Igiena Apei As univ Dr Cirnatu DanielaCircuitul apei in naturaCantitatea de apă din organism scade cu vârstă: embrionul are peste 90%, adultul 60%, din care 40% intracelular şi 20% extracelular. Repartiţia apei este în funcţie de activitatea metabolică a organelor. Prezenţa ţesutului adipos scade cantitatea de apă din organism. Nevoile fiziologice 2,5l / 24 ore. Aportul este asigurat exogen (apă ca atare = 1,5l şi din alimente) şi prin apă metabolică (300..400ml / 24 ore). Eliminarea apei se realizează: renal – 1,5l, evaporare – perspiraţie insensibilă şi digestiv. dezechilibre hidrominerale: Bilanţ hidric pozitiv (aport mai mare decât eliminarea): stări patologice însoţite de edeme şi fiziologic: sarcină. Bilanţ hidric negativ: stări patologice însoţite de deshidratări (foarte periculoase la sugari) şi fiziologice (efort fizic, temperaturi foarte mari). Necesar zilnic apaSurse de apaApa atmosferică (vapori): se găseşte până la 15..20 km altitudine. Nu se foloseşte ca apa potabila Precipitaţii: nu au încărcătură minerală, nu se folosesc în scop potabil. Surse de suprafaţă: doar 1 % din apa este apă dulce si cea mai mare parte se găseşte în gheţari. Practic poate fi utilizată doar 0.03% din apa de suprafaţă. Gradul de poluare a acesteia este crescut, apa nu poate fi folosită ca atare. Ape subterane: corespund din punct de vedere calitativ, dar debitul lor este foarte scăzut. Stratul freatic trebuie să fie la mare adâncime. Poate avea un grad crescut de mineralizare. Apa potabilaProprietati fizice -organoleptice Gustul – inspid (max. 2 grade). Gustul trebuie să fie plăcut. Mirosul – inodor . Orice contaminare pe cale chimică, biologică, poate altera mirosul (max. admis. 2 grade).Culoarea –incolor anumite substanţe biologice, condiţii fizico-chimice pot produce o colorare a apei (max. adm. 25°, excepţional 30°).

Turbiditatea apei este dată de prezenţa unor substanţe insolubile în apă, aflate în suspensie. Apele cu turbiditate prezintă pericol pentru sănătatea comunităţii (suport pentru germeni patogeni), maxim admis 5°, în condiţii excepţionale Proprietati fiziceTemperatura apei – are importanţă în satisfacerea senzaţiei de sete, iar variaţiile faţă de sursă pot influenţa proprietăţile fizico-chimice. Normele standard sunt între 7-15°C cu limite excepţionale 5-17°C. Apa sub 5°C poate determina scăderea rezistenţei locale a mucoasei bucale şi faringiene, determinând angine, infecţii acute de căi respiratorii, etc., iar creşterea temperaturii creează condiţii de impurificare. Radioactivitatea apei – este dată cel mai adesea de prezenţa în rocile de profunzime a substanţelor radioactive, dar poate fi şi rezultatul impurificării radioactive prin deşeuri. Proprietăţi bacteriologiceÎn afara florei microbiene naturale a apei, în condiţii de poluare poate să apară şi floră saprofită şi patogenă. Unele boli infecto-contagioase se transmit hidric precum: febra tifoidă, dizenteria, holera, etc.Norme: fără germeni patogeni, iar saprofiţi în limite admise. Contaminarea se determină indirect:– nr. total de germeni de provenienţă umană sau animală – nr. de bacterii coli, enterococi sau bacterii sulfitoreductoare.Apa potabilă nu trebuie să conţină organisme animale sau vegetale şi particole abiotice vizibile cu ochiul liber, nici ouă sau larve de paraziţi sau alte organisme biologice. Volumul total al SESTONULUI (conţinut biotic+abiotic) < 1cmc/1mc apă. Nr. animale microscopice < 20/l apă.Autoepurarea apei de suprafaţă se face prin Diluţie (toxine, germeni) Sedimentare Temperatură Acţiune bactericidă a radiaţiilor UV Organisme acvatice bacterivore Bacteriofagi Forme de manifestare clinică a bolilor hidriceEpidemice Endemice Cazuri izolate

Apar prin consum de apă contaminată, prin folosirea acesteia în pregătirea hranei, în timpul îmbăierii sau înotului sau, în lipsa apei, prin neasigurarea unor condiţii minime de igienă. Epidemii hidriceSunt afecţiuni cu poartă de intrare digestivă. Criterii diagnostice: Obligatorii Debut exploziv, Criteriul topografic Sezonalitatea Fără imunitate specifică Sfârşitul epidemiei se caracterizează prin scăderea bruscă a numărului de cazuri de boală, după ce procesul de contaminare a apei a fost întrerupt. Secundare Creşterea frecvenţei bolilor diareice acute şi a cazurilor de dizenterie într-o colectivitate arată că poate izbucni o epidemie hidrică. Identificarea germenilor patogeni în apă nu este obligatorie, Endemia hidrică Se caracterizează printr-un număr mai mic de cazuri de boală, care apar permanent într-o zonă geografică, unde sunt probleme în alimentaţia cu apă. Cazuri izolate Apar când gradul de contaminare a apei este scăzut, nu se atinge doza infectantă, dar există persoane cu receptivitate crescută, care fac boala (tare digestive: anaciditate gastrică; copii, vârstnici). Boli microbiene cu transmitere hidrică Poluantii biologici sunt : bacterii, virusuri, protozoare, helminti, fungi. Datorita diluarii mari, teoretic, dupa contaminarea surselor, se transmit hidric inspecial agentii care au putere infectantamare si rezistenta crescuta in afaraorganismului.Persistenta in apa : unele sunt capabile sa persiste in apa, dar in general nu se multiplica Agentii patogeni microbiologici din apa au proprietati distincte fata de poluantii chimici - adera la suspensii solide in apa

- infectia este dependenta de invazivitatea si virulenta patogenului si de imunitatea consumatorului - relatia doza-raspuns nu este cumulativa Majoritatea patogenilor care contamineaza apa provin din fecale umane sau animale, rar prin urina HoleraEste produsă de vibrionul holeric (Eltor), care în apă rezistă săptămâni, luni. Este sensibil la clor, rezistă în apa rece şi nepoluată (apa de izvor). Doza infectantă este 105-6. Există persoane cu risc crescut, care pot face boala la doze inferioare dozei infectante: hipoaciditate / hiperaciditate cu tratament antiacid. Sursa de contaminare este doar omul. Febra tifoidă şi paratifoidăSunt produse de Samonella Tiphy şi Paratipy A şi B. Acestea rezistă 21 zile în apa râurilor, 30 zile în apa de profunzime, 2..3 luni în gheaţă. E sensibil la clor. Doza infectantă este 103-5. Sursa de contaminare: omul bolnav şi purtătorul cronic. Salmonellele de la animale produc gastroenterite. Salmonella tiphy Dizenteria bacilarăShigella rezistă 4..5 zile în apă şi 2 luni în gheaţă, este mai rezistentă la clor decât colibacili. Doza infectantă = 102. Boala are frecvenţă crescută datorită dozei infectante foarte mici şi fenomenului de variabiliatate microbiană. Manifestările clinice sunt uşoare. Sigella flexneri Boli diareice acuteSunt produse de E. coli, Campylobacter, Pseudomonas, Yersinia enterocolitica, Aeromonas, vibrioni parahemolitici. Aceştia rezistă în apă 21 zile, sunt sensibili la clor. Doza infectantă este mare. Dau manifestări la sugari şi copii mici. LeptospirozeSunt produse de Leptospira enterohemoragică, pomona, canic., griphotiphosa, woolfi. Acestea sumnt antropozoonoze (de la şobolan, câine, pisică, porc). Pătrund transcutanat, rezistă 2..3 săptămâni, rezistă la clor.

Există şi tulpini saprofite în apele de suprafaţă, care produc boli diareice acute. Au fecvenţă mai mare la marinari, pescari, practicanţii sporturilor nautice. Transmiterea leptospirozei BrucelozaEste produsă de Brucella. Boala are caracter profesional, se transmite de la animale care avortează: oi, capre, porci. Germenii pătrund digestiv şi respirator sau transtegumentar. Rezistă 1..2 luni în apă şi la clor. Transmiterea brucellozei TularemiaEste produsă de Pasteurella tularensis. Sursa o reprezintă: şoareci, câini, pisici. Rezervorul natural îl reprezintă ixodidele (căpuşe). Pătrud prin tegumente, mucoase, digestiv, respirator Ulceratie tegumentara -tularemie AntraxEste produs de Bacilus antracis, germene sporulat, care rezistă luni în apă şi la clor. Contaminare: în industria pielăriei. Transmiterea antraxului Febra QEste produsă de Coxiella burnetti, care rezistă 160 zile în apă. Se transmite prin contaminarea apei de suprafaţă de către animale. TBC Este produs de bK, care rezistă în apă 100..150 zile şi la doze uzuale de clor. Cel mai mare risc îl reprezintă consumul de lapte nefiert de la animalul bolanav. Hepatita A şi E Este produsă de VHA şi VHE, care rezistă până la 200 zile şi la dozele uzuale de clor. Sursa o reprezintă omul. Formele de manifestare sunt: epidemii şi cazuri izolate. Poliomielita Sursa este doar omul, virusul rezistă 100...150 zile, este sensibil la clor. Vaccinarea se face cu virus atenuat, tulpăina vaccinală având o rezistenţă crescută în mediu. Se manifestă sub formă de cazuri izolate. Protozoare

Entamoeba histolitica: Infecţia se transmite de la omul bolnav sau purtător. În apă rezistă 100 zile, la temperatură crescută şi la Cl. Produce dizenteria amoebiană. Giardia intestinalis: Omul se infectează prin chişti, care rezistă luni în apă. Boala se numeşte lambliază, manifestare endemică. Trichomonas intestinalis / vaginalis: rezistă foarte puţin în apă. Boala se numeşte trichomoniază. Cryptosporidium parvum: Infecţia se transmite de la animal, probabil şi de la om. Boala se numeşte cryptosporidioză, foarte frecventă la bolnavii de SIDA (diaree gravă). Transmiterea protozoarelor CestodeDiphilobotrium latum şi Himenolepis nana: În apă au 2 gazde: un crustaceu şi un peşte. Boala se numeşte teniază. Trematode Fasciola hepatica şi buski: infectează ovine, bovine, om (căi biliare). La temperaturi crescute (25..300C) se produce embriogeneza, pătrund în gasteropod sau moluscă, unde se formează cercarul, forma infectantă, care produce fascioloza. Schistosoma haematobium, mansoni, japonicum: gazda intermediară este în apă, pot pătrunde şi prin tegumente, dau manifestări digestive şi urinare. Produc schistosomioze. Transmiterea cestodelor NematodeAscaridioza, Tricocefaloza, Strongiloidoza, Ancylostomioze: Sursa o reprezintă omul transmiterea este indirectă, prin apă, solul având rol de activare Patologie neinfecţioasă cu transmitere pe cale hidricăIodulProvine din scoarţa terestră. Apa asigură un aport scăzut de iod în organism (10% din necesarul în 24 ore), alimentele având un aport important. Concentraţia iodului în apă este un indicator al aportului total de iod: dacă este scăzută, şi alimentele au un aport scăzut de iod. Ex. Zonele montane din România sunt zone endemice pentru guşă. Rol în organism: sinteza hormonilor tiroidieni: Iodocaptarea: iodul în sânge este concentrat la nivelul foliculilor tiroidieni de 10..100 ori. Iodoconversia: iodul anorganic esre transformat în iod organic. Nevoia zilnică de iod este se 100..120mg. În zone guşogene, concentraţia iodului în apă este sub 5mg / l.

Carenţa relativă de iod: guşa apare deşi iodul în apă este peste 5mg / l: Consum crescut de varză, conopidă, napi: Aport crescut de Ca: scade absorbţia intestinală a iodului. Aport crescut de F: creşte eliminarea urinară a iodului. Aport crescut de Mn: inhibă hormonosinteza Efectele carentei de iodFluorulProvine din scoarţa terestră (crioliţi, fluorosilicaţi). Apa are rolul principal, asigură 2/3 din necesarul pe 24 ore, alimentele având rol secunadar, pentru că fluorul din sol nu e concentrat de plande, decât foarte puţin. Aportul optim: 0,7..1,2mg / l apă. Fluorul are rol carioprofilactic: reacţionează cu hidroxiapatita, scoţând gruparea hidroxil şi rezultând fluoro-apatita, care conferă dintelui rezistenţă crescută, prin forma şi dispoziţia cristalelor. Are şi rol bacteriostatic şi antienzimatic, inhibând enzimele de tipul enolazelor. Excesul de fluor în apă apare la peste 2mg / l, cu risc toxic: fluoroza. La nivelul dinţilor apar pete alb-sidefii, care în timp devin maro. Dinţii sunt friabili, în final se ajunge la edentaţie. La peste 5mg / l apar fenomene la nivel osos: osteo-fluoroza, care are 2 etape: Asimptomatică şi nu apar semne radiologice. Simptomatică (peste 10mg / l): dureri musculare, articulare, fracturi în os patologic, osteoporoză, osificări aberante (exostoze). La peste 20mg / l apare osteoscleroza, evidenţiată doar la animale. Excesul de fluorFluoroza dentara Boli cardiovasculareFactorul hidric are şi el o oarecare pondere. Apa cu duritate crescută (Ca, Mg) se asociază cu morbiditate şi mortalitate scăzută. Existenţa microelementelor din apă în concentraţii crescute are efect patogen cardiovascular: Cd este implicat în formarea plăcilor de aterom (prin mecanism enzimatic stimulează metabolismul colesterolului), ducând la ateroscleroză şi HTA. Co este implicat în apariţia cardiopatiei cu frecvenţă crescută la marii consumatori de bere. Cu are efect ateromatogen. Na este implicat în apariţia HTA prin retenţie hidrică. Microelemente cu rol protector:

Zn: efect opus Cd (hipotensiv). Cr: prevenirea aterosclerozei. NitraţiProduc manifestări acute doar la copilul mic, sugar şi nou-născut. Provenienţa este naturală (forma de mineralizare a proteinelor) sau din îngrăşăminte pe bază de azot (în sol se ating concentraţii foarte mari, nitraţii migrază în apă şi se concentrează în plante). Nu sunt toxici, reprezintă singura sursă de azot pentru plante. Toxicitatea apare endogen: flora reducătoare din intestinul proximal îi transformă în nitriţi, care duc la formarea methemoglobinei, cu hipoxie de transport (cianoză infantilă, methemoglobinemie infantilă). Factorii de risc:Deficit enzimatic în methemoglobinază Predominanţa hemoglobinei HbF, foarte sensibilă Aport crescut: lichide şi alimente, cu concentaţii mari de nitraţi Frecvente dismicrobisme intestinale: favorizează ascensiunea florei reducătoare în partea proximală a tubului digestiv Infecţii amigdaliene, otice, cu diseminare limfatică Intoxicaţia cu MercurSărurile anorganice de mercur, rezultate din poluarea apelor de suprafaţă (datorită folosirii pesticidelor), în prezenţa florei microbiene se transformă în săruri organice (metil şi etil mercur), cu toxicitate mult mai mare. Acestea se concentrează de sute şi mii de ori în organisme acvatice. Intoxicaţia cu mercur se mai numeşte şi boala de la Minamata. Forma cronică are la bază o encefalopatie difuză cerebeloasă: cefalee, tremor, oboseală, tulburări de memorie, vizuale, de echilibru. Apar fenomene de insuficienţă renală şi risc teratogen (prin transfer placentar). Intoxicaţia profesională se realizează prin inhalare de vapori. Intoxicaţia cu CadmiuCadmiul are multiple aplicaţii industriale: anticoroziv petru fier şi oţel, intră în componenţa coloranţilor, maselor plastice, se foloseşte pentru acumulatori şi în industria nucleară. Lipseşte la naştere, se acumulează pe parcursul vieţii. Mai mult de 50% se concentrează în cortexul renal, ficat, gonade. Intoxicaţia se manifestă prin pigmentarea galbenă a smalţului dentar, astenie, anemie hipocromă, tulburări digestive şi respiratorii (bronşită cronică, emfizem). Apar: proteinurie, calciurie, osteomalacie, fracturi spontane. Se mai numeşte şi boala Itai-Itai.

Sisteme de aprovizionare cu apă potabilăSunt publice şi individuale. Avantajele sistemelor publice: asigură cantitatea necesară de apă în condiţii de consum ridicat, oferă o apă de calitate bună, prin tratare. Componentele sistemului public de aprovizionare:Sectorul de captare: pentru apele de suprafaţă este reprezentat de sorburi, pentru apele de profunzime sunt necesare foraje. Tratarea apei dure: pentru a fi adusă la condiţii de potabilitate, necesită următoarele faze: Sedimentare – apa circulă cu viteză foarte mică prin rezervoare mari. Coagularea – cu sulfat de aluminiu sau de fier. Suspensiile sunt coagulate sub forma unor flocoane, care pot fi filtrate. Filtrarea – se realizează prin nisip prin care apa circulă de jos în sus. Filtrele pot fi: Filtre rapide – au granulometrie uniformă, permit filtrarea unor cantităţi foarte mari (100..200m3 / m2

filtru / 24h). Filtre lente – au granulometrie diferită, eficienţa este mult mai mare, dar cantitatea de apă filtrată e foarte mică (4..5m3 / m2

filtru / 24h). Nu necesită coagulare. Pe aceste filtre se formează o membrană filtrantă, numită zoognee, unde substanţele organice din apă se descompun, iar germenii sunt distruşi. Tratarea apeiFacultativ: dedurizare (chimic sau cu răşini schimbătoare de ioni), deferizare, fluorizare. Segmentul de înmagazinare – susţine consumul maxim de apă. Segmentul de distribuţie.