Teoria marxist-leninistă a imperialismului în relaţiile

internaţionale. Analiză critică

Coordonator ştiinţific:

Conf. univ. dr. Florin PINTESCU

Absolvent:

Ionuţ Marius SOLCAN

Suceava - 2009

CUPRINS

I. MARXISMUL ŞI NEOMARXISMUL

I.1. Clasă, producţie şi relaţii internaţionale în lucrările lui Marx

I.2. Neomarxismul

I.3. Marxismul şi teoria relaţiilor internaţionale în actualitate

 

II. ANALIZA CRITICĂ A TEORIEI LUI LENIN PRIVIND IMPERIALISMUL

II.1. Vladimir Ulianov (Lenin) – Viaţa şi opera

II.1.2. Locul lui Lenin în Istorie

II.2. ,,Imperialismul, stadiul cel mai înalt al capitalismului’’

II.3. Leninismul

 

III. BUNĂSTAREA ŢĂRILOR DEZVOLTATE VERSUS EXPLOATAREA ŢĂRILOR SUBDEZVOLTATE. ANALIZĂ CRITICĂ

III.1. Naţiuni burgheze şi naţiuni proletare

III.2. Naţiunile proletare şi şansa lor în sistem

III.3. Algoritmul succesului naţiunilor burgheze

Cuvinte cheie

ideologie mase antitotalitarism izvoare marxism-leninism neomarxism relaţii internaţionale imperialism capitalism ţări dezvoltate ţări subdezvoltate sistemul mondial structuri politice

Marxismul

Karl Marx Friedrich Engels

Marxism

Istoria se învârte în jurul procesului muncii.

Globalizarea de tip capitalist eroda dramatic fundamentele sistemului internaţional de state.

Capitalismul, reuşise să avanseze enorm în ceea ce priveşte reducerea sentimentului de înstrăinare între societăţi.

Capitalismul era un sistem de exploatare.

Filosofii oferiseră doar interpretari ale lumii, pe când principală problemă era schimbarea acesteia.

Marxism

Imperialismul şi comerţul nu facuseră decât să distrugă starea de izolare a societăţilor omeneşti anterioare.Relaţia dintre internaţionalizare şi internaţionalism.Războiul era ameninţarea principală la adresa creării societăţii perfecte.Importanţa geopoliticii în istoria umanităţiiCucerirea întregii lume pentru a o transforma în piaţa.Membrii proletariatului aveau mai mult în comun cu burghezia naţională proprie decât cu clasele muncitoare din alte ţari.Relaţiile dintre state erau importante, însă se prezentau ca forţe ,,secundare" sau ,,terţiare“.Rolul războiului în istoria umanitaţii.

Neomarxismul

Factorilor materiali şi idei. Hegemonie. ,,Bloc istoric“. Contrahegemonie. Spre deosebire de Marx,

Gramsci credea că lupta pentru schimbare în societate se putea purta la nivel intelectual şi nu în mod violent.

Antonio Gramsci

Neomarxism

Natura hegemonică a ordinii mondiale.

Dezvoltarea capitalistă transnaţională, structurile de stat şi instituţiile economice internaţionale interacţionează pentru a da naştere hegemoniei globale şi inegalităţilor de putere aferente.

Cunoaşterea serveşte întotdeauna cuiva anume şi unui scop anume.

Avânt al politicii identitare asociată cu naţiunile minoritare şi popoarele indigene.

Robert Cox

Neomarxism

Supraestimarea importanţei ,,muncii" pentru structura socială şi schimbarea istorică.

Subestimarea rolului interacţiunii adică al formelor de comunicare care fac posibilă convieţuirea fiinţelor umane.

Respins de timpuriu afirmaţile marxiste clasice.

Societăţii bune în care există o mai mare întelegere umană şi în care nimeni nu îl privează ,,pe celălalt de alteritate".

Idealurilor clasice marxiste, precum abolirea proprietăţii private, sfârşitul instrumentalizării muncii, proprietatea comună a mijloacelor de producţie.

Oamenii recurg la proceduri specifice pentru a dezvolta principii politice.

Juergen Habermas

Marxismul în actualitate

Imperialismul occidental şi răspândirea capitalismului erau necesare în vederea eliberării ,,popoarelor lipsite de istorie“.

Comunitatea globală a discursului.

Internaţională nouă. Revizuiriea idealului lui

Marx de ,,dispariţie a statului“.

Jean Lyotard Jacques Derrida

Locul lui Lenin în istorie

Dacă o ţiglă rătăcitoare l-ar fi omorât pe Robespierre, locul său ar fi fost în mod sigur luat de un altul, şi chiar dacă acest altul ar fi fost inferior din toate punctele de vedere, evenimentele n-ar fi urmat mai puţin aceeaşi direcţie.(Plehanov)

Cine poate rivaliza în istorie cu Lenin? Cezar, Richelieu, Cromwell, Napoleon, Robespierre.

Cultura sa clasică e dintre cele mai limitate.

Hazardurile emigraţiei l-au purtat în centrele strălucitoare ale civilizaţiei Europei aflată la apogeul său.

omul care va bulversa universul.

Imperialismul stadiul cel mai înalt al capitalismului

Concentrarea producţiei şi a capitalului Fuziunea capitalului bancar cu cel

industrial şi formarea, pe baza acestui „capital financiar“, a unei oligarhii financiare;

Exportul de capital ia tot mai mult locul exportului de mărfuri şi capătă o însemnătate deosebit de mare;

Formarea unor uniuni monopoliste internaţionale ale capitaliştilor care împart între ele lumea;

Terminarea împărţirii teritoriale a globului pămîntesc între cele mai mari puteri capitaliste.

Imperialismul stadiul cel mai înalt al capitalismului

Explicaţia cauzelor Primului Razboi Mondial. Răspunsuri convingatoare din punct de vedere politic, dar nu

empiric. Studiul imperialismului critica aserţiunea liberală conform căreia

capitalismul târziu era dedicat internaţionalismului liberului schimb, care ar fi urmat să conducă la pace între naţiuni.

Ideologiile naţionaliste şi militariste puseseră în umbra loialităţile de clasă şi împiedicaseră conflictul de clasă în acest mediu internaţional în schimbare.

Capitalismul se răspândeşte în mod inegal în lume.

Leninismul

Diferenţa dintre primii creştini şi bolşevici este că cei dintâi stiau că cred, în vreme ce Lenin şi adepţii săi credeau că ştiu.(Martin Malia)

Leninismul şi legatura sa cu marxismu. mesianism politic. Creaţie de după 1923 a epigonilor troika Zinoviev-

Kamenev-Stalin. Leninismul a suprimat democraţia în numele unei

factice ,,democraţii superioare”. Leninismul, iniţial un fenomen cultural şi politic rus,

apoi unul de dimensiuni planetare. Secolul XX a fost în fapt secolul lui Lenin.

Naţiuni burgheze şi naţiuni proletare

Esenţa sistemului mondial este reprezentată de structura lui inegalitară.

Clasa statelor „burgheze” din centrul sistemului şi clasa „proletară” a statelor din periferie.

Pentru societăţile din periferie mobilizarea dezvoltării şi succesul decolării economice este limitată de violenţa structurală.

Apariţia capitalismului occidental a fost posibilă doar pe costul ariilor extraoccidentale.

Decolarea economică este un simplu fenomen de întârziere.

Statele aflate în punctul culminant al arhitecturii economico-financiare a lumii sunt veritabile locomotive ale dezvoltării.

Asistenţă financiară şi concesională.

Naţiuni proletare şi şansa lor în sistemul internaţional

Creşterea economică este posibilă şi pentru statele periferiale proletare.

tigrii asiatici, Canada, Noua Zeelandă, Australia, Brazilia, Mexic, China, India, Republica Cehă, Ungaria etc.

Asistaţii planetei. Nu sclavia şi colonialismul

au fost cauza dezvoltării occidentale.

Izolarea şi neasumarea concurenţe.

Avuţia naţiunilor este capitalul intelectual.

Algoritmul succesului naţiunilor burgheze

Sistem politic democrat şi stabil.

Corupţia şi clientelismul noilor guvernanţi.

Economie socialistă de piaţa. Îndoctrinarea “socialist-

egalitaristă”. Justiţia socială. drepturile cetăţenilor. Concentrarea puterii în mâinile

oamenilor politici. Garantarea proprietăţii private,

libertătţii individuale şi a investiţiilor străine

Concluzii

Dimensiunea fundamentală a marxismului

este cea economică. Marxismul a eşuat, ca oricare altă încercare

în momentul în care a căutat să prezică

evoluţia socialului. Lenin considera imperialismul ca fiind faza terminală a capitalismului. Mă întreb atunci, când în calitate de şef al Uniunii Sovietice, Lenin a anexat

republicile caucaziene, a spus că o face pentru a le proteja de atenţia imperialistă a puterilor occidentale?

Marxiştii afirmă că bunăstarea ţărilor dezvoltate este realizată pur şi simplu prin exploatarea ţărilor subdezvoltate

Pentru ca o societate subdezvoltată să progreseze spre o economie de piaţa viabilă şi spre prosperitate, este necesar ca elitele politice să-si dea silinţa sincer şi ferm să menţină o societate “deschisă”, să respecte libertatea individuală, să încurajeze participarea societăţii civile şi să asigure independenţa organelor juridice