Iacov_-_Privire_de_ansamblu_-_Transcriere_-_1542.pdf

8/19/2019 Iacov_-_Privire_de_ansamblu_-_Transcriere_-_1542.pdf

1/10

31 octombrie 2010, Biserica Iris , Cluj Vorbitor:Cristian Petrişor

Pentru varianta audio a acestui mesaj (şi alte mesaje din serie) vă rugăm accesaţi www.ib-ro.org saucontactaţi Fundaţia Istoria Binecuvântării, tel. 0264-439669, e-mail: [email protected]

- 1 -

Data: 31 octombrie 2010Text: IacovTitlu: Privire de ansambluVorbitor: Cristian Petrişor

I. IntroducereÎncepând de astăzi ne aflăm în faţa unei noi cărţi. Tocmai am ieşit din Cartea Apocalipsaşi intrămîn Epistola lui Iacov. Aparent cele două cărţi sunt foarte diferite, însă în realitate poartă acelaşiîndemn. Cea de-a doua, Epistola lui Iacov,subliniază extrem de puternic acest îndemn. Când amînceput să trecem prin Cartea Apocalipsei, la un moment dat, autorul ne-a luat la o parte, ne-a privitîn ochi şi ne-a spus un lucru: Ferice de cine citeşte şi de cei ce ascultă cuvintele acestei prorocii şi păzesc lucrurile scrise în ea.

Dacă am trăit cu sentimentul că Apocalipsa este o expunere, m-am înşelat. Cartea Apocalipsei măcheamă la împlinirea Cuvântului lui Dumnezeu, înţelegând vremea în care m-a aşezat Dumnezeu casă trăiesc. Un lucru pe care Epistola lui Iacov îl va sublinia foarte evident este cu siguranţă acesta:am fost chemaţi să fim împlinitori aiCuvântului lui Dumnezeu. Doamne, fă-ne împlinitori aicuvântului Tău, Te rugăm! Amin

În această dimineaţă aş vrea să petrecem câteva clipe privind la mesajul epistolei; şi aş vrea să spunde la bun începutcă, atunci când vorbim de o privire de ansamblu asupra mesajului epistolei luiIacov, discuţiile nu se mai termină. Nu găseşti o formulă general acceptată între cei care studiazăCuvântul lui Dumnezeu când vorbim de o privire de ansamblu asupra mesajului ei. Tocmai de aceeaeste mult mai uşor să înveţi întreaga epistolă pe de rost decât să o poţi exprima într-o propoziţie.

Dar, dacă lucrurile stau foarte complicat la o privire de ansamblu, când vorbim de temele cărţii, ceimai mulţi suntem de acord şi vedem aceleaşi lucruri. În această dimineaţă aş vrea să călătorim prin principalele teme alecărţii. Însă în timp ce parcurgem aceşti paşi, aş vrea să păstrăm o frământare înminte: să încercăm să identificăm în carte câteva ingrediente majore care să ne ajută să adunămcartea şi astfel să formulăm o privire de ansamblu asupra ei.

II. Principalele teme ale Epistolei lui Iacov

Aşadar, haideţi să intrăm în primul capitol, şi v-aş invita să deschideţi împreună cu mine în cap.1,Epistola lui Iacov. Şi prima temă pe care o descoperim în Epistola lui Iacov, prezentată în v.2-12,Iacov vorbeşte despre o perspectivă corectă asupra încercărilor. Da, eu mă încred, chiar dacă nu potsă înţeleg, rosteam noi în cântare adineaori. Dar nu poţi rosti acest lucru decât dacă ai o perspectivăcorectă asupra încercărilor.

Şi începe Iacov astfel, v.2: Fraţii mei, să priviţi ca o mare bucurie când treceţi prin feluriteîncercări, ca unii care ştiţi că testarea credinţei voastre lucrează răbdare.Încercările au un scop pecare Dumnezeu l-a stabilit foarte clar.Aceste evenimente neînţelese pot lucra în voi desăvârşire,întregime şi să nu duceţi lipsă de nimic, testează viaţa voastră de credinţă. Dar în v.12concluzionează el: Ferice de cel ce rabdă ispitasau încercarea , căci după ce a fosttestat,după ce a fost găsit bun va primi cununa vieţii pe care a făgăduit -o Dumnezeu celor ce-L iubesc. Doamne,

dacă acesta este drumul spre cununa vieţii, ştim că această cunună nu veştejeşte chiar dacă viaţanoastră se veştejeşte curând. Vrem, Doamne,să ne-o dai din plin! Amin


2/10



- 2 -

O perspectivă corectă asupra încercărilor. Însă imediat în v.13-19, prima parte a versetului, vorbeştedespre o perspectivă corectă asupra ispitelor: Nimeni când este ispitit să nu zică: „ Sunt ispitit de

Dumnezeu”. C ăci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni.Dumnezeunu este autorul ispitirii, El nu direcţionează evenimentele în acest sens al nimicirii,niciodată, pentru că totceea ce a făcutDumnezeude la începuturi este bun şi desăvârşit. Toatedarurile pe care le-a dat El au fost bune şi desăvârşite, şi El, Tatăl luminilor, nu s-a schimbat, nici

nu şi-a mutat căile, v.17: Ori ce ni se dă bun şi orice dar desăvârşiteste de sus, pogorând de laTatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare. O perspectivă corectă asupraispitelor.

Cea de-a treia temă pe care o descoperim este în cap.1:19, partea a doua a versetului, până în v.27: o perspectivă corectă asupra Cuvântului. Iacov se grăbeşte să se oprească în dreptul nostru şi săspună: Cuvântul lui Dumnezeu trebuie primit. Acesta este primul pas, v.21: De aceea lepădaţioricenecurăţie şi orice revărsare de răutate şi primiţi cu blândeţe Cuvântul sădit în voi care vă poatemântui sufletele . Cum poţi primi ceva ce e în tine? Cuvântul lui Dumnezeu trebuie primit, dar nu esuficient, acesta este abia primul pas.

Cuvântul lui Dumnezeu trebuie împlinit: ...F iţi împlinitori ai Cuvântului nu numai ascultători,înşelându-vă singuri. Băgaţi bine de seamă, amândoi paşii trebuie să ni-i asumăm fiecare dintre noi: primirea Cuvântului şi împlinirea Cuvântului. Atunci când în viaţa mea nu urmează cel de-al doilea pas, primul pas este compromis şi nu este suficient în vederea mântuirii. Doamne, vrem să ne asumăm amândoi paşii: primirea Cuvântului şi împlinirea lui. Amin

Însă atunci când îţi asumi cei doi paşi, efectele Cuvântului se văd lămurit în viaţa ta şi în viaţa mea.Versetele.26-27: Dacă crede cineva că este religios şi nu- şi înfrânează limba , ci î şi înşală inima,religia unui astfel de om este zadarnică. Religia curată şi neîntinată înaintea lui Dumnezeu, Tatălnostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să ne păzim neîntinaţi de lume.Amin

Cap.2:1-13, a patra temă a cărţii – credinţa manifestată în relaţii. Şi Iacov spune: credinţa trebuie săfie fără părtinire. Să nu discriminezi, să nu favorizezi pe unul defavorizând pe celălalt, să ai aceeaşimăsură în relaţii, pentru că această măsură este dată de Domnul Isus Hristos; v.1: Fraţii mei, să nu ţineţi credinţa Domnului Isus Hristos, Domnul slavei, căutând la faţa omului. Căci de pildă, dacă teraportezi diferit la un om care intră în adunareşi pe celălalt îl ţii în spate şi-i spui –îmi pare rău –oare nu te-ai făcut judecător , condamnator cu gânduri rele?Bagă bine de seamă, dacă te ascunzidupă acest paravan – eu împlinesc por unca împărătească potrivit Scripturii:Să iubeşti pe aproapeletău ca pe tine însuţi – însă aceasta o arăţi numai spre anumiţi oameni, ce se întâmplă cu ceilalţi pecare-i sfidezi?Ce se întâmplă cu ceilalţi pe care-i calci în picioare, pe care-i defavorizezi?

Dumnezeu are aceeaşi măsură faţă de toţi.Bagă bine de seamă,Cel care judecă în cele din urmă este Dumnezeu; v.12 şi 13:Să vorbiţi şi sălucraţi ca nişte oameni care au să fie judecaţi de o lege a slobozeniei. Căci judecata este fără milă

pentru cel ce n- a avut milă, dar mila biruieşte judecata. În toate relaţiile tale pogoară mila luiDumnezeu, măsura Lui în relaţii. Doamne, dă-ne Te rugăm astfel de relaţii între noi. Amin

Din v.14-26 avem prezentată cea de-a cincea temă a cărţii: semnele vitaleale credinţei – credinţafără fapte nu poate mântui. Iacov nu se pierde în declaraţii, în dezbateri, ci elvorbeşte foarte practic,ne confruntă în această dimineaţă şi pe noi, cei din Iris, şi spune: dacă vrei să fii mântuit, fii atent,căci credinţa fără fapte nu poate mântui. Şi aduce trei exemple înaintea noastră; şi începe el astfel,

v.15: Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele, şi unul din voi le zice:„Duceţi-vă în pace , încălziţi-vă şi săturaţi-vă! (Dumnezeu să vă binecuvânteze şi să vă poarte de


3/10



- 3 -

grijă)”, fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i- ar folosi? Tot aşa, şi credinţa: dacă nuare fapte este moartă în ea însăşi.

Dar s-ar putea să te ridici în picioare şi să spui:Iacove,aşa cum cred eu, cât sunt eu de convins, câtsunt de conştient că temelia Cuvântului lui Dumnezeu este adevărul, nu crede nimeni ca mine!ŞiIacov ne priveşte şi ne răs punde: te înşeli. Aş vrea să-ţi dau câteva exemple ale unor fiinţe care cred

mult mai profund decât tine: şi dracii cred... Şi dracii în momentul în care cred,în momentul în carese gândesc la realitatea Domnului Isus Hristos, la lucrareaLui, la adevărul cuvântului Său - ...seînfioară! Vrei dar să înţelegi, om nesocotit, că cre dinţa fără fapte este zadarnică?

Îţi doreşti o credinţă desăvârşită, o credinţă mântuitoare – priveştela Avraam. Dumnezeu la unmoment dat îl caută pe Avram şi-i spune: Avrame, ieşi din ţara ta, din casa tatălui tău,din familiata şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta. Te voi binecuvântaşi te voi face o binecuvântare.A spusAvraam: Doamne, Te cred, dar a rămas în Ur, în Haran? Nu,ce credinţă ar fi avut Avr aam dacă ar firămas acolo? Nu, credinţa lui se vede în faptul că a umblat ca străin şi pribeag prin ţara Canaanuluiîn baza promisiunii şi chemării lui Dumnezeu. Dar Iacov spune: nu culminează ascultarea luicuacest exemplu de supunereîn momentul în care Dumnezeu îi cere să-l aducă pe fiul său casacrificiu? Avraam se supune, ascultă de Dumnezeu.

Oare când priveşti la curva Rahav nu vezi acelaşi adevăr al credinţei? Credinţa ei se vede dinfaptele ei.Concluzionează Iacov astfel în v.26: După cum trupul fără duh este mort, tot aşa şicredinţa fără fapte este moartă.O credinţă moartă nu are nicio putere în vederea mântuirii.

Dacăm-aş opri puţin şi privesc la întreg capitolul 2, descopăr un ingredient major în întreg capitolul – credinţa. În tot capitolul Iacov vorbeşte despre credinţă, dar credinţanu în sensul ei doctrinar,teoretic, ci credinţa ca ascultare. Măsura credinţei laIacov este ascultarea, o ascultare care se vedeîn împlinire. Dar oaredoar la Iacov? Şi în acest sens Iacov este ciudat şi străin detot NoulTestament sau învăţătura celorlalţi apostoli?

Deschideţi vă rog împreună cu mineîn cartea Evrei, cap.3 ultimeledouă versete. Şi autorul acesteiepistole inspirat de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, spune astfel, v.18:Şi cui s-a jurat El că n-au săintre în odihna Lui? Nu S- a jurat oare celor care nu ascultaseră?Şi revine la aceeaşi afirmaţie: Vedem dar că nu au putut să intre din pricina necredinţei lor. Nu doar la Iacov, ci şi la autorulacestei cărţi – Epistola către Evrei – lucrurile stau la fel:Credinţa se măsoară în ascultare; credinţaşi ascultarea sunt sinonime perfecte în aceste epistole.

S-a vorbitmult şi se vorbeşte, poate în mod greşit, despre diferenţa fantastică întreteologia luiIacov şi cea a lui Pavel.Deschideţi vă rog împreună cu mine în Epistola către Romani, cea mai

reprezentativă epistolă a lui Pavel, cap.1:5: Am primit harul şi apostolia ca să aducem pentru Numele Lui la ascultarea credinţei pe toate neamurile, între care sunteţi şi voi. ...la ascultareacredinţei... Şi încheie la fel în cap.16:ca să asculte de credinţă.

Dacă ar fi să numesc un ingredient major peste capitolul 2, cu siguranţă acesta ar fi: ascultarea –grabnici la ascultare. În concluzie, cum îmi dau seama dacă am credinţă sau nu?Iacov spune foartesimplu: dacă există ascultare, o ascultare care se vede în împlinire, în fapte. Doamne, fă-neascultători ai Cuvântului Tău în acest sens. Amin

V-aş invita să facem un pas mai departe, şi să ne întoarcem la temele principale ale cărţii în cap.3,de data aceasta o temă de proporţii, însă un pasaj în care Iacov vorbeşte despre imperativul unei

vorbiri stăpânite, cap.3:1 până la 4:12 inclusiv. Imaginaţi-vi-l pe Iacovvorbind la conferinţaînvăţătorilor în diaspora. Şi el începe astfel, v.1 din cap.3: Fraţii mei, să nu fiţi mulţi învăţători, căci


4/10



- 4 -

ştiţi că vom primi o judecată mai aspră. Toţi greşim în multe feluri. Aşa e! Dacă nu greşeşte cinevaîn vorbire , este un om desăvârşit şi poate să- şi ţină în frâu tot trupul. Extraordinar, aşa este! Şi toţirecunoaştem problema.

Şi el întăreşte prin exemple concrete:...d acă punem cailor frâul în gură ca să ne asculte, lecârmuim tot trupul . Iată şi corăbiile cât de mari sunt, şi măcar că sunt mânate de vânturi iuţi , totuşisunt cârmuite de o cârmă foarte mică, după gustul cârmaciului. Tot aşa şi limba este un micmădular şi se făleşte cu lucruri mari . Iată – şi parcă schimbă nuanţa discuţiei – iată un foc mic – şice uşor ne regăsim în această expresie; iată un foc mic ce relaţii puternice nenoroceşte! Iată un focmic ce pădure mare aprinde. Aşa este! Şi cu toţii ne simţim vinovaţi, ne simţim în aceeaşi categoriecăreia Iacov îi vorbeşte.

Dar imediat ne îngrozeşte şi mai mult şi spune: dacă ar fi să privim la animalele create deDumnezeu, toate au fost domesticite de-a lungul istoriei, dar limbaniciun om nu o poate stăpâni,spune el în v.8:...limba nici un om nu o poate îmblânzi. Ea este un rău care nu se poate înfrâna ,este plină de otravă de moarte. Cu ea binecuvântăm pe Domnul , şi cu ea cântăm Numele Luiduminecă dimineaţa şi după-masa, şi cu ea în trafic luni dimineaţa blestemăm pe toţi ceilalţi. Dejaîmi dau seama că Iacov mă ademeneşteîntr-o capcană.A, el nu-mi plânge de milă spunându-mi:asta e, toţi suntem aşa... Şi tocmai de aceea, în v.10 el încheie: Nu trebuie să fie aşa, fraţii mei!

Dar ce să fac? pentru că am căzut sub incidenţa acestui verdict. Iacovne atrage atenţia, pr in primelezece versete, asupra efectelor sau simptomelor bolii. Cauzele bolii sunt mult mai adânci de atâtşi nuţin de vorbire, pentru că vorbirea trădează cevace este lăuntric, vorbirea este doar portavoceainimii.Şi tocmai de aceea el călătoreşte înspre cauză,v.10: Din aceeaşi gură iese şi binecuvântarea şi blestemul? Nu trebuie să fie aşa fraţii mei! Oare din aceeaşi vână a izvorului ţâşneşte şi apădulce şi apă amară? Fraţii mei, poate oare un smochin să facă măsline sau o viţă să facăsmochine? Ni ci apa sărată nu poate da apă dulce.

Problema este la cauză, la inimă; acea inimă care în loc să fie stăpânită de înţelepciunea care vinede sus,care este mai întâi curată, paşnică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roduri bune, în locsă fie această înţelepciune care rezonează atât de puternic cuDuhul Sfânt al luiDumnezeu, cu roada Duhului Sfântşi roada înţelepciunii care vine de sus, în loc ca aceastăînţelepciune să troneze în inimă, în inima mea şi în inima celui care vorbeşte astfel troneazăînţelepciunea pământească, firească, drăcească.Ce-i de făcut atunci, fraţilor?

Versetul 7-10 din cap.4: Vino cu nesupunearea din tine şi supune-te lui Dumnezeu. Versetul 7:Supuneţi-vă dar lui Dumnezeu, împotriviţi-vă diavolului şi el va fugi de la voi. Apropiaţi-vă de Dumnezeu şi El se va apropia de voi. Curăţiţi-vă mâinile, curăţiţi-vă mădularele, curăţiţi-vă

vorbirea. Dar ce am rezolvat cu asta?Pot să-mi cosmetizez viaţa? Nicidecum, pentru că problemanu este aici: ...curăţiţi-vă inima, oameni cu inima împărţită! Simţiţi-vă ticăloşia, tânguiţi-vă şi plângeţi! Râsul vostru să se prefacă în tânguire şi bucuria voast r ă în întristare: Smeriţi-vă înaintea Domnului şi El vă va înălţa.

Ce faci cu vorbirea? Pentru Iacov, cum spuneam, lucrurilenu sunt mistice. Nu e o trăire şi ocredinţă pe care nu o vede nimenişi nu o poate măsura. Pentru el credinţa este foarte simplă: priveşte la rodul lor şi poţi să le spui natura. Priveşte la faptele lor şi poţi să le spui cine sunt.Priveşte lavorbirea lor şi poţi săspui cine îi stăpâneşte. Doamne, dă-ne o vorbire stăpânită! Darştim că această vorbire stăpânită vine doar dacă inima noastră este stăpânită de înţelepciunea carevine de sus, de Dumnezeu însuşi.


5/10



- 5 -

Cum ar trebui să arate relaţiile? Primele semne de însănătoşire, v.11-12: N u vă vorbiţi de rău unii pe alţii, fraţilor ! Nu speculaţi pe baza libertăţilor pe care Dumnezeu le lasă şi le îngăduie. Nu porni pe acest drum, pentru că Dumnezeu nu ţi-a încredinţat acest mandat. Lasă-l pe Dumnezeu săevaluezeviaţa fraţilor , tu n-ai acest rol.Atunci când îţi asumi acest rol, să ştii că...cine vorbeşte derău pe un frate, sau judecă pe fratele său, vorbeşte de rău Legea sau judecă Legea. Şi dacă judeci

Legea nu eşti împlinitor al Legii, ci judecător . Unul singur este dătătorul şi judecătorul Legii: Acela care are putere să mântuiască şi să piardă. Dar tu cine eşti de judeci pe aproapele tău?

Din v.13 cap.4 până în cap.5:6 inclusiv,Iacov vorbeşte despre păcatul autosuficienţei sau păcatulîncrederii în sine.Dar oricât de monstruos este acest păcat, el este trădat din nou de lucruri mărunte.Şi Iacov îşi ia privirea de la învăţători şi ne ţinteşte pe fiecare dintre noi, şi spune: Ascultaţiacumvoi care ziceţi... ascultaţi modul în care vorbiţi de planurilevoastre, ascultaţi modul în care vorbiţide afacerile voastre, ascultaţi modul în care vorbiţi de săptămâna care vă stă înainte, ascultaţi voicare ziceţi: „ Astăzi sau mâine ne vom duce în cutare cetate, vom sta acolo un an, vom facenegustorie şi vom câşt iga!” Şi nu ştiţi ceva aduce ziua de mâine! Căci ce sunteţi? Aveţi voi controlasupra anilor care vor urma? Voi care nu puteţi controla nici măcar următoarea clipă a vieţiivoastre? Cum v-aţi asumat un astfel de rol –să vă conduceţi voi? Să-l detronaţi pe Dumnezeu ca sădomniţi voi şi să vă conduceţi voi viaţa, cum v-aţi asumat acest rolvoi care nu aveţi nicio autoritate,nicio putere?

Voi, dimpotrivă, v.15, ar trebui să ziceţi:„ Dacă va vrea Domnul vom ...” nu planuri, pentru căaburul care se arată puţintel şi apoi piere este aburul pe care-l întreţine Dumnezeu prin harul Lui.„ Dacă va vr ea Domnul vom trăi şi vom face cutare sau cutare lucru”. Pe când acum vă făliţi... Şicurios, cu ce vă făliţi? Cu realizările voastre,cu planurile voastre, cu strategiile voastre; dar oare nutrădează aceasta nesupunerea faţă de Dumnezeu? Faptul că L-aţi abandonat ca să vă conduceţisinguri.

Concluzionează el în v.17: Deci, c ine ştie... că trebuie să-şi conducă viaţaîn supunere de Dumnezeuşi nu face astfel, săvârşeşte un... Nu, v.17 nu zice: deci,cine ştie să facă un bine, cicine ştie să facăbine . Şi a face bine înseamnă să te smereşti înaintea lui Dumnezeu. Trădat de propriile-ţi vorbe, de propriile-ţi cuvinte, de propriile-ţi fapte, să-I spui: Doamne, vreau să stăpâneşti Tu peste mine,amin.

Dar, am trăit cu impresia că îl pot abandona pe Dumnezeu şi în loc de stăpânirea Lui să mă pun euşi să stăpânesc eu, să conduc eu lucrurile. Nu există libertate absolută în acest sens: fie eşti rob al luiDumnezeuşi liber faţă de lume, fie eşti rob al diavolului şi liber faţă de Dumnezeu. Alte libertăţi nuexistă pe pământ. Pasajul care urmează vorbeşte despre acei oameni care au zis: pe noi nu ne maiinteresează conducerea lui Dumnezeu, vrem să ne conducem noi înşine.

Ironia este că în loc să fie liberi s-au trezit sclavi sub tirania lucrurilor pentru care l-au vândut peDumnezeu, sclaviai bogăţiei. Şi în loc să se bucure de ea, de acum dicta bogăţia în viaţa lor şitrebuiau să trăiască după căile ei. Şi Iacov, fără să mai aibă o chemarela pocăinţă, vorbeşte ca prorocii de odinioară, ca Iona odinioară, într -un mod profetic şi spune în v.1: Ascultaţi acum voi,bogaţilor ! P lângeţi şi tânguiţi-vă din pricina... a ceea ce va aduce ziua judecăţii. Plângeţi şitângui ţi-vă din pricina nenorocirilor care au să vină peste voi. Bogăţiile voastre au putrezit şi hainele voastre sunt roase de molii. Aurul şi argintul vostru au ruginit şi rugina lor va fi o dovadăîmpotriva voastră: c a focul are să vă mănânce car nea! V- aţi st râns comori ... ? Ce ironic, n-auînţeles vremea în care Dumnezeu i-a lăsat să trăiască, după cum nici noi nu înţelegem vremurile încare trăim, şi am vândut stăpânirea Lui pe tirania bogăţiei, a belşugului, a materialismului.


6/10



- 6 -

Oare sunt complicate lucrurile acestea? Nu sunt complicate. Şi spune Iacov: putreziciunea lor,rugina lor, moliile hainelorşi ale lucrurilor pe care ţi le-ai adunat se vor ridica în acea zi ca martorica să te condamne, ca să te ţintuiască; ca martori care vor demonstr a că ai vândut stăpânirea luiDumnezeu. Doamne, trezeşte-ne, dacă acesta este drumul pe care am pornit! Trezeşte-ne şi vrem săne primeşti să Te slujim din nou.

Dar atunci când ai pornit pe acest drum, următorul pas este inevitabil; v.4: Iată că plata lucrătorilorcare v- au secerat câmpiile şi pe care le-aţi oprit -o prin înşelăciune, strigă! Şi strigătele secerătorilor au ajuns la urechile Domnului oştirilor . Ce curios, te uiţi la fraţii tăi,cei pentru care artrebui să te sacrifici, şi în loc să le faci bine, să-i ridici, sunt primii pe care-i nedreptăţeşti, sunt primii pe care-i calci în picioare.

În timp ce studiam această epistolă din nou, mi-a revenit aceeaşi întrebare, retorică dealtfel: cum seface că după două mii de ani avem exact, exactaceleaşi probleme? Cei mai mulţi dintre noi care amavut de-a face cu diasporaşi cu problemele care sunt acolo, am identificatde nenumărate ori acestenedreptăţi. Tristeţea este cănu le întâlnimnumai în diaspora, pentru că le purtăm în inimă, şisuntîntre noi. Doamne, cât de uşorne-am învăţat să facem afaceri nedreptăţind şi înşelând exact pe fraţiinoştri. Doamne, trezeşte-ne, Te rugăm.

Iacov nu stă niciun pic la dezbateri teologice, pentru că le ştim. Iacov în permanenţă se ridică în picioare şi ne confruntă, pentru că acesta este Cuvântul lui Dumnezeu. Doamne, confruntă în noi şiadu pocăinţă!

Tristeţea este că atunci când nu mă întorc, merg mai departe v.5-6: Aţi trăit pe pământ în plăceri şi-n desfătări. V -aţi săturat inimile chiar într -o zi de măcel . Aţi osândit, aţi omorât pe cel neprihănit, pe care în timp ce-l vindeaţi vă privea cu seninătate şi nu opunea nici o rezistenţă, care nu vi seîmpotrivea!

Avem impresia că arenele romane au fost umplute de acei sfinţi pe care i-au descoperit agenţiiromanilor. Cel mai probabil nu. Poate cei mai mulţi dintre ai au fost vânduţi de aceia care într-o bună zi au venit în mijlocul lor, au întins mâna şi au spus: Pacea Domnului! Domnul să te binecuvânteze!Şi au început să vorbească şi ei despre Hristos; şi când te uitai la ei, hainele lorrezonau perfect cu hainele oilor, dar înlăuntru erau lupi răpitori.

Nu e de mirarecă în întreaga epistolăIacov nuvorbeşte despre aceşti oameni numindu-i fraţi, deşierau din sânul bisericii lor, ci-i numeşte bogaţi. Iar pe cei care erau slabi,sărăcăcioşi, cu puţineresurse,îi numeşte fraţi. Doamne, fă-ne te rugăm fraţi. Şi nu lăsaca nimic din ceea ce vine pe acest pământ, în societatea în care trăim şi în cultura în care ne avântăm, să ne deturneze de la Tine. Vrem

să rămânem robi sub stăpânirea Ta.Dar, de unde a plecat Iacov? Nu, lucrurile nu suntcomplicate şi încâlcite; nu, lucrurile sunt simple.Iacov pleacă de la acele elemente clare şi palpabile care trădează adevărata ta şi adevărata meastăpânire – de la vorbire. Modul încare vorbeşti cu soţia, modul în care vorbeşticu semenii, modulîn care râzi în societate, modul în carevorbeşti la volan, atunci când eşti singur . Lucruri clare, palpabile, dar care trădează adevărata ta şi adevărata mea autoritate.

Să nu ne minţim! Să privim vorbirea ca expresie a mădularelor; mădularele trădează cine suntemnoi în realitate.Dar oare nu aceasta spunea şi Domnul Isus? Şi Iacov citează atât de mult dinînvăţătura Mântuitorului său, a Domnului Isus Hristos. Este un pasaj similar,şi v-aş invita să

deschideţi împreună cu mineîn prima Evanghelie a Noului Testament,Evanghelia după Mateicap.12, când chiar Domnul Isus era acuzatcă este stăpânit de Beelzebul, de domnul dracilor . Dar


7/10



- 7 -

Domnul Isus vorbind despre acelaşi lucru spune: Uitaţi-vă la faptele voastreca să vedeţi care esteadevăratul vostru stăpân.

Şi concluzionează El astfel, v.33 din cap.12:Ori faceţi pomul bun şi rodul lui bun , ori faceţi pomulrău şi rodul lui rău, căci pomul se cunoaşte după rodul lui; după lucrurile mărunte, vizibile, clare, palpabile. Pui de năpârci, cum aţi putea voi să spuneţi lucruri bune, când voi sunteţi răi? Căci din

prisosul inimii vorbeştegura. Omul bun scoate lucruri bune din vistieria bună a inimii lui. Daromul rău scoate lucruri rele din vistier ia rea a inimii lui. Vă spun că în ziua judecăţii oamenii vorda socoteală de orice cuvânt nefolositor pe care-l vor fi rostit. Nu este vorba de simple vorbe, întreghilimele, ci de vorbireca expresie a mădularelor, de vorbire care trădează realitatea din noi: Căcidin cuvintele tale vei fi scos fără vină şi din cuvintele tale vei fi osândit .

Nu e de mirarecă Domnul Isus leagă verdictul morţii sau al vieţii tocmai de aceste lucruri simple şiclare: vorbire. Încet la vorbire:o vorbire stăpânită nu în sensul de decibeli,sau mulţimea cuvintelor,ci o vorbire care este sub autoritatea lui Dumnezeu, mădulare care sunt sub autoritatea luiDumnezeu.

Un pas mai departe, cap.5:7-12: Îndemn la îndelungă răbdare. Şi iată-ne înaintea celei de-a optateme a cărţii. Dacă citim schismatic şirupem cartea, fragmentăm cartea, avem impresia că ceea ceurmează nu are nicio legătură cu ceea ce a fost înainte, nu-i aşa? Iacov îşi ia privirilede la cei careau comis nedreptateaşi se îndreaptă spre cei care au suferit nedr eptatea. Şi celor care au suferitnedreptatea le spune: Fiţi dar îndelung răbdători, fraţilor, până la venirea Domnului.

La urma-urmei s-ar putea să trăieştiîntr-o situaţie, într -o vreme în care cei avuţi au întotdeaunadreptate, în care cei care au inf luenţă stabilesc regulile şi să nu mai ai nicio pârghie a dreptăţii înmână. Ce faci? Poţi să te otrăveşti. Şi fiind victimă să te încarci cu toate sentimentele mâniei, arevărsării mâniei, să-ţi gândeşti toate strategiile şi să-l calci pe Dumnezeu în picioare, în cele dinurmă, ca să-ţi faci dreptate, nimicindu-ţi viaţa ta, a aproapelui tău şi mărturia ta. Sau, poţi să teopreşti înaintea lui Dumnezeu şi să-I spui: Doamne, la urma-urmei ştiu cătoate evenimentele suntmăsurate de mâna Ta, ştiu cănimic din ceeace se întâmplă nu e la întâmplare.Aleg să le aşezînaintea Ta şi învaţă-mă, Doamne, să-mi rezolv inima.

Câţi dintre noi nu am trecut prin astfel de experienţe? Fie că e vorba de abuz, fie că e vorba denedreptate, fie că e vorba că ai fost călcat în picioare şi ţi-au fost furate drepturile, pârghii aledreptăţiinu mai ai; nu poţi să faci nimic. Ce faci atunci?Iacov, ştiind cu cine vobeşte şi cărei vremise adreseazăle spune lor: Fiţi dar îndelung răbdători, fraţilor, până la venirea Domnului.Luaţi caexemplu plugarul.El aşează sămânţa, dar trebuie să aştepte multă vreme până când se va bucura derod. Şi în toată această aşteptare trebuie să depindă de altcineva, pentru că lucr urile i-au fost luate

din mâinide Cel care dă ploaie timpurie şi târzie. Fiţi şi voi îndelung răbdători

...căci venirea Domnului este mult mai aproape decât ai impresia.

Nu doar atât. Ia ca pildă de răbdare şi suferinţă pe prorocii care au prorocit în Numele Domnului.Oare nu au spus ei adevărul? Oare nu au suferitei tocmai din pricinafaptului că au ales să nu-şiîntineze şi să nu-şi vândă mărturia? Nu de aceea au suferit?Şi în loc ca Dumnezeu să-i trăznească pe toţi, se pare că Dumnezeu întârzia să lucreze. Şi ei, închişi în temniţe, ei batjocoriţi, au trebuit sărabdeşi să sufere nedreptatea. Ce e de făcut? Luaţi ca pildă de răbdare şi suferinţă pe aceşti prorocicare au suferit. Dar poate la un moment dat prorociiau înţeles că această suferinţă este o suferinţădupă voia lui Dumnezeuîn vederea mântuirii, nu doar a lor, ci chiar a celor care i-au abuzat, ci chiara celor care au comis nedreptatea.


8/10



- 8 -

Mai mult decât atât, priveşte în vechime – pe cine fericim? Oare nu chiar pe cei care au suferit?Priveşte la răbdarea lui Iov. O, ai fi tentat să-ţi dai drumul, să reverşi tot torentul necurăţiei din tine,având impresia că-ţi vei rezolva lucrurile şi seara te vei duce la culcare, îţi vei pleca capul şi vei filiniştit. Nimic mai fals, chiar dacă aceasta se vinde la orice gard, pe orice tarabă astăzi. Nu,răzbunarea nu aduce linişte şi nu aduce pace niciodată. Aşezarea înaintea lui Dumnezeu şimijlocirea aduce vindecare, aducereabilitarea relaţiilor şi ne ajută să trăim cinstindu-l pe

Dumnezeu. Şi atunci când plecăm capul pe pernă să-I spunem printre altele în gândul nostru: Aşteptsă mă trezesc în veşnicie, ca să mă bucur de ziua adevăratei dreptăţi.

Dacă este vre unul printre voi în suferinţă, şi atenţie suferinţa nu ca boală trupească, ci suferinţa cacea care a fost înainte,suferinţa prorocilor; dacă estevreunul printre voi în suferinţă să facă ce afăcut Iov: să vină înaintea lui Dumnezeu. Să începi să vorbeşti cu Dumnezeu şi să-I spui: Doamne,de ce peste mine? De ce atât de greu? De ce atâta nedreptate? De ce?Şi Dumnezeu începe să-ţirăspundă, să-ţi vorbească, şi descoperi, asemeni lui Iov, un Dumnezeu pe care nu L-ai cunoscutniciodată. Un Dumnezeu careumblă cu tine şi cu mine în răcoarea zilei, un Dumnezeu careneconduce spre veşnicie. O, Doamne, învaţă-ne şi pe noi această rugăciune. Nu rugăciunea listelor,cirugăciunea dialogului, rugăciunea mijlocirii. Însă nu doar pentru sufletul nostru, ci chiarşi pentrucălăii noştri.

Oare istorianu subliniazăacest aspectcu vârf şi îndesat? Numiţi un martir care atunci când era datla moarte a început să-şi verse tot sufletul şi toată durerea şi toate blestemele lui Dumnezeu peste ei;numiţi-mi unul. Ştefan:Văd cerul deschis şi pe Fiul lui Dumnezeu stând la dreapta lui Dumnezeu. Oare câţi dintre noi putem spune astfel? O, dacă ţi-ai asumat războiulnu e de mirarecă nu maicunoşti pacea. Nu e de mirare că nu-l mai cunoşti pe Dumnezeu şi nu-ţi mai vorbeşte, nu-i demirare.Doamne, vreau să le aşez în mâna Ta şi să-mi liniştesc sufletul, dar să fac ceva mai mult deatât, ceva mai mult decât fac păgânii: vreau să mijlocesc pentru semenul meu care a comisnedreptateaşi să-Ţi cer să-l mântuieşti. Vindecarea nu pătrunde în noi şi mânia nu e rezolvată pânăcând nu ne asumăm exemplul de suferinţă al Domnului Isus Hristos.Acesta este Cuvântul, decidetu ce vreisă facicu el.

Dar Iacov îţi spune: Vrei vindecare? Vr ei să poţiumbla cu Dumnezeu?Şi în acea zi glorioasă El să-ţi spună: Vino, rob bun şi credincios...O, Doamne, în vederea acelei zilevreau să trăiesc în virtutea pildei Tale. S-ar putea să fie unul care toate lucrurile le înţelege, înalţă cântări de laudă. Dar, oarenu ne învaţă Scriptura că aceste cântări de fapt sunt menite să-L descopere pe Dumnezeu? Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii, cu psalmi, cu cântări de laudă, cu cântări duhovniceşti,cântând lui

Dumnezeu cu mulţumire în inima voastră. Nu acesta este rostul cântării?

S-ar putea să nu ai un caz pe care să-l pui înaintea ta privitor lasemenul tău care ţi-a pricinuit

nedreptatea,ci să fie vorba chiar de situaţia în care te afli tu.Şi ai înălţat rugăciuni şi nu-ţi răspunde.Poate sub imperiul acestor gânduriai abandonat adevărul, un adevăr pe care Dumnezeu nu-lnegociază cu nici unul dintre noi, o cale pe care n-o modifică, pentru nici unul dintre noi, pentru căeste şi rămâne stăpân.

Dacă s-a rătăcit vreunul dintre voi de la adevăr şi nu mai vede sensul, nu mai vede zorile, să ştiţi căcine întoarce pe un păcătos de la rătăcirea căii lui, va mântui un suflet de la moarte şi va acoperi o sumedenie de păcate, punct. Şi te-ai aştepta să mai spunăceva Iacov, dar Epistola lui Iacov s-aîncheiat. O epistolă în care mereu şi mereuIacov ne pune la colţ, atenţionându-ne că a trecutvremea discuţiilor.


9/10



- 9 -

III. Concluzii

Aş vr ea să te ridici înaintea lui Dumnezeu, spune el, şi să-ţi evaluezi viaţa – cumarată? Mă întreabă Iacov pe mine şi te întreabă pe tine în această dimineaţă: Spune-mi cât de mult ai reuşit să dezbracirevărsarea mâniei?Ce faci cu ea?Dacă ţii în inima ta otrava, în cele din urmă te vaucideşi pe tine,după cum îl ucide şi pe cel care ţi-a făcut rău; ce trist! Doamne, învaţă-mă săaduc înaintea Tatoatărevărsarea mâniei din viaţa mea.

Nu numai atât. Iacov mă opreşte din nou şi mă întreabă:Ce faci cu vorbirea ta?În ce măsurăvorbirea ta este stăpânită de Dumnezeu? Şi acest exemplu mic, banal:Ce faci cu mădularele tale?Cu lucrurilevizibile, care sunt clare în fiecare săptămână? Ce faci cu ele?Ce faci cu ascultareaCuvântului?Cât de eficientă este ascultarea Cuvântului în viaţa ta? Orice om să fie grabnic laascultare, încet lavorbire. O vorbire stăpânită, nu în sens de decibeli, în mulţimea cuvintelor, ci însensul stăpânirii ei – zăbavnic la mânie: orice om, orice credincios. Cât de eficientă este ascultareaCuvântului?

Poate sunt cinci, zece,douăzeci de ani de când stăm şi ne delectăm în ascultareaCuvântului,adicăîn expunerea lui. Şi an după an auzim principii, dar principii care pentru cei mai mulţi dintre noirămân simple teorii, deoarece principiile oricât de adevărate ar fi ele, dacă nu duc la schimbareavieţii, la trăirea, la împlinirea lor, pentru tine şi pentru mine sunt simple teorii. Cât de eficientă esteascultarea? Poate am adunat atât de multă informaţie încât nu am ajuns şi eu să declar, asemeni luiToma odinioară – Domnul meu şi Dumnezeul meu - şi să pornesc pe drumul slujiriica şi Petru.

Doamne, ce s-a întâmplat înnoi? Suntem generaţia informaţiilor, generaţia curiozităţilor teologicesau suntem generaţia oamenilor transformaţi care trăiesc în virtutea exemplului Tău? Doamne, oareîn ce vreme trăim? În această vreme Iacov este cu atât mai valoros şiimportant; pentru că măopreşte şi te opreşte şi pe tine şi spune: cum arată viaţa ta? Şi în timp ce încerci să complici

lucrurile, să dai răspunsuri evlavioase, Iacov spune: analizează felul în care vorbeşti, felul în care tecomporţi, modul în care se materializează ascultarea ta.

Frumuseţea estecă nu doar Iacov este preocupat de aceste lucruri, ci Iacov este preocupat de acestelucruri pentru căaceste lucruri sunt pe inima lui Dumnezeu pentru Biserica Lui. Şi tocmai de aceea,Dumnezeu nu aruncă doar sămânţa, ci, ce har extraordinar, Dumnezeuse ocupă şi de pământ.Aveam impresia că El este doar semănătorul care seamănă,dar asta este doar o parte din pildă.Semănătorul se ocupă şi de acel pământ care s-a o bişnuit cu aruncarea seminţei, dar o sămânţă carecade şi nu ajunge la rodire.

Şi Semănătorul ia plugul suferinţelor,ia plugulevenimentelor pe care nu le înţelegem,ia plugulevenimentelor dureroase (noi le spunemîncercări, le spunem uneori ispite) dar din acesteevenimenteEl face plugul cu care ară pământul împietrit al vieţii noastre. Şi nu la întâmplare Iacovîncepe vorbinddespre cele două, pentru că astfel Dumnezeu ne deschide pământul, înlătură spinii,înlătură bolovanii şi pământul bătătoritîl deschide şi glia lui o sfarmă ca să primească sămânţa.Deşi viaţa este în sămânţă, să nu uităm- rodirea atârnă de pământ. Dar El ne iubeşte, şi în harul Luiaduce harul completal seminţei şi al lucrării pământului în viaţa noastră.

Aş vrea să închei şi aş vrea să te întreb, şi mă întreb pe mine deasemenea: dacă sunt gata să primescîntreagă lucr are a Lui în viaţa mea? Dacă sunt gata ca, acolo, când El sfarmă adânc glia vieţii să-Ispun: Doamne, dacă aşa trebuie să se întâmple, şi dacădoar astfel mai vine trezirea peste mine,zdrobeşte, pentru că vreau să-mi ardă voia Ta în piept? Doamne, înţeleg căTu nu ne poţi învăţa voia Ta de la amvoane, ci ne înveţi voia Ta atunci când la un moment dat ne scoţi din arena în carealergăm şi ne pui deoparte. Şi când nu mai avem nimic în stăpânire,nu mai putem controla nimic,şi


10/10



10

viaţa şi planurile noastre s-au desfăcut toate, avem timp să Te ascultăm şi avem timp pentru dialogcu Tine.

Doamne, învaţă-mă să înfăptuiesc voia Ta mereu, să nu pot altfel să trăiesc de-ar fi să piară trupulmeu!Pentru că tânjesc după alt trup. Acel trup care va fi îmbrăcat în slavă. Dar cum să fie îmbrăcatîn slavă dacă în acel trupde lut nurămâne voia Ta? Doamne, în veci, voia Ta să mă umple deplin

pentru Tine. AminOare sunt gata înaceastă dimineaţă să-I spun: Doamne, împlineşte această rugăciune în viaţa mea şicuvintele acestei cântări nu le lăsa niciodată să dispară din declaraţia fiecărei dimineţi pe care mi-ovei da?Şi în fiecare revărsat al zorilor să spun: Nu ştiu ce va veni, dar vreau să rămân în voia Ta?

Fiţi împlinitori ai Cuvântului! Fiţi împlinitori pentru că ascultarea pe care o cere Dumnezeu se vedeîn împlinire. Doamne, fă-ne, Te rugăm, împlinitori: şi dacă trebuie să lucrezi la pământul vieţiinoastre, dă-ne putereasă-Ţi rămânem credincioşi. Amin

Iacov_-_Privire_de_ansamblu_-_Transcriere_-_1542.pdf

Documents

Transcript of Iacov_-_Privire_de_ansamblu_-_Transcriere_-_1542.pdf