Universitatea TRANSILVANIA Braşov

Facultatea de Alimentaţie şi Turism

Specializarea: Inginerie şi Managent în Turism

Ȋntreținerea parapantelor

1

Referat întocmit de studenta Manea

Andreea, IMIT 16293, sub îndrumarea

domnului profesor WALTER THIERHEIMER 

1.Introducere

1. Scurtă prezentare

Parapanta şi-a făcut apariţia pe la jumătatea anilor 70 când alpinistul elveţian Andreas Kuhn o folosea pt a coborî de pe vârfurile pe care tocmai le escaladase. Aceste experienţe spectaculare au rămas destul de izolate până în 1978 când , paraşutiştii de la clubul din Annemasse în Haute-Savoie au început să folosească paraşutele cu chesoane pt a decola de pe pantă, binenteles pt a evita să recurgă la avion. Primii au fost Claude Betemps şi Gerard Bosson care pe 27 iunie s-au lansat la Mieussy folosindu-se de curenţii ascensionali de pe faleză.

Primii constructori au pus la punct aripi specifice pt parapantă, care erau din ţesut de polyester sau de tip "spinnaker" care a avut ca efect mărirea performanţei şi facilitarea decolării. Evoluţia a avut loc şi în cazul suprafeţei care practic s-a dublat în zilele noastre, formă a devenit elipsoidală de la pătrată. Adevarata evoluţie în cea ce priveşte perfomanta sa produs datorită profilului (biconvex), creşterea lungimii care a însemnat şi creşterea nr de chesoane. Dacă primele aripi aveau 7 chesoane, cele de astăzi au mai mult de 80

Parapanta este cel mai simplu aparat de zbor pe care omul l-a inventat vreodată, este vorba de o paraşută deosebită, ideală nu numai pt aterizare dar în special pt decolare şi zbor. Decolarea se efectuează după o scurtă alergare cu elan de-a lungul unei pante. Un pilot experimentat poate să exploateze curenţii ascensionali pt a se menţine în altitudine. Aripa este constituită din 2 suprafeţe de material (intrados, extrados) ţinute împreună de o serie de membrane numite nervuri, care închid chesoanele de unde pleacă suspantele care se unesc la nivelul pilotului în elevatoarele faţă şi spate

2

2.Enumerarea şi descrierea părților componente

2.1.. Enumerarea părților componente

VOALURA:- bord de atac - bord de fugă - intrados - extrados - faguri (celule, camere de presiune) - stabilizatoare - fuzee (travee)SUSPANTE:- nivele (A, B, C, D), ramificaţiiCHINGI PORT SUSPANTE (elevatoare): - chingi faţă - spate - bride - acceleratorS ISTEM DE ECHIPARE (ham, seletă): - ham clasic, cu cruce, pilotaj - carabine / carabePARAŞUTA DE SIGURANŢĂ (rezerva): - capotă, comandă, cord - container de aruncare, elastice - agrafe, panouri, orificiu polarSAC DE TRANS PORT:- bord de atac - bord de fugă - faguri (celule, camere de presiune) - stabilizatoare - fuzee (travee)

2.2.Descrierea părților componente

VOALURA este confecţionată din POLIAM ID sau POLIESTER în carouri (Rip-Stop),carourile având rolul de a mări rezistenţa materialului, şi în caz de ruptură, de a nu permiteextinderea. Toată suprafaţa este impregnată cu răşină sintetică pentru ca porozitatea materialului să fie minimă şi pentru a păstra astfel presiunea formată în voalură. Uzura mecanică şi razeleultraviolete distrug impregnarea de răşină sintetică. Voalura are o formă dreptunghiulară sau eliptică şi este compusă din două suprafeţe(intrados şi extrados), unite prin travee, formând între ele celule de retenţie a aerului. Lamajoritatea parapantelor, traveele sunt găurite, celulele comunicând între ele, ceea ce face posibilă egalarea presiunii aerului pe întreaga suprafaţă a voalurii. Partea din faţă a voalurii se numeşte bord de atac, iar cea din spate bord de fugă, comenzile acţionând asupra bordului de

3

fugă. Pe voalură sunt ataşate stabilizatoare (lateral sau pe intrados), care reduc efectul curenţilor turbionari, asigurând stabilitatea zborului. Cusăturile la îmbinările voalurii sunt executate cu maşini de cusut cu două ace, iar pemargini şi pe fuzee sunt cusute benzi de întărire.

S US PANTELE fac legătura între voalură şi sistemul de echipare. Forma curbilinie avoalurii este dată de lungimea diferită a suspantelor, precum şi de modul de dispunere a acestora,greutatea pilotului fiind repartizată pe întreaga suprafaţă a voalurii; suspantele nivelelor A şi Bsusţin 80% din greutatea pilotului. Suspantele sunt confectionate din KEVLAR sau DYNEM A cu înveliş de POLIESTER, iargrosimea lor variază între 1,5 – 2 mm. Forţa de rupere este de aproximativ 60 - 130 Kgf / m liniar, iar elasticitatea nu depăşeşte 1,5% . Îndoirile forţate, nodurile şi strivirile slăbesc considerabil rezistenţa suspantelor. În partea superioară, suspantele sunt cusute pe intrados în dreptul traveelor, rezultând astfelpatru rânduri de suspante: nivelul A, corespunzător bordului de atac, nivelele B, C, şi D, la care se adaugă ramificaţiile suspantelor aferente comenzilor, care sunt cusute de bordul de fugă. În partea inferioară, suspantele sunt prinse de chingile port-suspante prin inele metalice,numite bride.

CHINGILE PORT–S US PANTE fac legătura între suspante şi sistemul de echipare,chingile din faţă având rolul cel mai important la decolare. Corespunzător suspantelor pe care lesusţin, chingile se clasifică în: A, B, C şi D, şi reprezintă un sistem complex de pârghii care laacţionare modifică profilul, respectiv portanţa aripii. Chingile pot fi în număr de 4, 6 sau 8 în funcţie de destinaţia parapantei, şi sunt ataşate princarabine metalice de sistemul de echipare.

S IS TEMUL D E ECHIPARE îmbracă trupul pilotului, închizându-se în jurul pieptului şi al picioarelor cu ajutorul unor dispozitive de prindere, chingile având posibilitatea de ajustare. Legătura dintre acest sistem şi chingile port-suspante se realizează prin intermediulcarabinelor metalice prevăzute cu dispozitive de siguranţă.Sistemele de echipare sunt de două feluri: suspendate (hamuri) şi tip şezut (selete).Hamurile sunt relativ uşoare şi au un volum redus la împachetare. Poziţia dreaptă a corpului– impusă de ham – permite în timpul zborului o bună vedere de ansamblu, şi conferă o senzaţie de siguranţă, fiind practice pentru start şi aterizare. Astfel, sunt foarte utile pentru zboruri scurte şi pentru începători. Seletele sunt foarte răspândite între piloţi. Aceste sisteme de echipare pot influenţa hotărâtorcomportamentul de zbor al parapantei prin mişcările corpului. Prin modificarea centrului degreutate al corpului se modifică şi geometria voalurii, acest lucru fiind avantajos în viraje, dat fiind faptul că parapanta se pilotează în proporţie de 60 – 70 % prin modificarea centrului de greutate. Sistemul de echipare tip şezut poate dispune de protecţii dorsale şi laterale, sau i se poate ataşadorsal un airbag de protecţie. De asemenea, paraşuta de siguranţă (rezerva) se poate fixa pe chinga de piept, sau lateral –stânga sau dreapta – în funcţie de preferinţa pilotului. Folosirea chingilor adiacente în cruce, cu care sunt prevăzute unele selete, este contraindicată, deoarece reduce promptitudinea virajelor. Seleta trebuie ajustată pe corp astfel încât centrul de greutate al corpului să fie în şezut, iarcelelalte chingi să cuprindă în mod comod corpul.

fig. 1. Componentele parapantei

4

5

6

3.Ȋntreținerea parapantelor

Ȋn ceea ce priveşte îngrijirea şi întreţinerea parapantelor, accentual este pus mai ales pe tipul materialelor din care suspantele, chingile sau alte componente ale parapantelor sunt făcut şi caracteristicile acestora (rezistenţa, elasticitate, impermeabilitate, durabilitate etc).O importanţă deosebită în îngrijirea şi întreţinerea lor o are cunoaşterea factorilor ce contribuie la degradarea materialelor şi componentelor: factorii de mediu (razele ultraviolete, vânt, luminozitate, căldură), însă şi rezistenţa la sfâşiere.

1. Parapanta trebuie ferită de substanţele uleioase, de acizi şi de expunerea îndelungată la soare. Trebuie evitată călcarea voalurii şi a suspantelor, uscarea artificială, precum şi târârea.

2. Materialele, componentele se spala cu apa pana la 30 grade fara detergent sau doar cu sapunuri, sampoane speciale pentru materiale din plastic, se tin la loc uscat ferite de caldura sau de soare.Doar aparatele foarte murdare se pot spăla cu apă fără clor, pentru a nu distruge impregnarea voalurii; după care se usucă foarte bine, umezeala putând produce mucegăirea şi degradarea iremediabilă a aparatului de zbor.

3. Doar rupturile mici de pe voalură se lipesc (cu autocolant special, tăiat rotund / oval), eleneafectând zborul; însă rupturile mari trebuie cusute. Suspantele roase sau rupte trebuie înlocuitecu altele noi, ţinându-se cont de elasticitate.

4. Rezistenta la rupere a materialului din care suprafata anvelopei aripii-parapanta este facut scade foarte mult odata cu utilizarea parapantei, dar face fata la solicitarile care apar in timpul unui zbor normal si dupa 250-300 ore de zbor. Slabirea fibrelor trebuie atribuita mai ales in cazul panzelor din polyamida razelor ultraviolele daunatoare. De aceea sunt indicate verificarile parmanente inaintea zborului.

5. Pentru ca panzele de parapanta sa fie cat mai impermeabile la ventilarea aerului si sarespinga apa precum si ca sa fie mai mult incarcate mecanic acestea sunt caserate (peliculizate cu film subtire) cu rasini sintetice sau similare (silicon, mylar). Totodata printr-o peliculizare adecvata se poate reduce elasticitatea si sensibilitatea la raze ultraviolete care nu sunt de dorit. Pentru diferitele parti ale voalurii parapantei care trebuie sa ramana in mod deosebit fara alungire, constructorii folosesc in parte Mylar (intaritura, pereti celulari). Panza din Polyamida este mai maleabila si preia ceva mai bine peliculizarea decat cele din Polyester. Solicitarile mecanice deosebit de daunatoare actioneaza la fel la ambele materiale

6. Nu este recomandabila executarea permanenta a unor manevre de zbor extrem :la deteriorari contribuie insa si rezistenta la sfasiere. Acestea este considerabil mai mica decat rezistenta la rupere cu toate ca panza de parapanta se executa in general prin tehnica de tesere rip-stop. In acest caz, prin inserarea unor fire mai groase se imbunatateste rezistenta la sfasiere. Tesatura rip-stop se recunoaste usor dupa modul caracteristic de carouri. La un anumit numar de fire normale 9-15 se insereaza un fir de rezistenta mai mare, ce iese in evidenta facand carouri specifice. Solicitarile pe diagonala structurii tesaturiii genereaza cel mai usor deformarea. Astfel de deformari apar cel mai curand la peretii celulelor si pot duce la modificarea profilului.

7. Materialul din care este facuta suprafata anvelopei aripii-parapanta este ales defiecare constructor insa indiferent de aceasta alegere, el trebuie sa indeplineasca niste cerinte importante:

a) greutatea specifica a tesaturii sa fie cat se poate de mica;b) tesatura sa fie impermeabila (peliculizata) pentru aer;c) rezistenta la intindere, rupere/sfasiere sa fie corespunzatoare;d) tesatura sa isi conserve proprietatile in timp, in conditiile specifice de utilizare (raze

7

solare, ultraviolete, umezeala) si nu in ultimul rand sa aiba un cost cat mai mic8. Este necesar de stiut faptul ca legatura dintre ansamblul de chingi si chingile portante se

efectueaza fie cu piese de insurubare din otel sau carabine de aluminiu. Cuplajele din otel se folosesc atunci cand vrem ca ansamblul de chingi sa fie legat strans cu chingile portante, carabinele din aluminiu au insa o legatura slaba care permite o separare rapida a ansamblului de chingi dupa zbor.

9. Trebuie sa fim atenti ca chingile portante si carabinele sa fie solicitate si incarcateuniform pe intreaga lor latime.

10. Invelitorile ansamblului de chingi se executa de asemenea din otel sau aluminiu.11. Dupa o aterizare, parapanta trebuie sa fie atarnata pentru uscare cel putin 72 de ore

deoarece mai ales suspantele au nevoie pentru aceasta de foarte mult timp.

4. Concluzii

8

Ȋn concluzie parapanta este cel mai simplu aparat de zbor pe care omul l-a inventat vreodată, este vorba de o paraşută deosebită, ideală nu numai pentru aterizare dar în special pentru decolare şi zbor.O deosenbita importantă o are construcţia unei parapante, acest aspect fiind suficient de subtilă şi de complexă. De aceea, cel ce proiecteaz o asemenea instalaţie trebuie să aibe o responsabilitate imensă , cât şi o atenţie sporită.Fineţea aerodinamicii unei parapante, chiar siguranţa pilotului depind de fiecare aspect de proiectare, construcţie şi întreţinere a acesteia.O mică eroare în proiectare sau construcţie sau o reparaţie incorect făcută poate să transforme o parapantă sigură într-un obiect extrem de periculos. Pilotul trebuie, din acest motiv să fie conştient de natură complexă a proiectării unei parapante şi de extremă importantă a întreţinerii corecte a acesteia.

Pe lângă acest lucru întreţinerea şi respectarea anumitor cerinţe prin care să i se conserve calitatea, garantează nu doar performanţă în zbor, ci mai ales securitatea acestuia.În plus parapatismul poate fi pentru fiecare vârstă, nu trebuie să aveţi experienţă neapărat, fiind posibil zborul în tandem , o alternativă sigură şi plăcută pentru că toţi cei ce doresc să experimenteze emoţiile şi senzaţiile zborului liber fără a parcurge un proces lung de învăţare şi antrenamente. Parapanta poate să ofere o vedere minunată, o imagine a lumii dintr-o perspectivă absolut inedită şi poate deveni o experinţă deosebită

9

Bibliografie:

[1.]“PARAPANTA DE LA A LA Z Cursul de Zbor A.S.PAR.” de Kabos Ştefan Webliografie:

[2.] htt.p://ro.wikipedia.org/wiki/Parapantism[3.] http://www.aerozone.ro/despre.html[4.] http://www.calatoreste.ro/2008/articole-utile-calatorie/id_185/Lectii-de-parapanta.html

10

Cuprins

1.IntroducereScurtă prezentare………………………………………………………………………..2

2. Enumerarea şi descrierea părților component2.1Enumerarea părților componente…………………………………………………….32.2.Descrierea părților component………………………………………………………3

3..Ȋntreținerea parapantelor……………………………………………………………………...74.Concluzii…………………………………………………………………………....................9

Bibliografie……………………………………………………………………………………..10

11