TEMA

"ÎMBOGĂŢIREA sI ACTIZAREA

VOCABULARULUI PRIN ACTIVITĂŢILE

DE TIP sCOLAR"

PLANUL LUCRĂRIIINTRODUCERE

Motivatia alegerii temei

CAPITOLUL I

Conceptul de vocabular

CAPITOLUL II

Mijloace de îmbogatire a vocabularului

CAPITOLUL III

1. Particularitatile de utilizare a vocabularului la copiii de vârsta prescolara

2. Structuri lexicale comune la copii de vârsta prescolara

3. Identificarea tipurilor de greseli: pronuntie, sens, plasare în context, utilizare corecta, cauze, solutii

CAPITOLUL IV

Protocolul cercetarii - Etape metodologice implicate în cercetarea formelor si modalitatilor de îmbogatire si activizare a vocabularului la prescolari

1. Ipoteza cercetarii

2. Tematica cercetarii

3. Continut

4. Metode de promovare si de masurare a datelor

5. Mijloace de învatamânt

6. Forme de organizare

CAPITOLUL V

1. Experimentul

2. Aplicarea experimentului, culegerea datelor, evaluare

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

INTRODUCERE

Motivatia alegerii temei

În învatamântul românesc de toate gradele, dar în special în învatamântul prescolar studiul lexical merita o atentie mult mai mare decât i se acorda în momentul de fata din mai multe motive:

- bogatia unei limbi este data în primul rând de bogatia si de varietatea vocabularului ei

- schimbarile care au loc în societate precum si spectaculoasele progrese ale stiintei contemporane se reflecta în primul rând si nemijlocit în vocabular considerat ca fiind compartimentul limbii cel mai labil si mai deschis influientelor din afara

Legatura dintre istoria lexicului si istoria societatii este atât de strânsa si de evidenta, încât celebrul lingvist francez Antoine Meillert se considera pe deplin îndreptatit sa afirme ca "orice vocabular exprima, de fapt, o civilizatie". De aici rezulta necesitatea de a-l studia cât mai temeinic si ori de câte ori este posibil în indisolubila legatura cu prefacerile de diverse naturi care au loc în viata unei colectivitati lingvistice.

Îmbogatirea si perfectionarea vocabularului constituie un lucru mult mai greu de realizat decât însusirea regulilor gramaticale ale limbii materne.

Înca de la vârsta prescolara, copilul stapâneste în linii mari sistemul gramatical al limbii pe care o vorbeste însa achizitionarea de noi cuvinte si folosirea lor corecta ramân un deziterat permanent de-a lungul întregii vieti.

Este de remarcat rolul gradinitei în a-i sprijini pe copii în formarea unui vocabular cât mai bogat pentru a se putea exprima liber, expresiv, coerent si corect din punct de vedere gramatical.

În decursul anilor de gradinita sub influienta cerintelor crescânde ale activitatii si comunicarii are loc o asimilare rapida a diferitelor aspecte ale limbii (compozitia fonetica, vocabularul, structura gramaticala) apar si se dezvolta noi functii si forme ale limbajului care devine mai închegat, mai coerent.

La venirea în gradinita copilul de trei ani are un limbaj cu caracter situativ ce se exprima prin dialog. Sensul cuvintelor si propozitiilor depinde de împrejurarile concrete, iar vorbirea situativa este completata de gesturi. La aceasta vârsta raporturile gândire-vorbire sunt deseori surprinzatoare. Uneori copilul nu este în stare sa explice actiunile inteligente pe care, totusi, le stapâneste pe plan practic, alteori executa ordine pe care nu este în stare sa le repete. Uneori, de dragul sonoritatii cuvintelor prinde din zbor notiuni pe care nu le întelege si le foloseste la întâmplare sau formeaza expresii fara sa aiba o cât de mica idee despre raportul pe care-l exprima. Limbajul la aceasta vârsta este format din propozitii scurte, abunda exclamatiile, interjectiile, repetitiile, onomatopeele. Pe lânga aceasta, este cunoscuta dificultatea pe care o întâmpina copilul de 3 ani în emiterea si pronuntarea corecta a cuvintelor vorbirii.

Mi-am propus sa evidentiez în aceasta lucrare necesitatea îmbogatirii si activizarii vocabularului prin toate activitatile de tip prescolar, progresele realizate de copii în acest sens si - implicit- în însusirea notiunilor toate acestea reflectate în formarea si evolutia personalitatii copilului.

Am pornit de la premisa ca munca cu vocabularul nu trebuie socotita terminata odata cu explicarea amanuntita a cuvintelor necunoscute, ci trebuie continuata pâna când acestea sunt integrate în vocabularul activ al copiilor pâna când le folosesc corect în vorbire.

Mi-am propus sa tratez în lucrare aspecte esentiale referitoare la tema (de la fundamentarea teoretica si psiho-pedagogica a problemelor

implicate) la metode si procedee aplicate la lotul experimental privind îmbogatirea vocabularului activ si pasiv al copiilor.

Pe parcursul cercetarii efectuate am încercat sa verific si sa aduc argumente în favoarea ipotezei de lucru folosind metode si strategii eficiente concretizate în rezultatele obtinute pe baza evaluarilor initiale, formative si sumative pe un lot de 20 de subiecti format din copii prescolari cuprinsi între 5 si 6 ani.

Prelucrerea datelor si a concluziilor în viziunea pedagogiei moderne inserate pe parcursul lucrarii reprezinta verificarea ipotezei formulate.

Gradinita trebuie sa-l înzestreze pe copil cu un vocabular bogat si nuantat. Ea poate si trebuie sa reprezinte acea minunata cutie de rezonanta în care cuvântul ca material sonor specific primei trepte a copilariei se poate tranforma în cuvântul muzica în care corespondenta mentala catre idee duce vadit la progres.

CAPITOLUL I

CONCEPTE DE VOCABULAR

Vocabularul sau lexicul unei limbi este alcatuit din totalitatea cuvintelor care exista sau au existat cândva într-o limba.

Vocabularul limbii române cuprinde peste 120 000 de cuvinte.

Nu toate cuvintele ocupa însa acelasi loc în vocabularul limbii române, si nu toate au aceeasi importanta pentru vorbitori. Unele dintre ele sunt cunoscute si întelese de toti vorbitorii acestei limbi, deoarece denumesc obiecte sau exprima notiuni de prima necesitate, au o întrebuintare mai mare, sunt foarte vechi si se caracterizeaza prin stabilitate.

Cercetatorii au împartit continutul vocabularului în doua parti:

a) vocabularul fundamental (fond principal de cuvinte, fond principal lexical)

b) masa vocabularului

a) Vocalularul fundamental

Vocabularul fundamental cuprinde cuvinte de larga întrebuintare, cuvinte fara de care comunicarea între vorbitorii limbii respective n-ar fi posibila. Aceste cuvinte au o circulatie mare, sunt de obicei cuvinte mai vechi si sunt mai

productive, de la ele s-au putut forma alte cuvinte. Din vocabularul fundamental fac parte cuvintele care denumesc obiectele de stricta necesitate omului, parti ale corpului omenesc, diferite alimente, pasarile si

animalele din preajma omului, arborii si fructele lor, numele unor culori, zilele saptamânii, numele de rudenie, numele corpurilor ceresti.

Din fondul principal lexical fac parte, de asemenea, propozitiile, conjuctiile, pronumele, numeralele pâna la 10, verbele neregulate, unele adverbe mai frecvente. Toate acestea formeaza vocabularul fundamental al limbii române. Numarul lor este foarte redus.

Dupa calculele aproximative, ale unor specialisti, vocabularul fundamental (fond principal lexical) al limbii române ar cuprinde circa 1500 de cuvinte.

Vocabularul fundamental (fondul principal lexical) al limbii noastre cuprinde nu numai cuvinte care faceau parte si din vocabularul de baza al limbii latine, ci si cuvintele care au intrat mai târziu în limba si care au devenit si ele strict necesare pentru comunicarea între oameni.

Cuvintele de origine latina, care fac parte din vocabularul fundamental sunt în proportie de 60%, iar restul de 40% sunt de diferite alte origini.

b) Masa vocabularului

Masa vocabularului cuprinde un numar foarte mare de cuvinte care nu intra în fondul principal, dar care constituie aproape 90% din cuvintele limbii române si numarul cuvintelor în vorbire este destul de redus.

Din masa vocabularului fac parte neologismele, arhaismele, regionalismele, cuvinte din terminologia populara, termenii tehnici din diferite domenii (industrie, medicina, biologie), elementele de jargon, elemenetele de argou.

În vocabular cuvintele sunt libere, se afla într-o stare de independenta asemanatoare cu aceea a materialelor de constructie înainte de a se ridica o cladire.

Limba îsi realizeaza functia de a fixa gândirea si de a comunica prin îmbinarea cuvintelor în propozitii si fraze, asa cum cladirea se construieste numai prin îmbinarea materialelor de constructie.

Cuvintele sunt materialele de constructie a limbii. Când sunt îmbinate în propozitii si în fraze, cuvintele sunt interdependente supunându-se anumitor reguli gramaticale.

Alcatuirea unei propozitii apartine sintaxei, dar se realizeaza în general cu contributia morfologiei.

Pentru a comunica între ei, oamenii se folosesc de cuvinte.

Cuvintele sunt îmbinari de mai multe sunete care au un înteles. Acestea au o forma, adica un învelis sonor, si un continut (un înteles, un sens).

În cuvântul "elev" forma este alcatuita din patru sunete e, l, e, v, iar cuvântul este dat de sensul lexical al îmbinarii de sunete si denumeste "persoana care învata într-o scoala".

Cuvintele flexibile au o forma tip cu care sunt înscrise în dictionar (nominativul singular la cuvintele care se declina, infinitivul prezent la cele care se conjuga).

Pentru a face posibila comunicarea în cursul vorbirii forma tip a cuvintelor se modifica.

Se stie ca o mare parte din cuvinte nu au un singur sens lexical, ci doua sau mai multe sensuri. În asemenea cazuri unul dintre ele este cel mai raspândit si cel mai frecvent si se numeste sensul lexical de baza al

cuvântului, iar celelalte sensuri lexicale secundare.

Exemplu: "a citi" are si urmatoarele sensuri secundare: a descifra o partitura muzicala, a învata, a studia.

Sensul figurat al cuvintelor este mai putin obisnuit si este atribuit de scriitori unor obiecte, actiuni sau însusiri.

Astfel, cuvântul "picior" denumeste unul din membrele inferioare ale corpului omenesc sau unul din membrele celorlalte vietuitoare, iar cuvântul "gura" denumeste cavitatea din partea anterioara a capului oamenilor si animalelor prin care sunt introduse alimente în organism! Acestea sunt sensuri proprii celor doua cuvinte.

În versurile "Pe-un picior de plai

Pe-o gura de rai"

numai poate fi vorba de aceleasi sensuri, ci de sensuri figurate, de metafora care sugereaza frumusetea peisajului în care intra si aspectul de culme domoala situata între munti.

Cuvintele cu sens figurat se folosesc în operele literare pentru a se obtine efecte stilistice cât mai sugestive.

"Specificitatea comunicarii verbale consta în faptul ca se foloseste de cuvinte, ca elemente constitutive ale fluxului comunicant. Cuvintele sunt semne (simboluri) ale realitatii subiectiv-obiective a lumii (condensând), în structura lor, trasaturile acestei lumi si reactiile noastre intime fata de ea. "1[1]

Pe masura ce patrundem tot mai adânc în universul ambiant, orizontul cunostintelor si impresiilor noastre structurate în cuvinte se largeste încât putem spune ca experienta cognitiva a omului se reflecta în bogatia sau saracia vocabularului pe care îl foloseste.

Consistenta, precizia, expresivitatea si forta persuativa a comunicarii sunt date în cea mai mare masura de calitatea vocabularului utilizat.

Astfel, unitatea dintre continut si forma cuvintelor nu este rigida. În general, sensul lexical al unui cuvânt este constant corespunzându-i o forma de obicei constanta.

Sunt însa si situatii în care apar nepotriviri între sensul si forma cuvintelor când unitatea dintre continut si forma este tulburata.

1. Un cuvânt poate sa-si schimbe forma pastrându-si acelasi înteles.

Exemplu: pe - pre

ajutor - agiutoriu

2. Un cuvânt îsi poate modifica întelesul, mentinându-si forma.

Exemplu: jale - dorinta

mândru - întelept

3. Aceeasi clasa de obiecte, fenomene, actiuni pot capata doua sau mai multe dimensiuni.

Exemplu: timp - vreme

1[1] Constantin Parfene - Compozitiile in scoala, Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1980, pagina 53

izbânda -biruinta

Acestea sunt cunoscute în limba româna sub denumirea de sinonime.

4. Aceeasi denumire se poate aplica la doua sau mai multe clase de obiecte, fenomene, actiuni.

Exemplu: lac - întindere de apa

- vopsea

a semana - a însamânta

- a fi asemanator

Aceste cuvinte care au forma identica, dar au înteles diferit se numesc omonime.

5. Uneori doua cuvinte se scriu la fel, dar se pronunta deosebit, fiecare din ele având alt înteles.

Exemplu: acele' - 'acele

come'die - comedi'e

Astfel de cuvinte se numesc omografe, ele fiind diferite prin accent implicit prin sensul pe care îl au.

6. Clasa de obiecte, fenomene, actiuni ce pot avea ca nume nu un singur cuvânt, ci un grup de doua sau mai multe cuvinte.

Exemplu: flori - gura leului

- ochiul boului

7. Unele însusiri nu au înteles lexical propriu-zis, nu numesc obiecte, însusiri, actiuni. Totusi, ele acorda îmbinarilor în care se folosesc un anumit înteles.

Exemplu: pun pe masa

pun lânga masa

Rolul lor în limba este sa exprime raportul dintre cuvinte.

Categoriile mai importante de cuvinte care, aparent, contravin legii unitatii dintre continut si forma sunt sinonimele si omonimele.

Sinonimele - sunt cuvinte care au forma diferita si înteles identic sau foarte asemanator.

Exemplu: arogant, mândru, îngâmfat

Sinomnimele perfecte care pot fi folosite în principal în limbajul tehnico-stiintific întâlnim destul de rar.

Exemplu: natriu - sodiu, vocabular - lexic

Nu putem vorbi de o perfecta identitate a sensului, existând nuante diferite. Iata un exemplu de serie sinonimica care indica o crestere a intensitatii senzatiilor: teama, frica, spaima, groaza.

Pot fi întâlnite expresii de sinonimie ale unui cuvânt sau a altor expresii.

Exemplu: a fugi - a lua-o la sanatoasa

- a o rupe la fuga

- a-i sfârâi calcâiele

- a o zbughi

Bogatia sinonimelor limbii noastre are acuze istorice adaugându-se de-a lungul epocilor cuvinte din limba slava, limba greaca, limba turca si limba maghiara.

Alte sinonime s-au mentinut într-o zona geografica restrânsa.

Exemplu: zapada - omat, nea

Sunt sinonime cuvintele care se folosesc de obicei într-o anumita ramura a activitatii omenesti.

Exemplu: cord - inima (folosit în medicina)

De multe ori, sinonimele încep sa se distanteze unele de altele prin înteles.

Exemplu: pom - copac

Ambele cuvinte denumesc o planta cu radacina, tulpina, coroana, frunze, dar, în timp ce pomuleste sadit pentru fructe comestibile, copacul are alte meniri, fiind folosit în constructii pentru confectionarea mobilei. Deci, marul,

parul, prunul sunt pomi, iar stejarul, fagul sunt copaci.

Rolul sinonimelor este si acela de a înlatura repetarile, fapt pentru care sunt întâlnite în limbajul artistic.

Prin bogatia sinonimiei limba româna ocupa un loc aparte în toate limbile, având o multitudine de modalitati de exprimare a gândurilor si sentimentelor.

Omonimele - sunt cuvinte care au aceeasi forma, dar întelesuri diferite.

Exemplu: poarta - substantiv

poarta - verb

dor - substantiv

dor - adverb

lin - substantiv

lin - adjectiv

Este întâlnita omonimia totala, ca în cazul cuvintelor:

Exemplu: leu - animal

leu - moneda

cos - obiect din nuiele

- cerc metalic la jocul de baschet

- canal de evacuare a fumului

Întâlmin si omonimie partiala, diferentierea facându-se prin accent:

Exemplu: torturi

torturi

sau prin formele de plural.

Exemplu: corn - corni - arbori

- cornuri - specialitati de pâine

- coarne- formatiune cornoasa la animale

Antonimele sunt cuvinte care au forme diferite si întelesuri opuse.

Exemplu: vara - iarna

zi - noapte

amar - dulce

si antonimele sunt folosite cu precadere în limbajul artistic pentru sublinierea unor contraste.

Exemplu: zi neagra - noapte alba

Cuvintele "neagra" si "alba" nu se refera la luminozitate sau culoare, ci simbolizeaza alte trasaturi ale cuvintelor pe care le determina.

- neagra -însemna aici grea

- alba - însemna fara odihna, fara somn

Paronimele sunt cuvinte aproape identice ca forma, însa deosebite între ele în ceea ce priveste întelesul.

Exemplu: prepozitie - propozitie

prenume - pronume

Aceste cuvinte pot fi confundate în vorbire.

Exemplu: original / originar

original- autentic, nou, inedit

originar- cu obârsia în .

Datorita asemanarii în pronuntare si în scriere, paronimele constituie sursa unor frecvente si grave greseli de exprimare, fapt care cere o atentie deosebita din partea vorbitorilor.

Totalitatea termenilor verbali pe care-i stapâneste un individ formeaza vocabularul sau. Largirea relatiilor cu mediul, procesul de comunicare cu ceilalti oameni, îmbogatirea necontenita a cunostintelor reale, presupune si

determina o însemnata crestere a vocabularului.

Studierea vocabularului, a dezvoltarii sale cantitative si calitative prezinta dificultati deosebite în primul rând datorita variatiilor individuale.

Cu toata importanta sa, vocabularul reprezinta nu numai "materialul de constructie" al limbii, limba poate constitui un mijloc de comunicare, de cunoastere a realitatii numai atunci când cuvântul se asociaza în propozitii si fraze,

schimbându-si forma dupa anumite reguli gramaticale.

În dezvoltarea limbajului copilului, însusirea structurii gramaticale, a limbii materne reprezinta o importanta de cea mai mare importanta.

"Cu cât viata personala si colectiva sunt mai dezvoltate si mai complexe, cu atât creste pentru fiecare necesitatea de a dispune de un vocabular mai bogat. Pentru orice cetatean, indiferent de vârsta si profesie,

vocabularul reprezinta o trasatura definitorie a personalitatii sale."2[2]

Bogatia unei limbi nu consta numai în numarul mare de cuvinte, ci si în capacitatea lor de a exprima cât mai precis si elegant gândurile si sentimentele oamenilor.

Folosirea cu grija a cuvintelor celor mai potrivite este o datorie pe care o au toti vorbitorii.

CAPITOLUL II

MIJLOACE DE ÎMBOGĂŢIRE

A VOCABULARULUI

21 Alexandru Popescu Mihaiesti - Copilul, gradinita si scoala; Culegere metodoca editata de Revista de Pedagogie; Bucuresti 1979, pagina 17

Desi vocabularul limbii române este destul de bogat, progresele înregistrate de cultura, stiinta si tehnica fac necesara introducerea multor cuvinte noi si crearea altora din cele existente în limba noastra. (în vorbire, în

operele literare sau în cele stiintifice si tehnice).

Îmbogatirea vocabularului se face pe doua cai: una interna, prin derivare, compunere si schimbarea valorii gramaticale, si alta externa, prin împrumuturi lexicale.

MIJLOACE INTERNE DE ÎMBOGĂŢIRE A VOCABULARULUI

DERIVAREA este procedeul prin care se formeaza cuvinte noi cu ajutorul sufixelor lexicale si al prefixelor.

Îmbinarile de sunete (chiar un singur sunet) care se ataseaza la sfârsitul unui cuvânt de baza pentru a forma cuvinte noi, se numesc sufixe lexicale, iar formarea de cuvinte noi cu ajutorul sufixelor se numeste derivare.

Sufixele, cu ajutorul carora se formeaza prin derivare cuvinte noi, sunt destul de numeroase în limba româna.

Derivarea cu sufixe este o derivare foarte productiva (sunt circa 500 de sufixe în limba româna).

a) Dupa întelesul derivatelor, sufixele sunt:

- augmentative: -an (baietan); -andru (baietandru); -oi (pietroi);

- diminutivale: -as (copilas); -ioara (aripioara); -us (purcelus);

- sufixe pentru denumirea agentului: -easa (croitoreasa); -ist (tractorist); -tor (muncitor);

- sufixe pentru denumirea însusirii unor obiecte: -esc (tineresc); -as (fruntas);

- sufixe pentru denumiri abstracte: -atate (singuratate);-inta (staruinta); -ime (istetime);

b) Dupa rezultatul morfologic al atasarii sufixului la tema, sufixele sunt:

- substantivale: -ar (bucatar); -ita (ladita); -us (albus);

- adjectivale: -esc (tineresc); -iu (portocaliu);

- verbale: -a (a brazda); -i (a înflori); -ui (a biciui);

- adverbiale: -este (româneste); -is (furis);

Prefixele sunt mai putin frecvente decât sufixele.

Îmbinarile de sunete asezate la începutul unor cuvinte pentru a crea altele noi, cu sensuri diferite de primele se numesc prefixe.

Prefixele se împart în trei: foarte vechi, vechi si noi.

Prefixele foarte vechi sunt mostenite din latina, cele vechi sunt luate din slava, iar cele noi din limbile moderne si se folosesc mai ales în limbajul tehnico-stiintific.

a) Prefixe foarte vechi: des-(descoase, desprinde); stra- (stramos, strabunic, stranepot);

b) Prefixe vechi: ne-(necasatorit, necinste, nedemn); ras- (rascroi);

c) Prefixe noi: ante- (anterior, antevorbitor, antebrat); anti- (antirazboinic, antistiintific); con- (consatean, convietui); contra-(contratimp, contrasemnatura); extra- (extrascolar, extraurban); inter- (interbelic,

interregional); pre- (precuvânta, prestabili); supra-(supraproductie, supraomenesc); ultra- (ultrasunet);

COMPUNEREA

Este procedeul lexical care consta în unirea a doua sau mai multe cuvinte pentru alcatuirea unui cuvânt nou. Ea poate fi facuta din cuvinte întregi sau din abrevieri.

a) Substantivele comune sau proprii compuse pot fi alcatuite din doua substantive. Ele pot fi contopite (scriindu-se într-un singur cuvânt): untdelemn, bunavointa sau necontopite (se scriu cu cratima sau în cuvinte separate):

câine-lup, rochita rândunicii, Drumul tarii, Muntii Sebesului.

b) Adjectivele compuse pot fi alcatuite din doua sau trei adjective, dintr-un verb si un adjectiv, dintr-un substantiv si un adjectiv, dintr-un adverb si un participiu sau din alte cuvinte: atotstiutor,asa-zis.

c) Pronumele compuse (de politete, unele demonstrative sau nehotarâte): dumnevoastra, celalalt, oricare.

d) Numeralele compuse: cardinale (de la 10 în sus): doisprezece,o suta cincizeci; distributive: câte patru; adverbiale: de doua ori.

e) Verbele compuse: a binevoi, a binemerita.

f) Adverbe compuse: astfel, niciodata.

g) Prepozitiile compuse: de lânga, de la.

h) Conjuctiile compuse: ca sa, cum sa.

i) Interjectiile compuse: tic-tac.

Dupa modelele din unele limbi straine, franceza, engleza, rusa, s-au creat si în limba româna cuvinte compuse din abrevieri. Unele cuvinte compuse din abrevieri sunt alcatuite din parti ale cuvintelor componente: TAROM

(Transporturile Aeriene Române).

Altele sunt formate prin alaturarea literelor initiale ale cuvintelor componente: C.F.R. (Caile Ferate Române).

SCHIMBAREA VALORII GRAMATICALE

Este un procedeu care consta în trecerea unui cuvânt de la o parte de vorbire la alta sau dintr-o clasa lexico-gramaticala la alta.

Astfel, unele adjective, adverbe, pronume, verbe la participiu sau supin, în anumite împrejurari, au valoare de substantive: Bolnavul s-a vindecat. Îti vreau numai binele.Ce si-o fi zis în sinea lui? Cititul si scrisul se învata

în primele clase.

Pronumele posesive, demonstrative, relative, interogative, nehotarâte, negative (nici unul, nici una) când lamuresc substantive (sau substitute ale lor) au valoare de adjective: Caietul meu; Caietul acesta.

si gerunziile acordate au valoare de adjective: Am scris numerele în ordine crescânda.

Adjectivele au valoare de adverbe. Sa se compare: Ele canta frumos. (adverb), cu: Ele sunt frumoase (adjectiv).

Substantivele care denumesc anotimpuri, nume de zile pot avea valoare de adverbe: Vara plec la munte. (adverbe), cu: Vara a venit foarte devreme (substantiv).

MIJLOACE EXTERNE DE ÎMBOGĂŢIRE A VOCABULARULUI

Între popoare au existat întotdeauna anumite relatii: de vecinatate, comerciale, diplomatice. Aceste relatii au facut ca multe cuvinte dintr-o limba sa fie împrumutate în alta limba.

ÎMPRUMUTURILE LEXICALE

De la slavi ne-au ramas cuvinte din diferite domenii de activitate: baba, ceas, munca, veste, slab, vesel, etc. Din limba maghiara sunt cuvinte ca: belsug,chip, gazela, neam, oras, urias. Din turca se pastreaza: acadea, chiftea,

ciorba, musaca, sarma, chef, moft. Amintesc si împrumuturi lexicale de origine greceasca: politicos,tacticos, molipsi. În limba noastra, cele mai multe cuvinte au intrat începând cu epoca scolii Ardelene. Multe dintre ele

sunt luate din limbile romanice sau din latina: azil, canal, erou, fundatii, societate. Dintre cuvintele împrumutate din limbile romanice sau din alte limbi, unele denumesc notiuni tehnico-stiintifice privind diferite ramuri:

geografice (cascada); stiintele naturii (alga,amfibie); matematica (ecuatie, monom); medicina (antiseptic,abdomen).

NEOLOGISME

Orice progres realizat de societatea omeneasca aduce cu sine folosirea unor cuvinte noi, fie împrumutate din alte limbi, fie create prin mijloacele proprii ale limbii (derivare, compunere). Cuvântul apoetic e alcatuit în limba

noastra din prefixul neologic "a" si cuvântul "poetic", împrumutat din franceza. Astfel de cuvinte noi se numesc neologisme. Îmbogatirea vocabularului prin neologisme este un fenomen caracteristic tuturor limbilor. Procesul

de îmbogatire si modernizare a lexicului românesc începe înca din secolul al XVIII-lea prin introducerea de neologisme latino-romanice.

Cele mai multe neologisme sunt provenite din franceza si se întâlnesc în toate compartimentele vietii social-politice, economice, juridice, în stiinte: basorelief, capodopera, campion. Din limba germana am împrumutat

cuvinte ca: balonzaid, glaspapir, rucsac. Din limba engleza am luat direct sau prin intermediul altor limbi (rusa, germana, franceza), mai ales în ultimele decenii cuvinte ca: buldozer, porching, pick-up. Cele mai multe cuvinte

din domeniul sporturilor sunt de origine engleza: corner, gol, hent, ofsaid, tenis.

Dupa unii lingvisti, româna actuala cuprinde în jur de 50 000 de nelogisme, în afara de termenii tehnico-stiintifici de stricta specialitate. În limba patrund si astazi neologisme de care nu ne putem lipsi.

REGIONALISMELE

Regionalismele sunt cuvinte specifice vorbirii într-o anumita regiune. Regionalismele nu trebuie confundate cu formele populare, care sunt cunoscute si folosite, în vorbirea neîngrijita, pe întreg teritoriul tarii noastre (de

exemplu: bumb, fârtat, niznai).

O clasificare precisa a regionalismelor pe provincii nu poate fi facuta întotdeauna, pentru ca unele cuvinte sunt folosite în doua sau mai multe provincii ori numai în anumite parti ale uneia sau mai multor provincii. Asa,

bunaoara, cuvântul cucuruz - porumb circula în unele parti ale Transilvaniei, Moldovei si chiar în unele localitati ale Munteniei.

Regionalismele sunt folosite si în operele literare în care sunt evocate stari de lucruri caracteristice unei anumite regiuni, ca "samadau" - persoana care tine socotelile cuiva, contabil, supraveghetor care garanteaza de lucrurile

lasate în seama sa, birau - primar rural, întâlnite, spre exemplu, în "Moara cu noroc" a lui Ioan Slavici. Moldovenisme multe sunt în opera lui Vasile Alexandri si a lui Ion Creanga: barabula - cartof, curechi - varza,

perja - pruna. Exemplele de mai sus sunt regionalisme lexicale. Exista însa si regionalisme fonetice. În Moldova,

de pilda, se mai spune si astazi în unele locuri "a hi" în loc de a fi, "gioc" în loc de joc. În Muntenia si Oltenia se mai pronunta deste, în loc de degete.

Regionalismele sunt si unele variante fonetice ale anumitor cuvinte, ca sara pentru "seara", mâne pentru "mâine", câne pentru "câine". Regionalismele se folosesc, în general, în vorbirea mai putin îngrijita.

Regionalismele apar în operele literare, pentru localizarea actiunii, pentru individualizarea personajelor, pentru unele efecte artistice.

ARHAISMELE

Prin arhaisme întelegem cuvintele, expresiile, fonetismele, formele gramaticale si constructiile sintactice care nu se mai întrebuinteaza de mult în limba vorbita, care au disparut din limba comuna, folosindu-se doar când sunt

evocate fapte, întâmplari, stari de lucruri din trecut.

Cele mai multe cuvinte de felul acesta nu se mai folosesc datorita faptului ca obiectele sau notiunile denumite de ele au disparut.

În decursul epocilor, unele cuvinte sunt înlocuite cu altele care încep sa aiba o circulatie mai mare. Asa au fost înlocuite cuvintele ocârmuire, zapis, slatar cu guvernare, document, aurar. Altele au disparut odata cu realitatile sociale care le-au generat: argat, bir, claca, dijma, mosier, paharnic, pîrcalab, spatar, stolnic. Exista arhaisme

lexicale, fonetice, morfologice si sintactice.

Foarte raspândite sunt arhaismele fonetice:a îmbla = a umbla, sama = seama, parete = perete. Arhaismele morfologice sunt mai putin raspândite decât cele fonetice: inime, aripe, palaturi, diamanturi, "vazum" întâlnit si la

Eminescu.

Desi iesite din vocabularul curent sau activ, deseori arhaismele s-au folosit si se mai folosesc, de catre scriitori în operele lor, pentru a reda atmosfera unei epoci sau culoarea locala.

"Azi Mihnea a-mbracat chepeneag de catifea rosie cu ceaprazuri si cu bumbi de aur . si-un gugiuman de samur cusurguci de pietre scumpe." (Alexandru Odobescu - Mihnea- Voda cel rau)

Marii nostrii scriitori au înteles foarte bine ce posibilitati artistice le ofera vocabularul românesc, prin regionalismele, arhaismele si neologismele lui. De exemplu, la Creanga, cele mai multe regionalisme, prin care el reda asa de bine culoarea locala, sunt prinse în tesatura frazei în asa fel încât întelesul lor reiese uneori din context: " Ma rog, mi se dusese buhul despre pozna ce facusem, de n-aveai cap sa scoti obrazul în lume de

rusine." (Amintiri din copilarie)

Arhaismul si neologismul stau alaturi de multe ori în proza lui Balcescu: "Prin întocmirile sale cele ingenioase, prin sângele rece sineînspaimântarea sa si prin primejdia în care îsi puse viata, el asigura biruinta". (Românii

supt Mihai-Voievod Viteazul)

Multe neologisme gasim la Geo Bogza: "imense,profunde, pline de farmecul unor insondabilenazuinte, oceanele sunt laboratoare primordiale,de unde viata a pornit asupra pamântului." (Cartea Oltului)

CAPITOLUL III

1. PARTICULARITĂŢI DE UTILIZARE A

VOCABULARULUI LA COPII

DE VÂRSTĂ PREsCOLARĂ

Cercetarile efectuate de diferiti pshihologi au relevat ca în dezvoltarea lexicului, ca si în însusirea structurii gramaticale a limbii mai mult decât în alte domenii ale vietii psihice a copilului exista mari diferente individuale

care depind în primul rând de conditiile de viata si de educatie.

Vocabularul copilului este si el o trasatura definitorie a personalitatii sale. Sensul cuvintelor si propozitiilor folosite de copii la aceasta vârsta depinde în mare masura de împrejurarile concrete putând fi precizat numai în situatia

cunoscuta de cei care participa la dialog.

La vârsta prescolara are loc largirea si complicarea raporturilor dintre copii si realitatea înconjuratoare. Formele

si continutul comunicarii copilului cu ceilalti oameni devin ample si mai variate. În general, activitatea copilului

prescolar dobândeste mai multa independenta si se desfasoara mai organizat în procesul instructiv-educativ din gradinita sub îndrumarea competenta a educatoarelor. Fiecare individ îsi formeaza un vocabular propriu în conditiile vietii sociale. Copii îsi însusesc vocabularul pe baza imitarii modelelor de vorbire ale celor care se

ocupa de cresterea si educarea lor în general, ale celor cu care ei intra în relatii.

Având în vedere conditiile normale de viata si de educatie pe baza datelor statistice obtinute de diferiti autori ne putem forma o imagine generala aproximativa despre îmbogatirea fondului lexical la copii de vârsta prescolara.

"Bogatia vocabularului prescolarului este relativ mare (700-800 cuvinte la 3 ani, 1000 cuvinte la 4 ani, 1500-2000

cuvinte la 5-6 ani)".3[3]

Cu toata relativitatea lor, aceste cifre scot în evidenta faptul ca în conditiile normale de educatie în perioada prescolara copilul îsi însuseste în esenta lexicul de baza al limbii materne.

Se admite ca, în conditiile unei dezvoltari normale, la vârsta de 3 ani un copil stapâneste un vocabular care îi da posibilitatea sa comunice cu cei din jur, sa exprime dorinte, sentimente, manifestari de vointa. În perioada

prescolaritatii, vocabularul copilului se îmbogateste cu aproximativ 4000 de cuvinte la 7 ani.

Studierea vocabularului, a dezvoltarii sale cantitative si calitative prezinta dificultati deosebite în primul rând datorita variatiilor individuale.

Prezinta interes examinarea analitica a fondului lexical stabilit pe diferiti copii de A. Decondres, care în vocabularul unor copii prescolari a realizat repartitia cuvintelor pe diferite categorii gramaticale. Un copil de 5 ani

cuprinde în vocabularul sau 1199 de substantive, 399 de verbe, 141 adjective si 123 de alte cuvinte.

Folosind un limbaj preponderent situativ, copilul recurge mai mult la cuvinte cu un continut concret, cel mai adesea, legat direct de realitatea imediata. De aceea, în vorbirea copilului prescolar predomina substantivele si verbele, adjective care arata însusiri perceptibile vizual, auditiv, tactil, si mai putine pronume si numerale. Desi

sub raport numeric, substantivele ocupa primul loc trebuie subliniat faptul ca verbele au o mare importanta functionala fiind frecvent utilizate în vorbirea copilului.

Odata cu însusirea cuvintelor, copii asimileaza si sensul acestora. Pe masura ce orizontul de cunoastere al copilului se largeste, se îmbogateste si vocabularul acestuia cu noi cuvinte necesare exprimarii noilor cunostinte. Nu o singura data, copii adopta un cuvânt cu un sens atribuit de ei, altul decât cel general acceptat, si-l folosesc adesea pentru ca le place cuvântul, nu pentru ca îi stiu semnificatia. Astfel, un copil de la oras spune ca vitelul se

tine în garajul vacii, pentru ca nu cunoaste deosebirea dintre grajd si garaj.

În dezvoltarea limbajului copilului însusirea structurii gramaticale a limbii române reprezinta o problema de cea mai mare importanta.

Observatiile si cercetarile psihologice arata ca în conditiile de viata si de educatie corespunzatoare la sfârsitul perioadei prescolare copilul stapâneste formele gramaticale de baza ale limbii si, în general, le foloseste corect

în vorbirea sa.

Caracteristic este faptul ca atât vocabularul cât si structura gramaticala sunt însusite de copii în mod practic în procesul viu al comunicarii, ascultând vorbirea celor din jur si fiind corectat de catre adult decât atunci când face

greseli în vorbire.

Prescolarul "nu învata" regulile gramaticale ca atare, nu cunoaste definitia lor, nu stie ce este substantivul, verbul, conjuctia, prepozitia, genul, declinarea, conjugarea, dar respecta în vorbirea sa regulile principale de

modificare si îmbinarea cuvintelor în propozitii.

În mod practic, prin imitare, copii îsi însusesc formele gramaticale de baza ale limbii romane. Sub influienta mediului social în care traiesc, acumularea experientei verbale duce treptat la formarea asa numitului "simt al limbii" care îi determina pe copii sa elaboreze forme gramaticale regulate, fara sa cunoasca norme sau reguli.

"Sensibilitatea" fata de formele gramaticale este o trasatura caracteristica copilului prescolar, desi limba nu este pentru el înca un "obiect de studiu" (asa cum va deveni la scoala).

3[3] Ursula Schiopu -Psihologia copilului - Editura didactica si pedagogica, Bucuresti, 1994

Pe baza acestui simt al limbii ajung sa foloseasca tot mai curent formele gramaticale si chiar sa intervina atunci când observa o greseala în vorbirea altor copii.

Auzind pe un copil de 3 ani spunând "Cale fuge repede", un alt copil de 5 ani îl corecteaza: "Nu se spune asa,trebuie sa spui" - "Care fuge repede" - dar, întrebat de ce nu spune asa, copilul nu poate sa justifice altfel,

decât afirmând ca " asa nu e bine, nu se spune asa".

"Inventia lexicala" a copiilor este o alta particularitate a vârstei prescolare si ea se bazeaza pe formarea unui stereotip al mecanismului derivarii. Cuvintele "noi" (care nu exista în limba) sunt "inventate" de copii prin

adaugarea la radacinile unor cuvinte cunoscute a diferitelor sufixe, prefixe si terminatii, înlocuiri de sunete care dobândesc în practica vorbirii o relativa independenta.

Exemple întâlnite în vorbirea copiilor: "pâinarie" (de la pâine + sufixul "rie"), spun asa si dupa modelul "cofetarie", "carnarie", "plugarist" (dupa tractorist), "câinelus" (catelus), "albinisti" (în loc de alpinisti).

Etapa "nascocirii cuvintelor" este oarecum fireasca în dezvoltarea limbajului. Ea este un indiciu neîndoielnic al cresterii capacitatii de generalizare a scoartei cerebrale.

Împotriva fenomenului "crearii cuvintelor" nu este cazul sa se duca o "lupta" cu orice pret. Este însa de datoria noastra, în calitate de educatori si parinti sa corectam cu calm, dar sistematic aceste "greseli" savârsite de copii

(cu atât mai mult erorile de pronuntare) spre a se evita fixarea unei vorbiri incorecte, defectuoase.

Creativitatea lexicala a copilului trebuie pregatita si stimulata prin toate activitatile de educare a limbajului, îndeosebi prin jocuri didactice cu sufixe si prefixe, dar derivarile deformate se cer corectate cu tact.

Copii dusi îsi însusesc cuvinte din vorbirea parintilor, bunicilor si adultilor cu care intra zilnic în contact, dar preiau cuvinte si de la copii cu care se joaca, pe teren organizat sau pe strada. Ei sunt astfel tentati sa foloseasca

expresii argotice, chiar vulgare, de aceea educatoarea trebuie sa-i ajute, sa le înlature din vorbire, dezvaluindu-le frumusetea limbii materne române si obisnuindu-i sa utilizeze termeni civilizati. În mediul social, copii întâlnesc si învata regionalisme sau anumite forme regionale, care au rolul si farmecul lor, dar treptat sunt condusi sa adopte

formele limbii române literare.

O particularitate a vocabularului prescolarilor este folosirea diminutivelor, determinata si de universul miniatural în care traiesc (papusica,ursulet, cubulet) si de vorbirea oamenilor maturi care vor sa-i alinte, sa-i ademeneasca

cu ciorbita, ciorapei,plimbarica. Diminutivele dau vorbirii copiilor un farmec aparte, dar abuzul le deformeaza vorbirea si imaginea asupra lumii înconjuratoare.

Prin întregul proces instructiv-educativ din gradinita si, îndeosebi, prin activitatile specifice de cultivare a limbajului se perfectioneaza vorbirea copiilor sub aspect fonetic, se largeste sfera vocabularului activ si pasiv, se

consolideaza formele cerute gramatical.

Se pune întrebarea: ce înseamna activizarea si îmbogatirea vocabularului, ce se întelege prin aceste doua notiuni. Iata explicatia termenului de activizare - totolitatea cuvintelor folosite în mod efectiv de cineva în

exprimare si care variaza de la un vorbitor la altul - îmbogatirea vocabularului - a mari vocabularul unei persoane cu cuvinte noi întâlnite; a adauga cuvinte noi pe care sa le însuseasca activ.

Consider ca îmbogatirea si activizarea vocabularului, mai ales la prescolari, trebuie sa constituie un obiectiv constant, care se va asocia din ce în ce mai strâns cu principiul educatiei permanente, al pregatirii copiilor pentru

învatarea continua.

Copilul nu va putea sa înteleaga unitatea de continut transmisa, daca nu cunoaste sensurile cuvintelor. O sarcina importanta a dezvoltarii vorbirii este asigurarea întelegerii semanticii cuvintelor.

Perceperea cuvântului simultan cu contemplarea vie formeaza precizia în exprimare si da imaginilor coloritul lor cerut, corespunzator realitatii.

Cuvintele nu sunt altceva decât simboluri a caror percepere permite copilului sa-si aduca aminte de actiunile prilejuite cu ocazia observarii jocurilor.

Îmbogatirea vocabularului trebuie înteleasa nu în memorarea mecanica a unui numar mare de cuvinte, ci în întelegerea semnificatiei cuvintelor care se va adânci treptat.

Însusirea corecta a vocabularului limbii române este o conditie a însusirii tuturor cunostintelor care fac din individ un membru folositor societatii, este o conditie a însusirii culturii generale.

Forma principala de organizare a procesului de îmbogatire si activizare a vocabularului ramâne activitatea frontala pe categorii de activitati: EDUCAŢIE PENTRU sTIINŢĂ (CUNOAsTEREA MEDIULUI, ACTIVITATE MATEMATICĂ),EDUCAREA LIMBAJULUI, EDUCAŢIE ARTISTICO-PLASTICĂ, EDUCAŢIE MUZICALĂ,

EDUCAŢIE FIZICĂ, ACTIVITĂŢI PRACTICE.

Activitatile desfasurate pe sectoare: creatie, biblioteca, stiinta, arta, constructii, activitati ludice - pe arii de stimulare contribuie în mare masura la îmbogatirea vocabularului.

Jocurile distractive si activitatile liber creative constituie, de asemenea, tot atâtea prilejuri de învatare si exersare a cuvintelor noi.

Fiecare din categoriile de activitati enumerate constituie un potential prilej de îmbogatire a vocabularului activ al copiilor.

Educatoarea trebuie sa se preocupe de îmbogatirea vocabularului copiilor, sarcina ce se realizeaza de fapt, în toate activitatile din gradinita, nu numai în cele de educatie a limbajului.

Activizarea si îmbogatirea vocabularului este un obiectiv permanent al activitatii de educare a limbajului la toate vârstele prescolaritatii.

La grupele mai mici "activitatea de educare a limbajului" cunoaste mai ales îmbogatirea vocabularului, achizitia de noi cunostinte în care copilul are posibilitatea sa-si comunice gândurile si sentimentele.

Povestile, basmele, poeziile ofera posibilitatea familiarizarii copiilor prescolari cu polisemia, omonimia, sinonimia, antonimia. Povestea despre fata babei si fata mosneagului arata copiilor opozitia de sens, harnic-lenes, bun-rau, frumos-urât. Totodata, povestile si poeziile trebuie sa dezvaluie copilului, pe cale intuitiva, frumusetea si armonia

limbii române, sonoritatea placuta a cuvintelor. Ascultând povesti si basme, copii întâlnesc noi expresii care, odata cunoscute, devin un bun al lor.

În ACTITATEA DE EDUCARE A LIBAJULUI pe calea povestilor spuse de educatoare patrund în limbajului copiilor forme de exprimare atât ale limbii literare culte, cât si cele populare, copii familiarizându-se cu formele specifice povestilor, cu diverse structuri gramaticale, astfel vocabularul se îmbogateste simtitor, se activeaza vorbirea si se dezvolta sub toate aspectele. Prin intermediul povestilor în vocabularul copiilor patrund expresii

deosebite, sugestive. La vârsta prescolara convorbirea este cea mai complexa si completa activitate de educare a limbajului copiilor. Convorbirea îi obliga pe copii sa foloseasca adecvat cuvintele, sa-si controleze vocabularul,

sa caute cuvintele potrivite, sensuri ale cuvintelor pentru a-si exprima cât mai fidel si într-o forma corecta gândurile, trairile. Convorbirile sunt mijlocul cel mai eficient de activizare a vocabularului, deoarece copii trebuie

sa exprime cuvinte - notiuni adecvate, într-o forma gramaticala corecta. Un mijloc de instruire si educare a copiilor, specific vârstei prescolare, în cadrul activitatii de "EDUCARE A LIMBAJULUI", este jocul didactic. Prin

intermediul jocului didactic se fixeaza si se activizeaza vocabularul. În scopul îmbogatirii vocabularului copiilor cu substantive proprii, care sa denumeasca numele lor, al fratilor, al parintilor, nume de localitati importante din tara, ale unor forme de relief cunoscute de copii, se pot organiza si desfasura diverse jocuri didactice. Cele mai multe jocuri didactice pot fi destinate îmbogatirii vocabularului copiilor cu substantive comune care denumesc: obiecte

si fenomene percepute direct în natura înconjuratoare si în viata sociala, nume de obiecte necesare în viata, principalele încaperi, partile componente ale corpului, obiecte de igiena personala, îmbracaminte, încaltaminte,

alimente, mijloace de locomotie, anotimpurile si fenomenele specifice lor, animale domestice si salbatice.

Jocul didactic contribuie la îmbogatirea vocabularului copiilor prescolari si cu diferite adjective: însusiri privind culoarea (rosu, galben, verde, albastru), pe raporturi dimensionale (mare, mica), însusiri gestative (dulce, acru),

olfactive, termice.

Jocurile didactice contribuie din plin la îmbogatirea lexicului, sub aspectul achizitionarii de noi cuvinte, al consolidarii si activizarii lor. Se pot organiza diferite jocuri care pot sa opereze cu diferite antonime, omonime,

sinonime. Deosebit de eficiente sunt jocurile didactice prin care se urmareste îmbogatirea vocabularului cu

numerale cardinale si ordinare, numeralele distributive, cuvinte care denumesc actiuni (verbe). Nu trebuie neglijate jocurile didactice care contribuie la îmbogatirea vocabularului copiilor cu cuvinte, adverbe referitoare la

locul unde se petrece actiunea, la timpul când se desfasoara si la modul cum acestea se realizeaza.

Jocul didactic contribuie atât la îmbogatirea vocabularului, activizarea si exersarea lui, cât si la însusirea unei expresii clare, coerente, corecte din punct de vedere gramatical.

Poeziile contribuie în mare masura la îmbogatirea vocabularului copiilor, care prin modelul oferit de limbajul poetic devine mai bogat.

Poeziile despre natura îmbogatesc limbajul copiilor prin cuvinte care denumesc si arata aspecte si însusiri ale anotimpurilor, redau imaginea naturii prin culoare, ritm, miscare. Prin intermediul versurilor învatate în mod constient, copii îsi îmbogatesc vocabularul cu cuvinte frumoase ce n-ar trebui sa lipseasca din comunicarea

obisnuita. Copii învata sa dea vorbirii lor mai mult farmec. Astfel, prin activitatea de "EDUCARE A LIMBAJULUI" copii asimileaza un vocabular bogat, variat pe care sa-l foloseasca ulterior. Activitatea de "EDUCARE A LIBAJULUI" are continuturi si obiective bine coordonate, prin care se asigura îmbogatirea si activizarea

vocabularului copiilor cu o mai mare eficienta.

Activitatile de "CUNOAsTERE A MEDIULUI" ofera copiilor material pentru îmbogatirea vocabularului, pentru precizarea sensului unui cuvânt, posibilitatea de a-si comunica impresiile si conostintele. În plan concret, pe

masura ce copilul percepe obiectul supus observarii, este pus în situatia sa-l denumeasca, sa-i precizeze locul si rolul în viata omului si, astfel sa-si actualizeze sau sa achizitioneze si sa pronunte substantive, adjective,

adverbe. Aceste parti de vorbire în functie de inventivitatea educatoarei se pot folosi si cu sens figurat pentru activizarea vocabularului copiilor. Se pot face anumite explicatii referitoare la aspectul unei flori, codita frunzei

sau dimensiunea unei petale, recurgând la sinonime ca: gratios, îngust, fin, delicat. Cuvintele pot capata semnificatii noi pe baza unei comparatii subîntelese.

În activitatile de "CUNOAsTERE A MEDIULUI" se face apel la substantive, verbe, adverbe, din fondul pasiv sau înregistrate ca noi achizitii, formuleaza propozitii care reflecta realitati concrete si care trebuie sa fie cât mai

ample si mai frumoase. De exemplu: semnificatia notiunii de "mijloc de locomotie" a fost explicata copiilor astfel: obiectele care ajuta omul sa se deplaseze dintr-un loc în altul se numesc mijloace de locomotie. Aceasta definitie serveste pentru toata viata. Daca vor întâlni alte obiecte care vor servi la deplasarea omului, ei le vor clasifica în

categoria mijloacelor de locomotie.

Însusirea corecta a vocabularului limbii române este o conditie a însusirii tuturor cunostintelor care fac din individ un membru folositor societatii este o conditie a însusirii culturii generale.

În cadrul activitatilor cu "CONŢINUT MATEMATIC", copii îsi îmbogatesc vocabularul cu termeni (cuvinte) specifici activitatilor matematice: multime, forme geometrice, compunerea si descompunerea numerelor, sir crescator si

descrescator, numar, cifra. Limbajul matematic folosit trebuie sa fie adecvat, accesibil întelegerii copiilor.

La 6 ani, copii pot sa gândeasca si sa se exprime artistico-plastic prin linii si culori, îmbogatindu-si astfel posibilitatile de comunicare.

Într-o activitate "ARTISTICO-PLASTICĂ"copilul foloseste atât limbajul plastic, cât si pe cel verbal. Acest tip de activitate contribuie cantitativ la îmbogatirea vocabularului cu termeni noi, specifici sferei artistico-plastice si

integrarea noilor cuvinte în vocabularul activ al copiilor. De exemplu: acuarele, planseta, dactilo-pictura, modelaj, pictura, culori reci, culori calde, etc. În aprecierea lucrarilor proprii sau ale colegilor, copii îsi formeaza un

discernamânt artistic, apeleaza la limbajul specific, însusit pe parcursul anilor de gradinita. Limbajul specific activitatilor artistico-plastice este pus în evidenta în momentul motivarii sau al evaluarii temei respective.

Activitatile de "EDUCAŢIE MUZICALĂ" contribuie si ele într-o mai mica masura la îmbogatirea vocabularului copiilor. Am remarcat ca, în cadrul activitatilor de "EDUCAŢIE MUZICALĂ", copii sunt interesati de achizitionarea

unor cuvinte noi cum ar fi: sunet, instrument muzical, trambulina, trianglu, pian, vioara, chitara, strofa, text, joc muzical, ritm, etc. Este necesar sa contribuim prin activitatile de educatie muzicala la îmbogatirea vocabularului

copiilor pentru a oferi prilejul prescolarilor sa-si dovedeasca bogatia limbajului în diferite situatii.

Prin intermediul "ACTIVITĂŢILORPRACTICE" (manuale) copii îsi îmbogatesc vocabularul cu cuvinte care se întiparesc usor în minte. La sfârsitul unei activitati practice când educatoarea îi întreaba - Copii, ce am

facut astazi? acestia raspund: am taiat, am lipit, am snuruit, am festonat, am bobinat, etc. De asemenea, notiunile care denumesc materialele si instrumentele necesare activitatilor practice constituie un prilej de

îmbogatire a vocabularului copiilor. Astfel, în "ACTIVITĂŢILE PRACTICE" copii sunt pusi în situatia de a utiliza termeni specifici activitatilor manuale.

Activitatea de "EDUCAŢIE FIZICĂ"contribuie si ea la îmbogatirea vocabularului. Copii recepteaza comenzile educatoarei în timpul activitatii si, astfel îsi însusesc cuvinte si expresii specifice educatiei fizice care ulterior intra

în vocabularul activ al copiilor (de exemplu: "inspiram", "expiram", "pe loc repaus").

Jocurile liber-creative sunt o cale eficienta prin care copilul îsi îmbogateste vocabularul, cu conditia ca acestia sa aiba un material adecvat, sa fie la îndemâna lor. Prin joc putem contribui într-o mare masura la formarea,

dezvoltarea si îmbogatirea vocabularului copilului sub aspect lexical, fonetic si gramatical. Pe masura ce copilul se joaca cu obiectele si descopera sensuri si relatii noi dezvoltarea limbajului se intensifica. O serie de studii au constatat existenta unor relatii pozitive între limbaj si joc. În concluzie, vocabularul se îmbogateste mai repede în jocurile copiilor. Toate activitatile din învatamântul prescolar contribuie la dezvoltarea proceselor de cunoastere,

la consolidarea anumitor deprinderi, si implicit, la îmbogatirea si activizarea vocabularului, la optimizarea comunicarii dintre copii, dintre copii si adulti.

2. STRUCTURI LEXICALE COMUNE LA COPIII

DE VÂRSTĂ PREsCOLARĂ

În perioada prescolaritatii vocabularul copilului se îmbogateste de la 700-800 de cuvinte la vârsta de 3 ani pâna la aproximativ 4000 de cuvinte la 7 ani. În perioada prescolara, copilul îsi însuseste lexicul de baza al limbii române, fiind apt sa comunice cu cei din jur. Copilul recurge mai mult la cuvinte cu continut concret, cel mai

adesea, legat direct de realitatea imediata. De aceea, în vorbirea copilului prescolar predomina substantivele si verbele, adjectivele care arata însusiri perceptibile vizual, auditiv, tactil, si mai putine pronume si numerale care,

în esenta sunt substituienti de nume si a caror semnificatie e mai greu de înteles.

Vocabularul copiilor de vârsta prescolara cuprinde: substantive comune, substantive proprii, adjective, numerale cardinale si ordinale, verbe, adverbe, prepozitii, conjunctii.

În procesul însusirii diferitelor cuvinte, se va asigura legatura permanenta dintre acestea si obiecte, fiinte, actiuni, fenomene, persoane, copiii fiind deprinsi sa le foloseasca în vorbirea curenta, în exprimarea impresiilor

personale.

În lexicul copiilor cel mai adesea întâlnim substantive comune. Exemplu de substantive comune frecvent folosite: mama, tata, sora, frate, bunic, pâine, carne, lapte, brânza, apa, mar, banana, masa, scaun, etc. copii denumesc

în sens larg obiecte cu care vin în contact direct acasa si la gradinita.

În vocabularul lor copii folosesc si substantive proprii care denumesc numele lor (Alina, Alexandru, Mihai, Maria), al fratilor, al parintilor, nume ale unor orase din tara, numele tarii.

În lexicul copiilor prescolari se constata si folosirea diferitelor adjective. Accentul cade pe însusiri privind culoarea (rosu, galben, verde, albastru, alb, negru), pe raporturi dimensionale (mare, mica), pe însusiri gustative (dulce,

acru), olfactive, pe calitati morale (lenes, harnic, mincinos).

Copii prescolari folosesc si pronumele personal (eu, tu, el, ea), pronumele de politete (dumneavoastra), dar în sens mai restrâns. Exemplu: "Tu mi-ai dat mingea."

În lexicul copiilor se constata ca acestia utilizeaza atât numeralele cardinale, cât si cele ordinale (unu, doi, trei, primul, al doilea, al treilea). În joc, copilul verbalizeaza actiunea (Eu îti dau o papusa, doua masini, sau: Îti dau

prima masina, a doua papusa).

În vocabularul copiilor sunt si cuvinte care denumesc actiuni (verbe). Accentul cade pe actiunile copilului în familie, la gradinita, pe strada, pe actiunile adultului si ale animalelor cunoscute. (câinele latra, câinele roade un

os, câinele sta la pânda) sau Eu ma joc; Eu voi fi doctor) (exemplu din vorbirea copiilor).

Copii folosesc cuvinte si adverbe referitoare la locul unde se petrece actiunea, la timpul când se desfasoara.

Aceste cuvinte folosite de copiii prescolari sunt achizitii ale propriului vocabular.

La sfârsitul perioadei prescolare copilul stapâneste formele gramaticale si, în general, le foloseste corect în vorbirea sa.

Atât vocabularul cât si structura gramaticala sunt însusite de copii în mod practic în procesul viu al comunicarii ascultând vorbirea celor din jur.

Prescolarul "nu învata" regulile gramaticale ca atare, nu cunoaste definitia lor, nu stie ce este substantivul, adjectivul, verbul, adverbul, dar respecta în vorbirea sa regulile principale de modificare si îmbinarea cuvintelor în

propozitii.

În general, prescolarii reusesc sa alcatuiasca propozitii simple si dezvoltate; alcatuiesc propozitii în care sa foloseasca substantive în cazul genitiv ("Cosul este al Scufitei Rosii"); folosesc substantive la numarul singular si

plural; folosesc corect verbele cunoscute la timpul prezent, imperfect- eu mâncam, perfect compus - eu am mâncat si la viitor; alcatuiesc corect propozitii si fraze folosind acordul între partile principale si secundare ale

propozitiei (acordul dintre subiect si predicat, acordul dintre adjectiv si substantiv, acordul dintre subiect si atribut, acordul dintre predicat si complement).

Copii de vârsta prescolara reusesc sa realizeze acordul logic al subiectului cu predicatul. ("Baiatul se joaca."); acordul dintre substantiv si adjectiv ("Cana are culoarea galbena.")

Practica pe care o desfasor la clasa mi-a permis sa constat ca sunt si prescolari care nu fac acordul adjectivului cu substantivul în gen si numar.

Prescolarii pronunta corect substantivele la singular si plural (floare - flori, om - oameni, caiet - caiete, etc.)

Unii dintre copii de vârsta prescolara folosesc corect substantivul în cazul genitiv, la altii însa am constatat lacune în vorbire. Exemplu din vorbirea copiilor: "Morcovul este hrana iepurasului."; "Aluna este hrana veveritei."

Copii îsi însusesc în mod organizat regulile gramaticale si întreaga bogatie semantica si stilistica a limbii materne.

Premisele unei comunicari verbale corecte si complexe pot fi asigurate înca de la grupa mica.

3. IDENTIFICAREA TIPURILOR DE GREsELI:

PRONUNŢIE, SENS, PLASARE ÎN CONTEXT,

UTILIZARE CORECTĂ, CAUZE, SOLUŢII

Limbajul este instrumentul corect de comunicare interumana. Pentru orice om, gradul de stapânire si de folosire a limbii este o trasatura definitorie a personalitatii sale.

În perioada prescolaritatii limbajul se perfectioneaza sub toate laturile sale: fonetic, lexico-semantic si gramatical. Astfel, prescolarul de 6-7 ani, pronunta corect toate sunetele limbii materne, poseda un vocabular de circa 3000 de cuvinte, carora le cunoaste sensul si formeaza propozitii - fraze corecte din punct de vedere gramatical. Are o

exprimare relativ expresiva, capabila sa redea idei si sentimente pe care doreste sa le transmita.

De la limbajul situativ, în grupa mica, trece treptat la limbajul contextual, folosind corect expunerea monologala (relatari, povesti, povestiri). De asemenea, de la 4 ani începe sa se structureze limbajul interior.

Daca avem în vedere particularitatile vorbirii copiilor prescolari este necesar sa ne oprim la cele 3 aspecte: pronuntie, cuvinte (lexic) si exprimare gramaticala.

La vârsta prescolara, limbajul cunoaste cele mai profunde schimbari, în strânsa corelatie cu exersarea si cu perfectionarea capacitatii articulatorii. Datorita particularitatilor aparatului fonator ale carui componente sunt

insuficient exersate pentru vorbire, pronuntia copiilor este deficitara. În jurul vârstei de trei ani vorbirea copilului

se caracterizeaza printr-o pronuntie inegala a sunetelor limbii materne. Copii pronunta, în general, cu usurinta cuvintele cu o structura vocalica sau preponderent vocalica, dar întâmpina greutati în cazul consoanelor si, mai ales, al grupurilor consonatice. Multi copii nu diferentiaza bine consoanele lichide (l, r), consoanele constrictive

(s, z, s, j) si pe cele semioclusive (ce, ci, t).

Se pune întrebarea cum identificam greselile de pronuntie. Raspunsul este simplu: prin intermediul jocurilor orale. Desigur, metoda de baza ramâne exercitiul, dar nu un exercitiu plictisitor, ci un exercitiu - joc plin de

surprize. De exemplu, prin desfasurarea jocului "Alege corect" am putea depista pronuntarea corecta a sunetelor separat si în cuvinte. Prin acest joc am putea depista perceperea corecta sau incorecta a sunetului, semnalarea prezentei sau absentei unui anumit sunet într-un cuvânt. Cauza principala a acestor defecte o constituie tocmai

slaba dezvoltare a auzului fonetic.

Jocurile exercitiu pot aduce o contributie de seama nu numai la perceperea clara si corecta a sunetelor corespunzatoare, ci si la corectarea pronuntiei defectuase a acestora.

În cazul jocului "Libraria" de exemplu, se poate depista pronuntarea corecta a cuvintelor. În aceasta idee, se pot da copiilor, individual, jetoane cu diferite imagini. Copii au ca sarcina sa verbalizeze ceea ce vad. Se poate constata ca sunt copii care întâmpina greutati la interpretarea jetoanelor. Se pot adresa întrebari ajutatoare,

conducându-i astfel la interpretarea imaginii de pe jeton.

Procedeul folosit da posibilitatea de a-l corecta pe copilul care pronunta gresit si totodata se poate evalua posibilitatea pe care o are la acest capitol.

Un studiu mai atent al vorbirii si comunicarii la copii în timpul activitatilor din gradinita, în conversatia cu adultii si între ei, sau al productiilor artistice verbale la serbarile cu parintii, evidentiaza un evantai de forme, privind

abaterile de la pronuntia normala, a ritmului si fluientei vorbirii.

Pâna în jurul vârstei de 5 ani, greselile de pronuntie sunt considerate firesti, fiind determinate de adaptarea treptata a aparatului fonator la exigentele emisiei verbale, de perfectionarea continua a posibilitatilor de

diferentiere auditiva.

Cunoscute sub numele de dislalii, greselile de pronuntie constau în alterarea sunetelor, substituirea, inversarea sau omisiunea acestora. Dintre cazurile de substituire, mai frecvente la vârsta prescolara mica, se înregistreaza:

- s si j înlocuite su s si z -(sase - sase); (zucarie -jucarie)

- s si z înlocuite cu t si d - (tanie - sanie); (tapun - sapun)

- ce si ci înlocuite cu te si ti (terculet -cerculet); (tine - cine)

Consoanele lichide sunt fie omise, fie înlocuite (lata, rata).

Din doua sau mai multe consoane alaturate, prescolarul pronunta, de obicei, numai una: (schie - scrie); (chion - creion).

Adesea sunt omise silabele neaccentuate, mai ales în cuvinte polisemantice: (fafie - farfurie).

Sunt frecvente formulele de inversiune, când ordinea fireasca a formelor este modificata:

- crastravete- castravete

- hazar- zahar

- bulitenie- butelie

Deci, dificultatile de pronuntie constau în omiterea, înlocuirea, denaturarea sau inversarea sunetelor mai greu de pronuntat. Este cunoscut din literatura de specialitate si din observatia practica faptul ca sunetul "r", în general,

apare mai târziu în vorbire. Unii prescolari spun "ata" în loc de "rata", "oata", în loc de "roata", "tei" în loc de "trei".

Înlocuirea sunetului r cu alte sunete se face în intentia de a marca sunetul deficient prin altul pe care îl poate pronunta, cu sonoritate oarecum asemanatoare. Sunetul "r" poate fi înlocuit cu urmatoarele sunete: i, u, v, l,

putând spune: "iosu", "uosu", "vosu", "losu".

Se întâlneste totusi, la vârsta prescolara, dificultati de pronuntare a sunetelor "C" si "G". Sunetul "C" este înlocuit cu sunetul "t" ("tolos" în loc de "cocos"). Aceeasi situatie este si în cazul sunetului "G", care poate fi înlocuit cu

"D". ("daina" în loc de "gaina").

Exemplu concret întâlnit: "Daina fate totdat".

Sunetul "F" poate fi înlocuit cu sunetele p, t, s: "seleasta" în loc de fereastra.

Se întâmpla uneori, mai ales la prescolarii din grupa mica si chiar mijlocie, ca, din cauza unei deficiente minore de auz, vocala neaccentuata sa fie omisa. Astfel, în loc de "cadea jos" unii copii spun "cada zos", sau "bau apa" în loc de "beau apa". Omiterea sau inversiunea de silabe este întâlnita: "molocotiva" în loc locomotiva; "motobil"

în loc de automobil; "motocheta" în loc de motocicleta.

Datoria noastra în calitate de educatori este sa corectam cu calm si sistematic aceste greseli de pronuntie savârsite de copii spre a evita fixarea unei vorbiri incorecte defectuoase.

Se pune întrebarea daca aceste greseli de pronuntie pot fi corectate în cadrul gradinitei. Raspunsul este da, fara îndoiala. E foarte necesar acest lucru.

Primele masuri de educare a aparatului fonotor constau în desfasurarea unor exercitii simple, de imitare a unor sunete si fenomene din natura, onomatopee: mersul calului în galop (clo, cli, clo),suieratul trenului (u, u,u),

tunetul (bum, bum), bate vântul (vâj - vâj).

De asemenea, se pot desfasura cu copiii diferite exercitii - joc, exercitiile limitându-se doar la pronuntarea izolata a unor consoane care permit exagerarea articularii: "sarpele sâsâie" (sss), "E frig" (br), "Oprim calul" (prr), "Albina

bâzâie" (bzz).

Exercitiile pentru dezvoltarea auzului fonematic se pot crea într-o multime de varietate pentru copii ce nu pot pronunta corect anumite sunete.

Exercitiile pentru dezvoltarea auzului fonematic are în vedere greseli care constau în înlocuirea sunetelor, omiterea unor sunete si inversarea ordinii sunetelor. Se pot folosi în acest sens exercitii de pronuntare a unor

serii de silabe pentru consolidarea consoanelor primare (p - h - t - d):

- pa -pe - pi - po - pu

- pap - pep - pip - pop - pup

- jocuri de cuvinte: tac - dac - pac - bac

tata -dada - pata - bâta

În vederea corectarii silabei diferentierii consoanelor surde de cele sonore se pot folosi cuvinte paronime: parca - barca; toamna -doamna, trepte - drepte. Asemenea exercitii constituie un mijloc foarte eficient de dezvoltare a

acuitatii auditive.

Exercitiile- poezii contribuie si ele la corectarea anumitor deficiente de pronuntie la copii. Acestea trebuie repetate, dar si din ce în ce mai repede.

- "Ursu-let si Ursu-Flet

Cei doi ursi cu parul cret

Vor sa prinda peste-n lac

- Dar de ce plângi Ursu-Flet?

- Eu n-am prins decât un rac!

(rac - lac)

sau: "Azi, de ziua mamei mele

Desenez un cos cu mere,

Crizaneme mari si prune

si-apoi struguri si alune."

(mere - mele)

Aceste exercitii pot contribui la educarea pronuntiei corecte, la corectarea celor mai frecvente greseli de pronuntare.

Multa atentie trebuie sa se acorde si procesului de însusire si dezvoltare a semnificatiei cuvintelor.

La 3-4 ani confuziile în denumirea termenilor, inexactitatile, impreciziunile în determinarea semnificatiei cuvintelor sunt destul de frecvente, se întâmpla adesea ca prescolarii sa memoreze si sa foloseasca cuvinte al caror sens le scapa complet. De exemplu, un copil relata: "Macul este rosu si în el are niste bobocei negri." Fiind întrebat ce

se întelege prin bobocei, a raspuns: niste punctulite negre. Se mai întâmpla si astfel: copilul foloseste aparent corect unele cuvinte, dar la o analiza mai atenta se constata ca îi este straina semnificatia acestora. De exemplu,

un copil de 5 ani a stiut sa precizeze ca broastele traiesc în lac. Întrebat fiind ce este lacul, a raspuns: o curte cu nisip. si la 5-6 ani, se mai constata folosirea într-un context nepotrivit a unui cuvânt auzit recent. Sunt mai multe

cuvinte care produc o mare impresie asupra copiilor, fie prin sensul pe care îl banuiesc, fie prin noutatea sau chiar aspectul sonor care este gasit atragator, fapt pentru care le memoreaza repede si le folosesc, înainte de a

le sti sensul adevarat.

Astfel de goluri, de insuficiente în vorbirea copiilor se evidentiaza mai ales în discutiile lor libere cu educatoarea, în povestiri sau repovestiri.

Caile care pot fi folosite în gradinita pentru prevenirea acestor goluri sunt urmatoarele: însusirea unor cuvinte noi în procesul observarii directe a lucrurilor, fiintelor, aspectelor de viata; explicarea pe cale verbala a unor cuvinte

al caror sens este mai putin cunoscut copiilor; însotirea unui cuvânt nou cu unul sinonim, cunoscut; folosirea cuvintelor în diferite contexte pentru întelegerea cât mai deplina a sensului lor.

Un prim semnal al necunoasterii sensului unor cuvinte îl poate constitui pronuntarea gresita a acestora, nerespectarea structurii sonore. În povestiri, educatoarea transmite cunostinte noi, necunoscute lor. Cuvintele noi

trebuie explicate pe loc, pe masura ce se utilizeaza. Întelegerea tuturor cuvintelor trebuie verificata ulterior.

O alta cale pentru însusirea corecta a semnificatiei cuvintelor o formeaza folosirea acestora în contexte variate.

Aspectul lexico-semantic si gramatical este uneori deficitar, mai ales din cauza comunicarii insuficiente cu adultii, precum si a unei slabe influiente educative din unele familii. Astfel, sunt unii copii cu un lexic sarac si folosit

uneori neadecvat, sau altii care se exprima gresit gramatical, chiar si la 4-5 ani. ("Sa manânca cu noi" în loc de sa manânce cu noi, sau "sa se culca" în loc de sa se culce). Asemenea greseli se corecteaza mult mai usor în

cadrul unei comunicari corecte si nu pun probleme decât în cazul unor deficiente psihice.

O data cu însusirea cuvintelor, copii asimileaza si sensul acestora, pe care si-l nuanteaza sub îndrumarea familiei si a educatoarei. Nu o singura data, copii adopta un cuvânt cu un sens atribuit de ei, altul decât cel

general acceptat, si-l folosesc adesea pentru ca le place cuvântul, nu pentru câ îi stiu semnificatia. Un copil de la oras spune ca vitelul se tine în "garajul" vacii, pentru ca nu cunoaste deosebirea (diferenta) dintre "grajd" si

"garaj". Sub influienta mediului social în care traiesc, copii elaboreaza forme gramaticale regulate, fara sa cunoasca norme sau reguli. Un copil spune: "uite o stela", pentru ca e o forma mai apropiata fonetic de pluralul

"stele".

În vorbirea copiilor se observa tendinta de a disocia formele verbale omofone de singular - plural (copilul se joaca, alearga, cânta -copii se joc, alearg, cânt), de a da forme regulate unor verbe neregulate (suntem, sunteai),

care nu trebuie reprimate, ci corectate cu grija.

Jocurile didactice contribuie din plin la corectarea sensului unui cuvânt, sarcina deosebit de importanta la aceasta vârsta a marilor acumulari.

Se pot organiza diferite jocuri care pot sa opereze cu diferite antonime, stiut fiind ca prescolarul îsi precizeaza mai usor sensurile cuvintelor pe care le diferentiaza prin contrast. De exemplu în jocul didactic "Cum este?",

copilul poate fi solicitat sa aleaga un jeton, sa denumeasca obiectul din imagine ("cos gol"), iar copilul care are imaginea cu un cos plin sa-l aseze lânga cosul gol. Copii pot formula propozitii: "Mama aduce de la piata un cos plin cu legume."; "Cosul gol este usor." În continuare se poate propune copiilor sa gaseasca alte cuvinte cu sens

opus: pâine calda -pâine rece, cer senin - cer înnorat, drumlung - drum scurt, subtire - gros, mare - mic.

Pentru precizarea sensului unor cuvinte-omonime, se pot desfasura diferite jocuri cum ar fi: "La televizor" (se denumesc obiectele expuse si se alcatuiesc propozitii cu ele: toc,broasca, catel, ochi, etc.)

Tot prin intermediul jocului didactic se poate realiza precizarea sensului unor cuvinte sinonime prin expunerea unor povesti despre anumite animale cunoscute, prin observarea directa în care sa foloseasca în fraze succesive

diferite sinonime (vulpe hoata, sireata, vicleana, precizând sensul: lipsit de sinceritate).

Aptitudinea pentru scoala presupune ca limbajul copilului sa prezinte un asemenea nivel încât sa-i permita sa-si exprime corect gândurile, dorintele, intentiile, sa verbalizeze adecvat ceea ce vrea, sa comunice. Deci, sa

posede un limbaj corect din punct de vedere fonetic, lexical si gramatical. Prin urmare, copilul apt pentru scoala trebuie sa stapâneasca limbajul, ca instrument de informare, de comunicare si exprimare.

CAPITOLUL IV

1. IPOTEZA CERCETĂRII

Studiul formelor în care se amnifesta limbajul copilului mic ca si cel al modului cum se pot dezvolta limbajul si comunicarea la acestia pare sa constituie o preocupare majora pentreu lingvistii din tara noastra cunoscând în

ultimii ani o recuonsiderare si redimensionare a importantei reale pe care o are.

La nivelul învatamântului prescolar este necesara o foarte buna pregatire pentru ca educatoarea sa se poata orienta "printre teoriile psihologice si pedagogice moderne, astfel încât copii sa ajunga la vârsta de 6-7 ani în

clasa I, cu un suficient nivel de pregatire din punct de vedere al limbajului si al comunicarii".4[4]

Adevarul actualeste ca pâna târziu se fac fgreseli elementare de ortografie, modul de exprimare este greoi si nu se stapânesc regului sintactice, nu se cunoaste sensul exact al multor termeni care circula curent, iar în

comunicarea orala limba româna a început sa fie schingiuita fonetic.

Practica la clasa fundamentala teoretic mi-a permis sa fac urmatoarele constatari:

1. Este cert ca educatia limbajului si a comunicarii trebuie începuta foarte de timpuriu atât de catre parinti, cât si prin institutiile obligate în educatie.

2. Exista premise psihologice favorabile pentru educatia limbajului, a comunicarii înca de la o vârsta timpurie pentru crearea unei baze solide a predarii limbii materne în scoala sia aunei bune utilizari a limbii, comunicare în

viata sociala si în activitatea practica de mai târziu.

4[4] Tatiana Slama-Cazacu -Probleme ale dezvoltarii limbii române ca limba materna în gradinite si clasele primare în culegerea metodica, 1975

3. Este necesar sa reflectam, sa gasim sau sa adoptam masuri ameliorative privitoare la educatia limbajului sub toate aspectele.

4. Sa nu neglijam influienta enorma a factorilor purtatori ai mujloacelor de comunicare care devin modele pentru copii si elevi: domenii ca atare (parintii, psihologii, vorbitorii de la radio si de la releviziune, redactorii de articole

de presa si autorii de publicatii pentru copii si nu în ultimul rând educatoarele si profesorii.)

Daca aceste "modele" sunt defectuoase si procedeele educative din gradinita si din scolala vor avea un efect minim sau pot fi contracarate.

Pornind de la constatarile aratate precum si se la problematica implicata de aspectele lexicale la prescolari am pornit de la premisa ca munca cu vocabularul nu trebuie socotita terminata odata cu explicarea amanuntita a cuvintelor necunoscute, ci trebuie continuata âna când acestea sunt integrate în vocabularul activ al copiilor,

pâna când le folosesc corect în vorbire.

Astfel mi-am propus sa demonstrez ca daca îmbogatirea vocabularului prescolarilor se realizeaza prin explicarea si însusirea constienta a semnificatiei cuvintelor nou întâlnite de catre acestia în activitatile din gradinita atunci se

poate realiza optimizarea comunicarii verbale dintre copii si cei din jurul lor.

Am încercat sa-mi structurez activitatea dupa urmatoarele cerinte:

I Respectarea caracteristicilor limbajului - la aceasta vârsta decurgând din însusi caracterul concret -situativ al gândirii.

II Însusirea constienta si activa a cunostintelor pentru ca ele sa poata deveni adevarate instrumente de comunicare, de exprimare a ideilor atât în planul limbajului exterior cât si a celui interior.

III Supunerea cuvintelor unui proces de repetare, de fixare a cestor conditii si contexte variate pentru ca acestea sa îmbogateasca vocabularul activ al copilului.

Prima cerinta presupune ca nici o activitate în care se urmareste îmbogatirea vocabularului nu poate fi desfasurata în absenta unui material concret -intuitiv. Indiferent de partea de vorbire ce o reprezinta, de rolul ei

semantic, un simplu cuvânt, o simpla expresie sau figura de stil se fac cunoscute si întelese cu ajutorul materialului didactic.

A doua cerinta reperezinta necesitatea ca fiecare cuvânt sa fie mai întâi înteles. Învatarea mecanica a unor cuvinte nu va da nici un fel de roade.

Se impune deci folosirea acelor metode si procedee ce vor conduce spre însusirea constienta a cuvintelor.

Aceasta cerinta implica totodata actitudinea activ-participativa a copilului prescolar în fata noului, astfel trebuie stimulata la copil tendinta de a sesiza cuvinte necuoscute si de a întreba care le este semnificatia, de a încerca

sa o descopere cu ajutorul materialului si facând apel la experienta lui de viata, la cunostintele dobândite anterior.

A treia cerinta reflecta atitudinea educatoarei. Aceasta trebuie sa puna cât mai des copilul în situatia de a se exprima si mai ales de a întrebuinta cuvinte noi. Privita din acest unghi fiecare activitate poate reprezenta un

prilej de învatare a noi cuvinte, dar si de exersare si fixare a cuvintelor noi.

2. TEMATICA CERCETĂRII

Pentru a sustine cele de pâna acum mi-am propus sa realizez o cercetare de tip constatativ-ameliorativ desfasurata pe parcursul unui an scolar pe o grupa de 20 de copii în vârsta de 5-6 ani majoritatea (16 dintre ei)

venind din familie, deci fiind pentru prima data într-un cadru organizat la gradinita si numai 4 copii având continuitate.

Prin cercetarea de tip constatativ am urmarit cunoasterea si descrierea modului în care activitatile de tip prescolarcontribuie la îmbogatirea si activizarea vocabularului.

3. CONŢINUT

Sub aspect lexical cercetarea de tip constativ-ameliorativ a permis îmbogatirea vocabularului activ si pasiv al copiilor cu:

- substantive comune care exprima notiuni cu un grad mai mare de generalizare (despre obiecte, fiinte, fenomene ale naturii, categorii sociale), trasaturi de caracter, norme de comportare, sentimente, relatii umane

- substantive proprii care denumesc fiinse, nume de localitati, importante nume cu caracter geografic, nume al unor obiective socio-economice cunoscute de copii, al unor evenimente importante, al unor eroi ai neamului

nostru

- adjective care exprima însusiri referitoare la forma (rotunda, ovala, patrata, triunghiulara, dreptunghiulara), marime (mare, mijlocie, mic), dimensiune (lung, lat, scurt, îngust), ordinea obiectelor sio fiintelor (primul, ultimul),

culori si nuante (rosu, galben, albastru, verde, negru, alb, maro, portocaliu, violet, bej), trasaturi pozitive si negative de caracter (curajos, cinstit, bun, lenes, rau, egoist)

- numerale cardinale (unu-zece) si ordinale (primul . al zecelea, ultimul)

- verbe care exprima actiuni efectuate de copii în familie, în gradinita, în mediul înconjurator precum si ale adultilor în unele domenii de activitate, efecte ale unor fenomene ale naturii (ploia cade, vântul sufla, fulgii de

zapada cad, plutesc în aer)

- adverbe si locutiuni adverbiale care exprima: stari sufletesti (vesel-trist), trasaturi pozitive si negative de caracter (bun, rau, curajos, fricos, harnic, lenes), pozitii ale obiectelor în spatiu (aproape, departe, deasupra, dedesupt,

stânga, dreapta, înainte, înapoi), timpul când se petrece actiunea (devreme, târizu, azi, mâine, poimâine)

- prepozitii simple si dezvoltate (pe, sub, despre, de pe, la)

- conjunctii si locutiuni conjunctionale (daca, desi, pentru ca, sa)

4. METODE IMPLICATE ÎN CERCETAREA FORMELOR sI MODALITĂŢILOR DE ÎMBOGĂŢIRE sI ACTIVIZARE A VOCABULARULUI LA PREsCOLARI

Data fiind importanta aspectului studiat am recurs la folosirea mai multor metode - unele clasice altele moderne, unele specifice muncii cu prescolarii, altele adaptate.

Metoda chestionarului folosita în momentul initierii cercetarii a fost aplicata parintilor copiilor (fiind cunoscuta contributia mediului familial la dezvoltarea vorbirii copiilor) si care a vizat urmatoarele aspecte:

1) Gradul în care îl preocupa limbajul copiilor

2) Implicarea parintilor în jocurile copiilor

3) Timpul acordat pentru discutii, explicatii cu copilul

4) Cum procedeaza pentru îmbogatirea vocabularului?

5) Interesul acordat dialogului parinte-copil

6) Daca solicita copilul sa povesteasca întâmplari, vise, imagini, programe vizionate

7) Cine considera ca trebuie sa se ocupe de dezvoltarea limbajului copilului

Chestionarul cuprinzând întrebari închise (cu 3 posibilitati) dar lasând libertatea altor opinii pentru fiecare întrebare a fost distribuit parintilor celor 20 de copii identificarea prin semnatura fiind facultativa.

Astfel am facut urmatoarele cponstatari de care am tinut seama ulterior: pe toti parintii îi preocupa limbajul copilului dar numai 12 parinti (60%) se joaca cu copilul frecvent, iar 2 parinti (10%) se joaca foarte putin mai mult

supraveghindu-i, iar 6 parinti (30%) nu se implica în nici un mod în jocurile copiilor.

Cei mai multi 14 parinti (70%) acorda foarte putin timp pentru discutii, explicatii mai ales în timpul drumului de la si spre gradinita, ceilalti 6 (30%) considera ca discuta suficient de mult cu copii.

Pentru îmbogatirea vocabularului cei mai multi 16 (80%) îi lasa pe copii sa sesizeze cuvintelse noi si sa ceara explicatii, 2 (10%) le explica cuvinte cu ajutorul dictionarului, iar 2 (10%) nu au raspuns.

Interesul acordat dialogului parinte - copil este mediu 10 (50%) sunt foarte interesati de discutiile cu copii, iar ceilalti 10 (50%) considera aceste dialoguri nesemnificative (si pe fondul lipsei de timp).

O parte relativ mica (8 parinti reprezentând 40%) solicita copii sa povesteasca.

Toti considera ca educatoarele sunt cele care trebuie sa se preocupe de dezvoltarea limbajului, iar 5 (25%) considera ca si familia trebuie sa se implice în aceasta activitate.

Observarea- am folosit-o atât ca metoda de colectare a datelor cât si ca tehnica de licru pentru verificarea ipotezei.

Cu alte cuvinte, prin aceasta metoda am contribuit la formarea deprinderilor de a structura mesaje coerente care sunt concretizarea verbala a cunoasterii. Dezvoltarea exprimarii este strâns legata de cultivarea spiritului de

observatie în procesul observarii care împleteste cunoasterea senzoriala cu cunoasterea rationala.

Spre exewmplu pentru a descrie un aspect al realitatii "Prima zi de iarna" am îndrumat copii sa-l observe metodic - organizat. Pe parcursul observarii copii s-au documentat adunând o serie de informatii.

Astfel, copii au folosit un vocabular bogat, chiar expresiv "cer plumburiu", "dansul fulgilor de nea", copaci golasi", "copii veseli si zburdalnici".

Ca un obiectiv prioritar al activitatii desfasurate de mine i-am pus pe copii permanent în contact cu viata, cu natura, cu specificul relatiilor sociale pentru ca, nemijlocit sa-si exercite spiritul de observatie, logica si priceperea

de a-si exprima corect în cuvinte observatiile si concluziile scoase din aceste observatii.

În mod practic am realizat orientarea observatiei copiilor prin stabilirea unor obiective concrete sau prin întrebari.

Spre exemplu, cunoasterea realitatii poate fi supusa observatiei unui animal domestic - câinele poate fi dirijata fie prin fixarea urmatoarelor obiective pe baza unei ilustratii, a unui exemplar împaiat sau chiar a unui animal blând,

viu:

- priviti cu atentie aspectul general

- observati forma capului, a trunchiului, apicioarelor

- observati ce si cum manânca

- spuneti pe baza celor observate cu cine se întovaraseste si daca este folositor omului

observatia se poate realiza si prin dialog în cadrul caruia am abordat obiectivele activitatii intuitive de mai sus sub forma unor întrebari puse succesiv si alternând cu raspunsurile copiiilor:

Î: Ce puteti spune despre felul cum arata câinele?

R: Câinele este un animal frumos.

Câinele arata înfricosator.

Î: Cum este capul câinelui?

R: Câinele are cap mic.

Î: Ce forma are capul?

R: Capul câinelui este putin alungit.

Î: Cum sunt urechile câinelui?

R: Câinele are urechi mici si, de obicei sunt ciulite.

Î: Cum este trunchiul sau?

R: Corpul câinelui este subtire si lunguiet.

În observatia dirijata în acest mod interactiunea dintre cuvântul meu si intuitie are ca efecte concrete pe de o parte mentinerea mereu vie a atentiei copiilor si concentrarea ei în mod succesiv asupra unor aspecte ale

realitatii observate, pe de alta parte fixarea elementelor corespunzatoare de limbaj (de exemplu: alungit, ciulit, trunchi) odata cu senzatiile si perceptiile respective.

Pentru a realiza aprofundarea cunoasterii realitatii intuite am orientat atentia copiilor spre compararea observatiilor analitice folosind aceeasi tehinica a formularii de obiective sau de întrebari.

- Ce constatati în legatura cu marimea câinelui în comparatie cu pisica?

- Cum este colorata blana câinelui comparativ cu aceea a pisicii?

- Cum este capul câinelui fata de cel al pisicii?

- Care sunt deosebirile privind urechile, ochii, botul?

Învatându-i pe copii sa observe în acest mod le-am educat deprinderile de a percepe mediul înconjurator si de a exprima observatiile lor în comunicarile verbale coerente. Descompunerea întregului în parti cunoasterea rolului

fiecarei parti în cadrul ansamblului, sesizarea legbaturilor între parti, surprinderea raprtului cu mediul înconjurator duc pe parcursul observatiei la dezvoltarea spiritului de observatie, a gândirii si posibilitatile de exprimare a

copiilor, toate acestea contribuind la verificarea ipotezei initiale.

Îmbogatirea si activizarea vocabularului, realizarea unor descrieri sau naratiuni înseamna de fapt acumulare de informatii prin intuirea activa si sistematica a mediului înconjurator. Deprinderea copiilor cu tehnica observarii

analitico-sintetice a realitatii se poate realiza în cadrul unor activitati diverse: vizite si excursii, activitati pe sectoare si arii de stimulare, experiemente în cadrul unor activitati, intuirea tablourilor, obiectivelor, vizionarea

dispozitivelor, diafilmelor, filmelor.

Pnetru formarea si dezvoltarea capacitatii copiilor de a observa si a exprima corect observatiile, impresiile, reactiile afective ale copiilor am apelat la o serie de exercitii:

1. Aflarea cuvintelor care exprima actiuni, nume, calitati pe baza dezvoltarii anumitor realitati. Exercitiul consta în concentrarea atentiei coppilor asupra unor aspecte ale fiintei, obiectului, fenomenului, evenimentului

observat si gasirea de catre ei a cuvintelor potrivite aspectelor respective.

De exemplu, observând siluieta unui bloc, copii au cunoscut succesiv anumite elemente constitutive ale sale:

-stiti cum se numeste aprtea care este mai mult de jumatate îngropata în pamânt? (fundatie, temelie)

- Cum de numeste rândul ridicat pe temelie? (parter)

- Cum numim rândurile suprapuse? (etaje)

- Cum numim camerele în care poate locui o familie? (apartamente)

- Gasiti cuvinte potrivite pentru a spune cum este acest apartament (mare, spatios, luminos, confortabil).

Acest exercitiu de îmbogateste, constientizeaza si activizeaza vocabularul în strânsarelatie cu perceperea realitatii.

1. Gasirea de analogii pentru relatii indicate.

- Cu cine seamana acest bloc înalt? (cu un turn)

- Cu ce puteti compara forma acestui deal? (câmpie)

Exercitiul solicita contemplarea vie a realitatii observate si, implicit cultivarea exprimarii plastice prin activizarea si corelarea prin activizarea si corelarea cunostintelor, impresiilor, cerinta importanta a structurarii experientei de

viata în diverse forme ale comunicarii verbale.

2. Formularea propozitiilor pe baza de întrebari.

Întrebarile se refera la diverse aspecte ale obiectului, fiintei, privelistii sau fenomenului observat. De exemplu:

Î: Cum creste tulpina bradului?

R: Tulpina bradului creste drept ca lumânarea.

Î: Cum sunt frunzele bradului?

R: Bradul are frunze mici, subtiri ca niste ace.

Î: Ce culoare au frunzele coniferelor?

R: Culoarea frunzelor coniferelor poate fi verde-închis sau verde -argintiu.

3. Alcatuirea unor scurte compozitii închegate dupa întrebari.

Am gandit întrebarile astfel încât sa poata înlesni un raspuns închegat. Ele s-au referit la aspecte prezentate nemijlocit în fata copiilor si la ilustratii, tablouri.

Exemplu: Î: Ce fac copii în curtea gradinitei?

R: Copii se joaca în curtea înzapezita.

Î: Cum se joaca ei?

R: Unii alearga si se bat cu bulgari de zapada.

Altii se straduiesc sa faca un om de zapada.

Î: Cum se manifesta copii în timpul jocului?

R: Toti copii sunt veseli si sanatosi.

Raspunsurile la întrebari au legatura între ele constituind o microcompozitie izvorâta din observatiile copiilor care ar putea avea titlul: Iarna în curtea gradinitei.

4. Alcatuirea unei sinteze partiale sau finale dupa un plan de observare dat.

Sinteza este o comunicare alcatuita din mai multe propozitii structurate simultan cu etapele observarii (intuirii).

Astfel, pentru "vita-de-vie" am avut în vedere urmatorul plan:

a) aspectul plantei

b) partile componente si caracteristicile lor (radacina, tulpina, frunzele, fructele)

c) solul pe care se dezvolta

d) raspândire

Desfasurând activitatea în clasa pe baza unor tablouri, copii au constientizat anumite aspecte concretizându-se prin verbalizarea succesiva observatiilor solicitate de fiecare din punctele planului de observare.

Am obtinut: vita-de-vie.

Vita-de-vie este o planta agatatoare.

Radacinile acestei plante sunt puternice si adânc înfipte în pamânt. Tulpina este lemnoasa, lunga si subtire. Din ea dau în fiecare primavara lastari cu frunze mari. Fructele vitei-de-vie sunt strugurii alcatuiti din

boabe care au un suc dulce si aroma placuta.

Vita-de-vie creste pe un teren argilos-nisipos, se cultiva în multe locuri de pe glob si în tara noastra.

6. Consemnarea verbala a observatiilor sub forma calendarului naturii si reprezentarea prin desen a principalelor caracteristici observate.

Exemplu: Dimineata a fost ger. Ferestrele clasei aveau flori de gheata. Mai târziu a început sa ninga.

7. Formularea de întrebari pentru propozitii date.

Exemplu: 1. (....?) 1. Calul este un animal domestic.

2. (.....?) 2. El traieste pe lânga casa omului.

3. (...?) 3. Se hraneste cu iarba, fân si ovaz.

Acest exercitiu activeaza gândirea în procesul observatiei, puterea de a argumenta, de a stabili legaturi între diferite cunostinte.

8. Formularea de titluri pe baza unui grup de propozitii:

De exemplu: Astazi este o zi geroasa. Cerul este limpede ca oglinda. Zapada scârtie sub picioare. Un vânt parca ascutit ca biciul atinge obrajii si urechile. Aerul este rece.

Titluri posibile: "Iarna", "Zi geroasa".

Exercitiul contribuie la dezvoltarea spiritului de sinteza necesar în realizarea comunicarii. Aceste exercitii sunt numai câteva din cele pe care le-am folosit în procesul de cunoastere în care i-am antrenat pe copii în studiul interdisciplinar si au constituit modalitati didactice operante pentru îmbogatirea si activizarea copiilor si implicit

pentru pregatirea lor intelectuala.

Explicatiaprin argumentele sau prin exemplele concrete am folosit-o în special în întelegerea logica a sensului unor cuvinte precum si la desele întrebari puse de copii.

Astfel, dupa folosirea de catre mine într-un context nesemnificativ a cuvântului "alpinist" dupa un anumit timp am fost întrebata de catre un copil: "De ce albinistii erau îmbracati asa?" Am realizat ca pe plan mental cuvântul

"alpinist" nu avusese reprezentare ci numai învelisul sonor pe care, de la "albina" îl asociase cu "alpinist". Am încercat atunci sa-I explic sensul logic de la "alpinist" (montan). Am folosit ca material ajutator câteva tablouri

(ilustratii).

Pentru explicarea unor cuvinte nou întâlnite este necesar sa se foloseasca o serie de mijloace de învatamânt cu sunt: tablourile, diapozitivele si filmele didactice.

În unele cazuri în realizarea explicatiei i-am antrenat si pe copii prin întrebari alternând cu raspunsuri.

Utilizarea metodei a implicat folosirea urmatoarelor verbe: a distinge, a stabili, a demonstra, a aplica, a discrimina, a compara.

Conversatiaeste metoda care nu a lipsit din activitatile care au vizat atât îmbogatirea cât si activizarea vocabularului. Chiar si atunci când se utilizeaza si alte modalitati (observarea, explicatia) conversatia este

permanent utilizata. Conversatia se poate utiliza în doua variante:

a) pentru reactualizarea unor cunostinte dobândite anterior

b) pentru cautarea unor " adevaruri" prin efortul meu si al copiilor.

Cea de-a doua varianta, conversatia euristica dispune de mari valente pe linia dezvoltarii personalitatii copiilor pentru ca înlesneste antrenarea lor activa în observarea si cercetarea mediului înconjurator, le dezvolta gândirea, formeaza posibilitati de exprimare de a utiliza dialogul, le educa încrederea în propriile forte si curajul

de a manifesta în public.

Povestirea (ca varianta a expunerii) este o metoda cu pondere ridicata în activitatile din gradinita, povestirile educatoarei constituind o eficirâenta modalitate de îmbogatire a vocabularului, iar povestirile copiilor un mijloc de

eficient de activizare a vocabularului.

Rolul povestirilor este deosebit de important: ele ofera copiilor posibilitatea de a învata sa înteleaga gândurile si sentimentele oamenilor prin folosirea cuvântuuli si imaginii artistice, îl familiarizeaza cu structura

limbii, cu bogatia formelor sale gramaticale, cu frumusetea si expresiuvitatea limbii contribuind astfel la dezvoltarea limbajului si a gândirii lui.

"Prin povestile spuse de adulti, patrund în limbajul copiilor forme de exprimare atât ale limbii falimiale, cât si ale celei literare. Copilul îsi poate însusi astfel expresii precise, uneori poetice, epitete artistice, formule

stereotipe specifice stilului, povesti si odata cu acestea forme flexionare sau grupuri sintactice care, în masura în care sunt corecte în limbajul adultului, dezvozvolta vorbirea corecta a copilului si îi transmite diverse mijloace

stilistice din vorbirea adultului."5[5]

5[5] Tatiana Slama - Cazacu -Relatiile dintre gradinita si limbaj în ontogeneza, pagina 417

Copii ascultând povesti sau basme întâlnesc noi si noi expresii care, odata cunoscute devin un bun al lor. Ei memoreaza cuvintele cu care încep si se termina basmele, cât si expresiile care se repeta în basme si

astfel limba literara si populara cu expresiile ei proprii intra în limbajul curebt al copiilor.

În activitatea de povestire cu tema "Scufita Rosie" de Ch. Perrault copii si-au îmbogatit vocabularul cu cuvintele: zapusala, siret, zglobie, sforaia de se cutremurau peretii.

Pentru a usura procesul explicarii si însusirii cuvintelor noi acestea au fost cunoscute de catre copii în zilele anterioare în cadrul jocurilor si activitatilor alese, constientizarea lor fiind usurata si de materialul intuitiv folosit.

Povestirile educatoarei constituie metodele de exprimare verbala, cursiva, coerenta pentru copii.

În activitatea de povestiri "Coliba iepurasului" realizata în etapa activitatilor complementare am folosit urmatoarele materiale: o macheta a colibei unui iepuras, iar casuta de gheata a vulpii realizata din plastic si

expandat.

Clasa asa pregatita le-a captat atentia si le-a mentinut interesul pe parcursul povestirii. Pe masura ce expuneam continutul povestii, celelalte personaje (jucarii din clasa) au prins viata actionând fiecare conform rolului atribuit

de text. Prezenta fiecarui personaj si actiunea fiecaruia au permis copiilor sa traiasca din plin actiunea povestii si, în acelasi timp sa-si exerseze vorbirea.

Copii memoreaza cu placere formulele cu care încep si se termina basmele, de cele mai multe ori îi fascineaza prin elementele pline de umor pe care le cuprind: "De când scria musca pe perete, Mai mincinos cine nu

crede"6[6], ele fiind mult mai accesibile vârstei prescolare datorita constructiei pe baza prozei ritmate si a

versurilor "si unde n-am încalecat pe o capsuna si v-am spus o mare si gogonata minciuna".7[7]

Alte formule concepute pe baza descrierii naturii nerenuntându-se la ceea ce este specific basmului nu pot fi memorate de catre copii. Ele produc însa un efect deosebit asupra acestora prin frumusetea limbii folosite.

"Cica într-o iarna pe când zapada cadea din înaltul nemarginit al cerului, în fulgi mari si pufosi, o împarateasa sta

într-un jilt si cosea ânga o fereastra cu pervazul negru de abnos."8[8]

Textul nu ramâne însa nevalorificat datorita bogatiei de cuvinte cu care copilul îsi largeste fondul lexical: jilt, pervaz, abanos, precum si frumusetii constructiei "înaltul nemarginit al cerului".

Nu sunt lipsite de frumusete artistica nici formulele care nu au nimic specifice basmului: "Era nespus de frumos la tara! Era vara! Secara se întinde galbena ca aurul, ovazul era verde. În livezile înflorite fânul fusese adunat în

capite. În jurul lanurilor si al livezilor se întindeau paduri mari, la umbra carora se ascundeau lanuri adânci."9[9]

Epitetul "nespus" de frumos înlocuieste forma de superlativ absolut dând frumusete nebanuita textului. Cu ajutorul meu copii au înteles frumusetea limbii si sirul epitetelor: secara "galbena", ovaz "verde", livezi "înflorite",

paduri "mari", lacuri "adânci", au înteles sensul comparatiei secara "galbena ca aurul".

Toate acestea pentru îmbogatirea, activizarea si nuantarea vocabularului copiilor.

Basmul cuprinde nenumarate si variate forme de exprimare care pot fi întelese de catre copii în exprimarea lor ulterioara. În acest sens Ion Creanga ofera literaturii noastre numeroase scrieri care sunt în totalitate accesibile

6[6] Petre Ispirescu -Tinerete fara batrânete si viata fara de moarte

7[7] Ion Creanga - Capra cu trei iezi

8[8] Fratii Grimm -Alba ca zapada

9[9] H.Ch. Andersen -Ratusca cea urâta

copiilor. "Mosneagul fiind un gura casca . se uita în coarnele" (babei); fata babei "se alinta cum se alinta cioara-n lat"; lupul se gândea sa "pupe iezii" si de aceea "trageau cu urechea", iar cruzimea îndemna "sa faca maimult în

ciuda caprei".10[10]

Zicatorile fac scrierile lui Ion Creanga mai vii, mai antrenante: "Sunt cinci degete la mâna si nu seamanpa unul cu altul", "fuga-i rusinoasa, dar sanatoasa".

Ion Creanga are o adevarata placere pentru efectele sonore ale cuvintelor (gogâlt, mânca lupul sarmale), placere care îl obliga pe cel mic sa imite folosind aceeasi sonoritate care da frumusete vorbirii copiilor.

Ceea ce recepteaza cu usurinta copii din scrierile lui Ion Creanga sunt numeroasele parti dialogate:

- "Fata frumoasa si harnica, fie-ti mila de mine si ma îngrijeste, ca ti-oi prinde si eu bine vr-odata",

- "Da! Cum nu! (zise fata babei) mi-oi festeli eu mânutele taticutii si a mamicutii. Multe slugi ati avut ca mine!"

Din exemplele date reiese rolul deosebit pe care îl au povestirile educatoarei în îmbogatirea vocabularului copiilor.

O metoda tot atât de eficienta pentru activizarea vocabularului o constituie povestirile copiilor fie dupa ilustratii, fie cu început dat sau dupa modelul educatoarei.

Din discutiile cu mai milti învatatori de la clasele I a reiesit faptul ca unii copii nu pot expune cu usurinta povesti sau întâmplari din viata lor. De aici, necesitatea deprinderii copiilor sa povesteasca logic înca de la vârsta

prescolara.

Stimularea imaginatiei creatoare a copiilor în planul verbal am realizat-o prin planificarea unei serii de povestiri abordate într-o maniera care sa permita manifestarea propriilor aprecieri si atitudini ale copiilor fata de personaje

si faptele lor.

Povestirile create de copii exerseaza capacitatea de a imagina o situatie originala într-o situasie conflictuala, de a verbaliza independent.

Intereseaza nu valoarea povestirii ca valoare literara, cât mai ales actiunea de compunere, de creatie verbala proprie copilului care sa conduca la capacitatea de a realiza independent o povestire.

Am urmarit sa-i deprind pe copii sa povesteasca într-o succsiune logica ceea ce au vazut sau au auzit, sa compuna si sa expuna povesti scurte despre ceea ce vad într-un sir de ilustratii sau într-un singur tablou, sa

constituie povestiri al caror început este dat de mine valorificând experienta personala, jocurile, munca, impresiile si întâmplarile din viata lor.

Printr-un antrenament permanent am reusit sa-i deprind pe copii sa se desprinda de model, sa povesteasca curgator, logic folosind un vocabular adecvat.

În desfasurarea activitatii cu tema "O întâmplare din viata mea" am plasat actiunea într-o statiune de munte redând unele aspecte dintr-un concediu cu întâmplari din excursie. Majoritatea copiilor îsi petrec concediul la mare sau la munte si în felul acesta reusesc sa-si aminteasca câte o întâmplare si sa o povesteasca cu multa

imaginatie colegilor.

Povestirile lor le-au imitat modelul tinând seama de locul unde au fost în concediu, dar fiecare si-a adus aportul sau de originalitate valorificând impresii personale.

În desfasurarea povestirii "O fapta buna" copii au fost anuntati sa asculte povestea mea dupa dupa modelul caruia sa alcatuiasca si ei o poveste.

Modelul prezentat a fost înregistrat cu ajutorul casetofonului.

10[10] Ion Creanga - Capra cu trei iezi; Fata babaei si fata mosneagului

"Într-o zi de vara doi frati (un baiat si o fetita) au plecat la plimbare în padure. În padure s-au jucat, au cules ciuperci, au întâlnit mai multe vietiutoare printre care un pui de caprioara bolnav. Copiii s-au gândit sa faca o

fapta buna si au luat puiul de caprioara la ei acasa. Puiul de caprioara s-a facut bine, a crescut mare si, multumita copiilor s-a putut întoarce în padure."

Am precizat copiilor ca trebuie sa alcatuiasca o poveste diferita de a mea.

În poveste trebuie sa foloseasca si dialogul si sa dea nume personajelor. Au povestit mai multi copii.

Halip Ioana povesteste: "Într-o iarna geroasa mergeam la gradinita. Pe drum am gasit un catelus înghetat de frig. Am rugat-o pe bunica sa-l luam acasa. Mi-a dat voie si ne-am întors cu catelusul acasa. L-am încalzit si i-am dat

lapte sa bea. I-am dat numele Mugurel. A doua zi am povestit colegilor si doamnei educatoare întâmplarea. Câtiva prieteni au venit la mine sa-l vada pe Mugurel. Daca nu-l salvam eu, Ce ar fi facut bietul Mugurel?"

Am antrenat un mare numar de copii în realizarea unor povestiri scurte în care sa-si exerseze capacitatea de a imagina o situatie posibila de mediul apropiat, de a-si exprima corect, expresiv, cursiv, de a gasi solutii orininale

în situatii conflictuale, de a verbaliza independent, de a reda starea psihica a personajelor, dialogul dintre personaje, fiecare copil cautând o varianta plauzibila în expresivitatea verbala presupunând manifestarea unei

largi spontaneitati.

Din cele expuse ne putem da seama de marea valoare a povestirilor, de importanta pe care acestea o au în dezvoltarea limbajului copilului de vârsta prescolara.

Prin ascultarea povestirilor, reproducerea si crearea lor, copilul prescolar are prilejul sa-si însuseasca expresii frumoase, artistice, îmbinarea armoniasa a cuvintelor precum si diferitele figuri de stil care duc implicit la

formarea deprinderii de a vorbi expresiv.

Povestirea aconstituit si o metoda eficienta si în îmbogatirea si activizarea vocabularului cu sinonime, omonime si antonime. Copii asimileaza aceste cuvinte în masura în care explicarea acestora este justa, dar si apropiata

gradului lor de întelegere. Sensul sinonimelor, omonimelor si antonimelor este mai grau de sesizat si de aceea i-am familiarizat pe copii cu ele înainte de desfasurarea activitatilor de povestire.

Voi începe exercitiile de vorbire si jocurile pregatitoare povestirilor care opereaza cu antonime adjectivale, adverbiale, verbale, stiut fiind ca prescolarul îsi precizeaza mai usor sensul cuvintelor pe care le diferentiaza prin

contrast.

a) Antonime adjectivale

Pentru a retine trasaturile de caracter ale babei si mosneagului din povestea "Fata babei si fata mosneagului" de Ion Creanga am folosit antonimele: sluta - frumoasa, lenesa -harnica, tâfnoasa - ascultatoare, rea - buna.

"Era odata un mosneag si o baba; si mosneagul avea o fata, si baba iar o fata. Fata babei era sluta, lenesa, tâfnoasa si rea la inima; dar, pentru ca era "fata mamei" se alinta cum se alinta cioara-n lat, lasând tot greul pe

fata mosneagului. Fata mosneagului era însa frumoasa, harnica, ascultatoare si buna la inima."

Copii si-au îmbogatit vocabularul cu aceste antonime adjectivale datorita folosirii în text a cuvintelor cu sens opus. La fel am procedat si cu sublinierea trasaturilor de caracter a iezilor din povestea "Capra cu trei iezi" de Ion

Creanga.

"Era odata o capra care avea trei iezi. Iedul cel mare si cel mijlociu dau prin bat de obarnici si lenesi ce erau, iar cel mic era harnic si cuminte."

b) Antonime adverbiale

În vederea îmbogatirii vocabularului cu antonime adverbiale pe care copii le vor întâlni în povestirea cu tema "Lebedele" de H. C. Andersen, am organizat înaintea povestirii jocul "Când si cum". Am pregatit un set de

întrebari în al caror raspuns sa fie cuprinse adverbe antonime (de timp si mod).

Exemplu:

- Când veniti voi la gradinita? (dimineata)

- Când va culcati acasa? (seara)

- Cum curge apa la munte? (repede)

- Cum se misca melcul? (încet)

"Craiasa s-a dus de dimineata în odaia ei, a luat trei broaste, le-a sarutat si i-a spus uneia dintre ele: .Noi - a zis fratele cel mai mare suntem liberi numai atât cât sta soarele pe cer, îndata ce soarele apune, ne capatam iarasi

înfatisarea omeneasca. De aceea trebuie sa avem grija ca seara, la apusul soarelui, sa avem pamânt sub picioare, fiindca daca ne apuca noaptea deasupra apei, cadem în chip de oameni în apa si ne înecam."

c) Antonime substantivale

Pentru însusirea antonimelor substantivale am organizat jocul "Cine sunt si daca va plac ele". În desfasurarea jocului am îmbracat doua papusi: una ca iarna, alta ca vara. Apoi s-au prezentat:

- Eu sunt iarna.

- Dar eu cine sunt? (vara)

- Mie îmi place frigul.

- Dar mie ce îmi place? (caldura)

Jocul le-a înlesnit copiilor însusirea antominelor substantivale pe care le-am întâlnit în povestirea "Ciubotelele ogorului" de Calin Gruia.

"Am fugit, am tot fugit prin padure, pe ogoare, peste dealuri, hat în zare! Ogorul se subtia si gâfâia.

Iepurele tot mai spinten se facea.

Trecu toamna, trecu iarna, veni primavara, apoi veni si vara si fuga lor tot numai contenea."

d) Antnimele verbale

Familiarizarea copiilor cu antonimele verbale s-a realizat în cadrul teatrului de papusi prezentând copiilor papusile Aschiuta si Daniela.

Acestea au spus copiilor ca au venit sa se joace cu ei un joc în care sa foloseasca cuvinte opuse:

Daniela: Eu cobor din trasura.

Aschiuta: Eu ma urc pe cal.

Daniela: Eu iubesc copii cuminti.

Aschiuta: Eu îi urasc pe copii care nu vin la gradinita.

Asemenea antonime verbale am întâlnit si în povestea "Sarea în bucate" de Petre Ispirescu:

"Cea mare îi spunea ca-l iubeste ca mierea, cea mijlocie ca zaharul, iar cea mica fara pic de lingusire îi marturisii ca-l iubeste ca sarea în bucate, si zâmbi cu dragoste, lasând ochii în jos, rusinata ca fusese si ea bagata în

seama.

Împaratul, tatal fetelor, se încrunta plin de suparare si o alinga de acasa pe fata cea mica."

e) Omonimele

În cadrul povestirii "Iedul cu trei capre" de O. P. Iasi am folosit omonimul "capra".

Pregatitor am folosit jocul "Televizorul".

Am distribuit copiilor câte doua, trei imagini ce reprezentau obiecte diferite, dar nu se numesc la fel (omonime). Aceleasiu imagini, dar mai mari le-am avut si eu.

Am expus pe rând câte o imagine într-un ecran improvizat cerând copiilor sa numeasca obiectul cu voce tare, sa spuna la ce-l folosim si sa alcatuiasca cu el o propozitie.

Exemplu: 3 imagini reprezentau:

- o capra - animal

- o capra - de taiat lemne

- copii sarind capra

Pentru povestea "Ţup, Ţup" am folosit acelasi joc dar imaginile au fost: - un toc de scris

- un toc de ochelari

- un toc de usa

"Cum sa nu fiu suparat, sughita Ţup-Ţup într-un târziu. Am avut si e un toc mic-mititel, cioplit din os, la un capat ros, pe care l-am pierdut fugind de un dulau mare si rau."

f) Sinonime substantivale

Copilul trenbuie familiarizat si cu sinonimele. Le-am aratat o imagine reprezentând o scena de iarna cu multa zapada. Am intuit-o liber si am descris-o pentru a ajunge la cuvântul "zapada". Apoi am întrebat copii daca nu

stiu si alte cuvinte care înseamna tot "zapada".

Nestiind alte cuvinte am reprezentat eu aceleasi prpozitii, dar înlocuind cuvântul "zapada" cu sinonimele "nea", "omat". Pentru a le tine minte i-am învatat câteva versuri:

"Hei, zapada, omat sau nea,

Faceti derdelusul mare,

Pe el sa alunecam,

Cu sania sa ne jucam".

Aceste sinonime le-am folosit în povestea "Alba ca zapada si cei sapte pitici" de Fratii Grimm.

"A fost odata o împarateasa si într-o iarna, pe când neaua cadea din înaltul cerului, cu fulgi mari si pufosi, craiasa sta într-un jilt si cosea ânga o fereastra cu pervazul negru ca abanosul. si cum cosea ea asa, aruncându-si din

când în când privirea la ninsoarea ce se cernea de sus, se întepa cu acul în deget si trei picaturi de sânge cazura în omat".

g) Sinonimele adjectivale

Copii au ascultat povestea "Harap-Alb" de Ion Creanga, în care am folosit pentru caracterizarea lui Flamânzila sinonimele adjectivale "lacom" si "mâncacios". Acestea au fost folosite în jocul "Cum este" dinaintea povestii.

În timpul expunerii povestii am cerut copiilor sa spuna cum se mai poate spune în locul unui cuvânt.

"si mergând ei o bucata înainte, Harap-Alb vede o minunatie si mai mare; o namila de om mânca brazdele de pe urma a douazeci si patru de pluguri si tot atunci striga în gura mare ca crapa de foame. Era Flamânzila, foamete,

sac fara fund de nu-l mai satura nici pamântul". ("Harap-Alb" de Ion Creanga.

Dupa raspunsul copiilor am precizat ca cele doua cuvinte "lacom" si "mâncacios" aun acelasi înteles.

h) Sinonimele verbale

Pentru a exemplifica sinonimele verbale am pregatit jocul "Ce-i facem". Am pregatit mai multe imagini cu animale care datorita actiunilor lor trebuiau alungate.

1. o vulpe la cotetul de gaini

2. un lup la stâna de oi

3. iepurasul care rodea varza în gradina

Dupa prezentarea imaginilor am pus întrebarea: Ce trebuie sa facem? la care un copil a raspuns:

- sa gonim vulpea sa nu manânce gainile

- sa alungam lupul de la stâna

- sa îndepartam iepurasul de la varza

Copiii au realizat astfel o serie sinonimica. Aceste sinonime i-au ajutat pe copii în povestea "Punguta cu doi bani" de Ion Creanga.

"Mosneagul, pofticios si hapsân se ia dupa gura babei si, de ciuda prinde iute si degraba cocsul si-i da o bataie buna zicând:

- Na! ori te oua, ori du-te de la casa mea, ca sa numai strici mâncarea degeaba".

În cadrul activitatilor de povestire care nu au fost precedate de exercitii pregatitoare am explicat copiilor cuvintele noi fara a întrerupe povestea.

Exemplu în povestea "Fata babei si fata mosneagului" de ion Creanga facând portretul fetei babei.

"Fata babei era sluta (urâta), lenesa (careia nu-i placea sa munceasca), tâfnoasa (suparacioasa) si rea la inima".

Explicarea acestor cuvinte are un rol foarte mare în îmbogatirea vocabularului, dar si în activizarea lui. În felul acesta îi determinîm pe copii sa foloseasca în exprimarea lor pe lânga partile de propozitie si alte cuvinte care

dau coloratura, expresivitate si dinamism actiunii prezentate.

Exercitiueste una din metodele eficiente pe care le-am utilizat pentru activizare si sistematizarea vocabularului copilului, exersarea unor forme verbale de exprimare a ideilor, stimularea dorintei copilului de a vorbi,

spontaneitatea expresiei.

Situatiile de stimulare a vocabularului create în cadrul exercitiilor I-au pus pe copii sa actioneze, sa intuiasca si sa verbalizeze.

Astfel, am adresat copilului întrebari legate de imagini care reprezinta obiecte cunoscute, dupa care I-am cerut sa recunoasca obiectele reprezentate, sa le denumeasca, sa le enumere. Spre exemplu, un copil a privit

imaginea care reprezinta rechizite scolare si a denumit obiectele ce se pot pune într-un ghiozdan (carti, caiete, creioane), observa cana din desen si spune ce se poate bea cu cana (apa, lapte, ceai). Copilul descrie imaginile,

fiind impresionat de îmbinarea armonioasa a formelor si culorilor. Am urmarit în mod deosebit activizarea si sistematizarea vocabularului, pronuntarea corenta a sunetelor si diferentierea lor, exactitatea exprimarii,

modificarea cunvintelor în formularea propozitiilor, întelegerea sensului unor cuvinte si expresii.

Activitatea copilului în timpul exercitiilor este motivata de placerea de a vorbi despre obiecte si situatii care îi sunt familiare, din viata de zi cu zi: jucarii, copii, tablouri din natura care îl impresioneaza, personajde îndragite din

literatura pentru copii.

Astfel, se denumesc obiecte, actiuni, însusiri, termeni de relatie, se dezvolta vorbirea expresiva prin utilizarea unor expresii artistice din operele literare, se descriu imagini pe baza operatiilor de analiza, sinteza, comparatie,

de întelegere a situatiilor reprezentate în desen, sunt stimulate operatii ale gândirii, pentru solutionarea unor situatii problematizate, reprezentate în desen.

Am solicitat copiii sa priveasca imaginea "Copilul si mingea", dupa care I-am întrebat ce s-ar putea întâmpla daca mingea ar ajunge în mijlocul strazii. Copiii au dat urmatoarele sugestii:

a) masina ocoleste mingea

b) mama striga copilul, împiedicându-l sa fuga dupa minge

c) politistul semnalizeaza si masina se opreste, copilul fuge si îsi ia mingea

d) în timp ce masina frâneaza brusc, masina sparge mingea cu un zgomot asurzitor

Acest procedeu educa flexibilitatea gândirii copilului.

Voi prezenta în continuare câteva modele de exercitii pe care le-am folosit în timpul studiului efectuat, exercitii inspirate din cartea "Instrumente si modele de activitate în sprijinul pregatirii prescolarilor pentru integrarea în

clasa I", E.D.P., Bucucuresti, 1983.

Aceste exercitii au fost aplicate în activitatile individuale si cu grupuri mici de copii.

De exemplu: Prezint copiilor un desen reprezentând o cana. Ei vor spune ce reprezinta desenul, ce culoare are, ce se poate bea cu cana.

Exercitiul se foloseste în faza testarii initiale pentru a urmari pronuntarea corecta a sunetelor, acordul dintre adjectiv si substantiv (cana galbena), formularea corecta a propozitiei.

1. Ce reprezinta desenul?

2. Ce culoare are cana?

3. Ce se poate bea cu cana?

OBIECTIVE:

- pronuntarea corecta a

sunetelor

- acordul dintre adjectiv si substantiv

- formarea corecta a propozitiei

1. Ce reprezinta desenul?

2. Cu ce culoare este colorat?

3. Ce obiecte care au culoarea verde mai cunoasteti?

4. Cu ce se împodobeste bradul de Anul Nou?

OBIECTIVE:

- formarea corecta a acordului dintre adjectiv si substantiv

-îmbogatirea si activizarea vocabularului copiilor cu denumirea obiectelor enumerate.

1. Cu ce este îmbracat baietelul din imagine?

2. Ce obiecte au culoarea albastra?

3. De ce este îmbracat cu haine

groase?

OBIECTIVE:

- denumirea corecta a îmbracamintei de iarna

- exprimarea în propozitii simple si dezvoltate

- acordul dintre subiect si predicat

1. Denumeste fiecare obiect din desen.

2. Precizeaza care sunt substantive la numarul

singular si plural.

3. Denumeste culoarea obiectelor.

4. Spune si alte cuvinte care încep cu sunetul "r".

OBIECTIVE:

- activizarea vocabularului cu cuvintele care încep cu

sunetul "r"

- precizarea substantivelor la singular si plural pentru

consolidarea acordului dintre adjectiv si substantiv

1. Denumeste obiectele din desen.

2. Spune care dintre acestea sunt obiecte de mobila si care sunt

jucarii.

3. Ce jucarii ai la tine acasa?

OBIECTIVE:

-denumirea corecta a cuvintelor integratoare

(mobila, jucarii)

-utilizarea cuvintelor în propozitii potrivite sensului

lor

-realizarea acordului dintre adjectiv si substantiv

1. Ce reprezinta desenul?

2. Denumeste fiecare obiect.

3. Spune la ce serveste fiecare obiect.

4. Enumera si alte obiecte din aceasta categorie.

OBIECTIVE:

-activizarea vocabularului copiilor cu cuvinte ce

denumesc obiecte necesare pentru

mentinerea igienei corporale

1. Ce reprezinta desenul?

2. Denumeste fiecare obiect în parte.

3. Spune ceva despre obiectele din desen.

4. Ce alte mijloace de transport mai cunosti?

5. Cu care dintre ele ai calatorit?

OBIECTIVE:

-activizarea vocabularului cu cuvinte ce denumesc

mijloace de transport

-stimularea exprimarii clare în propozitie si fraza

1. Descrie cu atentie desenul si spune ce

reprezinta.

2. Asculta versurile si spune titlul poeziei:

"Eu nu sunt destul de mare

Ca sa pot sa-nvat macar.".

("De ziua mamei" de E. Farago)

3. Continua poezia.

OBIECTIVE:

- stimularea exprimarii verbale

- exprimarea continutului de idei al poeziei

1. Ce reprezinta desenul?

2. Ce personaje cunosti în imagine?

3. Cum se numeste povestirea în care

sunt descrise aceste personaje?

4. Cine este Lizuca? Dar Patrocle?

5. Ce ai vrea sa povestesti despre Lizuca si

Patrocle?

OBIECTIVE:

- dezvoltarea imaginatiei

- stimularea exprimarii

- înlantuirea logica a ideilor

1. Descrie ce vezi în desen.

2. Spune ce reprezinta.

3. Ce a patit câinele din imagine?

4. Recita versuri din poezia "Catelusul schiop" de

E. Farago.

OBIECTIVE:

- stimularea exprimarii libere

1. Descrie imaginea data.

2. Denumeste elemente prezentate în desen.

3. Spune ce culori s-au folosit.

OBIECTIVE:

-exprimarea corecta a acordului dintre adjectiv si

substantiv

-stimularea exprimarii în propozitie prin întrebari

ajutatoare: Ce flori îi plac? Ce stie despre ele? Cum este soarele? Cum sunt

fluturii? Ce îi place în acest desen?

1. Ce reprezinta desenul?

2. Enumera ce vezi în desen.

3. Descrie cu ce este îmbracata fetita.

4. Observa ce anotimp este.

OBIECTIVE:

-activizarea vocabularului copiilor cu cuvintele ce

denumesc elementele din imagine

-denumirea corecta a substantivelor la singular

si plural

-pronuntarea corecta a cuvintelor

-exprimarea clara a ideilor în propozitii

Metoda testelor

Pentru determinarea nivelului limbajului si comunicarii la copiii luati în studiu am aplicat câte o proba corespunzatoare fiecarui obiectiv:

- dezvoltarea capacitatii de diferentiere perceptiva a cuvintelor ca unitati lexicale

- stimulare operatiilor de analiza si sinteza silabica a cuvintelor

- verificarea volumului si gradului de întelegere a notiunilor

- însusirea unor structuri morfo-sintactice pe calea exercitiului

Am aplicat urmatoarele probe:

1. Test pentru determinarea limbajului

2. Test pentru determinarea volumului vocabularului

3. Test pentru verificarea exprimarii corecte în propozitii

Probe relevante pentru cercetare:

1. Test pentru determinarea limbajului, axat pe efectuarea operatiilor de analiza si sinteza silabica a cuvintelor.

Scop: Verificarea capacitatii de a efectua operatii de analiza si sinteza silabica a cuvintelor.

Item 1: Denumeste obiectul din imagine si apoi bate din palme pentru fiecare deschidere a gurii în pronuntia cuvântului.

Item 2: Gasiti cuvinte care se pronunta printr-o singura deschizatura a gurii. Exemplu: cai, bloc, mar, lac, rac.

Item 3: Asculta cu atentie urmatoarele cuvinte: apa, ata, casa, carte, rama, mama, tata; desparte în silabe, alege atâtea betisoare câte silabe are cuvântul si spune locul fiecarei silabe în cuvânt.

Item 4: Denumeste obiectele care sunt desenate pe fisa, desparte cuvintele în silabe si deseneaza tot atâtea liniute câte silabe are fiecare cuvânt.

Item 5: Gasiti cuvinte formate din trei si patru silabe.

Interpretarea rezultatelor:

Dupa aplicarea probei am constatat ca cele mai slabe rezultate le-au înregistrat copiii în determinarea numarului si compozitiei silabice în cazul cuvintelor cu trei-

patru silabe.

Masuri: Am continuat munca în activitati frontale si individuale pentru perfectionarea discernamântului auditiv în sesizarea sunetelor în ansamblul cuvintelor, despartirea

cuvintelor în silabe. În cadrul activitatilor frontale am desfasurat jocuri didactice (jocul silabelor, jocul sunetelor, cuvinte, silabe, sunete), în cadrul activitatilor

ITEM 4:

"Desparte cuvintele, reprezentate prin imagini, în silabe si deseneaza tot atâtea liniute câte silabe are cuvântul."

cu grupuri mici de copii si individuale am lucrat cu copiii care prezentau dificultati în acest sens.

2. Test pentru determinarea volumului vocabularului

cu substantive comune

Obiective:- verificarea vocabularului copiilor referitor la substantive comune

-verificarea deprinderilor de exprimare corecta în propozitii si fraze

Materialul necesar: - intuitiv: fise de munca independenta cu diferite obiecte reprezentate în imagini.

Item 1: Numiti fiecare obiect ilustrat de pe fisa.

Item 2: Alcatuiti câte o propozitie cu fiecare cuvânt ce denumeste imaginea.

Timp de lucru: 10 minute.

Punctaj: 1 punct (Item 1)

2 puncte pentru formularea unor propozitii simple (Item 2)

3 puncte pentru formularea unor propozitii dezvoltate

(Item 2)

Rezultate: Item 1 - La fondul principal de cuvinte ce denumesc substantive comune au raspuns corect 19 copii (95%), obtinându-se 19 puncte.

Item 2 - 15 copii din 20, reprezentând 75%, au formulat propozitii simple, iar 5 copii (25%) au alcatuit propozitii dezvoltate, acumulând 15 puncte.

Masuri: Copiii care nu au realizat sarcinile au fost pusi în activitatile de repovestire, convorbiri si jocuri didacticte sa întrebuinteze cuvintele noi în propozitii si fraze scurte. Practic, fiecare

activitate din gradinita reprezinta un prilej de învatare a unor noi cuvinte, dar si de exersare si de fixare a lor.

3. Test pentru determinarea volumului vocabularului referitor la antonime

Obiective:- verificarea capacitatii de a utiliza adjective antonime

-verificarea deprinderii de exprimare orala corecta în propozitii

Timp de lucru: 10 minute.

Material: Pe un disc A vor fi desenate obiecte si fiinte cu diferite însusiri (mare, înalt, slab, vesel, batrân), iar pe discul B opusul acestor notiuni (mic, scund, gras, trist, tânar).

Item 1: Alege o imagine, spune ce însusiri are si gaseste pe celalalt disc imaginea care are o însusire opusa.

Item 1: Numeste un obiect din imagine si alcatuieste o propozitie cu cuvântul ce denumeste imaginea.

Punctaj: 1 punct.

Rezultate: Din 20 de copii - 16 copii au obtinut câte 16 puncte (80%) - au numit corect însusirile obiectelor si fiintelor, precum si opusul acestor adjective

- 3 copii (15%) au numit numai însusirile obiectelor si fiintelor de pe primul disc, fara sa numeasca si opusul lor

- 1 copil (5%) nu a realizat obiectul testului.

Masuri: Pentru copiii care nu au realizat sarcinile, am organizat activitati diferentiate, atât în cadrul activitatilor frontale, cât si pe grupuri mici si individuale, prin jocuri, exercitii, prin fise de activitate independenta.

(Coloreaza copacii mari, Deseneaza fumul de la cesele mici, Taie cu o linie baiatul cel mare, Încercuieste baiatul scund)

4. Test pentru verificarea exprimarii corecte în propozitii.

Le voi arata copiilor personaje din povesti. Copii vor trebui sa recnuoasca din ce poveste fac parte personajele si sa povesteasca un fragment din povestea respectiva, respectând succseciunea logica a ideilor

fara abateri de la subiect.

Material: Fise pe care sunt desenate personaje din "Fata babei si fata mosneagului" de Ion Creanga si "Iepurele si ariciul" de C. Paleakova.

Aplicare: Se lucreaza individual. Se va cere subiectului sa recunoasca personajele, sa recunoasca povestea din care fac parte si apoi sa povesteasca un fragment din povestea preferata.

Interpretarea Din cei 20 copii testati - 20 (100%) au recunoscut personajele

rezultatelor: - 12 copii (60%) au povestit corect utilizând cuvinte si expresii din povestile respective

-8 copii (40%) au lacune în cunostinte

Masuri: Ce cei 8 copii am organizat activitati individuale constând în exercitii pentru stimularea formularii de propozitii, înlantuirea logica a ideilor fie prin imagini, fie prin siluete jucarii.

Jocul didactic - folosit atât ca metoda, cât si ca procedeu constituie un mijloc activ de activizare si îmbogatire a vocabularului si realizeata o concordanta perfecta între procesul de cunoastere, procesul de

învatare si atmosfera de joc.

Organizând jocuri didactice cu copii am verificat gradul în care acestia si-au însusit unitatea de continut predata, cum au înteles cuvibântele si expresiilen noi, cum le folosesc în vorbire, gradul de întelegere a unor

notiuni: bunatate, harnicie, întelepciune, cinste, lasitate, etc.

Jocul didactic "Al cui este" cere copiilor sa recunoasca personajele din basmele cunoscute si obiectele care le apartin alcatuind propozatii în care sa foloseasca substantive în cazul genitiv, sa transforme propozitiile

simple în propozitii dezvoltate în care sa foloseasca cuvintele noi. (sluta, lenesa. etc)

Obiective operationale:

O1 - sa alcatuiasca propozitii simple si dezvoltate cu substantive pe baza materialui intuitiv

O2 - sa caracterizeze personajele si sa recunoasca obiectele prezentate în imagini precum si basmul din care fac parte

O3 - sa gaseasca notiuni morale opuse sugerate de continutul basmelor sau trasaturile de caracter ale eroilor din basme

O4 - sa selecteze obiectele nazdravane întâlnite în basm dintre alte obiecte

Sarcina didactica:

Denumirea corecta a substantivelor în cazul genitiv, recunoasterea personajelor din basme si a obiectelor care le apartin.

Elemente de joc: mânuirea obiectelor, ghicirea, aplauze.

Regulile jocului:

Copilul chemat la masa educatorului alege o imagine (un jeton) cu un obiect cunoscut din basme si îl prezinta grupei. Educatoarea pune întrebarea: "Al cui este?"

Raspunsul va fi dat printr-o propozitie: "Cosul este al Scufitei Rosii".

Material didactic: jetoane cu obiecte si personaje din basmele cunoscute, fise individuale de evaluare.

Metode si procedee: explicatia, demonstratia, problematizarea, povestirea.

Forme de organizare: frontal si în grup.

Forme de evaluare: continua, orala, actionala.

Desfasurarea jocului:

Copilul alege un jeton pe care este desenat un cos, denumeste obiectul si este întrebat:

- Al cui este cosul?

- Cosul este al Scufitei Rosii.

- Ce poveste îti aminteste acest personaj?

Varianta I:

I se cere copilului sa dezvolte propozitia simpla:

- Felinarul este al piticului. (propozitie simpla)

- Felinarul mic si rosu este al piticului. (propozitie dezvoltata)

Varianta II:

Voi citi propozitii din care lipsesc cuvinte, sa vedem daca puteti ghici cuvântul care lipseste.

Material verbal utilizat:

- Fata mosneagului era harnica, fata babei era . (lenesa).

- Fata mosneagului era frumoasa, fata babei era . (sluta).

- Harap-Alb era cinstit, Spânul era . (viclean).

- Prâslea era curajos, fratii lui erau . (fricosi).

- Alba ca Zapada era buna, regina era . (rea).

Forme de evaluare: sumativa.

Item 1: Încercuieste obiectele întâlnite în basme.

Item 2: Numeste basmul din care fac parte fiecare din aceste obiecte.

Item 3: Ce personaje din basm folosesc aceste obiecte?

Punctaj:

Item 1 - 1 punct pentru fiecare obiect încercuit

Item 2 - 1 punct pentru fiecare basm recunoscut

Item 3 - 1 punct pentru fiecare personaj numit

Rezultate: Item 1 - 20copii au rezolvat sarcina corect.

Item 2 - 19 copii au recunoscut fiecare basm.

Item 3 - 18 copii au numit corect personajele.

Cu cei trei copii care nu au realizat sarcinile itemilor 2 si 3 am organizat activitati compensatorii pentru fixarea si consolidarea acestor cunostinte.

Prin toate jocurile si, în special, prin cele didactice am urmarit: precizarea sensului cuvintelor, îmbogatirea si activizarea vocabularului.

Sarcina esentiala pe care mi-am propus s-o realizez a fost aceea de a da copiilor posibilitatea întelegerii cuvântului, de a merge de la cuvânt la idee.

Pornind de la definitia cuvântului -asocierea unia sau mai multe sensuri cu un complex învelis sonor, susceptibil de o întrebuintare gramaticala în procesul comunicarii, am facut cunoscut copiilor ca un cuvânt poate avea un

singur sens (înteles) sau mai multe sensuri, deci i-am familiarozat pe copii prin intermediul jocurilor didactice cu principalele categorii semantice accesibile lor. Fara introducerea în vocabularul copiilor a notiunilor de polisemie,

omonimie, antonimie, sinonimie, acestia au avut posibilitatea, prin intermediul jocului, sa cunosca semnificatia fiecarei categorii, ilustrând-o cu exemple.

Jocurile desfasurate au vizat întelegerea sensului unor cuvinte, mai ales a celor mai greu de sesizat de perscolari, de exemplu, antonime, omonime, sinonime, contribuind la îmbogatirea vocabularului (sub aspectul

Item 1:

Sarcina: "Încercuieste obiectele întâlnite în basme si povesti".

achizitionarii de noi cuvinte, al consolidarii si activizarii vocabularului.)

Data fiind posibilitatea copiilor de a diferentia mai usor sensurile cuvintelor, am început prin a aplica jocuri care oprreaza cu antonime, apoi cu omonime, planificând apoi pe cele cu sinonime (pentru ca facem apel la ele în

explicarea cuvintelor noi).

Odata cu învatarea am oferi copiilor posibilitatea sa creeze prin intermediul jocului didactic. Climatul de lucru trebuie sa se caracterizeze printr-o atmosfera permisiva, neautoritara, în care copii sa-si poata manifesta

curiozitatea, spontaneitatea, initiativa, sa-si educe sensibilitatea la ideile si sentimentele celorlalti.

Având în vedere ca, în general, copiisunt foarte creativi, am folosit pentru dezvoltarea gândirii copiilor jocuri didactice ce pot solicita dezvoltari, completari, asocieri de idei.

Un asemenea exemplu este jocul în cere se cere imaginarea unor întregi. Le-am spus copiilor si le-am cerut sa formuleze cât mai multe cuvinte care încep cu aceasta silaba. ("Cine formuleaza mai multe câstiga").

În jocul "Cine stie sa deseneze cele mai multe obiecte?", copii au primit fise pe care sunt desenate: o jumatate de cerc, un triunghi, un freptunghi si au fost solicitati sa creeze cât mai multe imagini care sa reprezinte anumite

obiecte cunoscute (din jumatate de cerc, se pot forma: un mar, o mige, un soare, un balon, etc.). se denumesc obiectele, se numara. Câstiga copilul care a redat prin desen cele mai multe obiecte.

Cu succes am desfasurat si "Jocul rimelor", în care am familiarizat copii cu notiunea de rima, facând apel la imaginatia lor. Am explicat copiilor ca rimeaza acele cuvinte care au cel putin ultima silaba la fel. De exemplu: cuvântul "casa" se desparte în silabe si se constata ca ultima silaba este "sa". Copii au cautat cât mau multe

cuvinte care sa rimeze cu cuvântul casa (masa, frummoasa, somnoroasa, etc.)

Jocul este antrenant, distractiv, instructiv.

5. MIJLOACE DE ÎNVĂŢĂMÂNT FOLOSITE

ÎN PROCESUL INSTRUCTIV-EDUCATIV

În practica didactica a formarii deprinderilor de comunicare verbala folosind cuvintele noi învatate, metodele discutate opereaza însotite de diferite mijloace (sau ele însele pot deveni mijloace în diferite situatii), ceea ce

înseamna conditiile materiale la care se apeleaza în desfasurarea activitatilor instructiv-educative.

Aceste mijloace sunt concretizate în diferite elemente din mediul natural, aranjarea clasei, materiale didactice.

Voi mentiona mijloacele pe care le-am utilizat frecvent în cadrul activitatilor care au avut ca obiectiv îmbogatirea si activizarea vocabularului.

Obiectele reale ajuta la dezvoltarea limbajului, solicitând din plin, spiritul de observatie. Copii trebuie sa vada obiectele, plantele, legumele, florile, etc., pe cât posibil, în forma lor naturala sau chiar în mediul lor specific.

Tablourile si ilustratiile au constituit materialele cele ami usor de procurat si le-am utilizat frecvent atunci când realitatea nu a putu fi prezentata în formele ei naturale. (aspecte din tara, animale salbatice, mijloace de

locomotie). Am apelat deseori la materiale didactice, cum ar fi: tablouri, ilustratii, fptpgrafii, pentru a permite cunoasterea unitatii de continut predate.

Diapozitivele, diafilmele fac parte din categoria materialelor bazate pe imagini, deci ca si tablourile, desenele, fotografiile. Folosirea lor este binevenita, sporeste interesul copiilor, dar este îngreunata de cele mai multe ori de

calitatea aparatelor, de existenta unui ecran.

Filmul este un mijloc eficient atunci când este integrat corespunzator

în lectie. Copii sunt atrasi de actiunea filmului, pun întrebari, descopera elemente esentiale. Filmele de desene animate au rolul de stimula comunicarea verbala sub toate aspectele ei de a dezvolta imaginatia. De a contribui

la dezvoltarea laturii afectiv-emotionale a personalitatii copilului. Copilul participa intens la derularea actiunii, identificându-se cu personajele.

Înregistrarile pe casetofon au constituit pentru mine un material pretios pein care am verificat nivelul dezvoltarii vorbirii sub diferite aspecte. Ascultând înregistrarile (în activitatile complementare) multi copii si-au dat

seama ca folosesc repetari si s-au straduit sa le elimine pe parcurs. Casetofonul a permis sesizarea propriilor greseli sau a celor facute de colegi, pronuntarea cuvintelor si formularea propozitiilor.

6. FORME DE ORGANIZARE A

ACTIVITĂŢILOR DE TIP PREsCOLAR

Forma principala de organizare a procesului instructiv-educativ este activitatea frontala.

Organizarea activitatii desfasurate de educatoare si copii în procesul instructiv-educativ se desfasoara în mai multe forme specifice învatamântului prescolar.

Forma principala de organizare a procesului de îmbogatire si activizare a vocabularului ramâne activitatea frontala pe categorii de activitati: educatie pentru stiinta (cunoasterea mediului, activitate matematica), educarea limbajului, educatie estetica (educatie artistico-plastica), educatie pentru societate (educatie muzicala, educatie

practica) si activitati de educatie psiho-motorie (educatie fizica).

Fiecare din aceste categorii de activitati constituie un potential prilej de îmbogatire a vocabularului activ al copiilor.

Activitatile desfasurate pe arii de stimulare: creatie, biblioteca, stiinta, arta, constructii si, centrate pe copil contribuie în mare masura la dezvoltarea vorbirii copiilor si, implicit la realizarea obiectivului propus.

Activitatile complementare (jocurile de miscare, jocurile distractive, programe compensatorii si recuperatorii, activitati de educatie sanitara, educatie rutiera) constituie, de asemenea, tot atâtea prilejuri de învatare si

exersare a cuvintelor noi. Prin larga rie de activitati desfasurate de la vizite, excursii, pâna la obisnuitele activitati recreative se realizeaza "sudarea" relatiilor de grup, bazate pe comunicare verbala.

Activitatile de tip prescolar prin specificul lor permit organizarea activitatilor mai sus mentionate atât frontal, cât si pe grupuri mici, mergând pâna la individualizare acolo unde este nevoie.

CAPITOLUL V

1. EXPERIMENTUL

Cunoasterea copilului supus procesului educatiei este o cerinta logica ce se impune cu caracter de permanenta si conditioneaza succesul activitatii educative.

Studierea si cunoasterea copiilor nu poate avea caracter static, cu atât mai putin ocazional. Este vorba de un proces în care informatiile despre copil, duc la decizii metodologioce, adoptive prin a caror aplicare creste ritmic nivelul dezvoltarii copilului. Înteles ca o fiinta în devenire, copilul va fi tratat respectând particularitatile de

vârsta, dar si individualitatea fiecaruia, observându-i schimbarile evolutive sub influienta mediului institutionalizat în gradinita.

Pornind de la constatarile anterioare, cât si de la premisa ca dezvoltarea limbajului la prescolarii din gradinite este latura cea mai importanta a activitatii educatoarelor, am initiat cercetarea unor aspecte ale

îmbunatatirii si a activitizarii vocabularului în activitatile de tip prescolar pornind de la diagnoza, starii initiale a instruirii. Pentru aceasta am elaborat, aplicat si prelucrat rezulatte la testarile initiale. Obierctivul final este

asigurarea, pe aceasta baza, a începerii scolarizarii în conditii optime fara fenomene de inadaptare scolara.

Grupa pe care mi-am initiat si desfasurat experimentul a fost alcatuita din 20 de copii în vârsta de 6 ani.

2. APLICAREA EXPERIMENTULUI,

CULEGEREA DATELOR, EVALUAREA

Am aplicat probe pentru determinarea performantelor minimale ale copiilor de grupa mare la activitate a de educare a limbajului.

Relevante pentru studiul efectuat sunt rezultatele obtiinute la educatia limbajului:

I A) Instrumente de comunicare:

- proba pentr determinarea coerentei vorbirii, a capacitatii imaginative

ITEM 1: Se prezinta copilului câte o imagine si se cere sa povesteasca ce vede.

Materialul didactic: 3 imagini separate reprezentând diferite obiecte, actiuni, peisaje.

Timp de lucru: 5 minute.

Notare: se va acorda câte un punct pentru:

- coerenta exprimarii; (1 punct)

- corectitudinea formarii propozitiilor; (1 punct)

- capacitatea imaginativa; (1 punct)

B) Instrument de expresie

ITEM 2: Am urmarit în cadrul probei anterioare expresivitatea exprimarii pentru care am acordat 2 puncte.

C) Instrument de cunoastere -Proba pentru determinarea nivelului de dezvoltare a limbajului.

Întelegerea unor cuvinte familiare (dupa R. Zazzo).

ITEM 3: Îti voi pune câteva întrebari cerute, cauta sa raspunzi cât mai bine.

Întrebari:

a) Ce este un scaun? f) Ce este marul?

b) Ce este o papusa? g) Ce este o masa?

c) Ce este un cal? h) Ce este ploaia?

d) Ce este gaina? i) Ce este o mâna?

e) Ce este o furculita? j) Ce este morcovul?

Notare: Pentru fiecare raspuns corect se acordp 0,5 puncte.

Proba rezolvata - 5 puncte.

ITEM 3 - 5 puncte.

Material didactic: jetoane.

TIMP DE LUCRU -10 minute.

REZULTATE OBŢINUTE; ÎNREGISTRAREA REZULTATELOR

Nr. Crt. Nume si prenume Item 1 Item 2 Item 3 Total Observatii

1 Abuni Andrei 2 2 5 9

2 Braga Victor 2 1 5 8

3 Cristea Andreea 3 1 5 9

4 Ciobanu Andrei 3 2 5 10

5 Dicu Xavier 3 1 4 8

6 Dordea Cristian 3 2 5 10

7 Gâsca Alin 3 2 5 10

8 Grigore Andrei 3 1 5 9

9 Halip Ioana 3 2 5 10

10 Ionescu Alexandru 3 2 5 10

11 Ion Dan 2 1 5 8

12 Ionasc Adriana 2 1 4 7

13 Mitran Ioana 2 1 4 7

14 stefan Vladut 3 2 5 10

15 NidelciuVali 3 1 5 9

16 Ristache Alex 3 2 5 10

17 Rus Alexandra 2 1 5 8

18 serban Silviu 3 1 4 8

19 Tanase Mihaela 2 2 5 9

20 Tomescu Florin 2 1 5 8

INTERPRETARE, REZULTATE, SOLUŢIE PEDAGOGICĂ

Nr. Copii testati 10p 9p 8p 7p

20 5 5 6 2

100% 35% 25% 30% 10%

Grupa valorica A: (10p) - 7 copii - 35%

Grupa valorica B: (9p) - 5 copii - 25%

Grupa valorica C: (8p, 7p) - 8 copii - 40%

Reprezentarea grafica a rezultatelor

Grupa valorica

Concluzii Masuri. Solutii pedagocice

A Copii cunosc notiunile, au un limbaj bine conturat, coerent, corect din punct de vedere gramatical, cu o imaginatie relativ bogata, verbalizeaza cu usurinta,

exprimarea este expresiva.

Desfasurarea de jocuri didactice, povestiri create, jocuri-exercitii.

B Copii cunosc cu aproximatie notiunile, dar au un limbaj sarac, partial expresiv, prezinta nesiguranta în

capacitatea imaginativa.

Îmbogatirea si activizarea vocabularului cu cuvinte noi, expresii artistice, antrebarea sustinuta în toate activitatile.

C Copii prezinta întârzieri în dezvoltarea limbajului, cunosc partial notiunile, operatiile gândirii se

deruleaza încet.

Exercitii individuale pentru corectarea vorbirii, antrenarea

consecventa în activitati, înlaturarea barierelor impuse de

emotivitate.

Probe pentru determinarea performantelor minimale

EDUCAŢIA LIMBAJULUI

OBIECTIVE:

Evaluarea exprimarii copiilor; utitilizarea cuvintelor în propozitii potrivit sensului lor.

Evaluarea cunostintelor referitoare la mediul apropiat copiilor; denumirea corecta a cuvintelor integratoare (mobila, jucarii).

ITEM 1 - Denumeste obiectele din desen.

ITEM 2 - Spune care dintre acestea sunt obiecte de mobila si care sunt jucarii.

MATERIAL DIDACTIC: fise de evaluare individuale.

NOTARE: ITEM 1 - 3 puncte.

ITEM 2 - 3 puncte.

TIMP DE LUCRU: 5 minute.

REZULTATE OBŢINUTE; ÎNREGISTRAREA REZULTATELOR

Nr. Crt. Nume si prenume Item 1 Item 2 Total Observatii

1 Abuni Andrei 3 3 6p

2 Braga Victor 2 1 3p

3 Cristea Andreea 3 3 6p

4 Ciobanu Andrei 3 3 6p

5 Dicu Xavier 3 3 6p

6 Dordea Cristian 3 3 6p

7 Gâsca Alin 3 3 6p

8 Grigore Andrei 3 2 5p

9 Halip Ioana 3 3 6p

10 Ionescu Alexandru 3 3 6p

11 Ion Dan 2 1 3p

12 Ionasc Adriana 3 3 6p

13 Mitran Ioana 3 2 5p

14 stefan Vladut 3 3 6p

15 NidelciuVali 3 2 5p

16 Ristache Alex 3 3 6p

17 Rus Alexandra 3 3 6p

18 serban Silviu 3 2 5p

19 Tanase Mihaela 3 3 6p

20 Tomescu Florin 3 3 6p

INTERPRETARE, REZULTATE, SOLUŢIE PEDAGOGICĂ

Nr. copii testati 6p 5p 3p

20 14 4 2

100% 70% 20% 10%

Grupa valorica A: 14 copii - 6 puncte - 70%

Grupa valorica B: 4 copii - 5 puncte - 20%

Grupa valorica C: 2 copii - 3 puncte - 10%

REPREZENTAREA GRAFICĂ A REZULTATELOR

Grupa valorica

Concluzii Masuri, Masuri pedagogice

A Copiii au recunoscut obiectele din desen si au precizat la ce foloseste fiecare, verbalizând

corect; formuleaza corect propozitiile.

Se vor desfasura jocuri didactice si jocuri exercitiu care le va spori bagajul de

cunostinte si îi va pune în situatia de a verbaliza.

B

Formuleaza corect propozitile, dar nu deosebesc jucariile de obiectele de mobila.

Prezinta ezitari în exprimare.

Activizarea vocabularului cu cuvinte si expresii noi.

Antrenarea în activitati care presupun verbalizarea.

C Copiii au recunoscut obiectele, dar nu se exprima corect si coerent.

Exercitii individuale.

Antrenarea consecventa în activitati.

Aplicarea probelor pentru stabilirea performantelor minimale au constituit punctul de plecare în cunoasterea individualitatii copiilor precum si în organizarea si desfasurarea întregului demers didactic. Probele de evaluare initiala au fost centrate pe copil, obiectivele si continul fiind în concordanta cu prevederile programei

instructiv-educative.

Pentru verificarea ipotezei, pe parcursul realizarii cercetarii, probele de evaluare initiala au constituit un nou mod de restructurare a continuturilor, dar si un mod de realizare a învatarii.

Având experienta faptelor, mi-am propus sa promovez în jocurile organizate, activismul, starea de organizare maxima în procesul învatarii, orientarea constienta, selectiva spre desprinderea si fixarea esentialului.

Consider ca îmbunatatirea si activizarea vocabularului, mai ales la prescolari trebuie sa constituie un obiectiv constant, care va fi asociat din ce în ce mai strâns cu principiul educatiei permanenete, al pregatirii

copiilor pentru învatarea continua.

Rezulatele constate în urma probelor de evaluare initiala m-au determinat sa revin cu explicatii ori de câte ori este cazul, sa folosesc materiale demonstrative, ilustrative, care sa impresioneze copii si sa usureze retinerea

aspectelor dorite si sa asociez datele noi unor exemple cunoscute.

Însusirea corecta a vocabularului limbii române este o conditie a însusirii tuturor cunostintelor care fac din individ un membru folositor societatii, este o conditie a însusirii culturii generale.

EVALUAREA

Evaluarea este activitatea comuna a educatoarei si a prescolarului în cadrul careia se închide circuitul predare-învatare.

Procesele de evaluare însotesc permanent activitatea de învatare si sunt menite sa conduca la îmbunatatirea acesteia. Evaluarea vizeaza atât rezultatele activitatii pedagogice, cât si strategia aplicata, fiind

implicata în întreaga desfasurare a activitatii pedagogice. Ea priveste întregul sistem vizând conditiile de desfasurare a activitatii, strategia urmata, precum si rezultatele obtinute. Evaluarea este o componenta esentiala

a procesului didactic. Dupa Ausubel, "ea este punctul final dintr-o succseiune de evenimente".

Actul evaluarii devine eficient numai în conditiile intregarii lui optime în procesul didactic, menit sa furnizeze informatii cu privire la desfasurarea procesului si la rezultatele obtinute în vederea perfectionarii lui.

Evaluarea realizata nu însoteste procesul didactic secventa cu secventa, nu permite ameliorarea lui decât dupa perioade relativ îndelungate. Evaluarea finala poate lua în considerare si date obtinute pe parcursul

perioadei. Aceste evaluari pot servi drept mijloc de diagnosticare si pot furniza informatii necesare care duc la ameliorarea streategiei învatamântului, doar pentru copiii care au parcurs perioada de instruire.

Evaluarea initiala este menita sa stabileasca nivelul de pregatire al prescolarului la începutul unei perioade de lucru, conditiile în care acestia se pot ingra în programul pregatit. Cunoasterea nivelului de pregatire

de la care pornesc constituie una din conditiile esentiale pentru o actiune de adaptare a activitatii la aceste realitati în vederea reusitei actului didactic.

Pornind de la întelegerea rolului si functiei acestui tip de evaluare, Ausubel conchide "daca as vrea sa reduc toata psihopedagogia la un singur principiu eu spun: ceea ce influienteaza cel mai mult învatatura este

ceea ce elevul stie la plecare. Asigurati-va de ceea ce el stie si instruiti-l în consecinta."11[11]

Evaluarea presupune verificarea rezultatelor pe parcursul procesului didactic realizat în secvente mai mici; se efectuaza prin masurarea si aplicarea rezultatelor pe parcursul unui program din momentul începerii

pâna când se încheie. Ea consta în estimarea diferitelor faze-secvente ale procesului si a rezultatelor obtinute.

Evaluarea formativa se prezinta ca o preocupare continua a tuturor celor angajati în activitatea evaluata de a recepta efectele activitatii. Evaluarea formativa este implicata în proces si vizeaza sesizarea la timp a unor

11[11] D. Ausubel , Fl. Robinson- "Învatarea în scoala", E.D.P., Bucuresti 1981

defectiuni si aplicarea unor masuri de corectare necesare. Verificându-I pe toti din toata materia, ea permite cunoasterea dupa fiecare secventa de instruire a efectelor actiunii, identificarea neajunsurilor, a punctelor critice si adaptarea unor masuri de recuperare fata de unii elevi si de ameliorare a procesului. Prin aceasta, evaluarea

se constituie ca un mijloc eficient de prevenire a situatiei de esec.

Ţinând seama de aceasta lucrare si-a propus sa constate modul în care însusirea constienta a cuvintelor poate optimiza procesul comunicarii verbale dintre copii si ca activitatea de educare a limbajului dupa

locul cel mai important în pregatirea copiilor pentru integrarea prescolara, am realizat o evaluare finala a volumului de cunostinte acumulat de copiii implicati în cercetarea realizata.

Evaluarea finala - educarea limbajului.

Capitolul I

Aspecte fonetice: propozitia, cuvântul, silaba, sunetul.

Teme propuse: Jocuri didactice: "Cine stie câstiga"

"Cine spune mai multe cuvinte?"

"Jocul silabelor"

"Cu ce sunet începe cuvântul?"

Jocuri-exercitii: "Întrebare si raspuns" (antonime)

"La televizor" (omonime)

"Cum este?"(sinonime)

OBIECTIVE OPERAŢIONALE:

Dupa parcurgerea tematicii propuse toti copii vor fi capabili:

- sa formuleze propozitii cu un cuvânt dat

- sa formeze cât mai multe cuvinte cu o silaba data

- sa desparta cuvinte în silabe

- sa denumeasca sunetul cu care începe un cuvânt (sunetul initial)

- sa denumeasca sunetul cu care se termina un cuvânt (sunetul final)

- sa formeze cuvinte cu un sunet dat

- sa opereze cu antonime, omonime, sinonime

Metode si procedee de evaluare a gradului de realizare a obiectivelor

PROBĂ DE EVALUARE -CHESTIONAR

ITEM 1 -formuleaza o propozitie cu un cuvânt dat si numara cuvintele . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .1 punct

ITEM 2 -formeaza doua cuvinte cu silaba data . . . . . . . . . . . . 1 punct

ITEM 3 -gaseste antonimul cuvântului dat . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct

ITEM 4 -gaseste omonimul cuvântului dat . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct

ITEM 5 -gaseste sinonimul cuvântului dat . . . . . . . . . . . . . . . .1 punct

PROBĂ DE EVALUARE - SET DE FIsE INDIVIDUALE

ITEM 6 - desparte cuvintele reprezentate în întregime, în silabe si deseneaza pe etichete tot atâtea liniute câte silabe are cuvântul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct

ITEM 7 -deseneaza pe ticheta tot atâtea liniute câte sunete are cuvântul reprezentat în imagine . . . . . . . . . . . . . .2 puncte

ITEM 8 - încercuieste cuvintele care încep cu acelasi sunet cu care începe cuvântul de pe eticheta . . . . . . . . . . . . . . . .1 punct

PUNCTAJ MAXIM: 9 puncte; TIMP DE LUCRU: 15 minute.

ÎNREGISTRAREA REZULTATELOR

REZULTATELE PROBEI DE EVALUARE LA CAPITOLUL I

Nr. Crt.

Nume si prenume I1 I2 I3 I4 I5 I6 I7 I8 Total puncte

%

1 Abuni Andrei 1 1 1 1 1 1 2 1 9 100

2 Braga Victor 1 1 1 1 0 1 1 0 6 66,6

3 Cristea Andreea 1 1 0 1 1 1 2 0 7 77,7

4 Ciobanu Andrei 1 1 0 1 1 1 2 0 7 77,7

5 Dicu Xavier 1 1 1 0 0 1 2 1 7 77,7

6 Dordea Cristian 1 1 1 1 1 1 2 1 9 100

7 Gâsca Alin 1 1 1 1 1 1 2 1 9 100

8 Grigore Andrei 1 1 1 0 1 1 2 1 8 88,8

9 Halip Ioana 1 1 1 1 1 1 2 1 9 100

10 Ionescu Alexandru 1 1 1 1 1 1 2 1 9 100

11 Ion Dan 1 1 1 1 1 1 2 1 9 100

12 Ionasc Adriana 1 1 1 1 0 1 2 1 8 88,8

13 Mitran Ioana 1 1 1 1 1 0 0 1 6 66,6

14 stefan Vladut 1 1 1 1 1 1 1 1 8 88,8

15 NidelciuVali 1 1 1 1 1 1 2 1 9 100

16 Ristache Alex 1 1 1 1 1 1 2 1 9 100

17 Rus Alexandra 1 1 1 1 0 1 2 1 8 88,8

18 serban Silviu 1 1 1 0 1 1 2 1 8 88,8

19 Tanase Mihaela 1 1 1 1 1 1 2 1 9 100

20 Tomescu Florin 1 1 1 1 1 1 2 1 9 100

Total obtinut 20 20 18 17 16 19 36 17 163

% 100 100 100 90 85 80 95 90 85 90,55

INTERPRETARE, REZULTATE

Nr. copii testati: 20.

Realizat: 90,55.

Nr. copii testati 9p 8p 7p 6p

20 10 5 3 2

100% 50% 25% 15% 10%

Grupa valorica A - 9 puncte - 10 copii - 50%

Grupa valorica B - 8 puncte - 5 copii - 25%

Grupa valorica C - 7,6 puncte - 5 copii - 25%

Reprezentare grafica a rezultatelor

REZULTATE: 90,55%, REUsITĂTOTALĂ.

ITEM 6

DESPARTE CUVINTELE, REPREZENTATE PRIN IMAGINI ÎN SILABE sI DESENEAZĂ ATÂTEA LINIUŢE CÂTE SILABE ARE CUVÂNTUL.

ITEM 7

DESENEAZĂPE ETICHETĂ TOT ATÂTEA LINIUŢE CÂTE SUNETE ARE CUVÂNTUL REPREZENTAT ÎN IMAGINI.

ITEM 8

ÎNCERCUIEsTE DESENELE CE REPREZINTĂ IMAGINI CARE ÎNCEP CU ACELAsI SUNET CU CARE ÎNCEPE CUVÂNTUL REPREZENTAT ÎN IMAGINEA DE PE ETICHETĂ.

Capitolul al II-lea

Aspecte lexicale (îmbogatirea vocabularului cu: substantive, adjective, verbe, adverbe).

Teme prpuse: Jocuri didactice - "Postasul"

- "Al cui este"

- "Raspunde repede si bine"

- "În excursie"

OBIECTIVE OPERAŢIONALE

Dupa parcurgerea tematicii propuse, copii vor fi capabili:

- sa opereze activ cu substantive comune si proprii;

- sa pronunte corect substantivul în cazul genitiv;

- sa foloseasca în vocabularul activ adjective, verbe, adverbe.

Metode si procedee de evaluare a gradului de realizare a obiectivelor.

PROBĂ DE EVALUARE - Joc didactic "În excursie"

ITEM 1 -denumeste un oras, un judet, o statiune sau o tara unde vrei sa mergi în excursie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct

ITEM 2 - alege câte trei jetoane ce reprezinta obiecte utile pe care doresti sa le iei cu tine ; denumeste-le . . . . . . . . . . . .1 punct

ITEM 3 - spune câte doua însusiri ale fiecarui obiect ales . . . 3 puncte

ITEM 4 -ofera un obiect unui coleg si spune cum îl oferi . . . .1 punct

Punctaj maxim: 6 puncte.

NOTARE: ITEM 1 -1p

ITEM 2 - 1 p

ITEM 3 - 3p

ITEM 4 - 1p

MATERIAL DIDACTIC: JETOANE.

TIMP DE LUCRU: 10 minute.

ÎNREGISTRAREA REZULTATELOR

REZULTATELE PROBEI DE EVALUARE LA

CAPITOLUL AL II-LEA

Nr. Crt.

Nume si prenume Item 1 Item 2 Item 3 Item 4 Total puncte

%

1 Abuni Andrei 1 1 2 1 5 85,71

2 Braga Victor 1 1 3 1 6 100

3 Cristea Andreea 1 1 2 1 5 85,71

4 Ciobanu Andrei 1 1 2 1 5 85,71

5 Dicu Xavier 1 1 1 0 3 57,14

6 Dordea Cristian 1 1 3 1 6 100

7 Gâsca Alin 1 1 3 1 6 100

8 Grigore Andrei 1 1 1 0 3 57,14

9 Halip Ioana 1 1 3 1 6 100

10 Ionescu Alexandru 1 1 3 1 6 100

11 Ion Dan 1 1 3 1 6 100

12 Ionasc Adriana 1 1 2 0 4 71,42

13 Mitran Ioana 1 1 2 1 5 85,71

14 stefan Vladut 1 1 3 0 5 85,71

15 NidelciuVali 1 1 3 1 6 100

16 Ristache Alex 1 1 3 1 6 100

17 Rus Alexandra 1 1 3 1 5 85,71

18 serban Silviu 1 1 3 0 5 85,71

19 Tanase Mihaela 1 1 3 1 6 100

20 Tomescu Florin 1 1 3 1 6 100

Total obtinut 20p 20p 50p 15p 105

% 100 100 83,33 75 87

INTERPRETARE, REZULTATE

Nr.copii testati 6p 5p 4p 3p

20 10 7 1 2

100% 50% 35% 5% 10%

Grupa valorica A - 6p - 10 copii (50%)

Grupa valorica B - 5p - 7 copii (35%)

Grupa valorica C - 4p, 3p - 3 copii (15%)

REPREZENTAREA GRAFICĂ A REZULTATELOR

REZULTATE: 87%, REUsITĂTOTALĂ.

Capitolul al III-lea

Aspecte ale structurii gramaticale (exprimare corecta a numarului substantivelor, acordul dintre partile principale si secundare ale propozitiei).

Teme propuse: Jocuri didactice - "Eu spun una, tu spui multe"

- "Cine face, ce face"

- "Spune mai departe"

- "Raspunde repede si bine"

- "Ne jucam cu cuvintele"

OBIECTIVE OPERAŢIONALE:

Dupa parcurgerea tematicii propuse, copii vor fi capabili:

- sa se exprime corect, folosind formele de singular si plural ale substantivelor;

- sa includa corect formele de singular si plural în propozitii;

- sa formuleze propozitii simple si sa realizeze corect acordul dintre subiect si predicat;

- sa formuleze propozitii dezvoltate si sa realizeze corect acordul dintre subiect-atribut, predicat-complement;

Metode si procedee de evaluare a gradului de realizare a obiectivelor:

PROBĂ DE EVALUARE -Joc didactic - "Ne jucam cu cuvintele"

ITEM 1 - "Eu spun una, tu spui multe" . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1 punct

ITEM 2 - "Formuleaza o propozitie simpla cu cuvântul dat" .3 puncte

ITEM 3 -"Gaseste jetonul care se potriveste cu imaginea si formuleaza corect o propozitie dezvoltata" . . . . .1 punct

PUNCTAJ MAXIM: 5 puncte.

MATERIAL DIDACTIC- JETOANE.

TIMP DE LUCRU - 5 minute.

ÎNREGISTRAREA REZULTATELOR

REZULATELE PROBEI DE EVALUARE LA

CAPITOLUL AL III-LEA

Nr. Crt.

Nume si prenume Item 1 Item 2 Item 3 Total puncte %

1 Abuni Andrei 1 3 1 5 100

2 Braga Victor 1 3 0 4 80

3 Cristea Andreea 1 3 1 5 100

4 Ciobanu Andrei 1 3 0 4 80

5 Dicu Xavier 1 3 1 5 100

6 Dordea Cristian 1 3 1 5 100

7 Gâsca Alin 1 3 1 5 100

8 Grigore Andrei 1 3 0 4 80

9 Halip Ioana 1 3 1 5 100

10 Ionescu Alexandru 1 3 1 5 100

11 Ion Dan 1 3 1 5 100

12 Ionasc Adriana 1 2 0 3 60

13 Mitran Ioana 1 3 1 5 100

14 stefan Vladut 1 3 0 4 80

15 NidelciuVali 1 3 1 5 100

16 Ristache Alex 1 3 1 5 100

17 Rus Alexandra 1 2 0 3 60

18 serban Silviu 1 2 0 3 60

19 Tanase Mihaela 1 3 1 5 100

20 Tomescu Florin 1 3 1 5 100

Total puncte 20p 57p 13p 90p

% 100 95 70 90

INTERPRETARE, REZULTATE

Nr. copii testati 5p 4p 3p

20 13 4 3

100% 65% 20% 15%

Grupa valorica A: 5 puncte - 13 copii - 65%

Grupa valorica B: 4 puncte - 4 copii - 20%

Grupa valorica C: 3 puncte - 3 copii - 15%

Reprezentarea grafica a rezultatelor

REZULTATE: 90%, REUsITĂ TOTALĂ.

INTERPRETAREA REZULTATELOR (CONCLUZII)

În urma probelor de evaluare aplicate am constatat ca, la toate cele trei capitole procentul de realizare a fost peste 85%, ceea ce înseamna ca majoritatea copiilor si-au însusit unitatile de continut transmise (capitolul I -

90,55%, capitolul al II-lea 87%, iar capitolul III-lea - 90% ).

Cei 20 de copii care au participat la aceasta testare au realizat itemii probelor în procent de 90%, demonstrând ca pot formula corect propozitii cu un cuvânt dat, pot formula cuvinte cu un sunet dat, despart corect în silabe si

opereaza cu antonime, omonime si sinonime.

Vocabularul copiilor cuprinde multe substantive comune si proprii, adjective, verbe si adverbe.

Copiii folosesc corect formele de singular si plural, formuleaza propozitii scurte si dezvoltate, realizând acordul dintre subiect-atribut, predicat-complement.

Un numar mic de copii a întâmpinat greutati în gasirea antonimelor, omonimelor si a sinonimelor. Am observat folosirea incorecta a substantivelor în cazul dativ. Majoritatea au dovedit rapiditate în gândire, viteza de

reactie la raspuns, antrenând operatiile gândirii în rezolvarea probelor.

Exista un numar mic de copii care se exprima mai greu în propozitii, acestia sunt si mai emotivi, dar prezentând si superficialitate în rezolvarea itemilor.

Se impune o solicitare interna a acestora în activitati compensatorii, o antrenare a lor în munca individuala fie în familie, fie la gradinita. Aceste nerealizari sau ezitari sunt recuperabile.

La cei mai multi copii (90%) adaptarea la cerintele scolare se va face cu usurinta, aceasta fiind facilitata de comunicarea verbala sub toate aratate în aceste pagini.

CONCLUZII

Lucrarea de fata cuprinde experienta subsemnatei fundamentata pe baze stiintifice, psihopedagogice, în vederea realizarii uni obiectiv fundamental al activitatii instructiv-educative din gradinita: îmbogatirea si

activizarea vocabularului copiilor.

Un prim aspect care s-a desprins pe parcursul cercetarii a fost existenta unei triade indisolubile care alcatuieste cunoasterea: a observa, a întelege, a exprima. Asadar, formarea unui vocabular bogat pentru a

facilita exprimarea constituie unul din aspectele cunoasterii triadei, adica acel moment al procesului cognitiv în care obsrvatiile prelucrate în gândire (întelese), capata expresie inteligibila în cuvânt.

Spiritul de observatie, gândirea, exprimarea se formeaza si se dezvolta în cadrul unui proces instructiv-educativ de durata, din care fac parte, în mod implicit, si activitatile privind îmbogatirea si activizarea

vocabularului. Procesul îmbogatirii si activizarii vocabularului se identifica cu însusi procesul cunoasterii, cu însusi procesul instructiv-educativ desfasurat de-a lungul prescolaritatii. Aceasta este motivatia implicarii

dezvoltarii vocabularului în practica însusirii tuturor disciplinelor prevazute în planul de învatamânt.

Am reusit sa-i deprind pe copii sa observe, sa gândeasca, sa argumenteze si sa se exprime corect, logic, deci sa cunoasca activ lumea si viata.

În lucrarea de fata am cautat sa demonstrez cu exemple din activitatea pedagogica rolul pe care îl are educatia limbajului la dezvoltarea personalitatii copiilor prescolari, cât si principalele metode de lucru ce pot

stimula îmbogatirea si activizarea vocabularului copiilor prin toate activitatile de tip prescolar.

Pentru a realiza cercetarea de tip constatativ-ameliorativ cu privire la tema enuntata am procedat la aplicarea unui sistem coerent de masuri.

1. Studiul privind programa si metodicile din învatamântul prescolar;

2. Documentarea stiintifica cu privire la contributia activitatilor din gradinita, la îmbogatirea si activizarea vocabularului prescolarilor;

3. Receptarea creatoare a bibliografiei parcurse;

4. Motivarea problematicii lucrarii;

5. Alegerea unui set de emtode si procedee eficiente pentru verificarea ipotezei;

6. Consemnarea sistematica si obiectiva a observatiilor efectuate;

7. Stabilirea unor concluzii partiale;

8. Abordarea unui stil de lucru permisiv, receptiv la dorintele si solicitarile copiilor;

9. Selectarea celor mai concludente date;

10. Gasirea unui plan optim de sistematizare si prezentare a observatiilor, constatarilor efectuate conform metodologiei cercertarii în educatie si învatamânt (dupa Dumitru Muster).

Abordarea creatoare a acestui sistem de masuri s-a concretizat în lucrarea de fata, fara a avea pretentia ca au fost epuizate toate problemele legate de tema sau ca acest mod de prezentare este cel mai bun.

Problemele de principiu si solutiile din aceasta lucrare reprezinta pozitia mea personala fata de tema propusa.

Important de subliniat este faptul ca, la reusita activitatilor ce vizeaza îmbogatirea si activizarea vocabularului concura urmatorii factori:

1. Nivelul dezvoltarii fizice;

2. Nivelul dezvoltarii intelectuale;

3. Dezvoltarea socio-afectiva (relatia copil-grup, copil-colectivitate si indica masura în care se realizeaza integrarea);

4. Nivelul dezvoltarii psihologice (interesul copiilor pentru tot ceea ce îl înconjoara);

5. Nivelul dezvoltarii limbajului (achizitiile de limnbaj la un moment dat, întelegerea semanticii cuvintelor, exprimarea propriilor gânduri);

6. Disponibilitatea ludica, placerea jocului (achizitiile se pot face numai cu placere, în joc, creativ, personalizând cunoasterea a tot ceea ce îi înconjoara pe copii).

Datele si concluziile inserate pe parcursul lucrarii, valideaza ipoteza cercetarii exprimând eficienta metodelor activ-participative în îmbogatirea si activizarea vocabularului si contributia acestora la realizarea unei comunicari

verbale optime între copii si cei din jurul lor.

BIBLIOGRAFIE

Alexandru Julieta - Povestirile create de copii- în Revista de

pedagogie, Bucuresti, 1981

Alexandru Julieta, Valentin Filipescu - Instrumente si modele pentru activitate în sprijinul pregatirii prescolarilor pentru integrarea în clasa I, E.D.P., Bucuresti, 1983

Alexandru Popescu Mihaiesti - Copilul, gradinita si scoala; Culegere metodica editata de Revista de Pedagogie; Bucuresti, 1979

- Activitati metodice în gradinita, Bucuresti, 1990

Barbu H., Popescu E., serban F. - Activitati de joc si recreativ distractive, E.D.P., Bucuresti, 1990

Badica Tatiana - Exercitii pentru dezvoltarea vorbirii prescolarilor, E.D.P., Bucuresti, 1979

Badica Tatiana, Dutu Olga, Marinescu Eugenia - Jocuri didactice pentru cunoasterea mediului si dezvoltarea vorbirii, E.D.P., Bucuresti, 1974

Constantin Parfene - Compozitiile în scoala, E.D.P., Bucuresti, 1980

Cozman Maria - Modalitati pedagogice de stimulare a comunicarii -Revista de pedagogie, Bucuresti, 1981

Dragan Nicola, Ioan Nicola - Cercetarea psiho-pedagogica, Editura Tipouner, Târgu Mures, 1993

D. Ausubel, Fl. Robinson - Învatarea în scoala (o introducere înpsihologia pedagogica), traducere, Bucuresti, E.D.P, 1981

Dumitru Muster - Metodologia cercetarii în educatie si învatamânt, Editura Litera, Bucuresti, 1985

Dutu Olga, Jinga Ioan - Dezvoltarea comunicarii orale, Revista învatamântului prescolar, Nr. 1-2/1993

Emil Verza - Educatia intelectuala a copiilor prescolari - Culegere metodica editata de Revista de pedagogie, Bucuresti, 1975

Emil Verza - Conduita verbala a scolarilor mici, E.D.P., Bucuresti, 1973

Emilia Bocsoiu - Prevenirea si corectarea tulburarilor de limbaj, E.D.P., Bucuresti, 1974

Golu Pantelimon, Zlate Mielu, Verza Emil - Psihologia copilului, Manual pentru clasa a XI-a, scoli normale, E.D.P., Bucuresti, 1993

Hristea Theodor (coordonator) - Sinteze de limba româna, Editura Albatros, Bucuresti, 1984

I. Cerghit - Perfectionarea lectiei în scoala moderna, E.D.P., 1985

Maria Montessori - Descoperirea copilului, E.D.P., Bucuresti, 1977

Jinga Ioan, Negret Ion - Învatarea eficienta, Editis, Bucuresti, 1994

Munteanu G., E. Bolog, Vistian Goia - Literatura pentru copii, Manual pentru liceele pedagogice, Bucuresti, 1970

Mateescu Ioana, Damalan Livia - Povestirile copiilor, mijloc de dezvoltare a vorbirii - De la gradinita la scoala, Culegere metodica editata de Revista de Pedagogie, Bucuresti, 1975

Paul Popescu Neveanu - Dictionar de psihologie, Editura Albatros, Bucuresti, 1978

Tatiana Slama Cazacu - Dialogul la copii, Editura Academiei R.S.R., Bucuresti, 1961

Tatiana Slama Cazacu - Probleme ale dezvoltarii limbii române ca limba materna în gradinite si clasele primare în culegerea metodica, Bucuresti, 1975

Ursula schiopu, Verza Emil - Psihologia vârstelor, E.D.P., Bucuresti, 1981

Varzari E., Taiban M., Mamasia V., Gheorghian E. - Metodicacunoasterii mediului înconjurator si dezvoltarea vorbirii, E.D.P., Bucuresti, 1970

Surdu Ioan, Danila Ioan, sova Siminica - Educatia limbajului în gradinita, E.D.P., Bucuresti, 1995

Programa activitatilor instructiv-educative în gradinita de copii, Bucuresti, 2000, coordonator: Prof. Viorica Preda

ANEXE

PROIECT DIDACTIC

GRUPA: MARE

CATEGORIA DE ACTIVITATE: Educatie pentru stiinta

DENUMIREA ACTIVITĂŢII: Cunoasterea mediului

MIJLOC DE REALIZARE: Joc didactic

TEMA ACTIVITĂŢII: "Cum se numeste si unde locuieste?"

TIPUL ACTIVITĂŢII: Evaluare

OBIECTIVE GENERALE: Verificarea cunostintelor copiilor cu privire la animalele domestice si salbatice (denumire si mediul de viata);

Consolidarea deprinderii copiilor de a efectua o clasificare a animalelor dupa un criteriu dat si de a le încadra în notiunea de "animal domestic"

si "animal salbatic";

Activizarea vocabularului copiilor cu cuvintele "salbatic", "domestic", "vizuina", "bârlog", "morocanos", "ciulite";

Dezvoltarea operatiilor gândirii (analiza, sinteza, comparatia, generalizarea, abstractizarea);

Educarea atentiei voluntare.

OBIECTIVE OPERAŢIONALE:

La sfârsitul activitatii, copiii vor fi capabili:

O1 - sa denumeasca animalele (domestice si salbatice) asezând siluetele acestora în mediul de viata corespunzator;

O2 - sa corecteze greselile facute intentionat de educatoare;

O3 - sa recunoasca animalele dupa ghicitorile adresate;

O4 - sa reconstituie silueta animalului, alegând partile corpului care corespund acestuia;

O5 - sa rezolve corect sarcina fisei, taind cu o linie animalul care nu corespunde mediului de viata.

SARCINA DIDACTICĂ: Recunoasterea si denumirea animalelor, încadrarea în notiunea de animal domestic si salbatic, în functie de mediul în care traiesc; reconstituirea corpului

animalului din bucati; recunoasterea animalului dupa ghicitorile adresate.

REGULILE JOCULUI:

Varianta I: Din fiecare echipa va veni câte un copil care va alege siuleta unui animal, îl va denumi si-l va aseza pe plansa la imaginea corespunzatoare mediului de viata. La fiecare raspuns bun se va aprinde

becul. Raspunsul bun va fi recompensat.

Varianta a-II-a: Educatoarea schimba locul animalelor din mediul lor de viata. Copii voe sesiza si corecta greselile. Fiecare raspuns va fi recompensat.

Varianta a-III-a: Copii ambelor echipe vor recunoaste animalele dupa ghicitorile adresate. Fiecare raspuns bun va fi recimpensat.

ELEMENTE DE JOC: surpriza, întrecerea, intonarea cântecelor, recitarea poeziilor, stimulentele, aprinderea becului pentru raspuns corect.

STRATEGII DIDACTICE:

Metode si procedee: conversatia, explicatia, demonstratia, exercitiul, problematizarea.

Mijloace de învatamânt: Tablou electric reprezentând mediul de viata al animalelor (salbatice si domestice), tabla magnetica, casetofon.

MATERIAL DIDACTIC: Siluetele reprezentând animalele domestice si salbatice, siluete pentru reconstituire, ecusoane, ghiocei (recompense), fise de lucru, carioca.

DURATA: 20 - 25 minute.

MATERIAL BIBLIOGRAFIC: Programa activitatilor instructiv-educative în gradinita de copii, editata de Ministerul Învatamântului, 1993; Jocuri didactice în gradinita de copii, E.D.P. - 1976.

OBIECTIVE OPERAŢIONALE

CONŢINUTUL ÎNVĂŢĂRII - SECVENŢE

PEDAGOGICE

STRATEGII DIDACTICE

EVALUARE, FORME,

ITEMI

I MOMENTUL ORGANIZATORIC

-Aerisirea salii de grupa;

- Aranjarea scaunelelor si a meselor în forma de

careu deschis în

asa fel încât sa formeze

doua echipe;

- Pregatirea materialului

didactic;II CAPTAREA

ATENŢIEI

- Crearea unei stari psiho-afective pozitive

de concentrare în vederea realizaii

obiectivelor operationale

Conversatia

Povestirea

III ENUNŢAREA OBIECTIVELOR sI

ANUNŢAREA TEMEI

Copii vor fi anuntati ca vor participa la un jocîn

care vor demonstra cunoasterea animalelor domestice si salbatice

si unde traiesc acestea. Jocul se numeste "Cum

se numeste si unde locuieste?"

Se va motiva copiilor ca, învatând foarte bine

sa joace acest joc, ei

vor putea mai târziu, în viata de prescolar, sa

recunoasca cu usurinta animalele în cadrul

lectiilor de cunoasterea mediului.

O1 - sa denumeasca

animalele domestice si

salbatice, asezând siluetele

acestora în mediul de viata corespunzator

V PREZENTAREA OPTIMĂ A

CONŢINUTULUI sI DIRIJAREA ÎNVĂŢĂRII

Se va preciza ca jocul are reguli ce trebuie

respectate.

Se vor explica câteva regului:

- va raspunde numai copilul

numit de educatoare;

- se împart copii în doua echipe

Conversatia

explicatia

Varianta I

Câte un copil din echipa va veni la masa educatoarei si va alege o silueta a unui animal. Fiecarea va trebui sa denumeasca animalul

salbatic sau domestic si sa aseze silueta la

mediul de viata corespunzator de pe

tabloul prezentat.

Se va executa jocul de proba, apoi se va trece

la desfasurarea propriu-zisa a jocului.

Demonstratia

Exercitiul

Aprinderea becului

Acordarea unui ghiocel pentru

raspunsul corect

Aplauze

Evaluare orala

Evaluare practic-

actionata

O2- sa corecteze greselile facute intentionat de educatoare

O3 - sa recunoasca

animalele dupa ghicitorile adresate

O4 - sa reconstituie

silueta animalului alegând partile corpului care corespund acestuia

Varianta a II-a

Educatoarea va schimba în mod voit locul animalelor din mediul lor de viata.

Copii ambelor echipe vor sesiza si îndrepta

greselile.

Conversatia

Problematizarea

Aplauze

Acordarea unui ghiocel pentru raspuns corect

Evaluare orala

Varianta a III-a

Educatoarea va adresa cateva ghicitori despre alte animale decât cele

prezenate în joc.

Copiii ambelor echipe vor recunoaste despre ce animal este vorba.

Conversatia

Problematizarea

Aplauze

Evaluare orala

Varianta a IV-a

Câte un copil din fiecare echipa va

reconstitui silueta unui animal.

Explicatia

Problematizarea

Aplauzele

Evaluarea practic-

actionala

VI OBŢINEREA PERFORMANŢEI sI

ASIGURAREA CONEXIUNII INVERSE

În executarea jocului de catre copii se vot face eventualele interventii

privind respectarea regulilor, încadrarea în

timp si mentinerea spiritului de competitie.

Se vor verifica cunostintele copiilor, se vor aprofunda si se vor

da explicatii suplimentare atunci

când este cazul.

Explicatia

conversatia

O5 - sa rezolve corect sarcina fisei, taind cu o linie animalul

VII EVALUAREA PERFORMAŢEI

Se anunta echipa câstigatoare.

Se numara ghioceii

acumulati pentru fiecare echipa.

Evaluarea gfafica

care nu corespunde

mediului de viata

Se împart fisele de evaluare.

Explicatia

ExercitiulVIII ÎNCHEIEREA

ACTIVITĂŢII

Se fac aprecieri asupra desfasurarii activitatii si

a comportamentului copiilor.

Se acorda diplome.

Se intoneaza cântecul "În padure".