IG_Duca_Amintiri_politice_Volumul_2.pdf

** 11-C

Vol. III:

De la venirea lui Lenin la pute-re pans la dezarmarea trupelorrusesti in Moldova . 1917 -Noaptea de la 9 Decembrie -Dezarmarea bolsevicilor - Li-chidarea frontului rusesc . Dela dezarmarea bolsevicilor lademisia guvernului . GuvernulAverescu . Guvernul Marghi-loman . Ostracizatii . Desno-damantul . Guvernarea noas-tra (Noiembrie 1918-1919) -Conferinta pacii

DIVERSE:Moartea Regelui Ferdinand .Moartea lui Ion I.C. Bratianu .Moartea lui Vintila Bratianu .

*Imagini din viata politica a luiI.G. Duca.

*Indice general -Vol. I, II III.

Ne bucurdm sa vd putem ofe-ri sere lecturd cel de-al doileavolum din opera memorialisti-cci a lui I.G. Duca.A fost un pas greu pentru cadzficultd tile materiale ce ne-auinsotit la editarea primului vo-lum au crescut in amploare,iar noile investitii ne-au fostingreunate de nerecuperareaa circa 3/4 din primele inves-

Intr.& aparitia volumuluiera anuntata pentru finele lu-nii Iunie a.c., apeleim la inte-legerea dv. pentru intiirziereasurvenitel.Cu multumiri pentru solici-tudinea ardtatd,

Editura

441=4

744.1.

-1

I.G.DUICs. fin

w

:

111

IIM111111=11IMMI11111111111

F

si

titii.

Ilr

.

*

i

www.dacoromanica.ro

11.G.DUC

AU---=4,--=-:---=o:,-E--vol.11

NIMINIII

ColectiaMemorii si marturii"Jon DumitruNerlag

Munchen 1981

POLITIC.

www.dacoromanica.ro

1.G.DUCA

Vol.11

Co lectiaMemorii si marturii"Jon Dumitru-Verlag

Miinchen 1981

AMINTIRE1POLITECE

www.dacoromanica.ro

0 Copyright 1981 by Jon Dum:tru Verlag, Munich,with the granted permission

of the Publications Committee of theHoover Institution on War, Revolution and Peace (Stanford University),

California,the repository for the memoirs.

Gesamtherstellung: Jon Dumitru Verlagfur Fachliteratur, wissenschaftl. Bucher, literarische Werke

in der Sammlung Colecjia Memorii ,ci manure8000 Miinchen 40, Siegfriedstr.3, Tel. (089) 34 61 32

Composersatz and Offsetdruck: Jon Dumitru Verlagswerkstatt8000 Miincben 40, Kaiserstr. 65, Tel. (089) 34 31 93

Fur diese Ausgabe alle Recbte dem Verlag vorbehalten

Printed in Germanywww.dacoromanica.ro

Fig. 1: I. G. Duca

D 1E'f, sie, '-. 1 \' i

i..--- , i -k.,is

_.."; ,,

H"' / IL, AI I

1 AZ'1' 'N. , . i

p

:

711/Ile

. A 6.

,,

www.dacoromanica.ro

ttAl oto.wt.eltu:e IAA. co.A.-0. -444.4 pewa 1.44. 6tAx:ci.1.4)4.44 -1{A tirprZ 1-wc Ct-ur PAA.-9-c/44.4. I -LA -1-t -c-& t4 ttwe-t.idt,t4 -66u.A. eta tx, et4,-t4CA_I. at- 1-ti4 t46-4.4,47 etA tuA.A.-ttfx,if p_ttit.cA detw -tLAi-tA_Zea i,u_tA 1, e`44

0.tAxt%A.ta., ere te.uux, ,

Plan ca Nr. 1

A 4.i.4_* eta 1-V-'CAL4 rdt kit4.44./ X t. 4tfeLt. ft, 1. tt4A144.4.4.ft_ti

Le,c,t+

M. 14 tt:(AA v-ot, etA.47-el Z' eta et:Usu

ett AAA. et.11--8 t4 *C. tA-4

1C.1.-s,cAAA.?

rt,

-(AA,t.t.c.2.a41

4

1 Ircab-wia.-a

,

www.dacoromanica.ro

)1 Nn Ai tit x m4410 '4114s1444.44.4 a crux N ()Le_ (44. luo .101 rA4 Umes.Ciao. 11 cup oft is. 1(4 tun 1444.1 Aff 414.4 11,1 p64 qovit lid voi446 i4firdito11.61-ritit

itt At 1 t AOC OW km itt444)44(lum4 14, !tun. 41 le )GraPt. l441tec Ast 41 Ot444 ow a r 04,04 ma "tieamt t441 lit 'SA 4st otti

m rit 1(4 It NA* .

Plan,sa Nr. 2

A crits.4

'114

It

k.

.

d

1V1 It4 CA4d JIGS

la

II;

h t urii

ti k

www.dacoromanica.ro

ION G. DUCA

AMINTIRI POLITICE

Volumul II

RAZBOIUL

Capitolul 24/ Primele zileCapitolul 25/ Desperarea lui Breitianu Mantaua lui

ArvinteCapitolul 26/ Apeirarea in Carpati Moartea lui Nicu

FilipescuCapitolul 27/ Chinuitoarele alternative moartea Princi-

pelui MirceaCapitolul 28/ Dezastrul se precipita Falkenhayn trece

Carpajii .i Mackensen DundreaCapitolul 29/ Batdlia pentru apeirarea Bucuregilor Ul-

timele zileCapitolul 30/ lafi Primele spa tilmdniCapitolul 31/ Ultimele sciptlimcini ale anului 1916Capitolul 32/ 1917 Primele luni Tifosul exantematicCapitolul 33/ 1917 Primele luni urmare Revolutia

Ruseascd Intrarea AmericiiCapitolul 34/ 1917 Reformele Partidul MunciiCapitolul 35/ BoLievismul intinde votarea reformelorCapitolul 36/ 1917 Criza Ministeriald Ofensiva pe

Siret, Mcirdsti, Mdre4estiCapitolul 37/ 1917 August Septembrie

5www.dacoromanica.ro

HRAZBOIUL

CAPITOL UL DOUAZECI ..I PATRU

PRIMELE ZILE

Inteadevar, la ora 4 ne-am intrunit in consiliu la mine acasa, in Stra-da Caragiale, consiliu scurt, care avea de scop sa fixeze ultimele m5.suriurgente. Pe and deliberam am auzit zgomotul patrulelor de cavalerie caresi incepusera sa circule prin oras. Era primul semn al razboiului ce incepe.

La 5 am plecat la posts ca sa proclam functionarea oficiala a cenzu-rei. Am fost intampinat acolo de nenorocitul de Verzea, a carui originsardeleneasca $i ale carui protestari de devotament indemnasera pe Gene-ralul Iliescu sa-1 recomande lui Bratianu pentru postul atat de insemnat,alit de plin de raspunderi, de director general al Postelor si Telegrafelor.Organizarea cenzurii era facuta din vreme, am pus deci aparatul in miscare,iar totdeodata am convocat acolo pe toti ziaristii din Zara cat si pe cores-pondentii presei neutre si aliate. Le-am facut recomandarile cuvenite, mi-aufagaduit tot concursul si trebuie sa recunosc ca s'au tinut de cuvant, potspune chiar ca timp de doi ani, cat a trebuit sa exercit aceste ingrate sidelicate functiuni, nu am avut a ma plange de press. Pot spune in plus ca,afara de doua exceptii, nu imi reamintesc sa fi avut vreo neplacere de peurma ei, ceea ce constituie, cred, cel mai frumos omagiu ce se poate aducecelei de-a patra puteri din stat. Aceste doua exceptii sunt socialistii si uncorespondent de ziar rusesc.

In urma atitudinii violent anti-razboinice a lui Rakowski, pe atunci se-ful Partidului social-democrat roman si mai ales dupa dovezile pe care leaveam ca primise subventii de la Germani pentru a combate actiunea in-trarii noastre in razboi impotriva Puterilor Centrale, guvernul a dispus, dinmomentul chiar al decretarii mobilizarii, internarea lui. Tovarasii lui de laRomania Muncitoare" au crezut ca, razboiul declarat, pot continua ati-tudinea for din timpul neutralitatii. Ziarul for era plin de indemnuri la ne-supunere, de protestari contra razboiului si de batjocuri la adresa idealuluinational. I-am chemat, le-am spus ca un atare limbaj nu poate fi tolerat,i-am vestit ca daca nu inceteaza va trebui sa recurgem la masuri drastice.Vreo cloud zile s'au tinut de cuvant, pe urma au reinceput si mai violent,cine stie, poate anume spre a ne sili sa intervenim energic sau pentru ca,subventiile germane disparand, nu mai aveau mijloace si le trebuia un pre-


text pentru incetarea ziarului. Atunci am consultat consiliul de minitri iam dispus suprimarea ziarului socialist, la vreo saptamana de la intrarea inrazboi, specificandu-le insa cal atunci cand se vor hoari sa adopte o atitu-dine compatibila cu imprejurarile actuale, vom examina fara gand precu-getat posibilitatea reaparitiei lui.

Cu corespondentul ziarului rusesc lucrurile au avut o infatiare maiciudata. La pota intai, la cenzura pe urma, am observat printre cores

-

ponden ;ii presei aliate un individ cu ochelari, mic, slabut, galben la fat a,cu un aer bolnavicios, tipul clasic al revolutionarului rus. Era, insa, foarteprevenitor i parea insufletit de cele mai amicale simtarninte fat a de Ro-mania i fratia de arme romano-rusa. Care mi-a fost, insa, mirarea dupacatva timp, cand mi s'au adus articole pe care le trimitea la Petrograd, pli-ne de inexactitati i scrise cu o ura nemaipomenita impotriva noastra.Am prevenit imediat pe Poklewski, care s'a aratat i el foarte surprins imi-a fagaduit ca va cerceta cazul. tnteadevar, dupa cateva zile a venit lamine foarte jenat sa-mi spuna ca a examinat chestia i ca roaga sa nu ii daunici o insemnatate, ca acest ziarist este cam ciudat, dar ca e un om foartede treaba, ca imi promite cal pe viitor va verifica chiar el coresponden ;elesale i ca nu voi mai avea neplaceri. Ziaristul totui a continuat sa aiba oatitudine suspects, iar la Iasi, la inceputul revolutiei ruseti, 1-am prinsscriind mai mult incoherenle decat lucruri suparatoare. Si de-o data a dis-parut, unii mi-au afirmat ca devenise bolevic, altii m-au asigurat cal eraun monarhist mistic i ca., dimpotriva, bolevicii 1-au impucat. Ce motivea avut insa Poklewski ca sa-1 acopere i sa -1 protejeze? A ramas pans aziun mister pentru mine. Sa fi fost vreun agent al sigurantei imperiale, bu-curandu-se de inalte protectii, un simplu agent provocator pe care Poklew-ski prefers sa-1 menajeze, cine va patrunde vreodata in tainele diplomatieiruseti din labirintul inextricabil al politicei secrete ;ariste? Tot bine Ca nuam avut cu ele nemultumiri mai grave de inregistrat.

Din prima zi am cautat sa folosesc la serviciul cenzurii nu numai zia-riti, dar Si artiti i scriitori. Cand ne-am retras in Moldova, s'au mai im-pratiat, dar cat am stat la Bucureti cenzura a fost o adevarata adunare areprezentantilor literelor i artelor romane. Nu tiu dace imi vor fi pas-trand o amintire recunoscatoare pentru gandul pe care 1-am avut de a ferii astfel intelectualitatea noastra de pierderi inutile, lucrul de altfel nu arenici o insemnatate. Destul ca eu ma felicit i azi de aceasta initiative. Catdespre felul cum mi-am indeplinit misiunea de cenzor, prefer sa nu spun ni-mic, sarcina mi-a fost destul de penibila, ca sa nu mai rascolesc toate amin-tirile legate de ea. Se potrivea aa de putin cu firea i cu toata mentalita-tea mea, incat patriotismul care in timp de razboi dicteaza tuturor sa lup-te acolo unde li se cere, m'a indemnat sa ma supun rugamintii lui Bratia-nu. Nu e vorba, am avut o rasplata dupa ce razboiul s'a terminat i cenzu-ra s'a ridicat: victimele mele, ziaritii, au venit sa ma roage sa fiu pree-

8 www.dacoromanica.ro

dintele sindicatului for i m-au i ales daca nu ma inel, cu unanimitateavoturilor. Recunosc cal este un record i marturisesc ca am considerat in-totdeauna acest vot ca cel mai magulitor succes din viata mea

La ora 6, cand par5.seam palatul potelor, goarnele sunau mobilizarea,strazile erau pline de lume i fierberea era mare pretutindeni. Desigur canu era entuziasmul de la 1913, caci atunci fara se simtise luni de zileumilita in mandria ei nationals din pricina rezolvarii fara not a chestiuniiorientului i se temea ca razboiul balcanic sa nu se termine iar Romaniapentru a intrebuinta expresia curenta de atunci sa scape trenul. Aa in-cat, atunci cand s'a dat in sfarit semnalul luptei, a fost o explozie de bu-curie, a putea spune un adevarat delir. Pe de aka parte, lumea avea con-vingerea superioritatii noastre asupra celor cu cari trebuia sa ne batem i,prin urmare, intuitia ca nu mergem nici la lupta grea, nici la jertfe maxi.

Acuma lucrurile se infatiau cu totul altfel, entuziasmul pentru reali-zarea idealului national atat de viu, atat de napraznic la izbucnirea razbo-iului mondial, avusese vreme sa se mai domoleasca in timpul celor doi anide neutralitate. In acest rastimp rationamentul incepuse sa predomine im-boldurile inimii, opinia publics vedea cat de nesigura era soarta razboiului,discutiile in jurul probabilitatilor de invingere ale unora i ale altora lasaumari nedumeriri in sufletele tuturora. Controversa asupra oportunitatiimomentului sporea Inca dezorientarea generals. In sfarit, toata lumeacunotea ororile acestui razboi fara seaman 1, ca atare, tia ca de astadata nu mai mergeam la o plimbare militara, ci la o lupta crancend, la du-reri, la sacrificii, la cumplite incercari.

Cine a sustinut ca fara era impotriva razboiului s'a inelat, sau a vrutsa inele lumea, pentru ca opinia publics era absolut pentru intrarea in ac-%iune, ideea de-a trece Carpatii, de-a infaptui unirea cu fratii notri depeste munti inflacara puternic toata suflarea romaneasca. Dar, firete, inentuziasmul de la 1916 era i contiinta gravitatii luptei ce ne atepta,intuitia multimii este admirabila, ea se ineala mai rar decat calculele di-ploma ;iei i decat prevederile ocarmuitorilor.

La aceeai ora, Edgar Mavrocordat, ministrul nostru la Viena, inmanadeclaratiunea oficiala de razboi la Ballplatz i Ministerul nostru de Exter-ne aducea Contelui Czernin vestea declararii razboiului i ii comunica ma-surile in vederea plecarii lui i a personalului diplomatic i consular austro-ungar. Czernin nu a parut surprins i de fapt nu era, de mult ajunsese laconvingerea ca razboiul taraganand i Puterile Centrale neputand obtineo victorie cu un caracter mai hotaritor, Romania va trece de partea Alia-tilor ; rapoartele sale o dovedesc. Dar a fost surprins ca am declarat razbo-iul in acel moment. Cat despre von dem Busche, el ii f5.cea mari iluzii ia fost inteadevar pe de-a'ntregul surprins de hotarirea noastra.

Oeoarece plecarea nu putea avea loc imediat, mai mult ca masuri deprecautiune, von dem Busche i Czernin au fost consemnati la inceput in

9

politica.

www.dacoromanica.ro

legatiunile lor, caci voiam sa evitam manifestatiuni ostile, incidente regre-tabile. Desi i-am tratat in chipul cel mai omenesc, cel mai civilizat, desi aumultumit la granit a reprezentantilor ministerului de externe cari ii into-varaseau, Czernin, abia reintors la Viena a sustinut ca ne-am purtat cu elin mod rusinos si a inceput sa publice prin press tot felul de inexactitatisi de trivialitati pe socoteala noastra. Adevarul era ca murea de necaz canu ne putuse convinge sa mergem cu Puterile Centrale, se socotea perso-nal ofensat de noi, de Bratianu indeosebi si, avand un suflet de rand, cuma dovedit-o pans la evidenta in momentul dezastrului monarhiei, a recursla neadevaruri si la insulte. Aci von dem Busche i s'a aratat superior.

A doua zi, 15 August, prima zi a razboiului, sosind ceva mai tarziu cade obicei la Bratianu, fiindca statusem pans la 4 dimineata ca sa suprave-ghez personal cenzura ziarelor, 1-am gasit foarte multumit. Aproape pre-tutindeni, de cu sears si in timpul noptii, trupele noastre se pusesera inmiscare si trecusera granita. Inamicul, surprins, ne opusese o slabs rezis-tenta, pagubele noastre erau neinsemnate, facusem destul de multi prizo-nieri si operatiunile se desfasurau cat se poate de bine.

Bratianu avea dreptate si fie asa de multumit, caci el fusese stapanitluni de zile de grija trecerii Carpatilor; aceasta fiind prin natura ei o opera-tic foarte delicata, el considera ca este esential ca noi sa putem trecemuncii prin surprindere si sa ajungem astfel cu fortele noastre intacte inArdeal. Dansul pregatise si combinase totul pans in cele mai mici ama-nunte in vederea acestui rezultat. De aceea, in timpul neutralitatii exagera-se chiar oficial rezerva sa fat a de Aliati, de aceea avusese oarecari indul-gente fats de Puterile Centrale, de aceea tolerase unele manifestatiunigermanofile, de aceea se expusese de doi ani la fel si chipuri de banuieli,precum si la criticile violente ale zgomotosilor nostri nationalisti. Unprim rezultat it obtinuse, Puterile Centrale nu se fortificasera serios inCarpati, acuma trebuia neaparat obtinut si al doilea, trecerea prin surprin-dere, adica cu minimum de sacrificii. Cateva ceasuri abia dupa declaratiarazboiului, acest rezultat era obtinut si obtinut mai presus de asteptarilelui. Cum sa nu fi fost vesel, cand cel dintai obiectiv pe care 0-1 propuseseera deja atins?

Pe la 12 s'a dus la Palat cu Vintila Bratianu, care trebuia sa intre inguvern ca ministru de razboi si urma, deci, sa depuna legiuitul juramant. Aceasta numire fusese din vreme hotarita si era foarte binevenita. Bratianu,omul marilor conceptii si marilor hotariri, nu era omul muncii metodicesi migaloase, acuma era trebuinta deci, la ministerul de razboi, mai multdecat oricand, de o munca de amanunt si de fiecare clips. Pe de alts par-te, pans in ajunul razboiului munca aceasta de birou o facuse GeneralulIliescu, on dansul trecuse din momentul mobilizarii la Marele Cartier. Safaca de acuma Bratianu munca lui era o imposibilitate si sa caute un se-cretar general care sa-linlocuiasca, era greu.


Din toate punctele de vedere numirea unui nou titular la ministerul derazboi se impunea deci, qi, prin puterea lui de munca, prin insuirile salegospodareti, nimeni altul nu era mai indicat decat Vintila Bratianu. Vre-me indelungata, deqi avea contiinta nedreptatii pe care o savarqea, Bra-tianu refuzase s incredinteze fratelui sau un portofoliu, ca nu cumva safie Invinuit ca prezideaza o formatiune de familie. Acuma desemnarea a-proape generals a lui Vintila Bratianu ca titular al razboiului nirnicise ul-timile sale scrupule i fapt este ca rareori o numire ministeriala a fost in-tampinata cu o mai unanima aprobare. astfel Vintila Bratianu, la var-sta de aproape 50 de ani, a devenit pentru prima oars ministru.

Restul zilei de 15 qi dimineata de 16 au fost ocupate cu vizite proto-colare, cu redactari de telegrame catre primii minitri aliati, cu primirearaspunsurilor. Nota generals era foarte cordials. Telegramele ne arataumarele entuziasm pe care intrarea noastra in actiune o produsese in ran-durile Aliatilor, in special in Franta, care statea Inca sub apasarea unei pu-ternici presiuni a armatelor germane, precum i consternarea nemaipome-nita ce domnea la Budapesta qi la Berlin.

Diamandy, care nu tiu de ce ii pusese uniforma de ofiter de roqiori,se plimba prin casa lui Bratianu cu aere martiale, care ne amuzau cu atatmai mult cu cat ek erau absolut incompatibile cu statura lui cam lilipu-tana. Dealtminteri, aveam i dreptate sa mai radem, fiindca aceasta opor-tunitate nu trebuia sa o mai avem multi vreme.

In cursul zilei de 16 am mai avut o mare bucurie, trupele noastre intra-sera in Brapv qi, dupa ultimele informatiuni primite la Mare le Cartier, in-trarea for in Sibiu parea iminenta. Entuziasmul in tara era la culme.

Dupa aceea vetile rele au inceput sa se ling lant qi situatia sa devina totmai ingrijoratoare, tot mai grava. In primul rand, un Zeppelin venit dindirectia Bulgariei ne vizitase imediat, doua nopti de-a randul, dupa decla-rarea de razboi i Bucuretiul fusese serios bombardat. In sine, incidentulnu avea mare insemnatate, nici numarul victimelor, nici pagubele materia-le nu erau marl i populatia capitalei, de buns seams cam surprinsa i camtulburata, se ar5.tase totu0 plina de barb5.tie. Dar aceste raid-uri" dove-disera completa insuficienta a apararii noastre aeriene, cele cateva avioa-ne de care dispuneam erau nu numai neindestulatoare, dar de un modelvechi, deci in stare de vadita inferioritate fat a de aeroplanele inamice. Pede alta parte, artileria noastra anti-aeriana nu corespundea deloc necesita-tilor, ne aparam la Bucureqti cu tunuri improvizate, a caror tragere scurtanu putea atinge dirijabilul german. De aceea ofiterii Zeppelin-ului sescoborau in chip sfidator i desigur ca, dad a doua noapte dirijabilul fornu ar fi suferit un accident, care a cerut o lungs reparatie, am fi continuatsa privim zilnic aceste vizite nocturne qi am fi trebuit sa stam in fata forcu totul neputincioi.

E adevarat ca, atunci and am intrat in acliune, cunoteam inferiori-

11

si

www.dacoromanica.ro

tatea noastra in ceea ce privete aviatia, facusem mereu i in timpul neutra-litatii i din momentul iscalirii tratatului, apel Aliati lor sa ne trimita deurgenta avioanele trebuincioase. Primisem nenumarate fagaduieli, dar ata-ta tot. Prin bombardarea indrazneata a capitalei de catre Zeppelin, eramde la inceput pui in chip brutal in fata dovezii acestor lipsuri ale pregatiriinoastre militate, ceea ce a contribuit a crea o atmosfera de demoralizaretocmai cand era mai mare nevoie decat oricand de a mentine ridicat mo-ralul tarii. A trebuit sa tread multe saptamani i sa mai suferim multebombardamente, pentru ca Aliatii sa ne puns in sfarit la indemana mij-loacele unei aparari aeriene.

In al doilea rand, in ziva de Miercuri 17, ministrul Bulgariei, Radeff,ne-a cerut pappoartele sale, cu alte cuvinte ne-a notificat intrarea in raz-boi a patriei sale. De aceasta precum qtiti nu ne indoisem niciodata,sperasem cel mult ca cei de la Sofia sa mai taraganeze cateva zile, pen-tru ca in acest rastimp Ruii sa alba vremea sa ocupe de-a lungul graniteidobrogene pozitia prevazuta in planul general de lupta. Cu atat mai mult,cu cat Ruii inaintau cu o neinteleasa incetineala. Fusese intai vorba savina pe Dunare pang' la Cernavoda, ceea ce le-ar fi scurtat mult drumul,cand colo se incapatanasera in ultimul moment sa tread pe un pod pluti-tor la Isaccea i sa strabata Dobrogea in tot lungul ei. Daca cel putin ar fifacut cu iuteala acest mars, dar, cu toate staruintele Marelui nostru Car-tier, inaintau fard nici o grabs, parca mergeau la o parada, nu la aparareaunei granite care reclama cat mai curand prezenta tor.

Comandantul acestor trupe, Generalul Zaioncicowski, venise la Bucu-reti sa se prezinte Regelui i sa is contact cu comandamentul nostru su-prem. Bratianu avusese cu el o lungs convorbire la un dejun oferit de Po-klewski la legatia ruseasca, ii facuse personal o bung impresie, dar it gasisepeste masura de preocupat s'ar putea spune de pesimist ceea ce iI pu-sese pe ganduri. Cunoscand dedesubturile perfidiei ruseti, Bratianu se in-treba cu drept cuvant ce putem atepta de la nite trupe ruseti, care du-pa ce ca nu sunt atat de numeroase pe cat le-ar fi voit el, mai intrau i inactiune cu o astfel de stare de suflet deprimata.

Din documentele ruseti publicate mult in urma dupa razboi, am aflatce trupe incredintase Alexeieff comandei lui Zaioncicowski, ce stranii in-structii ii daduse, de ce simdminte era insufletit i, prin urmare, ne pu-team explica i figura lui ingandurata de la dejunul lui Poklewski cat itoata atitudinea lui ulterioara.

In al treilea tand, in fata Sibiului inaintarea noastra se oprise de-o data,fard motiv aparent, iar trupele executau pe urma micari i contra-micarifara rost, care dovedeau o adevarata i ingrijoratoare nepricepere a co-mandamentului local.

In sfarqit, ceea ce era Si mai gray, nimeni nu mica, dei Aliatii faga-duisera ca in ceasul chiar in care not vom incepe trecerea Carpatilor, Ruii


vor incepe i ei sus in Bucovina i in Galitia o puternica ofensiva spre atrece muntii i, unindu-se cu noi, urma sa navalim impreuna in campiaungureasca, pe cand jos Sarrail cu trupele lui, va ataca violent armata bul-gara pe frontul de la Salonic.

La intrebarile lui Bratianu, Ruii raspundeau s aiba numai pulingrabdare. Francezii, ca atacul va incepe negreit maine, pe urma negreitpoimaine. Cand colo, eu la cenzura primeam ultimele comunicate bulgare,care nu numai ca nu pomeneau de inaintarea lui Sarrail, dar care semna-lau atacuri i chiar mici succese bulgare.

Surprinderea i ingrijorarea noastra devenea cu drept cuvant tot mailegitima. Dealtminteri, Aliatii i-au facut for prin aceasta atitudine un rautot atat de mare ca i noua. Ne inchipuim uor ce ar fi fost dac5. ei i-arfi tinut fagaduiala data, daca in momentul in care trupele noastre se revar-sau in Ardeal prin toate stramtorile, in care Puterile Centrale erau silitesa-i adune rezervele de pe celelalte fronturi ca sa le trimita in Ardeal, da-ca in acel moment, cu pretul oricaror sacrificii, Ruii ar fi inceput o mareofensiva in Bucovina i in Galitia Si daca, concomitent cu aceasta, mai e-rau i Bulgarii sa fie atacati de Sarrail. Intreaga fizionomie a razboiuluimondial s'ar fi schimbat i acesta ar fi putut sa se ispraveasca, daca nu intoamna anului 1916, dar desigur cu mult inainte de data la care s'a sfarit.

Prin intrarea ei in actiune, Romania a oferit Aliatilor un minunat pri-lej de scurtare a razboiului, sau chiar de victorie decisive. Ei nu au tiut sase foloseasca insa de aceasta conjuncture, au pierdut prilejul cu o neper-misa uurinta i au ingaduit astfel Germaniei sa -1 transforme inteo ocaziede noi i neprevazute succese pentru ea. A fost, fare indoiala, una din celemai maxi greeli ce au comis, ceea ce de altfel Marealul Foch recunoatein memoriile sale. Se pune insa intrebarea: cum au putut sa o face? Sarrailare oarecare scuze, fortele de care dispunea nu erau indestulatoare i, pede alts parte, erau din cauza malariei intr'o stare sanitara atat de proasta,incat de fapt se gaseau lovite de o adevarata paralizie. Ruii, in schimb,nu pot invoca nici o circumstanta uuratoare, nu le lipsea nimic pentru aincerca macar de a hartui inamicul necontenit i energic, daca nu putea de-zorganiza chiar frontul printr'o ofensiva in stil mare. Niciodata nu au fa-cut-o, comandamentul lor, lipsit cu desavarire de cel mai elementar simtal solidaritatii fronturilor aliate Si anihilat in toate pornirile lui prin nepri-ceperea unora i rivalitatile meschine ale altora, nu a priceput de loc opor-tunitatile ce i se prezentau i a dovedit o incapacitate demna de soarta pecare a avut-o mai tarziu.

Dar la ce folos recriminarile cu atat mai mult cand, in acelai timp,fare a atepta sa ne mai declare formal razboiul, Bulgarii, ajutati de cite-va unitati germane, au i deschis focul la granita Dobrogei. Obiectivul fora fost indata Turtucaia, atacul impotriva acestui punct intarit de noi a in-ceput in noaptea de 18 August. Din primul moment situatiunea nu a fost


favorabila, trupele din cetate se aparau prost, se retrageau mereu i pier-derile erau mari. Generalul Asian, care comanda armata III de care depin-dea garnizoana din Turtucaia i care ii avea cartierul la Bucureti, nu pa-rea insa ingrijorat.Marturisesc ca nici noua situatianu ni se arata prea grava,tiam ca. Turtucaia e bine intarita, ca in dosul ei era Silistra i ea destul debine intarita, ca acolo se afla o garnizoana puternica, care putea oricandveni in ajutorul celei din Turtucaia. In fine, dei incet, Ruii totui inain-tau, Zaioncicowski trebuia dintr'un moment intr'altul sa fie cu diviziile luipe pozitiunile indicate i, prin urmare, in masura A. atace pe Bulgari. Tru-pele noastre, sub comanda lui Arghirescu un protejat al Generalului A-verescu i care se bucura de-o buns reputatie erau la posturile for i nuateptau deck sa faca legatura cu Ruii. Situatia se prezenta deci sub aus-picii oarecum bune.

Cu cat trece insa vremea, cu atat situatia devenea mai critics, o liniede forturi cade, cealalta rezista greu, Generalul Teodorescu, care comandala Turtucaia, cere ajutoare, Generalul Asian incepe sa se agite. Atunci Ma-rele Cartier aduna trupele disponibile in jurul Bucuretiului, le trimite cucamioane i cu automobile in grabs la Oltenita, ordona Generalului Basa-rabescu sa iasa din Silistra i sa atace in flanc Bulgarii care operau in jurulTurtucaiei, apoi dispune ca Ruii, ajuni in fine pe linia fruntariei, s5. is iei aceeai directie. Dar totul era zadarnic, tirile erau tot mai rele, la Tur-tucaia nu se mai rezista, Basarabescu se retragea in dezordine, Zaioncicow-ski nu era de gasit nicaieri. Arghirescu se hartuia cu slabe forte bulgaretiin directia Bazargicului, Marele Cartier adreseaza Generalului Teodorescuun apel suprem: Garnizoana sa lupte pans la ultimul om!"

In ziva de Miercuri 26 August la amiaza, adica a zecea zi dupa intrareanoastra in razboi i a aptea zi dupa inceperea primului atac bulgar, totulera pierdut. Generalul Teodorescu ii parasete postul de comanda in goa-na automobilului, o panics indescriptibila urmeaza printre trupe, toti por-nesc spre Dunare i cauta s'o treaca. Se petrec scene ingrozitoare, pe icipe colo cativa ofiteri cauta sa restabileasca zadarnic ordinea, altii cu unadmirabil eroism lupta pans in ultima clips i pans la ultima cartua. i,in mijlocul acestei invalmaeli fara seaman, armatele bulgaro-germaneocupa cetatea.

Rezultatul: 480 ofiteri, 28.000 soldati prizonieri, in plus 100 de tunuri,62 de mitraliere i o multime de materiale cad in mainile inamicului, afarade aceasta, 160 de ofiteri i 6000 soldati morti sau raniti. Fara indoiala i-luminatii la Berlin i la Sofia, la Budapesta i la Viena.

Era pentru not o groaznica lovitura. Ce se intamplase? Cum se explicaacest dezastru? Iata care este adevarul: nimeni nu ii facuse datoria, ni-meni nu indeplinise misiunea care i se daduse. S'a zis ca greeala initialsera a comandamentului, indeosebi a Generalului Iliescu, fiindca nu se inta-rete aa puternic o cetate izolata, cu Dunarea in spate, sau mai degraba,


se inglobeaza intr'un sistem general de fortificare a unei regiuni intregi. S'amai zis ca la urma urmei Turtucaia, cap de pod, ii putea avea ratiuneade-a fi in ipoteza unei actiuni ofensive. Deoarece se renuntase, insa, la a-cest plan, care fusese cel initial, i se hotarise acuma pe frontul de sud oactiune defensive, intarirea Turtucaiei era din punctul de vedere strategico greeala evidenta i nepermisa. Se poate, nu am pretentia sa intru inconsideratiuni technice in care nu ma pricep. Dar un fapt este sigur, dacea fost o greeala, ea se putea perfect repara. Ce a fost razboiul decat o se-rie neintrerupta de restabiliri de situatii? Pentru aceasta era destul sa se e-xecute masurile precis, sa se lupte metodic i sa se reziste la Turtucaia, iargarnizoana din Silistra sa atace din vreme in flanc trupele inamice, ce-iconcentrasera sfortarile asupra Turtucaiei. Ruii trebuiau la momentul o-portun sa se indrepte Si ei in aceeai directie i sa contribuie la despresu-rarea cetatii. Bulgarii nu dispuneau de forte atat de numeroase, chiar aaprost cum fusese aparata Turtucaia i tot le pricinuise maxi pagube, chiardanii au marturisit, 199 ofiteri i 7773 de morti i raniti. Este deci evi-dent ca nu ar fi putut sa reziste unui atac combinat romano-rus bine i latimp executat i ca., dupe toate prevederile, razboiul se putea incepe pefrontul de sud cu un succes rasunator.

Dispuneam de toate elementele necesare pentru aceasta, cand colo Ge-neralul Asian s'a dovedit de o incapacitate i de o lipsa de contiinta scan-daloasa, juca carti la Jockey Club, facea pe grozavul i spunea imbecilitatispre pilda, ca. Turtucaia c'est notre Verdun, (pi s'y frotte s'y pique!" Maitarziu a contestat ca a jucat carti, a sustinut ca a mers numai la club sacaute un prieten, a negat rotomantadele lui verbale, din nenorocire insaaa a fost. De altfel, nici nu s'a dus pe front sa vada cum stau lucrurile, saverifice dace masurile luate se executa, dace comandantii locali se aratala inaltimea misiunii lor, traia intr'o complete beatitudine. Cand s'a des-meticit era prea tarziu i atunci i-a pierdut capul a trimis rezerve in Tur-tucaia, care au fost macinate treptat i fare folos, nici nu s'a interesat savaza ce face armata de la Silistra, cum anume ii executa micarea.

Cat despre Generalul Teodorescu, acesta i-a pierdut capul din primazi, ca multi ofiteri de birou capabili, pe front s'a aratat cu desavarirelipsit de once calitati de comandament. Nici un moment nu a avut tru-pele sale in mans, era cuprins de spaima, dadea ordine i contra-ordine,iar la urma a fugit in chip ruinos, parasindu-i postul i oamenii. In a-semenea conditiuni e firesc ca i subalternii lui a nu fi fost la inaltimeachemarii lor, unii dintre ei s'au retras in fata primei presiuni mai puternicea inamicului, cand s'a dovedit ca ar fi putut foarte lesne sa reziste, altiis'au zapacit i nu au mai fost stapani pe micarile lor. Iar trupa ce era saface? Se poate ca un regiment compus din oraeni i din mahalagii de laBucureti sa fi luptat mai slab, dar celelalte nu pot fi invinuite, ba dim-potriva, granicerii trimiqi in grabs din Bucureti au luptat cu o neintrecu-


to vitejie. Dar ce se poate cere la o trupa rau comandata, 15.sata in voia ei?In sfarsit, Generalul Basarabescu a fost mai prejos de orice calificare,

nu numai ca a stat la Silistra fara sa miste, dar cand i s'a dat ordin samearga repede in ajutorul Turtucaiei, s'a pus prea incet in miscare si laprima ciocnire cu inamicul, care u era cu mult inferior, s'a speriat sl s'a re-tras de fapt fara sa lupte, retragerea facand-o intr'o dezordine care s'atransformat in panics; astfel, doua zile dupa Turtucaia, Silistra nu se maiputea nici ea apara, iar bulgaro-germanii intrau cu usurint a si fara pier-deri in acest al doilea punct strategic, in aceasta a doua cetate fortificata anoastra.

Iar Generalul Zaioncicowski, pur si simplu nu a executat ordinele ce is'au dat, cand i s'a spus sa se indrepte spre Turtucaia, a luat-o in sens opus,spre Bazargic. In concluzie, cel mai bun plan din lume, daca nu se executa,nu mai valoreaza nimic. Aceasta a fost situatia la Turtucaia.

Atunci si in urma am auzit mereu spunandu-se ca Turtucaia a fost opaging de rusine si de durere, o umilint a nationala fail de seaman, sim-bolul usurintei, neprevederii, al tuturor slabiciunilor neamului nostru.Sarmanul Bratianu a fost atacat ani de-a randul pe aceasta tema. Facuseunitatea tarii si i se striga inca Turtucaia!", care se invoca spre a se dove-di nepregatirea noastra militara.

Cats dreptate si cats exagerare! Fireste, Turtucaia a fost o dureroasa,o foarte dureroasa infrangere, cu grave consecinte pentru noi si materialesi morale. Dar, de fapt, ceea ce s'a petrecut acolo nu s'a intamplat, cum otot spuneam si o tot credeam, numai la noi. S'a petrecut la inceputul raz-boiului aproape pretutindeni, in putine locuri nu s'au produs invalmaselila primul contact cu inamicul si scaderi de tot felul. Armata franceza,cat de minunata si cat de viteaza, a fost la Charleroi mai prejos de or--cc. Germanii in primele zile pe frontul rusesc parca nu mai aratau a ar-mata, admirabila armata imperials. Nu mai vorbesc de Englezi, Imi parerau cal nu am notat amanuntele pe care mi le-a povestit Colonelul Thom-son azi Lordul Thomson debandada engleza pans la Mama fusese ce-va fantastic. *i, cu toate acestea, nu s'a gasit nimeni ca sa vorbeasca de ti-calosia neamului si de rusinea nationala, numai noi ne-am dat in spectacolsi ne-am terfelit singuri in ochii lumii.

Au fost comandanti si ofiteri incapabili, desigur, dar au fost si altii ca-re si-au facut cu prisosinta datoria, cari au luptat vitejeste, al caror eroismpoate cinsti orice armata. De ce vorbim numai de cei dintai, de ce nu po-menim si de cei de-al doilea?

Dar nu numai la noi realitatea razboiului a rasturnat in corpul ofiterescclasificarile din vremurile de pace. Fost-a acesta un fenomen specific roma-nesc, care ne indrituieste sa ne acoperim singuri armata de oprobiu? Amuitat oare ca la Charleroi comandantii francezi s'au ar5.tat atat de incapa-bili, inc5.t Joffre a fost silit sa is comanda la peste 70 de generali? Ca unul


din generalii cei mai apreciati in timp de pace, caruia Wilhelm II ii incre-dint ase comanda suprema a frontului de est, Generalul Prittwitz von Gaf-fron, a fost i el aa de inferior ateptarilor generale, incat dupd catevazile de la inceperea ostilitatilor, a trebuit sa fie revocat i inlocuit in extre-mis cu pensionarul de la Hanovra, acelai Hindenburg menit sa devie peurma marele erou national al Germaniei?

Aslanii, Teodoretii, Basarabetii sunt din nenorocire manifestatiunileunui fenomen general, sa reducem deci i not lucrurile la adevarata forproportie. Ele sunt destul de triste, ca sa nu le mai exageram.

Aa cum a fost, Turtucaia a avut cloud consecinte dezastruoase: unamorals i alta materials. Cea moral& : abia pornisem atat de bine, trecu-sem fail greutate Carpatii, ne vedeam inaintand spre inima Ardealului, iiata-ne de-odata batuti la sud de Bulgari, i amenintati cu invazia for inDobrogea. Infrangerea era aa de rasunatoare, incat nu numai ca anulatoate succesele netagaduitele succese de la nord dar ca arunca de laInceput un fel de val de discredit asupra intregii noastre intrari in actiune.Neajunsurile trebuia repede sa le resimtim in armata, in populatia civila iin afara.

In armata, multi criticau compunerea Marelui Cartier General, ar fivrut sa vada in capul lui pe altul deck pe Generalul Iliescu. Dei i se recu-nweau calitatile de inteligent a i de cultura, nu se bucura de autoritatemora15., era considerat cam uuratic i invinuit de-a fi foarte rau inconju-rat. Situatia lui era atribuita exclusiv protectiei lui Bratianu. Pe de altaparte, se qi facuse o greqeala, incredintandu-se oficial conducerea MareluiCartier General, Generalului Zottu, fostul ef al Statului Major, un generalbatran i vadit nepotrivit pentru un loc de aa mare raspundere. Se tia,insa, ca dansul era de fapt inlaturat de la postul sau, ca nici nu mergea laCartierul General, unde Iliescu conducea totul. Aceste anormale i desigurfoarte regretabile combinatii sporeau Inca ostilitatea impotriva Generalu-lui Iliescu i, inultima analiza", se rasfrangeau asupra lui Bratianu.

Pe de alta parte, Generalul Averescu, care condusese compania din1913, era foarte popular i avea multi devotati in randurile armatei i insanul partidelor politice. Acetia sustinusera din prima zi ca se facuse ogreeala i ca ar fi trebuit sa se incredinteze comanda suprema a otirilorlui Averescu, ne putem aadar uor inchipui care a fost atitudinea for in-data dupa Turtucaia. Totul este vina lui Iliescu, el a facut planul de raz-boi, acest plan era absurd. Daca cel putin ar fi luat pe urma masurile cuve-nite, dezastrul se putea evita, dar nu le-a luat!" Sarmanul, le luase, dar lu-mea nu o tia i, cum se petrece in asemenea momente, chiar daca ar fitiut, nu I-ar mai fi crezut. Vedeti, nu va spuneam, este incapabil, nu tre-

buia numit. Mare greeala, neiertata greeala a facut Bratianu..." Acestecuvinte se auzeau pretutindeni, ofiterii superiori cari primisera in trece-re, dar cu nemultumire, sa-i comande Iliescu acuma ridicau capul i nu


se sfiau sa dezvaluie pe fate si adesea zgomotos sentimentele lor. Dacene-ar fi condus Averescu, nu am fi ajuns aci..." si, de fapt, cand Averescu atrecut inteuna din zile cu automobilul pe Ca lea Victoriei, publicul i-a fa-facut o entuziasta si semnificativa ovatiune.

Slaba autoritate a lui Iliescu era pierduta, si fare indoiala ca aceastaatmosfera numai prielnica nu putea sa fie pentru a sustine moralul arma-tei si pentru a o oteli in vederea luptelor ce se pregateau si a incercarilorce ne asteptau. Popularitatea lui Bratianu in armata era, fireste, si ea pu-ternic compromise si greu putea sa se restabileasca pans la sfarsitulboiului.

In populatia civila deziluzia era mare, unii, obisnuiti cu succesele wa-re ale campaniei din Bulgaria, concepeau cu greu idea unei infrangeri ime-diate si mai cu seams a unei infrangeri provocata de Bulgarii pe care neobisnuisem atata a-i dispretui. Altii, constienti de gravitatea acestui razboisi ingrijorati de la inceput de cele ce ne asteptau, erau acuma cuprinsi deun adevarat pesemism. Totul li se parea compromis si pierdut. Altii, cusinceritate, sau din patima politics, reeditau invinuirile de mai sus, acuzausi amenintau.

Germanofilii, cu un suras nestapanit, sopteau prin colturi: Noi stiamca asa se vor petrece lucrurile, noi stiam ca pe Germani nu ii poti bate, Casuperioritatea for pe toate fronturile este covarsitoare. Dar cine a vrut sane asculte? V'ati imbatat de cuvinte si de iluzii. Poftiti acuma, aveti raz-boiul!"

Nationalistii erau si mahniti si suparati, mahniti fiindca trambitase-ra de mult ca Germania este ispravita, ca e destul sa o atacam si noi,pentru ca sa se prabuseasca definitiv, ca greutatile razboiului sunt o in-ventie a lui Bratianu, un pretext pe care il invoca pentru a-si justifica ne-hotarirea scuza germanofilia. Astfel incat nu se putea imp aca cu oatare desmintire brutala a tuturor afirmatiunilor for de doi ani. Pentru pri-ma oars simteau ca au si ei raspunderea de-a fi dus Cara la razboi. Sup5.-rati, fiindca bineinteles tot ce se petrecea era din vina lui Bratianu, razbo-iul trebuia facut, dar trebuia altfel pregatit si trebuia altfel condus. Deunde in primele zile vorbeau de guvern national si protestau fiindca Brati-anu refuza sau amana s-1 constituie, acuma declarau sus si tare ca nu maiprimesc sa participe la un guvern national, ca nu inteleg sa se solidarizezecu greselile si cu incapatanarile D-lui Bratianu. luat raspunderea, sase descurce singur! Dealtminteri, nimeni nu ii poftise sa se solidarizeze cuactiunea guvernului, mai mult cleat oricand Bratianu intelegea sal poartesingur si la bine si la rau toata raspunderea situatiei.

Dar netagaduit ca nici aceasta atmosfera a populatiei civile si a lumiipolitice nu era potrivita cu nevoile razboiului si prielnica desfasurarii ul-terioare a evenimentelor.

In afard, situatia era si mai gingasa. Opinia publics din tarile alia-

18

raz-

atat

si a-si

$i-a

www.dacoromanica.ro

to ii facuse mari iluzii la intrarea in actiune a Romaniei, mai ales France-zii. Pe frontul for lucrurile mergeau greu, sangerau Intr'una de la Februarie,*i sangerau grozav, ranile de la Verdun erau Inca vii, interventia be pareaca o uurare mult ateptata. Aceleai simtaminte insufleteau in parte,daca nu in aceeai masura i pe ceilalti Aliati.

In asemenea conditiuni este lesne de priceput Ca deziluzia a fost cuatat mai puternica, cu cat i iluziile fusesera mai mari. La Ruqi, unde dela Inceput domnea fata de noi o simpatie relative, nemultumirea era acu-ma vadita. Comandamentul rusesc avea aerul sa spuna ca fusese Indrituit O.nu priveasca interventia Romaniei decat cu un entuziasm foarte moderat,Ca singurul ei rezultat pozitiv era obligatia pentru Rusia de ali slabi fron-tul pentru a veni in ajutorul Romaniei. Deci, in locul unui fobs, un nea-juns in plus.

La Paris, la Londra se manifesta discret, dar se manifesta totui, un felde iritatie Impotriva noastra. Ati tot amanat intrarea Dv. in actiune,ne-ati tot impus fel de fel de conditii, ne-ati vorbit de aportul Dv., de cei800.000 de oameni ce yeti arunca in balanta Aliatilor, i acuma va batBulgarii i ne cereti ajutoare ca sa va mentineti frontul". De la aceste re-flexii i pans la constatarea ca daca am fi tiut aceasta, nu am mai fi sta-ruit ca sa ieiti din neutralitate", nu era decat un pas. Simteam ca multiii faceau aceasta socoteala, i nu trecusera nici chiar 15 zile de la declara-tia razboiului. Era penibil, grozav de penibil!

Uitau insa cu totul bunii nowi Aliati ca vina de capetenie era a tor,ca noi eram numai veriga unui lant, ca tocmai de aceea planul nostru erain functiune de planul tor, ca daca numai una din parti it executa acestanu mai valora nimic. i nu mai putea duce la nici un rezultat; in fine ca da-ca am fi tiut ca. Aliatii nu pot sau nu sunt dispui sa respecte stipulatiu-nile convenite de comun acord, am fi intrat in razboi, dar am fi urmat cutotul o aka tactics, ne-am fi mentinut, spre pilda, in defensive in Carpati,ceea ce nu ar fi fost prea greu i in schimb, la sud, am fi luat dispozitiunimilitare de nature sa ne asigure cel putin deplina linite a acestui front.

Cum se intampa, ei erau vinovati i tot ei faceau pe suparatii; abiamai tarziu, mult mai tarziu, au recunoscut Ca daca cineva avea dreptul sse planga, apoi aceia eram noi, nu ei.

Oricum ar fi, realitatea era ca a doua zi dupe Turtucaia ne gaseam cuo situatie militara incurcata i cu moralul scazut i trebuia sa cautam mij-loacele cuvenite pentru a inlatura aceste mari neajunsuri. Deocamdata Bu-curetiul se adapta, insa, cu o surprinzatoare uurinta cerintelor noii vieti,o vista de razboi. Ai fi zis ca traise astfel de cand lumea.

Familia regale parasise capitala Inca din ziva mobilizarii. Regele era laScrovite, in pavilionul de langa eleteu, cladit pe vremea Regelui Carolde catre Kalenderu, pe acest loc ridicandu-se azi cladirea mai mare in careRegele a petrecut ultimele luni ale vietii sale, inainte de a fi transportat la


Sinaia. Avea pe langa el numai cativa aghiotanti i oameni de serviciu, dincand in cand venea cu automobilul la Palatul din Ca lea Victoriei ca sa lu-creze i se ducea pentru raport la Mare le Cartier General, care era instalatlanga Scrovite, in cladirile Domeniilor Regale din jurul garii Peri.

Dupa marea criza sufleteasca prin care trecuse, era acuma linitit i in-crezator. In fa ;a loviturii de la Turtucaia a pastrat o des5.varita seninata-te, tiind ca nu aceasta infrangere va hotari soarta razboiului, cal lupta vafi lungs, ca ne mai ateapta multe incercari. Se pregatise din vreme aadarsa Infrunte cu stoicism greutatile i invingerile trecatoare.

Imi aduc aminte ce straniu ni s'a parut noua can cram atat de adanctulbura ;i cand am aflat ca in acele zile de Infrigurare, el ii petrecea tim-pul redactand statutele, desenand cu propria lui mans i alegand culorileordinului ce avea de gand sa instituie, spre a rasplati actele excep ;ionalede eroism ale ofiterilor notri in razboiul de intregire a neamului. Astfel iatunci s'a nascut ordinul Mihai Viteazul".

Regina era la Buftea, Barbu *tirbey ii cedase castelul sau, iar el i cufamilia sa se retrasesera in vechea casuta dinspre intrarea parcului. Fuseseo idee nefericita, mai cu seams in asemenea momente barfelile lumii tre-buiau evitate. Afars de Principele Carol, care se mica Intre Scrovite iCotroceni, to ;i copiii regali erau pe langa Mama lor. Mai vad Inca i a-cuma pe Ileana i pe Mircea jucandu-se in fa ;a castelului. Regina era plinade curaj, cum a fost dealtminterea in tot timpul razboiului, i plina deinitiativa. Orice greeli ar fi comis Inainte i dupa, in timpul razboiuluiatitudinea ei a fost admirabila. Se ocupa de ranitii instala ;i in spitalul dinPalatul Regal, ceea ce o silea s vie i sa fie mereu la Bucureti. Optimis-mul ei era comunicativ, pe unde trecea descurajarile dispareau i sperantelerendteau.

Buftea era pazit militarete, chiar declinand calitatile noastre aveamcea mai mare greutate sa patrundem in parc. Dupa catva timp s'a constatatinsa ca paza fusese incredintata unui regiment din Tulcea, compus in ma-joritate din Bulgari i ca nu se prea putea bizui pe devotamentul lor. Regi-na Romaniei la discretia Bulgarilor! Ce sinistra ironic i, in acelai timp,ce delicioasa incurie de la Marele Cartier pans la personalul militar al curtiii pans la serviciul civil al siguran ;ei statului!

Noi, guvernul, cram, firete, cu to ;ii la Bucureti, nu voiam cu prezen-ta noastra sa incurcam sau O. distragem de la grelele Indatoriri diferiteleunitati. Bratianu ne-o ceruse anume, ca nu cumva sa dam impresia cal neamestecam in treburile comandamentelor, singur dansul i cu Vinti1a mer-geau din cand in cand la Peri i Inca la Inceput Ministrul de Razboi seducea rar, fiindca era absorbit de munca uriaa a departamentului sau.

De la consiliul ce se tinuse, insa, la mine acasa dupa Consiliul de Co-roana de la Cotroceni, Bratianu nu ne mai convocase. Veneam mereu pe lael, ne punea la curent cu cele ce se petreceau, discutam cu dansul, dar abia


tarziu ne-am mai intrunit cu adevarat intr'un consiliu de minitri. Inschimb, la Iai ne adunam, in fiecare dimineat a.

Eu indeosebi it vedeam pe Bratianu nu numai zilnic, dar de cele maimulte dati de cate cloud i trei on pe zi. Indatoririle mele de cenzor reda-mau un contact permanent cu eful guvernului, iar el imi arata tot mai multo incredere intreaga i plina de afectiune. De asemenea, intimitatea meacu Vintila Bratianu pe de-o parte, i cu Barbu tirbey pe de aka parte, a-daugate la contactul meu zilnic cu preedintele consiliului i cu functiuni-le mele de cenzor, faceau in acele vremuri din mine omul cel mai bine in-format din tail. Am deci oarecare motive s tiu mai precis i mai corn-plet decat altii ceea ce s'a petrecut.

Parlamentul era tot in ateptarea convoc5.rii lui. Imi aduc aminte ca.Sambata in ajunul Consiliului de Coroana vorbisem lui Bratianu de felulaim urma sa decurga edinta parlamentului de luni, and spre marea measurprindere m'a intrerupt, spunandu-mi ca nu are de gand sa -1 convoaceatat de repede. Am insistat, i-am pus in vedere Ca aceasta este pentru el oimperioasa obligatie morals, daca nu o obligatie constitutionala, ca intar-zierea va da loc la comentarii i va produce in opinia publics o impresierea. Toate argumentele mele au fost totui zadarnice. Cum i se intamplacateodata in mod inexplicabil, Bratianu s'a incipatanat. Nu este nici ograbs, de ce aa. curand?" Nu am putut scoate alt raspuns de la el. Banu-iesc ca sperand rezultate bune in primele 8 sau 10 zile, voia sa le ateptepentru a veni in fata Camerelor cu succese deja obtinute i a provoca astfelprin entuziasmul general, o impunatoare manifesta%ie de solidaritate nati-onals, care sa impresioneze Zara i strainatatea.

Era o greeala, o mare i inutila greeala. Dealtminterea, evenimenteles'au insarcinat sa i-o, dovedeasca mai repede chiar cleat o banuiam. Intea-devar, imediat dupa aceea lucrurile au inceput sa mearga rau in Dobrogea,Turtucaia a cazut, prin urmare a se intruni parlamentul dupa acest dezas-tru era o imposibilitate. Trebuia ateptata o indreptare a situatiei, un suc-ces pe vreunul din fronturi, insa nici indreptarea nu s'a ivit, nici succesulscontat nu a venit i Bratianu s'a vazut nevoit sa tot amane data acesteiconvoc ari.

Pe urma au aparut avioanele germane, iar intr'o buns zi au bombardatcu deosebita stamint a Dealul Mitropoliei, unde o bombs a patruns prinacoperiul de sticla at cupolei Camerei, a lovit in plin tribuna oratorilor,pe care au distrus-o i a cazut pe scaunul unui deputat. Cateva clipe dupaaceea am fost la Camera, Mitropolitul Conon fusese atat de inspaimantatde acest bombardament, incat ne chemase imediat pe mine Ministrul deCulte i pe Petrache Garboviceanu, administratorul Casei Bisericilor.Cand am sosit 1-am gasit tremurand, cerandu-ne protectie, invinuindu-neparca pe noi de bombardamentul Nemtilor, zicandu-ne ca pleaca din Bu-cureti, in sfarit o scena lamentabila, care a fost pentru noi ca o prevesti-


re a atitudinii pe care nenorocitul ierarh trebuia sa o aibe in timpul ocupa-tiei. Cu greu 1-am i 1-am convins ca este o imposibilitate morals cael, eful Bisericii, sa fuga i paraseasca de frica pastoritii. Am plecatscarbiti de acest moneag, care in loc sa dea tarii pilda barbatiei, a creti-netii nepasari de moarte, nu se gandea decat la pielea lui, i care in clipacand atatia tineri erau secerati i cand, la urma urmei, ar fi trebuit sa con-sidere ca o fericire suprema eventualitatea unei asemenea morti eroice, semarginea sa tremure ca un lad. Eram indignat de spectacolul unui suflet a-tat de sterp, ma gandeam la Cardinalul Mercier i Imi pleznea obrazul deruine pentru Biserica mea.

Garboviceanu, vazandu-ma in aceasta stare de spirit, ca sa ma mai do-moleasca mi-a propus sa intram in incinta Camerei, ca sa constat5.m prinnot inine stricaciunile. Ce am va."zut era cu adevarat de necrezut, bombazdrelise uor tribuna preedentiala, sfaramase pe cea a oratorilor i, Spar-ta in doua, plina Inca de o pulbere galbena-verzuie, era frumos agezata inmijlocul unui fotoliu de deputat neatins; Garboviceanu i cu mine amcrezut ca fusese depusa acolo de personalul Camerei, cand, spre uimireamea, intendentul mi-a declarat ca nici de cum, ea aa a cazut, Si dansul,aqteptand autorita tile, nu i-a permis sa schimbe nimic din loc. Dar un a-manunt mai curios Inca: titi pe al cui fotoliu cazuse bomba?... Pe foto-liul lui Petre P. Carp!

In lipsa unei serioase aparari anti-aeriene, aceasta imtamplare ne-a fa-cut insa sa ne temem ca nu cumva sa expunem, in caz de convocare, pedeputati la primejdiile unui bombardament inamic. Acest motiv s'a adau-gat Ia toate celelalte i iata cum am ajuns sa ne retragem in Moldova faraca sa luam contact cu reprezentatiunea nationals.

0 sums de neajunsuri au decurs din aceasta anomalie. Intai opozitia,cum era qi de prevazut, a speculat situatia, a spus ca ne temem de o dez-batere publics, ca fugim de raspunderi. Prietenii nowi din majoritate, deinu manifestau nemultumirea for in public, veneau la ministerele noastre sani se tanguiasca. In genere, precum era i firesc, erau ingrijorati i mai cuseams dezorientati. Printre alte foloase, convocarea parlamentului ar fi a-vut i pe aceea de a strange randurile majoritatii, de a lamuri asupra situa-tiei, de a Incuraja i de a o solidariza cu actiunea guvernului. Cate greutatinu am intampinat in urma din aceasta cauza, cate incurcaturi nu am avutin momentul retragerii i Ia Iasi, pe care le-am. fi putut atat de lesne evita,convocand Parlamentul imediat dup a Consiliul de Coroana.

Bratianu i-a recunoscut greeala, dar era prea tarziu.Opozitia in primele zile nu s'a prea manifestat, Nicu Filipescu, tot mai

rau, nu mai ieqea din casa, statea toata ziva in aceea0 atitudine ca la Con-siliul de Coroana, adica cu mainile incruciate Si cu fruntea aplecata pe omica mescioara de langa canapeaua lui. Nu tia exact ce se petrecea, fami-lia lui cauta sa-i crute orice emotiune. Printr'o indiscretiune i se spusese

22

linititsa-si

www.dacoromanica.ro

totuqi ca .unele trupe nu se luptasera la Turtucaia, i chiar daca nu era e-xact, aceasta fusese insa pentru el o cumplita durere. Repeta mereu: Nea-mul meu sa nu se bats... sa dea semne de laitate?... Nu se poate, nu sepoate, orice, dar aceasta nu a fi crezut niciodata..." i ochii i se urn-pleau de lacrami.

Take Ionescu singur se mai mica putin, vorbea, comenta, critica, pro-fetiza, iar in jurul lui se concentrau diferitii corifei nationaliti. Era insagrozav de impresionat de zeppelinuri Si de avioane, de teama for nu maidormea acasa in Strada Atena, ci la Athenee Palace, unde acoperiurile e-rau de ciment armat i, prin urmare, siguranta aproape deplina. Lipsa decuraj fizic a fost de altfel intotdeauna una din infirmita tile lui Take Iones-cu aceasta se manifesta acuma neutralizandu-i intreaga activitate.

Iorga era la Valeni, unde ceruse sa-1 autorizam a transforma ziarul saude partid, Neamul Romanesc", intr'un ziar de front. Bratianu consimti-se i el era absorbit exclusiv de aceasta munca, pe care trebuie sa marturi-sesc ca o indeplinea i cu folos i cu patriotism. A continuat-o de altfelpans la venirea guvernului Marghiloman, in primavara anului 1918, procu-randu-i frumoase catiguri materiale, care i-au ingaduit, mai ales in timpulrefugiului, sa-i sustina numeroasa familie.

Goga, odata mobilizarea decretata, se prezentase la Ministerul de Raz-boi i-i ceruse lui Vintila Bratianu sa-1 inscrie ca voluntar i sa-i dea o mi-siune de incredere la un cartier general pe langa trupele ce inaintau in Ar-deal, unde credea el ca putea cu deosebire sa fie folositor. Vintila Br5.tia-nu, nu tiu de ce, a fost indispus de aceasta cerere, i s'a parut ca. Goga fu-gea de front, ca o atare atitudine este nepermisa unui Ardelean, unui omcare ceruse cu atata staruinta razboiul. Fapt este ca i-a facut o stranicamorals, ca nu a vrut sa tie seama de propunerea lui i ca 1-a indemnat,chiar cu oarecare brutalitate, sa o porneasca pe front cu un regiment. Go-ga a ieit de acolo adanc jignit qi in sufletul i in amorul sau propriu. Euam intervenit imediat pe langa Bratianu, care mi-a f5.gaduit ca-i va vorbilui Vintila, era insa de mult cam iritat impotriva lui Goga, i, fie ca a uitat,fie a s'a rasgandit, nu s'a facut nimic.

Impreuna cu fratele sau, Goga s'a inrolat atunci intr'un regiment corn-pus in mare parte din rezerviti din Bucureti, pe care ii comanda Colone-lul Vladescu, cu care, daca nu ma inel, erau in termeni prieteneti. CandGeneralul Aslan a trimis rezervele din jurul capitalei in grabs cu automo-bilele la Turtucaia, a fost expediat acolo i regimentul Colonelului Vlades-cu, i astfel fratii Goga au participat la luptele de la Turtucaia. Eugen Go-ga a luptat efectiv i cu barbatie, a fost gray ranit qi a ramas de atunci in-firm de un brat. Octavian Goga nu a intrat in foc, mi se pare ca nici nu atrecut Dunarea, ca a stat la Oltenita, dar in orice caz a fost martorul ocularal scenelor groaznice ce s'au desfaurat la caderea Cetatii.

Cand s'a inapoiat am pus piciorul in prag, 1-am retras de la regiment i

23

i

www.dacoromanica.ro

1-am luat cu mine la cenzura. Pregateam tocmai scoaterea unei foi oficialepentru soldati, 1-am rugat deci sa se ocupe de ea. Venea zilnic la mine, vor-beam, povestea fel i chipuri de lucruri, era foarte interesant, dar nu faceanimic. Spre marea mea mahnire, nu-i puteau folosi serviciile, staruiam deel, ii aratam ca e dator sa-i pund talentul in slujba tariff, recunoqtea ca amdreptate, fagaduia, dar in zadar. Din nenorocire, asa a fost pans la sfari-tul razboiului.

Vintila Bratianu insa facuse netagaduit o greeala, oricum Goga, maiales in acele momente, era un simbol i trebuia tratat ca atare. Sunt siguri azi ca de la acest nenorocit incident a pornit dumania lui impotrivafratilor Bratianu i, in genere, a partidului liberal, dumanie care s'a ma-nifestat dupa armistitiu atat de viu qi care s'a mai domolit abia mai tarziu,cand printr'un concurs intreg de imprejurari i-a fost dat lui Bratianu sa a-jute pe Goga in realizarea unora din ambi%iunile sale politice ulterioare. Ci-ne tie, daca Vintila Bratianu in cabinetul de la Ministerul de Razboi i-arfi vorbit altfel, poate ca Goga se apropia de partidul national liberal, poateca ne ajuta in actiunea din Ardeal, poate ca pe vremea consiliului dirigentne apropia in loc sa ne desparta de partidul national, aa mai departe.

Cate cauze mici nu au avut rezultate maxi!Carp era la Tibaneti i nu dadea semne de viata. Maiorescu era la Bu-

cureti, in casele lui Nicolae Racota, din strada Lustrului i pastra o tacereabsoluta. Marghiloman se ocupa cu multa sarguinta de Crucea Roie ideocarndata se ferea de vreo agitatie politics. Prietenilor care iI vizitau levorbea rezervat. Stere, indata dupa declararea razboiului, ceruse o intreve-dere lui Bratianu, care a fost foarte cordials. M-am intalnit cu el pe scarschiar cand ie*ea din cabinetul lui Bratuianu, ne-am strans mana cu efuzi-une i am putut afla astfel imediat tot ce se petrecuse. Ii spusese lui Brati-anu a a avut, ceea ce este drept, o alts credinta decat el, dar fiindca a luiBratianu a triumfat i fiindca Tara a intrat in razboi, dansul potrivit cu ce-le ce le scrisese dealtminteri Inca din timpul iernii in Viata Romaneasca",nu mai cunoate alts politica decat politica tarii, ca ii dorete izbanda ica sa conteze pe vechea lui prietenie. Bratianu, foarte sincer micat i-amultumit exprimat bucuria Ca reiau legaturile for de demult. Mi separe chiar ca s'au imbratiat. A i fost ultima for intrevedere Stere, imbra-cat in uniforma lui de colonel, se plimba ostentativ pe strazile capitalei. Pri-mele zile s'a tinut de cuvant, dupa Turtucaia am aflat prin prieteni Ca ince-pea sa-i reia limbajul dinainte de 14 August. Stelian s'a aratat indata asacum era, un om fara suflet, un egoist incapabil de orice sentimente adancii de orice avant nobil. Cum au venit primele veqti rele, el, sclivisitul, el, o-mul care tinea toata lumea la distant a Si o privea de sus, a navalit ca oriceagent electoral in cafenea la Capp i a inceput sa ripe i sa acuze. I s'a a-tras atentiunea ca nu era de demnitatea lui sa se dea astfel in spectacol in-tr'un local public i ca la urma urmei nu trebuia sa uite Ca a fost printre

24

si

$i -a

www.dacoromanica.ro

cei can au cerut cu mai mult zgomot intrarea noastra in actiune. A plecatfurios, vadit nu mai era stapan pe el. Vizitele Zeppelinului it terorizasera,de aceea a i fugit imediat la Iasi. Dupa cateva zile s'a reintors, a inchis zia-rul Nationalul" a lasat tot personalul neplatit in mijlocul razboiului i afugit din nou, de asta data definitiv la Iasi. A stat acolo papa la retragere,cum a devenit insa viata grea a plecat si de acolo i s'a dus la Paris. Dar a-vioanele germane it urmareau, a parasit deci i periculosul Paris i, dup atoate aceste peregrinatiuni, a gasit adapost sigur in sudul Frantei. Candrazboiul a incetat, cand toate primejdiile au fost inlaturate, i-a refacut a-paritia pe strazile capitalei Romaniei intregite, arogant, pretentios, criti-cand pe to%i i pe toate, alergand dupa procese cu onorarii mad, sfarindprin a ramane singur, fara partizani, fara prieteni i aproape fara clienti.

Dispretul meu i at multora ii era asigurat de atunci qi pana dincolo demormant.

La cenzura, lucrurile mergeau destul de bine, ma ocupam de ziarulpentru front, vedeam tot ce venea i pleca in strainatate. Verzea se arataplin de curtenii i de sarguint a, nici prin minte nu imi trecea sa-1 banuiesc,de altfel 11 vedeam destul de rar, fund atat de ocupat. Pe langa cenzura,trebuia sa mai consacru cateva ore pe zi i ministerului. De0 acolo Simio-nescu in ceea ce privea Instructia i Garboviceanu in ceea ce privea Cu ltele,imi inlesneau sarcina prin munca for priceputa.

Oraul era linitit, circulatia trasurilor si a automobilelor era atat de re-dusa, incat strazile pareau aproape goale. Pretutindeni uniforme i numai u-niforme, doamnele alergau din spitale in spitale, le intalneai, elegante, in cos-tumele for albe de infirmiere.Toata lumea nu traia decat in ateptarea comu-nicatelor, din and in cand venea de pe front vreo ruda sau vreun prieten cutiri complimentare. In genere, cu cat trupele erau mai indepartate, cu atatmoralul for era mai bun. Pe ici, pe colo se mai raspandeau zvonuri false, lu-mea se alarma, apoi veneau dezmin time i agitatia se potole a. Era, fire te , in-grijorare multi, in fiecare camin se tremura pentru viata unei fiinte scumpei nici vetile generale nu erau mul ;umitoare. Cum venea seara, BucuretUdevenea un oraq mort, strazile erau deerte, lumea se inchidea in casa side frica Zeppelinilor nicaieri ne se vedeau lumini. Cand aparitia dirijabilu-lui se semnala, oraul lua o infatiare lugubra, in mijlocul intunericuluicelui mai desavarOt auzeai sunand clopotele tuturor bisericilor, dominatede impunatorul clopot at Mitropoliei i fluieraturile stridente ale sergenti-lor de ora. La puling vreme, tiai ca Zeppelinul sosise, tunurile i explo-ziile de bombe o dovedeau. Populatia se obinuise i nu se alarma pestemasura, a fost insa mai impresionata de bombardamentele avioanelorziva, care au i pricinuit pagube mai mad i victime mai numeroase.

Cu mici variante i bineinteles o crescanda ingrijorare a lumii, oraula pastrat aceasta fizionomie aproape neschimbata pana la retragerea inMoldova.

Astfel s'au petrecut primele zile ale razboiului.


CAPITOL UL DOUAZECI ..'l CINCI

DEZESPERAREA LUI BRATIANUMANTAUA LUI ARVINTIE

In urma celorpetrecute in Dobrogea, masuri urgente se impuneau, is'au luat imediat. A doua zi chiar dupa aderea Turtucaiei, la 7 Septem-brie, se tine la Mare le Cartier un consiliu de generali, la care sunt chemati,pe langa comandantii de armata, i doi vechi generali, Generalul Iarca iGeneralul Crainiceanu. Dupa lungi discutii, in care nu au lipsit nici criti-cile, s'a hotarit:

1. Sa se suspende deocamdata ofensiva in Ardeal.2. Sa se trimita trupe de acolo spre a intari frontul dobrogean.3. Sa se formeze o armata de rezerva in jurul Bucuretilor, pentru a

putea preintampina o eventuala trecere a Dundrii de catre inamic.Totodata, cum era qi firesc, se fac schimbari maxi in comandament, se

ia comanda Generalilor As lan, Basarabescu i Teodorescu. Generalul Ave-rescu trece la armata a doua, adica de la Braov la armata din jurul Bucu-retilor, care, astfel reorganizata, continua sa fie denurnita armata III.Generalul CrAiniceanu trece in locul lui Averescu la armata II, Genera lulZaioncicowski ia comanda tuturor fortelor romano-ruse din Dobrogea, cuordinul precis de a se retrage pe linia vechii noastre fruntarii i a o aparacu toata energia.

Imi amintesc ca atunci and Bratianu s'a intors de la Peri qi mi-a co-municat aceste schimbari in comandamente, i-am exprimat nemultumireamea. Intai, socoteam a Mare le Cartier nu trebuie sa se margineasca sal iacomanda generalilor Asian, Teodorescu i Basarabescu, trebuiau neaparatpedepsiti i pedepsiti cu asprime. Nu numai ca o satisfactie pentru opiniapublics, dar pentru moralul armatei. Un exemplu trebuia dat, mai ales intimp de razboi trebuie sa se simta la conducere energie, jumatatile de ma-suri facand o impresie deplorabill.

Aa s'a i intamplat: in cazul de fat a indulgenta Marelui Cartier a fostinterpretata ca un act de slabiciune, care a tirbit prestigiul inaltului co-mandament. Se zicea ca Iliescu se tie vinovat, ca nu indraznete sa pe-depseasca pe ceilalti vinovati, ca are interes sa-i menajeze, iar aceasta ne-norocita stare de spirit a contribuit intr'o larga masura la demoralizarea


ofiterilor in toata prima perioada a razboiului. Unul din cele mai marimerite ale Generalului Prezan este tocmai de-a fi pus capat acestui sistem,de indata ce i s'a incredintat in Moldova conducerea Marelui Cartier; incateva zile a inlaturat toii ofiterii care nu se aratasera la inaltimea sarci-nii lor, dand cateva pedepse exemplare. A fost destul pentru ca spiritulintregii oqtiri sa se schimbe, sa inceapa o viat a noua qi sa se intocmeascaun moral care in mijlocul tuturor rastritelor s'a mentinut admirabil pansla ultima zi.

Cred azi, ca i atunci, Ca aceasta lipsa de rectilinitate a fost din celemai mari pentru el personal, una din cele mai fatale greeli ale Generalu-lui Iliescu. In al doilea rand, consideram numirea Generalului Crainiceanudrept o nepermisa greeala. Facusem impreuna cu Bratianu parte in 1913din cartierul lui Crainiceanu, ne putusem deci lesne convinge ca era maimult decat ciudat: de o nervozitate patologica, de o incoherenta in hot5.-riri, de o lipsa de solicitudine pentru trupa lui, de o brutalitate cu ofiterii,care ne inspaimantase. $i unul i altul ne-am intors din Bulgaria cu simt a-mantul ca Generalului Crainiceanu nu trebuie sa i se mai incredinteze nicio comanda, fiindca este absolut incapabil sa mai indeplineasca o aseme-nea insemnata i delicata misiune. $i iata-1 acuma in fruntea unuia din celemai grele comandamente! Nu pricepeam slabiciunea lui Bratianu, preve-deam ca lucrurile se vor sfari rau; din nenorocire, evenimentele trebuiausa confirme in curand pesimistele mele prevederi.

Pe de alts parte, concomitent cu toate aceste masuri, s'au facut pelanga Aliati demersuri staruitoare: lui Alexeieff i s'a cerut sa trimita inta-rid puternice in Dobrogea, lui Joffre sa dispuna in sfarit inceperea ofen-sivei lui Sarrail. Raspunsul lui Alexeieff a fost deprimant, eful MareluiStat Major rusesc refuza pur i simplu sa trimita orice ajutor. Sus %inea caltrebuie sa dea toata atentia frontului din Galitia, unde dealtminteri numica i se adeverea zilnic ca nici nu avea de gand sa se mute. cat despreJoffre, aproba masurile luate de inaltul nostru comandament, fagaduia cava starui de Alexeieff sa ne trimita trupe in Dobrogea, de Sarrail sa por-neasca mult Weptata ofensiva.

Inteadevar, Sarrail s'a hotarit sa atace a inceput o ofensiva destulde insemnata, care s'a sfarit cu ocuparea Monastirului. Cate sperante nupusesem la un moment dat in aceasta ofensiva, dupa Moastir insa a incetati nu a mai fost reluata decat cu totul la sfaritul razboiului, astfel incatarmatele de la Salonic nu au putut intru nimic sa ne dea sprijinul ateptatde noi la intrarea Romaniei in ac %iune. Iar Alexeieff, dupa nenumarate istaruitoare interventii de la noi i din Franta, s'a hotarit sa trimita o divi-zie in Dobrogea, o divizie care a sosit cand se sfarOsera luptele, inainteacarora ajutorul for ne-ar fi putut fi cu adevarat de folos.

Daca Stavka ar fi in ;eles situatia, ce nu s'ar fi putut face, ce infatiarenu an fi putut sa is razboiul! Cand ne gandim ne cuprinde i amaraciunea

27

i

qi

i

www.dacoromanica.ro

$i revolta. Sa presupunem a Rusii, in loc sa trimita trupe, treptat si tar-ziu, le-ar fi trimis la vreme si de-o data, in mase mari, nu numai ca. Dobro-gea ar fi fost sc5.pata, dar ar fi putut sa patrunda $i in campia ungara prinportile Carpatilor deschise de not si sa provoace astfel o catastrofa a fron-tului austro-german. Cand cold, ne-au trimis trupe multe, dar dupa ce amfost zdrobiti in Dobrogea, dupd ce Germanii ferecasera trecatorile Carpa-tilor, dupa ce, prin urmare, in Ardeal, nu se mai putea obtine nici un folosstrategic.

In fine, din cele petrecute in primele zile ale interventiei noastre, Bra-tianu si-a putut da seama a una din marile noastre inferioritati era necu-nostinta pe care ofiterii nostri o aveau despre razboiul modern. Dupa doiani pe frontal rusesc, dar mai ales pe frontul apusean, se ajunsese la anumemetode de lupte proprii razboiului actual, metode necunoscute ofiterilorroman. Cei mai culti, cei mai capabili dintre ei, ignorau arta cea noua, ce-rintele ei, si in asemenea conditii cum erau sa tie piept unor armate con-duse de Germani, maestrii inventatori aproape ai unor asemenea procedee?Aceasta lacuna trebuia fara intarziere inlaturata. Bratianu se gandise,deci sa fats apel la sprijinul francezilor, spre a le cere o misiune militaracare sa ajute comandamentele noastre cu sfaturile si cu experienta ei. Gu-vernal francez consimti, Joffre desemna ca sef al misiunii pe Berthelot, a-dica insusi pe generalul care it ajutase in calitate de sef de stat major laMarna, si care trebuia sa ne aduca servicii atat de mari. Din nenorocire,misiunea lui nu a putut fi la Bucuresti decat la inceputul lui Octombrie sipans atunci multe s'au intamplat.

0 data aceste dispozitiuni luate, Bratianu a cazut intr'un adevaratmarasm. Vreo 15 zile nu a mai fost el, nu it mai recunosteam, ratacea dedimineata pans seara din odaie in odaie, nu mai primes aproape pe nimeni,and ii vorbeai parts nu auzea ce ii spuneai, cu greu puteai obtine sa re-zolve chestiile care cadeau direct in sfera lui de atributiuni. Era fizicesteabatut, aproape imbatranit, it cuprinsese o groaznica desperare. Cauza einu era Turtucaia; ca si Regele, considerase Turtucaia ca un incident foartedureros, dar atata tot. Soarta razboiului nu putea fi legata de el, alta eracauza sfasietorului sau zbucium sufletesc: Aliatii it inselasera si cu aceas-ta idee nu se putea impaca. Nu putea sa le-o ierte, nici lor, nu putea sal$i -o ierte nici lui insusi. I se parea monstruos ca Aliatii sa-i fi dat anumefagaduieli precise $i solemne, pentru ca sa-1 indemne sa intre in razboi, $ica tot ei sa nu fi implinit pe urma aceste fagaduieli. Ii era necaz pe el, case lasase ademenit s cads in cursa lor; doi ani amanase intrarea in razboi,ca sa fereasca Cara tocmai de ceea ce se intamplase. Ingradise interventianoastra de atatea garantii, luase toate precautiunile posibile ca lupta sa sedea cu cat mai multi sorti de izbanda, cu cat mai patine posibilitati deinfrangeri, si acuma tot ce cladise cu atata truda, cu atata rabdare, cuatata prevedere, se naruia din cauza unei vulgare pacaleli. Romania,


scumpa lui Romanie, era amenintata cu soarta Serbiei, ca sa cunoascavictoria finals o atepta calvarul ocupatiei inamice Si poate chiar al pier-derii vremelnice a intregului teritoriu national. Cum nu au luptat in Do-brogea, cine tie data Ruii vor voi sa se bats pe frontul Moldovei.

Toata viata lui traise cu simtamantul viu al neincrederii fat a de Mari-le Puteri, fusese crescut in aceasta atmosfera de suspiciune. Vazuse cat aavut de suferit tatal sau de pe urma dispretului, de pe urma egoismului ce-lor mari and era vorba de statele mici, de durerile, de interesele, de n5.zu-intele for cele mai legitime. $i nu avusese decat o ambitie, sa scuteascaCara lui de incercarile de care tatal sau nu reuise sa o fereasca, cu toatagrija i iubirea lui de neam. Avusese iluzia sa creada a a izbutit i iata caistoria se repeta, de ce se temuse nu scapa, ba parch* il ateptau loviturimai grele decat acelea pe care le cunoscuse tatal sau.

De soarta finals a razboiului nu se ingrijea, tia a suntem in functiu-ne de Aliatii notri, i de victoria for era sigur. Menirea lui insa fusese saconduca astfel destinele patriei sale, incat jertfele ei sa nu fie mai mari de-cat se cuvine i ca Romania, prin interventia ei sa grabeasca izbanda Ali-atilor.

Acuma nici unul din aceste doua rezultate nu mai putea fi obtinut. Cumintea lui patrunzatoare, el a vazut dintr'o data tot ce era sa se intample.Din ceasul acela era sigur a nu ne vom putea men tine nici in Dobrogea, niciin Transilvania, nici pe Carpati, ca va trebui sa sacrificam Oltenia, Munte-nia i ca Moldova nu o vom putea salva decat daca Ruii vor binevoi s neajute. Nu excludea ideea de-a ne vedea pe Siret, pe Nistru, la Odesa, saumai departe, *i era sigur ca razboiul mondial va mai fi lung.

*i D-na Bratianu i Barbu *tirbey i eu am cautat mereu sa-1 imbar-batam, era in zadar, de cele mai multe on t5.cea, din and in and numaine spunea cu vocea tremuranda de emotie: Nu, nu, am fost inelat, nuam sa le-o iert niciodata...!"

Dupa vreo dou5. saptamani i-a revenit in fire, tragedia sa sufleteascase sfarise, i-a redobandit seninatatea i toata barbatia, pot spune chiarca in urma a primit loviturile soartei cu mai multa tarie decat noi. Iluziilenoastre nu le mai impartaise, ceea ce se intampla intra in prevederile lui,ii adaptase obiectivele i sperantele noii intorsaturi a evenimentelor cunoi imagini ce trebuia sa ne facem despre ceea ce era sa fie razboiul. Candceasul crizei a sunat pentru fiecare din noi, el de mutt ieise biruitor dinframantarile sufletului.

In timpul acesta situatia pe front devenea din ce in ce mai ingrijoratoare,Nu mai era un razboi, era mantaua lui Arvinte, cand carpeai intr'o parte,se rupea in cealalta i aa mai incolo. Aceasta perioada a tinut de la cade-rea Turtucaiei pans la retragerea noastra in Carpati, adica de la 6 Septem-brie pans la 10 Octombrie. A fost un chin nemaipomenit: intearlevar, candcredeai ca situatia s'a imbunatatit in Dobrogea, to pomeneai a ea devine


critics in Ardeal, cand vetile erau mai asiguratoare la nord, de-o data to-tul se strica la sud. Nu mai tiai incotro sa -ti indrepti privirile i sperante-le. Pand Ia 12 Septembrie lucrurile au mers tot mai au in Dobrogea, cacidupd. caderea Turtucaiei i a Silistriei i dupd batalia pierduta de la Ba-zargic, ne-am retras pe linia vechii fruntarii dobrogene.

Generalul Mackensen, vazand ca nu are in fata lui forte numeroase catrupele noastre dispun de un armament inferior, ca Rusia se lupta pe ju-matate, ca comandamentul este slab, lipsit de coeziune i temandu-se, pede aka* parte, ca de intarzie vom putea trimite int5.riri i schimba aceastasituatie in favoarea noastra, s'a hotarit sa nu ne dea nici o clips de ragaz,sa inainteze imediat, avand Cernavoda, podul de pe Dunare, drept obiectivprincipal.

Aadar, Ia 13 el incepe atacul. Cu toate ca trupele noastre au luptat bi-ne, cu toate ca brigada sarbeasca a fost plind de vitejie, lipsa de energie aRuilor ne-a silit ca a doua zi, 14 Septembrie, spre sears, sa ne retragemdin nou, de asta data pe linia Raova-Cobadin-Tuzla.

Mackensen nu era nemultumit. Iar not nu aveam cuvinte sa fim mult u-miti, caci abia trecuserd cloud saptamani de la intrarea noastra in ac%iunei care era rezultatul? La nord inaintarea era aproape opritd, unitatile lua-te de acolo spre a veni in ajutorul frontului dobrogean impiedicaserd oriceposibilitate a unei actiuni in stil mai mare, potrivit planului initial. Lega-tura intre diferitele grupe nu era facutd, sectorul Jiului i al Oltului erauizolate, singura armata II de la Brasov operase o slabs jonctiune cu armataIV Prezan.

La Jiu, la Sibiu, la Brasov, cu rnici variante, stateau locului. Se facuse-rd. i se faceau greeli, care ne ingrijeau tot mai mult, numai trupele de subcomanda Generalului Prezan, conduse sistematic, in ordine i cu hotarire,inaintau incet, dar fard incetare.

La sud, intreg Quadrilaterul anexat dupa rdzboiul din 1913 era dinnou in mana Bulgarilor, iar acuma pierdusem aproape jumatatea judetuluiConstanta. Manga lia era ocupatal de inamic, inca o lovitura a lui Macken-sen, i era amenintata chiar linia feratd, podul de peste Dunare precum iConstant a.

In fata acestor perspective, o reexaminare a situatiei devenea de nea-parata trebuinta i la 15 Septembrie dimineata, Regele a convocat la Scro-vite un al doilea consiliu de rdzboi, la care au participat cei trei coman-dan ;i de armata, Culcer, Averescu i Prezan, Generalul Iliescu i Brdtianu.Discutia a fost lungd i aprinsa.

Averescu, de la inceput, mai pu ;in rezervat ca prima data, a formulato serie de critici, care toate erau sageti indreptate cu vadita ostilitate im-potriva lui Iliescu. Pe urma, invitat sa lase la o parte invinuirile i sa expu-n pdrerile sale in privinta viitorului, dansul a cerut rasturnarea completaa planului de rdzboi primit. Retragerea pe vechea granita a Carpatilor la


nord i ofensiva cu toate fortele laolalta cu la sud. Generalul Prezana combatut cu hotarire aceasta parere, a sustinut mentinerea planului ini-tial, sporirea fortelor armatei de nord, spre a invalui pe inamic a-1 obligasa se retraga dupa Mure. 0 data ajuni pe linia Murqului frontul, fiindconsiderabil scurtat, dansul era de parere sa ne fortificam i sa ateptamiarna. Iar in Dobrogea, defensive.

In cele din urma s'a ajuns la o tranzactie, o a treia formula, de faptera insa tot a Generalului Averescu qi anume: sa se continue ofensiva inArdeal aa cum se putea, cu fortele reduse i, in acelai timp, &I se dea omare lovitura la sud, sal se treaca prin surprindere cu mai multe diviziiDunarea cam in dreptul Giurgiului sa se cada in spatele lui Mackensen,care, prins intre doua focuri, nu putea deck sa capituleze. Aceasta insern-na Dobrogea evacuate, Turtucaia razbunata i reinceperea ofensivei in Ar-deal posibila in alte conditii i in alts atmosfera morals. Plan seducator,dar foarte indraznet.

Bratianu s'a marginit sa face cateva obiectiuni, dar s'a ferit in tot tim-pul discutiei sa-i impuna vreo parere. Averescu, cum era i firesc, a fostinsarcinat sa-i execute proiectul. In acest scop, a primit, pe langa armataHI, i comanda trupelor ruso-roman din Dobrogea, ca sa poata coordonamai bine intreaga actiune i s'au pus la dispozitie 17 divizii, 10 pe frontuldobrogean, (6 romanqti i 4 ruso-sarbeti) i 7 la sudul Bucureqtilor, pen-tru a trece Dunarea. El fixa regiunea Fhimanda ca punct de trecere, iarprimele zile ale lui Octombrie ca data probabila a inceperii operatiunilor.

L-am vazut pe Bratianu indata dupa ce s'a intors de la Scrovite. Nuaproba hotaririle luate, le considera absurde: ,Ai sa vezi ce are sa se in-tample! Incercarea e temerara, se poate sa nu reueasca, mai probabil vareui. Dar va reui pentru o clips, eu am informatii precise de la Aliati caGermanii concentreaza mari forte contra noastra in Ardeal. Dace nimeninu mai mica nici pe frontul rusesc, nici pe cel francez, era i de ateptatsa fie astfel. In curand va incepe deci un atac puternic la noi qi, in timpulacesta, noi slabim acest front ca sa alergam in Bulgaria dupa himere i glo-riole personale. Abia vom fi trecut Dunarea i ma pot prinde ca va trebuisa ne retragem ca sa scapam situatia peste munti i sa ne aparam de pri-mejdia unei invazii. Numai sa dea Dumnezeu, & nu fie prea tarziu qi sa nepomenim ca, alergand de colo pans colo, sa nu mai fim nicaieri la vreme.Trebuie &I mai intervenim la Stavka cu ajutorul Ruilor, sa stabilizamfrontul in Dobrogea. Lucrul nu mi se pare greu, altceva nu este insa defacut".

Surprins, i-am raspuns: Dar clack aceasta iti este convingerea i, per-sonal imi pare i mie ca ai dreptate, de ce nu ai pus piciorul in prag? Eradatoria Dumitale!" Nu, mi-a spus el. ca dinainte de-a infra in actiune,am lust hotarirea sa nu ma amestec in conducerea operatiunilor militare.E o raspundere pe care nu am competinta technics sa o iau i pe care,

31

i

i

i,

Ruso,

$tii

www.dacoromanica.ro

prin urmare, contiinta mea imi impune sa nu o iau. Orice s'ar intampla,de la aceasta hotarire a mea nu ma voi abate. Obiectiunile mele le-am for-mulat, temele mele le-am precizat, au trecut peste, nu am ce face". Aminsistat, a dat desnadajduit din umeri i a plecat.

Am aflat in urma ca el considera de pe atunci partida pierduta, aces-te hotariri nu aveau pentru el decat o valoare relatives. Ce insernnatateavea in ce parte carpeai mantaua, daces era mantaua lui Arvinte? Spre ne-norocirea t arii, prevederile lui Bratianu s'au implinit intocmai. Prima con-firmare i-a dat-o insui Mackensen. Inteadevar, la 16 Septembrie, a douazi dupes hotaririle de la Scrovioe, incepe un mare atac pe toata linia Ra-qova-Cobadin-Tuzla, atac de o deosebita violent a i care tine cinci zile,adica pans la 21 Septembrie. Trupele noastre, mai bine obinuite cu lup-te, intarite prin rezervele trimise, ajutate de vitejia Sarbilor, de asta data'Ana la un oarecare punct i de bunavointa Ruilor, rezista minunat.Toate incercarile germano-bulgare raman zadarnice, in cele din urma, Ma-ckensen, istovit, este silit sa inceteze batalia.

Pozitiile noastre erau neschimbate, dovada era facuta ca acest frontse putea stabiliza fares prea mari sacrificii. Bucuria noastra nu trebuia insasa fie de lungs durata, celelalte confirma.ri ale prevederilor lui Bratianuvenind unele dupes altele.

Pe frontul din Transilvania domnea o linite din ce in ce mai suspects.De fapt, Falkenhayn, caruia Hindenburg ii incredintase conducerea aces-tor operatiuni, era deja la fata locului i ii lua ultimele dispozitiuni.Mackensen la sud, Falkenhayn la nord, mare cinste ne facea Germania, darmai mult decat oricand eram in drept sa ne intrebam: ce fac Aliatii notri?

Adevarul este ca nu faceau nimic, se uitau cum se pregateqte zdrobi-rea noastra, de la Francezi abia incepeau sa soseasca ceva munitii i mate-rial de razboi, cu Ruii continuau penibile targuieli pentru trimiteri de notdivizii. La Per4, ca in guvern, ne intrebam cu infrigurare ce va face Fal-kenhayn, pe unde ne va ataca? Marele Cartier ii facea inca iluzii asupra in-semnatatii acestei actiuni, pe care Bratianu nu le imp artaea nicidecum.Nedumerirea era chinuitoare.

La 26 Septembrie ofensiva germana a inceput. In momentul acela si-tuatia trupelor noastre era urmatoarea: la Jiu, dupes ce ocupase Petroaniii i1 reocupasem, acuma acest important centru minier era in mainile Ma-micului i trupele nostre erau de fapt pe linia vechii fruntarii. La Olt, deasemenea, era tot in fata Sibiului i, in regiunea intre granit a i acest ora,armata a doua trecuse de Fagara, dar tot ramanea un spatiu gol intre eai armata I. In fine, armata lui Prezan trecuse de Odorhei i cauta sa Main-teze la sud spre Sighipara, la nord prin Gurghiul spre Reghinul Sasesc.Toate aceste armate aveau unitatile for reduse prin diviziile mereu trimisein Dobrogea qi, acuma in urma, prin cele date lui Averescu, ca sa poata in-deplini proiectul sau de trecerea Dunarii.

32

si

www.dacoromanica.ro

In urma am cunoscut planul lui Falkenhayn, care era simplu i logic:frontul nefiind bine inchegat, urma sa atace armatele romane pe rand isa le arunce unele dupa altele in trecatorile Carpatilor. Trebuie sa recu-noatem ca acest plan 1-a executat de minune, cu o energie, cu o iuteala imai cu seams cu o indrazneala uimitoare.

Bata lia de la Sibiu incepe la 26 Septembrie, la 29 era pierduta, divizi-ile noastre se retrageau in defileul Oltului. In general, luate in parte, trupe-le se batusera bine, comanda insa a fost deplorabila, Generalul I. Popovicis'a dovedit demnul camarad de arme al lui Basarabescu, Asian i Teodo-rescu. $i, curios lucru, acest general se bucura in timp de pace de o repu-tatie atat de buns, incat atunci and a fost vorba de inaintarea lui a in-trunit lucru fara precedent unanimitatea voturilor consiliului superi-or. Toti ceilalti generali mai avusesera cate doua, trei voturi contra, singurPopovici se bucurase de privilegiul unanimitatii. Inca o dovada ca nu ti-inta de carte este in timp de razboi principala insuire a unui comandant,ci energia, sangele rece, sufletul.

In schimb, acolo s'a distins indata un om care la declararea razboiuluiera un simplu colonel fara de pretentii, la Dragaani, Traian Mooi. Arde-lean dimprejurul Braovului, fost ofiter in armata austro-ungara, venit peurma in regat, Colonelul Mooi, prin dimensiunile lui fizice, prin veselia,prin neintrecuta sa pofta de mancare, era considerat mai mult ca un fel depersonaj hazliu, de simpatic Mo Teaca, decat ca un ofiter de seams. itotui, Mc:1(3i trebuia sa se distinga in tot timpul razboiului Si sa ramana inistoria unitatii neamului ca un erou aproape legendar.

Fara sa iau, firete, apararea Generalului Popovici, trebuie totui sarecunosc ci apararea armatelor sale s'ar fi putut prelungi, daca situatia fornu ar fi fost ingreunata de doua imprejurari: prima a fost atacul pestemunti al alpinilor bavarezi, care, cu o dibacie neintrecuta, au izbutit, tre-cand prin locurile cele mai neateptate, sa cads de-o data in spatele divizi-ilor noastre ce luptau dincolo de Tumul-Rou; i, a doua, nesosirea la timpa ajutorului armatei a doua. Inteadevar, cand situatia grupului de la Olta devenit critics, Marele Cartier General a ordonat armatei a doua sa inain-teze de la Fagara spre Sibiu, de-a lungul Oltului i sa cads in flancul tru-pelor germane. Din nefericire, Generalul Craineceanu a executat acest ordini fall repeziciune i fara energia ceruta. Cand a sosit, era prea tarziu, ar-mata I era batuta, greeala numirii lui Crainiceanu ii dadea roadele. Inmemoriile sale, Marealul Mackensen a marturisit pe urma ca rareori invista lui a trecut prin agitatii mai maxi decat atunci, fiindca era contientde pericolul ce it amenint a i din minut in minut se atepta la o nenorocire.

Emotia noastra la Bucureti era insa relativa, fiindca aveam cu toteochii atintiti spre Flamanda i speram cel putin unii din not ca de a-colo ne va veni mantuirea. Toate pregatirile erau terminate i la 1 Octom-brie Averescu incepe sa-i puns in executie planul. Mackensen trebuia lovit


din cloud parti de-o data, armata ruso-romans de pe frontul Raova-Coba-din-Tuzla trebuia s atace cu toata puterea pentru a-I indemna sa-i con-centreze in acea directie toate rezervele Si, in timpul acesta, sa treaca Du-narea, sa ii caza in spate i sa-i taie retragerea.

Atacul pe frontul dobrogean a mers destul de bine, la Amzacea am avutchiar un succes, am inaintat in mai multe puncte, dar de spargerea frontu-lui inamic nici nu era vorba, iar pierderile noastre au fost mari.

La Flamanda, in schimb, a fost un adevarat dezastru. Am reuit innoaptea de 1 Octombrie sa surprindem pe vrajma, sa aruncam podul isa incepem trecerea trupelor, iar in diminea %a zilei de 2 Octombrie, douadivizii erau pe teritoriul bulgar i inaintau fara nici o rezistenta serioasa indirec;iunile oranduite de Averescu. La cartierul lui Mackensen domneaconsternarea, la noi bucuria incepuse sa se manifesteze, se vorbea deja deo mare victorie, se lauda priceperea i dibacia lui Averescu.

Abia avusese aceasta veste buns timpul sa se raspandeasca i de-o da-ta aflam ca ofensiva de la Flamanda s'a oprit, ca trupele ce au trecut Du-narea se inapoiaza in grabs pe malul romanesc, a sunt maxi pierderi i Cas'a renuntat la intreaga operatie. Ce se intamplase?

Cand lucrurile mergeau mai bine, de-o data ne-am pomenit a ii faceaparitia flota austro-ungara, care de la inceputul razboiului era blocata Incanalul Perina, i ca incepe sa bombardeze podul. Cu alte cuvinte, de un-de pans atunci credeam Ca vom Cala noi retragerea armatei lui Mackensenin Bulgaria, acuma ne gaseam noi amenintati qi amenintati serios cani se taie comunica %ia cu trupele ce trecuser5. Dunarea. Pe de alts parte, oploaie groaznica de doua zile transformase lunca de la Flamanda inteobaltoaca, in care se infundau tunurile i carutele, de unde nimeni nu maiputea iei, iar aeroplanele germane evoluau fara incetare in jurul podului,ne bombardau neincetat, ne paralizau micarile i ne pricinuiau grave pier-deri, noi fund lipsiti de orice aparare aeriana efectiva.

Ce e drept, Averescu i-a dat repede seama de pericol i nu a mai staruitin executarea planului sau. Dupa ce criticase pe toata lumea i luase fat a detoti aere de superioritate, iata Ca i el se aratase uquratec in executia proprii-lor sale planuri. Nici ieirea flotei austro-ungare de la Perina, nici lipsa orica-rei aparari impotriva avioanelor in jurul podului nu erau permise. Dealtmin-ten, sa fi vrut i nu puteai continua o ofensiva la sud, fiindca mantaua luiArvinte continua, tiri din cele mai ingrijoratoare venind de la nord.

Prevederile lui Bratianu se indeplineau in toate amanuntele lor. Fal-kenhayn, dupa ce aruncase armata I in defileurile Oltului, inainta cu repe-ziciune prin Fagara spre Braov; Crainiceanu, zapacit, ii opunea o rezis-tenta slab5.. Daca noi mai intarziam sal ne iinem in jurul Flamandei, ris-cam sa fim nimiciti in jurul Braovului i sa ne g5.sim amenintati cu o in-vazie a inamicului tocmai in stramtorile care deschideau drumul cel maiscurt spre Bucureti.


Nu mai era o clip 5. de pierdut, trebuia sa alergam repede acolo undeprimejdia era mai mare. Tot ce s'a mai putut scapa din fortele de la Fla-man

IG_Duca_Amintiri_politice_Volumul_2.pdf

Documents

Transcript of IG_Duca_Amintiri_politice_Volumul_2.pdf