INGERI Şi LARVE

Frig, crapă suflete trupuri în dunga fluviului ăsta blestemat din burta Rusiei sovietice. A-ngheţat cu tot cu şlepuri, cadavre şi avioane ce zboară nebune peste capul nostru.Ilie şade pe o cască de rusnac şi-i explică bucătarului cum vine treaba cu ofensiva sovietică, Mărguţ caută morţii prin buzunare , căpitanul Aldea se verifică mereu de pistol şi hartă...Se ridică încet , se uită cu milă către noi şi zice:-Trebuie să facă cineva treaba asta! Trec dincolo la ruşi, am auzit că viaţa-i mai bună, au mậncare, au şi surori medicale, cine vine cu mine? Cine vrea să scape de aici?Vreo 7-8 soldaţi se ridică în picioare, unii şovăie, alţii cumpără minuni iar restul se întorc în gropile îngheţate mormăind în barbă.Singurul care nu se sinchiseşte e Burtea, sergentul cu picioarele îngheţate:-Duce-ţi-vă la dracu’ după colonelu’ Pantea! O să vă înghită stepa, dacă n-o face ea, vă vor căsăpi cazacii sau nemţălăii..Mereţi la dracu’!Căpitanul se ridică din tranşeu, îşi aruncă arma ca pe ceva nefolositor apoi se uită la noi ca la ceva inutil.Barba i-a devenit pămậntie, ochii mici scurşi în orbite cu luminile stoarse:-Ascultă la mine comanda! Am să trec dincolo la inamic.Cine vrea să vie cu mine e liber să o facă, cine vre’să stea aici să rămậie.C-o moarte toţi suntem datori.-Ioane, am găsit o criptă mă, sare Ilie de colo colo ca un copil ce tocmai a gustat îngheţata pentru prima dată.Am găsit o criptă şi tare mi bine acolo, hai şi tu!-Prefer aerul, dacă ne aruncă Ivan iar prostii în cap mai bine să mor aici, ia-l pe Mărguţ..-Eşti prost bă Ioane, ai pantalonii rupţi în c.r şi tot fudul te ţii ca la horă la Vinţ, tot fudul mă.Prostule!-Du-te-n mă-ta de dobitoc! Ne luăm la bătaie cậnd apare sanitarul , plin de noroi şi sậnge, geanta îi flutură subţire sub braţe , ochii săi mici caută căi de drum şi distanţe printre obstacolele umane.-Dă-mi mă Ghiţă ceva de căcărie, de 7 ori m-am dus la privată, o să mor mă!-Mori dracului! Ce să-ţi dau? Poate un glonte în ceafă, poate o lopată, de ce naibii nu muriţi odată? Să muriţi asta vreu!

-Capu’ la cutie! Se aude din dreapta mea un zbậrnăit sinistru, un fậşậit dublat în zeci de secunde de groază . Aerul se comprimă în plămậni gata să explodeze,ochii filtrează miimi de alergare a zecilor de nefericiţi urmărind valul de pămậnt ce se ridică ritmic, cardiac cu precizie.Căpitanul a rămas în picioare , statuie , mậna dreaptă , stậngă zace la milimetri de el, se caută, se întoarce , revine cu gura căscată în hăuri de disperare ca să cadă secerat lậngă mitraliera de campanie..-O să urmeze asaltul, zbiară Ilie şi-l loveşte cu pumnu’ pe Mărguţ.Se aud urlete, oameni fără picioare, cei mai norocoşi fără cap, valuri de sậnge şi gheaţă peste cadavrele îngheţate de zilele trecute.Ca la un semnal se lasă liniştea ,e o linişte aparentă căci mi s-au urcat bătăile inimii în timpane, mậna îmi tremură şi pentru a nu ştiu cậtea oară mi-am udat pantalonii..Mănậnc zăpada neagră, roşiatică casc ochii în toate părţile iar casca mi-a alunecat prin tranşeul cleios o combinaţie murdară de noroi, sậnge, urină şi corpuri împrăştiate colo colo..-Eşti bine mă? Întreabă Mărguţ şi-mi întinde casca.Am crezut că te-ai dus şi tu.. -Era cật p’aci să o mierlesc zău aşa!-Noroc cu Ilie că te-a pocnit bine în diblă Mărguţ că o luai binişor pe cărarea verde unde nu-i nici suspin şi nici durere, mai avem popă totuşi?-Ne trebuie mậncare , medicamente nu popi se răţoieşte Gulie bucătarul.De nicăieri a apărut cu suta de kile după dậnsul şi se dă atotştiutor în atacuri la baionetă, lupte cu ruşii, cu toată lumea.-Auzi bre Gulie? Tu ştii că urmează un atac al cazacilor? În 10 minute, deja s-au dus 5 sau 6, noroc că n-au rigoarea nemţălăilor.Tu de ce mai stai aici? Vrei să simţi baioneta înfiptă-n c.r.u ăla gras cật o valiză?Bucătarul trece în galben lămậie la faţă, cuvintele-i mor pe buze apoi se roteşte ca o cloşcă pe ouă privind în dreapta şi stậnga speriat.De ce nu rậde nimeni? De ce nu-i o glumă proastă ca atunci cậnd Chiţu de la plutonul 2 i-a pus în pantaloni un şobolan?.-Fugi Gulie! Fugi! Vin ruşii mă! Fugi mă că ăiau săbii îndoite şi taie mă!Grăsanu’ se ridică disperat, aruncă marmitele cu ciorbă pe unde apucă apoi dispare spre disperarea lui Mărgău:

-S-a dus dracu’ şi bruma noastră de mậncare, o să crăpăm aici..Măcar să lingem, oase ca Ilie în cripta aia.Sunteţi nebuni! Nebuni şi tậmpiţi!Se lasă ceaţa după ora 3, pậclă să-ţi rupi cuţitul în ea, Mărguţ se roteşte ca un vultur în jurul singurei mese pe care o primim . Mestecă încet bucata suspectă de carne tăvălind-o prin golurile dinţilor căzuţi.-De cậnd mă ştiu n-am mậncat aşa bine.Cam tare, fără gust dar merge la stomacul meu întors de foame..Oare o fi pulpă de neamţ sau de rusnac? Nu că mi-ar păsa la ora asta.Aş mậnca-o şi pe mama zău aşa!-Ai zis zilele trecute că n-ai mamă, cum s-o mậnci dacă n-o ai? Îl contrează Vasile lovind cu piciorul în peretele bocnă al tranşeului..Cum s-o mậnci mă?-E victoria pe care o aşteptăm din vară, ea există doar în vise şi în teorie dar există, Uite la Ivan ăsta fără cap, a plecat din sătucul lui să le lupte cu neamţu’ şi şi-a lăsat...Vasile se ridică în picioare şi-i face semn lui Mărguţ să tacă apoi, ca la un semn îşi pregăteşte baioneta şi grenada.-Cred că vom avea vizită în curậnd, se aud zgomote de şenile de dincolo, ar fi momentul să se petreacă şi faptul ăsta pậnă la urmă..-Măcar să se întậmple dracului ceva, de săptămậni bune ne pisează cu bombe, amu’ să vie să terminăm odată..Trece amiaza femeie nervoasă, călare pe întunericul crud, negru petrol şi din nou frig.Urlă vậntul, urlă lupii aflaţi nu foarte departe de noi în pădurea din spate iar Vasile aruncă cu bucăţele de nămol îngheţat dorind parcă să-i gonească:-Nu ştiu care-s mai răi, lupii? Nemţălăii? Rusnacii? Sau noi că am plecat unde şi-a dus mutu iapa şi surdu căruţa? Dracu’ să mă ia..-Nu s-au săturat cu atậtea cadavre? Ce mai vor şi lupii ăştia? De ce nu mậncă geru’? Buna aşa zicea: cậnd iarna-i grea , urlă lupii în coasta dealului să alunge frigul şi foamea, femeie bătrậnă nah!Curậnd ne ghemuim fiecare pe unde apucăm iar Vasile se lipeşte de puşca mitralieră. Cậnd tocmai visam mese îndestulate, mă trage de mậnecă şi mă aduce la viaţa de război:-E rậndu’ tău bade, vezi că e momentu’ ăla de-ţi vine să dormi pe rupte şi rusnacu’ abia aşteaptă, ne vedem mậine..Rămận singur printre morţi, gheaţă şi o lume străină pe care n-o vreau a şti. Mă gậndesc să fug înapoi , să dau bir cu fugiţii.Ce

şanse aş avea? Lupii sau ruşii? Sau poate zidul? Sigur nu aş trece de lupii aflaţi la un kilometru mai în spate.Sigur...Un ticăit fin îmi rupe simţurile , din spatele meu se ridică Mărguţ şi-mi face semn să tac, are cuţitul între dinţi , se ridică uşor pe vậrfuri iar în acel moment se declanşează iadul.Un iad perfid căci nu se aud decật 2 suspine şi un horcăit la final de viaţă. A doua zi la prậnz.mii de tancuri se revarsă peste linia frontului, buburuze mortale mestecậnd cu şenilele late , încrucişări de suflete şi trupuri zdrobite..-Acum or să vie peste noi zbiară Ghiţă smulgậndu-şi casca din cap.Or să vie după noi!-Fuga înapoi! Fuga înapoi la pădure! Se repede Vasile apoi mă saltă de guler trậgậndu-mă prin zăpada murdară.Tancurile s-au apropiat de tranşeul italian pe care-l macină în cậteva secunde, o mare de maţe, urlete şi sậnge erupe în vậnătoarea cruntă declanşată cu cậteva zeci de minute înainte.Din nou linişte, acum vin infanteriştii bine echipaţi cu haine de iarnă, faţa buhăită de frig şi vodcă.Mitraliera muşcă din trupuri înzecit, continuă să vină, să cadă, să rămậie acolo întinşi tampon între tranşee.O ploaie cruntă de fier mătură stậnga şi dreapta,un val uriaş ce înghite secundă după secundă corpuri, suferinţe, moarte..La dreapta noastră se află cantonată de cậteva ore bune o baterie germană care se luptă straşnic, tancurile trec peste ea măcinậnd-o , plouă urlete animalice , cade moartea în liniştea prinsă, ceţoasă.Doamna cu coasa rậde şi-mi arată ceasul de la mậna ei. urmezi tu! Sau tu! Trage o gură de aer,bea un rest de apă sau mậncă ceva! Rậsul ei se aude ca un ecou nenorocit, e acolo e prezentă în vene, în ochii care se închid şi deschid respirănd secunde hậde.Urmezi tu! Urmezi tu şi ai tăi, ai văzut ce poate să facă Ivan nu? Rậde moartea scobindu-se între dinţi.Urmezi tu! Tu!Cậnd sentinţa e aproape de pronunţare, între liniile frontului se iveşte un bărbat corpolent, puţin spus un munte de om îmbrăcat în sutană, cu biblia sub braţ.Trece de la mort la mort, spre mirarea noastră ajută şi răniţii dậndu-le apă sau pansậndu-i.De nicăieri, se ridică 2 sau trei rusnaci încercậnd să-l doboare ,primul se loveşte ca de zid, ceilalţi doi se ciocnesc cap în cap ca două păpuşi stricate.Individul îi aruncă cật colo apoi se şterge pe faţa mare şi plină de cicatrici:

-Voi de acolo? Aşteptaţi să vie Sfậntu’ Petru? Sau o să faceţi ceva pentru voi măcar acu’ în ceasu’ de final? Tre’ să vie Ivan peste voi să vă şteargă la cur?Coboară în tranşeu cậnd tancurile sovietice pornesc din nou în măcinare de suflete şi trupuri, îi dă o palmă lui Vasile pentru că se ţine de pantaloni în loc să tragă cu arma, apucă o lopată nemţească şi loveşte ca un turbat tot ce-i iasă în cale.Nu e nimeni să-l oprească . Ruşii se retrag în dezordine lăsậnd zeci de morţi şi răniţi.Deocamdată, preotul sau ce o fi el s-a aşezat pe fundu’ gropii şi se roagă. Sutana-i flutură în vậnt ruptă de la noadă pậnă aproape de spate , muşchii mari şi laţi i se văd printre cậrpe.Se întoarce către mine zicậnd:-Copile te uiţi mirat, n-ai văz’t om rugậndu-se? -Eu am văzut om rugậndu-se dar un om să se lupte aşa de bine mai rar.Api’ tăietura aia din dreptul arcadei n-o ai de la ...?-Am slujit în parohia de aclo’ mă puşlama ce eşti, am slujit acolo pậnă diavolul mi-a trimis în cale fătuca unui cinstit gospodar de peste dealul Fătului .

***

Ninge, ninge atật de tare încật trebuie să-l scoatem pe Vasile din cripta unde se aciuase ca să nu se sufoce.E galben la faţă lămậie , lậngă el zace un femur gălbui spre pămậntiu pe care-l păzeşte straşnic. Rậdem şi-l ridicăm deasupra capului ca pe un trofeu cậştigat într-un duel aprig.Preotul se uită urật la mine apoi la Mihu, pufneşte din ambele nări ca un taur furios lovind cu pumnu’ în peretele tranşeului .Foamea şi frigul a redus la jumătate efectivul, restul au făcut-o ruşii şi dizinteria ce macină fiecare pereche de pantaloni, fiecare picior de om cật de cật prezent acolo.Mihu are o rană la pulpă căpătată într-o încăierare prin linia ungurească iar în mậna dreaptă strậnge o ureche pe care zice că a tăiat-o de la unu’ pe nume Loţi.Nu ştim ce vrea să facă cu ea dar e tare mậndru de trofeu şi n-o lasă din mậnă pận’ primim ordinul de retragere.Rar de tot trece cậte o vulpe peste linii.Limbile arse de foame cer carne, animalul dispare ca o nălucă urcậnd şi ieşind din gropi.-Ne retragem! Plecăm de aici!Vasile aruncă priviri preotului ce roade încă de dimineaţă o bucată suspectă de carne, probabil un rest dintr-un cal sau un şobolan.Sunt multi şobolani pe aici , atật de mari că pot hrăni o mậnă sănătoasă de soldaţi pierduţi prin stepa calmucă.

Ceaţă, frig , foame.Trei lucruri pe care le urăsc din tot sufletul, dincolo , în cotul făcut de tranşeu se ceartă căpitanul Bunea cu un ofiţer german impecabil îmbrăcat.Acesta din urmă rậde de noi şi spune că ruşii au fugit care încotro şi nu vor ataca decật desculţi şi cu două tancuri rupte în şenile.Neamţul ne scuipă, ne înjură şi ne face albie de porci apoi dispare. Acum luptăm pentru o bucată de carne verzuie, luptăm cu frigul care ne rupe sufletul în zeci de bucăţi, luptăm cu dorul ce macină inima piesă cu piesă pậnă în momentul cậnd o transformă în masă sậngerie. Urmează curgerea sovietică care se petrece iute, valuri, valuri de avioane şi tancuri se scurg peste noi topind totul în faţa lor.N-au milă, n-au frică de nimic, se aruncă în faţa mitralierelor germane ca nişte copii smintiţi. Şi vin mereu atraşi de aroma morţii.-Retragerea dincolo de bariera de copaci! Strigă căpitanul apoi îl saltă pe Mihu de guler împingậndu-l din spate.Vasile îşi tine puşca mitralieră pe umeri , preotul dă din mậini a disperare mậncậnd zăpadă de cậte ori are ocazia.Cine a rămas în urmă e prins de tancuri, se aud urlete animalice, zăpada devine roşie ca macul iar exploziile ridică maluri de pămậnt în dreapta şi stậnga.Tancul se roteşte cuminte peste groapa săpată mestecậnd un urlet şi o masă copioasă de carne.Corbi mari şi graşi se înfruptă temeinic pe festinul uman.-Uite pădurea! Strigă Mihu, suflậnd greu înainte să cadă în zăpadă.Cad şi eu frậnt iar mitraliera o arunc cật colo, uriaşul mă obligă să o aduc înapoi.Pậlcul se termină repede şi nimerim într-un smậrc pe care-l trecem prin noroi, zăpadă şi resturi vegetale ce ni se agaţă de hainele rupte.-Unde suntem? Unde e compania noastră? Întreabă Mihu rotindu-se de pe un picior pe altul.De ce stăm aici? Suntem ca în poligonul de tragere! De ce stăm aici?-Taci din gură nenorocitule! Îi strigă Vasile apoi se lasă liniştea pentru cậteva zeci de secunde.Aproape că adorm sprijinit de preot cậnd acesta îmi face semn să mă ridic:-Destul, o să mori dacă adormi acum.Trebuie să ne mişcăm!-Unde sunt ai noştri întreabă din nou Mihu sărind peste un buştean îngheţat.Unde suntem noi? De ce ne-am pier’t aici? Dacă ne prind ruşii?-Suntem la dracu’ în cizme copile! Ţine pasu’, să nu pierzi arma şi grenadele că-i bai!Pădurea se desface într-o poiană mai mare, în mijlocul ei un lac îngheţat iar în sud din nou pădure.

-Parcă intrăm în burta diavolului, cật mama dracului mai umblăm pe aici?-S-ar putea să umblăm pậnă în 45’ , s-ar putea să ne prindă bătrậneţile pe aici prin stepa asta nenorocită!Vorbele îi sunt înghiţite de un huruit asurzitor . Trei avioane retează cerul peste copaci, căpitanu Bratu se repede cu mậinile sus spre ele, aruncă casca apoi sare cậnd snopul de gloanţe mătură zăpada..-Te-a pus ăla să le arăţi unde suntem! Strigă preotul lovindu-l pe căpitan peste gură cu dosul palmei.Dinţii galbeni ai superiorului zboară în zăpadă mậnjind-o de sậnge..Urmează o luptă surdă între cei doi curmată de un nou val de avioane care trec peste pădure.-Joos! Joos! Strigă Bratu trậntindu-se la pămậnt, cerul s-a umplut de avioane, bombe grele, grăunţe punctate în moarte cad şi cad ca o ninsoare în infernul rusesc.Bate vậntul urlănd din toţi plămậnii săi, copacii se apleacă de la dreapta la stậnga, invers, cei mici îşi rup oasele crengilor, nici cei mari nu o duc bine lovindu-se de pămậntul tare, aspru..Fugim, doamne cum poţi fugi prin păiănjenişul de crengi moarte, prin desişul de mậini uscate, întinse în toate direcţiile Siberiei?Copacul cade cu vuiet în vuietul iernii prinzậndu-mă în ocrotirea sa seculară..Am murit? Trăiesc? De ce e linişte? De ce nu mai bate vậntul?Ceva sau cineva mă cară undeva, o fi moartea , femeia neagră despletită cu care mi-am consumat fiecare amor nenorocit 2 ani de război, toată suflarea pe care am avut-o la purtător..Mă văd copil în dunga velii aşteptậnd minuni copilăreşti. Mama stă acolo cuminte în imagini, are năframa neagră lipită de frunte după ce s-a prăpădit Gorică, tata trage clopotele la biserică sậmbătă seara chemậnd oamenii la slujbă, ochii săi rotunzi ca o lună plină cată cerul prin bătaia molcomă a fierului dogit, mustaţa mare ca o zi de post i s-a lipit de buzele roşii mac de primăvară primăvară tậrzie ca o fată bătrậnă...Sunt toţi acolo departe, mă rup de ei, închid geana ochilor, o deschid ca să mă simt viu şi ţeapăn de durere:-Poţi să-l salvezi? Va trăi?Aurel a apărut în lumina imaginii pe care retina mea stoarsă o percepe, fata blondă cu părul strậns în codiţe mă priveşte, se uită înapoi se uită înainte.

-Va trăi, a avut noroc.Totul e să puteţi pleca de aici, s-ar putea să vă vadă starostele satului şi să-i spună politrucului.De acolo-i doar un deget pậnă să apară NKVD-ul..Mă ridic în capul oaselor, mişc o mậnă, picioarele-s acolo întregi săgetate de dureri cumplite.La dreapta şi stậnga stau camarazii mei aşteptậnd minunea ce se petrece în clipa asta:-Trăieşte! Trăieşte părinţele! Toate rugăminţile şoptite s-au adeverit!Vasile dansează, o invită pe rusoaică la mişcare prinzậnd-o în braţe, Aurel rậde şi îşi duce cartea micuţă de rugăciuni pe buze.Uşa e dată în lături cu putere,bătrậnul face semne disperate arătậnd către drumeag:-Aţi fost daţi în vileag! Trebuie să plecaţi, acum!Aniuşka! Casa de lemn! Iute!-Ia-l în spate! Iute că-i bai mare! Ascunzătoare din crengi, o căsuţă de pază vara, un boţ de lemne iarna cu acoperişul crăpat în trei locuri..Aniuşka mă pupă pe frunte zicậnd:-Nu ieşiţi afară la noapte pentru nimic în lume! Faceţi focul în vatră şi nu adormiţi! Uite aici puşca de vậnătoare a tatei, vin mậine să vă duc la tren..Dispare încet printre crengile căzute, ninge cumplit de tare pe-un cer orb în noaptea care se aude căzậnd pas cu pas..-Ce se petrece aici? Rupe Vasile tăcerea..De ce stăm la cutie ca raţele la bậlci duminica?-Mă tem că nu avem de ales, ai văzut urmele? Te-ai uitat de bine de rău în jurul covergii ăştia? Te îmbii să pleci, să vezi ce urmează..-N-am să stau aici aşteptậnd dimineaţa sau mai rău potera.Vreau să plec! Vreau acasă! Put! Sunt sătul să tot merg ca un jidov rătăcit în lume!A căzut lumina zilei de tot, aprindem focul atật cật să nu îngheţăm . Aurel verifică arma pentru a mia oară.E speriat pentru prima dată în viaţa lui de cậnd îl ştiu şi tremură.Ce-l sperie atật de tare? Potera? Frica de întuneric?..-Părinţele de ce te temi? Întreb eu pierit de frică..Potera nu cred că va încerca ceva noaptea asta, se lasă cu furtună..-Potera nu, lupii sigur..Dacă mă tem de ceva mai tare sunt lupii siberieni...Dormi! Vom avea mult de furcă în curậnd!Mă las purtat în vise minute bune, apa neagră a nopţii se scutură odată cu mậna ce mă readuce la realitate:

-Trezirea! Trebuie să stai de pază auzi? Vasile se trage mai deoparte nu înainte de a-mi pune arma în mậnă..-Unde-i Aurel? A ieşit afară?-E undeva în spatele coşmeliei, strậnge vreascuri, tu vei rămậne de pază! Dacă dormi ne-am dus auzi?Aurel aprinde focul apoi mă bate pe umăr şi se vậră sub cergă.Rămận singur în întuneric, pun cậte un vreasc pe foc apoi pleoapele îmi devin plumb.Capul se duce greu într-o parte iar vocea coboară sau urcă din depărtări:-Nenorocitule! Ai adormit şi s-a stins focu’! Ne mậncă lupii cu tine dormind!Afară se aud urlete, schelălăituri , focuri de armă.Mă ridic ruşinat dar Aurel mă trage înapoi cu furie:-Stai! Mai vine cineva! Ţine puşca! Ai grijă că te crăp de îmi mai faci una ca asta!Rusoaica intră în covergă trăgậndu-l pe Vasile după ea,sunt plini de sậnge dar teferi, explică ceva apoi arată drumul pe care trebuie să plecăm urgent de nu vrem să picăm în mậna NKVD-ului..-Camion la margine de sat pleacă dimineaţă spre Dimitrovskaia, luat tren acolo înţeles la voi? Luat tren spre casă voi! Plecat acum! Camion dus la voi gară! Iute!Lumina sparge în mii de cioburi întunericul tocmai cậnd reuşim să ne strecurăm la marginea satului într-un camion.Lăzi, cutii cu tot felul de obiecte, haine.Pornim sărind din groapă în groapă , Aurel trage prelata apoi îmi zice:-Trebuie să sărim din mers! Ăsta mere’ undeva într-un lagăr dacă nu mă înşel.Uită-te la numerele de pe cutii!-Sărim la prima! Vasile auzi? Vasile? Mă Vasile mă?Vasile tremură ca un apucat îmi face semn că a înţeles apoi se trage spre capăt aşteptậnd semnalul..Aurel s-a ridicat peste benă mă prinde haină şi amậndoi sărim în zăpadă aşteptậnd:-Sari! Sari mă! Sari! Sari f.t..ţi mama ta! Sari mă!Camionul se tot duce, depăşeşte curba şi iasă din raza noastră vizuală.Am rămas doi privind , aşteptậnd minuni imposibile.-N-a sărit, a rămas acolo..Dobitocu’!-Nimic părinţele, uită-te să vezi şi tu că am sărit în cậmp.S-a dus Vasile unde şi-a dus mutu iapa şi surdu căruţa.. Ocean interminabil de zăpadă, Aurel mă trage într-una după el, se roagă la sfinţi, la Dumnezeu, apoi cade în apa depresiei plậngậnd.Cậnd pare terminat se ridică din nou îşi citeşte două

trei pagini din biblia cật un pumn de speranţe apoi se tot duce înainte..-Vii sau vrei să mori pe pămậnt străin? Am rămas două pagini dintr-o carte cu îngeri şi larve! Dar nu mă las! Vreu să ajung acasă! Oricật de mult ar dura!Zile, ore minute pe care le parcurgem mậncậnd zăpadă, alergậnd , încercậnd să ieşim la liman din valurile albe apoi primul pas al izbăvirii: calea ferată.-De aici ar trebui să avem un tren.Dacă mai sunt trenuri pe lumea asta sau dacă nu cumva batem la porţile iadului..Alte ore de aşteptare într-o foame atroce, se strậnge stomacul pậnă la punctul de rupere, e momentul cậnd ne roadem şireturile şi resturile bocancilor:-Sunt buni şi ăştia la ceva.De mậine dimineaţă o să încep cu degetele de la picioare, apoi cu mậna stậngă.Atật am să mestec la dậnsa că nu mai rămậne nimică.Noaptea tậrziu se aude şuieratul unei locomotive care cutreieră bezna , ieşim din căsuţa de lemn şi piatră şi ne lăsăm lậngă terasament aşteptậnd o minune.Trenul încetineşte la curbă, aburul mă învăluie tocmai cậnd abia reuşesc să mă agăţ de bucata îngheţată de fier, două mậini mă ridică salvậndu-mă de la o moarte înfiorătoare între roţile viermelui de fier..

****

Două corpuri întinse , unul vest celălalt spre est. Părul lung , galben cật cuprinde harta ochilor, două mậini care imploră cerul albastru, două mậini inerte .O moarte previzibilă, în în jur uscăciune, iarbă arsă. De nicăieri, apare o bătrậnă mică de statură, ţinậnd în mậnă o sticlă, ceva minuscul , se apleacă lậngă fata muribundă apoi zice încet:-N-o vre’ Bunu’ Dumnezău s-o laşe aici la noi? N-o vre’?-Ne trebuie apă mamaie.Apă!-De une’ sfinte? De unde’ apă? Mi-au murit toate vitele în bătătură, o copilă ca şi asta nebună de sete, un băiat scrậntit la cap de la bătaie..Nu vrea ăl de sus să ne încerce cu nimic!M-am ridicat în picioare, hainele curg de pe mine, un verde cu negru, un maldăr de păduchi, un glas stins cu care încerc să reînvii:-Unde-i Vasile? Nu l-am văzut de ceva vreme.E bine? Unde e Vasile?

Aurel ridică din umeri,picioarele mă poartă acum spre nicăieri, cobor dậlma de pămậnt apoi mă prăbuşesc în albia a unui rậu mort în care zac de-a valma leşuri de animale: păsări, vite, carcase de căruţe.Muşte obraznice bậzậie intrậnd ca nişte apucate prin gură , nări.Aurel mă saltă din balta putredă zicậnd uşor:-Vasile a căzut din tren înainte de a ne apropia de Nistru..S-a dus..-A scăpat din camion? E tot ce mai ţiu minte.A scăpat?-Da.A fost cu noi în tren pậnă aproape de Nistru apoi a căzut.Tu ai scăpat.Susţinut de muntele uman mă mişc, mintea mea e goală, picioarele se urnesc singure, trenul ne aşteaptă,Un pas, doi paşi , apare soldatul rus cu puşca:-Niet! Niet!Preotul se tậrguie, îi arată poze,beau împreună, cậntă cậntece ruseşti . Lacrimile curg şiroaie la vale pe bărbile mari dar rusul se dă greu.Gesticulează , arată cu mậna spre fata întinsă acolo jos, vorbeşte tare, apoi mai încet, agită puşca..-Ce vrea ăsta? Îl întreb pe preot simţind puşca în spate cum mă împunge.Ce vrea de la noi?-Să îngropăm fetele..Cred că asta vrea de la noi..Îmi tot arată poze cu Ludmila lui, îi e dor de izba natală.Boris ne mậnă prin satul topit în praf şi căldură spre cimitir: un popă, un soldat cu mintea rătăcită, un eliberator venit din stepele înfundate în uitare a Rusiei, cortegiu funerar în privirile setoase şi speriate ale locuitorilor.Pămậntul se lasă dus greu, e tare ca piatra fără un strop de apă în el. Trupurile inerte cad sec în mijloc.Popa aruncă bucăţi mari de bolovani apoi se lasă pe marginea gropii uitậndu-se în gol, strậmb, spre trenul ce trece ciorchine de oameni..-Sậrma! Sậrma! Se aude în bătaia de abur a locomotivei iar călătorii clandestini se apleacă.-Sậrma! Sậrma!strigă preotul lovind cu picioarele în betonul de lut .Sậrma! Sậrma! Sậr...Acum e întins pe spate lậngă groapa proaspăt săpată, mii de muşte îi dau roată, mirosul înveleşte micul petec de humă dar ce este acest miros comparabil cu mirosul cărnii arse a tanchiştilor? E el mai aspru decật un picior degerat? Decật un hoit din care au zburat maţele la primul atac cu baioneta?-Vasile mort în Siberia, Ilie Sevastopol, Mihai Odessa..Vasile, Ilie, Mihai, Ilinoiu Cotul Donului...

Un nou tren se scurge pe şine, opreşte în dreptul haltei, acolo peronul cerşeşte vieţi, vieţi tinere de copii ce au nevoie de apă, mậncare.Părinţii primesc lacrimi, moartea culege de ici şi colo cậte un trup plăpậnd, rậde stậnd în capătul vagonului, fumează.. Ivan trânteşte arma, ne îmbrăţişează apoi mă împinge să urc pe platformă, plânge acolo cu lacrimi mari , multă vreme arunc priviri înapoi, rugăminţi de bine şi mulţumiri..Staţie după staţie coboară , moare un om. Corpurile sunt aruncate de-a valma peste corabia pe şine fără milă, fără priviri învelite în reproşuri.Valuri de căldură se pierd pe buze, stări de ameţeală, praf în păr, în gânduri, nimic în urmă, griji pentru ce urmează.Pe unde trecem culeg urmele războiului, case distruse, tancuri , cimitire călcate în şenile, gropi de obuze.Coborâm de 5 sau 6 ori până în gară la Iaşi, liniile sunt rupte, întoarse cu infinitul în sus, clădirea principală fumegă iar acoperişul a dispărut pe mare parte din linia orizontului.Un vagon stă martor mut a unor evenimente recente, roţile sale de fier s-au înfipt adânc în solul tare, dintr-o rână iasă o mână neagră cu degetele risipite ici colo.Un câine schilod culege resturi, are ochii spălăciţi şi coastele lipite de pielea neagră, preotul îi dă un picior făcându-l să schelălăie, să ţipe pe limba lui flămândă.-Cu ce ajungem acasă? Întreb eu rotindu-mă ca o pasăre pierdută în hărţi mentale.Parcă s-a rupt totul.Poate găsim o căruţă sau ceva..-De aici merem pe jos, suntem acasă, Doamne ce sete am! Vuietul creşte,lumea fuge către marginea gării unde s-a descoperit apă, apă pentru viaţă, pentru încă un şir de speranţe.-Să prindem şi noi un loc, o picătură de apă, Doamne eşti mare şi bun că dai apă sufletelor pậrjolite!Soldaţii ruşi împing oamenii de colo colo, colţul de apă mai mult mocirlă e zbătut de mii de picioare, se trage în plin, cad trupuri, se calcă inimi în sậnge roşu fierbinte pe apă noroi.-Naiba să-i ia! Pleacă tren spre Cluj, dacă fugi acum o să-l prindem! !Trenul are 8 vagoane platformă, îmbulzeală şi pumni daţi pentru o gură de drum fără siguranţa destinaţiei.-Aista merge pậnă la Cluj dacă mai au linii, le-au rupt ăia cu aviaţia lor vorbeşte un bătrậnel şchiop..Une merem, idee n-am, poate la capăt de drum, dar une-i capătu’ de drum? Îşi rupe o bucată de mămăligă pe care o mestecă încet plimbậnd-o prin gingii.

Ridică din umeri şi se scarpină cu mậna întreagă în cap apoi dă un pumn bucăţii de lemn pe care şade, se înclină la curbe şi rậde cu gura strậmbă cậnd lumea urcată pe vagon culcă trupuri ferindu-se de sậrme..-Jos toată lumea! Linia e ruptă, sunt partizani în pădure!Copaci mari , uriaşi blochează linia, de sus cad pietre..Grupul de oameni se aruncă hotărậtă asupra copacilor împingậndu-i peste taluz dar linia este de nefolosit.Privim dezastrul cu ochi trişti, ne dăm seama că totul se va face doar pe propriile puteri, pe propriile picioare bătucite de mers şi distanţe.-O singură cale, 2 picioare, rugăminţi către Dumnezău cật încap, mi-am irosit toate speranţele, toate rugăciunile.De aici numa’ ăl de sus mai poate spune ce-i bine şi cei rău..

***

Pe drumeagul gậtuit între dealurile satului poţi vedea păşind agale un om sfậrşit de oboseală, de foame, de sete.Merge încet oprindu-se din cậnd în cậnd, cade, se ridică, cade din nou apoi se lipeşte de gardul primei casei ce-i apare în cale.Nici urmă de nor pictat pe fondul cerului albastru ca marea, soarele arde cumplit , iarba s-a transformat în galben mort.Pietre colţuroase muşcă bocancii rupţi,hainele strậng, gậtuie amarnic , ochii plini de lacrimi caută locul natal.Uite curtea! Uite şura! Uite! Uite!..Nimeni acasă, poarta deschisă prin care circulă adierea vậntului , fac paşi mărunţi şi din nou cădere.Nisipul se prinde cleios de mine odată cu sunetul înfundat al căderii.Adorm, leşin sau mor? Tocmai aici? Am bătut mii de kilometri ca să mor aici?-Scoală mă! Mă n-auzi? Scoală!În faţa mea un jandarm, o uniformă nouă , chipiu în stemă sovietică, mă loveşte cu piciorul şi trebuie să mă ridic.-Huh? Ce? Ce zici nene? Abia picai şi io.Ce zici?-Tovarăşul Necşa aşe tre’ să-mi zici, unde-s ai tăi? Unde-i mumă-ta sau tac-tu’?-De unde aş putea să ştiu? Abia m-am întors de pe front, n-am de unde să ştiu..Sunt plecaţi undeva , n-am cum să ştiu.Securistul mă priveşte încurcat, se scarpină sub chipiul albastru închis apoi mă ameninţă:-Să vii la miliţie, să te verificăm! Dacă nu o să fie vai de pielea ta!

Pleacă încet învăluit în arşiţa nebună, pe drum trec copii, Paulina a crescut , mă priveşte atentă, îşi aranjează baticul pe cap apoi fuge în curte strigậnd:-Bună! Bună hăi! S-a întors mortu’! S-a întors mortu’! S-a întors mortu’ auzi?-Du-te fată eşti bolundă? L-au băgat în pămậnt anu’ trecut, doar nu umblă strigoi pe drum la orele patru..-Hai Bună să-l vezi! Hai că se plimbă pe drum ca un nebun, uite-l colo!Bătrậna se sprijină de poartă, îşi face cruce, ochii i se plimbă pe uliţa capului în sus şi-n jos apoi se lasă moale jos:-Tulvai! O vin’t ăsta..O vin’t şi-i viu..Tulvai!Ca un arc sare de pe bucata de piatră pornind pe urlat către vale, picioarele i se mişcă ritmic, dispare în cậteva zeci de secunde punậnd toată amorţeala pe goană.Curậnd curtea e plină de oameni, unii mă trag de haine, mama a căzut în mijloc iar tata e deja la biserică, se trag clopotele , soră-mea a pus oala mare cu apă să mă îmbăiez..Mă simt obosit, epuizat şi fac faţă cu greu oamenilor:-Bădie da pe Luca l-ai văz’t? L-ai văz’t pe Luca?-L-am văz’t copile, e departe, şoptesc încercậnd să ajung la tậrnaţ.Copilu se ţine după mine, se şterge la ochi.Picioarele-i stau înfipte în praf , o mare gălbuie lipicioasă urcậnd iederă pe trupul uscăţiv .-Nu ştie mă copile, nu ştie îl trage deoparte tata.Ochii săi mari, plutesc într-o mirare nemărginită . Gura i s-a strậmbat în punctul de rupere, hậdă ca o grotă.Se apropie de mine , mậna aspră mậngậie haina militară apoi se aşează pe lespedea de lemn şi plậnge.E prima dată cậnd îl văd plậngậnd cu lacrimi boabe de strugure alb, cu chipul strậns sub pălăria scorojită de paie.-Dumnezeu mi-a ascultat ruga,mi-a ascultat ruga şi ai vin’t acas’..Doamne şi cật m-am rugat! Doamne!

***

-Bă Ilie? Bă Ilie? Te înscrii bă la colectivă? Auzi bă?

Ilie se uită lung peste gard ţintind omul mic de statură cel aşteaptă copt de cald.Dă din cap a lehamite, mậinile desenează ceva pe piatră apoi ridică din umeri.Omuleţul trậnteşte basca în praf apoi ridică pumnul în aer ameninţător:-Paştele şi anafura mă-tii!! Trebuie să te înscrii la colectivă! Trebe’ auzi?-Du-te bă-n mă-ta! Lasă tu colectivă şi pupă-mă undeva auzi?-O să vie miliţia pe capu’ tău bă! Stai să vezi tu! Stai!-Du-te bă...Du-te că dau drumu’ la dulăi şi praf rămậie din tine auzi?Din casa mică şi înghesuită iasă încet lelea Paraschiva, baticul murdar i-a căzut pe un umăr negru, picioarele goale zgậrậie praful într-un desen de neînţeles:-Numa’ bunu’ Dumnezău ştie..Nu plouă, nu cade nici un deşt’ de apă, l-am supărat rău pe sfinţia sa..Praf, praf, praf...Nic altceva..-Nană Paraschivă? Nană Paraschivăăă!!? Nană hăăi?-Hăăi! Care-i baiu? Zi mai tare că mi-a intrat prafu’-n urechi şi-s cam surdă.La poartă stau acum 3 bărbaţi lipiţi de piatra cenuşie, fumează încet privind mersul şchiopătat al femeii..-Nană? Da’ cota cậnd o dai? La colectivă cậnd te înscrii?-Cậnd dau cota? Care cotă? Cota către aia cu coasa? N-am , n-am nic’, nici măcar drum către cimitir n-am..N-am!-Cota aia de cucuruz, cota de grậu.Te înscrii la colectivă, poate o să trăieşti mai bine ce zici? Semnezi? Pui’ deştiu’?-Mereţi cu Dumnezău.Să vă deie el cotele.Le-o strậns aclo sus şi nah! Cote!Spre seară, rotocoalele de praf se ridică şi coboară într-un carusel al fierbinţelii, bătrậna s-a rezemat de uşa şurii, doarme şi visează apă, apă albastră, lină, şiroaie albastre învelite în veri călduţe, rậuri care o scaldă încet , unde vii o împing în vale către Mureş..-Lume! Lume! Mậine la consiliu, tătă lumea! Mậine la consiliu, toată lumea! Cine-i lipsă să spuie , să nu lipsească nime’!-Pe muma voastră de nenorociţi! Nu merg bă la conseliu! Nu mărg mă nicăiri! Mama voastră-n c.r!-Meri la conseliu dacă nu vrei să te bată Gilea şi pe tine auzi? Ţipă de după gard Ilie Gurbătea în timp ce-şi caută vaca rătăcită prin buruienile cimitirului aflat la cậţiva paşi.Cậnd dă cu ochii de animal se opreşte în dreptul meu şi mă priveşte perplex ca şi cum ar vedea un mort ieşit din groapă:

-Tulvai! Tu eşti mort s-o mi se pare? Tulvai! Ai venit? Ai venit ca o stafie..Stafie! O gură în plus la masă!-Ce ai mă Ilie, n-ai mai văz’t om întors din pribegie? Te uiţi ca Leana la oala cu fasole, lasă omu’ în pace!E rậndul meu să mă întorc cu faţa spre drum şi să-l cuprind pe Gherasie în cadrul ochilor.Bine îmbrăcat, în negru deşi afară te bate căldura în 40 de grade, şapca pe care o cunosc din Rusia stă lipită de frunte iar mậinile n-au stậmpăr: ba se lipesc de corp, ba aleargă arătậnd lucruri prin preajmă, ba curăţă scame imaginare:-Ai vin’t acasă mă! Rậde el cu 3 dinţi lipsă la inventar apoi se apropie mai mult:-Măcar tu de-i avea niţel cap, ăştia ai tăi nu vor să priceapă nic! Îs bătuţi în cap mă! Proşti bătuţi în cap auzi? Se loveşte la tậmplă apoi îşi mai aprinde o plugară.-Ce ai mă Gherasie cu ai mei? Ce ţi-au făcut?.Cậnd ai fost bolnav, fără bani unde ai fugit? Unde ai stat cậnd Părău a vrut să te omoare?-Mie? Mie nu! Partidului mă! Partidului nostru, soarelui nostru drag! Mie ce să-mi facă? Drept-i că o tot chem pe sor-ta la poartă sara da’ mă ocoleşte ca un ciumat.Treaba ei! Am averi amu’ fac şcoli de partid, am bucate.Vreţi să o duceţi în sărăcie aşe? Treaba voastră mă!-Şi de la mine ce vrei? Ce să-ţi dau eu? Ce vrei de la un sărac nebun?-Eh! Nebun nu eşti mă, nu eşti, ai fi suferit tu pe front da’ nah! Cin’ te-a dus să lupţi împotriva fratelui mai mare? Cin’?-Nu contează, n-ai să pricepi tu, n-ai cum..-Du-te dracului de nenorocit! Chiaburule! O să te duc la miliţie şi-i vai de curu’ tău!

***

-Tătă lumea să vie cu căruţele, caii, vitele la primăriei, să le trecem în carte, strigă Burcea primarul.Burta i se ridică ritmic odată cu vocea, picioarele încălţate în cizme negre se mişcă încet pe cutia de lemn, hậrtiile dintre degete cad în praf. Gherasie le adună foarte repede, se aud rậsete în spatele lor , miliţianul se zburleşte la ei.-Rậdeţi voi rậdeţi dar o să vă văd dậnd totul! O să pricepeţi că nu scapă nimeni! Nimeni mă!

-O să ne bateţi ca în satele vecine, l-aţi bătut pe Vasile, pe Anica aţi omorật-o, vă bate Dumnezău! Vă bate Dumnezău mă!-Mă Tuluş, tu lasă vorbăria, tu adă’ calu’ ăla la ocol, adă calu’ c-ai mậncat toată luţărna cu el în primăvară, adă-l să nu trimit miliţia pe capul tău auzi?-Trimiţi pe mă-ta în c.r! Eşti un nenorocit bă Gherase, un beţic, unu’ care ai fugărit tăte nevestele singure în timpul răzbelului..Lumea murmură,vociferează, primarul se dă jos de pe cutie şi întinde braţele spre mulţime ţintind degetul spre ei:-Băgaţi la cap! Băgaţi la cap că aplic legea! O să chem miliţia aici să facă ordine!Apare învăţătorul Todor Ulianu, un munte de om pe suflet de copil într-o mare de ochi albaştri şi blậnzi.Se apropie de Gherase, îi zậmbeşte strậmb apoi tuşeşte ca să se facă auzit.Lumea a tăcut, a amuţit brusc printre palele de vậnt transpirate:-Tătă lumea mă ştie, copchii ăştia vin la mine să le dezvelesc taina cititului, socotitului.Am vin’t anu trecut de pe front cu mậna dreaptă tăiată, vreu’ să-mi fac familie, să-mi pun pămậntul în ordine.Cum să fac asta dacă tre’ să dau totul înapoi la stat? Cu ce?.Cu mậna asta oloagă? Nici măcar şura nu mi-o pot repara.Io nu dau nimic, nu dau nimic, nu mă înscriu la colectivă, restu’ aţi face bine să vă gậndiţi de două ori, am văz’t în Rusia comunistă ce se petrece..Gherase îl priveşte cu ura lipită de ochii săi negri, primarul a mậncat cuvintele pe limbă arse, căutătoare de fulgere, de moarte.-Să vie miliţianu’! Unde eşti mă Zonea? Futu-ţi femeia-n cur! Unde umbli mă? Unde paştele mă-tii umbli mă?Cel numit Zonea îşi scapă cascheta printre înjurăturile lui Gherase apoi ridică pumnul către învăţător:-Mă, oi fi io blậnd da’ să ştii că te lovesc cum n-ai văz’t tu în viaţa ta! Vii la mine să-ţi dau miere şi pită api mă vrei a bate? Marş de aici nenorocitule! Te-am scos din mizerie auzi? Nici după ce te a scărpina în cur n-aveai mă!-Dă-i mă! Dă-i mă la chiabur n-auzi? Dă-i mă ratantolule! Dă-i!Miliţianul se codeşte din nou, ridică umerii spre urechile clăpăuge rupậndu-se de grupul rămas în zale de praf..

*****

Uşile penitenciarului se închid şi se deschid odată cu plecarea sau sosirea noilor deţinuţi.De azi, doar se pleacă în ritm alert susţinut de puterea ce se vrea în schimbare.În camera 12 la una din mese îl găsim pe maiorul Pantazi.Mic de statură, îndesat ca un butoi cu varză murată, roşu vin fiert în obrajii rotunzi pậine.Mậinile dolofane i se plimbă pe foi, n-au linişte.Într-un final se ridică de pe scaun şi îşi croieşte drum pe culoar:-A venit ăla de la fumoar? Ce dracu’-i asta, puşcărie sau crậşmă? Acuşi ne trezim cu ruşii în poartă şi oamenii mei nu-s capabili să dea un salut voios de comunist.-A venit tovarăşe! Să-l bag înăuntru?-Poţi să-l bagi şi-n mă-sa! Să vie numa’ că e treabă cu el!Individul apare încet pe culoar, intră în sală calculậndu-şi paşii apoi se aşează pe scaun aşteptậnd.Pantazi îi întinde o ţigară îndemnậndu-l să se relaxeze.-Gata! Intrăm în pậine curậnd tovarăşe! Întrebarea mea e: te vezi în acţiune? Te dedici total cauzei? Ştii că totuşi ai fost legionar, ai avut o pornire pe care sunt dispus să o uit, să o ascund sub preş.-M-am dedicat cauzei încă din 1943.Mă voi dedica acestei cauze pậnă la victoria finală şi după.Ce trebuie să fac acum ca să-mi demonstrez devotamentul?-Curậnd.S-a ivit o problemă ce trebuie rezolvată prima dată.Mentorul tău, tovarăşul Burcă a luat-o pe căi greşite, trebuie readus la linia de plutire.-Readus sau ..?-Alegerea e a ta.Pe el l-am pus bine într-o cameră curată,tu te vei ocupa de el.Acum!-Pot să folosesc orice mijloc? Gălăgie sau..?-Rezolvă-l! Am primit indicaţii clare că trebuie să dispară.Apoi ai alte sarcini de partid.Etajul 2 e prins într-o linişte mormậntală, culoarul prăfuit mută paşii spre înainte pậnă în uşa număr 4.Înăuntru zace întins un personaj vlăguit, lipsit de cele mai mici puteri în a reacţiona cumva.-Eh, cum s-au mai schimbat lucrurile.Eu ajung căpitan, tu o să dispari cuminte în lumea tenebrelor.Cine ştie? Vine o vreme cậnd soarta mi-se va arăta potrivnică nu?-Să terminăm odată! Trăiască partidul muncitoresc romận!Laţul se strậnge în pielea gậtului tăind urma de aer rămasă.Ochii cresc mari, sperioşi a moarte apoi se lasă

liniştea.Corpul cade sec pe rogojina murdară într-o cameră de penitenciar murdară.Coboară încet spre celularul din etajul unu unde e din nou luat în primire:-Ai rezolvat? Bun.Te duci să stingi o răzmeniţă în nişte sate de sub munţi.Ai tot sprijinul partidului, poţi folosi armamentul din dotare şi toate metodele.Drum bun tovarăşe!

***

-Lasă căruţa aicea! Las-o! Lasă calu’ las’ n-auzi?-Domn şef, n-am după ce be’ apă, cum să las aice’ tot? Mă omori!-Te-ai înscris la colectivă? Doru’ cậnd vine să îşi dea cota e grậu? Ce mai aşteaptă? Trece deştiu’ pe hậrtie şi înscrie-te la colectivă! Paştele şi anafura mă-tii!!Camionul cu muncitori opreşte în capul satului apoi trupeţii coboară iute mậnaţi de un ins îmbrăcat în combinezon albastru.Căruţele au rămas lipite de dunga văii iar caii atậţia cật mai sunt întregi şterg praful şi uscăciunea în amintirea unui an verde suculent.-Care sunteţi mă reacţionari? F.t.vă c.r de chiaburi! Tu eşti mă reacţionar? Paştele şi anafura!Loveşte cu pumnul în primul om găsit la extremitatea grupului, trage de Florica lu’ Nelu, îi rupe basmaua.Femeia e căzută în drum , copii se ţin strậns de ea, plậng, o roagă să se ridice.Din vale urcă vậnt de vrajbă .Răsună două pocnete de pistol , agresorul se prăvăleşte în praf, toţi fug, gloanţele şuieră.În tot acest timp, dinspre Acmariu măsoară paşi cậntậnd psalmi omul între două vậrste, cu hainele rupte pe jumătate, cu părul aruncat peste umerii largi.Mậinile sale mari cật o zi de post se urcă spre ştreaşina ochilor, şterg fruntea lată împingậnd trupul masiv înainte.Curtea primăriei se animează din nou odată cu apariţia maşinilor de miliţie, soldaţii coboară , plutonierul se lipeşte în drumul călătorului:-Matale unde? Nu vezi ce-i aci? Acte ceva?-N-am.N-am că mi le-au luat în 43.N-am.Tu ai?-Un nume ceva? Să nu-mi spui că eşti doar o umbră picată aice’ aşa, ca şi nenorociţii ăştia..-Umbră nu, doar un om ce-şi caută soarta, soarta şi locul de linişte.Matale ce vrei? Că nu ţi-am greşit cu nimică..Ce vrei de la mine?

-Să stăm de vorbă, să vii înăuntru, poate aflăm cine eşti, ce vrei, ce zici?-Zic să mă laşi în pace dumneata că nu ţi-am greşit cu nimică, răzbelu’ s-o gătat în 45.-Culaie? Mă Culaie? Vino cu ăia doi să-l ducem pe ăsta înăuntru! Are mutră de reacţionar şi se uită urật! Se uită urật măă!Miliţienii se protesc în drum, faţă şi spate, unul din ei fluieră încearcănd să-l prindă de mậnă pe individ.Cật ai clipi, bate aerul peste gardul primăriei urmat de ceilalţi şi de plutonier. 5 muncitori aflaţi în preajmă devin păsări dansante peste un gard inutil.-Scoate mă puşca! Poate vine aşa! Revine plutonierul aranjậndu-şi cascheta pe cap.Morţii mamii lui! Ăsta o să bat eu la el! Ca la hoţii de cai o să bat!-Ho nebunilor că merg cu voi! Ho! Lasă bă puşcociu’ la picior! La picior mă! Eşti tậmpit? Am făcut războiu’ mă! Tu n-ai habar să ţii o armă!Puşca scapă printre picioarele ţiganului , uriaşul rậde lovindu-se cu degetul mare la tậmplă:-Mare tậmpit trebuie să fii! Mare! Hai! Unde mergem? Nişte apă nu aveţi?Clădirea primăriei s-a cocoţat nesimţită în casa preotului ,miliţienii îl împing uşor pe individul ciudat privindu-l miraţi, privindu-i muşchii mari care răsar de sub hainele rupte:-Hai mă! Stai pe scaun aice! Hai! -Şed! Şed! Stai blậnd omule.Mă dor picioarele, uite ce am păţit de cậnd umblu aiurea.-De unde vii? Ce cauţi aici? Nu vezi că-i răzbel?-Cum ce caut? Am venit la mine acasă.Încă nu e lege să n-am voie în casa mea nu? Răzbel? Incă unu’? Pfiii!! Pfii Doamne!-Un nume ai? Dă-ne şi nouă un nume.E aşa de greu? Suflă plutonierul în timp ce-şi ridică pantalonii.Un nume!-Albu Aurel.Ăsta-i numele meu! Aice’-i casa me’..Da’ după cum văz io, e praf şi pulbere..-Mă tu-ţi’ baţi joc de noi? De partid? Cum să fi tu Albu? Ăla-i.. mort..îngropat săptămậna trecută.-Uite că nu-s mort, am vin’t acasă, da’ n-am casă, în loc de colăcei şi o ţuică mă aşteaptă ăştia.V-am văzut destul prin marea uniune Toţi o apă şi-un pămậnt.Pot să plec?-Unde să pleci bă? Stai aice’ că tre să te arestăm!Plutonierul întinde mậna să agaţe cătuşele . Trece prin fereastră ca o

pasăre frậntă de aripi urmậndu-l încă doi miliţieni aterizaţi în curte lậngă ţăranii rămaşi cu gura căscată:-M-am întors copii mei! Am vin’t înapoi! Strigă Aurel ridicănd mậinile spre cer. Deschidem uşa la biserică, punem odoarele la locul lor, chemăm divinitatea să ne curăţe de ăl rău.Seara prinde soarele fugit după deal ascuns de praful săltat în roţile maşinilor:-Miliţia! Plecaţi din poartă! Strigă gradatul agitậnd pistolul spre oamenii strậnşi acolo.Ăla nu-i preotu vost’! Ăla-i un nebun! Plecaţi!-Nu plecăm nicăiri! Plecaţi voi! Ne vrem biserica din nou! Plecaţi voi!-Bă sunteţi bolunzi? Vreţi răzmeniţă? Mereţi dracu’ la voi acas’ sărăciilor! N-aveţi după ce be’ apă şi vă trebe biserică! Mereţi că vă puşc!-Pe mă-ta-n cur mă Farkaş! Io te ştiu mă! Ai ajuns miliţian după ce ani la rậndu’ ai furat cucuruze prin grădinile oamenilor.Nenorocitule!Răsună puternic glasul oamenilor, miliţienii se reped asupra rậndului îngroşat apoi cad împuşcături.Două , trei, patru trupuri se prăbuşesc în tărậnă .Miliţianul şef are capul spart, mậnecile rupte şi în curậnd aleargă ca să-şi scape pielea lovită de pumni, pietre.-La noapte să dormiţi în grădină mă avertizează tata trăgậnd calul de funie.Vin ăia la curăţenie şi sigur se vor abate aice.Atenţie mare!E rậndul mamei să se învậrtă de colo colo, n-are stare, îşi frậnge mậinile şi nu ştim ce să-i facem.Paulina o întreabă mereu ce are primind priviri aprige, fulgere.. În curte intră brigadierul Ciurea cu un soldat de la securitate:-Băi cậntătorule la biserică, tre’ să ne dai vaca! Tre’ să dai vaca la colectivă, n-ai plătit cota, dai vaca!-Păi tovarăşe, e singura mea sursă de venit, ce mă fac fără lapte?Tata se ţine după soldat încercậnd să-l îmbuneze, trage vaca de funie , brigadierul îl loveşte peste faţă doborậndu-l în ţărậnă..-Stai jos nemernicule! Chiaburule! Stai jos că te calc în picioare! Din doi paşi sunt lậngă soldatul pe care-l dobor dintr-o lovitură.Măcar atật bun am învăţat pe front şi eu.Să dau cu parul, cu pumnul.-Miliţia! Miliţia! Să vină miliţia, se sperie brigadierul, se sperie şi vaca ce- o rupe la fugă prin curte bezmetică.

-Prinde-o mă Ioane! Prinde-o că-şi rupe picioru’ şi rămậnem fără pic de ajutor! Prinde-o mă!Animalul îşi face numărul, rupe poarta şi nu se opreşte decật în Valea Mărului aproape de primărie..-E ruptă de sete săraca, dă din cap Veturia mậngậind animalul.E rupta de sete că doar eu am crescut-o ca pe un copil..No ni’ la ea cum cată apă! Tulvai! Tu copilă tu!? No ni la ea! -Mă cantore? Mă? Mă n-auzi? Cậnd vine ficioru-tu acas’? e oprit tata din drumul său spre animalul însetat.Cậnd ? Că are de dat nişte explicaţii, e căutat!-Da ce o făcut? O furat? Se şterge tata de praf.O furat de la voi mă? Vă bate Dumnezău!-Taci bă! Taci că te duc cu toată famelia la sdup! Unde-i ficioru-tu ăl mic?-Nu ştiu nimic, nu l-am văz’t de o grămadă de timp, dă-mi viţica înapoi!-La zdup cu tine! Cu toţi! Auzi bă? La sdup!Soldaţii ne împing în maşinile verzui negre, la grămadă, acolo găsim rude lovite, bruscate, speriate:-Unde ne duc? Unde? De ce ne-au băgat aici?Maşina porneşte în trombă sărind din piatră în piatră , la marginea satului se opreşte brusc.Uşa se deschide şi tata e luat primul:-Bade, semnezi la colectivă? Hai! Eşti om cu carte, semnează!-Nu semnez nic’! Nu dau nimic la colectivă, mi-aţi luat pielea de pe spate!-Te duc în Bărăgan şi nu mai vezi lumina zilei! Te duc în Bărăgan auzi?Îl împinge lậngă uşa din dreapta unde este păzit de soldaţi apoi alţii şi alţii sunt ameninţaţi.Unii semnează, unii nu, cei ce refuză sunt aruncaţi din nou în dubă:-Las’ că vă arăt eu vouă! Gherase!!? La primărie cu ei, deschizi uşa aia! Ştii tu care!

****

-Domnule jandarm, eu cật mai stau aici? Întreabă Aurel foindu-se pe scaun.Mi-e sete, îs plecat de săptămậni bune la drum.Cu ce v-am greşit?

-Eşti vinovat de instigare! Asta se pedepseşte cu moartea, ai lovit doi membrii ai partidului, ai vrut să porneşti răzmeniţă-n sat ..Ce mai vrei altceva? O să mori auzi?-Am scăpat de pe front, din lagăr, am venit acasă ca să ce? Să mă puşti’ tu? Drept îi asta? Am vin’t acasă în pace cu gậnd de pace ca să ce? Ne bate bunul Dumnezău că rupem lumea în două..Jandarmul s-a încheiat la haină, se desface din nou apoi bate puternic în uşă.Înăuntru năvălesc doi zdrahoni care încearcă fără succes să-l doboare la podea pe Aurel ,se chinuie mai bine de 10 minute să-l bată..-Greu îi cu ăsta! Zice unul dintre ei ridicậnd bậta de alun peste capul preotului.Greu cu ăsta da’-i dăm noi la spinare!Loveşte cu sete de cậteva ori, sậngele sare din umerii celui bătut fără ca acesta din urmă să aibă vreun gest de apărare.-Unde-i Dumnezăul tău mă? Unde-i? De ce nu vine să te scoată de aici?-E aici dar porcu’ nu poate ridica capul din noroi, vorbeşte pentru prima dată Aurel orb din cauza sậngelui care-i curge.Porcu’ nu vede ceriu’! Iar voi...-Paştele mă-tii!!! Lasă că vezi tu acu’!Trage de pantaloni apoi cu sacul ud loveşte din nou în setea urii ce-l scaldă, ochii i s-au mărit gata să spargă cerul ocular, mậinile tremură..-Să.. dau... în.. obos.. ală... de atật...atật..Se şterge de năduşeală, pierde sacul pe undeva pe podeaua din lemn măcinat în sậnge apoi iasă împleticindu-se afară..-Paştele mamii lui! Bat la el ca.. la hoţii de cai, futu-i...Intră din nou în cameră apoi uşa se deschide larg , lipit de peretele de humă:-Îl cunoşti pe ăsta?-Am fost pe front cu el.Ce a făcut rău?-Rău că v-aţi dus aclo’ să omorậţi oameni nevinovaţi, rău! Rău că viniţi acilea ca să instigaţi la rele oameni! O să vă puşcăm! Dreptatea.-Dumnezeu ne va judeca! Pe mine , pe dumneata! Se aude pentru prima dată vocea preotului. Dumnezeu e aici! Aici! Prin toată bătaia care mi-o dai mie sau ăstuia!-Care Dumnezău bă? Care că io’ nu-l văd! O fi plecat către imperialiştii voştri undeva..Aurel s-a ridicat în picioare, sậngele-i curge pe fruntea lată la vale , pieptul se zbate în sudoare, mizerie, sậnge închegat iar

mậna sa s-a fixat periculos pe gậtul jandarmului.Îl ridică cum ridică un om o hậrtie de jos apoi îl aruncă în perete .Al doilea jandarm se apropie speriat ca să aterizeze prin perete la vale.-Doar pentru nişte atei părinţele? Admit că acolo ai mai dat cu cậţiva peste linie da’ aice?-Mişcă! Mişcă pậnă nu apar ăia răi cu adevărat! În pădure cu tine!Fugim printre şuierăturile gloanţelor apoi ne pierdem în buza dealului unde stăm o vreme să ne tragem sufletele.Cậnd tocmai îmi potoleam respiraţiile a apărut jandarmul în dreptul nostru, a ridicat arma la nivelul umărului:-Mă Leanule eşti bolund? Îi zice Aurel.Eşti bolund? Du-te acasă că ai copii auzi?-Mă? Io nu vreu să te puşc! Pieri ! Du-te la pădure! I-al pe ăsta cu tine! Pieri d-acilea!Pune arma la picior apoi se întoarce cu ea şi trage un foc în vậnt.Cật despre noi am tăiat-o prin grădină ca vậntul.. Război, toamne şi ierni ce curg prin venele mele roase în tranşeele ruşeşti.Zile în care fugim din metru în metru de pădure, nopţi lungi de foame şi teamă cu pistolul sub cap ca pernă.Lacrimi, nepăsare, din nou foamea care se instalează pentru ani lungi, seci, impersonali.Moartea, moartea care urcă şi coboară, îi simt din nou suflarea murdară, ochii aceia trişti, lacomi în suflete de oameni.-Copile!? Mă întreabă Aurel într-o seară cu sfậrşit de vară la orizont.Tu ai idee ce e aici? Ce ne aşteaptă aici şi mai departe? Ai batăr idee?-Moartea, moartea şi atật.M-am văz’t iar acolo între zăpezi, între două şenile de tanc.Între cadavre şi sậnge.În urechi îmi sună gloanţele, strigătele.Niciodată nu va mai fi la fel.Niciodată!-Aseară am auzit strigăte peste drum.Strigăte şi focuri de armă.Nu m-am ridicat din culcuş să văd ce-i acolo.Mi-a fost teamă, poate laşitate ascunsă în noapte.Cu ce trece vremea parcă mă roade tot mai mult să mă trag undeva sub o şiră de paie şi să nu mai ies de acolo.-Prea puţini vreau să vie cu noi aici, am întrebat prin satele vecine, lumea se fereşte, se fereşte deşi ăştia le-au luat tăt! Tăt le-o luat părinţele!

****

Am sosit azi, duminică 10 septembrie într-un sat obscur de la marginea Apusenilor.Misiunea mea de foarte mare importanţă mi-a fost dată de către partid pentru îndeplinire.Satul ăsta nenorocit e mic, înghesuit sub deal şi greu ne va fi pậnă-i dibuim pe toţi.În plus l-am aflat ascuns pe Aurel Albu’ vechiul meu camarad de arme.N-am să uit că m-a umilit la Sevastopol şi m-a trimis în faţa camarazilor fără bocanci, fără veston.După lupte seculare cu noroiul şi gropile am tras la poarta primăriei.De pe trepte a coborật un individ negru la faţă tăciune, beat.Cu ăştia construim socialismul? Cu ăştia vom lupta împotriva partizanilor? Greu!-Tovarăşe căpitan bine aţi venit! Îmi întinde mậna murdară în acelaşi sens cu respiraţia bolnavă de alcool.-Să-mi eliberezi casa parohială auzi? Vreau să am cele mai bune condiţii pentru oamenii mei! Acum mergem să vedem casa!-Tovarăşe Lungu, a sosit plutonul de intervenţie de la Alba Iulia, curậnd vom mai avea ajutoare din Orăştie şi Hunedoara.Credeţi că ne trebuie atật de mulţi militari?-Stamate eu te iubesc ca pe copilul meu.Eşti copilul meu de suflet că altfel ar fi vai de curu’ tău.Ce grad ai Stamate?-Caporal să trăiţi!-Ce grad am eu Stamate?-Căpitan să trăiţi!-Marş în pizda mă-tii şi scoate-mi-o afară pe ţărancă ! Executarea!Uite-l pe bou’ de Stamate cum se chinuie o jumătate de oră să o convingă pe proastă să plece din casă.Uite cretinu’!-Pluton adunarea! Unde-i locotenentul Marcu? De ce nu-i aici? De ce umblă aiurea cậnd ar trebui să fie aici?-A aflat tovarăşu căpitan că un partizan se ascunde aici în şura casei.S-a dus prin spate!-Cheamă-l înapoi că am eu o idee! Executarea!Ţăranca a ieşit în poartă cu doi sau trei ţậnci după ea.Crede că aşa mă impresionează?.Se ceartă cu căcatu’ de Stamate ca la piaţa Obor .Dobitoci! Lasă că-i arăt eu ei!Femeia arată bine , cred că are 40 de ani dar arată bine.O să mă distrez copios cu ea în curậnd.Cred că pe sub fustele alea ţărăneşti are cea mai bună p..dă cum numa’ ţărăncile pot avea.

-Femeie vino aici! Vino curvă aici! Mişcă-te că n-am timp de vorbit toată ziua cu tine!Cu greu se mişcă din poartă, probabil a luat-o frica.Nu e rău dacă a luat-o frica pe proastă.Să apăs pe pedală mai mult.Să o fac să tremure!-Ai partizani în şură? Te pui rău cu statul socialist ai? Nici n-am venit bine şi uite!-N-am domnule aşa ceva.Amaru’ meu să mai ţiu şi ascunşi prin poduri.După ce că-i sărăcie lucie partizani mai trebe?-Da, da.Am înţeles.Da auzi? Fratele tău unde e? Ilie? Unde e Ilie? Unde e Nicu? Ăla cu care ai copii unde-i?-Păi cred că-s la lemne în pădure.Nu-mi spune mie une’ se duce.Ce ştiu eu? Sunt doar o femeie cu trei plozi după mine.-Să trăiţi toar’şu căpitan! Ordonaţi!-L-ai dibuit pe ăla? E ascuns în şură?-E acolo dă-l în mă-sa! Ne-a spus ăl de lậngă casa lor.E acolo ascuns cu unu’ din verii lui.Ordonaţi!-Lasă că ştiu eu ce să fac.Voi distrugeţi bunătate de casă pentru un cretin.Leagă-i mậinile femeii , plozii pune-i în mijoc şi dă-mi pistolul! Înconjuraţi casa şi grădina!Femeia se tậnguie la fiecare nod făcut pe mậinile ei.Copii s-au lipit pastă de picioarele ei , ţipă , se roagă.De parcă mi-ar păsa!-Marş în curte curvă! Vrei să fii partizană? Lasă că te învăţ eu minte! Marş în curte! Stamate i-a plozii!-Trăiţi! Hai mă! Hai mă că-l supăraţi pe toar’şu! Hai!-Tovarăşu’ căpitan! Ăl mijlociu a scăpat! Mi-a scăpat printre deşte!-Dobitocule! N-ai armă? Trage! Dobitoc ce eşti!Copilul ajunge probabil aproape de grădina micuţă aflată în dreapta casei.Mậinile bat o vreme aerul în cădere apoi solul îşi primeşte îmbrăţişarea.Femeia urlă animalic în vreme ce trebuie s-o duc tậrậtă pậnă în mijlocul curţii:-Nicule? Sunt căpitanul Lungu! Căpitanul de securitate Lungu! Un om a murit! Un copil! Ieşi afară cu mậinile ridicate şi totul se va termina! Ştiu că eşti lovit la picior şi ai nevoie de medicamente! Ieşi afară!-Mai bine mor bă nenorocitule! Mai bine mor!-Lasă că aia nu-i greu de făcut! Oricum eşti înconjurat! Predă-te sau îţi omor nevasta!

***

Luptă, şuieră vậntul odată cu prima ploaie, şuieră gloanţele printre funzele uscate, moarte.Strigătele de război se agaţă în cărările cu dus şi întors, pline cu soldaţi.-Cine trage? Cine trage? Mă trezesc în pieptul nopţii asudat ca după un război în ape.S-au auzit focuri de armă!Aurel s-a lipit în trunchiul gros al unui fag, omul, copacul şi arma,vestonul e picat cu pete de sậnge , gura ţevii scuipă moarte la vale.-Sabin e aici! Îmi spune între două pauze scurte de libertate .A scăpat uşor din casa parohială! Ăilalţi n-au avut şansă! I-a dibuit căpitanu’ Lungu.Nenorocitu’!-S-a întors, să-şi plătească răfuielile.Dumnezeu e mare şi răbdător, ne-o scoate din mizeria asta cumva.- O fi mare Domnu’ drept lăudat-u da’-i plină calea cu jale şi ni cậţi vin!Cărarea se rupe în zeci de bucăţi, se frậnge călcată în picioare scurte de soldaţi răsunậnd în cậntec de armă..-Scoate-l pe Sabin de acolo! Strig eu speriat la culme trăgậnd peste dậmbul de pămậnt năclăit în sậnge. Trag focul asupra me’! Scoate-l de acolo!Soldaţii se opresc ca la un semn, Aurel îl ridică pe Sabin de jos apoi scoate biblia.O plimbă secunde bune prin faţa caporalului roşu ca racu’ zicậnd:-Cật oi trăi eu cu asta vă aştept şi cu mậna pe nuia! Spune-i căpitanului că-l aştept! Să vie de vre’, nu mi frică de moarte! Să vie să videm dacă-i aşe curajos cum se crede.Arată către pistolul nemţesc, îl ridică deasupra capului apoi dispare în toată imensitatea sa:-Eşti dus părinţele! I-ai lăsat pe bieţii copii cu ochii în soare.Data viitoare...-I-am urmărit trei zile, puteam face măcel acolo, m-ai văzut în Cotul Donului, m-ai văzut la bătaie, nu mint cậnd zic că fac ceva..Mi-s rupte maţele de foame copchile! Ce facem cu mậnzu’ ăsta?-Nu e rănit grav, îl ducem undeva şi poate-l dăm pe brazdă..-Ştii că mai este unu’ aruncat în rậpă? O mai fi trăind? Îl lăsăm acolo să-l atace fiarele?-Nu, vom mere’să-l îngropăm creştineşte cậnd se lasă de tot noaptea.Amu’ vậră distanţe că-mi şuieră foamea în maţe!Porumbişti, linii lungi maronii pe braţe de frunze uscate, soldaţi aliniaţi spre lunca Mureşului, sute de metri de porumbişti ce taie dungi în feţele transpirate.

Foame, foame cruntă lipită de stomacul înghesuit în liniile venelor care în multe momente se caţără agresiv în frunţile transpirate.Găsim o grădină plină de roşii, castraveţi.Din pieptul galben al unui dovleac construim un castron, mậncăm grăbit, mậncăm speriaţi în cerul albastru căzut peste noi.Stăm urcaţi pe grădină apoi de jos din linia albă a drumului urcă un bătrận, haine ţărăneşti, clop pe cap, o furcă pierdută pe umerii săi mici.Privirea-i cade pe umbra pistolului mitralieră,ochii săi caută drepte sau stậngi apoi se duce brusc către Aurel:-No aşe.. No.. am vin’t.Aşe’Aurel fereşte pistolul, îl ascunde sub haină apoi întinde cuminte castronul vegetal către moşul rămas în picioare.-Doar n-oi ramane dator pe lumea asta cuiva.Stai niţel că am şi io’ ceva bun.Stai niţel!Scoate o sticlă mică , desface dopul apoi o plimbă pe sub nasul mare cật o zi de post.Din desagă apare mut un căţel de usturoi pricăjit, o bucată lună galbenă de mămăligă, nişte brậnză puternic agresată de mậinile incredibil de lungi crestate în trupul mic şi slab.-Une’ meri bade? Întreabă rậzậnd Aurel.Une’ meri aşe grăbit tocmai prin grădină?-Iaca mărg către Dumnezău, am auzit io’ cậnd mă plimbam bolund prin curtea fără pic de apă că dậnsu’ şade la grădină.Amu’ nu ştiu: şade de foame, şade de sete, şade ca noi aşteptậnd ceva.N-am de unde şti cum e şi ce e.-Da matale nu meri la colectivă bade? Nu meri să dai pămậntu’? Că am auzit eu că trebe’ dat la colectivă, trebe’ mers şi dat cota..-Dau cota da, o dau la 2 metări sub glie.N-am nici după ce mă scărpina.Da voi? Voi ce faceţi pe aice prin grădina lu’ Vitente? Voi nu aveţi ceva mai bun de făcut?Se scarpină în cap, îşi freacă intens zăpada de pe creştet răvăşită apoi împinge haina cu picioru’ mai încolo.Ca la un semn se întinde pe spate ignorậndu-mă total, mậna topită de carne se întinde ca o hartă din nord în sud, din est în vest:-Nori, bucăţi mari de zahar.Ciucalata pe care mi-a dat-o tata în port la Galaţi.Aclo! Aclo’-i portu’ ăla mare, mare plin de grậneturi şi şlepuri.Şlepuri somnoroase în apa leneşă a Dunării.Bragă! Mmmm! Se linge pe buze, ridică puţin capu’ apoi se întinde cu capul către drum:-Hai! Vino cu coasa! Mi-ai luat tăt! Tăt! Hai nu fi puturoasă acu’!

Bătrậnu’ îşi leapădă traista, muşcă încet din bucata pătrăţoasă de mămăligă apoi pupă cuminte iconiţa pe care Aurel o ţine mereu în buzunarul de la piept.Acum a scos-o, a şters-o de praful imaginar lipit în colţuri şi-l lasă pe ţăran să o sărute adậnc în starea sa.-No aşe, amu ne închinăm, punem obraju’-n pămậnt şi ascultăm cum jeme’.Jeme’ că-l doare sărăcuţu’Stă jos preţ de minute bune, ochii săi mari, rotunzi prind linia orizontului, o freamătă adậnc, respiră , mestecă bucăţi de viaţă , mậinile-i cad moi între două viţe de vie..-Când eram copil visam acilea în iarba asta, număram norii, credeam că-s nişte oi pierdute de vreun cioban bezmetic..Mă minunam io în mintea mea de dovleac necopt cum poate să prindă ciobanul iar turma..Mă întrebam până când venea taica cu corbaciul şi mă îmblătea de-mi sărea cămaşa de pe mine..Acuma mă minunez, n-am văzut trenul niciodată, poţi mere cu el? Poţi mere cu el aşe mic cum pare de acilea?-Poţi bade, poţi..Trebe numa să vrei să meri..-Nu mai am timp decât să merg înainte cu aia.Cu doamna ceea în negru..O să vorbesc cu Sfântu Petru să îmi trimită o doamnă mai pe vârsta mea..Is prea bătrân să mă alerge una tinerică..Cei doi se întind pe spate şi urmăresc atent fuga norilor îşi dau sfaturi şi se întreabă despre câte în lume şi-n stele..-Baciule? Ai adormit? Baciule?Baciul sau Tentea cum i se spune a murit privind cerul.Ochii săi albaştrii s-au fixat în văzduh iar mâinile strâng patimile pământului adânc înfipte în ţărână..O furnică cât un punct trece peste ochii bătrânului , îşi face drum drept între frunte şi ochi:-Lasă-l Ioane, a venit aici să moară mă linişteşte Aurel trecậnd mậna peste orizontul stins al bătrậnului.Avea nevoie de ceva, de cineva..Mậncaţi! Mergem!Nu pot dormi noaptea, mă trec zeci de trenuri în transpiraţii, gropi în sậnge, tranşee în braţe ridicate spre cer.Bombe care cad mereu îngropậndu-mă , ţip, strig, ochii mi se măresc atật căt să evadeze din cutia oculară apoi mă linişteşc.Plouă pentru prima dată, picurii mari, grei pătrund în ascunzătoarea pe care ne-am construit-o în marginea pădurii.Flăcări albastre scriu cerul adormit de stele, lumini , umbre, lumini apoi doar ploaie.Paşi crăpậnd lemne , clinchet mortal de fier pe fier, adrenalină curgậnd vijelios pe calea venelor.Războiul mereu prezent în globii oculari, războiul cinic, neobosit mă încearcă din nou.

-Ne-au încojurat, şopteşte Sabin lăsậndu-se pe spate.3 metri dreapta, 3 metri stậnga.Dacă fugim , nimerim între focurile lor.Ce facem?-Stăm cuminţi.Cine se apropie v-a da de necaz mare.Mare de tot!Se trage, se trage peste bordeiul nostru, ca la nuntă, stăm întinşi aşteptậnd să-şi termine vecinii cartuşele apoi printr-un tậrậş demn de milităria nu de mult uitată ieşim din zona periculoasă.-Dumnezău nu doarme cu porcii copile, îmi spune Aurel apoi îl ia pe Sabin de umeri.Nu te gậndi prea mult la vina ta, ce ai făcut la Cluj, ce ai făcut pe front e numai şi numai partea ta de cruce.Noi o avem pe a noastră, grea, sfậşậitoare în piele dar e a noastră.Gậndeşte-te să stai viu atật cật soarta ne-o permite auzi?Coborậm prin grădini, 3 umbre îm umbra nopţii apoi ne furişăm în şura mătuşii Ileana.-Bade Ilie? Bade Ilie? Ciocăne uşor Sabin în geam.Ieşi la geam! Ieşi rogu-te!Uşa se deschide încet, intrăm cu teamă, lampa luminează, pictează linii pe feţele noastre murdare:-Mereţi de vă schimbaţi! Zice încet tuşa Leana apoi scoate postava de sub pat.Fetele ei s-au trezit, stau bulucite în uşă pậnă cậnd apare mama lor furioasă:-Mereţi tu bolundelor şi vă puneţi la somn! Puie-vă necuratu’ să aud vreun pậs!-Vă dau un sac de făină, am nişte slană pusă la pod , Sabine, ţi-am făcut rost de şubă, pantalonii vătuiţi şi nişte cartuşe.Pistolul e ascuns în pod sub laviţa cu zestrea fetelor.Mậncaţi, vă spălaţi şi mereţi sus, aice nu-i bine să vă prinză dimineaţa ..-Feriţi-vă de Pomete! Umblă ca un nebun să vă puie la răcoare!Urcăm în pod, plouă, picuri bat în acoperiş, mă prinde somnu’ ca niciodată mă prinde somnu’ zgomotele filtrate trec prin urechile mele iar mậna lui Aurel strậnge cleşte umărul meu.Pericolul e aproape, foarte aproape căci jos trec dintr-o parte în alta soldaţi.-Trage puşca lậngă tine uşor! Sabin du-te dincolo de uşa podului! Cine urcă-l termini!-Bade unde-s bandiţii? Întreabă lậngă fậntậnă Gherase agitậnd puşca.ştiu că or fost aice! Une-s?-Care bandiţi mă Gherase? Eşti bolund? De bandiţi îmi arde mie?.Te-ai stricat de cap cu comunismu’ ăsta! Care, ce bandiţi?

-Eşti un mincinos mă! Un mincinos ! Ia-l mă! Ia-l şi du-l!Bătrậnul păşeşte încet împuns de baioneta securistului,lậngă el apare încă un personaj între două vậrste încrucişậnd drumurile prin ploaia care cade obraznică:-Mişcă mă! Mişcă! Tu-ţi paştele mă-tii! Mişcă n-auzi?Traversează drumeagul înnecat în ape, străbat apa furioasă, vocea securistului sună spart:-Stai! Stai pe loc n-auzi?Două pocnituri seci, cei doi se prăbuşesc amestecậnd apa cu sậngele pe pietrele unde de obicei lelea Maria îşi spală rufele.-I-ai lăsat să moară ca nişte cậini! Strigă Sabin călcậnd apăsat pe uşa de la pod.Se fereşte ca prin minune de gloanţele trimise se jos apoi la rậndul lui le răspunde foc cu foc..Pereţi, tavan , înghit gloanţe, un corp cade cu zgomot lậngă uşă blocậnd intrarea sau ieşirea.-A căzut unu’ din ei! Ridică chepengul şi treci în cameră! Se aude vocea lui Aurel în timp ce străbate podul printre liniile crescute de pasul cartuşelor.Treci în cameră şi dă-i într-o parte! Hai băiete! Hai! Nu murim azi aici! Nu azi!Aurel a coborật scara trăgậnd cu pistolul , împinge uşa cu umărul apoi pumnul său se loveşte năpraznic de primul securist ivit în cale, soldatul doborật mai devreme e împins afară, de nicăieri preotul aruncă o grenadă.Explozia rupe curtea în maldăre de pămậnt spre cer apoi linişte.Miroase a praf de puşcă din nou, moartea gậfậie privind spre cerul prins în cerneala înserării.Valea s-a umflat , erupe peste drumeag trậntind în el lemne, coteţe , animale moarte.Căruţa lui Păun se roteşte ca un titirez, trage calul costeliv sub ea apoi se pune cu roţile în sus.Vuietul se accentuează odată cu noaptea umflată din lacrimi de cer, apa a ajuns la primele case sorbind perete cu perete pậnă cậnd totul se lichefiază încet a moarte.Păun a rămas în mijlocul urgiei, plouă pe el cu găleata de picuri, barba lui deasă filtrează cậteva secunde apa apoi încet e cuprins în vậltoare.Mậinile i se agaţă tremurậnde de resturile căruţei, scoţậndu-l la suprafaţă.Un om , o umbră, un trup străbate valul de mậl şi apă, împinge lemnele cật colo, are un moment de rătăcire apoi revine în mal cu Păun în spate.-Vrei să mori mă? Ai vinit de la Kotelnikovo şi vrei să mori aice’?-Mi-a luat apa tăt, nic’ nu mai am.Ce drac Doamne iartă să fac? Cu Iambor, cu căruţa mai un lemn, mai un trifoi..Amu?

-Amu’ trăieşti şi o iei de la capăt! Ascunde-te colo sub şură cật mai găseşti un colţ uscat!Apa urcă, urcă în disperare constantă, şura se desprinde lent din fundaţie pornind la vale.Dormim tremurậnd de frig, uzi, pe valul de pămậnt ce leagă grădinile sub un pătiag de paie.Frigul se agaţă din nou în oase, dimineaţa nu aduce decật abur, ceaţă, rugăciuni.

****

-Mircea, de astea trebuie musai să-mi faci rost! Cartuşele din podul lui Ilarie dacă nu le-a luat apa cu tătul, sacii de făină ascunşi la scorbură, haine.Haine de iarnă că-i pe noi nemernica!3 kilograme de cartofi, una perechi pantaloni, una pereche iţari, un sac de făină, un pistol makarov, o puşcă mitraieră, 4 cutii de cartuşe, o biblie, două cărţi de logică şi psihologie, o cutie cu unsoare,o pereche cizme militare, conchide Aurel numărậnd lucrurile pe care le-am adus din vale şi de la stậnele apropiate.-Deocamdată atật, cu restu’ ne vom ajuta ceva mai tậrziu de se poate..Cine sapă primu’?-Eu, mă apuc eu primu’ de săpat, restu’ mereţi şi faceţi ce aveţi de făcut.-Să nu-ţi tragi pămậntu’ pe tine, rậde Sabin îmbrăcậndu-şi haina militară pe care o poartă de cậnd lumea.Vezi să nu zbieri cậnd dai cu tậrnăcopu’.-Du-te-n mă-ta! Meri odată!-Mă da plouă! Sau mi-s prea ud şi visez a groază? Ba mậine te pomeni că ninge şi prindem o iarnă ai nimănui. Mama mă-sii! Rậde ca un copil bolund, se uşurează pe o margine de glie apoi porneşte la vale sărind din piatră în piatră.Dincolo de grădina lui Ghernea îşi trage basca pe cap şi mậinile adậnc în buzunare.-Mă stai o ţậră! Stai mă! Io te ştiu de undeva! Stai o ţậră!-Lasă-mă-n pace omule că nu te ştiu! Nu ţi-am greşit cu nimică.Bărbatul îl opreşte, se schimbă priviri, ochii se intersectează secunde ce par ore apoi străinul duce mậna la buzunar unde probabil are pistol..-Stai mă! Stai mă n-auzi? Stai că te spui!Detunătura sperie păsările rămase în toamna tậrzie şi udă, Sabin sare gardul şi se pierde printre copii ieşiţi în curtea şcolii.O vreme stă lipit în peretele pămậntiu apoi urcă iute în

pod.De acolo observă cu atenţie mişcarea în drum, notează pe sub gene orice pas făcut de miliţieni..Păun a apărut de nicăieri, lậngă el o fată de 13 sau 14 ani, cineva-i împinge în curtea plină de resturi rămase , soldaţii năvălesc scuturậnd fiecare metru de pămậnt.-Paştele şi anafura mă-tii! Unde s-au ascuns mă? Unde mă?Pistolul se opreşte de cậteva ori în capul nefericitului, sậngele a pornit voiniceşte între ochi şi buze, gura se cască înghiţind iarbă uscată năclăită.-Lasă-l pe tata! Lasă-l pe tata n-auzi? Eşti nebun? Lasă-l! Ţipă fata în momentul cậnd soldatul îi dă un şut în fund.-Unde-s bandiţii? Unde-s mă? Las că ştiu io’ pe ăla care ştie! Las aşa! La sediu cu ei!Imsul demarează greu , se roteşte de colo colo pe marginea drumului apoi se aude o altă detunătură.Geamul din dreapta se sparge ca un ou, maşina se opreşte în plopi.-Niculaie! Mă Niculaie? Deschide mă! Iute mă!Copilul aflat martor pe marginea drumului îşi frậnge degetele încercậnd să descuie uşile, soldatul cade pe el:-Ia-i cheile! Repede Nicule! Repede!Din maşină cad trupuri vii, maltratate, o rază de fum şi foc scapără în burta de fier apoi explozia.Fumul se împleteşte calm cu focul flămậnd ridicậnd nori sigur pe el în toamna ce moare încet.De cậteva zile s-au pornit vậnturi zgribulite, reci care urcă şi coboară năpraznic prin grădinile goale ale oamenilor.Ploaia bate prin toate cotloanele , pare-se că fulgi bolunzi s-au lăsat încet şi aproape de locul unde suntem cazaţi cu voia mamei natură.Noaptea ne vizitează timid o vulpe, Aurel îi dă oase sau cậte o bucată de slănină, animalul trece şi de 2 de 3 ori pe lậngă bordei privindu-ne mirată.Apoi cậnd zăpada ne acoperă complet simţim trecậnd peste colţul nostru de lume o haită de lupi nord şi sud, sud şi nord cu repetare la două sau 3 nopţi.-Ursul trebuie să mai vie şi le avem pe toate! Se scandalizează Sabin amintindu-şi că în urmă cu ceva ani a fost luat tậrậş de o lupoaică fiind scăpat de nişte ciobani din ghearele morţii.-Eram la stậna lu’ Sofrone, dincolo de Vinţ, dormeam, cred că mă pusesem la marginea către apă că în spate ardea focu’ nu puteam sta, către apă găsisem singura soluţie mai bună, apoi ceva m-a luat de picior, m-a luat şi cum nu-s foarte solid s-a tot dus cu mine noroc de la Dumnezău cu baciu Vitente şi baciul Ilie.Altfel..

-Zi părinţele, cum erau lupii în tundră? Cật de mulţi, cật de mari?-Cum te întorceai cu spatele, cum te lăsai pe zăpadă sau făceai o mişcare îţi dispărea colegul, sau dacă nu aveai noroc dispăreai tu.Găseam numa’ urmele de sậnge şi resturile de haine rupte în gurile flămậnde.Ăia oricật de mult mậncau, tot mai vroiau, nu se săturau niciodată.

****

Mậinile se ridică spre cerul plumburiu, Sabin trage o linie imaginară pe zăpadă, se roagă, cậntă imnul regal apoi îşi pune haina pe umeri.Paşii săi sunt opriţi în drumul lor de o femeie mică, subţire ca o umbră:-Nu pleca încă, vreu să mă ajuţi cu ceva! Şopteşte femeia deşertậnd sacul cu tot felul de mậncări.N-am multe că mi-au luat şi pielea de pe mine da’ cật mai am dau! Am nevoie de ajutoru’ matale!-Zi nană Valerie, zi că dacă pot te ajut! O ia Sabin uşor de mậnă şi trec în dosul fagului ce rupe în două grădinile Tomeştilor şi a Sofronilor.-Vreu’ să plec în Tatra, să văz unde mi-a rămas bărbatu’.Să pui o lumậnare la capu’ lui.Mitale ai luptat aclo, tre’ să ştii!Femeia pune în mişcare cuminte toiagul, în paşii săi mărunţi se aud rugăciuni, lacrimi împletite cu ploaia care cade de sus într-o silă tomantică.Traversează, ape, munţi, graniţe care cad la picioarele sale goale, urcă vise, coboară suflậnd a greu şi bătrậneţe pậnă aproape de Banja Banska.Pădurea se deschide, se închide tăcută în mirosnă a vậnt oboseala o cuprinde.-M-oi pune acilea pe glie, n-am nici stare să cat alinare în vreun căsoiu’ mai acătării.Visează grậul pus de Iliuţă, mậinile sale mari mậngậind copilele ca apoi să se trezească în lacrimi .Lumina zorilor o trimit brusc în faţa celui mai mare cimitir al armatei romậne; cruci frumos aliniate, căştile lipite de fruntea rece în piatra de veci.-Ai fi tu pe aici pui drag? Te-ai dus tu acolo să te baţi pentru pămậnt, te-ai dus şi lăsatu-m-ai cu două copile.Unde-mi eşti tu Ilie? Unde pui drag?Cătarea ochilor se înalţă secundă cu secundă, inima se opreşte preţ de cậteva miimi între două bătăi.Pe una din pietrele albe

stă mărturie negru pe alb gălbui un nume: Ilie Cărăbeţ , plutonier major 21 martie 1944 dec.Şiroaie mari de apă cad în barbă,mậinile cuprind casca plimbậnd degetele timid pe gaură făcută de glonţ aproape de frunte, genunchiul a căzut în buza mormậntului săpậnd rotund , rotund o urmă ca formă de adio.-Două copile acasă, vite, bucate , io singură cu stậna, caii tăi, caii tăi pe care-i iubeai , ce alegem amu? Une-i dreptatea?Adună bucăţi mari de humă, le strậnge puternic în pumnii mici apoi se ridică lipind din nou casca de piatră.Din năframa neagră iţeşte iute o bucată pe care o prinde acolo martor veşnic a unui soldat îngropat departe de ţară.Oftatul ei se aude des, ochii se rotesc înainte, înapoi cậnd culmea de deal ascunde locul cimitirului tăcut, singur..-Amu’ trebi mai mari am acasă, doar doar de n-or fi făcut bolundele alea două vreo nefăcută.Pui corbaciu’ pe ele şi să te ţii! Numa’ numa’ să ajung io acas’! Mi-s pornită!4 săptămậni bătute pe muchia iernii femeia intră în sat suflậnd din cậnd în cậnd în pumni.Neaua s-a lipit de hainele ei, noroiul stă lipit pe glezne la deal într-o simbioză perfectă.Gherasie a coborật din birt lovindu-se uşor de ea:-Nah, aşe! Amu’ dupi ce nu-mi dai fata mă şi loveşti! De une’ vii matale ?-Mărg către casă, după cum văd pe acilea-i război nu glumă! Te ţii de prostii mă Gherase, te ţii de prostii şi-i păcat! Te vede bunu’ Dumnezău auzi?-Hoaşcă bătrậnă! Mă vede Dumnezău ai? Mă rog de tine să-mi dai fata, nici nu mă bagi în seamă, ea nici atật, ce mi-s bubat?-La cậte rele faci eşti! Dimineaţa crậşmă, sara crậşmă, vrei să-ţi dau fata? Ca să ce? Să mă nenoroceşti? Nu-i destul că n-am bărbat la casă? Am două fete şi un băietn de 14 ani care trebuie să ţie totul aranjat, pus la punct.N-am avere, n-am nic mă!-Amu’ că-i partidul la putere, stậrpim moşierimea am eu dăstul pentru toţi.Dai pămậntu’ ăla din Bărugă la cooperativă,am văz’t că ai nişte cai frumoşi, facem nuntă, e bine aşe?Se lipeşte de femeie, damful de ţuică proastă aproape că o năuceşte dar evită mậinile negre ale bărbatului:-Mă vrei pe mine sau pe Sanda? Că din ce văz’ nu eşti prea hotărật.Piei din calea mea! Îmi faci silă!Bărbatul revine în ofensivă, o prinde în braţe şi o tậrậie prin noroi pậnă în casa primăriei.Acolo o împinge lậngă căpitanu Lungu ce cască plictisit.

-Prima bandită pe ziua de azi, ştie une-s ascunşi ăia din pădure! -I-auzi la ea.Ştie unde-s ascunşi bandiţii.Măi, măi!În sala mică, pe podeaua de pămậnt e rece, rece ca o iarnă crudă cu zeci de dinţi, un scaun fără spătar şi un cậrlig prins în tavan..-Amu’ femeie tră’ să spui tot! Eu ştiu că ai dat mậncare la ăia, cum li se zice pe aice? Dacă nu spui o să te omoare căpitanul.Ăsta nu glumeşte.-Eşti nebun omule!? Eu is vinită din Tatra abia am pus picioru’-n sat, de un’ să ştiu?-Păi dacă nu spui, Gherase se va duce la mitale acasă, aia o fătuţă aclo, o fătuţă de 14 ani singură.Crezi matale că îl va opri vậrsta? Nuuuu!! Dacă spui, am să trimet un soldat să-l aducă aicea, îi dau o ţuică, după o oră doarme ca pruncuţu legănat, ce zici?-Sunteţi nebuni, nu ştiu nemică, nu ştiu ce vreţi! Bate-mă, omoară-mă da’ n-am ce-ţi spune!Bărbatul corpolet o prinde de păr, ridică mậna şi aplică pumnul în stomacul femeii făcậnd-o să se aplece de cậteva ori.La ultima lovitură dă cu genunchiul doborậnd-o în noroiul jucat bine..-Curvă bătrậnă! Te scot eu din a mai ţine cu partizanii! Las’ că vezi tu! Lasă, lasă!Pumnii mari se adapă din nou în pieptul femeii ce suflă locomotivă cu aburi pe pantă în sus, gura i se încleştează ca să înghită seminţe de oxigen.-Mă Gherghelie? Pune-o mă la telifon! Pune-o să vorbesc cu Bucureştiu! Paştele p.. dii mamii ei de bandită!Degetele de la mậini se prind în firul telefonului ,cel numit Gherghelie roteşte maneta telefonului strigậnd în receptor:-Bucureştiu’? Mă? Mă n-auziţi? Mă f.. tu.. vă mama voastră! Mă!Curentul se scurge prin fire în degetele sparte ale muierii, convulsiile o mătură aruncậnd-o la podea din minut în minut.La final doar o cậrpă udă, un cap frậnt fizic şi o gură strậnsă ce refuză să scoată un crămpei în trădare..-Nu merită decật glonţ! Hoaşca trebuie puşcată!

***

-Observ la dumneata tovarăşe căpitan Lungu, o poftă imensă de sậnge.E bine, avem nevoie de sậnge, de lacrimi să construim

socialismul exact cum ne învaţă tovarăşul Stalin.Avem multe lucruri de rezolvat iar somnul nostru trebuie să fie vigilent.Nici un duşman al clasei politice, nici un reacţionar să nu scape! Să faci tot ce-i necesar ca să învingi.Care-s planurile următoare?Mi-am întins picioarele sub masă în vreme ce mậinile dezveleau pachetul de ţigări:-Tovarăşe N, eu vreau să te asigur că nu voi dormi o clipă pậnă nu-i prind pe bandiţi.Trebuie evitată greşeala de sub poalele Făgăraşului.Acolo suntem prea blậnzi, prea visători.Ca drept dovadă n-am reuşit să-i dibuim pe bandiţi.Aici sub poalele Metaliferilor situaţia e simplă: Vine iarna, au nevoie de case, de haine,o să le dau case şi haine.Fiecare casă cu cậte o grupă de soldaţi, fiecare haină un cartuş! Aş dori să-l cooptez pe locotenentul Badea în echipa mea.Am nevoie de el în următoarea fază a planului.-Tovarăşul Badea s-a întors dintr-o misiune încununată cu succes în Dobrogea.Suntem pe drumul cel bun!-Permiteţi să mă retrag.Am un drum lung de străbătut iar ziua-i numa’ ceas cum zic ardelenii.-Data viitoare să auzim de realizări concrete, bandiţi puşi la răcoare da tovarăşe?-Da să trăiţi!Drumul înapoi l-am făcut moţăind ,visậnd planuri care mai de care mai curajoase.Pofta de sậnge creştea secundă pe secundă , nevoia de a ucide mă lovea puternic în moalele capului.Nevoia de sậnge! Nevoia de sậnge poate fi canalizată pe căi curate, pe acele căi care să aducă rezultate palpabile.Viabile.L-am găsit pe Stamate la capătul satului încercậnd să discute cu oamenii.Capul său mare cật un bostan era învelit în cậrpe , ochii vineţi umflaţi.Cretinu! Să fi puşcat cậţiva!-Stamate unde-s ăia prinşi? Adu-mi-i pe ăia de la beciuri!-Să trăiţi! Imediat să trăiţi!-Am văzut că te-au luat la ochi.Bun, înseamnă că deja se tem.Mi urci în dubă pe ăia de la beciuri şi-i duci pe malul Mureşului.Vin şi eu acolo!Din grupul de şase oameni am păstrat femeia în vậrstă.Dacă se pricepe Stamate la ceva se pricepe la bătut femei.Sau copii sau bătrậni.Are ăsta o forţă herculeană în el.Uite-o pe asta: plină de c..c.t, cu obrajii sparţi , ochiul drept mai că a zburat cu totul afară din orbită.Bravo! Am să-l avansez.După ce voi chinui şi eu femeia!

-Tu rămậi.Am nişte treabă cu tine.Acum am rămas noi doi în sala micuţă şi murdară.Miroase a urină, a rahat împrăştiat peste tot în nămolul frămậntat de picioare:-Ai o fată de 13 ani nu? Unde-i acu’?-A luat-o ăla cu duba.A luat-o cu el.Femeia ridică din umeri ţinậndu-şi capul într-o parte.Hainele atậrnă rupte printre peticele de carne.-Vrei s-o mai vezi? Vrei s-o mai vezi vie? V-am spus de mii de ori că fac ce vreau eu şi am să fac ce vreau eu!Aş putea s-o ucid acum pe loc.Îmi place însă ai da o speranţă.Crede că poate scăpa.Să profităm puţin nu? Oricum soarta ei s-a hotărật scurt.-N-am să te mai bat.Mergem puţin la pădure să-l strigăm pe bărbatu-tu da? Dacă vine o să vorbesc cu Stamate să nu-i facă nimic fetei da?Mă aprobă timid, păşeşte greu cu icnete frậnte printre buze.N-am pus-o eu să stea cu fundu’-n baltă.-Să-mi arăţi drumu’ şi să nu încerci să fugi! Soldaţii te vor împuşca imediat dacă încerci ceva auzi? Afurisită de ploaie! M-am săturat de cătunul ăsta nenorocit!Găsim poteca foarte uşor ajutaţi de nefericita ce-şi strậnge baticul sub barbă.De s-ar termina odată! Îmi verific pistolul apoi fac semn soldatului să –i dea femeii un impuls.Pare că s-a oprit pe jumătatea pantei aşteptậnd pronia cerească.-Augustinee? Augustinee? Predă-te! Eşti înconjurat mă! N-ai şansă nici tu nici popa cu care eşti!De sus răpăie un pistol mitralieră lovindu-mi soldatul.Ceilalţi s-au pitit şi ei după copaci strậngậndu-şi armele în mậini.Sergentul trece pe la fiecare împingậndu-i de la spate:-Vi teamă de nişte bandiţi? Foc de voie! Foc! Foc mă! Trageţi mă lu-av-ar!-Augustine îţi omor familia mă! Augustine, Augustinee!! Am femeia cu mine mă!! Ţi-o omor apoi fata mă! Augustine auzi? Sergent!-Ordonaţi!-Du-o mai sus şi trage-i un glonţ în cap! Ce dracu te uiţi ca prostu’? N-ai tras ? N-ai fost pe front nenorocitule! Uite mă asa!Capul tresare lovit odată cu corpul ce se duce la vale.O dậră de sậnge se prelinge pre ierburi spre groaza unora din soldaţi.-Iei un carton şi scrii pe el curvă partizană auzi? O pui la biserică s-o vadă toţi!

***

-Nenorocit! Nenorocit de bandit! După unu’ca ăsta umblu io prin noroaie? Augustin e dus burduf spre centrul sătucului unde-i pus pe pămậntul ud.Soldaţii-l păzesc strict în vreme ce rana din piept sậngerează abundent.-Să moară în chinuri! Arată Gherase cu mậna spre rănit lovindu-l în coaste.Să moară în chinuri!Mureşul s-a umflat teribil după ploile căzute în ultimele săptămậni.Duba securităţii stă cuminte pitită în frunzarul uscat aşteptậnd.Stamate s-a plictisit, fumează ştergậndu-şi picurii de apă .-Ce mă-sa face ăla? Mă ţine aice în ploaie degeaba? Oricum le dăm glonţ.Ce dracu?-Facem şi noi ceva cu ţărăncuţa? Aşteptăm ce? Vreau s-o f.t.Să văd dacă p da de ţărancă-i aşa bună cum zic unii.-Stai mă să vie ăla.Poate vre’el primu mai ştii? Paştele mă-sii de ploaie!Bate cu pumnul în geamul maşinii înjurậndu-i pe cei din interior.La un moment dat deschide uşa şi-l aruncă pe primu afară:-Gata! Legea o aplic eu acu’!Îl duce de guler pe malul apei unde-l împinge cu forţă.Noroiul l-a cuprins pe condamnat pậnă la genunchi:-Stai acolo! Mậinile pe cap! Să nu mişti!Al doilea, al treilea la fel.Fata rămậne în maşină singură păzită de unul din soldaţi.Se aud trei pocnituri, corpurile cad în apă, miroase a praf de puşcă şi moarte.-Apa o să-i care cine ştie unde.Oricum nu contează.Au vrut rivuluţie, au primit rivuluţie.Uite că vine căpitanul.A doua maşină se opreşte la cậţiva metri de prima.Căpitanul deschide portiera trậgậnd la rậndul lui alţi ţărani.-Fă-le felu’şi la ăştia! Morţii mamii lor de cậini! Îmi omoară oamenii hai? Lasă că vă dau eu război! -Cu fata ce facem toar’şu căpitan? O .?-Fă-i pe ăştia şi eu mă ocup de ea!

O găsesc ghemuită pe podeaua maşinii.Mậinile-i tremură, ţipă cậnd pun mậna pe ea. Simţurile îmi explodează odată cu lama cuţitului ce taie firicele de carne.Să ţipe! Să urle!-Lasă că nu mori tu acu’! Nu , nu! Stai aşa! Stai să vezi ce ştim noi să facem!Pe măsură ce taie bucăţele, fata agonizează.Sậngele şi-a făcut cărare de la ceafă în jos amestecậndu-se cu apa.Un joc murdar alburiu roşu într-o agonie perfectă.-Dă-mi mă bậta aia subţire de alun! Dă să i-o vậr în cur! Dă să i-o vậr în curu ei de partizană! Stai fă! Stai! Nu-ţi place? Stai că vine Stamate şi te f.te.Stamate încheie treaba apoi trage corpul muribundei în noroi.Chipul său roşu s-a umflat , corpul uriaş joacă pe cadavrul ei.-Dă cu ea în Mureş!

***

-S-a aprobat planul operativ „trandafirul”.Bun, bun.Trimiteţi-mi omul de bază.Căpitanul s-a descheiat la veston, îşi aruncă cizmele cật colo sub patul ţărănesc.Ochii mici i se închid plumb , gura se strậmbă salivậnd vise şi monştri.Afară s-a oprit ploaia sub cerul ce nu-şi renunţă norii plumbi peste dealul Fierului.-Gherase eşti primar acu’.Tovarăşu’căpitan a dat ordin clar să închidem biserica şi să-i adunăm pe toţi chiaburii.Să-i adunăm odată-n pi..da mamii lor!Peste trei zile încheiate în ploaia sậcậitoare îşi face simţită prezenţa maiorul de securitate Badea.Noroiul l-a acoperit din cap pậnă în picioare, cizmele s-au scufundat în zeci de petice noroioase.-În sfậrşit! Ne vedem din nou! Vino să îţi dau ceva de băut şi să discutăm planurile de viitor.-M-ai adus în mocirlă, încă puţin şi trebuia să-mi creez o echipă diversiune pentru prinderea mormolocilor din bălţi.N-am văzut un sat mai înglodat în apă ca ăsta!-Mă interesează să rup grupul în două.L-ai cunoscut pe Sabin Mara? Ai fost coleg cu el în facultate, coleg cu el în Tatra.Cum îl prindem?

-Mă duc la el.Mă prezint ca un fugar ce vrea să scape de securitate.În rest e simplu:odată ce l-am izolat de grup îl arestez.Apoi ceilalţi pică singuri.-Bun, mậncă, dacă vrei o ţărăncuţă să-mi spui.Îţi fac rost să te distrezi.E frumos cậnd se zbat să scape.După ce le supui sunt cele mai dulci femei.Nimic nu se compară cu o femeie de la ţară.Nimic!Uşa sare bucăţi, Stamate plin de sậnge din cap pậnă în picioare cade lat în prag stropindu-l pe căpitan:-Au... au .. aruncat dispensarul în aer neno.. nenorociţii!-Ei vezi? Sat înglodat în apă, partizani, cretini cu idei burgheze, sat de nebuni.Să pui mitraliera pe ei tovarăşe!

****

-Tovarăşe căpitan Lungu ne vedem din nou într-o zi cu soare.În sfậrşit o zi cu soare.Ardealul ăsta ne-a primit numai cu ploaie, frig şi vai ce iarnă ne aşteaptă! -Soarele ca soarele dar să vedeţi ce frumos va ninge pe aici.Nu e nici o grabă, nu plecăm nicăieri nu?-Distrugem burghezia din temelii tovarăşe! Praf o facem! Incet dar praf o facem!-Da! Luptăm din greu! Cậştigăm teren, ne folosim de fiecare piatră ca să scăpăm din această încleştare.Ce frumos va fi aici la Alba Iulia să trecem în revistă trupele noastre glorioase! Ce frumos!-Cum merg trebile? Punem mậna pe ceva criminali? Sună a avansare? Să nu ne lăsăm tovarăşe! Să nu ne lăsăm!-Foarte curậnd vom face nişte arestări importante.Deja am pornit una din operaţiuni de mare amploare.Avem răbdare că totul se va rezolva.-Un pahar de coniac? L-am luat dintr-o casă de burgheji, stătea pitită sticla iar eu n-am rezistat tentaţiei.Cậnd a făcut burguiul scandal l-am pleznit peste mutră aşa! Aşa cu sete proletară tovarăşe!Mậna şterge milimetric sticla spre disperarea căpitanului ce sare arc în sprijinul nestematei.Din rotaţia cadrului politic

rezultă un scaun răsturnat şi un fund proptit în podea sub tabloul Anei:-Ana noastră.Ana noastră.Lăsaţi tovarăşa că nu ne lăsăm ! Nu ne lăsăm f.t.le mama-n c.r!Mậna tremură ţintind tabloul pe aceeiaşi direcţie cu ochiul.Lungu s-a proptit într-un perete troznit de aroma şi tăria băuturii.-Greu... tovară..şe.. Stalin, greu cu... burhuii.. greu cu...Două zile mai tậrziu curge prima ninsoare în judeţul Alba.Curge în valuri mari dezordonate spre bucuria copiilor care bulgăresc, se dau cu săniile.Căpitanul şi-a prins mậna pe fruntea pleşuvită de păr în toamnă, vasele de sậnge, muşchii-i ţipă sub orbite într-o durere surdă, chinuitoare.-Tovarăşe avem o problemă.Au blocat drumu’.Nenorociţii au blocat drumu cu lemne!-Off! Off! Dă-te jos şi încearcă să dai lemnu la o parte! Hai că mă doare căpăţậna de-mi vine să urlu.Şoferul porneşte hotărật spre lemnul picat perpendicular în drum ca să se oprească brusc.Din pădure se aude o voce puternică:-Mậinile sus! Sus sau te puşc!-N-am armă.Eu sunt şofer, nu port armă!-Vino lậngă şanţ încet.Foarte încet! Hai! Curaj! Curaj!Şoferul se apropie timid atật cật să intre sub mậna uriaşă a preotului.Dispare în pădure înghiţit de năluci şi zăpadă.Sătul de aşteptat, căpitanul împinge uşa maşinii şi se saltă oftậnd afară.Nimeni în jur, tăcere şi fulgi care mor pe bocancii superiorului.Unde mama dracului s-a dus şoferu’? E nebun sau doar se face? Cred că-i şi prost pe deasupra.O să-l pun pe Stamate să-l bată la c.r.u gol! Aşa am să-l pun!-Mậinile sus! Mậinile sus canalie! Vrei să mori?Stupefacţia primului secundar e stoarsă de apariţia securistului deghizat care-i face cu ochiul căpitanului.-Deci ai ajuns? Te-au primit bine? N-au fost suspicioşi?-E bine, m-am infiltrat în grup.Ai sticla?-Da.Deseară le dai să bea cậte o gură de răchie apoi îi săltăm.Oamenii mei îs aproape de grote şi aşteaptă semnalul.-Va trebui să te pocnesc ştii? Mă aştept să fim urmăriţi din pădure.Sau preferi să te leg de copac cu cracii în sus?-Să mă pocneşti bine.Văd că pe dunga velii nu-s multe pietre ca să pat ceva.In rest ai nevoie de ceva?

-Să-mi dai pistolul nemţesc din maşină, ăla de sub scaun.Îl las lậngă preot ca să-l apuce prima dată cậnd se va vedea prins.Apropo: o veste proastă.Sunt două grupuri acum.S-a paraşutat unu’ din America, un legionar.El cu frate-su au aterizat ieri seară.A doua veste că Stamate le-a închis biserica ăstora.Auzi clopotul? Cheamă la răzmeniţă şi răzmeniţă va fi .Succes!Patul puştii loveşte plinul corpului aruncậndu-l peste marginea drumului direct în apă.De sus din pădure Mircea urmăreşte atent toată mişcarea alături de Sabin şi Ion:-E ceva putred aici.Au stat la poveşti apoi s-au pocnit.Mai degrabă l-a pocnit.-As pute’ să-i puşc pe amậndoi.Mi tare uşor bade.Tare.-Nu! Nu suntem criminali.Suntem oameni cu lege şi mai presus de orice legea lui Dumnezeu ne guvernează.

****-Păi bine mă Ilie te laşi pe mậna comuniştilor? Cică să le dai arma auzi tu? Se poate?-Ne-au închis biserica.Cimitirul.Ne omoară oamenii iar noi stăm şi aşteptăm ce?-Merem peste ei la primărie şi miliţie! Peste ei tu’le muma-n cur!-Să bată clopotele! Miruna mai e acolo? Fătuca aia-i sfậntă! Să-i dea Dumnezău putere şi sănătate!Ploaia s-a oprit prin spărtura împărţită în două de cer.Copacii goi se înclină sub vậntul rece spre dreapta şi stậnga cậntậndu-şi golul şi disperarea.Lumea s-a adunat ciopor în dreptul primăriei.Continuă să se adune cu mic şi mare aşteptậnd un gest sau o îndrumare.-Pậnă la urmă ce facem? Stăm aici aşteptậnd sau intrăm peste ei? Mi-au luat totul! Nu mai am nic! Mai bine să mă omoare! Vine iarna şi n-am un bob de grậu sau cucuruz!-Ne omoară cu zile! Au tras în oameni! Pe ei oameni buni! Pe ei!Negriciosul Gherase îşi frậnge mậinile pe treptele birtului.Ochii săi mici se plimbă maraton de la om la om căutậnd aliaţi, speranţe.Coboară încet scările, trage sarica încet pe umeri oprindu-se:

-Măi oameni buni! Mă nu-i bine! Ăsta-i viitoru mă, n-avem de ales , tre’ să dăm armele şi să terminăm colectivizarea.Vreţi să ne puşte ăştia? Asta vreţi? Io îs primaru vost’ mă! Sunt tatăl vos’t! Tatăl satului!Pietroiul traversează grupul oprindu-se mậnios în capul primarului care cade în sậnge şi noroi.Sătenii trec peste el , năvălesc în primărie spărgậnd uşi, rupậnd tablourile comuniste.Soldatul de pază este scos în şuturi afară fără haine, fără armă.Jeepul e dat peste cap şi aprins ca un rug spre bucuria copiilor.-Merem în satele vecine! Să bată clopotele în toate satele! Să le arătăm noi ce putem!Miruna s-a urcat în clopotniţă, părul roşcat prins în cosiţe luptă parte-n parte cu vậntul muşcător, mậinile albe se strậng pe şnur.Clopotele cậntă dogite supuse unui timp crescendo al toamnei ce se duce.„ Hai fetiţo! Hai tare! Hai cu forţă că ţi-au luat totul.Mama, tata, nic nu mai ai.Nu te lăsa Miruna! Nu trebuie să te laşi „

***

-Vă trebuie răzmeniţă ai? Căpitanul se răsteşte către ţăranii adunaţi buluc luni dimineaţa în dreptul şcolii.Voi vreţi să muriţi mă? Vă spậnzur pe toţi!Agită arma spre beligeranţi apoi îl împinge uşor pe şoferul camionului:-Mậnă mă! Apropie-te de ei doar nu ţi-o frică? Mậnă că v-aţi căcat pe voi de frică.Hai că vreu’ să plec dracului din satu’ ăsta.Camionul se scutură nervos, toacă mărunt noroiul, balta apoi la comanda căpitanului se opreşte cuminte dincolo de birt.Primăria fumegă învelită într-o ţiplă albăstruie şi cenuşă.Aerul s-a concentrat brusc, s-a strậns violent aşteptậnd momentul destinderii.Soldaţii se coboară încet spre disperarea gradaţilor care îi împing de colo colo:-Hai mă! Hai că-s o mậnă de mucoşi! O mậnă de răpciugoşi, hai!-Plecaţi mă acasă! Sunteţi nebuni? Vă roade foamea? N-aveţi ce face? Mereţi acasă că-i zi de colectivă! Ce cătaţi aici? -Vrem să plecaţi din sat! Din satele noastre! Ne vrem vitele napoi! Murim de foame!

-Înscrie-ţi-vă la colectivă! Partidul va avea grijă de voi.Predaţi armele! Ajutaţi-ne să-i prindem pe bandiţii din pădure!-Nu plecăm nicăiri! Mai rău de atật nu se poate! Strigă Verguţ ridicậndu-şi braţul spre cap.Nicăiri! Mai bine moartea! Am vin’t de pe front , am luptat ca un nebun pentru ţară şi ni! Ui ce primesc!-Daţi-vă la o parte! N-am răbdare prea multă! Da-ţi vă odată!Lumea s-a pus grămadă în dreptul maşinii forţậndu-i pe soldaţi să facă un pas înapoi.Stamate a lipit puşca în scobitura umărului aşteptậnd.Ochiul rotund urmăreşte cătarea dornic a ucide.Respiraţia-i creşte şi-i scade sacadat momentan cu durerea bruscă ce-l cuprinde.Zboară bolovani în geamurile maşinii, peste soldaţii prea speriaţi şi oricum prea puţini.-Hai mă că-i gonim! Îi gonim uşor! Strigă acelaşi Verguţ forţậndu-şi drum printre ei.-Ordon foc! Foc mă!Gloanţele zboară furioase lovind scurt piepturi, frunţi fierbinţi, inimi.Cei din spate se retrag speriaţi, soldaţii înaintează ajutaţi de colegii lor din Orăştie.Verguţ zace lovit în picioare, Mărgăuţ în burtă se tậrăşte ajutat de cei doi copii ai săi.-Tata nu muri tata! Tata! Nu muri tata, nu muri!Căpitanul a preluat comanda , ridică foarte calm pistolul trăgậnd foc cu foc.Înaintează pe lậngă gard, se lasă în genunchi cu arma lipită de ţăranul căzut:-N-o să mori azi.Dar ţi-ai dori să mori azi.O să te chinui pậnă rogi moartea să vie.Moartea vine cậnd vreu’ eu! Luaţi-l! Pe ăsta şi pe celălalt!Stamate se şterge pe frunte, ploaia şi-a pornit din nou valsul în forţă.Cade apa cerului mai aspru ca-n iunie .Degetele sale mari indică scurt către soldaţi, înjură printre dinţi apoi loveşte setos cu piciorul:-Vreai rivuluţie? Las, las! Las că amu te f.t eu.Tu şi aia din biserică! Soldat? Vino cu mine!-Sergent cum o doborậm pe aia din biserică? S-a închis acolo şi trage clopotele de nebună! Mi-a stricat toată ziua nenorocita!-E simplu.Punem tancheta să tragă în plin.Cade biserica pe ea.Scăpăm de probleme!

***

Stamate mă trezeşte din letargie.E cald şi bine în casa asta , visele , amintirile rămận acolo depărtate pentru eternitate.Cineva ţipă în camera alăturată.Un glas de femeie, un glas de copil? Contează prea putin.Caporalul tậrậie corpul inert prin cameră făcậndu-i vậnt pe scări:-A murit nenorocita! Nici măcar n-am terminat ce aveam de făcut cu ea.Ţărănci proaste!-La următoarea-i tai limba! Am prins-o cum ducea în pădure alimente pentru bandiţi.Limba jos!-Tovarăşu’ căpitan e păcat să-i tai limba acu.Fata-i tậnără , mă distrez şi io mậnca-ţi-aş sufletul tău.-Distrează-te apoi îi tai limba.Nu-i mai bine aşa? Să crape bandita!-Măcar de n-ar muri ca aialaltă.Nici nu i-am băgat bine bastonu’ şi-a crăpat bandita.Lunec în vise din nou, ţipetele au rămas prinse în rama prezentului eu cobor metric spre ce a fost pasul meu.-Vrei să vii cu noi în partid? În partidul asupriţilor? În partidul celor mulţi?-Vreau.Vreau să dobor burghezia şi s-o calc în picioare! S-o calc în picioare domnule!-Tovarăşe! De acum înainte vom fi tovarăşi pậnă la victoria finală asupra burgheziei.Aurel şi-a aranjat sacul cu merinde în spate, pistolul şi haina apoi se uită lung către mine şi Sabin.Mậinile sale mari strậng degete, bat nervoase clapele aerului într-o aşteptare decizională grea.Pantiloiu s-a dus la Cluj de zile bune nici un semn de la el , staţia radio cu care a fost paraşutat e stricată, inoperabilă.Mă tem că aşa a fost de la început încă de la decolare.-Dacă Panti nu apare înseamnă că l-au dibuit.Mă duc peste deal să dau de Mircea să-mi fac un rost pentru decembrie. Tu ăsta nou? Badea nu? Ai vorbit pentru şura aia? Vă poate ascunde ianuarie şi februarie?-Ne pot primi dar să ne descurcăm cu hrana că n-au de unde .Le-a luat statul tot.Vom mai vedea după unde şi cum.Pentru luna în curs am găsit o şură părăsită dincolo de dealul Ferului în ocoale.În spate-i perete de stậncă, cărarea poate fi păzită uşor de un om sau doi.Dacă ducem ceva de mậncare rezistăm o bună bucată de vreme.Aici în vale suntem sub nasul miliţiei şi oricậnd putem fi trădaţi.

-Am plecat peste deal.Ne vedem în cậteva zile .Dacă se petrece ceva ştiţi ce-i de făcut.La bună vedere.-Tot aşa o ţii Aurele? Nu-ţi schimbi părerea? Am putea încă forma un grup formidabil.Despărţiţi ne vor sălta uşor.-Nu ne vor învinge niciodată în luptă dreaptă.Niciodată! La bună vedere! Şi-a luat in inima-n dinţi păşind hotărật pe drumeagul de frunze moarte şi pămậnt negru.O noapte, o zi, un cer încărcat de speranţe spre întậlnirea cu Mircea în dimineaţa a treia:-Copile ce bine-mi pare să te văz.Începusem să cred că lumea crescut copaci , pămậnt şi cărări.Te-am aşteptat două zile, n-ai apărut.-I-au luat cu japca să-i ducă-n Bărăgan pe toţi ai noştri.Abia am scăpat să nu fiu şi eu săltat şi tare mă tem că lucrurile-s tot mai încurcate pe aici.-S-au decis să-şi mute lăcaşul spre Culmi.N-am fost de acord cu ei şi m-am rupt de grup.Nu mă regăsesc acolo.Îmi caut alt drum, altă cale.-Se duc la Culmi? Îs nebuni? Cum i-ai putut lăsa acolo să plece? Ai bolunzit odată cu ei? Acolo s-au ascuns două unităţi de securitate abia aşteaptă să-i prindă.Sunteţi nebuni?-Dumnezeule mare! I-am lăsat pe mậna căpitanului Lungu!Uriaşul cade în genunchi scăpậnd sacul şi arma.Mậinile-i tremură salcie pletoasă lacrimi mari se scurg pe obrajii cafenii.

****Plouă, plouă şi toată apa se adună buluc peste acoperişul povậrnit al casei mai să-l doboare.Mama stă ţeapănă în geam aşteptậnd un semn, un gest.Nimic.Plouă nebuneşte , Sanda sor-mea pisează femeia din geam cu tot felul de întrebări:-Da’ taica cậnd apare? A zis că apare să-mi aducă bomboane, cậnd apare? Da’ unchiu Ion cậnd mai vie pe la noi? Nu-mi place barba lui, mă zgậrie cu ea!-Taci fată! Taci!Tocmai atunci se rupe cerul şi dealul, de sus se aude o răpăială suspectă apoi noaptea se frậnge scurt în bucăţi.Am intrat în casă tocmai cậnd mama a ieşit din geam frậngậndu-şi mậinile:-Mirce’ ce-i acolo copile? Ce-i acolo de bubuie aşa tare?

-I-au înconjurat dincolo spre culmi.Am venit să te pregătesc pentru ce se poate întậmpla! Să-mi dai puşca şi să faci exact cum ţi-a zis taica!Pe cậnd ieşeam spre grădină răpăiala s-a înteţit oprindu-se însă ploaia.Urcam panta gậfậind , am auzit un zgomot înfudat iar corpul a căzut în noroi nu departe.Sabin? Ion? Aurel? Care din ei a căzut?Nenea Aurel, el e! Ţine piept soldaţilor, îi loveşte amarnic de copaci, îi fugăreşte ca vậntul apoi dispare.Poate au scăpat şi ei, poate că nu se termină aici totul.Pe Sabin l-au prins în capătul satului cậnd s-a terminat muniţia pe care o avea.Toată noaptea s-au auzit focuri de armă, spre dimineaţă au dat foc casei în care se adăpostise.Cu Ion m-am întălnit două zile mai tậrziu peste coama dealului cậnd în sfậrşit am reuşit să-i dau arma şi o bucată de slănină:-Mă duc în sat să-ţi fac rost de gazdă.Mậine sau poimậine îţi las semn ca să vii.Să ai noroc!Intrările în sat supravegheate, două maşini jeep, un camion militar, prin curţile oamenilor soldaţi care scotocesc prin hambare, scot purcei, găini din coteţe.Pleacă după ei cu tot cu haine, ciubere,lăsậnd în urmă pereţii goi să-şi urle disperarea. Prind sapa în mậnă şi mă rotesc în jurul prunului în vreme ce securistul a trecut la 4 sau 5 metri de mine.-Să trăiţi! Zic eu luậnd-o la vale spre casă.Ce mai faceţi?Mormăie ceva în barbă, se uită lung în sus apoi se întoarce mutậndu-şi pistolul dintr-o mậnă în alta.-Ce faci aici? Mă întreabă el apropiindu-se tot mai mult.Plouă nu vezi?-Îmi place ploaia, pe front stăteam numa’ în glod şi apă.Aşe’ m-am învăţat.Mi-s nebun niţel.Rămậne mirat acolo în grădină mutậndu-şi basca pe frunte înjurậnd apa cerului..L-am păcălit căci eu n-am fost pe front măcar o zi.Problemă cậnd se va întoarce şi va afla că îs elev.Vai de spatele meu!În acea noapte m-am reîntậlnit cu Ion şi cu încă doi fugiţi din satele vecine.Erau slabi, privirile totuşi vii, hotărậte sub genele îmbibate..-Dacă te întreabă zici că ai fost copil de trupă a batalionului 2 vậnători de munte, căpitan Lascăr Pană.În rest las’ că-s mai proşti ca noaptea unii din ei.-Dimineaţă mă duc la Alba la şcoală, în vara viitoare ar trebui să-mi susţin bacalaureatul.Dacă mai apuc, am zis eu privind

geamul nopţii.E vremea să mereţi, am auzit că azi a vin’t un nou căpitan..Unu’ tare al dracului!Ceaţă într-o cană mare de toamnă tậrzie, geanta îmi atậrnă greu pe umăr , calc prudent ierburile moarte oprindu-mă speriat undeva spre brudină.Acolo stau două maşini militare ce descarcă trupuri vii, gonite cu puşca din spate.Se aud strigăte, ţipete, focuri de armă direct în ei.Trupurile cad în malul apei cu lovituri seci unul rămậne înfipt în noroi parcă nedorind căderea.Mai am cậteva zeci de minute să prind trenul ce să fac? Dacă mă întorc, ocolesc îl pierd, dacă trec pe mal mă văd militarii .Risc şi păşesc cu capul ascuns sub băscuţă pậnă în lemnul brudinei:Nimeni în căsuţă, nimeni pe ponton.Mă foiesc ca apucatu’ apoi revin pe mal sus gata să mă dau bătut.Pe lậngă mine trece o femeie mică de statură plină de sậnge cu basmaua ruptă.Trece e puţin spus, fuge.Îi aud vocea depărtậndu-se:-Stai ca prostu’ să tragă ăia-n tine! Fugi mă!-Stai! Stai că trag n-auzi? Stai! Stai muiere!.Am rămas acolo prins în lumina morţii privind-o cum cade împuşcată. Soldaţii au împins corpul în noroi ca apoi să mă lovească cu pumnii şi picioarele:-Unde meri mă? Nu ştii că nu-i voie? Cine paştele mă-tii te-a scos în drum azi?-Merg la şcoală nene.Aveam tren dacă mă lăsaţi să trec .Aşa l-am pierdut..Pot să plec?-Du-te! Dacă spui cuiva ceva.. te dibui şi..Îmi face semn clar apoi mă întorc să plec.Din mulţime se desprinde unu’ şi zice:-Stai! Tu erai ăla de-ai făcut frontu’? Meri la şcoală ai? Păi tu ai făcut frontu’ mă? Paştele..-Copil de trupă nene, suflu eu cuvintele într-o sperietură grozavă.Copil de trupă ştii ce-i aia?-Măăă!!!Se repede să-mi mai deie un pumn , alunecă şi cade în prima băltoacă spre hazul soldaţilor.E groasă pentru mine acu’ îs băgat în maşină şi direct la Alba Iulia miliţie..-Stai mă jos! Aşteaptă aice’!Forfota din sediul miliţiei mă zăpăceşte de cap atật de tare că aproape adorm.Sunt trezit brusc de mậna care mă trage vậrtos:-Scoală mă! Ce-i aice pat pentru puturoşi? Ia dă-i Ilie o mătură să curăţe afar’!

Miliţianul îmi pune mătura în braţe apoi mă scoate afară în vreme ce îşi aprinde ţigarea.Se plictiseşte iute şi intră-n sediu uitậndu-mă pe scări . Nu stau de prea multe ori în pagubă şi o şterg mişeleşte.

****

-Aveţi 3 ore să părăsiţi casa! 3 ore! Vă luaţi pături, căruţa, tot ce puteţi aduna în 3 ore şi la gară la Vinţu! A strigat miliţianul în dimineaţa de joi.Abia mă trezisem cậnd bubuiturile în poartă s-au precedat cu viteză.Tata era de negăsit , mama îşi frậngea ritmic mậinile chinuindu-se să adune totul în căruţă într-o disperare învelită straşnic cu lacrimi.Miliţianul s-a rotit prin curte, s-a uitat în dreapta s-a uitat în stậnga apoi a zis:-Casă de burgheji, casă de reacţionari şi de bandiţi! Dacă ar fi după mine v-aş puşca pe tăţi!-Suntem săraci! Une’ să plecăm acu’? Vine iarna! Une’ să ne ducem cu o căruţă şi două animale?-Nu-mi pasă! Mereţi la dracu’ după mine! Hai nu mai pierde vremea cu bocitu’ şi strậnje lucrurile!Adunăm lucrurile atậtea cậte putem apoi pun calul la căruţă.Sor-mea a strậns pături, cearşafuri, haine groase pe care le trậnteşte peste pribegia ce ne paşte iar Iliuţă dă ture , ture prin curte.-Mereţi! V-a pus dracu’ să ascundeţi bandiţi! V-a pus amu’ să trageţi ponoasele! Aşe’ vă trebe’!Drumul pậnă la Vinţu’ îl facem încet înconjuraţi de soldaţi care nu ne permit să ne oprim sau măcar să mai stăm de vorbă cu cineva.De fapt n-ai cu cine, mulţi îs fie luaţi de securişti fie se ascund de frică.În gară s-a pornit ploaia atật de tare că bate cu degetele ude prin toate cotloanele căruţei udậnd fiecare bucăţică de lemn şi suflet.Stăm chirciţi de frig pe sub cerga adusă de bunicul din Siberia , tremurăm aşteptậnd un orizont clad şi plin de soare.Orizont însă plin de nori şi lacrimi avem cật pentru două vieţi.Sor-mea şi-a găsit o bucată de piatră ciobită pe care o strậnge în mậini, o răstoarnă, o înveleşte privindu-mă supărată apoi iasă de sub cergă şi loveşte furioasă în şina de cale ferată,Alte două sau trei căruţe apar dintre stihii şi se opresc gemậnd în osii şi durere.Curậnd gara se umple de tot felul de

rupţi ai cotidianului pe care un miliţian şifonat îi mậnă de colo colo în aşteptarea unei comisii de îmbarcare.Aceasta se lasă aşteptată 4 zile pe un peron îmbậcsit de căruţe şi ploaia fără oprire.Vagonul sub semnul numărului 2 scris cu vopsea albă, paie, un hậrdău pentru necesităţi şi un cer de înghesuiţi care îşi văd în ultima clipă vitele, caii oprite acolo de către onor comisie.Nu putem lua decật cậinele, pisica vărgată şi un purcel pentru care sor-mea zgậrie cu mult drag un membru de partid pe obraz aproape în geana sậngelui.Uşa se închide cu zgomot de celulă pe roţi iar vagonul se urneşte scrậşnind din măsele sale de fier.N-avem aer, apă, n-avem decật un cer scris cu zăbrele şi disperata de fată ce mă trage mereu să stau lậngă ea la hậrdău.La o curbă strậnsă acesta din urmă se răstoarnă peste noi botezậndu-ne în cel mai pur stil comunist.-Măcar de c.c.t să avem parte că de trai bun n-avut! Dă-i să curgă la vale, pậnă-n Siberia îngheaţă şi facem patinoar.La fiecare sucire sau moft a trenului, în fiecare staţie aşteptậm suflet în gură: oare ne duc în Rusia? Oare ne bate sfậntu’ prin stepele calmuce unde şi-a dus surdu’ iapa şi mutu’ căruţa?Trei, patru zile într-un vagon care a îngheţat odată cu urina şi fecalele răsturnate duce a moarte , duce a nebunie.Păduchii şi-au făcut culcuş comod, s-au înmulţit în fiecare cută împuţită de haină.La un moment dat oprim , vieţaşii tac aşteptậnd ceasul în care se va da tainul mesei sau măcar un loc de gropăciune pentru cei care şi-au închis conturile pe viaţa asta.-Să vezi că nu vine nime’ şopteşte speriat un bătrậnel ştirb ca o toamnă tậrzie fără frunzele copacilor.Să vezi că nebunim aice!-Taci Filică, taci! La lăsare de întuneric o să latri la lună de foame, ai mai trecut tu prin de astea.-Ssst! Vine careva! Să nu facem gălăgie!-Să creadă că suntem morţi? Poate ne uită aici cu totu’ măcar scapă de noi.Uşa se deschide cu greu într-un oftat general . Aerul rece taie prin hainele subţiri margean de cậmpie, ciulini şi nimic altceva.-Unde şi-a dus mutu iapa şi surdu...Soldaţii trag jos morţii, aruncă nişte turtoaie de mămăligă apoi trậntesc uşile din nou într-o nepăsare totală.Vagonul se smuce aruncậndu-ne unii peste alţii apoi porneşte în direcţie inversă spre bucuria unora , disperarea altora.

-Toată lumea jos! Iute! Iute că-s nervos! Călătoria s-a terminat într-un colţ de lume ivit pe nişte dậmburi mari de pămậnt.Ieşim orbi şi ameţiţi ca după o beţie cruntă ca să fim împinşi de la spate spre nicăiri.-Mereţi mai iute că se împart loturile! Dacă dormiţi pe voi o să luaţi nic’ în braţe ţipă un individ în cămaşă verde cu albastru.-Aici e locu’ vostru, locul 34, aici vă întindeţi bulendrele, aici puteţi să trăiţi , după mine să şi muriţi.Care moare să ştie că Dunărea-i aproape!Cật ai vedea cậmp, dậmburi săpate de colo colo probabil de vreo cậrtiţă dementă într-o mare de nimic a cruntă sărăcie.Mama stă chircită pe bucata de pămậnt şi plậnge strậngậnd noroiul în pumni , se ridică si calcă apăsat spre marginea de nord unde zace întinsă ca o femeie beată una bucată coşbelie.-Uite ce casă avem! Ţipă sora ca să îşi vadă gura strậmbată de palma părintească primită în sete.-Da ce am zis? Da ce-am zis? Se strậnge fata arici cu mậnuţa mică în falca cireaşă.-Taci că-ţi mai dau una! Meri şi adună ceva vreascuri să facem ceva de mậncare.Nu te mai uita ca oarba la lună! Meri odată!Coşbelia se încăpăţậnează să reziste asaltului, adunăm tot ce putem aduna şi uite că la bătaia nopţii fumul subţire se taie în cerul vậnăt.Stau întins pe spate , ochii mei refuză plumbul somnului citind picătura de stele prinsă în acoperişul găurit, spart parca de un obuz al timpului.Dacă vin ploile putem face baie fără griji, poate veni zăpada că nu mai avem nevoie de sanie îmi zic în sinea mea căutậnd mereu petecul de cer deplasabil.Luni dimineaţa refacem parte din casă după cum ne ţin puterile apoi mậncăm mămăligă cu ceapă.Mama s-a mai oprit din plậns dar nu vorbeşte cu noi decật lucrurile sfinte pleznindu-ne de cậte ori are ocazia.Cel puţin pe mine nu are ochi să mă vadă şi numai intervenţia mătuşii Eleonora mă scapă de la bătuta zilnică:-Minervă eşti bolundă? Te-a luat de cap apa? Ce ai cu ei femeie? Nu vezi că-s verzi şi muritori de foame? Vino-ţi în fire că de nu te scald colo cật eşti tu de mare!

Mama îşi ridică încet mậinile trage de basmaua neagră peste chip.Ceva mai tậrziu trebuie să plece în frontul de lucru de unde se va întoarce udă şi frậntă de oboseală.

Miercuri dimineaţa mă trezesc cu un sentiment ciudat, o frică imensă ce urcă pe spatele meu scară . Peste cậteva ore sunt invitat să urc în maşina de miliţie şut cu şut:-Mergem puţin! Nu-ţi lua haine că vii înapoi!Maşina sare din groapă în groapă ca o lăcustă, se linişteşte brusc medicament odată cu frậna pusă meseriaş de nenea şoferul:-Coboar’! Hai!Mă găsesc adus într-o curte învelită piatră de sus pậnă jos, o casă bătrậnească cu geamuri mici pitită sub cerul plumburiu.Camerele sunt golite de mobilă, o sobă mică şi o masă lipită de peretele în culoare verde:-Aşteaptă aici.Ai scaun , stai pe el!Stau acolo numărậnd secundele şi pregătindu-mă mintal de ceea ce cred eu că urmează.Miliţianul intră încet în cameră apoi se aşează lậngă masă aranjậndu-şi hậrtiile:-Deci putem începe? Zice el privindu-mă pe sub ochelari.Să-i dăm drumu’ nu?-Nu ştiu ce caut aici, aici e miliţia?-Tocmai că nu-i miliţia.Unde crezi că eşti?-N-am idee, spuneţi-mi voi unde sunt şi ce caut aici?-Undeva unde ar trebui să te gậndeşti bine ce zici şi mai ales să nu mă minţi, contează mult să ştii!-Contează că n-am idee ce vreţi de la mine? Că nu ştiu ce caut în casa asta?-Lasă ideile creţe, gardienii or fi grade cu patru clase primare dar eu am două şcoli burgheze şi pot să bat la fel de bine.În primu’ rậnd cine este Brutus?-Eu cậnd scriam în revista liceului.Clasa a noua cred.Un pseudonim literar, atật.Nimic mai mult.-Ai colaborat în ziare pe diferite teme.Ai scris despre războiul din est.Despre războiul în care luptau ai noştri contra alor noştri.

-Cum aşa? Tata a luptat în Cotul Donului, a mậncat carne de cal mort, a fost rănit la Kotelnikovo.Cum să lupte contra romậnilor? Că ruşii nu erau fraţii noştri sigur de asta.-Taică-tu-i un criminal! Văru-tu-i un criminal! Un criminal neprins încă dar tot un criminal e!-Păi voi ce sunteţi? Criminali cu acte în regulă! Atật! Sunteţi nişte criminali! Cri-mi-nali!Bătaia pe care o încasez e de povestit nepoţilor asta dacă mai scap din mậinile securistului.Pumni în stomac, capete în pereţi apoi sunt aruncat ca un sac de cartofi într-una din camere fără geamuri, fără aer, fără nimic..-O să stai mult şi bine acolo, vezi că-i un şobolan la fel ca şi tine , roade scậndură de foame..Pipăi peretele cu degetele strậns lipite, tremur încă în urma bătăii încasate apoi încet revin jos pe podeaua de pămậnt.”Să vezi cậnd se lasă frigu’ ce o să vreau eu bătaie”.Măcar dacă n-aş orbi prin bezna asta..-Masa mă! Masa mă-tii de bandit!Uşa se deschide cậntec de rugină, castronul zboară direct spre mijlocul încăperii şutat de gardian.Rậde zicậnd:-Papa pun pa! Pa! Bătuta ca pi la noi mă bandite! Mậncă!

M-am făcut prieten cu întunericul atật cật să-l accept în mine.Rănile mă dor şi mai ales grija că o omor pe mama cu lipsa mea roade adậnc în gậnduri aşa cum apa străpunge malul, piatra.-Hai mă! Hai să stăm de vorbă ca între oamenii civilizaţi! Ce naiba? Trebuie să te umplu de sậnge ? Abia ai făcut 18 ani şi eşti bandit.Colaborezi cu noi?-Să colaborez la ce? Sau cum?-Păi semnezi un angajament, noi îţi plătim drumul acasă ca să prinzi nişte bandiţi.Simplu nu?-Pot să mă mai gậndesc vreo cậteva zile? E greu să fac aşa ceva fără o pregătire sufletească.Nu pot din prima înţelegeţi?-O da, da! Dar uite ce mă gậndesc eu.Lasă că rezolvăm curậnd.O să vezi ce-ţi va place.

-Pot să plec acasă? Sunt liber?-Da. Da, nu vrei să te duc cu maşina? E mult pậnă-n sat.Iarna mai vin lupii pe aici.Haidem!Urcăm în maşină, urcăm noi doi şi încă doi inşi ce mă încadrează strậns.Măcar ajung acasă îmi zic fără grijă.Maşina coteşte stậnga, dreapta, urcă, coboară apoi simt în nări mirosul cărbunelui, a aburului locomotivei:Dubiţa aşteaptă pe peron, nu mă pot ridica fiindcă în spatele meu şade ditamai cizma securistă care mă apasă de cậte ori încerc să mişc.Dacă totuşi o fac primesc cậte un pumn după cap care mă ameţeşte, mă aduce în prag de leşin..-Muiere ce eşti! Să nu mori auzi? Ai murit bă? Mă întreabă securistu’ aplicậndu-mi alte noi porţii corecţionale.Ai murit bă ăla?Maşina porneşte din nou după ce peste mine e aruncat alt nefericit apoi altul. Drumul pietruit cu ghionturi cu pumni în cap şi în spate , la marginea unei păduri oprim:-Gata! Jos amậntrei!! Executarea!Coborậm cu teama în gật, eu unul îmi fac zeci de testamente mentale, mă lupt cu gậndurile , dau în idei de fugă.Ofiţerul mă trage de haină trậntindu-mă în genunchi zicậnd:-Să vedem dacă amu’ mai ai idei rivuluţionare!

*****

-Să bem în cinstea regelui! Să bem în cinstea regatului liber!Negriciosul toarnă încet ţuica în pahare apoi se lasă pe iarba arsă.Vậntul coboară în valuri reci, taie, scormoneşte coasta într-o căutare fără sfậrşit.Oacheşul revine , îşi freacă barba deasă zicậnd din nou:-Da’ popa une-i? De ce se fereşte de noi? Nu vre’ să be’?-Popii nu beu mă.Ori cậnd beu , beu glaja tătă .Nici atật nu ştii? Îl contrează Sabin gustậnd vậrtos din ţuică.Bună-i tare! N-am mai băut de multe vreme aşa bunătate.-Îi făcută în casă , horincă cum numa’ la noi în sat mai găseşti.Bună de te unge pe suflet.Ce bună-ar fi o muiere amu’.Ptiii!!!-Nu-i vreme de muieri.Trebuie să plecăm! Se ridică Sabin clătinậndu-se din greu.Trebuie să plecăm! Pe unde o fi Aurel?

Ion scapă puşca printre picioare tocmai cậnd negriciosul s-a ridicat înviorat de jos.Mậna i se plimbă pe picior, ridică arma căzută apoi gesticulează finalul unei piese de teatru:-Mậinile sus bandiţilor! Drumul vostru s-a încheiat aici!Ca de nicăieri apar zeci de soldaţI , curg verzui lipiţi în arme grele ude spre cer.-Puneţi mậinile pe ei! Gata cu bandiţii! Mişcă mă! Mişcă mă soldat! Mişcă mă!Căpitanul sare din piatră în piatră căutậndu-l pe Aurel.Ochii i se plimbă aprinşi cărbune după bandit într-o disperare vecină cu demenţa.-Unde-i? Unde-i mă? Unde-i că.. Unde-i?Cade pe o bucată de lemn , mut, incapabil să priceapă cum de i-a scăpat şi de data asta.Umerii saltă convulsiv în ploaia cruntă ce-l taie minutar.Ochii s-au fixat static pe o bucată de bocanc ruptă în vremi.Cade iarna ca o moarte albă, crudă în sentinţe peste dealurile sărăcite în poame , vietăţi.Un lup apoi încă unul trec pribegi în vifori.Mậrậie spre grota coaptă-n piatră unde zace foc mic, timid.Dincolo de fumul petrecut al grotei ochii pricep un corp omenesc lipit de zidul natural.Puşca-i zace inertă într-un colţ , mậinile mari stoarse de trup scutură din vreme în vreme zăpada.Lacrimile mari cật o zi de sărbătoare străbat coridor prin barba albită de vreme şi timp.Lupii dau tậrcoale, revin şi pleacă parcă mai mulţi , mai dornici de conversaţie.-Mereţi mă că n-am ce vă da.Mậncaţi fier? Nu videţi că-s cătrănit? De-aş pute’ v-aş trimete să culegeţi ceva dah..Mereţi în voia voastră! Mereţi!Făptura se ridică din vatră, scoate ceva dintr-un sac apoi păşeşte încet, greoi ca un bolovan.Fiarele mậrậie din nou trăgậndu-se pe spate într-o formă de respect.-Las că nu-s bun de ros.Mereţi voi unde vă e drumul! Hai!Noaptea şi-o petrece lipit de un gorun învelit într-o piele de urs adusă de pe front.Dimineaţa-l găseşte zid gheaţă aproape de Măgură visậnd a copilărie şi gogoşi cu magiun.Ultimele puteri adunate-l alungă într-o şură părăsită dincolo de culme.

****-Eu am să evadez de aici căpcăunule! Am să evadez auzi? Vocea se repetă în ecou secunde bune apoi se taie cu apariţia

gardianului.Mircea s-a lipit de perete, Căpcăunul tremură secundar pe secundar.Zidul păstrează urme proaspete de sậnge, dungă subţire scursă printre pori aşa cum se scurge apa pe capilara plantei, bob cu bob.Gardianul stă în aşteptare, bậta-i traversează mậnă-n mậnă cậteva clipe.-Care vine la duş mă? Tu’vă Cristoşii! Care?Cei din camera 3 se uită speriaţi, se citesc chipuri, se caută scăpări scurte prin oblonul geamlậcului.Geana de lumină coboară perpendicular pe instrumentul de lovit ţintindu-l în punct mic.-Io nime’ tu nime’ tu’vă mama voastră de bandiţi.Cari mă? Apă avem cậậtă Dunăre mă! Hai! Hai că iau io şi iau cu Marinică pe şale.Căpcăunul îşi face curaj, trece pragul aplecat într-o durere doar de el ştiută şi mai ales simţită.Marinică cel de lemn se saltă brusc în dimineaţa mậinii dornice de bătaie apoi cade frậnt peste capul nefericitului.-Hai! Alt bandit să se cureţe! Ăsta a avut c..aie, deseară bea o cană de ceai.Hai mă!Mircea porneşte numărul 2 spre baie, culoarul s-a umplut de gardieni care urlă, lovesc împing vieţaşii de colo colo.Sala de baie e plină ochi cu suflete albe în piei negre-gălbui mizer.Valul fierbinte de apă doboară corp pe corp în urlete strunite doar de fuga disperării.Cậţiva rămận veşnic lipiţi pe pardoseală unde împiedică moartea să se scurgă pe canal.-Am să evadez de aici mă! Am să evadez auzi?-Eşti aici de cậteva luni bune, ai mậncat bătaie pt zece ani şi vrei să scapi? Ai prea multe bậte pe frunte omule!-Dacă nu crezi , o să mori aici.Îmi pare rău pentru patetica ta viaţă! Du-te gardianului şi mă pậră!-Nu mă vậnd diavolului pentru 2 zile de viaţă în plus.Aici am învăţat cật nu învăţam afară.Sunt un fericit! N-ai să –mi pricepi fericirea? Cậnd mă bate ăla la tălpi gem.Gem dar sufletul cậntă.Cậnd mă bagă cu capul în tinetă mă bucur.Sufletul meu se bucură.Afară poate furam, poate...-Gura mă! Care paştele mă-tii ai vorbit? Ccare?-Uite că a intrat Cărbune în schimb.Doamne facă-se voia ta!Gardianul loveşte uşa cu piciorul izbind-o în perete.Ţiganul se scutură de praf, roteşte capul spre dreapta apoi spre stậnga doborậnd vieţaşul din pat.-E bolnav tovarăşu’ .E bolnav, nu se mişcă prea mult.Lasă-l că-i aproape mort.

-E şi? Ce-i aice? Pensiune? Să facem un parter! Hai bă! Un parter şi o bază!Căpcăunul se ghemuie la podea încercậnd să ghicească loviturile gardianului, Mircea îşi aşteaptă rậndul în picioare ţinậndu-l drept pe muribund.-Gata bă murişi? Păi baza? Cum e cu baza? Păăăi?Căpcăunul se ridică uşor de jos, faţa i-a devenit roşie sậnge, ochii umflaţi.Doi dinţi îi scuipă cu viteză apoi aşteaptă:-Nu murişi.Bă nu murişi bă!-Nu muri tovarăşe.Nu muri încă.Întậi ne reeducăm api poţi să mori auzi?

****

-Cật a trecut popă? şase, şapte ani? Opt ani? 3 ani? 4 ani?-Prea mulţi Lungule.Prea mulţi pentru mine.De aia am vinit singur ca să nu mă mai caţi atậta.Am vinit să trec puntea asta odată.-Te faci frate cu necuratu’.Mă dezamăgeşti.Tu, tocmai tu te faci frate cu necuratu’.Te vinzi pentru ce?-De cậnd ai devenit Lungule gậnditor de mare distanţă? Te ştiu ca un om simplu fără idei , fără astfel de gậnduri.-Tu! Tu! Am crescut cu tine, mi-ai răsucit viaţa, mi-ai salvat-o acum e rậndul meu să fac ceva pentru tine.Mi-ar fi uşor să te pun la zid.Nu vreau asta.Nu acum.-Am venit să-mi salvez femeia şi copila.Zi-mi ce trebuie să fac.Sunt la mậna ta, la mậna ta ce poate să-mi decidă soarta.A mea ca a mea dar soarta lor mă preocupă cel mai mult..-Vreau să mi-l prinzi pe Condurache.Banditul Condurache.Să pui mậna pe el şi să mi-l dai mie.Apoi te voi decora.Poate îţi voi da o casă în Bucureşti, o mică parohie.Semnezi?-Adă-mi hậrtiile alea odată! Chipul căpitanului de securitate se luminează, linii albe trasează barba pictată negru-gri, ochii i-au devenit sori în ale răutăţii totale.-Vei semna? Vei lucra sub comanda mea? Vei..Mậinile-i tremură , hậrtiile trec de pe biroul căpitanului sub ochii stinşi ai fostului preot.Stiloul dansează strậmb liniuţe, puncte, suflete frậnte.Vậnzarea s-a făcut scurt, tăind gropi adậnci golul muribund.

-Doamne facă-se voia ta.Doamne!-Poţi pleca.Familia ta va fi liberă.Veţi trăi liberi fără constrậngeri.În noaptea neagră cerneală tuş Aurel traversează Ardealul fără năzuinţe, fără a mai avea minima putere de viaţă.Sufletul său s-a frậnt la mijloc , desene negre, chipuri fantomatice-l presează pe cord , vase pậnă-n linia dintre real şi nebunie.-Mi-a rămas doar biblia.Atật.30 de arginţi mi-am primit.Atật? Unde-mi puterea? Dorinţa?Mậinile-i cuprind poarta , o împing tandru femeie după atậta vreme pierdută –n păduri.-Ai vin’t omule?-i şopteşte femeia speriată.Bată-te să te bată !-Am vin’t păcatele mele.Da’ tu Ionică ce mai faci? Copila ce face?-Copila-i dusă peste deal.Mi-s numa’ eu aice.Te-aş întreba ce doreşti de la noi după atậta vreme.Tu ai idee cật îş de bătută şi chinuită? Cậte nopţi de chin am?-Am crez’t că se termină.Aşa mi-au promis la Sibiu.Trebia să-l prind pe Condurache.Să-l dau..-E mort! Ţipă femeia.E mort! Nălucă! L-au prins într-o casă pe vale în sus şi i-au dat foc! Iudă ce eşti! Amu’ du-te! N-am aţi da decật o pită amară şi-o bucată veştedă de brậnză.Du-te!-Nu vroiam decật să văz fata! S-o mậngậi, s-o văz cum doarme.S-o simt poate pentru ultima dată.-Nu-i! Îi dusă! Amu’ pleacă şi mori!

***

Ceaţa mă urcă în paşi mici de piatră pậnă lậngă stậnă.Toată noaptea tremur de frig cu biblia la cap rugậndu-mă spre Dumnezeu.Plouă cu plete mari de apă ce se frậng între două bucăţi , număr bucăţelele de slană , cậnt, cad şi revin.Apa şi-a găsit drum prin acoperişul spart spălậndu-mă metric de piele.Ascund cartea-n rucsac şi mă ridic.Din dreapta ieşirii urechile culeg sunete difuze, clinchet de armă.-Am reuşit să ajung.Credeam că ai plecat părinte.Urậtă vreme.Individul îşi lasă arma jos, clopul murat de ploaie.Barba sa poate duce lupte seculare, ochii se deschid odată cu lămpaşul pus la faţă:

-Condurache e mort.Cậţi mai sunteţi?-5.Unu’ a murit aseară peste deal, ne-au luat ca din oală.Mă gậndesc să trec dincolo graniţa.-Trebuie să plec în sat, îţi las acilea hrană şi tot ce vrei, poate că vor veni şi ceilalţi.Eu voi lipsi cậteva zile apoi ne vom căuta.Las un semn sub rădăcina scoruşului în caz de pericol.-Ai grijă de tine.Domnul aibă-te în pază!Părăsesc ascunzătoarea în jur de ora 22 , bălţile s-au făcut pậraie , pậnă în marginea pădurii dau cu subsemnatul de pămậnt serios.La un moment dat îmi pierd automatul într-o văgăună cu tot cu rucsac şi cartuşieră.Apa mă copleşeşte , agăţ rucsacul într-o ravenă şi mă ridic.Cum mă urc în maşină plin de noroi?Apoi la securitate mă duc deci n-au decật să pậră cật vor ei.Doamne cật poate ploua!Număr orele lipit de stậlpul staţiei, noaptea curge prin mine cu valuri de apă, mă şterg , mă închin.Maşina potopeşte noroiul pậnă în dreptul geamurilor scuturậndu-se ca un cậine ud.În gară nu mă aşteaptă numai porţia întunericului şi-o femeie între două vậrste.Cucăie udă pe lemn aşteptậnd eternitatea.De sub genele mareeice ochii-i cresc tangenţial cậnd mă vede:-Aurel? Matale eşti? Doamne tulvai! Credeam..-Nană nici io nu mai cred decật în cel de sus.Une’ meri?-Amaru’ meu.Mi l-0r luat pe Iliuţă la Sibiu.Are proces azi.Nu ştiu de m-or lăsa să-l văz.De l-oi mai prinde viu să-l sărut odată.Trenul pufăie nervos agăţat în vaiet şuierat, urc ferindu-mi chipul de orice cunoştiinţă.Femeia s-a urcat mai în spate chinuită cum numa’ sufletul de mamă ştie.Drumul pận’ la Sibiu-l vreu uitat.Vreu să uit toate etapele arse pe sufletul meu făcut frate cu necuratul.Mă dor paşii atật de tare încật trebuie să stau şi să hodinesc minute bune.-Ce vrei mă? Nu ştii ce-i aice? Sau ţi s-o făcut de bătaie?-Spune-i căpitanului c-a venit Irimucă.Atật să-i spui şi mai departe ştie ce-i de făcut.Soldatul se răsuceşte mirat, deschide uşa apoi atinge furca telefonului ridicậnd-o plictisit.Ochii să-i mă aruncă pe scări către etajul 1 unde-s luat în primire:-Deci? Te-ai ţinut de cuvậnt? Să nu mă minţi că..Lungu ridică pumnul arătậndu-mi ce merit apoi se recompensează c-o ţigare.Fumul albăstrui dansează cerul camerei către nicăiri.-L-am ucis pe Condurache.Mi-am ţinut partea mea de înţelegere.

-Bun.De unde ştiu io că nu mă minţi? Tu ştii că n-am încredere nici în haina pe care-o port.Scot din rucsac cămaşa plină de sậnge, o poză făcută cu aparatul pe care mi l-a dat.-Ar trebui să fi mulţămit.Băieţii tăi l-au îngropat deja sub deal.Nici urmă de bandit n-a rămas.-Dacă tot vorbim de bandiţi, cum îi prindem pe ceilalţi? Dă-mi un sfat.Tu-i cunoşti, ai trăit cu ei.-N-ai şi tu nişte băieţi care să-i trimiţi sus? Sau poate să vii tu personal, să prindem nişte bandiţi.Te-ai retras aici? Te ascunzi?-Vreau să prind nişte bandiţi adevăraţi! Vreau să-i prind pe toţi auzi? Să curgă sậnge! Sậnge mă!-Atunci vii? Vii să-i prindem? Să construim socialismul?Nu asta trebuie să facă omul nou? Să construiască socialismul, să ucidă burghezia?-Ba da, ba da.Asta trebuie făcut repede.Cật mai repede.Dar tu eşti popă , cum te împaci cu noile concepte? Cum?-Am renunţat la tot ce ţine de credinţă, Dumnezeu, îngeri.Sunt o larvă acum.O larvă ce-şi caută drumul.-Ce ai nevoie? De ce anume ai nevoie urgent?-Nişte grenade, muniţie, pansamente şi mậncare pe care s-o dau unora la momentul potrivit.Vreau acces liber ca să pot lucra în voie nu să mă oprească orice capăt de securist.Vreau putere maximă!-În 4 zile o să trimit nişte băieţi din echipă.Îi preiei şi-i duci acolo unde-i nevoie.La parter camera 3 o să primeşti cele necesare.Acum valea! Nu-i timp de pierdut.Gậndurile mi s-au limpezit cristal pe dimineaţa care curge la picioarele mele.Rucsacul mi-l umple un sergent bondoc, rotund ca o lună plină roşu la faţă.Tot el îmi dă biletul de acces pe care-l vậr adậnc în haină.După multă vreme gust o bere în centrul oraşului clătindu-mi ochii în viteza trecătorilor. De unde să încep? Ar fi o idee să mă duc la Făgăraş sau să încep de aici de la Sibiu?Ar bate la ochi din prima.Mă duc la Alba? Pierd avantajul de ai lua ca din oală.Oricum trebuie să mă decid ce să fac.Cum să fac..

-A venit ursul aseară şi ne-a luat din alimente.Morţii mă-sii că le-a întors pe dos cum numa’ el ştie să facă.Ciurea dă cu puşca de pămậnt apoi se scarpină în ceafă.Adună de prin jgheaburi resturile rămase în urma ursului înjurậnd

amarnic. Nimic nu ne-a lăsat nenorocitu! Cậnd ursu’ cậnd javrele!-Nişte băieţi tineri vor să vie cu noi în munte.Să ne vedem cu ei pe miercuri la prậnz.Au făcut rost de arme, au dat lovitura într-un depozit al securităţii din Braşov.Trebuie să-i ajutăm cật putem.-S-au stricat toate legăturile, abia m-am putut duce la Vinţu de Jos mai ieri.Stau ăia gata, gata să ne salte.

*****-Tot visezi la evadare? Tot nebun ai rămas, cum crezi că scapi de aicea, tocmai din buricul Deltei? O să zbori?-La cật mă aruncă ăştia în apă sigur învăţ să înnot.Îmi trec prin cap nişte gậnduri cum numai eu ştiu să le meşteresc.-Las-o moartă! Nu mai plecăm noi de aice în veci.Nu vezi că mor cu sutele? În ritmul ăsta crăpăm cu toţii!-Brr! Rece s-a mai făcut! Bă n-ar trebui să primăvara odată? Brrr! Mi-au îngheţat ţurloaiele sub cậrpele astea.-Mintea nu ţi-a îngheţat? Poate îmi dai o idee de fugă.Poate mă faci de o iau spre sậrma ghimpată şi gata.Termin cu toată amărăciunea.-Căpcăun fricos ce eşti! Te caci pe tine mai rău ca una care vede ştromeleagu’ prima dată.Gậndurile prind contur, zare limpede odată cu închiderea Canalului, soldaţii ne înghesuie ca pe vite în vagoane cu diferite destinaţii.-Tu meri la Craiova bă! La Craiova la penitenciar auzi? Au ăia o zamă bună de iarbăă!! Bă o să te caci pe tine verde auzi?Loveşte cu pumnul bolovan în tăblia căpăţậnii apoi cu şutul bocanc înjurậnd:-Paştele şi anafura ta de bandit! Morţii mă-tii de bandit!-Mă duce la Craiova auzi mă? Mă bate bine întậi apoi sunt dus la Craiova să mậnc iarbă.Da’ ce mă-s vită?Maşina dubă stă lipită peron, doi securişti în spate, doi faţă cu tot cu pistoalele lor automate.Fumează liniştiţi împrăştiind aburi nicotici peste prelata vehiculului.Cel mai solid dintre ei şi-a scos fotografia dintr-un buzunar arătậnd-o către ceilalţi trei:-Aici am omorật eu nişte bandiţi.Mă i-am puşcat aşa..Să cure sậnge, mult sậnge.-Uite că vin ăia!

-Grasule desfă duba mă să intre bandiţii! Să intre că de ieşit ioc!Trupuri vii maltratate reazămă poteca de piatră .Mậinile întinse cătuşă-n cătuşă caută puterea unui înainte.Uşa dubei se deschide scậrţậind a moarte curentă aşteptậnd finaluri, gloanţe:-Mă să nu careva cumva să ridicaţi capu’ da? Vorbeşte cel solid.Să nu care că..-Dimi dă-i drumu! Avem cărare de bătut! Capu joos! Vrai să dau cu patu’?Corpurile se lipesc, se desfac, cresc în tavane de tablă la fiecare cotitură.Bucureştiul dispare înghiţit în gura hulpavă a timpului concret dincolo de Braşov.Grăsanul a adormit cu gura căscată , picături de sudoare rotundă exultă pe faţa lui lună .Şoferul cască, se freacă la ochi apoi trage de volan spre primul puţ de apă.-Facem popas aici să beie şi ăştia apă.Îs tineri mă, să beie şi ei apă că cine ştie une’ or mai be’.Izvorul s-a ivit pe drumeag dincolo de şosea între două bucăţi lungi de lemn braţe.Gardienii sunt în spate , fumează din nou urmărind voios setea astậmpărată cu greu.Poate au amintiri, poate au acasă copii, fraţi.-Gata mă, gata!v-ajunge!Securistul corpolent se interpune între prizonieri şi restul colegilor.A ridicat arma încet mậngậind-o parcă.Patul lucios i-a ajuns în dreptul pieptului uriaş.Primii s-au oprit aşteptậnd moartea, cei din spate simt lovitura care-i scutură peste mậini şi capete.-Mişcă-te Ioane odată că n-avem timp! Unde-i Mircea?-L-au dus la Craiova părinţele.L-au dus la Craiova cu altă dubă.Pe alt drum.-Îmbrăcaţi-vă cu hainele astora! Iute pậnă nu se trezesc!Maşina se pune martor tăcut din nou la drum traversậnd munţii.Într-unul din satele ardelene se opreşte:-În curtea din spate, direct în grajd cu ei! In partea din faţă –i aşezaţi unu’ cậte unu!Falsul securist dispare pe uliţele satului adormit pậnă-n buza postului de miliţie.Două cadre vigilente ce dorm de somn zdrobit pe mesele geluite:-Un tovarăş la care să mă plậng şi eu găsesc?Capul caraliului se ridică încet, speriat din cauza trezirii furtună, muntele din faţa lui şi-a întins crestele mậini pậnă aproape de grindă:

-Mitale vrei a te plậnge? A te plậnge la ce şi de ce?-Am în curte nişte bandiţi.Stau pitiţi în şură.Au arme, mi frică!-Ban.ban.diţi? Vrei să zici bandiţi din ăia de-ai lu’...?-Da, da, de-ai lu’.Dacă nu faceţi ceva o să mă plậng organelor superioare de partid da?-Imediat! Imediat tovarăşe! Aşe spirit civic n-am mai văz’t de mult pe aice!