Ierarhia feudala

Proprietatea feudala constituie elementul fundamental al ansamblului feudal. Bazele sale au fost puse in secolele anterioare, odata cu formarea statelor feudale si organizarea institutiei domniei, unei parti a nobilimii prestatale i s-au confirmat, prin acte scrise emise de cancelaria domneasca, drepturile sale funciare.

Termenul de feud , feuda inseamna o bucata de pamant. Denumirea acestui tip de societate pune in evidenta rolul deosebit de important pe care il are pamatul in organizarea ei. Avand in vedere caracterul preponderant rural al acestei societati , pamantul reprezinta princiapala sursa de avere si de prestigiu.In functie de modul in care se raporteaza la aceste feude , membrii societatii se imbart in :

Nobili (laici/ecleziatici) care sunt proprietariidomeniilor feudale Taranii care sunt producatorii bunurilor materiale

In functie de pozitia pe care o are fiecare in cadrul societatii feudale , acesta se imparte in trei stari:

Starea intai , alcauita din cei care se roaga : clerul ; Starea a doua , formata din razboinicii care aparau societatea : nobilii; Starea a treia , care cuprinde lucratorii : taranii si orasenii.

Organizarea domeniului feudal Pe domeniul feudal se afla castelul nobilului. Domeniul feudat contine : rezerva

senioriala , care este suprafata din domeniul feudat , atribuita folosintei exclusive a nobilului ( pamant arabil , paduri , spatiu de vanatoare , parcuri) si pamantul impartit in loturi date spre folosinta taranilor dependent.

Relatii de vasalitate Nevoia de a avea la dispozitie o armata disciplinata si eficienta , l-a determinat pe monarh , mai apoi pe marii nobili , sa recurga la sistemul relatiilor vasalice.Nobilimea apuseana era impartita in seniori si vasali :

Seniorii erau nobilii care ofereau feudul. Vasalii erau nobilii care primeau feudul.

Indiferent daca era vorba de "proprietatea" domneasca, boiereasca, manastireasca, domeniu feudal era format din doua parti: o parte, redusa ca proportii in secolele XIV-XV, pusa in valoare de taranii dependenti pe baza muncii sub forma de claca; o alta parte, formata din vetrele satelor, terenuri agricole (aflate in posesia taranilor), pasuni si paduri. Pentru a face ca pamantul sa produca venituri, seniorul-in cazul nostru boierul-trebuia sa aiba pe domeniul sau tarani, care sa dispuna de o parcela de pamant, de inventar agricol si de vite. Asupra delnitelor taranesti stapanul avea un drept destul de limitat. Taranii aveau un drept de posesiune, de folosinta asupra delnitei, ei nu puteau sa o instraineze, dar puteau sa o lase mostenire. Deasupra dreptului de posesiune al taranului exista, deci, un drept de stapanire al boierului, potrivit caruia el pretindea o parte din roadele pe care le dadea pamantul.