Regulile de igienă trebuie bine cunoscute de diabetic, deoarece de respectarea sau nerespectarea lor, depinde apariţia unor complicaţii severe. în general se recomandă:- curăţenie corporală generală frecventă (baie generală zilnică cu apa şi săpun), urmată de schimbarea zilnică a lenjeriei de corp.-atenţie deosebită la îngrijirea danturii- perfectă igienă a organelor genitale. - problema cea mai importantă este igiena membrelor inferioare, mai ales în cazul apariţiei arteritei diabetice. Primul obiectiv este echilibrarea diabeticului. Renunţarea la fumat este obligatorie. Se recomandă: evitarea încălţămintei strâmpte, a jartierelor, a ciorapilor cu elastic. Se va evita poziţia picior peste picior.In schimb bolnavul îşi va spăla zilnic cu apă şi săpun picioarele, le va usca cu un prosop moale, şi numai prin presare, nu prin frecare. După terminarea operaţiei îşi va pudra cu talc picioarele în caz de transpiraţie.

Câteva principii generale:- bolnavul trebuie să-şi cunoască bine regimul, conţinutul în glucide pentru fiecare aliment în parte şi să-l respecte scrupulos.- raţia calorică va corespunde necesarului caloric al organismului, în raport cu vârsta, sexul, stările fiziologice şi munca prestată.- se vor exclude glucidele concentrate: zahăr, produse zaharoase, făinoase etc.- din alimentaţie nu trebuie să lipsească proteinele animale cu mare valoare biologică (lapte, carne, brânzeturi, ouă, peşte), şi lipidele vegetale (uleiuri vegetale)- din alimente să nu lipsească fibrele

Surse de oxigen: = statie centrala de oxigen sau microstatie,butelie de oxigenAdministrarea oxigenului se face cu: sonda sau cateter nazal , ochelari,masca ,cort de oxigenMateriale necesare = sursa de oxygen,umidificator (recipient steril cu apa sterile schimbat zilnic si etichetat) . Pregatirea P. Se incepe de dezobstrurarea caii resp ,ansamblarea echip ,fixarea recipientului la sursa de oxig la care se adapteaza sonda care se adduce pana la P se ataseaza masca, se fixeaza debitul la 4-6 l/minut, se va observa bolnavul in continuare pentru prevenirea accidentelor

Aparatele gipsate reprezinta mijloacul cel mai bun, mai expeditiv si mai practic de mobilizare externa a fracturilor.

Aparatul gipsat trebuie aplicat pe o situatie locala a membrului bine cunoscuta si trebuie mentinuta un anumit timp.

Chiar si cel provizoriu trebuie aplicat corect; aparatele circulare sunt preferate atelelor gipsate.

Aplicarea sa sa fie netraumatizanta pentru menajarea zonelor sensibile sau susceptibile de leziuni de decubit sau compresiune.

Trebuie perfect mulat dupa reliefurile segmentului de membru, suficient de strans pentru a nu permite miscarea in interior, dar si suficient de larg pentru a nu genera tulburari vasculo-trofice.

Trebuie sa depaseasca articulatiile proximala si distala ale fracturii, usor flexate pentru a bloca rotatiile segmentului lezat in interiorul gipsului.

Aparatul gipsat trebuie sa fie solid, dar si usor, fiind realizat estetic din atele de fasa gipsata, furnir, materiale plastice, bare de aluminiu.

Orice aparat gipsat trebuie supravegheat atent, la fiecare ora in prima zi pentru a descoperi si preveni orice eventuala tulburare vasculara, situatie in care aparatul gipsat trebuie taiat sau inlaturat.