Ignoranța pluralistă

Noi am avut de pregătit pentru astăzi: Ignoranța pluralistă. Pentru început aș vrea să vă explic ce înseamnă ignoranță pluralistă ca să nu vă gândiți ca mine la început când am auzit această sintagmă. Și anume că poate fi vorba despre grupurile care au un nivel de inteligență mai scăzut decât ceilalți.

Ei bine, ignoranța pluralistă este o stare caracterizată de convingerea individului că gândurile, sentimentele și comportamentele sale în cadru privat sunt diferite de ale celorlalți, în condițiile în care comportamentul public este identic.

Ca să înțelegeți mai bine o să vă dau un exemplu care este foarte des întâlnit și cred că multor persoane de aici li se întâmplă uneori.

În timpul unui curs profesorul explică un concept foarte complex, și la final el întreabă studenții dacă au înțeles iar dacă au nelămuriri să îi pună întrebări. În acel moment, fiecare student încearcă să studieze reacțiile colegilor pentru a vedea dacă ei au înțeles sau au dubii. În ciuda dificultății problemei prezentate și a confuziei, nimeni nu întreabă nimic. Din dorința de a nu se face de râs în fața profesorului și a colegilor toți studenții tac. Ceea ce este de înțeles este faptul că fiecare student interpretează greșit tăcerea și reținerea colegilor, ajungând la concluzia că toți ceilalți cu excepția lui au înțeles întreg conceptul complex explicat de profesor, iar el nu s-a concentrat suficient sau nu este capabil să

înțeleagă un curs atât de dificil.

Aceasta situație, multiplicată pentru fiecare individ din grup, devine o situație socială, foarte greu de contracarat(oprit).

Prin urmare apar foarte multe erori de perceptie privind interpretarea comportamentului celor din jur.

Floyd Allport a fost cel care a introdus termenl de ignoranță pluralistă în psihologia socială în anul 1931, pentru a descrie situația în care toți membrii unui grup resping la nivel latent( Care există, dar nu se manifestă în exterior, putând izbucni oricând. ) normele de grup, având convingerea că toți ceilalți le acceptă. Allport a propus acest concept pentru a arăta că în multe cazuri există conformism manifestat la normele de grup în absența aderării în plan intim la aceste norme. Este, prin ceea ce descriu Krech si Crutchfield (1948, pg. 388-89), situatia in care nimeni nu crede, dar toata lumea gandeste ca toti ceilalti cred”. In cele din urma, aceasta ofera suport pentru o norma, care este, de fapt, respinsa de toata lumea.

Un alt exemplu pentru a înțelege mai bine ignoranța pluralistă este intervenția trecătorului în situațiile de urgență, care a fost explicată de Latane și Darley(1970).

Putem spune că ignoranța pluralistă explică efectul trecătorului (adică acea situație în care nimeni nu acordă ajutor unei persoane care este cazută pe stradă). Dacă oamenii observă reacția celorlalți în asemenea situații,ei ar putea deduce din inacțiunea celorlalți că nu este necesar să intervină. Astfel, e posibil ca nimeni să nu facă nimic, chiar și oamenii care în adâncul sufletului lor cred că ar fi indicat să facă ceva. Pe de altă parte, dacă cineva intervine, ceilalți sunt mai dispuși să îl urmeze și să acorde și ei asistență celui aflat la nevoie. S-a observat că oamenii sunt mai dispuși să intervină în situații de urgență atunci când sunt singuri decât atunci când sunt și alte persoane prezente.

Fenomenul de ignoranță pluralistă prezintă un mare interes pentru psihologii sociali , deoarece el se află într-o oarecare contradicție, cu tendința oamenilor de a supraestima similaritea lor cu alții, ăsta fiind efectul de fals consens. Întrebarea la care cercetările asupra ignoranței pluraliste ar trebui să găsească răspuns este : care sunt caracteristicile situațiilor în care apare ignoranța pluralistă și nu falsul consens?

Există studii care au arătat absența efectului de fals consens, cel mai cunoscut fenomen de subestimare a similarității dintre eu și ceilalți este efectul de falsă unicitate, care are la bază factori motivaționali. Doi psihologi(Snyder și Fromkin-1980) au studiat nevoia individului de a fi unic și au arătat că pentru a-și satisface motivația de a se simți unici, oamenii subestimează similaritatea lor cu ceilalți. Deși nevoia de unicitate poate să deformeze percepțiile individului asupra

similarității dintre el însuși și ceilalți, găsim foarte puține elemente în efectul de falsă unicitate care să ne sprijine în înțelegerea ignoranței pluraliste.

Așadar, subiecții care trăiesc ignoranța pluralistă în situațiile pe care le-am prezentat nu se simt diferiți de ceilalți , ci se percep pe ei înșiși ca devianți.

Ca și o concluzie pentru tot ce am spus mai sus ar fi că ignoranța pluralistă nu are multe elemente comune cu efectul de falsă unicitate, deși ambele reprezintă stări în care percepția disimilarității dintre eu și ceilalți este salientă.

Un alt subiect important din prezentarea noastră ar fi ignoranța pluralistă și compararea socială. Compararea socială apare în toate situațiile de ignoranță pluralistă. În exemplul dat la început, cel de la curs, studentul trăiește o stare de anxietate, nu înțelege și se simte confuz, nu este capabil să facă evaluări asupra lui însuși și asupra situației. Datorită faptului că nu găsește criterii subiective pentru a realiza aceste evaluări, studentul utilizează informația despre realitatea socială oferită de reacțiile celorlalți, însă în acest context, informația socială este deformată.

În intervenția într-o situație de urgență, subiectul își compară reacția cu reacțiile celorlalți și este sigur de evaluarea lui asupra situației, dar evaluarea este cu totul distorsionată(adică în acest caz, nu există urgență) și-i va afecta comportamentul, făcându-l să-și amâne intervenția.

În concluzie, putem spune că în astfel de contexte procesul de comparare socială nu servește indivizilor la adecvarea comportamentului lor în situație.

Eu, personal consider că toți, dacă nu zilnic, atunci în unele momente, trecem prin situații de ignoranță pluralistă.  Fie în sala de clasă, pe stradă sau in campusurile studențești eroarea de percepție socială există. Această eroare, poate fi explicată în situații specifice prin intervenția fenomenului ignoranței pluraliste.

Așadar, pe viitor nu e indicat acționăm așa:

Ci așa: