IANCU' MCÜlßSCU

Uf). - UNIVERSUL LITERAR

C t i t o r i i -——:

I A N C U N I C U L E S C U de G E O R G E S O R I O S T E A N L

Dacii cercetăm începutur i le tea t ru lu i 10-mânesc, născut din durere , — din nebu-loza acelor vremur i când se d ibuia încă,— când actorul era considerat u n fel de „pierdevară" nebăga t în seamă de n imeni şi renegat de toţi, vedem cât de mare au fost en tuz iasmul şi sacrificiul acelora cart au îmbră ţ i şa t această car ieră , a tâ t de ade­menitoare, dar şi a tâ t de spinoasă.

De aceea, socot, că adevă ra tu l aposto­lat s'a făcut numai a tunci , când, ca să fii actor, t rebuia să renunţe la tot, chiar şi la familia ta, şi să urci ca lvaru l unei viefi, ap roape de mar t i r , r ă t ăc ind in tur -neuri nesfârşite pe d r u m u r i p resă ra te cu tot felul de mizerii şi de pr imejdi i , şi să lupţi cont inuu cu menta l i t a tea în tâ rz ia tă şi cu pre judecăţ i le s tupide, ale lumei de iitunci.

Pr in t re acei apostoli necontestaţ i cari au c imenta t cu v ia ta şi sufletul lor de mart i r i şi vizionari, temeliile tea t ru lui

l a n c u Niculescu Ia 30 de an i

românesc, îl găsim şi pe l ancu Niculescu. unul d in t re cei mai mar i actori de come­die ai noştri

Desigur, când se va scrie istoria tea­t rului românesc, c ronicarul va ţ iue soco­teală de marea f igură a acestui distins art ist , iar numele lui va fi t recut la locul de onoare, cu litere de aur .

l ancu Niculescu a fost fiul unui func­ţ ionar distins din Ministerul de Einanje, om chibzui t şi gospodar paşnic care dorea să facă din fiul său cel mai mare şi cel mai s â rguuor la î nvă ţ ă tu ră , — u n func­ţ ionar model; care să-i u rmeze în aceeaşi inst i tuţ ie unde şi el dusese o via tă de muncă şi de cinste. Dcaceea imediat ce termină şcoalele p r i m a r e îl dădu la şcoala de comerţ , — u n d e l ancu făcu studii se­rioase, fiind un elev bun .

Dar , demonul ar te i care clocotea în el ti pândea . Şi în t imp ce t a tă l a ş tep ta la u l t imul an, ca fiul său să-şi ia diploma,

rămase foarte surpr ins , când află că el plecase delà şcoala de comerţ şi u rma pe ascuns cursur i le Conservatorului, al cărui pr im an îl terminase cu succes.

în fur ia t peste măsură , păr in te le înşe­lat în speranţe le lui, îl u rmăr i până la profesorul respectiv delà Conservator , pe

...în „Gatiavencu"

a tunci , — marele maestru Ştefan Velescu. După ce-1 bi l i f tului , indignat până 'n adân­cul sufletului de crima ce făcuse cu copi­lul lui. îl rugă să nu-i mai pr imească la cursuri , că el nu vrea ca fiul lui cel mai bun, să ajungă.. . râsul mahalalei...

D a r Velescu îi vorbi cu a t â t a că ldură încât reuşi să-1 convingă :

— „Domnul meu va veni o zi când te vei mândr i cu fiul D-tale. Du- tc acasă li­niştit şi ai r ăbda re , ziua aceea va sosi cât dc curând" .

Desamăgi t , b ă t r â n u l păr in te plecă îndu­rerat, cu in ima s t rânsă de cea mai mare nes iguranţă .

Astfel a început tea t ru l ancu Niculescu. Avea 16 ani când a in t ra t în conservator . Era pe la 1881.

D u p ă trei an i de studii serioase el ter­mină conservatorul fiind socotit cel mai bun element de comedie al acelei serii de elevi. Fu imediat anga ja t la Teat ru l Na­tional, unde îşi făcu in t ra rea debu tând cu rolul Sosie din Amphitrion de Molière (rol cu care absolvise şi Conservatorul ) .

Jucă degaja t cu un umor na tu ra l şi spontan şi câşt igă nu numai s impat ia publicului care-1 a p l a u d a în t r 'una , dar şi

care t în mi

pe a d i rec toru lu i tea t ru lu i chemă, îl felicită şi-1 distr ibu multe piese noi, dându- i roluri important

Pr in t re acestea fusese şi Caluoencu df „Scrisoarea P i e rdu t ă " a lui Caragcale Ï care r epur t a un m a r e succes. r

Atunci a t rase el, în deosebi, a tenţ ia ti t u r o r ş i f u consacrat ac tor mare. De acut succesele curg unul d u p ă al tul în : „В( fonul" din Regele Lear, de Sltakcspcarîj ..Fânică Frumufsanu" din Manevrele ţ toamnă (localizată de P. Guşti) ; „Sosi din Aniplii lrion de Molière : „Telemac Di; mitrascu" din Gineri le D-lui Prefect (li cal izare de P. Guşti) ; „Jourdain" (roii pr incipal) din Burghezul Gent i lom ; Áí guri (rolul pr incipal) din Bolnavul Inctf puit , de Molière ; „Blandinet" din Păs| relele lui Labiche" : Pălărierul din „423* Punctul negru : „Jouvenel" din Secrete

...în „ C a f a v e n c u "

lui Polichinelle de P. Wolf : George Di din : „Sbierea" din Răzvan şi Vidra „Polonius" din Hamlet , e t c . . e t c . .

Cu t emperamentu l lui viguros, cu irezi t ibilul şi sănătosul lui umor natura l , inteligenta lui vie, el creiă o seric de I pur i ce t răese şi astăzi în inimile spect terilor, cari l-au văzut . E dea juns să rt minţ im despre „Sbierea" din Răzvan Vidra, despre „Bufonul" din Regele Leai „Poloniu" din Hamle t şi mai ales cele doi magnif ice crea ţ iuni ale lui „Jourdau din Burghezul Gent i lom şi ,^Argan" d Bolnavul înch ipu i t , cari , socotesc, sunt i a d e v ă r a t cele mai mar i şi mai caracteri tice crea ţ iuni ale sale, care depăşesc t

UNIVERSUL LITERAR. - 147

ce a jucat, chiar şi pe „Caţavencu", soco­tit dupc major i ta tea părer i lor , cea ma i mare creaţie a Iui.

Intr'adevăr în Burghezul Gent i lom şi mai ales în Bolnavul înch ipu i t , l a n c u Ni­culescu a at ins cele ma i înal te culmi ale artei. Nu pot să-1 uit în Bolnavul î nch i ­puit cu câtă s impli ta te , cu cât farmec şi cu câta naturaleţă scotea efecte de un comic Mariant, cari î nebunea sala.

Deaceea, insist, d u p ă mine, cele mai mar i creaţii ale lui sunt în aceste două rolur i de mai sus, în care era cu adevă ra t m a g ­nific. Dealtfel, aceste 2 piese nu au mai putut fi represeuta te de a tunci , negăsin-ou-se actorul care să in terpre teze rolu­rile principale.

Dar în otice a j uca t l ancu Niculescu a ridicat sala în picioare. Avea a t â t a umor

,ân , ,Punctu l Neg ru ' '

natural, punea a t â t a convingere şi a tâ ta sinceritate în tot ce juca , şi t recea cu a-tâta putere r a m p a încă tuşând în mrejele umorului lui pe spectator , fie el oricât de cult sau oricât de s implu, încât , mu l t ă vreme crea(iunca lui desăvârş i tă r ămânea neştearsă din sufletul publ icului .

lancu Niculescu. a fost un art is t dc rasă, un comic irezistibil, or iginal şi românesc atât de românesc, cum n ' am avu t nici unul, dc o bonnomie nespusă şi de o sim­plitate rară.

Era actorul care nu umfla, care nu exa |?ем, el t răia rolul şi-i î m p r u m u t a ceva din felul lui de a fi, din humoru l lui ne­secat, din mişcări le şi râsul lui, din sufle­tul lui de art ist mare . T imp de 35 de ani, cât a jucat teatru n'a fost rol în care să aibă cădere.

Modest şi cinstit , munci tor şi serios, el a fost şi un c a m a r a d b u n cu colegii lui si un om respectat în societate.

A slujit pe a l ta ru l ar te i şi numa i în ;teatrtil Naţional din Bucureşti , ap roape 30 de ani, adică p â n ă în anu l 1913, când fu scos la pensie p r ema tu r . Scoaterea lui la pensie în depl ină pu te re a ta lentu lu i şi incit tânăr (50 ani) a fost o surpr iză du­reroasă şi a provocat unan ime părer i de lan in public şi mai ales în lumea scri­itorilor şi actorilor.

La 21 Aprilie 1913, îmi reamintesc, a avut loc la Tea t ru l Naţ ional reprezenta ţ ia lui de retragere cu piesa „O scrisoare pier­dută" a lui Cnragenle în care a juca t ui­taţi oară pe irezistibilul lui Ca ţavencu

pe scena unde o viată în t reagă şi-a isto vit sufletul şi nervii .

In s tag iunea 1914 este chemat în com­pan ia ' M a r i o a t a Voiculescu, cu anga ja ­ment excepţ ional . Aci, a l ă tu r i de mare le Const . Radovici cre iază ma i mul te ro lur i impor tan te , p r i n t r e cari c i tăm pe : Solo­mon din „Kean" şi „Ducele" din L 'habi t Vert de Fiers şi Cavai l le t .

J a n e n Niculescu a fost ac torul cel mai iubit de publ ic ; era suficient doar să a-p a r ă pe scenă şi fără să zică o vorbă,_ cu un s ingur gest, cu o s ingură pr iv i re , îne-bunea sala." o r idica în picioare, o electri­za, a tâ t era de pu te rn ic şi de comunica t iv humoru l lui nesecat şi admi rab i lu l lui joc de scenă.

D u p ă această s tagiune de pomină , el ia d r u m u l pribegiei , co l indând ţ a r a îu tu r -ncuri în tovărăş i t de fratele său ar t is ­tul C. Niculescu cu piesele : Moşteni­torii, Bolnavul Închipuit şi O scrisoare pierdută, p â n ă în anu l 1915 când inchec pentru to tdeauna rodnica sa ac t iv i ta te ar­tistică. In t impul campanie i din 1916 se refugiază la Iaşi î m p r e u n ă cu familia.

Acolo, chinui t de împre ju ră r i l e t r is te in cari se a f l a ţ a r a lui, istovit de mizeriile şi neajunsur i le acelei vieţi detestabi le , se îmbolnăveşte greu, şi se st inge în v a r a a-nului 1917.

Cu moar t ea lui t ea t ru l românesc a pr i ­mit, din pl in, o mare lov i tură .pierzând u n element de înal tă valoare ar t is t ică , — — un mare protagonis t al său...

G E O R G E S C R I O Ş T E A N U

adevărate g lumă fa ta lă 1...

La o repet i ţ ie generală , l a n c u Niculescu discuta cu u n g rup de colegi car i făcuseră cerc în j u r u l lui să-i asculte glumele :

— Bine că se făcu pauză , mon cher ; mă simt aşa de obosit !

— Bătrâncţe le Nene I anculè , g lumi cu glas p i ţ igă ia t u n actor t â n ă r cu nas câ rn si cu ochi căp ru i şi largi care joacă de prefer inţă , şi chiar cu «meces, tot t i pu r i de comedie.

— Bătrân c ta ică- tău ! îi r ăspunse Nicu­lescu, pa re făcâudu-se supă ra t .

— Pardon , Nene l ancu le . glumesc. Scu-ză-mă....

— Ştiu Tizule ! De aceea grozav aşi dori . să fiu pens ionar să nu ma i a u d glumele ţinsrăilor obraznici. . . .

D a r d u p ă o clipă, isbucni în râs , m â n ­gâie cu b u n ă t a t e buclele negre a le t ână -j ului şi r epe tă ;

— Vă măr tur isesc , dragi i mei, grozav aşi dori, în cl ipa asta , să fiu pens ionar !

— Ia poftiţ i la repet i ţ ie d-lor şi mai lăsaţ i ta i fasul şi ţ igări le , t u n ă aspru , glasul regisorului .

D u p ă o lună l a n c u Niculescu se în tâ ln i pe cu luaru l pr inc ipa l , p iept în p iept cu Alex. Davi l la , d i rec torul t ea t ru lu i .

— Vă salut . D-le Di rec tor — Să trăeşt i , Nene lancule . O nou ta te :

te-am «cos la pensie — Glumeşt i , D-le Director , zise Nicu­

lescu galben cum e ceara, spr i j in indu-se să nu cadă . . .

- De Jap l ancu le 1 Aşa e : te-am scos la pensie ! Nu spuneai tu mai luna t re ­cută, la o repetiţie.^ că ai dori grozav să fii pensionai- ? Iacă . ţ i -am real izat dor inţa .

— D a r am glumit , D-le Director. . .

* s c a n d a r ă асееа , e viapa m e a 1...

D u p ă ce fusese scos la pensie, fi indcă era prea vâ râ t în reper to r iu şi nu se pu­

tea fă ră el .direcţia t ea t ru lu i il chema re­gulat să-şi joace roluri le , p lă t indu-1 cu o sută de lei de reprezenta ţ ie .

Mai mul ţ i pr ie teni şi chiui un i i membr i ai familiei, s t ă ru i r ă pe l ângă el să n u joa­ce fără cel p u ţ i n 500 lei seral, căci t ea t ru ar fi p lă t i t şi ma i mul t , f i indcă avea m a r e nevoe de el,

Niculescu d u p ă ce se gândi mul t , mul t , le zise cu Iacrămi in glas :

— Nu pot ! Mi-e imposibi l ! M'aşi duce să joc şi degeaba. Inch ipu i ţ i -vă : Acolo mi-am ros eu zi Ia zi anii mei cei ma i frumoşi, t inereţea, toa tă v ia ţa mea. Ier-taţ i-mă I dar... nu pot ! S c â n d u r a aceea a Naţ ionalului e v ia ţa , e sufletul meu....

l a n c u Niculescu şi pub l i c a i

Se reprezenta „Apres Moi" de Bernste in la „Tea t ru l Modern" de că t re t rupa Ma-r ioara Voiculescu. în fa imoasa s tagiune cu Const . Radovici .

l ancu Niculescu j u c a un rol p r inc ipa l care nu p r e a era de comedie, dar care-i mergea . Ina in te de a in t r a în ac tu l I (cu el se începea piesa), se adresă ac torulu i t ânăr , care-l in t roducea în scenă :

— Să vezi, mon cher, ce se î n t â m p l ă cu Guguş t iucu l ăs ta de pub l i c : când in t ru în scenă ap l audă şi râde cu hohote. Nu ma lasă să-mi încep rolul cum t rebue .

In t r ' adevă r . când in t r ă şi-1 văzu publ i ­cul, u n ropot de ap lauze amestecat cu râ­sete înflori în sală şi i n u n d ă scena.

Niculescu se în toarce şi spune t ână ru lu i care rămăsese pe rp l ex :

— Nu t i-am spus : aşa-mi fac regula t guguştiucii , . . G. S.

NOTE BIOGRAFICE loan Niculescu, (sau l ancu Nie ile«eu,

cum era mai cunoscut) , s'a născut la Bu­cureşti , in anu l 1863. El a fost fiul lui Pe t re Niculescu, funcţ ionar în minis te­rul de f inanţe şi al Eufrosinei Niculescu.

Şcoalele P r i m a r e lc-a făcut la Clemenţa . Pen t rucă era copil bun şi sârgui tor Ia în­vă ţ ă tu r ă , t a t ă l Scău îl dodu la şcoala de Comerţ , ale căru i cursur i le u rmează cu succes p â n ă în u l t imul an când se înscrie la Conservator . Face conserva toru l la clasa maes t ru lu i Ştefan Velescu şi-J ter­mină cu premiul I la comedie.

In 1884 e anga ja t în tea t ru l Nat ional din Bucureşt i , unde în scurt t imp se dist inge şi a junge la cea mai îna l t ă t r eap tă din teatru : societar de clasa l.

Din sutele de rolur i pe cari le-a j u c a t cu a t â t i vervă şi umor , cele mai mar i creaţ i i le-a avu t în : Argan din Bolnavul înch ipu i t ; Jourdain din Burghezul Gen­tilom (ambele de Molière) si „Caţavencu" din Scrisoarea P ie rdu tă a lui Caragea le .

Nu p u t e m trece cu vederea nici creat i -unea cea mare a lui din niesa ..Nenofelnl" în care mişca publ icu l înduioşându-1 p â n ă la lacrimi

lancu Niculescu, a făcut pa r t e din ve­chea p le iadă de art iş t i d ina in tea războiu­lui şi a fost un element de m â n a în tâ ia , dotat cu cele mai mar i cal i tă ţ i şi cu o m a c c ă rară pen t ru tea t ru .

S'a săvârşi t din v ia tă la Iaşi în t impu l refugiului unde îşi dusese şi familia, în v a r a anulu i 1917.

Ca o coincidentă fatală, d u n ă un an si lot la Iaşi, moare şi marea ar t i s tă Aris+ita Romanescu. care a cerut să fie î nmormân­ta tă în acelaş cimit ir şi a l ă tu r i de l ancu Niculescu, fostul ei colerj ne care-l ad­mirase si respectase o v ia tă în t reagă .

D o r i n ţ a i-a fost îndepl in i tă . ~G. S.

UNIVERSEL LITERAR

STRĂMOŞII MEI...

Cutreerând Archipeîagul din Hio până'n Dardonele, Şi zeilor încredinţându-şi ursita vieţilor nomade, Strămoşii mei se trag din neamul cercetătorilor de stele Ce rătăceau întreaga viaţă dealungul anticei Elade.

Vesteau răsboaiele şi ciuma, ghiceau drumeţilor norocul Cetăţilor spuneau sorocul mâniilor Olimpiane Duceau altarelor Colombe şi aprindeau în temple, focul, Scrumitul foc al legei stinse de vântul legilor profane. Dar fruntea lor îngândurată vestea o taină seculară : Din tată'n fiu spuneau strămoşii blestemul groaznic

ce-i pândeşte „Târziu de tot, în alte veacuri, un fiu pierdut o să răsară Din neamul nostru plin de datini şi'n altă datină va creşte.

Svârli-va piatra necredinţei în poarta templelor deschise Statui de zei şi de zeiţe va prăvăli din piedestale, Mai vinovat ca Oedipe care bătrânul tată îşi ucise întregul neam ne va ucide cu focul gândurilor sale. O, tu, vlăstarul cel din urmă al proorocilor din Hio, — In care veac te va ajunge blestemul glasului străbun ? M'apasă trista prevestire — urmaşii mei vor moşteni-o, Urmaşii mei vor moşteni.o, de-oi mai avea cui s'o mai spun!

V I C T O R E F T I M I U

ZADARNIC S a năruit cetatea de lumină Spre care năzuii în nopţi de vis, Şi porţile — mîneaie de rugină — •— Orieît bătui — nu s ' AO I mai îost deschid.

Şi am rămas în drum, cu ochiul gol : De flacăra nădejdii ce s'a stîns, — Şi neiştiind spre ce ţărm să apuc Am stat la porţi şi-am izbucnii în plîns:

Zadarnic voiu cerca să-mi tai cărare Prin sloata mărfii strînsă "n preajmă-mi grefl Căci cerul — pentru mine — nici o stea De-acuin n'o mai npriride'n înserare...

PAVEL NEDELCU

R E F R E N Iubind, mă siint nemuritoare !

Culoarea şi parfumul nu-s în floare, Ci 'n sufletul cu caire o'nţeleg a/cum. Au fost întotdeauna flori pe druim Şi eu am fost pe drumuri totdeauna, Dar n'aim c-ules mai mult de cât minciuna.

Acum că sufletu-mi te siimte şi cunoaşte. In oglindiri de rouă mu se recunoaşte. Adâncul cald şi proaspăt mi-1 cuprind Şi mă scufund în soarele iubirii ce-ţi aprind.

Iubind, mă simt nemuritoare...

VIRGINIA GHEORGHIU

P R O Z A Nu ţi-aim adus nici daruri, nici parfum Căci viu mai sărăcit ca orişicând, • Aşterne patul alb să dorm de-aicuin,.. Suint obosit de mnnică, sunt flămând.

Aprinde foc mai reipede'n «amin Şi nu-mi vorbi de dragoste 'n zadar,

In loc de gura ta, vreau astăzi vin Să priind puteri şi mâine să plec iar...

Mu te 'ntrista că nu mai sunt poet. Căci. răsucind ac-eilaş vis din caeir. Ajung, pe raza lui, încet. încet Ca să plutesc de-abineleta în aer !

GEORGE TĂSLAOANL 1

S O N E T Cu porţile castelelor deschise Din patru zări ţi~am aşteptat venirea. Din patru zări nădejdile-mi trimise Au revenit crucificânid iubirea.

Pios bătrân,cu ochiul de-ialtădafă Meren te văd re 'ntinerind prim stele, Pe umeri albi dueându-nii vinovată Sicriul nou al tinereţii mele.

Dar, nici-un gând niai aspra nu se 'nchcagă Ca'n primul ceas te-aştept şi dornic stărui fn plin sărut de-amurg cu-aromi de fragă.

De-ai răsări cu luna'n pragul porţii Târziu acum, durerii să te dărui, Surâsul meu ar fi surâsul morţii.

EL1E A NES! EA

UNIVERSUL LITERAR. - 149

R Ă Z B U N A R E A ) d e MIHAIL LUNGIANU

Intr'o iarnă geroasă, cu viscol şi cu ză­padă mare. a fost găsit împuşcat , subt co­tar, Moise Lupu , un b ă t r â n clin satul Dâin-tovicioara, a p r o a p e de bo tá ru l cu (ara un­gurească. Lângă el, legată de iesle, zăcea uca lui, Bodoaca, s inguia- i avere. Şi din trapul lui şi d in al dobi tocului ciuguliseră nişte ciori lacome, in t ra te pe gura podu­lui. De nu s'ar fi aflat glonlu ' n el. s'ar fi crezut că se pris tăvise unchiaşul de ja­lea vitişoarei lui, doborî tă de vre-o boală , că fân era destul în pod, aşa că nu se pú­ira bănui să se fi sfârşit din l ipsa de nu-

.Iret. Murise însă de foame, că roşesc ies-! (ea şi adunase şi gunoiul tot de pe lângă ea. Trăise dar mul t în u rma s tăpânu lu i . ' Fel de fel de bâuuel i au trecut pr in ca­petele sătendor : dar toate fuseseră spul­berate, ca făr' de iemeiu. Să fi .fost vre un ho|, venit să-i fure vi ta ''. Dar putea s'o ia ţaţă cu el. dându- i doar un pumn, ce l-ar fi făcut să tacă mâlc. Să fi fost om cu­noscut şi să-l fi împuşca t , ca să nu-l fpue Atunci ele ce a lăsat vaca. după ce a luat viaţa omului Să se fi făcut duet Ia zgomotul glonţului şi să fi fugit făptaşul cu mâini le goale Dar cine era s'auză, când nu-i ţ ipenie dc casă 'n j u r Şi apoi, dac 'ar fi auzi t cineva, ar fi dat de «este, n'ar fi lăsat să t reacă vi eme "nde-lungată, până să-1 afle acolo fec'orul lui. venit de depar te unde locuia. Să fi (ost vre im soldat de linie, or vie un l inanţ '. S'ar fi găsit în el glonţ de puşcă, nu de revoi'ver, ş'îneâ ce ro\orv er de cele vechi, muereşti.

f De urme de paşi nu s'a <la(. e a nins [proaspăt de mai mul te ori. In casă nimic ; lipsă, deşi uşa nu era 'neuia ia pe d inafară . iBănetnu strânsese moşul, sâ-l fi a t ras ci­neva U coşar şi să-i fi luat din curea I Duşmănii să-i fi pur ta t sâmbetele , nu se ştia să fi s târni t . Moştenire de lăsat , ce-ar fi 'ndemnat pe vre nu u rmaş , să-1 t r imentă mai curând decât ar li t rebui t , în Іііілеа la care omul nu mai s 'mte nev oe de bu­nuri lumeşti, n 'avea. Şi nici copii mai mulţi, să se certe 'n t re ci, pe agonisiala părintească. Un singur bă ia t îi t răise şi. 'nsurat la fenice, îşi ducea zilele, mul ţu­mit. Casa cu p ă m â n t u l de subt ea. era a lui, nu a mătuşei , răposată, de imilticel. să fi ispitit pe vre o rudă a ei, să-1 t r i -;meată cu picioarele "unaiiite. Să se fi i n -puscat singur, nu se putea. N'avea de ce 4 nici cu ce.

S'ar fi văzut a r m a lângă el. Şi. ce mi­aună mai mult, veriga la coşar fusese

_pusă, dovadă că-i luase viafa om, care a (plecat domol de lângă el. î m p u ş c ă t u r a l'u-[sese dată 'n cap şi d 'aproape . I-a ; n t ra t iflonjul prin frunte, pr 'nf r 'un ochiи şi s'a íőprit în créer, în scofleaja delà spate : [ceeace 'ntâria credinla . că cine a t ras . a ţtras sig'iir, hotă rît, l in 'şti t , fără vre un pic­idé graba, or de codire şi ceva mai mult a

mai înal t decât el, că puşcă tu ra a mers pieziş de sus în jos. Poate c'a fost ras în genunchi, când i s'a da t lovit n a ! )e vreo luptă , dc apă ra re , nu i i c ă p e a

•Torbă. Era prea slab moşneamul şi ce-1 jeaie-1 răpusese t rebuia să fi fost om voi-jiic, c'altfel l-ar fi 'mpuşcat pe la spate, firi mai de depar te .

Iată de ce guri le sa tu lu i meli jau meieu. [Zile 'ntreg', s ăp t ămân i d ' a rându l şi luni íji'apoi ani fără ' n i r e iupc rc . nu mai confe-jniau, sporodind verzi şi uscate , de florile racului însă, că z lele şi s ă p f ă m â n d e şi lunile şi anii t receau fără să se afle ceva.

Şi Moise Lupu pu t rezea în c imit i rul satu­lui, lângă mă tuşe şi lângă copiii lui, cu cruce mică la cap . Feciorul i-a făcut rân-duclile creştineşti la trei zile, la şapte, la nouă. apoi la şase s ăp t ămân i , la trei luni , la şase, la ami, la doi, la cinci..

In al şaptelea, şopteau femeile, t rebuia să se afle vinovatul , că nu - l mai r ă b d a Dumnezeu. Şi a fost să fie aşa. că s'a aflat. Cum ? E o poveste 'n t reagă ele spus.

Inna in t ea războiului oamenii din satul acesta se "ndelet i rceau cu cont rabande le . Duceau dincolo vite, mai c u m p ă r a t e , mai furate şi t recute prin a tâ tea mâini , că ni­meni nu pu tea să le mai dea de u rmă . Şi aduceau încoace dimii de cioareci, pos­tavur i şi fel dc fel ele lânicuri , de arni -fiuri, de a ţăr ie . după cari se bă tea pa r t ea femei ască.

Când duceau boi, porci, la Unguri se fe-riau doar dc dorobanţ i i si mai apoi de gră­nicerii noştri , cu cari de mul te ori e rau în-logăţiţi ; când t receau măr fur i dincoace

ncoliau cu grije pe fiuanţi , cari se lăsau mai greu prinşi în mreje cu pa r te clin câş­tig. Aveau şi pen t ru ei leac. Ii ademeneau ni câte o femec, cu care aveau legă tură .

Şi afaceri le mergeau de minune . Zi şi noapte t r epădau ei încolo şi 'ncoace, se 'n-tâlneau pe plaiur i , pe poteci tă inui te , se cunoşteau, se feriau şi se a p ă r a u unii pe alţii. Nu se duşmăn iau , nu se p â r â u .

Erau pr in t re ei şi vestiţi căpi tani , ca Staicu Tican şi a tâ ţ ia al ţ i i , îna in tea lui şi după el. Se p r ipăş iau pr in locurile acelea oameni din largul lumii şi nimeni nu-i în-l ieba. de unde sunt, cu ce trăesc, de al cui d r a g s'nu opr i t aci. P r in t re aceştia s'a ivit unu l Ch ihaea care-şi zicea aşa. că se da drept îngr i j i tor boeresc de pe bă răganu l . Venise ca cioban Ia nişte oi mocăneşt i şi, poposind aci o noapte , a văzut că-s t re­buri de făcut şi nu s'a mai dat dus. că. vezi, înna in te nu p rea pu tea s ă mai meargă şi 'nnapoi , de bună seamă, nu era chip să se mai în toarcă . Şi a ' nvâr t i t b ine lucruri le, în plin. cu curagiu mult, că i se lusese vestea p â n ă depar te .

In t r ' o bună zi insă, când începuse să miroasă a războiţi şi se s trânsese oştire multă prin păr ţ i le locului , c ro : nd la d ru ­muri , supând la t ranşee, şi-a luat tă lpăş i ţa r i i i h a ' a al nostru. Poate că fusese concen­trat si el, or cine ştie încotro o fi apucat . Odată cu el s'a băga t de seamă lipsa unei fete voi i rca . f rumoasă, da r să racă . Vefa Iu; Pomană . Puseseră gurile rele în legă­tură fugile acestea a m â n d o u ă ; dar a trecut vremea, cu necazurile ei mar i . şi s'a uitat de ele.

D u n ă ce s'a făcut pace şi s'au întors pe 'a căminul - ' -! cei cărora le-a fost sor t ' t să ' e mai în toarcă , au început în toată fara hofii. p r ă d ' c i u n i . Se s t rânseseră 'n cete ca şi câinii să lbateci i ' , dezertorii şi condam­naţii pent ru greşeli grele, si eşiau ziua marc la d r u m u r i , dau lovituri noaptea , înarmaţ i până 'n dinţi cu puşt i mil i tăreşt i . liană si cu mit ra l iere . Retraseră groază 'n ponnlafia dein m u n t e şi din ba l tă ma ' ales. unde se cuibăr iseră ei. ca să le fie mai u s-or de mişcat si de ascuns. Sí aşa mai toate iurWele din p rea jma veche.!' fron­tiere cu Unsrnrii şi din spre Bulgar ia îşi aveau bandif i ; ei. de cari m u l t ' se temeau, dar şi mulfi îi iubeau, găzduindu- i h ră-i rndu- i . înlesir 'ndu-le paşii şi lovituri le, înfruntândi i-se din i s n r n v i e lor. Aşa. cum nu fost Terente 'n deltă şi Cocoş la gurile

Dunăr i i , cum au fost Tomescu şi Munteanu n D â m b o v i ţ a şi P rahova , a fost Bocşa în Argeş şi Fu lga în Muscel.

Bocşa a băga t în sperieţi pe călugăr i i de pe la schi tur i . La S tăn i şoara a mer s în noaptea învier i i , a făcut focu' 'n p rea jma bisericii, a fript miei, a chemat la p razn ic pe s tareţ cu toţi ai Iui şi apoi, cu revolve­rul în piept, 1-a p u r t a t din chilie - n chiliv şi din odae 'n odae in a rhonda lâc , să-i a ra te comorile, pe când porţ i le e rau păzi te de oameni i lui şi toţi s luj i tori i şi fraţi i s tau legaţi buş tean iângă foc.

La Berislăveşti s'a p u r t a t m a i prost , luând odoarele sfântului locaş, lucrur i multe de p r in chilii şi a bat jocori t pe sta­reţ, tă indu- i nasul .

Şi, d u p ă călcăr i şi jefuir i multe , mul te , cu amenin ţă r i in scris, semnate de el, fiind prins şi închis, a scăpat cu lan ţur i le de mâini şi de picioare, pe coşul sobei d : n carceră, săr ind de pe acoperişul temniţei şi făcându-se nevăzut .

Nu mul t d u p ă scăparea lui au început p r ă d ă c i m i l e i i Muscel. Se ivise un oare­care Fulga . care, la fel cn Bocşa, îşi bă tea joc de bogătaş i şi de poter i le cari îl u r m ă ­reau.

A fost împuşca t însă într 'o noapte în Dragoslavclc de un flăcău, care, lăsat la cârc iumă de s tăpân , nu p rea se 'mpr ie te -nise cu chipul unu i s t ră in ele peste zi şi se [r sese la pândă , t r ăgând în carne v : e la c tF d' intâi mişcare de f ă r âma t fereastra. Ct: glonţul în piept s'a re t ras la Rucăr . unde a găsit gazdă, care, d u p ă ce s'a însă­nătoşit pu ţ in , i-a făcut rost să se ducă la Funda ta , lângă Dâmbovic ioa ra . Şi aci. după alte isprăvi , a fost pr ins .

Legat fedeleş, t rân t i t la 'nchisoare, s'a aflat că el, Fulga , spa ima şi dragostea Muscelului, nu era al tul decât Bocşa, cel mul t temut şi îndrăgos t i t la Argeş, decât Cheha ia d ina in te de războiţi , decât un oa­recare Buzet, u r i t şi cân ta t pe bă răganu l .

Şi cercetat d ' aproape . a povest i t cu sânge rece isprăvi le lui, câte a v ru t şi cum a vru t . Avusese doi tovarăşi bun i la Muscel — pe Sandu şi pe Bănci lă — la Argeş numai pe cel d ' intâi , care 1-a a ju ta t şi pe b ă r ă g a n u l , în tot t impul războiului . Numai pe aceştia i-a da t pe faţă, pentru că numa i ei au fost pr inşi . Ajutoarele lor au r ămas oameni cinstiţ i şi azi.

Ei au p r ăda t , au chinuit , au schingiuit , dar n 'au răpi t vieţi omeneşti . Un singur omor li se punea pe cap de judecător , şi pe care ci nu I-au măr tur i s i t , da r e rau tare încurcaţ i , când li se aducea ' nna in te : omorul t inchiasului Moise L u p u d in D â m -bovic : oara .

S'a găsit în t re armele lor u n revorver , cu glonţul la fel ca şi cel scos din scofleaja moşneagului , că, se 'n tâmplase , ca au tor i ­tăţile să-I păstreze, deşi p ie rduseră n ă d e j ­dea în dcsvălui rea tainei , ce se lăsase peste omorul acesta.

Nu-l aveau pe suflet nici unu l din ei. dar nici de t ăgădu i t nu pu teau să tăgă­duiască odată ce revorverul îi da de gol şi ca să scape de chinuri , l-au lua t pe seamă tus-trei .

Judecă to ru l cercetător n'a fost mu l ţu ­mit însă cu răspunsur i l e şi a mai descusut pe t â lha r i . Nu p rea găsia în temeia tă p r i ­cina. Spuneau că i-au p u r t a t pică, ba pen t ru o p â r ă , b a p e n t r u o negăzdui re . fiecare din ei în altfel. Nu se pot r iv iau

Apa re 'n volumul „Spovedanii"

150. - - UNIVERSUL L I T E R A R

apoi lămur i r i le omorului . Nici unu l din ei nu ştia câte gloanţe s'au t ras în unchiaş , uiîde au fost date , ba n 'ci în ce loc a fost răpus el. P â n ă ce unul , mai slab de înger, Băncilă, u n copi landru , de fel din D â m -bovicioara, a a r u n c a t bănu i a l a pe Veta lui Pomană :

— Poa te că ea, domnule judecă tor . Mi-a iis odată , răst i t , când s'a supă ra t pe m ; n e :

•— Ia sama ! Te t r imi t la naşu cu p re -menele !

Al 'da tă a mai zis i a ră : — Să ştii, că-t i coc şi ţie t u r t a ca na­

şului ! Ce vorbe 'or fi fost astea nu ştiu. Naşu

său era mor tu ' . Poate o fi avu t ceva de ' m p ă r ţ : t cu el,

poate i-o fi p u r t a t sâmbetele şi 1-a răpus . A mai dat şi l ămur i rea , că mergea şi

Veta la p r ă d ă c i u n i cu ei şi că revolverul g e s t la e : îl p u r t a ea.

Punându- se pe u r m ă , a fost găsită în-t r 'un sat depar te , unde nici cu gândul n 'ar fi gândi t nimeni . Inclusă şi scoasă la cercetare, a spus fără înconjur că ea a oniorît pe naşu-său, pent ru că-i făgăduise la botez o V ţea şi nu i-a dat-o.

Judecă toru l , un t ână r ne 'uşura t , chipeş şi inimos, a r ămas pe gândur i . I se ui ta 'n faţă şi nu lua ochii delà ea. E ra oacheşă la obraz, avea p ' ep tu l a lb. împl in ' t , lmVnüe şi şoldurile grase, rotunde, mişcările spr in­tene, dar molat ice : iar ochii... oclri,... cum ii focul nes t 'ns . l icăr iau, jucau ca f lacăra lui. Şi zâmbetu l trist, dureros , al buzelor ci grase, ce t r emurau când vorbiau, şi ne­gul de lângă o ureche, păru- i negru, lins, lăsat în cozi mar i pe spate, t i s t im ' Iu l al­bast ru de subt m a r a m a albă, s implă, fota roşie, largă, cum se poa r t ă dincolo, toate, ioate făceau din ea o femee frumoasă, j in­dui tă .

— Să spui a l tu ia povestea asta, nu mie ! i-o scur tă judecă to ru l , vorbindu- i moale, dulce. L-a omorî t Sandu pe unchiaş .

— Nu domnule judecă to r ! — Atunci Fu lga ! — Nici el I Eu, cu m â n a asta a mea, cu

revorveru* de care nu mă despăr ţ am. Şi a spus cum i-a luat capul în m â n a s tângă, i s'a u i ta t în ochi şi cu d reap ta a t ras .

Judecă to ru l se nelinişteşte. Fu lga era scurt , gras, Sandu slab şi de

s t a tu ră mică, Băncilă la fel. N u m a i ca, Veta, era 'nna l tă , v o i n x ă . Ii veneau toţi până la umăr . Nu mai r ă m â n e a îndoială , că ea l a r ăpus .

Şi cum sta aşa cu capu l spri j ini t în t r 'o mână, u i t ându-se la ea, Veta s'a pus aă is­torisească pă ţan ia , din f'r în păr. Şi, cu in 'ma zdrobi tă , nu de c iuda faptei, ci de ticolăşenia în care ajunsese, a spus o po­veste lungă, cu a m ă n u n t e mul te , o adevă­ra tă soovedain'e :

— Eu domnule judecă tor , am lost fată săracă. T a t a a n m r t de mul t , de când eram în leagăn. L-a 'mpuşca t u n finanţ. Trecuse linia dup 'o c ă o r i o a r ă ' Mama s'a s t ; ns şi ea de l ingoare, când mă făcusem de vreo pa t ru ani . Am crescut pe uşi s trăine. Am păzi t v i ţe : i lumii . Nu m 'am ales cu nimic din s lugănr ' c i a mea. Ab 'a tle mi -am făcut ceva hă inuţe , să nu umblu coală, or zdrenţu i tă . Casa mi s'a pă i ădu î ţ , a a juns o jale. Se adăpos teau vara vitele 'n ea. iar i a rna toate jivinele, că nu mai trecea om p r in d rep tu l ei.

A f a r ă - d e casa as ta şi de p ă m â n t u l de subt ea, nu n r - a r ă m a s nimic delà ta ta , delà mama. Când a fost să 'nchiză ochii, ea mi-a zis cu l imbă de moar te :

— Când te-a botezat naşu- tău Moise, ţi-a făgădui t o v ţea. Să sta'' de capul lui, să ţi-o dea. Cu ea o să te hrăneş t i , şi, de-i fi vrednică şi cuminte , ai să-ţi cumper i şi

pămân t de pe u rma ei şi ai să te mări ţ i , să treci la casa ta.

Au îngropat -o oamenii cu bani de adu­nat. Eu nu p rea înţelegeam cc-i moar tea , ce-i neaverea, ce-i v ia ţa .

Le-am înţeles însă repede dc tot. C â n d m'am văzut pe uşi străine, b ruş tu l i r t ă , ne i igr i j i tă din ,ha : ne, din mâncare , mă gân­deam la b ia ta m a m ă . cum mă pr ime lia, cum mă mângâ ia , cum îmi da din ce avea, din ce n 'avea, să m ă n â n c . Aşteptam să vie dc undeva , să m ă ia iarăşi la ca, să vază de mine. Şi, mică aşa cum eram, am în­văţa t ce-i moar tea , ce însemnează să fii orfană, ce e lumea s t ră ină . Şi mi s'a în­chis sufletul ' 'n mine.

P ă z : n d viţeii satului , mi-ar fi fost drag să a m şi eu una , o viţea, s'o cresc, s o fac mare, s'o mulg , să mă hrănesc cu ea la casa mea. Mi am adus aminte de vorbele mamei şi le-am amestecat cu poveştile, ce auzisem despre vaca roşie, făcătoare de minuni , r ămasă unei orfane, şi m ' a m dus cu in ima 'nt ' i isă şi deschisă la naşu' . S Í ; n tâmplase tocmai să aibă o viţea. l -am cerut-o. Ce crezi, c'a stat la sfat cu mine ? Mi-a făcut vânt din p ragu ' casei. Şi m 'am întors în ceair. amăr î t ă , scârbită 'n suflet. P r ; m ă v a r a ai lal tă , când a dat frunza "n codru şi am ieşit iarăşi eu viţeii la păscut , m'a cupr ins aşa un dor de casa mea, de rostit la ea. Şi m'am dus iarăşi la naşu ' ; da ' m'a luat din nou la goană.

In al treilea an la fel. D a c ' am văzut, că nu pot să-i moi inima, să in ajute , să-.şi ţie făgădi t 'a la , nu m 'am mai dus pe la el. Şi am crescut mai depar te pe uşi s t răine, cu j ind de casa mea, d'o văcu ţă Ia ea. La doisprezece ani j u d e c a m lumea ca un om mare.

Acu. u m b l â n d mereu cu viţeii, tot pc uşi s t ră ine şi-au b ă t u t joc uni i ş'alţii de mine. L.a paisnrezece ani ajunsesem tele-leica satului . Delà băeţandr i i , delà flăcăi, se 'ncârduiseră după mine şi oameni mar i . eu neveste, cu copii. Şi-o duceam aşa 'n neştire, nu-mi d a m seama de căderea ru­şinoasă 'ti care t ră iam.

La şaisprezece ani, când t rebuia să mă mări t , să fiu şi eu femee la casa mea, nu se ui ta nimeni la mine. Mi-era şi mie d r ag de v ia ţă t ihni tă , da r ce pu team să fac '( Cine s'ar fi u ' t a t la mine ? Mi-a a lunecat a tunci ocini dup 'un s t r ă 'n din lumea largă , după unu ' Chihaia , un hoţ de vite, cu care ani t ră i t şi 'n sat la u r n e şi unde m'a dus cu el. Mă lua şi pe mine la călcăr i . Şi-1 a ju t am cu 'ndrăznea la , cu puterea, cu is­cusinţa mea. II însoţeam la tot pasu ' , ţi-nându-1 de rău să nu p r a d e oameni săraci , să n a verse sânge. Şi aşa a m dus-o mul t ă vreme.

E r a un om aspru , rău. Am căuta t să-1 îmblânzesc mul t . făcându- l să 'n ţe leagă şi mila câte o da tă , nu mima ' setea de je­fuit, de stors bani . El ţ ' nea la mine. ca la un tovarăş b u n ; eu îl prefuiam şi-1 cins­team, ca p ' u n frate, ca p 'un u ă m u e , , care mă luase l ângă el, în lesnindu-mi t raiu ' . [•am aflat v 'a ţa toa tă . \ a juns unde e azi tot d ; n nepăsarea , din r ă u t a t : a lumii . Nu 'ntâlnise nici o da t ă ' n viată un om drept , liiiios. ci numai câini şi d ; n pr ic ina asta s'a făcut şi el c i ' n e , dar un câine mai rău ca toţi , u n câine, tu rba t . Şi l-am m i n a t mult, mul t . în tot locu', cu capu ' ' i inegurat , cu sufletu ' 'mpă t ima t .

De là o vreme şi-a pr ins un tovarăş bun, [ c Sandu. Asta era un a ' t fel de om. Mai f-iiţir\ îndrăzneţ , mai lnnr «i mai bun la inimă. Trebu ia ' ndemna t la rele, t r ebu ia 'mpins sa dea o lovitură, t rebuia păzi t să nu fie pr ins , că s tângaciu cum era, se ră -tntia. se, ' ncurca . Mă ţ ineam tot pe lângă el. Fu lga mergea buzna , unde-i se năză r i a ; eu cu Sandu s tam la pândă . Azi aşa, mâine

aşa, tot i a p rea jmă- i , tot t r e m u r â n d cu tt la fie ce pas , b u c u r â n d u - n e ' n ip reună cânt izbutiam, m 'am ap rop ia t de el mul t , mult Simţiam în m ne ceva ce nu simţisem nii odată : O s lăbiciune de el, o dragoste , ţ d 'un frate, ca de cineva de care nu ро|" să te mai despar ţ i . Şi i-am fost logodnici lui în t r ' a scuns m u l t ă vreme. f

D a c ă l-a pr ins Ia Argeş pc el, pe Chil ha : a , pe Bocşa, cum îi zicea acolo, am rif mas cu Sandu şi a m fost a lui . Da ' , câni a scăpat el din temni ţă delà Pi teşt i şi i aflat de b a i u ' nost ru , mi-a t ras doar I ' n ju ră tu ră , z i cându-m: femee păcătoasă! Şi mi-a dat pace şi a m r ă m a s a Sandului pe faţă. c n s t i t , cu plăcere , cu crcd : nţă. |

Au căzut în capcană însă amândoi , şi el| căpi tanul , cum îl n u m i a m , şi Sandu. Pf i'iilga l-a pr ins d u p ă ce fusese 'mpuşcalf iar pe Sandu pr in greşala l u ; , c'a mersi m i a mare pe valea Dârnbovic 'oare i spre sat. L-au incoclcţat doi j a n d a r m i , puşi pţ urmele lui. L-au legat şi 1-ati dus la tem| niţă. Şi am rămas pe m â n a unu i ortac, f lui Băncilă. un cop ' I andru din sat del| noi. Stam în Ş i m e dincolo, peste hotarul vechia. Se cam înt indea la mine ; da-1 ic( pezeam. Леп 'n t r 'o sară de toamnă , fm| moaşă, senină, da' rece, ce prevest ia s far* i / t u ' zilelor calde, venind el delà tovarăşi ce-şi făcuse, m'a găsit s ingură, pusă pf gândur i , amăr î t ă . De mul t u r m ă r i a el c| u r m ă r a . Şi s'a aprop ia t dc mine, giugiif l indn-ină, e i ipr inzândi i -mă pe după nrjlotl

F ă r ă mul tă vorbă şi fără ocoale, băej | a n d r u ' ăs ta a cercat să mă aibă de ibovf nică. Nu ştiu ce s'a răseol ' t în mine : draţ gostea de Sandu, or scârba dc s tarea • care ajunsesem ; şi l-am înf run ta t şi 1-air izbit, de n'a ş t 'u t cum să-şi ia tălpăşiţa l-am spus c'am să-i coc tu r t a ca naşului şi i -am copt-o. Am înlesnit jaudarmiloţ şă-1 pr inză , să scap de el. F

Mi-a întors şi cl binele făcut : m'a pariit' de am fost u rmăr i t ă , că Fu lga şi. Sandi? ştiu că n'au spus o vorbă de mine.

D a ' nu-mi pa re rău ' . Mai bine închisă-decât s 'a jung pe m â n a altor nemernici of Băncilă. i

— Bine, da' n'ai spus nini 'c ! îi vorh judecători i .

Ţi-ai povestit viaţa, da ' de Moise Lupii nici pomeneală . L-a omorî t Băncilă, nu ?.. si i se u i tă drept în ochi, lung, mieros, in demnător , rugă tor pa r ' că să dea răspun- ; sul dorit , aş tepta t .

Ea se scu tură odată ca de friguri. — De unde ?... Dă-1 încolo de pipondoc :

Nu-mi fac păca t cu cl. Eu i-am fost naj naşului . He. m ' a m luat cu vorba şi ai ocolit î n t âmpla rea .

Dacă m 'am înhă i t a t cu C l r h a i a , niai ;

(lus cu el pe Ia lomi ţa . Mi-era dor însă i grozav de satu ' meu. T â n j ' a m depar te di el. Nu-mi plăcea apa t u r b u r e de pe bară ; ganu, viforniţele lui mă ' n c r u n t a u şi mi puneau pe gândur i . Mă visam cop : l , pä zind viţeii şi mergând şovăind la naşu's i iapoi , ecrându- i să-şi ci tist iască vorba à la botez, să-mi dea v i ţeaua , cu care tri geam năde jde s 'a jung si eu în r ându ' lu u r i . D a ' nu m'a ascul ta t , nu i-a fost mili de mine şi m 'a lăsat să mă leagăn şi s rătăcesc, ca un copăcel , zmuls din rădl ţ cini şi dus depa r t e de vân tu r i l e rele. Şi- : u ram grozav şi s imţeam în t reg sufletu d : n ni'iie clocotind şi cerândt i -mi să-i răs plătesc faiita. Şi zi de zi, luni de luni j ani de ani, a fiert in mine veninu ' răzbii n ă r i .

î n t o a r s ă acasă mi se î nc râncena camei or de câte ori m ă g â n d e a m Ia copilării mea, la t inere ţea-mi pângă r i t ă , la viaţa-m pierdută .

Şi aşa p â n ă 'n t r 'o noap te dc iarnă. S r

UNIVERSUL LITERAR. - 151

M E D I U L de SĂRMANUL K L O P Ş T O C K

Tarsiţa Condop i t a ru e ghici toare de pă­suri, prezicătoare de noroc si împăciu i ­toare de iubiri rebele, în ul icioara „Apro­dul l'urice" colţ cu fundă tura „S'a spur­cat ursul In miere", suburb ia „Trei coceni" culoarea de Roşu, sectorul XIV.

Sala de aş tep ta re a vrăj i toarei dă ime­diat în curte şi cur tea — pe rmanen t îm­păienjenită de rufe. prost spăla te , infam croite şi asimetr ic spânzura t e pe frân­ghie — dă şi mai imediat în sala de aş­teptare.

0 aline, o maş ină de găti t , un patefon răguşit şi o masă ogivală în mijloc, cu aumere vechi de ziare, punc t a t e de muşte moarte şi pete râncede de cafea scursă din ccştile de ghicit, încheie inventar i t i l preliminar al încăper i i din templul misti­cismului şi al jongleriei zodiei.

In bătătura pu tu roasă a ghici toarei s'a ivit într'o zi, p r in t re alti înfrânţ i ai soar-tei, şt nu poet cu pă lă r i a marc , cu lava-lieru şi mai mare , sufocat de o dure re mult mai marc , p lnngându-se Tarsi ţei Condopitaru de o despăif i re tragică, cu blesteme, j u r ă m i n t e şi as igurăr i ire­ductibile de infinită şi mai i reduct ibi lă neîmpiîeăeiiine, solicitând babei o imediată reabilitare sufletească.

Tarsiţa Condop i t a ru i-a recomandat răbdare, p ruden ţă , o recentă fotografie a iubitei şi o şi mai recentă scrisoare de dragoste a aceleaşi iubite, discreţie, calm, resemnare şi... tu aconto.

Poetul, înviorat , a semnala t vrăj i toarei si o aparenţă de regret, de reciprocă du­rere, de aprop ia tă îndup lecare din pâr ­lea aceleia ce-i ju rase despăr ţ i rea dea-pururi I

— „Şi care ar fi reiivcdiul, d u p ă pă-rprea, simpfomele şi p reveder i le dv ? a întrebat înfr igurat poetul pe t ămădu i toa -rea din spelunca farmecelor „Aprodul Pu­rice" colţ cu „S'a spurcat ursul la miere".

— „Cum care ar fi remediul ? Impă-

intorsese Bocşa d u temniţă . L in i a să fiu iarăşi a lui, să las pe Sandu, or să împar t licolăşenia înt re ei doi.

Trecând pr in satu ' meu. pe la casa pă­rintească, din care nu mai rămăsese decât temelia de p ia t ră , mi-a răsăr i t iu minte, mama, şi vorba ei de pe p a t u ' morţi i , şi toată copilăria-mi necăj i tă , şi t increţele-mi batjocorite, şi câinia naşului , care nu mi-a dat pu t in ţa să fiu şi cu femee la Ioni' meu .şi am in t ra t în casă la el, 1-ani sculat din somn, l-am luat de mână , l-am Jus la coşar, l-am judeca t cum i se cădea, ţi, i-am pus încet revolver,il "n frunte, l-am setrpat şi am tras . Am pus veriga şi m'am întors acasă.

Acu am fost pr insă . Nu-mi pa re rău, c'o să fiu închisă, judecată , condamna tă , mai rău ca Fttlga şi ca Sandu, cari au făcut sute de furturi şi de p rădăc iun i la cari nara lipsit nici cu.

0 să mă duc cu f runtea sus în faţa ju­raţilor şi am să le spun, că eu. care am ferit pe tovarăş 1 să nu omoare, a m ucis cu sânge rece, fără pă re re de rău, pe naşti ' meu bun, că i-am copt tu r ta , în toată viaţa mea josnică, dc ibovnică de ha iduc , luni şi ani de zile pen t ru hâ in ia Iui, faţă d'un copil să rac şi orfan, r ămas singur, fără nici un spri j in, în bâ t aea tu tu ro r

— „Şi în ce fel ? — „Felul mă priveşte pe mine când

este vorba de doi ambiţ ioşi ambe tan ţ i înamora ţ i , cari vor să ia cas tanele dra­gostei din foc, cu m â n a a l in ia ! Mâua este a mea, focut este iubi rea de care vă lepădaţ i pen t ru a o dori apoi mai cu în­verşunare , iar castanele sunteţ i voi — liiaţi-le !

— „Şi ce t rebue să fac ? — „Să-mi aduci fotografiile amânduro ­

ra, o relicvie oarecare şi un cadou pen t ru ea, pe care mai în tâ i să mi-1 prezinţ i mie şi apoi . după ce-1 voi ga lvaniza pr in pu rga to r iu l sugestiei ce va t rebui să chel-iuesc, să i-I t r imiţ i ei, î m p r e u n ă cu o cu­tie de bomboane sau cu un bana l buchet de flori oarecare .

— „Fotograf ia n o ma i am. Tiitr'un ac­ces de atroce durere , în ziua definitivei despăr ţ i r i , a m rupt-o ! Restul e mai lesne.

— „Or icum, o fotografie cel pu ţ in de a ei, este de str ictă necesitate !

— „Şi în ipoteza unei imposibi l i tă ţ i v

— „Ar fi ca, în acel caz, sugestia să lâncezească !

— „Mă voi t rud i s'o obţin ! „Lste de n e a p ă r a t ă t r ebu in ţa !

lorgu Plâvi ţescu, fotograf cu „diplontă" in „Stan Tabăra' pă s t r a clişeul, iar poetul Oc tav lan Gro/ovic i , u l t imul client al pre­zicătoarei Tars i ţ a Condopi ta ru , îşi amin­tea precis epoca în care îşi dusese aleasa în faţa obiect ivului . Condica comenzilor fu cercetată şi pa t ronu l fotograf pr inse îndată seria clişeului : No. 333, Mai în 2 1 , (onomastica eroinei) 1927.

Exac t ! Era în Mai. Lil iacul murise dc mult în tulpinele grabnic fanate şi visă­torul Octaviat i Grozovici smulgând din tufele revărsa te pe gard, cele din u rmă lacr imi mov ale florilor în agonie, lc s emăna în beteala p ă r u l u i miresei şi o urcă apoi ţanţoşă în t răsura , sprê atelie-

\ a u t u r i l o r lumii acesteia pl ina de ispite şi ile r ău tă ţ i .

Judecă to ru l se 'ngălbenise . I se holbaseră cehii, nări le i se lărgiseră de tot, buza de jos îi t r emura .

Se gândea că femeea as ta s'a r idicat p r ' n dragoste d n mocir la în care c ă z u s e ; că d'acu nu mai e a n imănui ; că toată nădejdea ei de viaţă s'a stins. Şi la gându­rile acestea tot sângele din el se răsculase.

Î ndepă r t ă o cl ipă pc grefier şi s 'apropie ile ea :

— Să taci. să nu mai spui nimic. Am să scriu ce a m să ştiu eu.

Fa crescu m a r e în faţă-i, se ' i icruntă şi-1 depăr ta uşor.

D â n d cu p u m n u l în masă , scu tu rându-se ni de friguri, j udecă to ru l aş tep tă pe gre­fier şi-1 puse să scrie :

— Ştiu că pe Moise Lupu 1-a omorî t Sandu, c 'avea p ică pe el.

— Nu ! s tr igă Veta. Nu e adevăra t . — A ! Am greşit ! o drese el. Am voit

să zic Fu Iga ! — - Nu, i r e i el ! — Atunci Băucilâ, nu ? şi-i făcea s tă ru i ­

tor d in ochiu ; dar ea : — Nu ! Eu, domnule judecă tor . Eu l-am

omorît . Să se t reacă aşa ! I-am copt turta.

MIHAIL L U N G I A N U

rul d-lui lorgu Plâvi ţescu. Clişeul repro­dus întocmai , trecu pe masa de ghicit a vră j i toare i Tars i ţa Condopi ta ru .

— „Ce forme mai sunt de îndepl ini t ? a p u t u t să îngâne înamora tu l , aşezând car tonul eroinei în '^e nişte gutui altoite, cari se fanau pe masa de ghicit a căr-turărese i .

— „Nici una I O scurgere de vreme, răbdare , discreţie ş'i rezul ta tu l va fi că vei avea o veste d inspre pa r t ea adversă !

Şi scurgerea de vreme a t recut mai cu rând decât î n a m o r a t u l declasat şi-ar fi pu tu t închipui !

— „Fi, ce se aude doamnă t ămădu i toa ­re ? în t rebă poetul Oc tav ian Grozovici . pe doctorul sufletelor, la că t ăva vreme d u p ă predarea fotografiei.

— „Bine ! — „ C u m bine ? — „Fa ta te adoră la nebunie ! — „Ei ş i ? — „Am recurs la toate meşteşuguri le ;

cărţ i , cafea, pasenţe , bobi, sugestie, tele­patie, t r anspuner i , spir i t i sm şi toate la olaltă mi-au semnala t precis, dragostea nepier i toare cc-ţi poar tă !

— „Toate bune , dar despre împucăc iune ce se aude ?

— ,V a să vie şi ea ! — „Când ? — „Când se va re întoarce ! — „De unde ? — „Din depă r t ă r i ! — „Şi p â n ă să se re în toarcă ? - - „ Innu ină ră -mi restul onorar iu lu i şi...

aş teaptă ! — „ lnnu ină r , dar acolo în depă r t ă r i cc

cau tă ? — „Al inarea ! Te iubeşte ! — „De unde ştii ? — „Mediul! — „Care mediu ? — „Bobii cu care am dat ! — „Şi bobii ce ţi-au ma i spus ? — „Bobii mi-au mai spus că fata, în­

d u r e r a t ă de nepăsa rea d-tale, şi-a cău­tat scăparea cu un a m a n t peste Ocean, în mre je le că ru ia u i t ându- t e pen t ru o

\ reme, la re în toarcere să ţi se dea cu mai mu l t ă frenezie !

— „Am ghicit ?

CANISIUS : C a p de ţ ă r an

UNIVERSUL LITERAR

AMERICAN-FASON de R O M U L U S JNICOLESCU

M a r e e v e n i m e n t : John Black — a l ias I a n c u S c h w a r t z — vine d in Amer ica , u n d e plecase , î n t â m p l ă t o r , la v â r s t a de 80 de a n i . î n a i n t e d e a fi fost c h e m a t în faţa ce rcu lu i de r e c r u t a r e . Astăzi J o h n de mai mul te ori mil ionar , se în toarce In o r a ş u l lu i n a t a l , Podu l - I loae i , op r in -du-se în p r e a l a b i l l a T g - F r u m o s , p e n t r u a a r a n j a cu localnici i , c r e e a r e a une i in­d u s t r i i de c a r t o n p resa t , m a r f ă expor­t a t ă de el In t o a t ă R u s a soviet ică şi la a că re i p r e p a r a r e l u c r a s e câ ţ iva an i .

Moise S c h w a r t z şi cu Rebeca lui , n ă s ­cuţ i , c rescuţ i şi p ă s t r a ţ i în Ce ta tea Hoa-ieL_ se p r e g ă t e s c s ă i a s ă în î n t â m p i n a ­r e a .Jiului risipitor", fapt pe ca r e l -au p u s 1* cale, de ac rod cu evreii t â r g u l u i .

— Rebecă ! Nu u i t a să -mi scoţi j a che ­t a d in n a f t a l i n ă şi p a p u c i i d in pod. E u m ă d u c d i ja în t â r g . s ă c u m p ă r di alo g u r i . La şap te p l eacă t r i n u . O l u ă m şi pe Şel ica cu noi . Adie !

— Moisă ! Moisă ! A d u - m i c â n d vii. o pereche di ch ' lo ţ i si c i u r a p i di (môtasâ.

— Bine , b ine ! Adie I

« Ia.TA.-i In t r e n . A m u r g u l se joacă de-a

p r i n s u l cp locomot iva , care , gâ fâ ind , r e ­n u n ţ ă *ă-l m a l a j u n g ă . P e c â m n o vacă lţp' l inge vi ţelul . în t i m p ce Rebeca , cu ochii p i e r d u ţ i tn cercu l î n roş i t a l gene­lor, îşi p u n e m â n a a s p r ă pe m â n a pă ­r o a s ă a lu i Moişe :

— Moişă ! Ţi i t u m i n t e c â n d n e - a m c u n u n a t ? A m fost cu t r i n u ' tot la T â r -g u ' F r u m o s şi a m p e t r e c u t a ş a m r n u n a t l u n a de m i e r e ! Ah ! Moişă. Ţ ' a d u c i a-m i n t e T

Moişe of tează : — Daa ! C u m ?ă, .iu ! N ' a m să u i t toa ­

t ă v i a ţ a ! Şelica, u l t ima creaţ ie a lui Moişe, cu

p ă r u l creţ . tn oa re se n e u t r a l i z e a z ă ul -t : m e l e raze a,lo soare lu i , p r iveş te sper ia ­t ă pe fe reas t ră , cu dege tu l în n a s :

— P a n n ! De ce s e ' n v â r t e p ă m â n t u ' ? — T r e a b a lu i ! — r ă s p u n d e cu g â n d u l

a ' u r e a Moişe. Si a r e de ce. Se g â n d e ş t e b ie tu l om: cu mi l ioane le lui I a n c u o să-şi facă ca f t an şi p a n u c i noi . apoi v a des­chide î n r ă o d u g h e a n ă , cu eovr ! g i de su­san , cu nas tu r i . . . . câ te ş i m a i c â t e ! Şi ce b ine o să fie !

L i n i t ă de el, Rebeca r m n e g ă s i ea p l a n u r i făcu te în t i r e r e ţ e : să se p l imbe în b r i şcă , să a ibă u m b r e l ă , să se duc<ă la Iaşi. . . . .

N u m a i Se l ' ca n u se g â n d e ş t e la n imic , p e n t r u e ă i-e fr ică.

I n sfârş i t , T g . - F r u m o s ! P e pe ron , fete împopo ţona t e , sa p l i m b ă ca pe b u l e v a r d , a c o m p a n i a t e de câ te u n t â n ă r , ca re scui­pă cu o spec ia lă dexter i ta te . , s â m b u r ' de f loarea soare lu i . Câ teva becu r i electr ice pe a p r i n d b r u s c , d â n d u n a.snect — în-t r u ' c â t v a occ identa l — p e r o n u l u i . încolo , ace laş decor mize rab i l de g a r ă p rov in ­c ia lă .

D a r p e n t r u Şelica, e p r e a m u l t şi ce­eace vede :

— P a n a ! I a -mi u n covr ig . — Du-te la d r a c u ' ! — ţ i p ă revo l t a t

Moişe. ca re se t rândea a c u m la o fabr ică de covrigi . Nu ţi-i r u ş i n e ? Ai r ă b d a r e , că ai să m ă n â n c i cuv r ig i r u s a c u ' !

Selica încrtr'te în sec ş i—să z icem con­v in să — p o r n e ş t e cu Moişe ş i Rebeca sp re „centru".

— A m auzi t ! — zice Moişe — că aişi ѳ u n r e s t a u r a n t m a r e . Acolo să m e r g e m ca să nu-1 facem de r u ş i n e pe I a n c u .

P e jos — d a r cu a t â t m a i s i g u r —. c ă l c â n d pe t r o t u a r e presupusei, în s t r ă ­zile u n d e noro iu l s t a p a r c ă de a n u l t re ­cut , că l ă to r i i n o ş t r i păşesc spre r e s t a u ­r a n t u l lui Din te r .

I a t ă - i a j u n ş i în fa ţa loca lu lu i , a c ă r u i ce lebr i ta te e a s c u n s ă de g h i r l a n d e de , .buna-dimi ineaţa" , u sca t e şi p răfu i te , î n ă u n t r u , pe plafon, s t au î n c r e m e n i t e m u c u r i de ţ i ga r e , a r u n c a t e m a e s t r u de cine ştie ce ,,persoană marcantă" a t â r ­g u l u i şi t o c m a i în fund, o t e şghea cu doi ficaţi fripţi t re i s i foane .şi cinci p r ă j i ­t u r i .

Moişe îşi r â n d u e ş t e fami l ia la o m a s ă d in mi j loc , şi s co ţ ând d in fundur i l e ghe-rocul t t i t re i pă t l ăge le roşii , o s c r u m b i e şi 0 j u m ă t a t e de pâ ine , c o m a n d ă cu a c r u l lu i Napoleon la Auster l i tz :

— Mă, bue te ! U n sfert de vin şi un sifon m a r e . Da ' să f 'e_rece. Apoi că t r e Rebeca : — a i s ă vezi tu ce-o să facă Moişi l ică al t ă u în Pod 'u - I ïoa ie ' . Nu te m i r a ! Astăz i n u t r ebue s ă te m i r i de n i ­mic ! Ci crezi ? A m să a m p a r a l e ca u n b u n c h e r , da ' iu ho ţ , a m să t r ă e s c to t o i a c u ' !

— Ci spui? Eşt i nibun?_Aitunci ci cau ţ i aişi la res tauran t şi nu mănânc i -ifara, pi b a n c a ? Aşa vu rbeş t i ? Oi, vei ! I n loc să- ţ i î m b r a c i n e v a s t a şi cupi lu l c u m se cade, vrei să d o r m i cu b a n i i sub p e r n ă ? Vrei să m o r i tot p ă c ă t o s ?

Şe l ica se făcuse m a i rece decâ t s i fonul de pe m a s ă .

I n aces t t i m p . i n t r ă pe u ş a desch isă u n t â n ă r , cu ochelar i p r e a m a r i şi ro ­tunz i , î m b r ă c a t în c t s t u m de spo r t şi se a şează s t â n g a c i la o m a s ă :

— If you p leasc ! Nu m ' a c ă u t a t n i ­m e n i ?

— Nu. Dom' le — Wel l ! Mois;;, cu ochii In t redesch iş i de adftnc

cunoscă to r , p r iveş te u n t i m p pe aces t nou veni t , apoi d â n d din u m e r i , c h e a m ă fet i ţa de se rv ic iu :

— Cine-i d o m n u ' i s t a ? — I -un d o m n d in Amer ica . — Ci s p u i ? ! Şi Moi.şe s a r e în s u s de

1 se a g a ţ ă a n t e r e u l de coada s i fonului , t r A n t ; n d u - l jos . Se an leacă . îl r i d i c ă şi cu f a ţ a conges t i ona t ă , p r iv ind în toa te pă r ţ i l e , se a d r e s e a z ă t a in i c Rebecâi :

— N'o fi I a n c u ? D a r a ş a z isul I a n c u , nici n u se mişcă ,

sc r i ind m a ; d e n a r t e î n t r ' u n Block-Notes , p a g i n ă d u p ă p a g i n ă . Şi Moise se î n d r e a p t ă s m e r i t sp re s t r ă i ­n u l de là m a s ă .

— Dom' le ! S t r ă i n u l scr ie mari depa r t e . — Dom' le I a n c u ! S t r ă i n u l î n t o a r c e ochii sp re el. — Scuza ţ i ! Nu eşti m a t a d o m n u '

I a n c u ? — Yes ! — Nu ! Nu eşi. Te rog s ta i . — Sta -J — Si. m u rog , ruu te c h e a m ă S c h w a r t z ? — No ! Black . — D o m n u ' Bleg! Eu sunt. . . c u m să

spun.. . . eu s u n t Moişe S c h w a r t z din Pod ' l - I loa ie ' . şi

•— AII r i g h t ! Sezi a t u n c i pe s c a u n . Ce cau ţ i aici t a t ă 9 Da ' m a m a ce face ?

Lui Moişe îi sticlesc ochii în cap . îşi

f reacă m â i n i l e usca te , de p a r ' c ă — a în r a r e ocazi i — v r e a s ă şi le spele.

— Rebecă ! Rebecă ! v in aici ! Rebeca se scoa lă , îşi t r a g e plişeurili

roch-'ei şi se a p r o p i e de m a s ă , ţ i n â n d dt m â n a pe S e l i c a :

I a n c u l e ! Oi ! Ce b u i a t ghigel ! Şi î n t r ' u n e l an de n e s t ă p â n i t ă dragos­

te, se a r u n c ă ou b u r t a peste „.Mister Black" , c a r e . c u p r i n z â d u - i spa te le cu câ te u n deget , o s ă r u t ă pe u m e r i i ro­chiei :

— Li t t le m a m a ! P e n d u l u l d in pe re te începe să bată,

i n d i c â n d ora n o u ă , d a r se opreş te după t re i m ă s u r i . Şei ca, cu o n a r ă m a i man ca cea la l tă pr iveş te t â m p i t sp re omit; s u g â n d d i n t r ' u n deget .

— Si a ş â d r a g ă I a n c u l e ! T u îmi dai mie 2 0 . 0 0 0 de lei, i a r eu desch id fabrica de covrigi .

— Şi mie , şi mie îmi dai 2 lei — ţipi Şel ica.

— Ce b ine s e a m ă n ă Şel ica — zta I a n c u — cu v ă r u l n o s t r u Ş a p s ă .

—• Ei ! Sânge le a p ă n u se face! •— sari de colo Rebeca . D a r n u m ă u i ţ i nici pi m i n e , b u : a t u l m e u d r a g . V r e a u să mă duci l a Ieşi .

I a n c u se u i t ă l a ceas : — P a p a ! Uite. îţi d a u u n a c o n t o pen­

t r u fabr ica ta . T ine 500 le ' . E u m ă duc, a m t r ebu r i u r g e n t e . Good bye!

Şi l ă s â n d u - ş i p ă r i n ţ i i î n c r e m e n i ţ i p« s caune , se î n d r e a p t ă g r ă b i t sp re eşirs î n a i n t e a lui r ă s a r e u n civil ş i doi gra­da ţ i :

— Sta i 1 C u m te c h e a m ă ? — Ce e t r e a b a D u m i t a l e ? — C u m - t e c h e a m ă ? — r ă c n e ş t e înfu­

r i a t civilul . —• John Black. — Apăi cu D u m n e a t a a v e m treaM

U r m e a z ă - n e ! î n c a d r a t de cei doi g r a d a ţ i , I a n c u dis­

p a r e pe uşă . cu capu l în jos şi par'd ma i m ă r u n t de c u m i n t r a s e .

A d o u a zi, Moişe ce tea în „Lumea": „ I n d i v i d u l I a n c u Schwa tz , zis John

. .Black, zis Gioni Ner ro , zis I o a n Cior-„nef. a fost a r e s t a t î n t r ' u n restaurant „din T g . - F r u m o s . El v a fi t r a d u s to . . faţa Jus t i ţ i e i , p e n t r u deze r t a r e , spionaj „şi escrocher ie . I n u l t : m u l t i m p obţinu-..se de là ce tă ţen i i d i n T g . - F r u m o s , sura ..de 100.000 lei, b a n i necesa r i p e n t r u co­mmanda u n o r p r e t i n s e m a ş i n i de carton „presat . Cu actele dresate , a fost înain-, , tat P a r c h e t u l u i , ca re v a a n c h e t a " .

— Oi. ve: ! Oi ! se pocneş te Rebeca cu capu l de m a s ă .

P l â n g e şi Şelica, f ă r ă să ştie de ce, cu a m â n d o u ă m â i n i l e în n a s , pe când Moişe se s c a r p i n ă d u p ă u r e c h e :

— S'a d u s d r a c u l u i f a b r i c a m e a . Da' noroc că n u m i - a l u a t î napo i 500 de lei!

UNIVERSUL LITERAR. - !"

L E G E N D E S U D - A M E R I C A N E

P A T A D I N S O A R E de ERNESTO MORALES

Toţi c ron icar i i r a s e i care p o p u l a s e ţi­nuturile lui Int i (Soarele) , e r au u n a n i m i In a conf i rma cât de î n g ă d u i t o a r e şi ier­tătoare era I n c a (Domni to ru l ) cu popoa­rele pe care le învingea. Blas Yalera, Garcilaso delà Vega, C'iez.i de Leon, Juan de Betnnzos şi toţ i c j i la l ţ i c r o n i c a r i fac menţiune în cronicele lor de acest l uc ru .

Dar c ron icar i i , d in că r ţ i l e c ă r o r a se poate reconst i tu i a d e v ă r a t a is tor ie , n u ne povestesc c u m a a j u n s acea popu la ţ i e , considerată de eu ropen i ca i ncu l t ă şi sălbatecă, la u n g r a d a t â t de îna l t de bunătate suf le tească , şi la o poli t ică atât, de nobilă.

Şi iată că incă oda tă , legenda , vine să ne explice c u m şi p e n t r u ce s'a î n t â m p l a t aşa.

• 'Domnea pe a t u n c i Lloque Y u p a n q u i .

Acest Inca nu-ş i de smin ţ i s e n u m e l e lui profetic, căci c h a r delà moar t ea ta tă lu i eău, Rocca, rea l iză cele m a i î n d r ă z n e ţ e acţiuni

Astfel, a j u n s e p â n ă in p rov inc i a Cana . in care t r ibur i le sălbat ice adorau tot fe­lul de idoli, s ă v â r ş i n d sacrif ici i de o fe­rocitate î n s p ă i m â n t ă t o a r e pentuu a d o r a ­rea idolilor lor. L loque Y u p a n q i i îi su­puse fără l u p t ă , f ăcându- l e p r o m i s i u n i şi daruri, făcâr .du-i să adop te c r ed in ţ a in Inti

După ce s u p u s e pe c a n a ş i . c o n t i n u ă campania de cucer i re în cont ra t r ibului ayavari. Aceştia î n să n u se l ă s a r ă con­vinşi nici de p r o m i s i u n i , nici de d a r u r i , şj cu a r m a in m â n ă se g r ă b i r ă să-şi a-p'ere l iber tatea. L u p t a fu l u n g ă şi c r u d ă , ne spun c ron ica r i i , d a r a y a v a r i fu ră în­vinşi şi t r e b u i r ă să se refugieze în cetă­ţile lor, u n d e fu ră î nce rcu i ţ i de a r m a t e l e lui Inca, ob l igându- i să se p r e d e a din cauza foamei pe ca re n u m a i a v e a u c u m s'o as tâmpere , d u p ă ce rezistară u n t i m p îndelungat.

Istoria spune că Inca t ra tă cu b u n ă ­voinţă pe învinş i , le l ă să î n v ă ţ a ţ i ca să-i iniţieze în cu l tu l lui Inti., şi să le explice avantaíriile de a fi s u b s t ă p â n i r e a lu i Inca, fiul Soa re lu i ; d u p ă aceea se r e ­trase spre Cuzco, u n d e fu p r i m i t cu m a r i serbări şi so l emni t ă ţ i re l ig ioase .

« Legenda, î n să , s p u n e că l u c r u r i l e n u

з'аг fi pe t r ecu t a ş a . E a s u s ţ i n e că L loque Yupanqui. n u i e r t ă pe înv inş i , ci. în l a n -I'jct duse cu el pe p r inc ipa l i i şefi, pe cei mai bravi l u p t ă t o r i , pe b ă t r â n i i v e n e r a ­bili şi pe cele m a i f r u m o a s e femei : cu gândul de a da, — p r i n m a s a c r a r e a a-celor pr izonier i , u n ter ibi l exemplu .

Cu toţii t r e b u i a u să fie decap i t a ţ i în faţa imaginei Soare lu i , în t e m p l u l s a c r u din Cuzco.

Şi Inca i n t r ă astfel în C a p i t a l a rega­tului său. t â r â n d în l a n ţ u r i d u p ă el, pe cei ce t r e b u i a u să m o a r ă p e n t r u a glo­rifica t r iumful lui . şi d r e p t p e d e a p s ă de a i se fi î m p o t r i v i t cu a rme le , lui . F i u l Soarelui.

Terminate sărbă tor i le de pr imire şi o-magiu, înt r 'o şi mai mare serbare , t re-

Puia s ă a ibă loc u c i d e r e a celor d e s t i n a ţ i r ă z b u n ă r e i Soare lu i , şi aceas t a c h i a r în T e m p l u l lui, şi în f a ţ a imagunei lui .

In acea zi Lloque Y u p a n q u i p ă t r u n s e iu templu, u rma t de cei mai viteji ostaşi ai săii, de cei m a i clefrunte d e m n i t a r i de la c u r t e a sa. şi de m u l ţ i m e a a y a v a r i l o r înv inş i , de s t i na ţ i mor ţ i i .

Templul soarelui s t ră lucea : înal ţ i i lui pereţ i î m b r ă c a ţ i cu plăci de a u r reflec­t a u raze le soa re lu i ; şi i m a g i n e a Soare­lui, pe peretele din faţa portei de in t rare , ocupând tot peretele din aur curat , r ă spândea razele-i apr inse în j u r u l ei. De o p a r t e şi de a l ta a acelei inia-L ' ini, s i n g u r a ce î m p o d o b e a t e m p l u l , e r au aşezate co rpur i l e î m b ă l s ă m a t e ale Regi­lor decedaţ i , ca r i p ă r e a u vii, a şeza ţ i pe i r o n u r i de a u r . ca şi când a r p rez ida ceremoni i le cu l tu lu i .

î nv inş i i ce t r e b u i a u s ă m o a r ă , a ş t ep ­tau în g e n u n c h i . în fa ţa imag ine i s t r ă ­luc i toa re a Soa re lu i .

Lloque Y u p a n q u i , înarmaţ i , î n a i n t a p e n t r u a sacr i f i ca el însu-ş i pe şeful aya­var i lor . Şefii Iui şi celelal te p e r s o n a g i i delà cu r t e u r m a u s ă sacrif ice pe cei lal ţ i p r izonier i . în o r d i n e a g r a d u l u i lor la cur te . To tu l fusese o r d o n a t şi a r a n j a t astfel de c ă t r e Inca , fiul Soare lu i , pen­t ru ca ta i ăl lu i să capete c u v e n i t a răz­b u n a r e , p e n t r u n e s u p u n e r e a de ca r e se făcuseră v inova ţ i învinş i i .

L loque Y u p a n q u i , a p u c ă de p ă r capu l şefului a y a v a r i l o r . d â n d u - I sp re spa te , p e n t r u a descoper i g â t u l p r i zon i e ru lu i u n d e t r e b u i a s ă lovească s p a d a sa, şi, cu s p a d a r id ica tă îşi î nd rep tă pr ivi rea sp re I m a g i n e a Soare lu i , în s e m n că-i o-feră acel sacrificiu. . . .

D a r I n c a nu s ă v â r ş i sacr l f icui . P a l i d şi t r e m u r â n d , r ă m a s e în fa ţa imag ine i Soa re lu i , cu ochii ţ i n t ă la ea. Şi to ţ i pu ­t u r ă vedea ce a n u m e făcu s ă t r e m u r e şi să pă l ească pe Lloque Y u p a n q u i , vi­teazul : ţie i m a g i n e a Soare lu i , d in a u r c u r a t a p ă r u s e o p a t ă roş ie , de sânge .

Mare le P reo t se ap rop ie de I n c a şi-i spuse :

„ F i u al Soa re lu i ! t a t ă l vos t ru n u v r e a ca m â i n i l e voas t r e să fie m u r d ă r i t e de sângele acestui rebel necura t .

— „Aşa să fie — spuse Inca . Şi d ă d u ord in ca cel m a i în vârs tă , d in şefii lu i să î na in t eze p e n t r u a decap i t a pe şeful înv ins .

Acesta detc înapoi capul victimei, şi, eu s p a d a r id i ca t ă , a ş t e p t a o r d i n u l de a ucido. Dair I n c a , cu ochii f ixaţi în i m a ­g i n e a Soa re lu i , a ş t e p t ă ca depe e a s ă dispară ter ibi la pa tă de sânge. D a r pa ta n u d i s p ă r e a .

Atunc i Mare le P r e o t î n a i n t a şi spuse • — . ,Fiu al S o a r e l u i ! aces t b ă t r â n n u

t rebue să moară . Int i t a tă l vost ru nu v rea ca el să fie ucis . Vedeţ i siingur a-ceasfa ! şi a r ă t ă sp re p a t a de s â n g e din soa re .

—• „P ine — îl i e r t — s p u s e Inca . F u a d u s a l tu l d in şefii înv inş i lor , pen­

t ru a fi sacr i f ica t . B ă t r â n u l os taş , cu s a b i a r i d i ca t ă , a ş ­

t ep t a p o r u n c a de a uc ide ; d a r I n c a n u p u t e a da a c e a s t ă p o r u n c ă , căc i p a t a de

s â n g e n u d i s p ă r e a depe i m a g i n e a de a u r a Soare lu i .

Si astfel — u n u l d u p ă a l tu l , fură ier­t a ţ i p r i n c i p a l i i şefi a y a v a r i , apoi cei m a i viteji r ăzbo in ic i şi b ă t r â n i i vene ra ­bili.

To tuş i t e r ib i l a p a t ă n u d i s p ă r e a . Mai r ă m ă s e s e r ă femeile a y a v a r i . alese

p r i n t r e cele m a i f r u m o a s e ale ace lu i po­por. U n a d u p ă a l t a , însă„ ca şi oamen i i , t r e b u i r ă să fie i e r t a t e . Aşa e r a p o r u n c a Soare lu i . I n fine u l t i m a d i n t r e femei în-g e n u c h ' e în f a ţ a d i scu lu i soare lu i , a ş -t e p t â n d u - ş i m o a r t e a .

I n c a cercetă d in nou, cu p l i v i r e a ima­g inea Soare lu i . P a t a î n s â n g e r a t ă e r a tot acolo, ca u n o rd in de ier tare . . . .

I n c a i e r t ă şi. pe u l t i m a d i n t r e c o n d a m ­na ţ i . Atunc i , p a t a de pe d iscu l soare lu i d i s p ă r u .

Soare lu i , zeu al f ecundi tă ţ i i , zeu al vie-lei. n u i p l ă c e a u sacrif ici i le omeneş t i . Cu l tu l lui n u e r a ace la al r ă z b u n ă r e i . d a r acela al u i ta re! şi ier tăre i înă l ţă toare . Aceasi'a este l egenda , d e n u m i t ă : P a t a d in Soa re . Şi de a t u n c i . î n c e p â n d cu Lloque Y u p a n q u i , a l t re i lea s u v e r a n din d i n a s t i a Incaş i lo r , aceş t ia a d o p t a r ă acea polit ică de î m p ă c i u i r e şi b u n ă t a t e f a ţ ă de înv inş i , pol i t ică ce a u i m i t a t â t de m u l t pe cucer i to r i i eu ropen i .

(Traci, de HENRY HELFANT)

POEMĂ IN PROZĂ

F E R I C I R E A

„ V r e a u să fiu fer ic i tă ! E d o r i n ţ a cea m ă i de p re ţ , î n r ă d ă c i n a t ă în a d â n c u l f iecărei i n i m i . E p o r u n c a ce s t ă p â n e ş t e v i a ţ a . S i d u p ă fer ic i re a l e a r g ă c r . ee m u ­r i t o r " .

Aşa m i g r ă i t o v a r ă ş a d r u m u r i l o r de p r i p a s . Suf le tul m e u m â h n i t îi r ă s p u n ­se cu a s p r i m e :

„ E a m a r ă a m ă g i r e c r e d i n ţ a că în a-d â n c u l i n i m i i n o a s t r e a r fi î n r ă d ă c i n a ­t ă p o r u n c a : S ă f im fericiţ i !

O s i n g u r ă p o r u n c ă n e - a s ă p a t firea in suflet : ..Să ne c u n o a ş t e m d a t o r i a si să c î m p l i n i m cu c r e d i n ţ ă " .

F i r e a ţese î n t r ' u n a . Neobos i t ă creează, h a r n i c ă îşi î ndep l ineş t e r o s t u r i l e şi n u se a b a t e d in d r u m u l c reeă re i con t inue .

C u n o s c â n d u - ţ i cu a d e v ă r a t l u c r u l t ă u şi s ăvâ r ş indu -1 , l u m i n a t de c r e d i n ţ a bi­ne lu i ce-1 u r m ă r e ş t i şi încă lz i t de d r a ­goste f a ţ ă de s e m e n u l t ă u . te ridi'ci pe t rep te le ză r i l o r sp re P ă r i n t e l e a toa te . M u n c a î ţ i ab soa rbe f i in ţa , n u m a i cu ­noşt i , a s e m e n e a Ta tă lu . i n ic i t i m p , nici sna ţ i t i . Ie b i ru i şi i n t r i în r i t m u l e t e rn i ­t ă ţ i .

Da, t i m p u l şi s p a ţ i u s u n t d u ş m a n i i re. săvârş i r i i noastre , ai fericirii e terne. Sin­g u r ă m u n c a ş t ie să b i r u e pe aceş t i v r ă j ­m a ş i n e î m p ă c a ţ i . M u n c e ş t e cu h ă r n i c i e şi suf le tul t ă u re va od ihn i în f iecare a m u r g s u b s t r e ş i n a fericir i i , m â n g â i a t de S t ă p â n u l a toa te .

Z. SANDU

154. - UNIVERSUL O T E R A R

criîicci l i terara F. L O B O D Ă :

„Gura lumii" (EPIGRAME)

Daca iu a tâ tea domenii ne mai putem aştepta la surpr ize — d r u m u l epigramei parc să se fi sfârşit . S a r pă rea că acea­stă specie, care a înflorit în an t ich i ta te şi în veacur i le .17—18-lea, ar fi in t ra t în­t r 'un fel de agonie. Se va petrece cu ea, în t r 'un viitor mai mul t sau ma i puţin a-propiat , cciacc s'a pe t recut cu epopeea, cu poema didact ică , cu oda. D c a s t ă d a t ă lucrul pa rc cu a tâ t ma i curios, cucât c-pigrania nu cere nici extenziune, nici fa­bulá ié , idei motiv' p rea pu te rn ic fie ius-pi ra ţ iune . Ea se mulţumeşte; cu uri singur lucru • spiri t , spirit cât mai fin. cât mai concentrat , cât mai surpr inză tor şi, ală­turi de el, o formă impecabi la . Se pare însă că clisparifia epigramei e consecinţa imediată a sleirii spi r i tu lui la cei de azi (şi înlocuirea ei p r in t r ' un fel s t râmbare silită a unei real i tă ţ i convenabile) şi a d ispre ţu lu i pentru formă, pen t ru versul armonios şi corect, a tâ t de p ronun ţa t la cei de azi.

Iată de ce încercăr i le de reînviere a a-eestui mur ibund s impat ic t rebuesc sa lu ta­te cu entusiasm, cu a tâ t mai mult , când ele poa r t ă (ca acela de care ne ocupăm) pecetia ta lentului . Aceasta dovedeşte două lucrur i : în p r imul loc că ti. Lobodă (aşa ii place d-sale să se numească, p r in t r ' un interesant ca lambur ) a re utiele ep ig rame reuşite ; în al doilea — că ar pu tea avea şi mai mul te , dacă....

Să începem, p r in u rmare , cu pa r t ea ne­gat ivă :

Şi de astă da tă ne î n t â m p i n ă glumele eftine, locurile comune, aluzii le p rea di­recte, indiscreţi i le şi jocur i le de cuvinte care nu mai impresionează pe nimeni. Greşala e aceasta : d. Lobodă vrea să fie la zi. Pen t ru aceasta d-sa u rmăreş t e cu as idui ta te de cronicar evenimentele şi le notează — sinte t izându-le în ha ina îngus­tă a clasicului catren. Se în t âmplă însă şi aici ca iu a tâ tea alte domen ' i : nu toate însemnări le pot deveni opere l i terare. A-dăogaţ i încă două fapte : pe acela că del.t intenţie p â n ă l a real izare , ele îşi pierd o hună pa r t e din interesul ep ig ramat i c : pe celălalt — t impul , r eaducerea lor in a-tenţ iunea publ ică , le scu tu ră şi ce b r u m a le mai rămăsese clin p resupusu l umor .

Na tu ra l că a tunc i când intenţionezi să scoţi un volum de ep igrame toate aceste efemeride ar u r m a să fie lăsate actual i ­tăţii care le-a produs . D-l Lobodă n'o ' ace . poate, din cauză că, în cal i ta te de fericit pu l in te care-şi iubeşte depot r ivă copii sufleteşti, nu le poate identifica, desigur : pen t rucă , e l i ininându-le , ar fi rămas cu foarte puţ in i .

Şi-apoi : d. L. nu e nici măcar croni­car impar ţ ia l . S'a zis, şi cu drep t cuvânt :

les bons gens ...fori lex bonnes epigrarnmes —

in vădit contras t cu

les méchants

Font les ners noirs, les noires trames (Ec. Lebrun)

D-l L. care, probabi l , cunoaşte ( trebuia să le cunoască în momentu l în care s'a decis să scrie epigrame) aceste versuri , uită, uneori , conţ inutul lor şi e rău . Л-ceasta se î n t â m p l ă în calrenele cu carac­ter polit ic (pag. 17, 23, 24, 57, 63 etc.).

Şt pen t ruca să fim compleţ i ,vom a-dăoga că, uneori, nu lipseşte mei t r ivialul (ziua mamei 46) , iar locurile comune, efec­tele eftine a b u n d ă la tot pasu l (79, 17, 29, 39. 45. 57, 69). Pu teau lipsi la fel unele ca l amburur i (!S, 44 etc.).

Na tu ra l că toate acestea nu sânt în măsură să ne convingă că d. L. n ' a r avea de loc talent , că „ G u r a lumii" , t i pă r i t a la... „Car tea medica lă" nu merftă nici pe depar te preţul.. . spiţeresc (pag. 104) care i s'a pus, nici osteneala sacrif icări i unei j umă tă ţ i de oră. Am spus-o delà început si vrem să dovedim, pr in ci tate, că vo­lumaşul acesta închide şi destule lucrur i meri tori i . Ia tă , de-o pildă, cât de bine se adresează d-sa :

Doctorului Pu ţu reanu care găsise leac cont ra ofticii

K drept că ţi-аі făcut un nume, Dar eu te chem în faţa legii : De oftică de scapi o lume, In schimb, ţi-ai ofticat... colegii.

Este, din nefericire, exact ecoul acestui caz care pasionase a tâ t de mult , acum 5 ani .

Şi tot a tâ t de senin r ipostească acelaş

Unui amic expa t r i a t în Amer ica

Azi, prea bunul meu amic, Oceanul ne desparte ; Ti-an, prezis, încă de mic, „Ai s'ajungi, când-va „depar te" .

De aceiaş bonomie dă dovadă când, deşi gazetar , nu se sfieşte să-i comunice lui Kcmal paşa care a dispus adop ta rea ca­racterelor la t ine pen t ru z iare :

La noi, Kemal, nu-i ca la tine, Ţi-o spunem să te dumireşti ; La noi, ziarele-s latine, Dar caracterele... turceşt i .

Destul de reuşite sânt şi epigramele de­dicate seri (orilor, ca aceea în legă tură cu . .Amantul anon im" sau înch ina tă

Autorul „Fantomei celei care va veni"

Citind la piesa ta subiectul, Pe dată i-am ghicit efectul : Vine fantoma ? Nu ştiu bine ; Dar publicul e cert... nu vine.

Şi nu sânt rele nici catrenele, de o cru­di ta te s t ranie delà pag . 32, 33 nici acela care are ca punc t de plecare

„Nun ta lui F iga ro" la Naţ ional a m â n a t ă , actori i neşt i ind rolur i le

Sărmani actori, ce ironie cruntă ! Cum nu oă 'nghite, de ruşine, Solul? F prima oară că s'amân o Nuntă, Fiindcă interpreţii... nu-şi ştiu

rolul.

sau : Unei florăresc

Drept să spun, respect lăiafa, Flori ii iau, adeseori, Căci din flori îşi scoate vieaţa I Si copiii iot din flori.

acelea dedica te pă r in t e lu i I. Lupaş (paj 49. 50), duiosul cont ras t din

Glume Pe bietul Nae l-a lovit Inconsolabila durere ; Din spirt metilic a orbit, Când se dusese la.... vedere

oii — în fine — acelea în legă tură cu po.şta (pag. 42, 43,) ori cu

Valuta

Valuta, nepulànd să crească, Pământii 'n cer trimise soli, Sevrând să se mai învârtească — Şi 'n timp de criză pe

doi poli

l a tă a t â t ea dovezi că, d u p ă câ ţ iva ani, d. L. va pu tea da, pe temeiul acestor ci­tate, un volum mai consistent şi ma i uni­tar de adevă ra t e ep igrame. Deocamdată d-sa nu ne-a p u t u t oferi decât... multe s t iuri ep ig ramat ice şi — numai — câteva ep igrame.

PAUL I. PA PA D O P U L

NOTE BIBLIOGRAFICE A a p ă r u t în ed i tu ra „Car tea Românea­

scă"

„UMBRE C H L N E Z E Ş T P , de Lucia Mantu .

„ A N T R E N A M E N T U L IN ^ATLETISMUL DE S T A D I O N " , de Louis C. Schroeder.

Cunoş t in ţe folositoare, Seria A. No. 42. „ G H O E T H E CA NATURALIST" , de pro fesor I. Simionescu.

ê

In curând va apărea în editura Socec, ooliunul de nunele şi schiţe : „BĂRBIE-RIA DIN HÂRLĂV" datorii colaborato­rului nostru D. IOV.

EPIGRAME Unei scriitoare

care-mi cerea pă re rea ce să facă cu eroina unei nuvele : s-o omoa­

re s a u nu. Iată răspunsul :

Şi de mă 'ntreabă ac-uma Madmoazela Ou eorotlnift, cum să hotărî in, Eu, pair c'aş zice — ai?a : s-o omorlm Şi s-o 'ngropăm... odată eu nuvela.

N. CREVEDIA

UNIVERSUL LITERAR. — 155

p I a s I i c a E X P O Z I Ţ I I L E A C T U A L E

Domnişoara Anne Marie Călinescu este cu adevărat o r ep rezen tan tă de frunte a modernismului modera t . Manifestări le sale din prezent, nu fac decât sa evidenţieze cu prisosinţă suple ţea s ipr i tu lui său, adé­quat unui cad ru de reală super ior i ta te picturală.

Graţia femenină de o factură destul de

tea — desigur cu bună-vo in ţă d-sale să o î m p r u m u t e şi a l tora !

Domnişoara Lilly Oţelcanu e x p u n e pen­tru p r ima oară . Desigur că obţ ine succes, gând inud-ne şi la acest a rgument . Ceeace predomină, a tâ t p r in pu te rea de excesivi-

ANE MARIE CĂLINESCU : Portret

superioară se dagajează în deosebi din cele ce se in tegrează unei a ta r i manifes­tări.

Astfel numeroasele n u d u r i : — o femeie, tludiu, nud — studiu, etc. — a lă tu r i de nişte portréié expres ive — servitoare, por­tretul d-lui G., infirmiera, ţiganca,—respiră o atmosferă de graţ ie r emarcab i l ă . In mi j ­locul unei a ta r i concepţ iuni art is t ice se iveşte -poate cu oarecare in tenţ iune— t re i cri-

snnteme, cari contr ibuesc şi ele în marc parte la real izarea imi ta te i sub care se prezintă lucrăr i le expozante i .

In general p ic tur i le domnişoarei Căl i ­nescu sunt însufleţ i te de acea sen ină ta te - în t ra tare şi coloristică — care ar pu-

latc cât şi n u a n ţ a r e a culor i tului , sunt pei-sagiuri lc . Nu p u t e m trece cu u şu r in ţ ă nici peste ex t rem de mul te le „nudur i " . Acest gen — mai corect această epu ra ţ i une a unui gen — a devenit o obsesie pen t ru art iş t i i noştr i care în cele din u r m ă s'a t ransformat în t r 'o predilecţ ie.

Se iau la în t recere în a s tudia toate a t i tudini le posibile şi uneor i — dece să nu spunem adevă ru l — şi imposibile !

O notă carac ter i s t ică la expozi ţ ia dom­nişoarei Oţe leanu , pe l ângă super ior i ta tea i m p r i m a t ă peisagiun'lor, reiese din faptul că, con turur i l e sunt bine t r a t a t e şi cu a-bi l i ta te d i r igui te în cad ru l ansamblu lu i . Un spiri t ma i p r o n u n ţ a t în d i scernămân-

de MIHAIL GH. CONSTANTINESCU tul lucrăr i lor nu ar fi t rebui t să lipsea­scă

Pictorul Canisius se evidenţ iază ca în­to tdeauna , în t r 'o a tmosferă ce îi face cinste. D-sa s tud iază toate genuri le : ule­iuri , aquare le , deseninur i în că rbune , in CREION sau în peni ţă , neu i t ând nici difici­lul gen al gravur i lor pe lemn.

In categoria aceas ta din u r m ă , p ic torul şi-a pus tot ta lentu l său inepuizabi l , pre-z in tându-ne nişte ansamblur i , ce pe alo-curea se evidenţ iază ca p u r e muzical i tă ţ i t ranspuse în n u a n ţ ă r i p las t ice dc o expre ­sivitate v iguroasă . «

Piciorul Knea a re cal i tă ţ i dc o pu te re remarcab i lă , t r a t â n d feluritele genuri si opr indu-se ma i mul t — din t r 'un calcul — asup ra f iecăruia. Astfel por­tretele sale de o e leganţă deosebită sunt a t r ăgă toa re nu n u m a i p r in impresiuni le concise ce se degajează din p r iv i rea şi in deosebi quasi -contemplai ea lor, cât p r in forţa a t r ăgă toa re a coloristicei sale.

Sunt însă unele lucrăr i pă t runse de un curent a rha ic şi aşa t rebue să fie : poar ta bisericii Domneş t i (Cur tea dc Argeş), Bi­serica neamulu i (Bacău), Mănăs t i rea Cur t ea de Argeş, etc.

A L B Ş I N E G R U - SALA MOZART -

In sala „Mozar t" — d-na Manolescu-Bruteanu şi d. R. Iosif au deschis o ex­poziţie in t i tu la tă : Alb şi Negru al­că tu i tă din aquafor te , point-séche, vernis-mou, xilografi i , tuşur i , desemne, monoti-p u n .

Am mai avu t pr i le ju l să vo ib im de ac­t ivi tatea, a r t i s t ică a celor doi pictori . In cele sc e x p u n ei p rez in tă o var ie ta te de gen şi de subiecte car i fac un punc t de a-t ragere .

Cu ocaziunea recentei lor expoziţ i i , pic­torii au a r ă t a t Ia ce g rad de desăvâr ­şire au a juns în aceste r a m u r i a le de­senului pe care, din nefericire, foarte pu­ţini l-au cul t ivat la noi. Toate motivele sunt , fiecare în p a r t e luat . lucrăr i care meri tă toată a ten ţ iunea .

La d-na Manolescu se evidenţ iază în deosebi i lustraţ i i le cu / 071 Creangă des­criind amintirile lui din copilărie, — pre­cum şi celelalte bucă ţ i in t i tu la te Poşta ro­mână, Salomea, Răstignirea, iar la d. B. Iosif interesante , originale şi b ine pi inse câ teva colţuri din Bucureşt i şi a n u m e : podul Serbau Vodă, Biserica J icni ta , pe cheiul Dâmbovi ţ e i şi alte aspecte din Ca­pi ta lă .

Pe lângă aceste lucrăr i Pic torul Iosif ne ma i prez in tă si o serie de arjuaforte in te rpre tă r i d u p ă Grigorescu. Ele sunt execu ta te cu o fineţe şi o del icateţe r a ră , care-i carac ter is t ica de scamă a acestui ar t is t .

Meri tă osteneala unei vizite expoziţ ia „Alb şi Negru" din sala Mozart .

D. CASELL1

1-56. — UNIVERSUL LITERAR

ccizetciriti asasi-atii... • • »

REEDITĂRI a n u n ţ a t e : Ştefan O .losif : A fost o d a t ă ; Gr. Alexandrescu : poezii : Al. D . Xenopol : Is tor ia Românilor din Da­cia Tra iană , voi. al X-lea.

C A L E I D O S C O P se numeşte u n a dintre turnile reviste. Are ca director pe d. Sandu Rugină, iar ca secretar de redacţ ie pe d. Victor UI mu. Publ ică art icole îndrăsne(e чі versur i romant ice—de cel ma i autent ic ca­l ibru erotic. Semnează — pe lângă dom­nii de mai sus — Oh. Floru, Tody Delaor man . Victor L'lmu, Romeo Vulcănescn. Marius Verbiceanu, C. Demet r i ade şi M. Cornea. Se dist inge p r n t r ' o nobilă sfor-Jare de a lămur i opinia publ ică în t r ' un sens — pe care nu-l cunoaştem, de oarece nu ne a pa rven i t n u m ă r u l cu art icolul-p rogram. î n t r u c â t ne pr iveşte îi u r ă m — d u r a t ă şi rezistentă. Fireşte că — dacă la acestea — va pu tea adăoga şi talent , bu­cur ia ne va fi cu a tâ t mai mare .

VIAŢA LITERARĂ îşi reia a p a r i ţ ; a , p r in t r ' un r ă s p u n s în care, a r a t ă motivele (greutăji materiale) pen t ru care a fost si­lită să capi tuleze u n moment . Admirăm rezistenja acestei pub l ica t iun i care — cu n u m ă r u l acesta — s'a desbăra t de unii co­labora tor i grăbiţ i şi inopor tuni şi o dorim mai depar te — în s lu jba mare i l i tera tur i româneşt i , a fa ră de cénacle şi bisericuţe.

REVISTA L U N A R Ă „ Î N D R E P T A R " (orice pă re r e ar avea despre noi), t rebue-şte sa lu ta tă cu toa tă încrederea şi cu tot entuziasmul . Aceas ta din ma i mul te moti­ve, da r mai ales pen t rucă , în babi lonia li­t e ra ră pr in care cont inuăm să trecem, ea năzueşte să devie o a d e v ă r a t ă oază dc frumos l t e r a r . Ne place să vedem acest lucru şi în mate r ia lu l pe care p r imul nu­măr il aduce, dar şi în numele, adevăra te garanţ i i , ale celor ma i mul ţ i d in t re cola borator i — cunoscuţ i de pe pagini le ve chei „Vieţi l i terare" .

Număru l a p ă r u t aduce mai ales versuri interesante (E. Speranţ ia , C. N a r l y şi I. M. Ra.şcu). Cronica — boga tă şi va r ia tă . Ce păcat că unii colaborator i scriu într 'o ro­mânească inintel igibi lă :

„Ton Barbu se si tuează în punc tu l de trecere al matemat ice lor super ioare spre esenţe ,anume în punc tu l dc epuizare a concretului şi al suspensiei c o n s t i n ţ e i în­tr 'un domeniu t ranscedent — adică abso­lut — domeniu al tu tu ro r posibil i tăţ i lor de exis tenţă" .

Şi încă : „Viaţa lui devine o t rans la ţ ie pr in pla­

nur i de conşt i 'n tă , pen t ru a reflecta o în-nă l ţ ime : s t ruc tu ră , mai mul t decât baso­relief"....

Ştim că autorul acestei recenzii s'a fă­cut cunoscut p r in t r 'o luc ra re : „A la ma­nière de...,". Ne î n t r e b ă m : de da ta aceasta scrie serios sau glumeşte ?

In p r imu l caz, domnii profesori de ro­mâneşte delà „ î n d r e p t a r " sunt ruga ţ i să-1 aducă la rea l i ta te : în al I I - lea : să-i int i­tuleze cronica : , à la man iè re de..." şi s'o însoţească de... chee.

Cu această s ingură rezervă, „ Ind rep ta r " -ul care ne aduce în minte f igura perse­

verentă a d-lui O. Densuş ianu — e bine venit .

ENN1US, unul d in t re cei dintâi şlefui­tori ai versului la t in formează obiectul unui preţios s tudiu pe care îl publ ică (în „Ad. lit." 4 7 0 ) d T. M. Marinescu. In el este vorba despre unu l dintre primii epici lat ini , cel care a fixat regii lele poeziei romane şi a introdus în ea hexamet ru l — au toru l poemului istoric „Annales" din care a î m p r u m u t a t destul chiar Vergilius, cel mai marc epic latin.

R E G R E T A T U L CORNELIU BOTEZ consti tue obiectul unu i s tudiu în acelaş număr . Semnează d-na Izabela Sadovea-1111. Despre versuri le lui, rămase necunos­cute, ni se spune că închideau „ tânguirea , fără t ragism, sonoră şi retorică... a omului care se găseşte în faţa dest inului şi mă­soară cu pă re re de rău depă r t a rea d 'n t re vis şi real i tate . El cân ta durerea orfani­lor şi mizeria desmoşteniţi lor, cum şi toată ideologia . .fantomelor intelectuale".. . .

Apoi — din alt punc t de vedere : „Lup­ta Iui cu inerţ ia , uşură ta tea , tembelismul con temporan lor spre a-i face să t reacă delà vorbe la fapte este minuna t i lus t ra tă pr in c amp an i a sus ţ inută spre a r id ica un bust lui Emincscu, în care a cheltui t ani de perseverenţă , o energie pe care nimic n o pu tea descuraja" .

In acelaş n u m ă r nuvela d-lui I. Agâr­biceanu : Nenea.

NOUTĂŢI • Proză : I. Agârbiceanu : Dolor, roman ; Const. Kiriţescu : Porunca a zecea, nu­

vele ; I. Dorigorozi : Monumentu l eroilor, nu­

vele şi schiţe : Cezar Petrescu : Aranca, ş t ima lacur i ­

lor : Al. Soare : îngeru l căzut, povestire. Asupra unora d in t re acestea vom re­

veni.

ECOURI sunt cele mai mul te din ma­nuscrisele — versuri care cer ospi ta l i ta tea t iparului , în coloanele mai tu tu ro r revis­telor l i terare. Ecouri din losif, Coşbuc, Cerna, din poezia popo rană sau din cea modernă. . . T ipăr i t e la maşină sau detaşa te lin fiţiuiei anonime de ţ inut , scrise cu

cele mai preţ ioase carac tere gotice sau a-bia mâzgăl i te fără cea mai e lementară ca-l iarafic — ele reprezintă ecoul inedit al ult imii lecturi , la în tâmplare . . .

Concluzia : l ă u d ă m peste măsu ră pe ti­nerii cari cetesc : le a t ragem însă atenţ iu­nea că nimeni nu-i obl 'gă să şi scrie. Mai ales că toţi scriu cu mul t mai prejos decât fericitele modele.

FRANSC1SK BAKULE „dist insul edu­cator ceh şi unul din membr i i cei mai e-minenti ai Litrii In te rna ţ iona le pent ru „E-duca ţ ia nouă" , formează obiectul unei jus te carac ter izăr i din pa r t ea d-nei Eliza Alexandrescu (Şcoala română XXXIV. 10).

Se a ra t ă însemnăta tea pe care o dă Ba­kuié cântcecii lui şi, în deosebi, desenului . Se vorbeşte de şcoala de copii estropiaţ i pe cari i-a învă ţa t : „să împletească... , să lucreze tâmplăr ie . să sculpteze" — după ce el însuşi se iniţ iase în toate aceste meş­teşuguri . In felul acesta — după numai 6 an i — el reuşeşte să facă din „o mână

de fiinţe mizerabi le" , doisprezece tiner, plini de încredere în ei".

Articolul con t inuă p u n â n d în lumină peripeţi i le pr in care a t recut această şcoa­lă p â n ă la descoper i rea si încura ja rea ei de „Crucea roşie amer i cană" .

E un articol înă l ţă to r care ne dovedeşte cu prisosinţă că n u m a i „pr in t r 'o educaţie mora lă înal tă a sufletului şi a inimii, ne pu tem lup ta cu greută ţ i le vieţii".

C O N T I N U Â N D studiul despre „Dască­lul în l i t e ra tu ra românească" , semnatarul acestor r ândur i — se ocupă de dcscălul Logadi despre care vorbeşte scri i torul G, Sion în „Suvenire con temporană" . (Şc. rom. XXXIV. 10).

Despre „CAUZELE D E C Ă D E R I I TIPA­RULUI LA N O I " vorbeşte d. M. Guşiţă în_No. 8 3 — 8 4 (VII) al rev. „Graf ica ro­mână" . Acestea ar fi — mai ales — doua: concurenţa d in t re pa t roni i t ipografi , unită cu preferarea lucră tor i lor efteni, deci pu­ţin pregăt i ţ i .

Revista conţine, în supl iment , pagina I a z iarului „Universu l" delà 27 Oct. 192S: „Zece ani delà înf i in ţarea s ta tului ceho­slovac".

DESPRE I. C R E A N G Ă scrie frumos în „G ân d i r ea " (12) d. Al. Bădău ţă . Tată un frairmcnt din ju s t a carac te r izare :

„Cu el a p ă t r u n s în scris, pen t ru prima oară, profund, au ten t ic şi definitiv, ţă-l a n u l român şi, mai ales, cel moldovean...

„Creangă vedea în t r ' adevă r lucrurile. Le vedea însă aşa cum le cunosen şi trăise, româneş te şi ţ ă răneş te .

Deci : fără culori şi poetizări inutile.;' Nu se oprin la ha ina lor ex ter ioară . La s târn i r i dc a m ă n u n t sau sti l izări patetice. Căci vizuali tafea lui nu a fost de decor, ci una u m a n ă " .

„Natura , la Creangă , devine ceva fami­liar ca şi în poezia pooprană , pomii se înt re tae , asemeni unor vietăţ i vegetale, cu v ia ţa şi faptele eroilor....".

„ P E D E A P S A " — d r a m a în t r 'un act a d-lui Pet re N. Mihăilcscu — aduce, fără îndoială pe scenă, un moment sfâşietor. E, la drep t vorbind, un fapt divers : un păr in te ucide pe un necunoscut căru ia îi dăduse adăpos t spre a-i lua bani i şi a-i t r imi te copilului său plecat depa r t e — spre a avea cu ce să se în toarcă la cămi­nul păr intesc . In real i tate , s t ră inu l este în­suşi copilul, re întors cu dolari din Ame­rica şi care — tocmai spre a nu provoca moar tea păr in ţ i lor săi, a m â n a s e recunoaş­terea pent ru a doua zi d iminea ţa .

Real izarea e destul de greoaie. Perso-nagiile pu ţ ine — nu-s destul de unitare, nici deplin schi ţate . L imba , pe care o vor­besc nu corespunde to tdeauna cu sufletul lor. Are nevoe de serioase re tuşăr i spre a fi aceea a únor pescar i u i ta ţ i de lume. Sunt mici cusurur i de care, avem credin­ţa, au torul lor se va desbăra . Dcasemeni dc finalul prea t ragic , prea înf iorător pe care au to ru l t rebue să-1 simplifice, să-1 re­ducă sau să-1 t ranspor te în t re culise.

D. Mihăilcscu ar pu tea u r m a . în acest sens. exemplu l mari lor îna in taş i — dc care nu pa re cu totul s t ră in .

Oricum, ar fi. „Pedeapsa" e o lucrare care mer i t ă să fie cunoscută — chiar în aceas tă formă.

P. I. P.

UNIVERSUL LITERAR. - 157

l iterara o s e a n ţ e i e l e

c u Gliile Când Ludovic al XV-lea se ducea la

vânătoare, slugile aveau ordine să împa­cheteze şi 40 de sticle de Din, din care re­lele nu gusta niciodată, cât era la vână­toare. Intr'o y.i insă regelui fiindu-i sete, ceru un pahar de vin.

— Majestate, nu mai avem nici o pică­tură de vin !

— Cum nici o picătură ? De data asta nu aţi luat cele 40 de sticle destinate pen­tru vânătoare ?

— Ba du, Majestate, dar sau băut toate! — Pe viitor nu uitaţi să împachetaţi 41

de sticle de vin că poate aşa doară să mai rámáiui si pentru mine o sticlă.

« Del/inul, fiul lui Ludovic al XV-lea, ju-

cându-se intr'o y.i cu una din guvernan­tele sale, se uită la mâna sa după ce nu­mără de gel île delà mâna guvernantei :

— Ce fel, spuse copilul cu surprindere, d-ia ai lot cinci degele la mână, la fel cu mim ?l

[arul l'elru in a doua călătorie a sa in Olanda, în 1716, trecu prin Dantziţi. fi fiind Duminica intră îulr'o biserică sâ asiste la slujba religioasă şi se aşeza lân­gă primar în strană. Serviciul dură mult şi fiind iarnă era grozav de frig in bi­serica.

Ţarul era chel, şi ii era grozav de frig la cap, aşa cu recurse la un truc. Luă peruca dm capul vecinului şi şi-o puse pe capul său. După sfârşitul slujbei isi luă peruca de pe cap şi o detc înapoi pri­marului mulţumindu-i graţios.

4

Carol Quintus veni la Paris in lr)40 prin Poitiers şi Orléans. Francise l il întrebă ce crede de aceste oraşe :

— Poitiers, răspunse (Quintus, este cel mai frumos sal care există pe glob şi Or­léans cel mai frumos oraş.

— Dar de Paris ce spuneţi ? — Parisul nu e un oraş, el e oraşul o-

raşelor ! Ce-ar fi spus Quintus dacă vedea as­

tm Parisu l r1

Când Petru cel Mare veni la Paris, ci­neva îl întrebă cum găseşte capitala :

— Dacă în împărăţia mea aşi avea un astfel de oraş, aşi fi ispitii să-i dau foc de frică să nu-mi întunece restul impe­riului !

Ш

llenric al II -lea mergea in patru labe intr'o duj/â amiază în camera sa purtând in spate pe fiul său Ludovic al XIII-lea. copil alunei. .Un amba<ador spaniol intră deodată in

apartamentul regelui şi găseşte pe rege in poziţia de mai sus. Henric fără să se deranjeze ii spuse :

— Domnule ambasador, aveţi copii? — Da, Sire ! — In cazul acesta pol termina ocolul

camerei cu copilul !!

І» C B Z €••* O A \ I VI I IIл LA 'PARIS

Nişte bogaţi fermieri (lin Austral ia şi-au trimes odrasla , o t ână ra fată de 18 ani , sâ studieze în Europa. Bogata moşteni­toare t rebuia să se oprească la Basel, în Elveţia. împinsă de faima oraşului - lumi-nă, aus t ra l i ana a împins că lă tor ia până la Paris. Aici a căzut pe mâinile unui prea frumos cavaler de industr ie — din fericire de da ta aceasta era maghiar — care şi-a luat sarcina de a o face să cu­noască viaţa de noapte a marelui oraş — evident pe contul ei. Aşa se face că tâ­năra novice aus t ra l i ana s'a pomenit p r in ­să în vârtejul vieţii inter lope a Par isului , reuşind sâ . .topească' în câ teva săptă­mâni frumuşica sumă de 1 2 5 . 0 0 0 dolari , adică vreo 2 0 mil ioane lei. Aflând de via­ta pe care o începuse fata lor la Par is , păr inţ i i ei au dat ordine telegrafice pen­tru expedierea ei r ambur s în Aust ra l ia .

\ u to r i t â | i l e aveau instrucţ iuni s'o de­barce la Melbourne, nepermi ţându- i -sc fi-cei r is ipi toare sâ se oprească în d rum. A ceastâ doi in ţâ a păr in ţ i lor fetei se pa re însă că nu s'a pntti t rea l i /a în t rucâ t a-eeasta a debarca t , probabil fiindcă i se deschisese gustul de escapade la Colombo. Ofiţerii de pe vaporul pe care se îmbar ­case aus t ra l ianca au declara t că legile îi împiedică de a lua măsuri contra liber­tăţii ei. După ce a dat o raita şi pr in Co­lombo, t ânăra fată s"a îmbarca i din nou. de astă dată pentru a se opri la Mel­bourne, unde trăesc păr inţ i i ei.

DISTANŢELE STELARE

D-rul Samuel Alfred Mitchelc, profe--or de as t ronomie la Liii versitaiea Vir­ginia şi director al labora torulu i Leander Mc Cormidt , a isbutit sâ măsoare dis tan­ţa de Ia pămân t la 1 0 0 0 de stele. Observa­torul Mc. Cormick, depe muntele Jeffer-son, e renumit pentru metoda para laxe lor cu a jutorul căreia se măsoară distanţele stelare.

Observa toru l Jerkes delà Universi tatea din Chicago, observatorul de pe munte le Wilson al l uiversitâţii din California, ob­servatorul Sproiil al Univcrsi tăj i i Swar th -uioie şi obscrv.uiorul de la Greenwich, din Anglia, au reuşit să măsoare vreo 5 0 0 de stele. Observa toru l La Allegheny, al l Uiversi tâţ i i din Pi t lsburg. a măsura t ')()() de stele In total s'au făcut până a/i 5 2 0 0 măsură to r i stelare.

Metoda t r igonometr ică folosită de ob--ervatorul Mc Cormick este. după d-rul Mitchell s ingura metodă directă pentru măsură toa rea dis tantelor stelare. Aceasta se face. fotografiindu-se s teaua din cape­tele opuse ale orbitei p ă m â n t u l u i pe mă­sură ce acesta se învâr teş te în j u r u l soa­relui. Aceasta îi dă as t ronomulu i o linie de porni re cunoscută clela care el poate socoti dis tanţele s telare.

c a r i c a t u r a z i l e i

LA REPLICĂ... .

— Domnişoara , vă a n u n ţ ă că nu este acasă.

— Prea bine. Spime-i Domnişoare i că şi eu o anunţ că n 'am venit.

ARGUMENT SIGUR

— Domnul nu e acasă. A plecat în vo­iaj....

— In voiaj de plăcere r — Aşi ! nu cred. fiindcă d-nul a plecat

cu coniţa.. MAI P R A C T I C

- - Or i urmezi marşul , oii dezertezi.... Am a l e s : urmez marşul. . . dezertări i . .

(Dimanche illustrée)

158. - UNIVERSUL LITERAR

N I O B E ŞI L A T O N A de AL. ODOBESCU

Odinioară , pe vremea de demult , era în t r 'o cetate grecească, n u m i t ă Teba , o fe­meie de vi ţă domnească, pe care o chema Niobe. Ea avea mul ţ i feciori şi mul te fete, şi aşa t a re se m â n d r e a cu f rumuse­ţea lor, încât i se p ă r e a că în toa tă ţara , ha nici chiar în toată lumea, nu se mai află al ţ i copii frumoşi ca ai ei.

D r e p t este că, de câte ori pămân ten i i locului vedeau pe feciorii şi pe fetele Nio-bei, a le rgând şi j ucându- se p r in văi şi prin livezi, î m p r e u n ă cu copii lor, toţi se uneau a zice că cu aceia nici uni i nu se puteau potr ivi . Ia r Niobe, dacă auzea aşa, îi creştea in ima în piept, şi d in ce în ce mai tare se îngânfa şi se ameţea de t ru­fie, l ă u d â n d căt re toţi pu te rea neasemuită şi v i r tu tea şi numdre ţca copiilor săi.

Pe a tunc i însă veni acolo, din mica in­sulă Delos, o a l tă femeie de neam zeiesc căreia î i , zicea Lcto sau Latona . Aceasta avea n u m a i doi copii, o fată a n u m e Ar­temis şi un fecior numi t Febus Apolon ; dar fără îndoială , amândo i e rau minune de frumoşi, de spr in teni şi de vârtoşi , în­cât la soare şi la lună nu pu tea nimeni să cate mai cu d r a g decât la dânşi i . Cu toate acestea, Niobei tot i se pă rea că copiii ci, cei mul ţ i şi .gingaşi , sânt mai frumoşi decât ai doamnei s t ră ine.

în t r ' o zi şedeau de vorbă a m â n d o u ă fe­meile, Niobe şi Latonia. p r iv ind pe copiii ior, cum se j u c a u toţi î m p r e u n ă pe o pa­jişte dc verdea ţă . Febus Apolon, sunând minuna t din s t runele lirei sale, lăsă jos in­s t rumentu l , şi, l uând de pe u m ă r arcul său de aur, începu să asvâr le cu dânsu l săgeţi care toate nemercau fără greş la ţ intă .

Niobe nu p rea băga dc seamă nici la arcul , nici la săgeţile lui Apolon, ci, că-tând mai cu d rag la p runc i i ei, spuse aşa căt re La tona : — „Vezi, sura tă , cât sunt de m â n d r i şi de vâr toş i şase feciori şi şase fete ale mele ! N ' am ce zice, ur î ţ i nu sunt nici Artemis, nici Apolon ai tă i . Dar , ce au a face pe lângă ai mei ? D e p a r t e sunt de dânşi i ! Şi apoi, tu ai numa i doi, şi eu am tocmai şase feciori şi şase fete, tot unul şi una" .

Pe când Niobe vorbea cu aşa nesoco­tită trufie, ca nici se gândea cât de tare a ţâ ţa mân ia Latonei . Aceasta tăcu înfun­dat ; da r î n d a t ă ce plecă de l ângă dânsa Niobe cu copii ei, ea cheamă pe Apolon şi-i vorbi aşa : — „Nu pot să sufer pe a ceasta Niobe ; ea se l audă cu copii ei şi cutează a zice că dânşi i sunt mai fru­moşi decât t ine şi decât soră- ta . Aş vrea să o invăj minte , să-i a r ă t cât este de proastă şi eu cât voi sânteţ i mai presus de odras la ei".

Auzind aceasta, de oda tă Febus Apolon se apr inse ; faţa lui, t â n ă r ă şi luminoasă se incgură ; f runtea i se posomori şi din ochi îi scl ipiră fulgere de mânie . El nu zise nimic ; dar l uând cu sine a rcu l de aur şi a t â r n â n d pe umer i tolba cu săgeţi a rză toare , el apucă în u r m a Niobei şi a copiilor ei, şi îi a junse tocmai când se coborau în t r 'o vale adâncă .

Se opri pe muchea unu i pisc de unde îi pu tea ochi, luă din tolbă o săgeată, o

puse d'a curmeziş pe arc, înt inse cu mâna coarda că t re sine, p â n ă ce vârful săge-ţei a junse la marg inea arcului , şi îi detc d rumul să sboare în jos. Coa rda îns t ru-na tă zbârnâ i cu vuct şi, ca raza luminoa­să dc iute, săgeata a junse la ţel, iar unul din feciorii Niobei căzu mort la pămân t , î n d a t ă d u p ă aceia, a l tă săgeată sbură de pe arc şi alt fecior al Niobei căzu, şi apoi încă unul , şi încă unu l , şi încă unul , p â n ă ce toţi feciorii şi toate fetele bietei Niobe căzură morţ i în p re la rgu l văii.

Atunci Apolon, încins de o t u r b a t ă ar­şiţă, s tr igă în gu ra mare Niobei : — „Ia ! mai laudă- tc şi a c u m cu mândre ţ ea copii­lor tăi !"

D a r toate acestea se petrecuse aşa de repede, încât Niobei i se p ă r e a că visea­ză . nu-i venea să crează că, colea în prea jmă- i zac morţ i copiii ei, pe cari a-d ineaur i încă îi văzuse plini de via ţă şi de tăr ie . Acum ei e rau culcaţi pe verdea­ţă, reci, şi fără de mişcare. Ochi i Ie e rau închişi ca şi când ar fi dormit : pe faţă le rămăsese t ipăr i t un zâmbet dulce, ce-i a r ă t a mai frumoşi decât aevea.

Niobe umbla de la imul p â n ă la al tul , p ipă ind mâiuele Ior îngheţa te , s ă r u t â n d feţele lor albite. Abia din răcea la şi d in pă l i rea lor se pu tu ca doiniri în sfârşit că erau toţi ucişi de săgeţile dogor i toare ale lui Apolon.

Atunci şezu jos şi dânsa pe un pietroi ,

în mijlocul lor, şi o pod id i ră lacrimile, cu reând şiroaie d in ochii ci. Cu fa ţa scăl­da tă de plânsor i , r ă m a s e ea acolo, zile, s ă p t ă m â n i şi luni , tot aşa de neclintiţi ca şi copiii ei căzuţ i mor ţ i împrejuru-i Ea nu-şi mai r id ica cajml în sus, nici voi să mai jn ivească la seninul cerului . în­cremeni tă acolo pe p ia t r ă , d in ochii ei se scurse mereu un isvor nesecat de lacrimi, până ce însuşi fu copr insă de răcea la pie­trei. P lânsoarca îi era t ă c u t ă ; în trupul ei se slei trej)tat c ă l d u r a vieţei, şi inima îi încetă de a mai ba te . Niobe era moar­tă ; dar şi moar tă , p lânsu l ei p i cu ra lin d'a lungul lespcdei, căci nesecata ei du­rere o prefăcuse în s t ană de p ia t ră sj p lânsoarca ei, în l impede isvor.

Toţi oamenii , câ ţ i de a tunci încoace se î n t â m p l a să t r eacă p r in acea vale pără­sită, văzând albele pietroaie r isipite prin i a rbă şi mai ales s tânca cea cu isvor, zic; — „Acesta este Niobe care s'a prefăcut în s tană de p i a t r ă d u p e ce Febus Apolon i-a ucis toţi copiii, f i indcă se lăudase cu tru­fie că ei ar fi mai frumoşi decât dânsul",

Mult t imp în u r m ă , d u p ă ce p ia t ra se învechi şi se acoper i cu muşchiu , tot încă pă rea că se vede în t r ' însa ch ipu l Niobei; de a p r o a p e nu se ma i deosebeau trăsu­rile unei femei ; dar din d e p ă r t a r e se cu­noaşte b ia ta Niobe, şezând jos şi jelând pe mândr i i ei copii, doborî ţ i toţi la pă­mânt de înfricoşatele săgeţi ale lui Febus Apolon.

lancu Niculescu în „ARGAN" din „Bolnavul închipuit"

UNIVERSUL LITERAR. - 159

carii redate in e / l r a s e LES CONFESSIONS DE DAN YACK

(continuare) de BLAISE CENDRARS

Soru-sa era o c iumă mică, neagra , uri-ciousă care-i voia r ău şi care e ra geloasă, geloasă ; Eaus ta era mare , cam ostenită, cam prea fanată , cu, într 'o faţă ofilită, un ochi încrucişa t pu ţ in ca Réjane, dar era ma i bine de cât Réjane, cu care se reprezentase chiar a tunc i Miarka , Fata cu Ursul, î n t r ' un c inema de pe bulevarde ; Eaus ta e ra mul t mai b ine fiindcă era anonimă. El p re t indea că este o Daneză , pen t ru că semăna cu un matelot danez pe care-l avusese odi­nioară in serviciul său. E drep t că a-cea femee avea ceva bărbă tesc . Ea bea mult şi pr ivea ca un b răba t . Fi lmele lui Chariot ne duceam să le vedem în t r ' un cinema din vecinăta tea gărei de Lyon. Era im lost res tauran t eftin, o sală mare de lemn care semăna cu in ter iorul unei lăzi de piano ; şi care avea ch iar şi rezononţa ei când Char io t s t r ânea râs nebun în pu­blic Publicul care râdea a t â t de putern ic , cu im sgomot dc locomotivă i n t r â n d în gară , se compunea n u m a i şi numa i din lucră­tori de la căile ferate, cheflii şi din fete fără pălărie. Şi acolo, el ciocnea p a h a r u l cu toată lumea. O consumaţ ie dedea dreptul la un n u m ă r din p rog ram şi t re-buam luate mai mul te pen t ru a pu tea vedea programul p â n ă la sfârşit . Se re­prezentau to tdeauna Documen ta r i i şi Ac­tual taţi pe cari nu le putea i vedea în nici un alt c inema din Par i s . Fi lmele lui Chariot treceau în ex t r a şi t r ebu ia luat o dubla consumaţ ie sup l imen ta ră pen t ru r putea asista p â n ă la sfârşi tul şedinţei. Luam întotdeauna cireşe în alcool, câte două porţii fiecare. Ah ! să fi ş t ' u t C h a r ­iot, el ar fi venit să ciocnească p a h a r u l cu noi şi să ap laude împreună cu lucră lorii nebuni de veselie, t r iumful D o m n u ­lui Anul-Nou, leit Char io t .

D. Anul-Nou era d i rec toru l c inemaului -mişmă. Pe p r o g r a m el se in t i tu la :

DOMNUL B E N J A M I N ANUL-NOU Proprietar C r ă ş m a r Direc tor

Copil Găsi t . Fost Şef de CLACA (la Châtelet ) Fost

Şef de C L I C A (Ia cazarmă) Scafandrier de Clic şi Clac fos t spălă-vase la Cla r idge

Solist—Klaxon O m — O r c h e s t r ă Neimitabil în imitaţ i i le sale de sgomote

CI IARLOT, leit C H A R L O T Vorbi tor

in carne şi in oase ! ! M !

Al meu cel mare , care iubea mul t pe acest om ; îl inv i tă în t r 'o zi la de jun . A-fară din c inema acest om trist , tăcut , cu ochiul fix, cu ochi de pasere , u n om care bea iară să vorbească, da r la el acasă, era deslănţuit : j ong lând cu cincizeci de instrumente de muzică din care j u c a lao­laltă, făcea un t ă r ăbo i , o za rvă p l ină de veselie ? î n o t â n d sgomotele ,era un ade­vărat v r t u o s , i a tă şi pen t ru ce mot iv programele sale se compuneau din filme de actual la te şi documenta re , pe care le alegea el însuşi ; ceia ce-i pe rmi tea să dea curs l iber ta len tu lu i său şi fanteziei

sale. El făcea vântul , ploaia, lumina lu-uei, noaptea , fur tuna, u raganu l , sgomotele niaşmei, telescopajul unu i t ren în mers, s fâ rnâ i tu l unui motor de avion, incen­diul, forfoteala mul ţ imei pe s t radă , eşi-rea din metro, toate animale le , toate pă ­sările, d u p ă voie, m a r e a sau oceanul şi imita ca nimeni al tul telefonul, soneria sa, s fârâ i tur i le sale, dialogul î n t r e rup t sau o bă ta ie cu revolverele. Pen t ru filmele lui Char io t improviza ske tch-ur i vetr iginoa-se şi rezistibile. Vocea lui imi ta toate su­ciţii rile lui Char io t , toate acrobaţ i i le lui ş ; ale tovarăşi lor săi, şi în momente le cele nvai pate t ice când acţ iunea indica u n t imp de hodină pen t ru a lăsa să ap a ră în n u n e pe ec ran faţa cons te rna tă a fui Char io t , impet r i tă , bu imacă , t răsni tă , cu acid surâs ja ln ic . în t râz ia t , dezarmat , pe care-l a i e în faţa r ău tă ţ i i soartei , când si-a p ie rdu t cumpă tu l , când cade dc sus, când via ţa i-a ros aripi le , D. Anul-Nou găsea vorbe a tâ t de caraghioase în cât îţi scotea lacrimi. Pă lă r iu ţ a , p a n t a l o n u l larg ; bas tonaşul , fuga, căderea , a lunecu-şul, echil ibru nestabil , setea, foamea, dragostea , fic-care din par t i cu la r i t ă ţ i l e Iui Char io t îşi avea vocea ei, intonaţ i i le ci speciale, accentul ei şi t imbru l ei. Erau . s t r âmbă tu r i , pa lme , lovituri , groaznice şo-văeli ; o uimire îngerească în intonaţ i i le pe cari D. Nouvel—An, ştia să le ia : vo­cea lui pa rvenea chiar să redea mersul lui Char io t . Capodope ra lui era sketch-ui pe care-l născocea din Char io t Noc tambul în care fără o singură vorbă, fără o sin­gură frază, fără un singur comentai - , nu­mai şi numa i pr in sgomote. scâr ţ i i tur i de broască, t ic-tacul orologiului , lunecuşul covoarelor, t rosn i tur le mobilelor, s p a r t u l , veselei, căderea unui obiect, dezar t icula­rea scărei, sughi ţur i , a t ingeri , suspine, e-coul paşi lor t ipt i l i şi un mers în galop, el pa rvenea să împăr tăşească de t r aca rca mor ta lă , dezesperarea , nepu t in ţa , groaza ' beţ ivului . D u p ă c u m se spune el, cel m a r e a meu, D . Anul-Nou va fi fost p recurso­rul , adevă ra tu l inventor al c inema-ului vorbitor . A mur i t anu l t recut în t r 'o criză de delir furios, s ingur iubi tu l meu l'a condus la cimitir . E foarte trist . In cine-ma-ur i le mar i de pe bu levarde , mergem să vedem pe Rio J m, Char les Ray , Loui­se Glaiim, Fa t ty , Paul ine Frédér ic , Bcssv, Love, pc Li l iane Ghis din Lys Brisé, cele d in tâ i comedii ale lui Marek Senett cari , împreună cu Liiiza Fazenda , pas iunea lui, erau s ingurele vedete amer icane pe cari iubitul meu le admi ra .

„Toate celelalte, zicea cl sunt nişte mincinoase, înşală . Au t ruc-ur i .

— Un alt c inema micuţ , pe care e ram să-1 uit, e ra instalat în t r 'o biserică din Batignolles. Se j u c a u filme englezeşti cari erau absurde , dar el avea d rag să mergem acolo ; nu pen t ru a vedea un film, ci pen­tru a dormi . Deal tmint re lea , e s inguru l loc u n d e eu l 'am văzut dormind . L u a m o s t rană , pe care D u m i n i c a o ocupa cine ştie ce cuvios preot , a cine ştie cărei secte metodiste , care î n c l r r i a în t impul s ăp t ămâne i aceas tă biserică c inema-ului , iubi tu l meu mă s t r ângea în b r a t e şi nu

în tâ rz ia să adoa rmă , legănat de tangour i , de fox-U'oturi, de sh immy, toate dansur i le la modă, pe cari un orb le cân ta la ar­monică. LI se t rezea în an t rac te pen t ru a asista la rcprezentanţ i i le câ nilor savanţ i •iau ale unor biete nenoroci te cântăre ţe , în t r 'o seară un m a r i n a r veni să boxeze cu u n kanguru , şi iub i tu l meu voi nu­mai decât să cumpere acest k a n g u r u . L'am p u r t a t cu noi toată noaptea , pen t ru ai da d rumul , în p i a ţ a Vendôme, îna in te de a in t ra la noi acasă, la hotel Ritz.

Cel din u r m ă film pe care l 'am văzut î m p r e u n ă , - puţ in mai apo i , t r ebu ia să fac si eu cinema—şi nu ne mai în toarse răm să vedem filmele celorlalţi , nemai având ump,—fu Defi larea Victoriei. î m i amin­tesc că e ş i n l delà c'iienia am început să cân t ăm in tax i . In gura mare . E r a m fe­riciţi ca nişte copii, fericiţi de a fi îm­preună , fericiţi de a fi i sprăvi t cu toate alea, fericiţi de a t ră i . Ne să ru tam.

EL, CEL MARE, AL MEU

T i eşti hodina mea, surâsul meu. De când te cunosc, nu mai sufăr . Nn mă doare nimic.

i Nu ştiu cum faci, da r d u p ă cum mi-ai promis, ai luat du re rea m e a a s u p r a ta.

Ai isbuti t . Nu-mi ma i simt in ima ; ini­ma care a t â t mă durea . Nu mai cunosc neliniştea, respir .

O s ingură t eamă mi-a mai rămas , tu, bei prii-a mult . Nu îndrăznesc să-ţi vor­besc despre as ta ; da r ştiu bine că în t r 'o zi tu nu vei mai bea, d u p ă cum ai şi vându t toate automobilele de cursă pen­tru ca să-mi faci mie plăcere .

C â n d te privesc, m ă întreb. . . nu eu nu ştiu să mă întreb, d u p ă cum nici să mă rog nu ştiu.... te iubesc !

RULOLUL IX Saint Gervais , la 13 Junie 1925

Ce voi face la Par i s ? S'a i sprăvi t cu b ă u t u r a , cu femeile, —

nu. ga ta cu alcoolul. Am p r 'm i t u r m ă t o a r e a te legramă : „DAN YACK M O N T J O L Y SAINT GER­

VAIS .41 Ai F SAVOIE. VOUS ENVO­YONS A U J O U R D ' H U I T R A C T A PAR LA R O U I E T O U J O U R S A VOS O R D ­RES ESSOR".

(vă t r imitem azi maş ina Trac ta)

Ce să fie o T RA CT A şi cc voi face cu ea ?

Fie. voi pleca. S'a întors şi Pierre , b ine înţeles mofluz,

de la Saint-Nicolas-de Véronce ; Lucienne nu vrea de loc să mă în tovărăşească la Paris . Mă aş t ep tam la aşa ceva. Atât mai bine.

Ah ! a tâ t mai bine, a t â t mai bine, a tâ t mai bine !

Voi r ă m â n e cast ; da r ce voi p u t e a face­la Par is ?

Pier re borborosea, şi I-am da t a fa ră . — O femeie de nimic, muie rea ceia

z cea el. In locul D-ta le i-aşi t rage o bă-

IWi. UNIVERSUL LITERAR

laie ţ eapănă , să o învă ţ minte. Da , oii cum. fata chipeşă ! nu ?

— Lasă-mă în pace, Pierre , f ine un cec. Mâine mă reîntorc la Par is . N'ai dc cât să-1 complectezi tu şi să te duci să-ţi iai bani i . Poţi lua şi tot ce las la şalet : puşca mea, c 'obotele, toate boarfele.

Şi — i-am în t i s s u n cec în alb. — Ce-i asta, mă în t reabă el în torcân-

du-1 pe toate feţele. Eu nu ştiu să cetesc. li expl ic că n 'a re decât să se prezinte

la bancă , la b a n c a englezească din faţa hotelului Majestic, la Chamon ix , şi că i se vor da ban i gheaţă .

Halal ! Bem atunci ! str igă el. Dar ce este deasupra scris ?

—• Câ t doreşti Pierre , cât îţi t rebue ? — Apoi, p u n e douăzeci de franci : pa­

t roane, să fie şi de d rum. Liberez un cec de două sute de mii de

franci pe numele său, şi-1 dau lui Pierre. — Nu vii şi d-ta ? — Nu, Pierre, adio. Vor face oare aceşti bani fericirea lui

Iui îi vreau binele, lui Pierre . Pentru mine, văd bine, v ia ţa mi-e sfârşi tă.

Eram la cafeneaua din colţ, j ucam po­piei când infiermieriil delà sanator iu veni să mă vestească că Mire lie murise .

— La câte ore ? am în t reba t eu. — Punct la douăsprezece, zise acest om. Ce-mi t rebuia să ştiu ora ? Era idiot. Şi pen t ru că omul care alergase, era

l ă râ răsuf lare şi pă rea t u r b u r a i , sau sc prefăcea că este, în orice caz, se sgremu-lea ca să-mi vorbească şi mă observa pe sub ochi ca să vadă cum voi reacţ iona, şi mie cum nu-mi plăcea aşa ceva, poruncii să i se servească un l i tru de vin, ca să isprăvească cu condoleanţele sale.

— A l b ? - R o ş ? — Un litru de roş. domnişoară , şi trei

pahare I Al treilea paha r era pen t ru Pet ru , pa r -

lenerul meu la popice. Litru acela de roş ! Boschetul de verdea ţă era pa r fuma t dc

că t re un sa lcâm care lăsa flori albe să cadă în pahare le noastre . E ra şi o uşoară adiere în aer. Sburau popiei în aer. Ju­c ă t o r i de a lă turea , nişte funcţ ionari delà căile ferate, erau nevoiţi să pr imească t renul care se auzea hu ind în vale, şi se î n t ă r â t au încă să mai joace. Jucau cu violenţă.

Pe masă era un litru de vin roş, şi trei oameni, trei oameni în j u r u l mesei, trei oameni car i tăceau. Pahare le erau p i n e , apoi se deşer tau. Sa lcâmul scu tura florile sale.

Funcţ ionar i i delà gară, se duseră îngrn-mădindu-se în fugă.

Ca în t r 'un accident de au to : eu înre­gis t ram toate micile a m ă n u n t e într 'o fracţiune de secundă.

Toa te acestea sunt încă vii în mine. Perfect dc vii. îmi am'n tesc însă şi de uimirea mea

când am constata t că vinul era bun . Aşa dar v ia ţa ma i era cu pu t in ţ ă încă a tunci când lovi tura nu te ucidea pc loc ?

Li trul acela de roş ! Dacă m'ar fi lăsat în voie, aşi fi con­

t inuat . Voiam să comand un al doilea, un al treilea, un al pa t ru lea , dar omul gros pe care deodată am început să-1 urăsc , spurca tu l infirm : or care îşi clătise paha ­rul înainte de a mai bea cel din u r m ă paha r , se r idică şi îmi zise :

— "Vă cer e r ta re ; Domnule , eu, însă, uii-am isprăvi t t reaba , colo sus. M'aş teaptă soţia, e ceasul supei .

Mă părăs i d u p ă ce-mi s t rânse cu căl­dură mâna .

Mă desgusta omul acela gros.

Aşa dar, el era cel din u r m ă care vâ-.ruse pe Mire 11c încă cu viaţă ? L'am ur­măr i t cu pr iv i rea . Traversa p ia ţa cea mică fără să se grăbească, cu spatele bă lâbă ind , cu picioarele late întoarse în afară , cu şorţul de infirmier rotocol sub bra ţ . ducând cu el toate gândur i le mele. Se ducea la supă .

Şi cum omul se oprise dc două trei ori. scărp inandu-sc în cap şi u i tându-se chio­râş spre noi, de cum făcu colţul, am triini* pe Pierre după el, să-i dea bacşişul cu venit.

Aşa dar , totul s'a isprăvit . Plecai şi cu la r ându l meu. Nu înebuueşt i deci, deoarece mă regă­

sii deodată pe balconul meu, la acelaş balcon, ca şi în astă seară, şi tot ca şi azi. seara era atunci senină. D a r atunci ins­pec tam cerul. Luasem luneta. Cău tam vul tur i i pc cart \o iam să-i omor a doua zi. Iar astăzi pr ivesc în mine î n s u m i . Nu SE mai găseşte nimic. Absolut nimic. Sunt un om pierdut

Spusesem lui Pierre să pregătească fu­nii şi cârl ige. Voiam să mă urc pc piseid \ arens înainte dc zorii zilei, apoi să ur­mez creasta stâncei care a t â rna peste de­şertul Plate înt re Coloney şi la Pelouse, să a jung la cuibul vulturi lor pe care-l aflasem, S Í I mă las a lunecând de capătu l funii şi să su rpr ind păsări le în cuib.

Această expedi ţ ie fu una d n cele mai mar i decepţii din via ţa mea. C â n d am ajuns la cuib, păsăr i le sburascră . Cuibul era str icat . Trecuse desigur cineva pe a-colo. Nici un ou măcar . Numai murdăr ie , murdă r i e numai .

Ce voi face oare la Par is ? T R A C T A a sosit. E o maşină foarte

joasă, de o uşur in ţă excepţ ională , cu roţi motrice înainte care poate face până la 180.

F pu te rn ică şi mlădioasă, forţa de t rac-ţine, a rdoarea ei la spintecat vântul dau impresia de sbor Această senzaţie nu se poate ui ta de cel ce a cunoscut-o odată . Şi ia virajuri lc ca în t r 'un vis. Nu e ma­şină ; e un om, avionul d rumulu i , mi-a spus mecanicul care mi-a adus-o la Pa­

r t i s . Atât mai bine, atât mai bine. D a u acestui bă ia t cele t rebui toare ca

să se re în toarcă cu t renul , cu tren special dacă pofteşte, şi mă instalez s : ngur pe bord

El are un aer a tâ t dc nenorocit, j ignit că r ămâne pe a lă turea . încât îi fac cel mai frumos surâs .

Ult imul meu surâs . Inşfae volanul , apăs pe demaror . am-

breiz, şi pornesc în t r 'un tunet. Ah ! dece nu pot să intru în decor şi

să-mi stâlcesc eaniil ! 101 Rue du Parc-Montsouris . la I Sep­

tembrie (025. la tă ; Sunt la Par is . Nu ş t iam că se poate trăi a tâ t de sim­

plu la Paris. M'am reîntors la Paris şi iată cum mi-am

organizat t ra iul . Am c u m p ă r a t un în t reg eta j , la al şea-

selea, în t r ' un mare imobil modern din «trăda Tare Monsouris, la n u m ă r u l 101. Am făcut de s"a dă râma t pereţii , căci îmi plac încăperi le mari . goale.

O ! mi-am aşezat numai lagărul . Din tot confortul modern n 'am păs t ra t decât camera cic bac. Campez . C a în b rusă . Mi-am a t â r n a t h a m a c u l în şemineaua din sa­lon şi toate încăper i le cari se află în­

dă ră t şi dau în spre cur te sunt pline eu bl tuci de lemne, bu tuc i frumoşi si rotuiu pe cari ii tai cu feres t raul în două tri mişcări . Gătesc de ale mâncăr i i , ca j când aşi fi sub cer liber, pe un foc à lemne. C a m e r a mea de bae e în adevîi splendidă , cu un sistem compl ica t de du şuri, şi o f rumoasă p isc ină pen t ru broasa mea ţestoasă. A m c u m p ă r a t o mare broa scă ţes toasă : pc cheiul Mégisserie.

Mi -am oferit o l u m i n ă electr ică straş­nică, cutii de lumină ca la cinema, lămpi de chirurg , o l a m p ă cu néon şi o insta laţie cu vapori de mercu r c a r e înscrii numele meu pe plafon. C â n d vreau si dorm. anin o l a m p ă cu a rc deasupra ca pului meu. Noaptea , c z iua la mine. MI ipnolizez. Uneori, dorm, uneori visez, «• neori a m ameţeli : a tunci mă leagăn ii hamac ca in p l ină mare ; dacă n 'ar fi ve-c'nii, mi-aşi ins ta la un în t reg joc dc si­rene s a u , ca în sub-soluri le delà Saint Didier , un eşan i iona j pregă t i t cu toate modelele de k laksoanc electrice şi m'asj amuza să le fac să funcţioneze toati noaptea. D a r noaptea c linişte la mine căci de obicei nici nu sunt acasă.

Ies. Merg. Dealuugii l s trăzilor. Adesea mă duc să lucrez, la Hale, unde

am fost luat în se rv ic i i dc căt re un fio rar, sau alteori descarc lăzi de ouă sau de banane .

Nu mai beau, dar tot fumez mult . Fumez toată ziua pe balcon. A m un balcon care ţ ine cât toată faţa:

da. Diminea ţa fumez, liniştit î n t r ' un colţ; ,i apoi lunec pe nesimţi te înspre stânga pe măsură ce soarele se urneşte . îm i plaiif mult să fumez colo sus. Sunt linişt t. Stra' da mea e s inguratecă , cu aceleaş automo­bile cari trec în fiecare zi la aceleaşi ore, o oarecare an imaţ ie pe la amiază, şj defileul de doici şi t răsuri le de copii cari se duc d u p ă amiază la Parc . Cerul e imens deasup ra verdeţi i îmbelşugate . Aud şue ia tu l unu i tren, t rompe ta şefului de gară dc pe linia Sceaux, cotcodăci tul p i l sări lor de pe lac. A m încercat radio, dări a m sup r ima t numai decât postul , mă voi descotorosi de asemenea dictafon. Apara­tul acesta mă plictiseşte. Nu mai am ce spune.

.Azi e z i u a mea de naştere. Am 52 de ani . Am fost de mi -am aflat un fiu. Azi d iminea ţă , î n to r eându -mă delà Hale,

i -am adus un epuraş roz. De mult ho ină ream în j u r u l instala­

ţiilor de lemn de pc bu leva rdu l Jurdai şi am făcut toate demersur i le pentru al adop ta . L a refugiu, micii orfelini ruşi erau numeroşi . A m ales un băe ţaş de II ani, palid şi trist, cu ochi ca a ; Hedwig«. 11 chema Nicolai.

Il voi numi Dan Yack, ca pe mine II voi învă ţa să râdă. TI voi face să râdă . Şi deocamdată , a le rgăm chiar în patru

picioare toţi trei pc parchete , eu, fiul meu şi epurnşul roz. în mare le meu apartament gol

F I N E DIMITRY"

TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL", STIL BREZOIANU Nr. 11.