Iaca de ce iubesc eu facebookul ! Cum altfel as mai fi stiut eu ceva despre primul meu profesor de fonetica si morfologia lb engleze din primul an de facultate. Am iubit-o pe femeia asta fara sa stiu prea multe despre ea. Stiam doar ca mai are si un doctorat in matematica (poate nici nu e adevarat, dar asa se vorbea pe atunci), ca are vreo 5 copii (exagerarile de rigoare...), ca face alpinism pe bune, adica ataca cele mai dificile trasee si versanti din lume, si ca are un trabant, in care o vedeam adesea urcand dupa cursurile din Pitar Mos. Am iubit-o pentru ca avea umor, o extraordinara nonsalanta in a veni in blugi, camasi cadrilate si cizme de cauciuc la cursuri, si pentru ca, la primul nostru examen ever din facultate ne-a incurajat de-a dreptul matern si ne-a servit cu bomboane. In toti anii astia care au trecut mi-am imaginat-o transformandu-se incet incet intr-o bunica fermecatoare ce-ncearca sa se-mparta intre pasiunile ei de-o viata si puzderia de nepoti. Aflu azi ca, in urma cu 23 de ani un munte nemilos de peste 8000 de metri inaltime a vrut-o pentru eternitate. Rest in peace, om frumos. Cei care au avut sansa sa te cunoasca, oricat de putin, nu te mai pot uita.