebur ilor s tatului. Ce le mai impor tante evenimente din pol it ica externa a Imper iu lu i in

aceasta perioada au fostrazboiul eu persi i, Iuptele eu slavii ~iavari i din Peninsula Balcanica

§i cucerirea Italiei de catre Ibngobarzi.Inviaja interna a Irnperiului , semnificativc au fost

polit ica ferm ortodoxa a imparat ilor §icrearea a doua exarhate.

Riaboaiete cu persii

Pacea de 50 de ani cu Persia, incheiata deIust inian in 562, a fost lncalcati l deIust in al Il-lea,

care a refuzat sa mai plateasca suma anuala fixat ii . Ostil itatea comuns fa!1ide Persia a dus

la dezvoltarea unor relatii interesante intre Impcriul bizantin ~i t urci , care euput in t irnp in

urma l§i facusera apari tia In vestul Asiei ~ide-a lungul l itoralului Marii Caspice, Ei ocupau

teritoriul dintre China si Persia; pe aceasta din urma au vazut-o ca pe inamicul lor

principal . Ambasadori turci autrecut Munti i Caucazului, iar dupa 0Iunga caHitorie auajuns

in Constaminopol, unde l i s-a facut ° primire pri et eneasca . Au inceput sa se dezvolte

planuri de incercare a unei aliante ofensive §i defensive turco-bizantine indreptate impotriva

Persiei. Ambasada turca H facut statului bizantin 0 propunere foarte interesanta, §ianume de

a rnijloci comertul cumatase intre China ~iBizant , evitandu-se imixtiunea Persiei - tocrnai

ceea ce Iustinian nazuia sa realizeze, cu singura diferenta ca Iustinian sperase s a 0faca peo ruta maritima sudica eu ajutor ul abisin ien ilor , in timp ce turcii se gandeau la 0 ruta

terestra prin nord. Negocieri le nu au dus la formarea unei aliante reale in scopul un~i acjiuni

combinate impotriva Persiei, deoarece Imperiul bizantin, lasfarsitul secolului al VI-lea, era

preocupat mai mult deehest iunile apusene, in special de Italia, pe care longobarzii 0atacau.

In plus, Iustin considera fortele mil itate turcest i ca fiind insuficiente.

Rezultatul prieteniei turco-bizantine de scurta durata a fast acutizarea tensiunii dintre

Bizant ~iPersia'"'. Sub domniile lui Iustin, Tiberiu §i Mauricius s-a purtat unrazboi aproape

continuu eu persii. Sub domn ia lu i Iustin al Il-Iea acesta a fost f oarte pagubitor pentru

B izant. Asediul orasulu i Nisibi s a fos t abandonat , ava ri i de dincolo de Dunare au invader

teritorii le bizantine din Balcani , iar Dara, un important oras fortificat de granita, a ajuns in

mainile persilor dupa unasediu desase luni , Pierderea I-a tulburat foarte tare peindecisul lustin,

in cat acesta l§i pierdu mimilc, iar imparateasa Sofia a f ost cea care, con tra a 45.000 de

115 .A Hi st or y of Greece, ed. H.F. Tozer , I , 298. K. Amantos cons ider li . eli aceasta imaginedeplorabila este oarecum exagerata: 'IoropLu10i) (3usuvnvoi) Kpatou~, 1,260.

* Pentru informatii suplimentare. vezi ~iHarry"Norman Turtledove, The Immediate Successors

of Justinian: A Study of the Persian Problem and oj Continuity and Change in Internal

Secular Affairs in the Later Roman Empire during the Reigns of Justin l! and T iber iu s II

Constantine (A.D. 565-582), PhD thesis, University of California, 1977 (n. trad.).

116.Bury, Later Roman Empire, 97; Kulakovski, Byzantium, II, 359; Stein, Jus tinus 1I. und

Tiberius , 21; S. Vailb.e, ..Projet d'alliance turco-byzallline au VI' siecle", Echos d'Orient,

XII (1909), 206-214.

secolul a l Xll- lea, bazata , b ineintel es , pe un izvor anter ior, remarca : "Af land ca Dara a

fost captura ta [ .. . ] imparatul cazu in dispera re , Porunci ca magaz inele sa f ie inchis e, i ar

comertul s a lncereze''!".Razboiul eu persii purtat sub Tiberiu ~i Maur icius s-a soldat cu un succes mai mare

pentru Imperiul bizantin, deoarece in sprij inul capacitat ii de guvernare a lui Mauricius au

venit I;i disputcle interne pentru tron din Persia ll9. Tra ta tu l de pace a l lui Mauricius a avut

omare importanta : Armenia persana ~i Mesopotamia orientals , ell orasul Dara, au fost

c~ •.te Bizantului : u.m.ilitorUIIT.ibut anual. a fost anulat §i, in Sfar§.it, Imperiul, e!iberat ~e

pe olul persan, a fost capabil sa se concent reze asupra chest iuni lor apusene , m spec ia lasu ra a tacuri lor neconteni te al e avari lor s i sl avilor d in Peninsula Balcanica 120. Un alt

r" o i cu Persia a incepu t sub dornniaI ui Phokas, dar amanam deocamdata discutia despre

actS ! razboi deoarece, desi de foart e mare impor tanta pentru I rnperiul b izantin, e l a lua t

sfar~it sub domnia lui Heraclius.

Slal'li ~iavarii

InPeninsula Balcanica, dupa moartea lui Iustinian au avut loc evenimente foarte importante,

chiar daca, din pacate, informati ile actuale despre de sunt l imitate dernaterialul fragmentar

ceapare inizvoare. Sub Iustinian, slavii au atacat adesea provinciile din Peninsula Balcanica,

palrunzand adanc in sud !?iamcninjand uneori ehiar Tesalonicul, Aceste navaliri au continual

~idupa moartea lui Iustinian. Unmarc numar de slavi auramasin provincii le bizantine si,

treptat, au ocupat peninsula. In a tacuri le lor , aufost a ju ta ti de avari , un popor de orig in~

turcica ce traia in acel t imp In Panonia. Slavii s iavarii ameuintau capitala, l itoralul MariiMarmara ~ieel al Marii Egee §i au pat runs in Grecia pana in Pelopones . Zvonul acestor

invazii s-a raspandit pana in Egipt , unde loan, episcop de Nikiu, scria in secolul al VII-lea,

int impul domniei lui Phokas : ~Se povesteste earegii din acea vreme, cu ajutorul barbari lor

~i al popoarelor s traine si al ilir ilor , ar f i devastat orase crestine si au luat in robie pe

locuito rii acestora ~i ca niciun oras nu a scapat, cu exceptia 'Iesalon icu lu i ; pentru ca

ziduri le s ale e rau pute rn ice s i, e ll a ju torul lui Dumnezeu, neamuri le nu au fos t in s ta re sa

puna mana pee l" 121. Un savant german de la lnceputul secolului al Xl.Xvlea a lansat teoria,

117. Despre aces! razboi, vezi Bury,Later Roman Empire, Il, 95-101. Kulakovski, Byzantium, II,

360-369; Stein. Jus tinus I I. und Tiber ius, 38-55.

118. Chronique de Michel lc Syrien, trad. fr o J .B. Chabot, II, 312.

119. Despre accst razboi, vezi Stein, Just inus II. und Tib e rius , 58-86 (sub Tiberiu in calitatc de

cezar), 87-102 (subTiberiu ea august).

120. Despre razboiul persan sub Tiberiu $i Mauricius: Kulakovski, Byzantium, II, 383-394,

426-446; MJ. Higgins , 17zePersian War Of the Emperor Maurice . I . The Chronology, with

a Brief History ofthe Persian Calendar; Higgins, "International Relations atthe Close of the

Sixth Century", Th e Catholic liistorical Review, XXVII (1941), 279-315. EroulluiHiggins

este Tiberiu, ,,0 falnica personalitatc. care este demna sastea al~turi de madle personaIitati

din lungileanaie ale Imperiului" (315); V. Minorski, "Roman andByz:mtineCampaigns in

Atropatcne", Bul let in o j th e School o j Ori en ta l and Afr ican St ud ie s, XI (1944), 244-248

(campania din 591 d.Hr.); P. Goubert, Byzance avant [ 'I slam, 80-117.

121. Chronicle of John, bishop ojNikiu, t r a c t . eng!. M.Zotenberg,Notice et extmits des manuscrits de

La Bibliotheque NationGle, XXIV (1883), capitolulCIX. 430; trad. eng!.R.H. Charles, 175-176.

198 IS1DRIA IM'PERlULUJ RlZANTIN

discuta ta pe larg mai incolo, c li l a sfarsitu! secolu lu i a l VI- lea greei i au fos t d is trusi in

totalitate de cart e slavi. St udiil e cu privire 13,problema colonizarii slavilor in Peninsula

JUSTINIAN eEL MARE SI SUCCESORII SAl IMEDlATI (518-610) 19 9

i npersoana papei , care e ra nevoi t nudear sa poart c degri ja populat ici romane din punct ~e



Balcanica se bazeaza foarte mult pe Fapteie martirului.Dimitrie, protectorul Tesalonicului,

unul dintre principalele centre ale s lavilor din peninsula 122.

La s fa rsi tu l s ecolului a l VI . .lea si inceputul secolu lu i a l VII- lea, migra ti a continua a

slavilor § iavari lor spre sud, pe care t rupe le bizantine nu au fes t capabile sa 0 s topeze, a

produs in peninsula 0 schimbare etnografica serioasa, prin faptul ca aceasta a fost ocupata in

mare.mascra de slavi, Scriitorii din e po ca a u, in general, informatii foarte sarace despre triburile

nordice si Ii confunda pc slavi ell avari i, din cauza eli acestia atacau Imperiul impreuna,

Dupa moartea lui Iustinian, Italia era prorejata insuficient de atacuri le inamice, ceea ce

explica usurinta §irepeziciunea cu care a fosr cucerita de un nou trib germanic, longobarzii ,care si-au facut aparitia acolo ladoar cativa ani dupa ceIustinian distrusese regatul ostrogot.

La mijlocul secolului al VI-lea, longobarzii , in alianta cu avari i, au dis trus regatul tribului

barbar a lgepizi lor de pe Dunarea Mij locie. Mai t arziu, probabi l de f rica propr ii lor a li at i,

au inaintat din Panonia spre Italia, sub conducerea regelui (konung) lor Alboin, lmpreuna cu

femeile §i copiii IOL Ei cuprindeau diferite triburi , dintre care: saxonii erau deosebit de

numerosi. Traditia populara l-a invinuit pc Narses, bii tranul guvernator al Italiei , odinioara

general in armata lui Iustinian, eli i -ar fi chemat pe longobarzi in provincia lui , dar aceasta

acuza tie trebuie conside ra ta nefonda ta. Dupa urcarea pe t ron a lui Iust in a l I I- lea, el s-a

ret ras din cauza varste i ina in ta te s i a mur it inscur ta vreme , l aRoma.

In 568, longobarzi i au pat runs in nordul I ta li ei, Hoarda salba ti ca barbara , dec redin ta

ar iana , ei au pust iit t oa te locali ta til e prin care au trecut, Curand au cucer it par tea de nord

a Italiei, car e a devenit cunoscuta de acum inainte ca Longobardia (Lombardia). Guvernatorul

b izantin, neavand suf ic iente mijloace de a face fata longobarz ilor , a ramas in inter ioru l

zidu rilo r Ravennei, p e care bar barii au ocolit-o in mar sul lor spre sud. Hoardele lornumeroase s -au irnprasr ia t in aproape toa ta peninsula , ocupand cu mare usurinta orase le

neapiirate. Ei au ajuns In sudul Italiei s i, la scurt t imp, au ocupat Benevento (Beneventum).

Desi nu au pus stapanire peRoma, ei au inconjurat provincia romana din trei paqi: dinspre

nord, est § i sud. Au impiedica t ori ee legatura intre Ravenna ~iRoma, astfel fnear Rorna nu

putea spera la niciun ajutor de acolo, §i mai pujin de laimparati i din Constantinopol, aflat i

la 0 dis tanta §irnai mare §icare treceau printr-una din ccle mai dificile ~itulburi perioade

din istoria Rasaritului . Longobarzii au intemciat curand in Italia un mare regat germanic.

Tiberiu si, chiar mai serios, Mauricius au incercat sa faca0 alianta cu regele franc Childebert

a l I I- lea (570-595) , eu speranta de a-l angaja in confl ic te le deschise din I ta li a unporriva

longobarzilor, dar incerearea s-a sfi ir§i tprinrr-un e§ec. S-au schimbat cateva ambasade, iar

Childeber t a t rimis de cateva ori t rupe in I ta li a, dar intotdeauna mai degraba euscopu! de

a recueer i vechi le posesiuni f rance pentru s ine deca t cu in tenl ia de a veni in a ,iu tornl lui

Mauricius. Avea s a t reaea mai mul t de un seeol ~ijnmatatc panii ee regii franci, chemap. de

papa, ~inu de imparat , reu~eau sa distruga clominatia longobardi\ din Italia 123. Lasatli la voia

intampUirii , Roma, care a rezis tat demai muite ori asediului longobard. i§i gasi protectorul

122. Vezi, spre excmplu, O. Tafrali, Thessalonique des origines au XIV' s ii !c le , 101108. [Editia

critica a "Miracula SanCl! Demetrii a fost ofcriti\ de Paul Lcmerle: Le s plus anciens recueils

des mirac le s de Saint Deme tr ius e t 10 pene tra ti on des S lave s dans l es Balkans, voL I-JI,

Paris, Editions du CNRS, 1979-1981 ~ n. trad.]

123. VeziBury, Later Roman Empire, II, 160-166; G. Rcverdy, .,Les Relations de Childebert II

et de Byzance", Revue historique, CXIV (1913), 61·85.

vcdere spiri tual , ci §i s a organizeze apararea orasului In fata atacuri lor longobarzilor. In

aeeast a per ioada. l a s fa rs itul secolu lu i a l VI-Jea , Bi se ri ca romans a dat pe unul din tre eei

mai de seama conducatori aiei , papa Grigorie I eel Mare. F~sese inainte apocrisiarius papal

sau nuntiu la Constantinopol, unde a locui t t imp de sase ani , fli ra a reusi s a deprinda nici

rnacar greaca elementara'". Dar, in ciuda acestei deficicnte l ingvis tice, el cunostea bine

politica ~iviata Constantinopolului,

Cuc\rire<l Italiei de catre ~ongobarz.i a ararat :~arte clar e.§ecul polit icii e_xtcrne a lui

Iustinial tyn Apus, unde Imperiul nu a dispus de :ruJloace s~ficlente pentru ~ ?astra rega:ul

ostrogo: ~.'ucerit_ ,~~~asta a. p-u.~a§ad~r..~az.ele .md~partl i~ll t reptate a Itallel de Impenul

= :iale slabiri 1 autontatn politicii lI~penale III Italia,

Problemele reiigioase

Succesorii lui Ius rini an au favor izat ortodoxia , i ar monof iz it ii au sufer it uneor i - ca in

t impul lui Insti ll al Il-lea - persecuti i extrem de severe. Este interesant sa urmarim relatiile

dintre Imperiul bizantin si Biserica romans sub Mauricius si Phokas. Grigoric a protestat

impotrtva asumari i t it lului de "ecumenic" decatre episcopul Constantinopolului, iar Intr-o

scrisoare cane Mauricius il acuza pc pat ri arhul loan Pos ti toru l de t rufi e :

Sunt nevoit sa strig tare si sa spun 0 t empora l 0 mores! [ ac um] ca nd int rea ga Eu ropa a

cazut sub s tapanirea barbari lo r, cand sunt d is truse orase , forta re te rase din temelii, provincii

depopulate, cand laranii nu rna i muncesc pamantu l, cand inchina rori i la ido li se dez lantuie

~i l upta pentru zdrobi rea cr edinciosi lor - si cand pr eotii , care s-ar cuveni sa planga

aruncati Ia pamallt si i n c enu sa , ca ut a p en tru ei in§i~inume de vani tat e si de slava in titluri

noi ~iprofane. Sa-rni apar eu, in aceasta situatie, preaevlavioase Doamne, eauza proprie ?

Am eu de razbunat 0 nedreptate personala ? Nu, eu apar cauza Atouiitorului Dumnezeu,

a Bisericii univcrsale. S a fie depus eel care aduce ofensa Sfintei Biserici Universale, eel

care se mandreste in inima sa, care ravneste in numele unicitatii, care se pune pc sine

deasupra dernnitatii imperiului tau prin t it lu l sau personal!".

Papa nu a avutcastig decauza ~i,pentru un timp, chiar a incetat sa-si trimita reprezentantul

la Cons tant inopol . Cand, in 602, a izbucnit 0 revolta in Constantinopol impotriva lui

Mauricius , papa Grigorie a trimis 0 serisoare nouiui imparat , Phokas, Internleni destul d~_

nepotrivip fata de aces! ti ran absurd afl at pc t ronul bizantin :

Slavi!lui DUlIlllezcuintrucei dc: sus.[ ... ] S l l s e veseleascl1cerurile ~i sa scbucure pantantul

(Ps 95, HJ. Tot poporul republicii, profund intristat pana acum, sa se bueure de faptele

voastrc cele bune! [.. .J Fiecare sa sc bucure de libertatea adusa in celedin urma sub

sceptrul evlaviosului imparat. Caci iata diferenta care exista lntre regii altor natiuni ~i

124. Despre ~ederea lui Grigorie la Constantinopol, vczi F. Duddcn, Gregory the Great: Hi s

Place itl History and Thought, I, 123-157. Probabil c a Grigorie a fost chemat inapoila Romain 586 (156-157).

125. Epistolae, V.20; ed. Migne, Patroiogia Latina, LXXVII, 746-747; Monumenta Germaniae

Hislorica, Epistolarum, I, 322 0/, 37) ; trad . eng!. Nicenc and Post-Nicelle Fathers, XI!,

170-171.

200 ISTORIA IMPERIULUI BIZANTIN

impar aj i : regi i sunt domni peste sclavi , in timp ce imparat ii s ta tu lu i roman sun t domni

IUSTlNIAN eEL MARE $1SlJCCE~ORII SAIIMEDlATl (518-610) 201

impotriva trupelor bizantine ce ocupau tara. Inceputul exarhatului african sau cartaginez



peste oamcni liberi'?".

Phokas a f ast in mod evident sarisfacut, caci mal tarziu i-a interzis patr iar hului de

Constantinopol sa poarte titlul de,"ecumenic", declarand c a "tronul apostolic al binecuvantatului

apostol Petru era capul tuturor Bisericilor" 127.

Astfel, in l imp cePhokas a esuat in toa te ac tiunile sal e externe !? i interne : ; ; i a provocat

indignarea ~iiritarea supusilor sai , relaj ii le sale cu Roma, bazate peconcesii le facute papei ,

au fost pasnice §i pri et enes ti pe toa ta durata domnie i s al e. In a rnin ti rea aces tor rel at ii

prietenesti , exarhul deRavenna a ridicat in Forumul roman 0 columna cu inscripti i delaudala adresa lu i Phokas . Acest monument mai exi st a §i ast az i.

Formarea e xarha te lo r ~i revoltqia din 61 0

In legatura eucucerirea Iongobarda, inconducerea Italiei a avut loc 0 schimbare importanta,

care, tmp re un a c u 0 inovatie conternporana similara din adminis traj ia Africii de Nord, a pus

temelia unei noi adrninistrati i provinciale a Imperiului : a asa-numitului s is tem al t h eme l o r .

Autorirat ile bizantine din l talia nu fusesera in stare saopuna 0 rezistenta satisfacatoare

longobarzilor, care aucuceri t eu mare u§urint ll doua treimi din peninsula. in consecinta, in

f ata unui mare perieol, statuI bizantin s-a hotarat sa-§i consolidcze puterea in Italia,

concenrrand functiile administrative civile in mainile conducatorilor militari. Administratia

bizantina din I ta li a t rebuia sa f ie condusa de un general -guverna tor rni lit ar , exa rhul , ca re

avea sa conduca toate activitatile functionarilor civili din resedinta sadin Ravenna. Formarea

exarhatului Ravennei dateaza inca de la sfarsitul secolului alVl-lea, din perioada imparatuluiMauric ius. Combinarea funct ii lor adminis trat ive ~i judicia re eu autor it at ea mil it ara nu a

irnplicat dispari tia imediata a functionari lor civil i. Abia mai tarziu se pare ca functionari i

civ ili au fost inlocuiti total d e autoritati militare. Ei au continuat sa existe in paraiel cu

autoritat ile mil itate, dar functionau doar sub supravegherea exarhului mil itar. Exarhul , ea

reprezentanr al puterii imperiale, a introdus inguvernarea sa cateva principii ale cezaropapismului

atat de promovat de imparat i. Aceasta polit ica a fostexprimata in fapte de tipul interferentei ,

ca autoritate ult ima, inchestiunile rel igioase ale exarhatului . Exarhului , nel imitat in puterea

sa, i se dadeau onoruri imperi al e , Palatul s au din Ravenna era ccnside ra r s ae ru §inumit

Sacrum palatium, denurnire folosita inmod obisnuit doar pentru resedinta imperiala, Ori de

care o ri ajungea la Roma, i se facca 0 primire imperiala :Senatul, clerul §i populat ia il

intflmpinau in afara zidurilor orasului, in procesiune solemna. Toate problemele militare,

i n tr ea g a a dmi n is tr at ie , c h es ti u ni le judiciare ~i f in an ci ar e - toateerau de comperenta exarhului 128.

Asa cum cxarhatul de Ravenna a aparut d in cauza a tacur ilor Iongobarz ilor in I ta li a, tot

aliasi fonnarea exarhatului african, pe locul regatului vandal de odinioara, a fost determinatade 0 ar neninlare similara d in partea mau rilo r africani au tohton i - sau, a§a cum sunt ei

nurnit i uneor i de catre izvoare, maurusii ( berberi) -, care se rascu lau in mod freeven t

126. Epistoiae, Xill, 31; ed. Migne, Patrolagia Latina. LXXVII, 1281-1282; Mon . Germ.

His!., Epistolarum, I, 322 (V,37); Nicene and Posl-Nicene Fathers, XIII, 99.

127. Liber Ponti/iealis, ed. L.Duchesne, I, 316.

128. Despre fonnarea exarhatuluiRavennci , vez i Cll . Diehl, Etudes sur i 'administmtion byzantine

dans [ 'exarchat de Ravenne (568-751), 3-31.

(adeseori numit asa deoarece resedinta exarhului se afla inCartagina) se situeaza !asfarsi tul

seco!ului al VI-lea, in t impul lmparatului Mauricius , Exarhatul Africii a fost intemciat pe

aceleasi principii ca predecesorul sau din Ravenna §'i a fost inzestrat cu puteri nel imitate

similare129

Fireste, doar necesitatea extrema l-a putut determina pe imparat sa , creeze 0 functie eu

puter i a ta t demar i caaeeea de, exarh, care, daca dorea $iprof it a deanumite condi jii , putea

d~veni un rival extrem de periculos pentru impararul tnsusi. De fapt, exarhul african avea sa

~

:ce stindardul revoltei impotriva lui Phokas, ia r f iu l exarhului avca sa devina impara t in

ani 610. InAfr ica , exarhii e rau a lesi cu chibzuinta de catre Mauric ius ~ iau dovedit mul taabi irate §i energie in guvernarea provinc ie i, apa rand-o cu succes impot riva a tacuri lor

au htoni lor. Pe de a lt a par te , exarhii d in Ravenna erau incapabil i sa s topeze arneninta rea

I gobarda.

Potrivi t bizantinologului francez Ch, Diehl \30, cele doua exarhate t rebuie vazute ca

inceputu] organizarii themelor (provincii sau dis tricte), al acelei reforme provinciale din

Imperiul bizantin care a debutat in secolul al VII-lea ~is-a raspandit treptat pe tot teritoriul

Imperiului, Trasatura dis tinctiva a acesteia era predominarea treptata a autoritat ii mil itare

asupra celei civile. Dad! atacurile longobarzilor §i ale mauri lor audus la sfars itu! secolului

alVI-lea laschimbari importante in Vestsi Sud, atacuri le persi lor ~iale arabilor au dus, mai

ta rz iu , l a int roducerea de masuri s imil are in Orient, i ar a tacuri le vio lente a le s lavilor § i

bulgarilor au produs aceleasi reforme in Peninsula Balcanica,

Pol it ica externa nefer ic it a a lui Phokas eu privire 1aavar i § :i persi , precum ~iteroarea

sangeroasa, care era singurul sau mijloc de a-§imentine puterea, aucauzat in cele din urma

revolta exarhului african Heraclius . Curand, Egiptul s-a alarurat revoltei. iar flota africanaaflatil sub eonducerea fiului exarhului, numit tot Heraclius , a navigat spre capitala, care s-a

dezis de Phokas sia trecut departea lui Heraclius . Phokas a fost prins §i executat. Heraclius.

fiui,urea pe tronul bizantin §iastfel incepu 0 noua dinastie.

Chestiunea slavilor in Grecia

Ca urmare a cerce ta ri i i zvoare lor eu privi re l a invazia s lava in Peninsula Balcanica din a

douajumatare a secolului al VI-lea, inprima parte a secolului al XIX-lea s-anascut 0 teorie

despre slavizarea completa a Greciei , care a provoeat dispute aprinse intre savanti .

In deceniul a l t re il ea a l veacului t recut [al XIX-lea - n . trad .] , cand int reaga Europa era

aprinsa de 0 profunda simpatie pentru cauza greci lor. care ridicasera stindardul revoltei

impotriva jugului turcesc, cand acest i campioni ai Iibertati i, prin rezis tenta lor eroica, au

reusir sa-~i pastreze independenta §iau creat eu ajutorul puterilor europene un regal grec

independent , cand societatea europeana entuziasta vedea in acest i eroi pc fii ivechii Elade ~irecunostea in ei trasaturile lui Leonidas, Epaminondas SiPhilopoemen - atunci, dimr-un mk

ol'a~german, s-a auzit 0 voce care a constemat Europa, declarand ea niciun strop de sange

elen nu curge prin venele locuitori lor Iloului regat grec; eli toata.motivatia nobila a Europei

pcntru a sprijini eauza copiilor sfintei Elade era Intemeiatll pc neintelegcre; ~iea elementul

vechi greeesc displlruse eu mult t imp inurma §ifusese inlocuit ell clemente noi , total s traine

129. Diehl, L'A/rique byzantine, 453-502.

130. Diehl, Etudes byzantines, 277 ("L'Origine du regime des themes").

202 . [STORlA IMPERlULU! B1ZANTIN lUSTINIAN eEL MARES! SUCCESORTl ~A I [MEDIATI (518-610) 203

Fallmerayer, odata cu importarea ciumei din l talia, in746. 0 mentiune cu privire ia .aceasta

se gasestc intr-un celebru citat al scrii torului irnparat Constantin Porfirogenetui, care notaetnografic, In special de origine slava ~ialbaneza. Omul care a indraznit public ~icurajos s apromoveze aceasta noua teo rie , care a socat in eel mai in alt gr ad cred intele Eu ropei



Rasa elena a fostexterminata complet din Europa. Frumusetea fizica, sublimitatea spiritului,

simplitatea obiceiurilor, creativitatea artistica, tntrcccritc, orasele ~i satele, splendoarea

columnelor ~i a tcrnp le lo r, chiar numele poporului insusi au disparut de pe pamantul

gr ecese. Un str at dubl u de mi ne 9i e lisa a doua rase diferite acopera mormintele greci lo rantic i. Opere le nemuritoa re a le spiri tu lu i Eladei si cateva ruine a nt ic e d e p c p amantul

autohton al Greciei sun t astaz i s ingura evidenta a fap tu lu i ca in urma cu mult limp a existat

aces! popor al elenilor. S i de n-ar fi aceste ruine , movile funerare § i mauso lee, §i de n-ar

fi asezarea §i s oa rt a d emna de p la ns a locuitc ri lo r e i, asupra carora europenii de astazi,

printr-o izbucnire a ernotii lo r umane , s i-au revarsa t toa ta tandretea , admirat ia , lac rimile §i

elocventa lor, noi am avea de SpUN c a a fostdoar 0 pura inchipuire, 0 imagine t a r a viata,aflandu-se in afara naturii lucrurilor care s-au nascut in adancimile cele rnai rnari ale

sufletului lor. Caci niciun singur s trop de si inge rea l pur elen nu curge prin venele

populatiei crestine a Greciei moderne. Un uragan groaznic a imprast ia t pe toa ra supra fa ta

dintre Dunare ~ieel rna i indeparta t colt al Peloponesului un nou t rib ' in rudit cu rasa s lava .

S lavii sci tici , i li ri i a lbanez i, copii a i t ar ilor d in nord, fratii de sange ai sarbilor si ai

bulgarilor, ai dalmatilor § i a i moscovi ti lo r - ac est ia s un t c ei pe care noi iinumim in prezcnt

greci, §i a carer genealogie, sprc marea lor mirare, si-au trasat-o in isrorie pana la Pericle

§i Philopocmen. [ . .. J 0 populat ie cu trasaturi f ac ia le slave, cu gene inroarse si cu trasaturile

taioase ale ciobanilor albanezi de la munte nu se tragc , f ircs te , din sangele lui Narcis,

Alcibiade §i Ant inous ; ~idoar 0 imagina tie romantics zeloasa mai poate visa la renasterea

in zilele noastre a elenilor antici euai lor Sofocle ~iPlaton 131.

ca, dupa ter ib il a c iurna, " ln treg tcr itor iu l a fos t slavizat ~i s-a barbarizat" 133. Anul mortii

imparatului Constantin Copronirnul (775) poate fi considerat, dupa Fallmerayer, data-limits

la care teritoriul parasit a fost populat , intr-o rnaniera totala §i definit iva, de catre s lavi ,

care, t reptat , aucupr ins toa ta Grecia cu noi le e i e rase , met ropole s i s at eJ34•

Inrr-o lucrsre ulterioara, Fallmerayer i~i foJosea concluzii le pentru cazul Att icii , rara

nicio baza rea.lii.In al doilea volum din I s t or i a Pen i nsu l ei Mor e ea , el prezenta 0 noua teorie

"...lbanei' ", po.trivit careia greeo-slavii care..populau Grecia au fost stramutati si zdrobiti decoloni a anezi in al doil ea s fe rt a l s ecolulu i a l Xlv-l ea , incat revoluti a greceasca din

secolu l a XIX- lea a fos t in rea li ta te 0 opera a albanezilor.Prim 1 adver sar serios al lui Fallmerayer a f ost .isto ricul germanCarl Hopf, car e a

studiat 1 / . 1 aminunt chest iunea slavilor din Grecia si apublicat in 1867 0 Istorie a Greciei dela inceputul Evului Mediu panii in vremea noastra. Dar Hopf a cazut intr-o alta extrema, din

cauza dor in tei sale de a reduce cu or ice p re] impor tan ta elemen tului slav d in Grecia. I n

conceptia sa, eolon ii slave au existat p rop riu-zis in Grecia doar d in 750 pana in 807;

anterior anului 750 nu a existat niciuna. Hopf arata eli parerile lui Fallmerayer cu privire la

s lavizarea Aaici i erau bazate pe un document fals135 .

Literatura bogata cu privire laacest subiect , adesea contradictorie §ieterogena in felul

ei, ofera totu§'i temeiuri suficiente pentru a trage concluzia ea in Grecia au existat colonii

s lave de mar im; conside rabi le inca de la s fa rs itul s ecolulu i a lVI-l ea , ehiar daca e le nu au

antrenat nici pan-slavizarea, nici completa extenninare a grecilor, izvoare diferite mentionand

prezenta slavilor ln Grecia, in special in Pelopones, pc parcursul intregului Ev Mediu, pana

i n secol ul a1 XV - lea 136.

eel mai impor tant i zvor eu privi re la pat runderca sl avilor in Peninsula Ba lcanica i1reprezinta Acfa [Faptele] Sfantului Dimitrie, text mentionat mal sus . Acesta nu a fost folosit

cum secuvinenici de Fallmerayer ~inici deHopf. Defapt , nu a fost eercetat corespunzator

nici parraastazi137•

Savantii au discutat adesca chcstiunea originalitatii teoriei luiFallmcrayer, Parerea sa nu

era 0 noutate. S-avorbit despre influenta slava in Grccia, inainte de el, torusi el a fostprimul

care si-aexprsnat parerile transant ~idirect. in 1913, unsavant rus afirma, sprij inindu-se pe

temeiuri sol ide, cil ini tiatorul real al teoriei lui Fallmerayer a fost Kopitar, un savant s lavist

din Viena, diasecolul alXIX-lea, care, in scrieri le sale, a dezvoltat ideea rolului important

jucat de elementul slav in formarea noii natiuni grecesti. Intr-adevar, Kopitar nu a aprofundat

contemporane, a fos t Fal lmerayer, pe a tunc i profesor de i stor ie unive rsa ls int r-un li ceu

german.

In primul volum al luc ra ri i s al e lstoria Peninsulei Moreea in Evul Mediu , care a aparut

in 1830, Fa llmerayer scr ia :

Opinia lui Fallmerayer era <eainvaziile s lave din secolul at VI-lea au creat 0 situatie In

care Imper iu l b izantin, rara s a fi pier dut de fap t nici macar 0 s ingura provincie, putea

eonsider a dr ept supusi ai sai doar populatiile pr ovinciilo r de pe lito ral §i ale oraselor

fortificate, Aparitia avarilor in Europa a fost uneveniment epocal in istoria Greciei, deoarece

e iau adus cu dansi i pe sl avi, pe care i -au impins sa cucereasca pamanrul sfant al Eladei ~i

Peloponesului.

Fal lmerayer i~ibaza teoria in primul rand pe informati ile gasire in scrieri le istoricului

bisericesc din ultima par te a secolulu i al VI- lea Evag rie, care scr ia: "Avarii au fiicu t

incursiuni de doua ori pana la Marcie Zid ~iau pus stapanire pe Singidunum [Bclgrad}, pc

Anchialos ~ ipe toa ta Grecia, impreuna cu a lt e or~e ~ifortil.re{e, trecand totuJ prin foe §i

sabie, intr-un moment dnd fortele Imperiului erau concentrate in Orient" 132. Mentiunea

lacota deEvagri e cu privi re la toa ta Greeia a reprezentat pentru Fallmerayer ba711pentru avorbi despre exterminarea nap-unii grece§ti din Pelopones. "Avarii" lui Evagrie nu au fosl

confundati de Fallmerayer, pentru ca in acea perioada avari i atacau Imperiul bizantin mana

in mana eu slavii. Aceasta invazie deosebita, pc care Fallmerayer 0 plaseaza in anul589, nu

i-a exterminat in total itate pe greci . Lovitura final a data populat iei grece§ti a venit, crede

1 33 . D e T h er _t hu s . I I, 53 . Uneori gasim 0 altatraduccre: "intreg teritoriul a fost aduslascJavic

~is-abamarizat", deoarcee Constantin folose§teaiei un verb llcuzual, £oBAai3<l>BTj,are este

lntcles o r! c a "a fostslavizat", ori ea "a fostadus lasclavie".Eu prefer prirnul inleles.

1 34 . G es ch ie ki e d er H al bi ns el M or ea , I,208-210.135. GeschiehJI:eGrieehenlands vom Be g in n d e s M i tl e la l te r s bis aU f d ie n eu er e Z eit , I, 103-119.

136. A.A. Vasiiev, "The Slavsin Greece", Vizan ti ys k iy v r emennik , V (1898), 416-438. Din 1898

a apamt ()vastaliteratura despre aeeasta chestiune controversata; 0 lista detaliata a acestor

publicarii poatc fi glisimin lucrarea foane [eeenm a l ui A . Bon, Le N lo p on n i: s e b y za n ti n

(Paris, 1951 ). 3 0-31 . [0 prezentare a teoriei lui Jakob Philipp Fallmerayer ~i0 critica a

acestcialaF. Dvornik, L e s S la v es , Byzance e t R o me a u IX " sii :c ie , Paris , 1926,44 - n. trad.]

137 . Vez icapiroiulfoartc interesanl despre importanta Ac ta s an et i D em e lr ii la Gelzcr, D ie G e ne si s

de)' byzanliRischen Themenverfassullg, 42-64. De asemenca, Tafrali, Thessalonique, 10 113 1 . G e s el li c hl e der H a lb in s el M o re a wahrend des Mille lalters, I, iii-xiv.

132. Historia ecclesiasllea, VI, 10; cd. Bldez ~iParmentier, 228.

204 ISTORIA IMPERiUL1Jl BrZANTIN

aceasta teorie in detal iu !? i nic i nu a dor it s a emi ta un paradox ant ist ii nt if ic 138. "Exceseie

IUSTINIAN eEL MARE SI SUCCESORlI SA L IMEDlATI (518610) 205

In sti l §i expunere, Procopius ii imita frecvent pe istoricii clasici , in special pe Herodot



aprofundata a problemelor care t in de ea; dar teoria insa§i, armonios si viu expusa deautor,

a re dreptul de a a trage a tenj ia chiar ~iacelor istorici care sunt in dezacord total sau partial

cu ea" 139. Fara doar si poa te , aceast a t eorie , in c iuda unor exagera ri evidente , a jucat un rol

foarte important in §tiinta istorica, prin lndreptarea atentiei savantilor spre 0 chestiune foarte

i rueresama s i in ace lasi t imp foart e obscura, cea a prezente i s lavi lor in Grec ia de-a lungul

Evului Mediu. Scrierile lui Fallmerayer implica 0$imai mare importanta istorica, dad! sunt

vazute ca opera primului savant Care si-a indreptat atentia asupra transformarilor etnografice,

d e- a lungu l Evului Mediu, nu doar in Grecia, ci in Peninsula Balcanica in gener al. Inprezent , in Rusia Sovie ti ca , t eza pat runder ii ~ iasezar ii t impuri i a sl avilor in Peninsula

Balcanica est e sus jinuta foa rt e puternic. In revist el e rusest i contemporane, ca Iurnalul

Istoric [Hcropn-rec roni xcypuan - n . t rad. ] s iMesage rul I s to r i e i An t ic e [BeCTHI1K ,lJ,peBHeii

I1CTOPHl1 .~n . tr ad .], au aparut cateva articole pe aceasta tema, Fallmerayer este foarte

popular printre istoricii rusi, care au afirmat ca opera sanu a fost apreciata corespunzator,

Miscarea slavo fila d in Rusia Sovietica pare sa f ie chiar mai pu ter nica decal miscar ea

simi la ra deacum aproximat iv 100 de ani, mentionata inprimul capitol a l aces te i car ti ,

Literatura, invatamantul §i arta

Reflectand activitatile felurite ale lui Justinian, care au impresionat chiar $i pe contemporani,

epoca dintre 518 §i 610 a lasa r pos te ri ta ti i 0 mos teni re bogata in diverse dorneni i a le

invaliimantului si literaturii.Tmparatul insusi a lncercat creatii Iiterare in domeniul dogmaticii~ial imnografiei , Mauricius a ararat ~iel gu st pen tr u liter atu ra. El nu doar a patr onat, ei a

s i incurajat l iteratura, iar uneori petrecea 0 mare par te din noapte discutand ~imedit and la

chestiuni de poetics ~iistorie 140. Epoca a dat multi istorici, carora faptele lui Iustinian lc-au

oferi t un material bogat .

I stor icul princ ipal a l per ioadei lui Jus tin ian a fost P rocopius deCezareea, care a ofe ri t

un tablou complet § ibine contura t a l domniei , Cu s tudi i de drept , P rocopius a fost numit

con silier ~i secretar al faimosului general Belizarie, impreuna eu care a Iuat par te la

carnpanii le imporriva vandali lor, gotilor ~ipersi lor, EI seevidentiaza atat cais toric, cat ~i ca

scriiror, Ca isto ric, s-a af lat in situatia eea mai avantajoasa in ce p riveste izvoarele §i

inforrnatiile deprima mana. Apropierea sade Belizarie i-a inlesnit accesulla toate documentele

of iciale tinute in cancelarii §i in ar hive, in timp ce particip area sa activli la campan ii §i

eunoa§terea excelenta a tarii i -au oferi t un material viu ~ifoarte pretios , bazat pe observalie

personala ~ipe informali i obIinute de la contemporani.

138.N. Petrovski , "On the Problem of the Genesis of Fallmerayer 's Theory", Journal of the

Ministl} of Public Instruction, (1913), 143, 149.

139 . Ibidem, 104.[Studiimai noieuprivire laaceastlichestiune: GustavAuernheimer, "Fallmerayer,

Huntington, und dieDiskussion urn dieneugriechische Idemitlit";Siidost-Europa, XLVII(1988),

1-17; Nikolas Wcnturis, .Kritische Bemerkungen zu der Diskussion um dieneugricchische

Identitat am Beispiel Fallmerayer, Huntington lind Aucrnheimer", SiMos/-Europa, XLXIX

(2000), 308-324 - n. trad.]

140. Menandru, Excerpta, ed. Bonn,439; Fr agm e l! ta H i st o ri co r um Gr ae c or um , IV,202; Theofilact

Symokatta, Historia, VIII, 13, 16; ed. de Boor, 311: Bury, Later Romal! Empire , n, 182.

~ipe Tucidide. I n dud a dependentei s ale de l imba greaca vechc a i stor ic ilor ant ic i ~ i in

pofida unci art ificiali tati a expunerii , Procopius are u,n sti l figurat iv, lucid si viguros . EI a

scr is t re i luc ra ri principa le, Cea mai mare din tre acest ea este I sto ria I n o pt carti, care

contine lnforrnat ii despre razboaiele lui Justinian cu persi i, cu vandali i ~ieu gotii, preeum

§i informati i din rnulte aile domenii ale vieti i Imperiului. Autorul vorbeste despre imparat

destul de laudativ, dar in anumite situati i prezinta adevarul crud. Aceasta lucrare poate fi

edpsidcrat~ 0 istorie generals a epocii lui Iustinian. A doua lucrare a lui Procopius , Despre

edi{icii, este un panegiric al imparauuui, probabil scris laporunca acestuia, scopul principal

fiin\ l acela de a prezenta §i descrie numeroasele construct ii ridicate de Iustinian pe intrcgterfori ll l vastului sau Imperiu. In ciuda exagerari lor cu caracter retoric §ia laudei excesive,

accfastliscriere are un continut bogat de informatii de ordin geografic, topografie $i financiar

~ile aceea , est e considerata un izvor pretios pentru studiul istoriei sociale Si economiee a

lmper iu lu i. Cea de-a treia opera a lui Procopius, Anecdota sau Istoria s ecre ta (Historia

Arcana) , este total d ifer it a de celel al te doua, Este un pamfle t grosolan scr is impot riva

dornniei despotice a lui Iustinian ~ia sotiei sale, Teodora, incare autorul arunca cu noroi nu

doar asupra cuplulu i imper ia l, c i ~iasupra lui Belizarie iii a sotiei acestuia $ i in care

Ju stinian este p rezentat ea auto rul tutur or neno rocirilo r care au avut lo c in Imperiu in

aceasta perioada. Contrastul dintre aceasta lucrare ~icelelalte doua este atat de izbitor, lncat

uni i s avanti au pus sub semnul int rebari i autenti ci ta tea I st o ri e i s e cr e te , deoarece pare

imposibi l ca toate cele t re i opere sa f f ost compuse de unul si acelasi om. Doar dupa un

atent s tudiu comparativ al Istoriei secrete §i al tuturor celorlalte izvoare care privesc epoca

lui Iustinian s-a stabilit definitiv ca opera reprezinta 0 scriere autentica a lui Procopius, Bine

folosita, aceasta lucrare este un izvor extrem devaloros pentru istoria inrema a Imperiului

bizantin din secolul al VI-lea. Astfel, Walescrierile lui Procopius , in ciuda exagerari lor lor

despre rneri tele sau deficientele faptelor lui lustinian, alcatuiesc un izvor eontemporan

foarte important pentru 0 cunoastere mai buna a vie ti i ace le i epoci . Dar ast a nu este totu! .

Istoria slava §i Antichitatea slava gasesc la Procopius inforrnat il nepretuite despre viata §i

crcdintele slavilor, ill t imp cepopoare le gennanice aduna de Ia e l fapte cu privi re la i stor ia

lor veche.

Un contemporan al lui Iustinian ~iProcopius, istoricul Petru Patricianul, unextraordinar

jurist ~i diplomat , a fost t rimis in repetat e randuri ca ambasador in Imper iu l persan §i la

cur tea ostrogota, unde a fos t tinut ca pri zonie r trei ani. Scr ie ri le s al e se reduc la Istorii sau

o i s to r ie a Impe riu lu i roman, incare suntrelatate, dupa cum se poate deduce din fragmentele

ext inse care au supravielUi t, evenimentele din t impul celui de~al doi lea tr iumvir a t (de la

Augustus) pana in vremea lui lul ian Apostatul , §i la un tratat hlt itulat De s pre cons ti t u/ ia

statu lui (Katasrasis sall Carlea ceremoniilor), din care 0 parte a fost inclu sa in celebra

lucrare din secolul aJX-lea, din timpullui Constantin Porfirogenetul, Cartea ceremonii lor

cUr[ii (bizantine).De la Proeopius pana in prima par te a seeolu lu i a l VII -lea a cxis ta t 0 linie neintrerupta

de scrieri istorice, iar fiecare istoric continua opera predecesorHor sai .

Procopius a fost continuat direct de Agathias, juris t cultivat, provenind din Asia Mica,

cea liisat, pe liinga cateva poeme scurte $i epigrame, luerarea, 1ntrucatva artit1ciala, Despre

domnia lui Iustinian, care cuprinde perioada din 552 pana in558. Dupa Agathias, Menandru

Protectorul a se ri s, i n t impul lui Mauricius, Istaria, care era 0 continuare a opere i lui

Aga thias ~ icare rel at a evenimente din tre ani i 558 ~i582, adica pana in anul urear ii pe t ron

a lui Maurieius . Astiizi mal exist li doar fragmente din aceasta scriere, lnsa ele reprezint li 0

206 [STORIA IMPERJULUI BIZANTIN

baza sufi ci enta pentru a Inte lcge impor tanta acestui i zvor , in spec ia l d in puncr de vedere

gcografic si etnografic. Ele dau indicatii suficiente ineat sa intelegem c a Menandru a fos tun

IUSTINIAN eEL MARE $1 SUCCESORlJ s A r IMEDlATI (518-610) 20 7

perioada lui Iustinian, iesit de sub pana gramaticului Hierocles §i -ca re poar ta ti tl ul de

Impreuna-cala ior c u H ie ro cl es (Iuvtf:;('nlfw;; S yn e cd e mu s ; Y ad e me c um y . Autorul nu-si



istoric mai bun dedit Agathias. Opera lui a fost continuata de Teofilact Symokaua, egiptean

de origine , care a t ra it . i n t impul lui Herac lius §i a det inut functi a de sec re ta r imper ia l, Inafara de 0 lucrare de proport ii reduse despre sti intele naturale s i 0 colec ti e de scr isori . c l a

scris ~i 0 lucrare cu caracter istor ic despre epoca lu i Mau ricius (582 -602) . Stilul lui

Teofi lact este mai impovarat cu alegori i ~iexpresi i art ificiale decal al predecesori lor sal

imediati, "Comparat c u P r oc o pi u s ~i Agathias", spune Krumbacher, "el reprezinta punetul

culminant al unei l inii rapid ascendente. Isroricul lui Belizarie, in ciuda amplori i, este ind!

s implu ~inatural ; mult mai generos in floricele ~i expresi i poetice este poetul Agathias ; dar

amandoi par neputinciosi pe lclngaTeofilact; acesta surprinde in fiecare mornent , printr-o

ramla de imagini studiate, alegorii, aforisme ~ialte subti li tati mitologice"!". Dar, cu toate

acestea, Teofi lact este un excelent izvor pentru epoca lui Mauricius , dand ~i el inforrnatii

extrem de pretioase despre Persia ~is lavii din Peninsula Balcanica de L a sfarsitul secoluluial VI-lea.

Arnbasadorul lui Iustinian la saracini" § i abisinieni, Nonnosos, a redactat 0descriere a

indeparratei sale calatorii, Timpul a cru tat doar un singur fragment, care se gase~te in

Iuc ra ri le pat ri arhulu i Foti e ; dar ehiar ~iacest fragment dll informati i excelente despre

natura ~ietnografla tarilor vizirare. Fotie a pastrat ~iun fragment din i stor ia lui ' Ieofan de

Bizant, care a seris la sfarsitul secolului al VI-lea ~i care probabil acoperea in opera sa

per ioada de la Ius tin ian pana in primi i ani a i domniei lui Mauricius, Aces t f ragment est e

important penrruca este 0dovada cu privire la introducerea sericulturii in Irnperiul bizanrin

si inc lude , de asemenea, una dintre primele a luzi i cu privi re l a turd. Un a lt i zvor deosebi t

de impor tant pentru i stor ia bis er iceasca din secole le V-VI este luc ra rea lui Evagr ie din

Siria, care a murit la sfars itul secolului al VI-lea. I s tor ia biser iceasca i nsase canl sc ri sa de

el este 0 continuare a istorii lor scrise de Socrate, Sozomen § i Teodoret, Contine un registru

de evenimente incepand cu S inodul de la Efes, d in 431, par ra in 593. Pe l :lnga relata ri le

evenimentelor cu caracter bisericesc, ea contine §i informati i interesante despre istoriagenerala a epocii.

l oan Lydos s-a remarca t prin malt a sa educati e, ia r Ius tini an l -a apreciat a ta tde mul t,

i ncat l -a manda tat s a scr ie un panegir ic imperi al . P rint re a lt e luc ra ri , l oan a lasa t t ra ta tu l

Despre administraiia (magistrates) statu lui roman, care in ca nu a fast studiat §i evaluat

sufiden!' Contine numeroase faple interesante desprc organizarea interna a Imperiului ~i

poate fi eonsiderat un supliment valoros al l st or ie i s ec re te a lui ProcopiUS142.

lmportanta multipU\ a T o po g ra J ie i c r e,H in e a lui Cosmas Indicopleustes, a carei amploare

geograf ica corespundea amt de mul t cu planuri le vas te a le lui lust in ian, a fost eviden~ia ta

deja. Domeniului geografici iiapartine §i s tudiul s tatist ic al Imperiului roman deRasari! din

141. KKrumbacher, Geschichte del ' byzantinischcn Li/leratur, 249.

* Multmai cunoseutului tennen sarazini, preferarn varianata sameini, formamult maiapropiatli

de eea intrebuintatii. de bizantini (sarakinoi). Cu privire la etirnologia acestui termen, vezi:

Irfan Shahid, "The Term saraceni and theImage of the Arabs" , inIdem, Rome and the

Arabs , A P rol e gom eno n t o t he S tu dy o f B y za n ti um a n d t h e Arabs , Durnbarton OaY-s,Washington,D.C., 1984, 123-141 (n. tr. ),

142. Mai multe informaiii despre lucrarea lui loan Lydos~iimpunania ei pot fi gasite laE. Stein,

Untersuchungen uber d a s O ff ic iu m d e l' P ri it or ia n en p rl if ek tu r s ei l D io k le ti an .

concentresza studiul asupra geografiei bisericesti, ci asupragcografiei politice a Imperiului,

cu cele 64 de p rovincii § i 912 erase ale sale. Este g reu de stabilit d aca acest studiu este

rezult atul ini ti at ivei lui Hieroc les sau a l munci i unc i comis ii desemnate de a autor it ate

superioa ra , In ori ce caz , s tudiul seca l lu i Hieroc les est e pentru noi un izvor exce lent , ca re

ne permise sa deterrninam situatia polit ic a din Imperiu la inceputul domniei lui Iustinian 143.

Hieroc~a fost izvorul principal inmaterie de geografie pentru Constantin Porfirogenetul.

Pe I ga acesti istorici §i geografi, secolul al VI-lea a avut cronicarii sa L Epoca lui

Iustinu iii ramas inca puternic atasata de literatura clasica, iar cronici le universale aride,

care s-addezvoltat foarte mult in perioada bizantina tarzie, nu au aparut in aceasta perioada

dedit cJrare exceptii, _

o pbzip.e intermediara intre istorici ~i cronicari a fost ocupata de Hesychios din Milet ,

care a triiit, foar te probabi l, i n t impul lui Just in ian. Opere le sale supravietuiesc doar in

fragmente eonservate in scrieri le lui Fotie §i in lexicograful din secolul al X-lea Suidas.

T inand cont de aceste t ragmente , s epare ca Hesychios a scr is 0 istorie universala in forma

unei cronici, cuprinzand perioada dintre epoca Asiriei antice ~imoartea lui Anasrasius (518).

Din aceasta opera a supravietui t un fragment care trateaza istoria t impurie a Bizantului,

chiar dinainte deepoca lui Constantin eel Mare. Hesychios a scrissi 0 i stor ie a epoci i lui

Ius tin I ~ia per ioadei de inceput a domniei lui Jus tini an , care se deosebeste foa rt e mul t in

stil ~icoeeept ie de prima lucrare si care cont inea 0 relatare detaliata a cvenimentelor

contemporane cuautorul, A treia lucrare a lui Hesychios era un dictionar de scrii tori greci

renumiji din diferite domenii ale cunoasterii , De vrerne ce nu a inclus scrii tori crest ini, unii

savanti auafirmat ell Hesychios a fostprobabil pagan. Aceasra parere nueste totusi unanim

acceptata 141,

Adevaratul c ronica r a l s ecolului a ! VI- lea a fost loan Malalas , si ri an r a r a s tudii din

Antiohia, autornl unei cronici grecest i despre istoria lumii care, judecand dupa singurul

manuscris pastrat , relateaza evenimente din t impuri le legendare ale istoriei Egiptului pana

la sfaqitul domniei lui Iustinian. Probabil eaea continea ~i informatii despre 0perioada mai

tarzie!". Cronica este crescina §iapologetica in scop, expunand foarte evident tendintele

monarhiste ale autorului. Confuza incontinut, amestecand legende si fapte reale, evenimente

importante §i incidente minore, evident, ea a fost destinata nu cititorilor educati, ci maselor,

bisericesti §i profane, pe seama carora autorul pune diferite fapte amuzante. "Astfel, lucrarea

este 0 bro~rll istoridi depopularlzare in adevaratul sens al cuvantlllui. ,,146 Stilul cste, peste

toate acesrea, denm de luatIn considerare, deoarece este prima lucrare importama scrisa in

greaca vorbitli, indialectul grcc vulgar, popular, din Orient, care amesteCa elemente grece~ti

cu expresi i Iat ine §i orientale _Intrucat raspundea gustuiui ~imentalitliiii mase!or, aceastii

cronica aexereitat 0 influenil i enorma asupra cronografiei bizantine, rasaritene §i s lave.

143. LucrarealuiHicroclesa[ost scrisalnainte deanul 535_Krumbacher,Ge s ch id u e d e l' byzantiniscizen

LiUemlur, 417; G. Montelatici, Storin de l la l e fl e ra tura bizantina, 63-64.

144. Montelatici, Storia della letteratura iJiZ{Jlltina, 63-64.

145. Probabilcroruca lui loan l'v1alalasa fost tenninata inprimii ani ai domniei lui lustinian ~ii

s-a ad'iugat 0 scriere ulterioara od de ditre autorul insu§i, ori de 0 altamana; vezi Bury,

L a te r R oma n Em pi re , II, 435.

146_ KrumUachcr,Ge s el li e ht e d e l' byzantinischen L i tr e ra t ur , 3 2 6.

208 ISTORIA IMPERIULUI BIZAKTIN rUSTINIAN eEL MARE S J SUCCESORI I SAI IMEDIA.T I ( 518-610) 209

Numeroasele antologiisi traduceri slave ale scricrilor lui Malalas sunt de mare imporranta

pentru refacerea textului grec ori gi nar al acesteicronici 147,

luc ra ri Indreptate impotriva nes to rien llor , monof iz it ilor ~ia altora. Despre viata acestui



In afara de numarul in crestere de ope re s cr ise in greaca, din aceasta epoca (518-610)

dateaza §i scrierile siriene ale lui loan de Efes, care a murit in ultima parte a secolului

a l VI-lea (probab il In anul 586):48. Nascut in Mesopotamia Superioara, monofizit convins,

loan a petrecut multi ani din viata in Constantinopol si in Asi a Mi ca, unde a oeupat scaunui

de Efes §i i-a cunoscut personal pe Justinian §i Teodora. A fost auroral scrierii Yietile

sfiniilor orientali sau Povesti despre cdile vietii binecuvanuuilor din Orient (Commentarii de

Beatis Orientalibusi $i al Istoriei biserice~ti (in siriaca), care, initial, cuprindea per io ad a de

la Juli us Caesar pana I n a nul 585, Din ult ima l ucrare a supravi etuit dear par tea - ir nportant a~ioriginal a - care trateaza evenimentel e din 521 pana i n 585, Este un i zvor neprejuit pentr u

aceasta epoca, Scri sa di nt r- un punct de vedere monofizi t, aceasta ist or ie a lui loan de Efes

dezvaluie nu atat bazele dogmati ce ale di sput el or monofi zi te, cat subst ratul lor national si

cultural. Potrivit unui savant care s-a dedicat in special studiului operei lui loan de Efes,

Is toria b is e riceasca "arunca mulra lumina asupra ult imelor faze a le d ispu te i d in tre c rest in ism

~i paganism §i prin dezvaluirea fundamentelor culturale ale acestei dispute" Este, de

asemenca, "de mare impo rt an ra pe nt ru istoria pol it ic a ~ i culturala a Imperiului b iz an tin d in

secolul al VI- lea, In speci al in ceea ce pr iveste st abili rea pr oporti ei i nfluentelor or ient al e, I n

povesti ril e sale, aut or ul i nt ra i n amanunte inutil e de vi ata, oferi nd ast fel un materi al bogat

pentru 0 cunoastere mai pr ecisa a moravurilor, obice iuri lo r s i a rheo logiei epocii"!" .

Di sput el e rnonofizite, car e au dural t ot secolul al VI-l ea, au general 0 activitare Iiterara

bogata pe taramul dogrnaticii s i al polemicii . Nici Iustinian nu s -a putut abt ine sll nu se

imp lice in aceste con troverse literare. Scrierile originate I n gr eaca ale par tidei monofizite nu

nis- au pasrr at , El e pot fi apreci at e ori din cit at e car e se gasesc la scr iit or ii part idei adverse,

o ri din r raduc er il e p ast rat e in l it er atura si ri ac a §i a ra ba , P rint re sc ri it or ii p ar ti dei o rtodox e

se ami un cont empor an al l ui Iust in ~i Justi ni an, Leontios de Bi zant , eare a lasat mai mult e

147 , Car li le VII I-XVIII al e v er siun ii sl avon e a cron ic ii l ui Malal as a u f os t t radus e in e ng le za de

M, Spinka in col aborar e cu G, Downey, In revist a sa, A,T, Olmstead seri a: " loan Malalas

este ind iscu tabil eel mai prost c ronica r a l lumil . IstoricuJ poa te sa blesternc neroziile sale, dar

trebuie sa-l foloseasca, deoarece Malalas a'pastrat 0 mare cantitate de informatii de foarte

mare importanta, care a luninteri s -a r fi pierdut", 171eChicago Theological Seminary Register,

XXXI , 4 ( 1942) , 22. [Imagi nea ncgativa a l ui loan Malalas a fost irnpusa posterit at ii de

savantul german Heinrich Gclzer: .Esre un semn de indoiala pentru eruditia monahala e a 0

astfe l de luc ra re t l!cu tl 'i de rnantuiala s -a bucurat de un a ta t de mare prest ig iu" (Sextus Julius

Africanus und die byzantinische Chronographic, vel. II , Leipzig, 1885 ND, Hi ldesheir n,

1978, 129) , Nu t rebuie ui tat faprul ca, mul t limp, Malalas nu a beneficial de a edit ie foar te

buna a Cronografiei sa le ; i ns usi J ,B , Bury a cuz a in 1897 mul te gres el i al e t ex tu lu i I10nn at iv

de panl i atun ci a ll ui L. Dindor f, d in 1831 (J.B, Bury, " Johannes Malalas: t he Text of the

Codex Baroccianus", Byzalilinische Zeilschrijt, 6, 1897 ,2 19 -230) , Ace as ti i p ro as ta f aima a

lui Malal as t in de a st az i s a sc adi i, mai al es dupa u lt ima edi li e a Cronograjiei sale: Ioannis

Malalae, Chronographia (Corpus Fontium Historiae Byzantinae, 35), Berlin/New York,

2 000; vc zi r ec en zi a Taeu ta d e Misc ha Meier in Gottinger Forumfiir Altertumswissellscha!t,

4 (2001), 1073-1081. 0 ech ip li de ceree ta to ri aus tral ieni con test ll aSlaz i ideea e a autorul a r fi

fast monah; vezi E. Jeffreys, B, Cr oke §i R, Scott , Studies in J o hn Ma la i as , Sydney 1990,

in special B. Croke, "Malalas, t he Man and his Work", 1-25 - n, tr ad,l

148, E,W , Br ooks, in Patr%gia Orientalis, XVII (1923), vi.

149. Diakonov, John ojEphesus, 359,

f enomen int eresa nt din timpul lui Justinian, ~i anume fap tu l ell influenta lui Platen asupra

Parintilor Bisericii incepea deja sl'ifaca loc influentei lui Aristotel'".

Dezvoltarea vieti l rnonahale si a celei eremitice In Rasarit , in secolul al VI-lea, a lasat

urme in operele de literature ascetica, mistica §i hagiografica, loan Scararul - Cl imacus

(6 T11; KHf lO :KOq , ) a t rait i n singur atatepe Muntele Sinai t imp de multi ani $i a s cr is I uc ra re a

cu~;cutll sub titlul de Climax - Scara duhovniceasca (Scala Paradisi)J.S2-, c ornpu sa din

30 a e c ap itol e sa u " tr ep te ", i n c are d es cr ie t re pt el e urcu su lu i d uhovnice sc s pre p er fe ct iun ea

mo~a. Lucrarea a devenit 0 lectura favorita printre calugarii bizantini , slujind dreptcal a z a in dobandirea deSliVar§ir. ii a sc et ic e S iduhovnice st i. Da r popu la ri ta tea remarca bi la a

Sea ii/Climax nu s-a lirnitat in niciun caz doar laRasarft ; exista multe t raduced in siriaca,

gr eli moderna, latina, italiana, spaniels, franceza §i slavona, Cateva dintre manuscrisele

SdiriilClimax cont in rnul te i lus tr at ii i nt eres an te ( rnini atur i) r ef er it oare l a vi at a rel ig io asa § i

monahala'P.

In f runtea scrii to ri lo r hag iograf ic i d in secolul aI VI-lea trebuie asezat Chiril din Scythopolis,

u n pa le st in ian c are si-a petrecut ultimii ani din vi ata in faimoasa lavra palesriniana Sfanrul

Sava, Chi ri l a d or it sa redacteze 0 mare colect ie de l'ieJi de monahi, dar nu a reusit sa-si

duca proiecr ul la capat , pr obabil din cauza rnor tii sale premat ur e. Multe dintr e scri er ile sale

au suprav ie tu it . P rint re a ce st ea s e numara vietile Sfantului Eftimie ~i Sfant ul ui Sava si , de

asemenea, rnai multe vieti de sfint i mal putin importanti. Datorita acurateji i povestiri i s i

fo ar te bunei int el eg er i a vi et ii monah ale d e c at re a utor , p re cum §i a s irnp li ta ti i s ti lu lu i, toa te

op erel e c are a u suprav ie tu it s un t i zvoare f oa rt e va lo ro as e pent ru i stor ia c ul tu ra la a pe rioa de i

bizantine timpurii 154, loan Moschos, tot palestinian, eare a trait la sfar sit ul secolului alVI-lea ~i In prima parte a secolului al VII-lea, si-a scris celebra opera Pratum Spirituale

(A£L [ . lWV) sau Livada duhovniceasca in greceste, avand la baza experien ta d obandita In

urma numeroas elor sa le calatorii la manasrinle din Palestina, Egipt, Muntele Sinai, Siria,

Asia Mica si din insulele rnarilor Mediterana ~i Egee. Opera contine irnpresiile de calatorie

ale autorului si 0 informatie variata ~i abundenta despre rnanastiri §i monahi. In anumite

privinte, continutul lucrarii Pratum Spiri tuale este de mare interes pentru istoria civilizatiei.

Mai tarziu, ea a deveni t 0 carte preferata nu doar in Imperiul bizantin, ci ~i 1nalte tari, in

s pe ci al i n v ech ea Rusi e.

1 50 , Vez i F Loofs, Leontius von Byzanz; 297-303; W, Rugarner, Leont ius von Byzanz, 49-72.

151. Rugamer, Leont ius von Bymnz , 72,

152 , Tit lu i dea ic i f ace referire la"sca ra cereasca" din Biblie vlizutiide Iacob In visul sllu (Fc 28, 12),

Genitivul grecesc 6 Tfj~ K}"(WIKO~ a fost latinizat in "Climacus", asa incat loan Ciimacus cste

ape la tivu l traditional in Ves t.153, Pelltru reproducerile multelor miniaturi Climax, vezi C.R, Morey, East Christian Paintings

in the Freer Collection, 1-30, Vezi ~iO,M, Dalton, East Christian Art, 316, [:5i in l imba

romima dispunem de mal lIlul1:etraduced, Se ~ticca prima traducerc cste eea a mitropo li tu lu i

Varlaam, intitulataLeastvi[u (Scam), frlcuta Inainle de 1618, pe cillld era cillugar la manastirea

Seen; ea nu a v li zut 1 n8 li l umina t ip arului . Ast li zi , ce a mai c unosc uta t raduce re e st e ee a a

parin tc lu i S taniloae , pub liea tl l in Filocalia (vo l. IX) , da r $ i se pa ra t. Pc nt ru mai mul te d et al ii

d es pre t ra duc e r il e in l imba romana a Scarii, vez i introduccrea la versiunea in l imba romana

a Scarii de p r, p ro f. d r. Dumit ru St li ni loa e, Bucu rc~t i. 1 980 ~i 1992, 16- 28 - n. t rad,]

154,Vezi Eduard Schwartz, Kyrillos von Skythopolis,

210 ISTORIA IMPERIULUI BlZANTIN IUSTINIAN eEL MARE SI SUCCESORII SA l IMEDlAT! (518-610) 211

Literatura poetica a acestei epoci a avut §i ea mai mul ti reprezentanti , Este des tu l de

sigur ca Roman Melodul ("imnograful"), faimos pentru cantari le sale bisericesti , s -a aflat

la apogeul carierei sale creative in timpul lui Justinian. In aceeasi perioada, Paul Silentiarul

In domeniul artei, perioada lui Iustinian poarta numele de Prima' Epoca de AUf.

Arhitectura t irnpului a creat un monument unic in felul s au - bis er ica Sfi in ta Sof ia 160.



a compus cele doua descr ie ri poe ti ce ( in vers grec) a le Sf in te i Sofi i ~i a le f rumosului e i

arnvon (ambo). Aceste opere sum demare interes pentru istoria artei 155 ~iau fos t l audate de

istoricul Agathias 156, conternporanul sau, mentionat mal sus . Insfarsi t, Corippus din Africa

de Nord, care mai t arziu s -a s tahi li t l a Constantinopol, un omcu un talent poe ti c l imita t, a

s cr is doua luc ra ri In vers l at in . P rima dintre aces t ea , Iohannis, scrisa In onoarea si spr e

l auda generalului b izantin loan (Johannes ) Trogl it a, care a inabusi t revol ta impotr iva

Irnperiului a indigenilor din nordul Africii , contine informati i nepretuite despre geografia ~i

e tnogra fi a Afr ic ii de Nord, precum s i despre razboiul a fr ican . Intampla ri le rel ata te deCorippus sunt uneor i mal vrednice de creza re decat cele a le lui P rocopius. Cea de-a doua

lucrare a lui Corippus, Panegiricul sau Elogiul l ui I us ti n ( in l au d em l us ti ni ), care descrie

intr-un sti! bombastic urcarea pe t ron a lui Iust in a l I l- lea eel Tanar ~iprimele evenimente

ale domniei sale, este inferioara primului poem, relatand totusi multe evenimente interesante

cu privire la ceremonialul curti i bizantine din secolul al VI-lea.

Papi rusuri le au scos la lumina pc un anume Dioscor , care a t ra it In secolu l a l VI- lea

intr -un mic oras din Egiptu l Super ior, Aphrodi te . De origine copra , s epare ca a dobandi t

o buna cul rura general s §i 0 i ns truc ti e juridi ca ser ioasa ; a avut ~iambit ii l iterare. Desi

numeroasele sale Iucrari , impreuna cu alre papirusuri, ofera multe informati i pretioase cu

privi re l a i s tori a soc ia la §iadmini st ra tiva a epoci ., poernele sale nu contr ibuie cunimic la

renumele poeziei e leni st ice ; e le reprezinta opera unui amator care est e "pl ina de grese li

izbitoare, atar de gramatica, cat ~ideprozodie". Potrivi t lui H. Bell, el a cit it 0 cantitate eel

pujin suficienta deli teratura greaca, dar a scris versuri execrabile=". J . Maspero llnurneste

pe Dioscor ult imul poet grec al Egiptului , precum §i ultimul reprezentant al elenismului dinValea Nilului [58.

Inchide rea academiei pagane din Alena in t impul regimului lu i Ius tini an nu a afectat

foartc serios literatura iii educatia din aceasta perioada, pentru cli academiei iitrecuse deja

vremea. De mult nu mai ju ca un rol impor tant in Imper iu l crestin . Comorile literaturii

clasice au patrons t re p ta t , a d es e a doar superficial, in productiile literarurii c re st i ne . Un ive rs i ta te s

din Constantinopol, intemeiata de Teodosie al l l -lea, a continuat sa functioneze inepoca lui

Iustinian, Operelc noi de jurisprudenta dovedesc importanta studiului dreptului In aceasta

per ioada. Acesta s-a rezumat totusi l a st apanirea fermata a t raduccri lor l it eral e de texte de

jurisprudenta §i laserierea de seurte parafralc §i excerpte. Nt! ave:minformalii exaere despre

modul cum s-a dezvoltat instruc~ia juridica dupa moartea lui Iustinian. In timp ce imparatulMaurieius a aratat mull interes pentru inviWim:lm, succesorul sau, Phokas, a reprezentat 0

fr: lna, pe cat se pare, pentru activit ii1i le Univers itat ii 159.

155. Vcziedilia recenta a ambelor opere ale lui P. Friedlander, Johannes von Gaza und PaulSiientiarius, 227-265, comentariu, 267-305,

156. Historiae, V,9; cd. Bonn,296-297; ed. L.A. Dindorf, Historic.i Gmeci Millores, n . 362.157. "Byzantine Servile State", Journal of Egypt ian Archaeology, IV (1917), 104-105; Bell,

"Greek Papyri in the British Museum", Journal of Egyptian Archaeology. V (1917), iii-iv.

Vezi ~iW. Schubart, Einfuhrung in die Papyruskunde, 145-47,495.

158. "Un dernier poete d'Egypte: Dioscore, filsd'Apo1l6s", Revue des erudes grecques, XXIV(1911), 426. 456, 469.

159. Vezi Fuchs, Die h6hercI1 Schulen VOll Konstantinopel, 7-8.

, Sfanta Sofia sau Marea Biserica, asa cum a fost numita in. tot Rasaritul , a fost construita

la porunca lui Iustinian pe locu l unei mici bazilici numite Sfanta Sofia ("lntelepciunea

divina"), care fusese incendiata ill t impul rascoalei Nika (532) . Ca sa faca din acest l i1ca§

un ed ificiu de 0 splendoare extraordinara, Justinian, potrivi t t raditiei tarzi i, a poruncit

guvernatorilor provinciilor s a t rimita in capital a cele rnai frurnoase piese din monumentele

antice. C\nti tati enorrne de marmura de diferite c~lori §i nuante, ~in.exploata~i1e cele mai

bog..ate,~ ..fost astfel. transportate ill eaPitalli',.Argmt, aur, fildes §I pierre prepoase au fO . staduse pen. a da §i mai multa splendoare noului 111ca§.

Imp 11a a lespentru executa rea acestui proiect grandios doi a rh it ec ti t al enta ti , Ant im

§i Is idor , mbi i e raudin As ia Mica: Ant im din orasul Tra ll es, i ar I sidor din Mile r, Ei si-an

asumat sar cin a cu mu lt entuziasm §i au coo rdonat cu p ricepere activitatea a 10 .000 de

muncitori . Imparatul inspecta personal construct ia, urmarindu-i evolutia cu viu interes ,

dand sfaturi '5 i impuls ionand zelul munci tori lor. Const ruct ia a fos t t erminata in c inci ani .

lnaugurarea solemna a Sfintei Sof ii a avut loc Inz iua de Craciun a anului 537, in prezenta

lmparaarlui . Unele izvoare de rnai tarziu povestesc ca lmpararul , coplesi t de realizarea sa,

a spus Inmomentul int ra ri i i nbi se ri ca : "Slavll lu i Durnnezeu, Care rn-a socoti t vrednic de

a c ea s ta f a pt a ! Te-am biruit, Solomon! "161, C u a ce as ta o ca zi e s ol em n a, p op ul at ia a beneficial

de multe favoruri, iar in capitala au fost organizate festivi tati impresionante.

La exterior, Sfanta Sofia este foarte s impla, datorita faptului ca zidurilor din cararnida

goala le lipsea orice omamentatie. Ch iar faimoasa cupola parea d in afara intru catva

greoaie. in prezent , Sfanta Sofia se pierde printre casele turcest i care 0 tnconjoara. Ca sli

poa ta f i aprec ia ta cum se cuvine in toa ta mareda §i splendoarea e i, b is er ica t rebuie vazuta

din interior.

La inceput , lacasul avea 0 curte spatioasa, atriumul, tnconjurata de porticuri , incentrul

careia se afla0frumoasa ffi .nli tnadin marrnura. A patra parte a atriumului, care seinvecina

cu b iserica, er a un fel de portic ex terior sau 0 galerie inchisa (nartex), cornunicand prin

cinc i usi eua l doil ea por ti c int er ior. Noua usi debronz duceau din acest por ti c illbiserica ;

usa centrals imperiala, cea mal mare ~imai iualta, era destinata imparatului. Lacasul insusi,

apropiindu-se prin arhitectura de tipul "bazilici i cu cupola" , formeaza un dreptunghi foarte

mare cu 0magnifica nava cenrrala, deasupra careia este suspendata 0 cupola imensa, cu 0

circumferinta de 31 de metri , ridicata cu dificultati enorme la 50 de metri deasupra solului .

Patmz(!c! de ferestre mari, aflate la baza cupolei , permit sa patrundll . lumina din bel§ug in

interiorul catedralei. De-a lungul ambelor parti ale navei centrale au fost construite arcade

pe doua etaje, bogat decorate, cu coJoaIle. Podeaua ~icoloanele sunt din marmura multicolora,

care a fos t folosi ta §i pentru une le pl! ir ti d in z idur i. Moiaieuri millunate, care ~u fost

acoperite cu zugraveala illperioada turceascli, incantau odinioara ochii vizitatorilor. In mod

deosebit, facea 0 impresi e profundli asupra peler in ilor cmcea enorma afl atl i i n var fu lcupolei , care straJucea deasupra unui cer iostelat din mozaic. Chiar §iasti izi pot fi observate

sub zugraveala tIlrceasca, in partca inferioara a cupolei , lnalte s iluete de lngeri inaripati .

160.eea mal recentl i lucrare despre Sf. Sofia estecea a lui E.H. Swift , Hagia Sophia. Vezi ~i

Prel imi nary Report of t he Mosa ic s of S t. Soph ia a t I st anbul de Thomas Whittemore, care

incepe eu anul 1933.

161. Vezi Script ores originum Constantinopolitanarum, ed.T. P reger, I , 105.

212 !STORIA IMPERIULU! BIZANTIN

,Sarcina cea mai dificila a constructorilor Sfintei Sofii, ° chestiune pc care nici arhitecturamoderns nu a r ezolvat-o , a f ost r id icarca 'unci cupole imense si in acelasi timp usoare.

lUSTINIAN eEL MARE S I SUCCESORll SAIIMEDIATI (518·610) 213

polit ic a luminata a modernei republici turce, sub conducerea lui Mustafa Kernal Atanlrk.

Cladirea a fost deschisa arheologilor ;;i savant ilor s traini . 0 hota ra re a guvernului ture din



Sarcina a fost du sa la bun sfarsit, dar rernar cab ila cupola nu a rezistat foarte mult ; s-a

prabusit chiar in t impul lui Iustinian §i a trebuit sa fie reconstruita la s fa r si ru l d omn i ei sale,

in l imit e mai p u ti n i nd r az n et e. . Con tempor an i i lui Iustinian vorbeau despre Sfanta Sofia cu

foa rt e mul l enruz iasm, asa cum au facut-o §i generatiile ulterioare, inclusivcca prezenta.

Pelerinul rus d in seeolul al XIV- lea Stefan din Novgorod scria in Cata tor i i la Tarigrad

(Constantinopol) : "C, it despre Sf. Sofia, Dumnezeiasca lntelepciune, mintea omeneasca nu

poate n ici sa 0 spuna, nici sa 0 descrie" 162. In ciuda cutremurelor frecvente si violente,

Sfanta Sofia s tl i neclint ita chiar §i in zilele noastre, A fost transforrnata in moschee in 1453.Strzygowski spunea: "In conceptie, biserica [Sfanta Sofia] este pur §i sirnplu armeneasca" 163.

Cu t impul, poves tea adevarata a r id icar ii S fint ei Sof ii a fast transformata de Iiteratura

intr- un fel d e legenda, lnsotitli d e un mare numar de detalii miracu loase. Din Imperiul

b izantin, accst e l egende s i-au croit drum ' in I it cratura sud-s lava , rusa , precum §i In cea

mahomedana, arabs ~iturca. Versiunile s lavone §i rnahomedane ofera un material foarte

interesant pentru istoria influentelor literare internationale'P".

A doua bise ri ca celebra r id icata de Jus tini an este bis er ica Sfint ilor Apos to li . Aceasta

fusese construita de Constantin eel Mare sau de Constamius , dar injurul secolului alVI-lea

so afla tnt r-o st are de ruina total a. Ius tinian a dernola t-o si a reconst ru it -o l a 0 scars mai

mare, mai somptuoasa. Era 0 bise ri ca informa decruce , cupat ru bra te egale §ico 0cupola

centrala s ituata intre alte patru cupole. Arhitecti i au fost tot Antim din Tralles ~iIsidor eel

Tanar . Cand Constantinopolui a fost cucer it de cat re turci , b is er ica a fast dis trusa pentru a

face loc moschei i lui Mahomed a l I l- lea Cucer itorul . 0 imagine mai c la ra despre cum ara ta

biserica Sfintilor Apostoli poate fi obtinuta daca ne uitam la cea a Sfantului Marcu din

Venetia, care a fost construita dupa modelul ei, A fost copiata s i debiserica Sfantul loan din

Efes, i ar pcpamant f rancez de S t. Front din Perigueux. Minunatul mozaic, ast az i p ie rdut ,

a fost descr is de Nicolae Mesar it es , epi scop de Efes, l a lnceputul s ecolului a lXII I- lea, s i a

fost s tudiat foarte serios de A, Heisenberg' '". Biserica Apostol ilor este cunoscuta ca fiind

locul de inmormanta real impara ti lor b izantin i, de Ia Constantin eel Marc pana in secolu l

al Xl-Iea.

Influenta construct ii lor constantinopoli tane s-a simti t in Rasarit , spre exemplu in Siria,

§ i in Apus, in Parenzo, in Ist ri a s i in spec ial l aRavenna.

Sfanta Sofia impresioneaza §ifascineaza astaz! prin cupola ei, prin ornamentele sculptate

a le coloanelor , prin marmura mult i colora a z idur ilor § i a pardoseli i, dar §i mai mul t prin

ingeniozitatca exeeutiei arhitecturaIe; insa mozaicurile mil1unate ale acesrui cxtraordinar

l aca§ de cul t au ramas pana astaz i inacces ib il e, deoarcce au fos t acoperit e euzugraveala In

perioada turceasea. 0 noua epoca in isto ria Snn tei So fii a in ceput to tu§i de cur and, prin

162. "The Pilgrimage of Stephen of Novgorod", Tales oj the Russian People, ed. T. Sakharov, II,

52; M.N. Speranski, From the . Anc ient Novgorod L it er atu re o f t he Fourt eenth Centu ry ,

50-76; cuvintele citate, 53.

163, Ursprung der cilristlichen Kirchenkunst, trad. cng!. 0. Dalton ~i Braunholtz, 46. Vczi

Dalton, East Chris tial l Art , . 9 3 ,

164. Vezi, spre exemplu, M.N. Speranski, "The South,·Slavonicand Russian Textsof theTaleof

the Construction of the Church of St Sophia of Tzarigrad", Memori al Vol ume in Honor o j

V.N. Zlatarski, 413-422; V.D. Smirnov, Turki sh Legends on Saint Sophia,

165. Die Apostelkirche in Konstantinopel, 10 §.u.

1931a dat posibilitatca Institutului American de Bizantinologie s~idezveleasca si sa conserve

mozaicuri le din Sfanta Sofia. P rofesorul Thomas Whit temore , d ircc torul ins titutului , a

obtinut pennis iunea de a dezveli ~i r es ta u ra mo za i eu r il e, jar in 1933 a inceput lucrul in

nar tex. In decembr ie 1934, Mus ta fa Kemal Atani rk a anuntat ca edi fi ciul a fos t inchis ca

moschee ~iva functiona de acum inainte ca m uzeu S i monument de ana b iz a nt in a , Da to ri ta

mooci i neobosi te §i s is temati ce a lui Thomas Whit temore , mozaicuril e S fintei Sof ii au

reaPJirut treptat in toata splendoarea §i f rumuse tea lor . Dupa moarrea lui Whit temore ,

su,rvlnita in 1950, munca sa a fost continuata de prof. Paul A. Underwood,

.

con~eptie extraordinara de mozaicuri biz.an.tine exista III Apus, in nordul I ta li ei , Ia

Rav nna. In urma cu 15 secole, Ravenna era un oras prosper pe coasta Adriatici i. in secolulal -lea, ea a folosit drept refugiu pentru ult imii irnparari ro rnan i din Apus : in secolul

al VI-lea a devenit capitala regatului ostrogot $1, insfarsi t, de la rni ilocul secolului al VI-lea

pana la mijlocu l secolulu i al VIIl-lea,a fost cen tr ul adminisu :ativ al Italiei bizantine

recucerite din rnainile osrrogotilor de catre Iustinian. Era resedinta viceregelui sau exarhului

bizantin. .Aceasta ult ima perioada 11 reprezentat epoca st ra luci toare a Ravennei , cand

activitatea politica, economica, intelectuala ~i artistica a atins apogeul.

Monumentele artistice ale Ravennei sunt legate de memoria a trei per soane : Galla

P lacidia, f ii ca lui Teodosie eel Mare si mama imparatului roman apusean Valentinian

a l I II -l ea , Teodori c eel Mare ~iJustinian. Lasand la 0 par te monumentc le mai vechi din

t irnpul Gal le i Plac id ia s i a l lui Teodori c, vom vorbi pe scur t doar despre monumente le

Ravennei din timpul lui Iustinian,

Pe roata durata lungii sale do rnn ii, Iu stinian a fest foarte in ter esat sa incurajeze

const ru irea de monumente de arhi tectura c iv il a §i rel ig ioasa pe int reg te ritor iu l vas tu lu isau lmperiu. Dupa cucer~rea Ravennei, el a terrninat construirea bisericilor incepute

sub dominat ia ost rogota . Intre acest e bise ric i, doua sum de 0 importanta deosebita din

punct de vedere artistic. biserica San Vitale si biserica San Apollinare in Classe ( in

po rtul Ravennei, Classis). Pr in cipals valoare artistica a acesto r biserici consta in

mozaicurile lor.

La c inci k ilomet ri de Ravenna, Int r-un loc pust iu s i moc ir los, ocupa t in Evul Mediu de

bogatul port comercial al orasului, se inalIa, simpla la vedere, b is er ica San Apoll inare in

Classe, veritabila bazilica antica crestina ca forma. Langa aceasta biserica se afla clopotnita

rotunda const ru ita mai t arziu. Inter ioru l este compus din t re i nave. Sarcofage le vechi ,

decorate cu irnagini sculpturale ~i s ituate de-a lungul zidurilor bisericii , contin rama§iicle

celor mai celebri arpjepiscopi aiRavennei . Mozaicul din secolul al VI-lea poate fi viizut in

partea inferioara a absidci . El 1ilreprezintli pe Sfantul Apolinarie, protectorul Ravennci,

s t~nd cu bratelc ridicate, inconjurat de mie!, in mijlocul unui peisaj pHn de pace; deasupra

lUl, p e , un eer albastru instelat, al unui mare medalion, s traruce~te 0 cruce acoperi ta depietre pretioase. Celelal te mozaicuri ale bisericii dateaza dintr-o perioada mai tarzie!66,

Pentru s tudiul rea li za ri lor a .r ti st ice a le epocii lui Iust in ian, b is er ica San Vital e din

Ravenna contine mater ia lel e cele mai pre tioase . Mozaicuri le din seeolul a l VI-l ea s -a l.l

pastrat aid aproape intaete. Biserica cu cupola San Vitale este acoperi ta in interior, de sus

pana jos, eu f rumoase decoraliun i sculptate ~i i n mozaic. Absida aeestei biser ici este

bine-eunoscutl i dator it a eclor doua mozaicuri celebre care se gasesc pc cele doua ziduri

166, Dalton, East Chris tian Art , 77-78.

214 ISTORIA IMPERIULUl BlZANTIN

laterale, Unul dintre ele il reprezinta pCIustinian inconjurat de episcop, preoti §i curtea sa;

celalalt 0 arata pe sotia sa, Teodora, impreuna cu doamnele de la curte. Vesmintele

persona je lor din aceste imagini s tralucesc de un f as t uimitor . Ravenna , numita uneor i



"Pompeiul i ta lo -bi za nt in" sa u . "La Byzance occidentale" 167, ne ofera cel mai pre tios materia l

pentru evaluarea artei bizanune timpuri i din secolele V-VI.

Activitatea de constructor a lui Iustinian nu s-a Iimitat doar la ridicarea de fortificati i §i

biserici, El a construit s imulte rnanast iri. palate, poduri, cis terne, apeducte, bai publice ~i

spitale. In provinciile indepartate ale lmperiului, numele lui Iustinian este legal deconstruirea

manastiri i Sfanta Ecaterina de pe Muntele Sinai . In ab sida ei se am un mozaic celebru din

secolul al Vl_lca168, reprezentand Schimbarea la Fara.

Au supravietuit §i cateva miniaturi foarte importante ~ilesaturi din acea epoca

l69

Sculptura,desi sub inf luenta Bise ri ci i, s e a fla ingeneral tn tr -o per io ada de declin ; g asim un mare

numar de sculp turi in f ildes foa rt e f rumoase §i gratioase, rnai aJes printre diptice ~iin

special printre cele consulare, serii le incepand cu secolul al v-lea ~isf:l r~ind cu abolirea

consulatului in 5 41 .

Aproape tOliscriitorii acestei perioade ~iconstructorii Sfintei Sofii §i ai bisericii Sfintilor

Apostol i erau originari din Asia ~idin nordul Africii, Orientul elenistic civilizat a continuat

sa ferti lizeze viata intelectuala §iartist ica a Imperiului bizantin.

o evaluare a domniei lungi , variate s i complicate a lui Iustinian aratl i ca , Inmajori tatea

proiectelor sale, el l1U a obtinut rezultatele dorite, Bste destul de evident eli s tralucitele

campanii mil itare din vest, consecinte directe ale ideologiei sale ca imparat roman, care-l

obl iga sa recucereasca ter itor iil e p ie rdute a le Imperiului, nu au fest \n cele din urma

incoronate de succes. Ele nu au fast in deplina armonie I;U adevara te le in te rese a le

Imperiulu i, centrate In prin cipal pc Orien t; d e aceea, au contr ibuit mult la declinu l ~i

ruinarea tariL Lipsa mijloacclor, urmata demicsorarea armatei , a facut ca lui Iustinian sa-i

f ie impos ib il sa impuna 0 ocupatie durab ila in noile pr ovincii d e cur and cucerite, iar

consecintele s-au simti t clar sub domniile succesori lor sai . Polit ica rel igioasa a irnparatului

a fost ~iea un esec, caci nu a dus la 0 unitate rel igioasa, dand nastere doar la noi dispute in

provinc ii le ori enta le . Ius tini an a esuat tot al in privinta reformelor sale adminis trat ive,

int repr inse cu intenji i curat e s i sincere, dar care au dus la pauperi za rea lii depopularea

oraselor, mai ales din cauza impoztrelor cxcesive §i a extorcarilor din partea tunctionarilor

locali.Totusi, doua dintre realizari le lui Iustinian au lasat 0 urma adand! in istoria civilizatiei

umane §i iiust if ica int ru totul supranumele de "ce l Mare" . Este yorba de Codexul sau de

drcpt civil s i catedrala Sfanta Sofia.

"Capitolul IV

tI Epoca heraclida (610-717)

IHedelius §i s ucc es or ii s ai imediat i pe tronul bizantin formeaza 0 dinastie ale caret

radac in i au fost probabil de origine a rmeana , Cel put in ast a sepoate deduce din rela ta r il e

istoricul~i armean din seeotul al VII-lea Sebcos, izvoruJ nepretuit al epocii lui Heraclius ,

care s_cnaca famil ia acestuia era inrudita cu faimoasa casa armeanaa Arsacizilor! _ lnrr-oanumita masura, aceasta afirmatie este contrazisa de mar turiile mai mu lto r izvoare cu

pri;ire la pa~l bkmd-auriu allui Heraclius". El a domn.it Intre 610 ~i 641 . De la p rima sa

sone, Evdochia , a avut un f iu , pe Constantin , care a domni t dupa moartea tat alu i s au doar

c at ev a luni § i a mur it tot In anul 641. Acesta este cunoseut in istorie dreptConstantin al III-lea

(u~ul dintre ~li i luiConstantin eel Mare fiind considerat Constantin at Il-lea). Dupa moartea

lUIConstantin al I.~l-lea, tronul a fost ocupat pentru cateva luni de Heracleonas (Heracleon),

un fiu al lui Heraclius de la cea de-a doua sotie, Martina. A fos t detronat in toamna anulu i 641

ia. rfiul lui Constantin al Ill -lea, Constans al Il-lea, a fostproclamat lmparat §ia domnit din

641 pana in 668. Forma greceasca a numelui s au , Cons tas ( la t. - Cons tans) , e st e probabi lun diminut iv de la Cons tant in , numele sau ofi ci al ; pe unc le monede bizantine , In cateva

~ocumen:e oficiale apusene ale perioadei ~ichiar in cateva izvoare bizantine, el este numit

Constantin. Se pare ca poporu! II numea Constans. A fost urmat de energicul sau fiu

Constantin al Iv-Iea (668-685). Constantin al Iv-lea este numit in mod obisnuit Poaonatul

adica "barbosul", dar istoriografia modernaatribuie supranumele mai degraba talal~i deca~

f iu lu i" . Cu moartea lui Constantin a l Iv- lea in685 se inche ie eea mai proli fi ca per ioada a

dinastiei heraclide, chiar daca fiul sau, ultirnul lrnparat alacestei dinastii, Justinian al Il-lea,

supranumit Rhinotmetos ("cu nasul tillat"), a domni t dedoua ori, d in 685 pana in695 ~idin

705 p a n a in 711. Perioada lui Iustinian al Il-lea, care s-a evidentiat prin numeroase atrocitati

nu ,a fo:!. inca studiata ~uficie~t._P~c rezonabil s a presupunem ca tratamentul crud apliea~

de unparat reprezentantilor nobilirnii nu a avutdrept cauza doar arbitrarul, ci §i nemultumirea

se?reta a acelor membri ai aristocratiei care refuzau sa accepte vointa lui autoritara §ipciitica

luiextrem de autocratica §i care se straduiau sa-ldetroneze. Cateva izvoare arata clar existenta

167. Vezi, spre exernplu, Charles Diehl, RaVel111e, 8, 132.

168. Despre accasta chestiune, vezi articolullui V. Bcncsevic "Sur l a date de la mosa i' quede la

Transfiguration au Mont Sinal", Byzant ioll , I (1924), 145-172.

169. Vezi Diehl, Manu e l d 'a rt b yz an tl 'l l, I, 230-277.

1. The History oftne Emperor Heraclius, capitolul XXXII; editia rusa (1862), 129; trad. fr.

F. Macle r, 108 .

2. Vez i A. Pernice , L ' Impe ra to r e E r c ct i o. 44; H. ,Gregoire, "An Armenian Dynas ty on the

~yzantine !hrone" , Arm en i an Qua rt e rl y , 1(1946),4-21. El numeste toata perioada dintrc 582

§l 713"pnma era arrneana din istoria Bizanlului".

3. Vezi E.W. Brooks, "Who was Constantine Pogonatus?", Byzall t inische Zeitschriji XVII(1908),460-462. . ,

IMPERIUL

Documents

Transcript of IMPERIUL