IGIENA PERSONALULUI MEDICO-SANITAR

A. PRECAUŢII UNIVERSALE (“standard”) - un ansamblu de practici care trebuie respectate în mod sistematic

• De către întregul personal de îngrijire, în toate situaţiile • Pentru toţi pacienţii, oricare ar fi statusul lor infecţios cunoscut sau presupus

Principii de bază:1. toţi pacienţii se consideră potenţial infectaţi;2. sângele, alte fluidele biologice şi ţesuturile tuturor pacienţilor se consideră a fi potential

infectate cu HIV, HBV, HCV şi alţi agenţi microbieni cu cale de transmitere parenterală (sanguină );

3. acele şi alte obiecte folosite în practica medicală se consideră că sunt contaminate după utilizare;

4. contactul tegumentelor şi mucoaselor cu următoarele produse TREBUIE considerat LA RISC:- sânge, - lichid amniotic, lichid pericardic, lichid peritoneal, lichid pleural, lichid sinovial,

lichid cefalo-rahidian, - spermă, secreţii vaginale,- ţesuturi şi- orice alte fluide organice vizibil contaminate cu sânge.

Aplicarea precauţiilor universale se referă la:1. Protecţia individuală 2. Igiena mâinilor 3. Prevenirea accidentelor cu expunere la sânge / alte produse biologice

1. ECHIPAMENTUL DE PROTECŢIE

Echipamentul de spital reprezintă bariera între lucrător şi sursa de infecţie. Hainele de spital protejează personalul medical de contaminarea cu materiale cu potenţial infecţios şi, în acelaşi timp, protejează pacientul de contaminarea cu microorganisme de pe hainele personalului medical.Acesta cuprinde:1.ŢINUTA PROFESIONALĂ DE BAZĂ are ca scop înlocuirea ţinutei de oraş şi limitarea transmiterii microorganismelor prezente în mediul exterior. Este alcătuită din:HALATE OBIŞNUITE sau costum de protecţie, care trebuie să aibă mâneci scurte pentru a facilita igiena mâinilor, cât mai puţine buzunare, cute, revere pentru a preveni acumularea de praf. Mânecile, manşetele şi buzunarele sunt cele mai contaminate părţi ale hainelor.

Dacă hainele de spital nu sunt folosite în mod adecvat, ele pot creşte morbiditatea şi costurile necesare îngrijirii medicale în mod nejustificat.Reguli de utilizare:– întregul personal (medici, asistente,inclusiv studenţi şi stagiari, îngrijitoare de curăţenie, etc.) are obligaţia să poarte echipamentul de bază pe toată durata activităţii în unităţile medicale;- se poartă numai în spital şi nu şi înafara acestuia.- să fie în permanentă stare de curăţenie – se schimbă zilnic şi ori de câte ori devine vizibil contaminată. Întreţinerea este asigurată de angajator, cu excepţia încălţămintei care se curăţă regulat de purtător.- alb sau colorată diferit în secţii septice (galben) şi secţii cu receptivitate ridicată (albastru) sau pentru diferite categorii profesionale.- Sterilă - în blocul operator, sala de naştere sau în cursul unor intervenţii care presupun asepsie de nivel chirurgical.

1

ÎNCĂLŢĂMINTE DE SPITAL – comodă, de culoare deschisă, lavabilă, antiderapantă, să nu facă zgomot şi să fie închisă în faţă pentru a preveni accidentele în cazul căderii unor obiecte tăietoare-înţepătoare.

2. ACCESORII care completează ţinuta de bază în funcţie de nivelul de risc infecţios

MĂNUŞILE:

CÂND TREBUIE UTILIZATE? - Când se anticipează contactul mâinilor cu sânge, lichide biologice contaminate, alte

lichide biologice cu urme vizibile de sânge, ţesuturi umane: o abord venos sau arterial;o recoltare de LCR;o contact cu pacienţi care sângerează, prezintă plăgi deschise, escare de

decubit sau alte leziuni cutanate;- când se manipulează instrumentarul contaminat.- când personalul prezintă leziuni exudative sau dermatite.

CE FEL DE MĂNUŞI ?- de uz unic

• sterile :- chirurgie- examinare internă- contact cu regiuni ale corpului în mod normal sterile;- abord vascular prin puncţie;- contactul cu tegumentul cu soluţii de continuitate;- manipularea unor materiale sterile;

• nesterile curate: - contact cu mucoasele, dacă nu există o recomandare contrară; - manipularea de materiale contaminate;

- curăţenie, îndepărtarea produselor biologice contaminate.- de uz general, menaj, de cauciuc;

- activităţi de întreţinere, care implică contactul cu sângele şi alte produse biologice considerate a fi contaminate:

o colectarea materialelor contaminate, curăţirea şi decontaminarea instrumentarului, material moale, suprafeţe contaminate;

o manipularea de materiale contaminate;o curăţenie, îndepărtare de produse biologice.

MOD DE FOLOSIRE:- schimbare după fiecare pacient;- mănuşile se îndepărtează de îndată ce contactul cu pacientul a luat sfârşit deoarece mănuşile

folosite se contaminează cu microorganisme care pot fi transmise la alt pacient;- mâinile se spală înainte şi după îndepărtarea mănuşilor, chiar dacă mănuşile nu prezintă semne

vizibile de deteriorare în timpul activităţii încheiate; - mănuşile trebuie să fie schimbate imediat dacă acestea sunt rupte în cursul unor manopere iar în

timpul intervenţiilor chirurgicale îndelungate se recomandă schimbarea lor din oră în oră;- mănuşile se schimbă în timpul îngrijirii unui pacient dacă este necesară mutarea mâinii dintr-un

loc contaminat într-un alt loc curat;- uneori personalul poate dezvolta reacţii alergice la aceste mănuşi; aplicarea unor creme

protectoare sau utilizarea unor mănuşi din bumbac poate evita reacţiile alergice la mănuşi;- orice zgârietură sau leziune a pielii trebuie acoperită cu bandaje adezive impermeabile înaintea

punerii mănuşilor.2

- purtarea mănuşilor nu trebuie să substituie spălarea mâinilor; există tendinţa ca personalul care poartă mănuşi să îşi spele mai rar mâinile;

- mănuşile de unică utilizare nu se reutilizează, deci nu se curăţă, dezinfectează; mănuşile de uz general se pot decontamina şi reutiliza, dacă nu prezintă semne de deteriorare (perforare, îmbătrânire cauciuc etc.).

F Ă R Ă M Ă NU Ş I: (excepţie în caz de precauţii de contact)Absenţa posibilităţii expunerii la sânge, fluide ale corpului sau la mediu contaminatContact direct cu pacientul

- măsurarea: - tensiunii arteriale - pulsului - temperaturii

- efectuarea de injecţii subcutane, intramusculare- spălarea şi îmbrăcarea pacientului- transportul pacientului- îngrijirea ochilor, urechilor (fara secreţii)

Contact indirect cu pacientul- utilizarea telefonului- scrisul în dosarul pacientului- administrarea orală de medicamente- distribuirea/colectarea tăvilor cu alimente

MASCA FACIALĂ - previne inhalarea aerosolilor contaminaţi, dar şi contaminarea aerului cu germeni patogeni care pot duce la infecţii atât la nivelul căilor respiratorii superioare cât şi a celor inferioare. Eficienţa măştii faciale depinde de materialul din care este confecţionată (măştile din hârtie sunt inferioare celor din fibre de sticlă şi polipropilen) şi timpul de utilizare - se apreciază că eficienţa scade după 30-60 minute, mai ales dacă masca este umedă. De asemenea, pentru a fi eficientă, ea trebuie să fie bine fixată (să acopere atât nasul cât şi gura). După poziţionare nu se mai atinge. Fiind un articol de unică folosinţă, se aruncă imediat după utilizare, iar mâinile se spală.

PROTECTOARE FACIALE (ochelari, ecran protector,etc.) - dacă în procedura efectuată există riscul de stropire pe faţă cu unul din fluidele pacientului

ŞORŢURI, BLUZE IMPERMEABILE - dacă în procedura efectuată există riscul de stropire pe corp cu unul din fluidele pacientului

BONETE - simple (textile) sau impermeabile

ÎNCĂLŢĂMINTE DE PROTECŢIE, CIZME DE CAUCIUC

2. IGIENA MÂINILOR

Încă înainte de apariţia teoriei microbiene a bolilor, obstetricianul maghiar Ignác Fülöp Semmelweis (1818-1865) pune bazele asepsiei. În 1846 şi-a început activitatea de obstetrician în serviciul profesorului Klin din Viena. La scurt timp el este impresionat de ravagiile făcute de febra puerperală în acel serviciu. Incidenţa infecţiei era mult mai mare decât în serviciul vecin condus de profesorul Barcht. Semmelweis a găsit explicaţia acestui fenomen studiind statisticile spitalului. El a constatat că înainte de anul 1840, mortalitatea prin febră puerperală era identică în cele două secţii. După anul 1840, odată cu accesul studenţilor în clinica lui Klin, incidenţa febrei puerperale creşte foarte mult spre deosebire de cealaltă clinică unde naşterile erau asistate de moaşe. Semmelweis a constatat că studenţii veneau frecvent în secţie direct din sălile de autopsie, unde studiau anatomia. Concluzia lui a fost aceea că febra puerperală se datorează unor „agenţi invizibili” care sunt transportaţi din sălile de autopsie în spital prin intermediul mâinilor murdare ale studenţilor. În consecinţă, a impus obligativitatea spălării mâinilor cu apă clorată înainte de a intra

3

în contact cu pacientele (1847). Ca urmare, mortalitatea prin febră puerperală a scăzut ajungând la valorile considerate normale pentru acele vremuri. Astfel, un eveniment nefericit a întărit convingerile lui Semmelweis despre modalitatea de transmitere a febrei puerperale şi importanţa igienei mâinilor.

Igiena mâinilor este în prezent un indicator de siguranţă şi de calitate a îngrijirilor medicale. Deoarece există o bună corelaţie între practicile de igienă a mâinilor şi incidenţa infecţiilor nozocomiale, ea reprezintă cel mai important şi uneori unicul mod de prevenire a contaminării şi diseminării germenilor patogeni.

Se consideră că între 20 şi 80% din infecţiile nozocomiale, mâna contaminată a persoanelor din anturajul pacienţilor este responsabilă de transmiterea agenţilor infectioşi. Transmiterea manu-portată este modalitatea de transmitere a microbilor prin intermediul mâinilor prin contact direct (între pacienţi, între pacienţi şi îngrijitori) sau indirect (prin intermediul dispozitivelor, aparatelor sau materialelor medicale contaminate). În consecinţă, toate persoanele implicate în îngrijirea medicală (personal medical, pacienţi, aparţinători ai pacienţilor/părinţi - în special mame, vizitatori) trebuie să respecte, indiferent de status-ul lor infecţios, cunoscut sau necunoscut, regulile (indicaţii, tehnici) de igienă a mâinilor.

Ecologia microbiană a pielii

Caracteristicile zonelor cutanate

Ecosistemul cutanat cuprinde două categorii de microorganisme: flora rezidentă (naturală) şi flora tranzitorie (supraadăugată).

Flora rezidentă este alcătuită din bacteriile comensale, care fac parte din flora omului sănătos şi se situează la nivelul stratului superficial sau în profunzimea epiteliului. Flora rezidentă, reprezentată de bacterii aerobe în principal coci Gram pozitiv (Staphylococcus epidermidis, Propionibacterium acnes prezente în foliculii pilo-sebacei, Micrococcus species), joacă un rol esenţial în echilibrul fizico-chimic al pielii şi constituie o barieră eficientă împotriva colonizării cu microbi exogeni. Această floră bacteriană variază cantitativ şi calitativ de la o zonă la alta chiar şi la acelaşi individ dar şi de la un individ la altul. Deşi are virulenţă scăzută, în cazul unor manopere invazive poate modifica sau induce un proces infecţios.

Flora tranzitorie sau superficială este compusă cel mai frecvent din bacterii saprofite provenite din mediu, dar şi bacterii patogene sau comensale provenite de la pacienţii îngrijiţi. Aceasta variază în cursul zilei în funcţie de activităţi şi în funcţie de variaţiile mediului exterior. Este alcătuită din bacterii Gram negative din flora individuală ca enterobacterii (Klebsiella…), Pseudomonas, şi din bacterii Gram pozitive ca diferiţi coci în special Staphylococcus aureus, Streptococcus şi din Candida albicans. Rolul florei tranzitorii patogene în apariţia unei infecţii este deosebit de important.

4

Reguli generale pentru igiena mâinilor

Toate persoanele implicate în îngrijirea medicală (personal medical, pacienţi, aparţinători ai pacienţilor/părinţi - în special mame, vizitatori) trebuie să respecte, indiferent de status-ul lor infecţios, cunoscut sau necunoscut, regulile (indicaţii, tehnici) de igienă a mâinilor.Unghiile trebuiesc tăiate scurt şi nu se poartă bijuterii pe mâini şi antebraţe (inele, brăţări, ceasuri) în timpul serviciului deoarece acestea protejează microorganismele şi favorizează ruperea mănuşilor. Purtarea de inele este factor de risc substanţial pentru portaj de bacili gram-negativi şi Staphylococcus aureus iar concentraţia acestora este corelată cu numărul de inele. Nu se recomandă aplicarea ojei şi categoric nu sunt recomandate unghii artificiale. Personalul medical trebuie să identifice situaţiile cu risc infecţios, să aleagă şi să aplice tehnicile de igienă a mâinilor adecvate riscului infecţios.OMS a identificat cinci momente (indicaţii) fundamentale când se cere igienizarea mâinilor celui care furnizează îngrijire medicală:1. Înainte de a atinge un pacient2. Înainte de o procedură curată/aseptică3. După riscul de expunere la fluidele corpului4. După contactul cu pacientul5. După contactul cu mediul din jurul pacientului.

Indicaţii privind procedurile de decontaminare în funcţie de nivelul de risc Riscurile (mic, mediu, înalt) de transmitere a microorganismelor şi de producere a infecţiei diferă în funcţie de tipul de îngrijire acordată pacientului. În funcţie de nivelul de asepsie cerut de manevra ce urmează a fi efectuată, există trei nivele de decontaminare a mâinilor :1. spălarea simplă - elimină murdăria şi reduce flora microbiană tranzitorie prin acţiune mecanică, utilizând apa şi săpunul. 2. dezinfecţia igienică a mâinilor – are ca scop eliminarea sau reducerea florei tranzitorii, prin spălare sau frecare, utilizând un produs dezinfectant (antiseptic).3. dezinfecţia chirurgicală a mâinilor - are drept scop eliminarea florei tranzitorii şi reducerea florei rezidente pentru o perioadă mai lungă de timp prin spălare chirurgicală, utilizând un produs dezinfectant (antiseptic)

Pentru nivelul de risc minim: - când mâinile sunt vizibil murdare;- la începutul şi la sfârşitul programului de lucru;- înainte şi după scoaterea mănuşilor (sterile sau nesterile),- înainte şi după activităţile de curăţenie;- înainte şi după contactul cu pacienţii;- după utilizarea grupului sanitar (WC).

Se cere spălarea mâinilor sau dezinfecţia igienică a mâinilor prin frecare Pentru nivelul de risc intermediar:

- după contactul cu un pacient izolat septic- înainte de realizarea unei proceduri invazive- după orice contact accidental cu sângele sau cu alte lichide biologice- după contactul cu un pacient infectat si/sau cu mediul în care stă- după toate manevrele potenţial contaminante- înainte de contactul cu un pacient izolat profilactic- înaintea realizării unei puncţii lombare, abdominale, articulare sau similare- înaintea manipulării dispozitivelor intravasculare, tuburilor de dren pleurale sau similare- în cazul manevrelor contaminante efectuate succesiv la acelaşi pacient- înainte şi după îngrijirea plăgilor

se recomandă dezinfecţia igienică a mâinilor prin frecare sau dezinfecţia igienică a mâinilor prin spălare

5

Pentru nivelul de risc înalt: - înainte de toate intervenţiile chirurgicale, obstetricale- înaintea tuturor manevrelor care necesită o asepsie de tip chirurgical: montarea cateterelor centrale, puncţii amniotice, rahidiene şi alte situaţii similare

Se impune dezinfecţia chirurgicală a mâinilor prin frecare, sau dezinfecţia chirurgicală a mâinilor prin spălare .

Limite privind aderenţa personalului de îngrijire la igiena mâinilor (nerespectarea recomandărilor)

Observarea directă este singura metodă prin care se pot detecta oportunităţile de efectuare a igienei mâinilor şi se pot evalua practicile (număr, timp, calitate) de igienă a mâinilor, monitorizarea indirectă bazată pe consumul de produse neputând determina dacă igiena mâinilor este efectuată la momentul potrivit şi nici dacă tehnica este corectă. Studiile realizate au pus în evidenţă că numărul de indicaţii de spălare a mâinilor variază în funcţie de specificul secţiei cu o medie de 16 oportunităţi pe oră din care sunt respectate mai puţin de 50%. În plus, s-a observat nerespectarea timpului optim preconizat.

– Spălare simplă = 30-60 sec (săpun) – Spălare antiseptică = 1-2 min (săpun antiseptic)

• Durata observată << 15 sec Cele mai frecvente cauze pentru proasta aderenţă la practicile de igienă a mâinilor au fost:

- Medic, mai degrabă decât asistenta- Sexul masculin- Iritaţii, alergii - Purtarea mănuşilor conferă convingerea ca este inutilă nevoia de igienă a mâinii- Lipsa materialelor necesare: puncte de apă, săpun /antiseptice, prosop- Personal puţin/volum de muncă crescut - unitate de terapie intensivă- Pacienţi cu risc scăzut- Considerentul că igiena mâinilor nu este importantă la pacientul în tratament cu

antibiotice- Prioritatea acordată procedurii necesare pacientului (“pacientul trebuie să aibă prioritate”

faţă de respectarea regulilor de igienă)- Nu există modele - colegi sau superiori - care respectă igiena mâinilor- Lipsa de educaţie, experienţă, cunostinţe din ghiduri/protocoale referitoare la igiena

mâinilor

Strategii de îmbunătăţire a aderenţei la igienei mâinilor

Cele mai eficiente strategii pentru ameliorarea aderenţei personalului medical la igiena mâinilor au avut în vedere: asigurarea suportului financiar pentru educaţia personalului medical, organizarea muncii şi facilitarea accesului permanent la resursele materiale necesare igienei mâinilor, asigurarea cu personal calificat suficient la nivelul secţiilor, mai ales la nivelul celor de terapie intensivă, pentru evitarea lipsei de personal şi a volumului de muncă excesiv, realizarea în fiecare unitate a unui protocol clar pentru igiena mâinilor personalului pentru fiecare tip de activitate medicală şi de îngrijire în parte, memento (aducere aminte) la locul de muncă prin postere etc.

Utilizarea de rutină a dezinfecţiei mâinilor prin frecarea mâinilor cu produse antiseptice pe bază de alcool (hidroalcoolice) s-a dovedit, de asemenea, benefică. Fricţiunea hidroalcoolică (FHA) prezintă următoarele avantaje:

- utilizare simplă şi acţiune rapidă : • Nu e nevoie de apă nici de echipament special, • Disponibile în orice loc: buzunar, cărucior pentru îngrijire…… • De 3 ori mai rapidă decât spălarea simplă

6

• Nu e nevoie de părăsirea patului pacientului pentru a merge la chiuvetă, - este mai eficace decât metoda tradiţională de spălare a mâinilor cu apă şi săpun, chiar mai

eficace decât spălarea antiseptică : efect remanent. Aceste produse au spectru de acţiune mai larg (bactericid - în afară de spori, virulicid de 100 ori mai puternic);

- sunt lipsite de toxicitate, - au toleranţă cutanată bună, potenţial alergizant scăzut,- miros agreabil şi - nu colorează pielea.

Fricţiunea hidroalcoolică nu înlocuieşte spălarea mâinilor când: - mâinile sunt vizibil murdare, umede sau pudrate cu talc din mănuşi. - Dacă este suspectată sau dovedită expunerea la germeni potenţial patogeni formatori de

spori (de exemplu în focare de Clostridium difficile) sau la ectoparaziţi (de exemplu în focare de scabie) este recomandată acţiunea mecanică de spălare şi clătire a mâinilor pentru că alcoolul, chlorhexidina, iodoforii şi alţi agenţi antiseptici au o proastă activitate împotriva sporilor şi a paraziţilor.

- soluţiile hidroalcoolice nu se recomandă dacă mâinile prezintă leziuni (produc senzaţie de arsură).

- soluţiile hidroalcoolice nu trebuie sa vina in contact cu sapunul – acesta interactioneaza cu substanta activa

Pentru un nivel de risc scăzut, - spălarea mâinilor cu apă şi săpun este preferată faţă de FHA în cazul gesturilor cotidiene:

înainte şi după servirea mesei, după utilizarea toaletei, a batistei, aranjarea părului, la începutul şi la sfârşitul programului de lucru,

- în timp ce fricţiunea hidroalcoolică este preferată înainte şi după îngrijiri neinvazive (examen clinic, activităţi hoteliere, etc.), după scoaterea mănuşilor, între doi pacienţi fără risc particular (îngrijiri în serie, măsurarea constantelor, injecţii, recoltare de sânge, etc.) în afară de cazul în care mâinile sunt umede, murdare sau pudrate cu talc.

Pentru un nivel de risc intermediar, fricţiunea hidroalcoolică este preferată înaintea tuturor gesturilor invazive şi după contactul cu pacienţii infectaţi sau mediul lor, în afară de cazul în care care mâinile sunt umede, murdare sau pudrate cu talc sau al contactului accidental cu sângele / alte lichide biologice şi cu pacienţi cu scabie sau infectaţi cu Clostridium, când se preferă spălarea antiseptică.

Personalul medical trebuie să nu folosească concomitent săpun şi produs pentru frecare pe bază de alcool deoarece creşte riscul apariţiei dermatitelor iar substanţele active din compoziţia produselor antiseptice pentru igiena mâinilor sunt adesea incompatibile cu săpunul.

Dezinfecţia pielii Antisepticul se aplică după cum urmează:

- înainte de efectuarea injecţiilor şi puncţiilor venoase, cu un timp de acţiune de 15 secunde;

- înainte de efectuarea puncţiilor articulaţiei, cavităţilor corpului şi organelor cavitare, precum şi a micilor intervenţii chirurgicale, cu un timp de acţiune de minimum 1 minut;

7

- înaintea tuturor intervenţiilor chirurgicale se aplică de mai multe ori pe zona care urmează a fi incizată, menţinându-se umiditatea acesteia, cu un timp de acţiune de minimum 10 minute.

Antisepticul poate fi aplicat folosindu-se pulverizarea sau procedura de ştergere; dacă se foloseşte procedura de dezinfecţie prin ştergere, materialele trebuie să îndeplinească cerinţele pentru proceduri aseptice pentru a putea fi folosite.

3. PREVENIREA ACCIDENTELOR CU EXPUNERE LA SÂNGE / ALTE PRODUSE BIOLOGICE

Formarea personalului şi aplicarea precauţiilor standard au redus cu circa 80% frecvenţa AES.

Expunerea profesională- se referă la inoculări percutane (înţepare, tăiere) sau contaminarea tegumentelor şi a mucoaselor în timpul:

§ efectuării de manopere medicale invazive cu ace şi instrumente ascuţite;§ manipulării de produse biologice potenţial contaminate;§ manipulării instrumentarului şi a altor materiale sanitare, după utilizarea în activităţi care au dus la contaminarea lor cu produse biologice potenţial infectate.

- prin intermediul:§ instrumentelor ascuţite;§ materialului moale;§ suprafeţelor, altor materiale utilizate în activitatea din unităţile sanitare;§ reziduurilor din activitatea medicală.

Măsuri de prevenire a AES

- În cazul riscului de înţepare sau rănire cu obiecte asuţite:§ reducerea manevrelor parenterale la minimum necesar; § colectarea imediat după utilizare, în containere rezistente la înţepare şi tăiere, amplasate la îndemână şi marcate corespunzător,§ evitarea recapişonării, îndoirii, ruperii acelor utilizate;

- Gestionarea mediului şi a materialelor

Pentru o lungă perioadă de timp rolul mediului şi al suprafeţelor în transmiterea microorganismelor a fost neglijat. Studiile au arătat însă că acestea reprezintă o sursă potenţială de contaminare, microorganismele supravieţuind mai multe ore după contaminare.

§Tratamentul adecvat al suprafeţelor şi dispozitivelor medicale prin dezinfectie şi/sau sterilizare reduce riscul de transmitere încrucişată a micro-organismelor.Suprafeţele murdărite cu sânge sau oricare alte lichide biologice

trebuie decontaminate imediat, folosind mănuşile la îndepărtarea urmelor de sânge, alte lichide biologice sau ţesuturi

decontaminare iniţială cu substanţe clorigene, îndepărtarea cu hârtie absorbantă, care se colectează în containere sau saci de plastic marcaţi;

dezinfecţie cu soluţie germicidă adecvată,respectând modul de utilizare Materialele şi dispozitivele medicale murdărite vor fi pre-dezinfectate imediat după utilizare prin cufundare într-o baie de detergent-dezinfectant, înainte de a fi curăţate şi tratate în conformitate cu nivelul lor de criticitate.

8

Atitudinea în cazul expunerilor profesionale cu produse biologice care fac obiectul precauţiilor universal

1. în caz de inoculare percutană, înţepătură, tăietură: se spală imediat locul cu apă şi săpun şi apoi se clăteşte după care se utilizează un antiseptic, timp de minim 5minute: soluţie clorigenă diluată 1/10, compus iodat în soluţie dermică,alcool 70°, alt dezinfectant cutanat. Este interzisă sângerarea deoarece poate crea microleziuni care pot accelera difuziunea virusului. 2. în cazul expunerii mucoaselor:

- clătirea gurii cu apă curentă;- clătirea mucoaselor oculare cu apă curentă sau ser fiziologic.

3. în ambele cazuri se impune raportarea evenimentului • în prima oră de la accident se prezintă la medicul şef de secţie/compartiment sau la medicul şef de gardă; • în termen de 24 de ore se prezintă la responsabilul serviciului de supraveghere a infecţiilor nosocomiale; • anunţă medicul de medicina muncii pentru luarea în evidenţă.

SUPRAVEGHEREA STĂRII DE SĂNĂTATE A PERSONALULUI

Efectuarea examenului medical de angajare şi a examenelor periodice conform normelor MS;

Efectuarea imunizărilor obligatorii potrivit dispoziţiilor în vigoare ale MS;

Instruirea şi obligarea personalului să declare imediat medicului şef de secţie orice boală infecţioasă pe care o are sau de care suferă unul din membrii familiei;

Triajul epidemiologic zilnic, la intrarea în serviciu, al personalului medico-sanitar, pentru a depista la timp orice afecţiune diareică, respiratorie, cutanată şi orice boală transmisibilă;

Examinarea clinică şi de laborator a întregului personal (inclusiv medicii) ori de câte ori situaţia epidemiologică o impune (la apariţia de infecţii nosocomiale);

Izolarea în spitalul de boli infecţioase sau la domiciliu, după caz, a oricărui suspect sau bolnav de boală transmisibilă;

Readmiterea la locul de muncă conform normelor MS sau schimbarea locului de muncă al purtătorilor de germeni;

Interzicerea accesului la blocurile operatorii, săli de naştere, secţii ATI, pediatrie, obstetrică-ginecologie, unităţi de îngrijire arşi, secţii de nou-născuţi, prematuri, distrofici, bloc alimentar, biberonerii, bucătării de lapte etc. a personalului medico-sanitar care prezintă infecţii ale căilor respiratorii, tulburări digestive (vărsături, diaree), afecţiuni cutanate (abcese, plăgi infectate oricât de mici, alte leziuni infectate ale pielii), infecţii ale conjunctivelor, nasului sau urechilor.

9