I E A M T A T E A

ÜL V. N r . 2 5 4 i l u s t r a t a 10D E C E M B R . 1931

li şi

tea Ilustrat;fe.

it, pag. 12

le conflictului

i n o n e z .

a REALITATEA ILUSTRATA 10 Decembrie WH1

Sus şi dr. : Şeful de echipă, care a tăiai mufa cu aparatul de sudat

E"~ jra cât p’aci să avem şi la Urlaţi un spectacol de lungă du­

rată, cum a fost acea fantastică torţă deîa Moreni, care a ars

____ J mai mulţi ani în şir şi nu se ştie bine dacă dacă mai arde

sau nu.La Urlaţi s’a aprins o sondă a soc. «Astra Română .Focul a provenit dela scânteile produse de motoare şi a' fost

cu atât mai violent, cu cât gazele eşiau acolo cu o mare presiune (80 atmosfere). Flăcările uriaşe au distrus schelăria, motoarele şi pompele.

îndată personalul ingineresc şi lucrătorii societăţii s au con­centrat în jurul sondei şi trenurile începură să aducă specialişti iii« Bucureşti şi din centrele petrolifere. Operaţiile de stingere au icwti foarte interesante. Mai intâi spectatorul a putut vedea un şir de ^tancuri enorme, apropiindu-se ca la răsboi, pe tălpici rulanţi,

ce calcă totul în calea lor. A- ceste tancuri n’au servit pentru bombardarea sau luarea cu a- salt a sondei incendiate. Ingi­nerii s’au folosit numai dc pn- terea lor, transformându-le îu tractoare, cu ajutorul cărora au reuşit să dislocheze fierăria şi ruinele, pentru a debloca

locul.După ce terenul a fost astfel

curăţit şi tancurile s’au retras,

apăru pe teren un fel de sca­fandru, îmbrăcat într’un costum de asbest, cu mască, aşa cum purtau în timpul răsboiulni sol­daţii, contra gazelor asfixiante. După cum se ştie asbestul este rău conducător de căldură şi

un costum confecţionat din acest material, permite celui ce-1 poartă să se apropie de mari sur­se de căldură, fără perspectiva

de a fi prăjit de viu.Inginerul Miron in alt costum

ciudat, ca de pompier, se apro­

pie deasemeni de craterul sondei Un şef de echipă îmbrăcat şi

el în asbest, fusese asigurat cu suma de un milion două sute

de mii de lei, în caz de accidcnt şi 200.000 lei dacă va stinge sonda. Acest om curagios a tre.

buit să apropie foarte mult de

această gură de iad, pentru a

tăia cu un aparat special de sudat o mufă, — o piesă metalică, - după suprimarea căreia s’au prăbuşit pe gura sondei o construcţie

de prăjini metalice şi cablu.Aceste masive materiale au astupat sonda şi astfel incendiul a

putut fi stins. Spectacolul nu s’a terminat însă aci, fiindcă acest succes a produs un adevărat delir de bucurie şi am văzut pe ingi­neri fraternizând cu lucrătorii, îmbrăţişându-se şi felicitându-se. După aceasta în Urlaţi, care e de obicei un orăşel mort, fără pic de viaţă şi cu un negoţ aproape inexistent, s'a produs o animaţie neaşteptată. Inginerii, spectatorii şi lucrătorii veniţi din altele părţi în număr foarte mare, au invadat micile restaurante.

In acest timp din birourile autorităţilor şi ale societăţii, zeci de telefoane anunţau succesul.....

- rp. -

U N G E € O N D A

După stingerea sondei, lucrătorii stropesc ruinele, spre a evita

o nouă aprindere

N I M I C N U - I M A I PLĂCUT CA RAIUL CU L A M A

p p d r> / G-LA

A .KH OQ lA B J C U m r i

m U D 0 1 M IM m C U 2 6

iO fhtcêmbrie 1931 HFALITATEA ILUSTRAT*

Agitaţia funcţionarilor

b'aţă de proiectele guvernului, de a aplica noui impozite a- tttpra salariilor funcţionarilor particulari, aceştia au organizat o serie de întruniri şi demonstraţii pe străzile Capitalei.

Astfel, Duminică 29 Noembrie, cu tot viscolul şi gerul care se lăsase, funcţionarii au manifestat pe străzi contra nouilor im­pozite, care tind aproape la o confiscare a veniturilor lor.

Placarde mari cereau Suveranului, guvernului şi tuturor po- iiticianilor, să se renunţe la noul bir, mai ales acum, când tim­

purile sunt atât de grele.

In fotografiile noastre prezentăm cititorilor două instantu- nee luate la ultima manifestaţie funcţionărească.

N epoca noastră frămân-____ tată, — în care viciul şiUesirăbălarea sunt de multe ori încurajate indirect, — virtutea se poate asemăna cu o floare rarăf care se naşte şi creşte sfi­oasă, printre bălăriile vieţii de

toate zilele.Bărbaţii s'au dispensat nrin

marele răsboiu, de atr’bntul virtuţii care a rămas apanagiul femeilor. Dar precum spuneam mai sus, virtutea feminină tre­ce neobservată.

Şi cu toate acestea, câte acte de înaltă virtute nu observăm zilnic in jurul nostru ? Femei care-şi dau sc'ngele, pentru sal- uarea unui copil; sacrificiile li­nei fiice, pentru salvarea ma­mei; martiriul unei surori pen­tru întreţinerea în şcoală a u-

nui frate mai mic, sau pentru scăparea cuiva drag, de pe m a­sa de operaţii.

Atâtea drame care trec neob­servate în jurul nostru, ne în­deamnă să căutăm pe C O R N E ­LIA R O M Â N IE I, pe femeea ca­re s’o putem recompensa cu 25.000 lei, pentru cea mai fru­moasă faptă îndeplinită in 'ursul acestui an.

De aceea apelăm la toţi acei ;uri au aflat virtutea în jarul

FRIZERIA I. B E E RM O Ş I L O R . 53 T E L E F O N 3 - 15-7 :

O N D U L A Ţ I U N I P E R M A N E N T E

„MAGAZINUL“ Nr. 12

iln premiu pentru cea mai frumoasă faptălor să ne-o comunice pentru ca noi s’o putem răsplăti:

1) Poate participa la acest premiu orice doamnă sau dom ­nişoară din România, indife­rent situaţia socială, naţionali­

tatea sau religia.2) Premiul se ucordă numai

pentru cea mai frumoasă faptă

care-a fost săvârşită în 1931.3) Relatarea faptelor virtu­

oase, care se concureze la pre­miul de 25.000 lei, poate fi fă­cută de oricine, prin scrisoare adresată revistei noastre: str.

C. Miile 7, Buc. I.N u se vor lua în considerare

scrisorile anonime. Toate relo­cările trebuie să poată fi dove­

dite cu martori.U) Un juriu format din per­

soane de cea mai înaltă autori­tate morală — şi ale căror nu­me le vom publica la vreme — va cerceta toate relatările şi va hotărî fapta care merită să fié

premiată.Concursul rămâne deschis

până la 15 Decembrie 1931.

PEPINIERELE S A .

AMBROSI.FISCHER&CO.A IU D , J U D .A IB A

CEREŢI CATm LOGUL GENERAI Citiţi

REALITATEA ILUSTRATA 10 Decembrie 1931

Aspectul obicinuit al unui bolid in cădere.

AI evoluează oare un satelit în jurul pă­mântului, în afară de luna pe care o cu­

noaştem ?

Ideea aceasta pare surprinzătoare în primul moment, întrucât tratatele de astronomie pome­nesc numai de luna pe care ne-am obicinuit s’o vedem, perindându-se în anumite forme, la date

fixe pe cerul nostru. Sunt totuş astronomi cari cred in existenţa unui al doilea, ba chiar a mai multor sateliţi ai pământului.

Ceeace ştim precis în clipa de faţă e că încă n ’am ajuns să cunoaştem toţi corpii cereşti ce populează spaţiul; unii scapă nevăzuţi, din cauza

depărtării la care se află situaţi, iar alţii pentrueă sunt prea mici faţă de actuala putere de percepere a telescoapelor noastre. Se întâmpiă apoi ca vizibilitatea unora din aceşti corpi să fie subordonată unor

circumstanţe excepţionale, pe care astronomii nu le-au sesizat la m o­mentul oportun, sau nu le-au putut urmări îndestul, spre a se edifica asupra naturii lor.

Această ultimă probabilitate a fost sugerată de câteva interesante ob­servaţii, asupra cărora dăm mai jos un rezumat:

Astronomii au semnalat în nenumărate rânduri apariţia unor pete

____________

Sus: Reprezen­tarea, diagra- rnatică a trei ipoteze pozibile explicând tre­cerea unei pete întunecate pe dinaintea soa­relui. A) Pla­neta evoluând în jurul soare- lui. B) Bolii C) Un satelit al pământului.

St.:- Trecerea misteriosului

punct întunecat pe dinaintea

soarelui (1929)

misterioase, trecând pe dinaintea soarelui. Cea mai re­centă observaţie de această natură a fost făcută la 15

Ianuarie 1929, de către un cunoscut astronom francez,

M. J. Guillaume din Lyon.In primul 'rând trebue să ţinem seama de faptul că

un astfel de fenomen nu poate avea loc, decât prin

interpunerea unui corp opac şi mobil, între ochiul ob­servatorului şi discul solar. Aşa se întâmplă cu luna, când se produc eclipsele totale sau parţiale şi acelaş

lucru cu planete ca Venus şi Mercur, când ajung în­

tre pământ şi soare, profilându-se pe acesta din urmă, sub forma unor globuri întunecate. Dat fiind că se cu­noaşte cu precizie mişcarea planetelor, putem calcula

exact epocile, când aceste fenomene se vor produce. In consecinţă, când pe discul soarelui trece o pată de întuneric, în mod neprevăzut, nu poate fi vorba de­cât de-un corp ceresc necunoscut încă, ce ocupă pro-

fiabil un punct în spaţiu, între soare şi pământ.Aceste logice concluzii nu au totuş valoare, decât dacă

fenomenul semnalat e deasupra oricărei contestări. Se întâmplă în genere ca autenticitatea acestor observaţii să fie pusă la îndoială. Aprofundându-se cercetările s’a găsit că foarte adesea, aceste descoperiri fuseseră făcute de persoane care examinaseră soarele cu in­strumente slabe sau defectuoase. E de notat faptul că

accidentul joacă un rol foarte important în asemenea cazuri.

S ’a dedus astfel că observatori insuficient experimen­

taţi, uzând de instrumente imperfecte, au putut prea bine lua drept o mică pată solară, sborul unei păsări în înălţimi, ba chiar trecerea unuia din acei minusculi

corpi opaci, purtaţi de vânt prin văzduh, între obser­vator şi soare.

In fond însă aceste presupuneri sunt inadmisibile, deoarece nu e cu putinţă ca un om inteligent să se

Decembrie 1931 REALITATEA ILUSTRATĂ Iînşela într’un m od atât de

glan.

lele solare au o structură foar- iracteristică, nu sunt absolut şi par uneori voalate de roşcaţi, când imaginea lor e lată pe un ecran alb. In al rând, evoluază extrem de întrucât revoluţia globului

se produce în 26 de zile ceea :e ca în spaţiul redus al unei 'aţii momentane mişcarea fie aproape imperceptibilă,

¡le bătând din aripi prezintă un aspect ce nu poate de loc infuzii şi cum, în raport cu

le, trebue să fie foarte apro- de telescop, imaginea lor nu ti bine prinsă, aşa că-i lip- claritatea. Această ultimă re- se aplică cu atât mai mult

scnlilor corpi plutind în aer, ât aceştia n ’ar mai fi vizi-

iecât la o mică distanţă şi în caz, ar avea aspectul unor

ceaţă.

lomenul misterioaselor pete

lovocat discuţii aprinse în astronomilor. Prima obser- de această natură, a deter- bănuiala că ar mai exista o

între soare şi Mercur,

lebrul matematecian Le Ver- comparat observaţiile fă­

lire 1802, 1819. 1849, 1859 şi

ce păreau să stabilească pe- a apariţie a aceluiaş corp ce- Lucrările sale l-au determi-

afirme că această planetă,

atur botezată cu numele de !, evoluează în 32 de zile, pe lă foarte puţin înclinată, în

cu soarele.iceste condiţiuni, rar avem s’o vedem trecând pe dina-

soarelui.

Verrier s’a crezut totuş justi- b anunţe o nouă apariţie pe

1(22 Martie 1877. Astronomiii lumi au examinat însă în

soarele, la acea dată.Onpolzer a calculat apoi o

orbită, anunţând o nouă apa- tare, ca şi precedenta, n ’a loc, De atunci, niciuna din in-

iliile întreprinse în cursul e-

lor totale, ce fac posibilă ex- imediatei vecinătăţi a

M n’a descoperit existenţa

pusei planete.

impune deci să căutăm a da explicaţie fenomenelor ra-

t. S’a pus astfel o a doua i- , mai plauzibilă pare-se şi că misteriosul corp ar fi o

tană, care-ar fi scănat neob-

i pentrucă e vizibilă numai

imite condiţiuni.

istă idee nu e nouă. şi a fost

lerată din punct de vedere

savanţi pentru cari exis- unui ai doilea satelit evo­

ca şi luna în jurul pămân- (aproape certă. Jules Verne acestni satelit un rol impor- intr’una din scrierile sale în-

„0 călătorie în lună” unde lirăsneţi americani şi un z luau drumul lunii, într’o aruncată de un tun gigan-

jploratorii nu şi-au putut a- lisă ţelul, întrucât în drum

Irat în zona de atracţie a sâ­

ni necunoscut.

s Verne îşi bazase lucrarea

talul teoretic al astronomu-

mcez M. Petit, care enunţase sstă lună se învârteşte în ju- imântului la o distanţă de ie mile descriindu-şi orbita ire şi 20 de minute. Natural, «sibil să conteşti ceva, fără ►probă, totuş nicio observa-

*ctă nu vine să sprijine pro- latea acestei existenţe, putea fi corpul despre care ne că s’ar perinda ca o pată

i pe dinaintea soarelui, irvale relativ scurte, întrucât

dată fiind viteza evoluării sale, trecerea s’ar face în 17 secunde.

' Iată însă că toţi corpii cereşti observaţi până acum păreau să aibă o viteză mult mai redusă: cel

văzut la 15 Ianuarie 1929 de că­tre astronomul Guillaume, avea o astfel de mişcare, încât dac’ar fi un satelit situat faţă de pământ la

o distanţă ceva mai mică decât luna, ar înconjura pământul în 22 de zile.

Nimic precis nu s’a putut spune asupra acestjui corp, deoarece ob­servaţiile lui Guillaume au fost fă­cute în condiţiuni cât se poate de

potrivnice, în cursul câtorva înse­ninări, pe un cer extrem de înno­rat, care împiedică o urmărire continuă a petei şi deci facerea

calculului necesar.

In consecinţă, această fascinantă

problemă se află în stadiul presu­punerilor.

Ca şi în cazul lunei, trebue să luăm în consideraţie că aceşti sa­teliţi s’ar putea mişca pe o orbită

, înclinată, al cărui plan nu ur­mează întotdeauna aceeaş direc­ţie. Dar se întâmplă ca orbita lunii

să taie la un moment dat linia ce leagă pământul de soare.

Fenomenul unui al doilea sate­

lit mai poate trece neobservat din cauza unui efect de perspectivă. Globul terestru este în fond atât de vast. încât dela un punct al su­

prafeţei sale la altul, luna pare să

ocupe o poziţie cu totul diferită pe firmament: în timp ce privită dintr’un ţinut pare să eclipseze soarele, într’alt punct dă impresia că trece pe lângă el, fără a-1 um ­bri câtuş de puţin. Acest efect ar

fi încă mai remarcabil, dacă dis­tanţa ce ne desparte de lună ar fi

mai mică.

Trecerea unui corp pe dinain­tea soarelui poate avea Iqc într’un moment când în punctul nostru, starea cerului împiedică orice ob­

servaţie. E mai mult decât proba­

bil că aceste circumstanţe au de­terminat numeroasele discuţii şi

îndoelî, ce s’au ridicat pe acest

teren.

Acum. se naşte întrebarea, cu privire la acest ipotetic satelit, de

ce ar fi vizibil numai sub forma unui fflob mic şi întunecat. în câ­teva din momentele trecerii sale

în jurul soarelui ?

Dacă nu e absolut microscopic— presununere pe care observa­

ţiile făcute până acum, o exclud

cu desăvârsire — ar trebui să-l vedem strălucind pe cer. sau cel puţin evoluând ca un punct lumi­nos. E surnrinzător că nu s’a re­

marcat încă aşa ceva, în cursul u-

nei observaţii vizuale sau pe plă­

cile fotografice, pe cari astronomii le fac regulat, şi care revelează corni a căror strălucire e nrea slabă pentru a imnresiona ochiul.

Vom conchide deci că dacă in­

teresanta problemă a unei luni ne­cunoscute încă. poate forma obiec­tul unei discuţii, ea e departe de

vre^o soluţie.

O a treia explicaţie a acestor misterioase pete ar fi bolizii, corni cereşti cu totul independenţi de

pământ. S’n 'observat că aceşti

corni ce rătăcesc prin snatiu în diferite direcţii, se apropie uneori

de pământ, de unde sunt văzuţi sub forma unor globuri arzânde, care trecând prin pătura noastră atmosferică, adesea explodează.

) Dat fiind că circulă pe cele mai■ diferite căi, apariţia lor neprevă­zută e cât se poate de explicabilă.

Până la o probă contrarie, fenomene sunt coa mai plauzibjlâ explicaţie a misterioaselor pete în­

tunecate, ce se perindă din timp

In timp pe discul solar.

Berirand Russell.

— „Şi cât e dela Clovelly la Lundy?” l-am întrebat atunci.

Răspunsul a fost:— „22 de mile. La aceasta am

isbucnit în râs, argumentând că suma celor două laturi ale unui triunghiu e întotdeauna mai mare

decât cea de-a treia, şi că dacă mergea pe drumul ce pleca dela Hartland Point, distanţa avea să

fie numai 18 mile.— „Tot ce pot spune, sir” a răs­

puns el impasibil, „e că am vorbit zilele trecute cu căpitanul Jones,

care-mi spunea:—- „A m străbătut coasta aceasta

de când eram copil, timp de a-

proape 30 de ani şi cred că are

22 de mile” .

înaintea acestui argument răsă­rit dintr’o experienţă de 30 de ani,

geometria a trebuit să se plece ru­şinată.

întâmplarea aceasta are o mo­rală. Conducerea lumii, — atât cea morală cât şi cea politică, se află in întregime în mâinile bătrânilor, cari cunosc viaţa „de copii” adică

nu numai de 30 de ani, ci de cinci zeci, şasezeci sau chiar şaptezeci.

Toţi aceşti oameni au învăţat din experienţă să creadă ceeace cre­

deau mai înainte de a fi început să trăiască, întrucât majoritatea oamenilor nu află în experienţă

decât o confirmare a prejudecăţi­lor lor. Pentru a trage într’adevăr o învăţătură din experienţă, ai ne- voe de acea agerime spirituală, care este esenţa temperamentului ştiinţific, deşi multora din oamenii de ştiinţă le cam lipseşte. Ştiinţa,

atât timp cât se bazează pe expe­rienţă, ne dă posibilitatea să anti­cipăm experienţa şi să dobândim

cunoştinţe mult mai exacte, decât cele rezultate din acel „o ştiu de

când eram copil” .

Lecţiile experienţeiIh^il T IU T e că în genere tineretul 1 —«I e dominat de imaginaţie şi raţionament, pe când bătrâneţea e condusă de experienţă. A m avut odată, — în adolescenţă, — o re­marcabilă ilustrare a acestui fapt:

Plecasem dela străvechiul sătuc

Clovelly în Devonshire, spre capul numit Hartland Point, de unde se putea vedea insula Lundy, la gura canalului Bristol. A m intrat la un

moment dat în vorbă cu gardianul coastei, care-mi spuse că până la Clovelly erau opt mile, iar până la insula Lundy, zece mile.

Lum ea e în mare parte ceeace facem noi din ea. Teoriile noastre o modelează şi pot deveni adevă­ruri, prin faptul că sunt crezute. Intr’o altă societate, unde predo­mină alte credinţe, lumoa va avea cu totul alt aspect. Deci din faptul că experienţele dv. v ’au confirmat

o prejudecată, nu rezultă decât că un alt gen de experienţe ar fi con­firmat o altă serie de prejudecăţi,

cu totul diferite. Schopenhauer a

murit luând o baie, care a fost prima şi ultima din viaţa lui. A- cest fapt a confirmat prejudecăţile

prietenilor săi.Superioritatea Americii asupra

Europei Occidentale stă mai cu

seamă în faptul, că e mai puţin dominată de tradiţionalism. In ul­timul timp, Europa răsăriteană şi Asia de Nord s’au lepădat de tra­diţii, fapt pe care ne mărginim să-l constatăm, fără a-i putea judeca încă rezultatele. Europa occiden­tală se încăpăţânează însă a păşi cu mijloace vechi într’o lume nouă şi se anemiază din cauza intensită­ţii cu care crede în valoarea expe­rienţei. Acest fapt se reflectă în co­

merţ, politică, educaţie, şi aproape în toate laturile vieţii, cu excepţia ştiinţei, în care, — destul de ciu­dat, — Occidentul european rămâ­ne superior. Dar teoria ştiinţifică e accesibilă numai unei mici aris­tocraţii a intelectului şi vine în a- tingere cu viaţa socială numai prin realizările sale de ordin technic. Şi fiecare nouă expresie technică

e urâtă de tradiţionalişti. In con­cepţia noastră, generalii trebue să fie buni călăreţi şi oridecâte orili se ridică o statue, sunt repre­zentaţi călări, deşi în război nici un general modern n ’are vreme de cavalcade. U n guvern cu vederi

moderne ridicând statui generali­

lor săi, ar trebui să-i reprezinte în automobile.

B E R T R A N D R U S S E L L

THERM0GENEproduce cSldurfi şi

combate

TUSE-BRONŞITE DURERI REUMATICE

şi NERVOASEM o d u l de în t r e b u in ţa r ă :

Î Thermog&ne se aplică pe parte ! dureroasă a rând grija ca rata

| să se lipească bine pe piele.' Pentru a se obţine un efect

mai puternic şi mai energic,' este suficient să se ude vata | cu puţină apă sau alcool.

Reprezentant general:

I . D IL L A N j Bucureşti, str. P itar Moşu, 4

Citii nan: Lil 33. Cutia u le i : Lai rtSe poate Obţin* la toate far­maciile ţi drogheriile din lume.

Theodor Atancniu t (?5TR. B A Z A C À 1 STR.CAROL 76*78*80*82 STR. HALELOR. 21

REALITATEA ILUSTRATA

M i s s România 1932,,Realitatea Ilustrată” , iniţiatoarea concursu­

lui de frumuseţe în România, organizează şi pentru anul 1932, elecţiunea celei mai frumoa­se domnişoare.

Se vor găsi desigur unii cari să creadă că —

faţă de situaţia economică atât de critică, în lumea întreagă, — s’ar cuveni să îmbrăcăm doliu şi să nu ne ocupăm de un concurs care nu e destul de grav.

A m arătat întotdeauna că profesia noastră de credinţă este alta, că noi credem că numai printr’un optimism neînfrânt se poate ajunge deasupra necazurilor.

Iată pentru ce, tocmai cu intenţia de a mai uita grijile, vom organiza şi în anul acesta

concursul de frumuseţe pentru alegerea „Miss

României 1932” .Este însă probabil că, datorită crizei tot mai

acute, americanii să nu mai poată ţinea în a- nul acesta, concursul lor internaţional, din

lipsă de mijloace materiale. In consecinţă, noi vom proclama pe „Miss România 1932” şi îi vom acorda un premiu de 25.000 lei, rămâ­nând ca în cazul când, situaţia schimbându-se,

cei din Statele Unite, vor ţinea totuş concursul internaţional, această „Miss România 1932” a noastră, să plece în America.

In numărul viitor al revistei noastre, vom publica condiţiunile şi modul cum va decurge concursul.

MARELE CONCURS D i S lo r g a n iz a t de

„Realitatea Ilustrată“ ,! „Dimineaţa“ şi revista „Reli

P R E M I I :

5.000 LEI, în numerar.UN APARAT DE RADIO cu 3 liaţ

rect la priză, marca „Lorenz".5.000 LEI, în volume literare.O BICICLETĂ elegantă.1.000 kgr. lemne de foc.UN PATEFON marca „Odeon".O LADĂ de şampanie „Rhein”. UN COSTUM tricotat „Monica".6 LINGURIŢE DE ARGINT. TREI STYLOURI „HARO", cu peni

cristal. <UN ABONAMENT pe un an laziarii

mineaţa”.UN ABONAMENT pe un an la „Rti

tea Ilustrată”.UN ABONAMENT pe un an la n

„Rebus”.N . B. — Toate aceste premii sunt oieri

cele trei publicaţii de mai sus, cari a«

deosebită atenţie acestor distracţii instni Concursul constă din deslegarea tuturor

blemelor propuse, pe rând, în cele treip

caţii specificate. Dăm acum:

P R O B L E M A Vl-a

(Problema V-a o găsiţi în ziarul „DiraiM

de Sâmbătă 5 Decembrie).

C O N F L IC T U L C H IN O — JAPONEZ

10 Decenii rit I

V H O U B

EC O SSAISET

FANTAISIE

IFURCH

LA VULTUDUr DE MADECU PESTELE IN GHIARE !

Fiecare cifră reprezintă o literă. Cil tera se repetă, se repetă şi cifra. Aveft

pe fiecare rând orizontal:1) Zeul răsboiului, la Romani. 2) Sufle«

cietătii Naţiunilor. 3) Patria consumaţi de orez. 4) Societatea Naţiunilor (fr

5) Idealul omenirei de după răsboiu. dat „guvernului” rusesc. 7) întunecos, pitala ţării supranumite „Bancherul lui

Imperiu în Azia. 10) Asalt.II. Pe rândul A — B, literele vor da

vincie care a dat foarte mult de lucra S

tătii Naţiunilor.N . R. Deslegările se scriu numai pe

poştală, pe care se vor lipi şi bonurile,0 aceasta poştală va trece direct în urnelip tre, fiecare deslegător participând, deci, atâtea şanse, câte cărţi poştale a trimis.

Timpul trimiterii nu-1 determinăm, dna fiecare e liber să le înainteze oricând, jp condiţie fiind aceea, de a trimite toate pi mele apărute într’o săptămână.

N. B . — Problema Vil-a o găsiţi iu M „Rebus” , nr. 15, care va apare mâine,

Bon de premii (Ni . 6Numele

Adresa

III Decembrie 1931REALITATEA ILUSTRATĂ

t

f i r i m i t u r iN vremurile noastre, când nimic nu mai e statornic şi par ca şi anotimpurile au început să se ’nvârteasca intr o viteza brusca

¡le de statornicie şi caracter devin tot atat de necesare, ca umbrela

iplouă sau şoşonii când ninge. .im găsit zilele trecute un personagiu extrem de_ statornic, atat de

fcmic, încât tinde să devină element de anecdota.Eun prelat spaniol, cardinalul Segura, om in varsta, care nevoind

scunoască răsturnările politice din Spania, a fugit în Italia, la Vă­ii, de unde are de gând să propovăduiască statornicia — in po-

îrest cardinal e o figură, precum se vede, destul de originală şi tot de stranie în statornicie a fost şi pe vremea regalităţii lui Alfons paniei zis Jockeul. Când l-a descoperit Alfons (amator de mari ciu­

lii acest rege!) Sfinţia sa Segura era preot de ţară şi umbla ca­ne un măgăruş din cătun în cătun; făcea şi pe judecătorul şi pe brmul si l)e episcopul — autorităţi care nu se aratasera niciodata îeîe meleaguri. încântat de Segura. regele îl ridica din treapta

eaptă, până ce popa de ţară ajunse Cardinal şi curtean de vaza la

Socotiti poate că popa Segura şi-a schimbat felul de viaţă sau prin- iMCâtuş de puţin! N u mult înainte de a abdica, Regele Alfons l-a rit prelatului dreptul de a purta o preţioasa decoraţie de diamante

»serbare la Curte, Alfons al XlII-lea baga de seama ca prelatul purta ftidevăr decoraţia, dar nu era de diamante cum Cerea protocolul

Hesticlă. Generos, regele îi şopti:■-înalt Prea Sfinte îmi voi face o plăcere deosebita din a-ţi dărui

Intia în diamante veritabile... . . . . . .c - Nu vă osteniţi Sire, răspunse Cardinalul Segura. Aji fi in stare,

nai făcut-o, să vând diamantele şi să dau banii la saraci...Probabil că nu mulţi curteni aveau caracterul lui Segura. Num ai cu

¡cinci ca el şi Alfons al XlII-lea nu-şi pierdea tronul!

a îl/ acuma să trecem la cealaltă margine a Europei, in Rusia, despre l care se vorbesc azi cele mai fantastice lucruri, h ţara cea mai mscută: unii spun că e un paradis, alţii că e un infern. In orice lup tul că se pot face afirmaţii atât de contradictorii, dovedeşte ca

să fim cu cea mai mare prevedere, oridecateon ni se vorbeşte

t Rusia, sau ni se aduce un argument cu Rusia, hem la ’ndemănă o pildă mică, dar al cărei cuprins e semm-

\afirmă, pe baze de cifre, că autorul cel mai citit pe suprafaţa pă- iuiazi, nu e nici Remarque, nici Edgar Walace sau Gonan Doyle i I.enin fostul dictator bolşevic. Ziarul ,,Gosizdat d m Moscova i că din 1923 până ’n 1931 s’au tipărit 7.000.000 (şapte milioane)

iplare din scrierile complecte ale lui Lenin, iar în ^ 9 3 1 s au mai il in 6.000.000 (adică sase milioane) exemplare, — total 13.U0U.UUU ifiare in toate limbile vorbite în Rusia, inclusiv limbile lacuta,

ica, chirghiză, etc. krfect adevărat: S ’au tipărit!...lor s’au şi citit?... , ,.iii ce nu putem crede!... In primul rând in Rusia aproape 9 0 /o din

Iulie nu stie carte. Iar mica minoritate a ştiutorilor de carte, va i credeţi că nu se amuză seara citind studii marxiste sau discursuri ie vechi de zece ani. chiar dacă sunt ale fostului dictator. Scrie- liti Lenin interesează dacă interesează — mai mult pe sociologi

loomenii politici mai puţin; foarte puţin sau de loc o populaţie in- ia. Ruşii citesc tot pc Cehov, pe Tolstoi şi Dostoievschi sau nu

tdeloc. , , , . .Sar ce se fac atunci cu acele milioane de exemplare, care totuşi

tipărit şi se tipăresc?...

harte simplu: se rânduesc în rafturile şi dulapurile fiecărui soviet •cărei comune, iar exemplarele care se îmaprt cetăţenilor, sunt

mmle, seara, in focul sobei sau al vetrei. In Rusia, se ştie, nopţile

K m sunt foarte lungi şi foarte friguroase...

Scioc

«.li pentrucă am pomenit de Lenin, v’aţi întrebat vreodată ce în- irc*. ¡anină gloria? E un cuvânt gol şi strălucitor, ca un uriaş glob de Cftiă, Fiecare pune în acest cuvânt ceeace ar dori să aibe concert şi

■ 9 avea niciodată: femeia urâtă crede că adevărata glorie se do- Jitşte cu frumuseţea, scriitorul mediocru crede că gloria vine odată

prfcmărul cititorilor, ucenicul de cizmărie care umblă cu picioarele

cife. aşteaptă gloria unei perechi de pantofi de lac cu scârţ, iar ma- Hreza visează un domn care s’o ridice de la măsuţa de lustruit _un- arjs'o urce într’un automobil luxos şi s’o ducă să facă un primăvă-

rtac Crăciun la Nisa...

08 \r fi interesantă o anchetă serioasă, pusă la cale şi realizată de un %iholog şi un stilist de valoare, printre oamenii ajunşi la celebri-

.*tu această întrebare: rec

__ „Care a fost simţimântul dv. în momentul dintâi al gloriei a-

dcvărâtcAceastă ideie ne-a fost sugerată de răspunsul lui Charlie Chaplin,

dat de curând unui ziarist american. Şi ni se pare că miraculsoul autor-

actor a dat un răspuns atât de admirabil, că va fi greu de egalat în

adâncime şi adevăr.E drept că Charlie Chaplin mărturisia că nu-şi aduce aminte exact

ce-a simţit anume, în clipa în care s’a văzut glorios, dar a căutat să

afle acel’ simţimânt, evocând evenimentele în amănunt:— Da... (începu Charlot, căutând în amintire)... călătoream atunci

din California spre New-York... La toate gările, pe peron, lume_ foarte

multă. Veniseră toţi acei oameni pentru mine? Nu-mi venea să cred! Şi totuş strigătele lor Care mă chemau la fereastră, nu-mi lăsau nicio îndoială. Aşa dar, iată gloria! Mi-am zis. Şi^m’am simţit oarecum jenat că deranjasem atâta lume... întâiul simţimânt deci: unul de jenă. La

New-York nu numai la gară, dar pe toate străzile, până la hotel, se a- dunase mulţime mare, care mă aclama şi-mi arunca flori. La hotel un comitet de onoare mă primeşte cu discursuri. Apoi banchete, trei săp­

tămâni în fiecare seară... Insfârşit, când am scăpat şi m ’am regăsit în

odaia mea, m ’am simţit deodată atât de singur, atât de părăsit, că mi-am

zis :— „Da, da, asta e gloria!”De-atunci, domnul meu, gloria adică simţimântul de singurătate şi

pustiu, nu m ’a mai părăsit niciodată...” — W .

C U

O c o n s u l t a ţ i e

D-na D i. N . G . Payot

„Uleiurile vegetale au cel mai binefăcător efect asupra pielei. Uleiurile de palmieri şi de măsline, astfel cum intră în compoziţia săpunului Palmolive, sunt cele mai efi-

cace

. i V * "

asupra frum u­seţii t e n u l u i

D-na Doctor N. O. Payot dela Universitatea din Lau­

sanne, e una din cele mai ex­perte specialiste din Paris în tratamente de înfrumuseţare.

Vasta sa experienţă a în-

dcmnat’o să recomande în­

trebuinţarea săpunului Pal­

molive, ca cel mai bun mij­

loc pentru a menţine un ten

frumos.Dealtfel, eminenta specialistă

a scris pentru clientele sale

o broşură, intitulată „Cul­

tura fizică a feţei“, care pe

lângă sfaturile preţioase asu­

pra gimnasticii faciale, cu­

prinde şi modul de întrebuin­ţare al faimoaselor sale pro­

duse de înfrumuseţare, lo-

{iunea No. 1, crema No. 1 şi

loţiunea No. 2.12, R u e R ic h c p an se

Paris

Culoarea verde a săpunului Palmolive, e datorită uleiuri­lor de palmieri şi de măsline, care-1 compun în întregime. Acest săpun nu conţine nici o grăsime animală şi nu se vinde niciodată despachetat. Observaţi bine ambalajul verde cu banderolă neagră purtând cuvântul Palmolive in litere de aur.

R ep reze n tan t general pentru R o m â n i a i

M A X G R U N D H A N DS t r . E r o u l u i N o . 1 — B u c u r e ş t i — T e l e f o n 3 3 5 /4 5

Dinţi albi si frumoşi: C h lo r o d ö n tpasta de dinţi din m entă, care în v io rează m inunat gura.

Tubul: Lei 2 0 . - si Lei 3 2 . -

(p o M tĂ ? < $ e ( 3 í ¿ c ¿ U m .

< a £ „)M avea cea mai grea iarnă”

_____ I au profetizat economiştii,cari în imposibilitate de a mai găsi remedii crizei generale, au . fost nevoiţi să se mărginească la

roluri de Iulii Poloneze, prevesti­toare de mari nenorociri. Şi în- tr’adevăr profeţiile par a se înde­

plini, căci sărăciei cumplite în

care se sbate omenirea întreagă, i se adaogă vitregia cruntă a ano­timpului.

Telegramele anunţă că pretutin­deni, pe cuprinsul acestui necăjit continent, au căzut troene grele şi s’au abătut geruri vrăjmaşe.

Noi, fireşte, nu puteam rămâne mai prejos. A m avut zile care au amintit gerurile crâncene din iar­na anului 1916-1917, când convoa­

iele de soldaţi şi de refugiaţi, porniau sore Moldova, muşcaţi de insecte dătătoare de tifos exante- matic şi de frigul care complecta ruina trupurilor, prost hrănite şi infam îmbrăcate.

Prea puţini sunt cei cari şi-au

frecat palmele, bucuroşi că ano­timpul câinesc este pentru ei pri­lej de bune treburi. Prea puţini

sunt cei cari, în pofida gerului şi-a

zăpezilor orbitoare, şi-au putut îngădui voluptatea căminului cu sobă caldă, cu ceai aromitor, cu lectură odihnitoare.

Altă dată iernile erau enoca aş­teptată de mulţi, cu gândul că ea

le va permite ore de reculegere,

de meditaţie, de mici satisfacţii

familiale.

In ultimii ani şi cu deosebire în

acest an, iarna a sosit nedorită, ca o nenorocire care pune capac al­tor nenorociri. Oh, de s’ar fi pu­

tut, în aceste timpuri de haos ge­

nera], de frângere a echilibrului, de^ s’ar fi putut ca iarna să-şi a- mâne vizita printre noi, pentru altă dată, când am fi fost în mă­sură s’o primim cu un palton gros în spate, cu şoşoni în picioare, cu provizii în pod şi pivniţă şi cu lemne în sobă !

Dar iarna a sosit cu un infinit mai mare cortegiu de calamităţi decât în anii anteriori. A aşternut pe fruntea celor mai mulţi dintre noi umbra îngijorărilor, a suflat cenuşa stinsă din multe căminuri,

şi-a tăiat răsuflarea multor chi­puri, pe care căldura focului nu le-a putut colora în roz.

Cele dintâi victime, acum ca şi în alţi ani, au fost copiii. Şi cei dintâi cari ar trebui ocrotiţi sunt

ei. Dar, din nenorocire, vitregia împrejurărilor face ca ei să resim­tă mai mult şi mai greu asprimea

anotimplui.Vă este desigur încă vie în m in­

te pagina de sguduitoare literatu­ră, pe care v’au oferit-a nu de mult ziarele. De literatură adevă­rată. Tragedia celor trei copii gă­siţi sloi de ghiaţă în cocioaba

dintr’un cartier depărtat al oraşu­lui.

Ne gândim la copii. La toţi co­piii nefericiţi, săraci, cari în a- ceste zile de început de iarnă şi in zilele iernei care va continua

multă vreme, n ’au norocul unui vestmânt cald, al unui cămin zâm­bitor. al unei supe întremătoare

o bomboană, răsfoind o carte i- lustrată sau contemplând cu ochii uimiţi o jucărie.

„Realitatea Ilustrată” ape­lează la toţi cititorii săi să vi­nă, în numele copiilor lor, în ajutorul copiilor săraci. Vrem să organizăm un mare Pom

Cei trei copii cari au fost găsiţi degeraţi.

şi al unei jucării care pentru toţi copiii e o necesitate. Şi ne gândim că în acest an Moş Crăciun va a- vea traista aproape goală, căci din

ea nu au să poată să se înfrupte decât foarte puţini copii.

Ei bine, se impune să venim în ajutorul tuturor făpturilor micuţe. Copilăria lor nu poate fi un drum întroenit, întunecat, ci, din când în când măcar, — ea trebue să se transforme într’o mică grădină fermecată, pentru ca mai târziu,

privind în trecut, amintirile lor să nu fie toate învăluite într’o pânză de doliu.

Să aducem măcar de sărbători, o rază de soare în câteva cămi­

nuri şi în sufletul câtorva copii. Să fie sărbătorile un prilej de bu­curie dătătoare de încredere în

viitor, pentru cel puţin o parte din copiii trişti ai tristelor noas­tre vremuri. Să colaborăm cu Moş

Crăciunul sărac al anului acesta.„Realitatea Ilustrată” s’a gândit

la copiii nefericiţi. Vrea să le vi­nă în ajutor, dar vrea să-şi asocie­ze la această faptă bună copiii

mai puţin nefericiţi decât alţi se­meni ai lor.

Copii cari aveţi norocul de a fi puşi la adăpostul nevoilor, veniţi în sprijinul frăţiorilor voştri cari tremură de frig, neavând un vest­mânt cald pe ei şi-un lemn în so­ba lor, cari nu zâmbesc gustând

de Crăciun pentru copiii ne­căjiţi, cu daruri de orice fel, venite din partea copiilor mai

puţin necăjiţi.Pe scurt, apelul ntulrtj

acesta : contribuiţi la h de Crăciun al „Realitâfit trate” trimiţând in imn copiilor voşti orice obiedti re le prisosesc lor, - heţ ghete, rufe, cărţi, jucMi zate.

Orice contribuţie de n fe fel şi oricât de modal este binevenită.

Darurile pot fi trimise él acum pe adresa „Realild lústrate” , specificându-st | mele copiilor donatori.

Numele tuturor tfonéij va fi publicat la loc deă în revista noastră.

In plus vor fi publicau grafiile copiilor cari iwfî] cut donaţii mai imporlm

E un prilej pentru lipii d-voastră plăpânde, generoase,; aibe mulţumirea de a-şi vedeai ta lor bună încununată de n noştinţa copiilor săraci şidei a ,,Renlitătii Ilustrate”.

Pomul de Crăciun va fim în ' ziua de Dnwiniră 2(1 Dig

brie, dimineaţa într’o soli ■ din Canitală. Atunci. în aii nei serbări frumoase st mi

ceda la distribuirea (lanmkl tinate copiilor săraci.

încă odată: vrem sâ jm faptă bună.

Ajuluti-ne !!

PE1obsP E N T R U a putea învinge cu uşurinţă toate obstacolele din viaţa Dvs. şi a rezista

bărbăteşte fatalităţii;

P E N T R U a fi siguri de deplina reuşită a acţiunilor Dvs. de orice natură ;

T R E B U E să vă cunoaşteţi în m od am ă ­nunţit caracterul, desvoltând calităţile Dvs. latente, cari vă asigură victoria^ şi

eliminând pornirile dăunătoare.

T R E B U E m ai ales să cunoaşteţi epocile, mediul şi curentele cosmice ce vă sunt favorabile, ca să alegeţi m om entul potrivitoricărei acţiuni importante, obţinând î n ---- *’* j

modul acesta rezultate strălucite.

Această posibilitate v ’o dă I N S T I T U T U L ASTRO-GRAfOLOCK

Bucureşti, Căsuţa Poştală No. 448.

Trimiteţi 20 rânduri scrise cu cerneală, adresa exactă, im ora şi locul naşterei Dvs. şi veţi primi în schimb în mod gratuit

horoscopul Dvs. (descrierea vi ei) Anexaţi eventual 16 Leimiiiipentru răspuns.

CIM OULATII P E R M A N E N T E fn cele mai bune» d tiuni; vopsit pârul în orice nuanţă, execută ireqrojabiltn forul de dame M A T E l, btrada Mihai-Vodâ Noii

REALITATEA ILUSTRATA

A l U T A T I . m u10 Decembrit 11

|! Decembrie li)31 REALITATEA ILUSTRATA

ivestea unei vieţi sbuciumate

HIN New-York, din cetatea

3 sgârie-norilor şi a dolari-

■teltgraful ne-a adus vestea

Hri|iei dintre cei vii, a pri-

lemei fatale pe care ecranul iruise lumii, jl de Putty...

iietă de o perfecţiune ispiti­

te, caracterizată printr’o since-

tte, printr’o naturaleţă cuceri­ţi a mişcării în gesturi şi ati-

iii, reuşind prin aceasta să se Mne cu nimbul voluptăţii, fe-

născută pe ţărmul Dunării

Mre, va rămânea incă multă ile in amintirea adiniratori-

■das o viaţă de sbucium, de

iaşi de îndoială, care contras- iisbitor cu decorul fastuos,

tare Lya de Putti şi-a petrecutiii ani de viaţă.la Budapesta, — oraşul melan-

(ii, — intr’o casă de oameni cu

a văzut lumina zilei aceea s avea să devină primul

ip” al ecranului.

Ml ei — căpitan de husari,

pa, o fostă contesă Hoyos — botezat-o Lya, nume care avea

iltalure mai târziu pe bu-■ oamenilor, a admiratorilor

Hnp”-ului din fotografia ani-

■ crescut ca atâtea alte fetiţe H lumea bună, cu doica, — ca- »igätia cu funduliţă roşie, cu ■mi, cu mângâieri, cu cărucior

Mu târziu cu „Fräulein” ,.

■ cât creştea, cu atât era mai ■Rasă. Firea ei oarecum expan

■ sentimentală, era încătuşată■ supravegherea de glii aţă a

■ti de companie şi a părinţi-

Ja intr’o zi, la vârsta de 16 la îndrăznit să zâmbească u-

hir, care i-a spus două cuvin- Inguţe şi dacă a doua zi a fost

P>să sărutându-se în grădina Bea, pe o bancă, cu seducăto- ■itrişor, Lya şi-a ispăşit păca-

rin două palme repezi scur­

te i-au fost aplicate pe loc.

ur, pe vremea aceia nu se

Ja cariera artistică. Căci P dacă focul sacru al artei paia molcom într'un colţ al su­lp ei, el nu avea prilej să iz-

■easfă din cauza totalei ei lip­it libertate.

■ mai departe, ca orice fată de

Pic şi de ofiţer, Lya de Putty

liiritat, sau mai bine zis a fost

itrad era un soi de individ

ft;i insignifiant, care in afară Iţele câteva milioane pe care poseda la una din cele mai

■ bănci ale Budapestei, mai a- ochelie lucitoare, un nas tur-

yiouă buze soioase şi se remar-

“ printr’o totală lipsă de „ma- it cenuşie”.

kirlită fără voia ei în braţele (astfel de om, silită să supor-

liratările unor buze respingă-

hj declaraţiile de dragoste a- Bitini om care nu fusese nicio-

p iubit, Lya de Putty s’a re voi

1 «dată în plus.

S ’a hotărît — după două luni

de căsnicie nefericită — să termi­ne cu felul de viaţă pe care-1 du­

sese până atunci şi s’a aruncat, nebună, neştiutoare şi totuş con­ştientă, în braţele aventurii.

bicinuitele istorioare de dragoste trecătoare şi neînţelese.

La Berlin, — căci acolo a ple­

cat dela noi —- a dansat la cazi­noul „Scala” . Joe May a văzut-o şi a angajat-o pentru filmul „Mo-

0 fotografie a Lyei de Putty.

A întâlnit un tânăr care nu era

frumos, dar avea temperament şi

— mai ales — legături cu lumea teatrului. L-a iubit pe acest om pentrucă era singurul bărbat —

în adevărata concepţiune a cu­

vântului — pe care-1 întâlnise. Intr’o bună zi, acesta i-a spus:

— „Lya, dece nu vrei să în­

cerci baletul? Ai un trup atât de

perfect!”Şi îndemnată, ajutată_ de acest

tânăr, Lya de Putty a păşit pentru

prima oară în cabinetul unui di­

rector de teatru şi a cunoscut — două luni mai târziu — fiorii sce­

nei.

Adevăratul temperament al L y ­ei de Putty, lăcătuit timp de 10

ani de nişte părinţi cu concepţii învechite, se manifesta abia acum

Intre culise, la eşirea din tea­

tru, în cabarete şi saloane, Lya a

început să cunoască lumea, a în­ceput să cunoască viaţa. Şi ochii ei pătrunzători şi fascinanţi, pi

cioarele etalate cu abilitate, miş­

cările de şarpe, au avut darul să entuziasmeze o serie întreagă de tineri şi bătrâni, ofiţeri şi civili

cari îşi pierdeau timpul prin cu­

lisele teatrelor.La braţul unuia dintre acei cari

îi plătiau tovărăşia mai mult cu bani decât cu dragoste, Lya d( Putty a poposit pe malurile Dâm-

boviţei noastre şi a dat o serie de

spectacole la Teatrul Majestic.S ’a împrietenit atunci cu o mul

ţime de actori şi de gazetari deh

noi, şi a făcut nenumărate vic­

time.Până când într’o bună zi, ne-p

părăsit pe neaşteptate, lăsând în

urma ei regrete si amintiri, — o­

numentul Indian” . Primii paşi în studio au coincidat cu o emoţie

puternică S’’ cn nn leşin Tar ore

9

miera filmului a însemnat un suc­

ces atât de uriaş şi de neaşteptat încât E. A. Dupont, acest înţele­

gător de suflete şi descoperitor de

talente, a angajat-o pentru filmul

lui ,,Variete” . Acest film a fost pentru Lya de Putty apogeul ca­rierei şi i-a procurat angajemen-

tul în America.Yankeii s’au pornit pe o recla­

mă atât de exagerată, încât lumea

întreagă a fost zăpăcită, uluită, co­

pleşită.Ce folos că producătorii n ’au

ştiut s’o utilizeze, încredinţându-i

o serie de roluri care nu se potri­veau de fel cu temperamentul ei.

Lya de Putty îşi măcina sufle tul la gândul insuccesului şi era în­

spăimântată de viziunea inevitabi­

lei căderi.

Şi într’adevăr, căderea a venit

mai repede decât s’ar fi putut a-

ştepta cineva. Publicul care o ido­latrizase la un moment dat, a pă­răsit-o, a uitat-o, şi — în mod fa­tal — au uitat-o şi producătorii cari n ’au înţeles-o.

Nervii Lyei de Putty, biciuiţi

de viaţa sbuciumată, nesigură, a-

venturoasă, slăbiră din ce în ce

mai mult, până când — acum doi ani —- au împins-o la o încer­

care de sinucidere.Spre nenorocirea ei, a fost sal­

vată.Căci ultimii doi ani pe care i-a

trăit, nu se pot numi viaţă.Din ce în ce mai deprimată,

mai părăsită de prietenii cari al­

tă dată o idolatrizau, — cerşin- du-le dragostea şi prietenia, -— Lya de Putty a trăit singură, cu

durerea ei.De curând, s’a sinucis. Şi s a

omorît în chip groaznic, înfioră­

tor. A înghiţit un pum n de ace

cu gămălie, sfârtecându-şi gura şi intestinele, otrăvind sângele care

altă dată svâcnea atât de tumultos

pe scenă sau în faţa obiectivului,

încercările de salvare n ’au reuşit. O pneumonie a desăvârşit ultimul

act al aceleia care a lansat prima

termenul „sex-appeal” .înmormântarea ei a fost sim­

plă, florile au fost trandafiri roşii

şi albi — sânge pe un obraz pa­lid de chin si sufprintă. .YCiO L .

10 REALITATEA ILUSTRATĂ - 10 Decembrie I)

SALON U L DE TOAMNA| N vreme ce teatrele s’au des-

_____ chis de mult, iar cărţile proas­pete înfloresc în vitrinele librăriilor, manifestările de artă plastică au ră­

mas în urmă, probabil din cauza vre­murilor grele.

Pentru motive generale deci, sa­lonul deschis la Şosea din intenţie

şi cu organizaţie particulară este bi­ne venit şi merită deosebită aten­ţie. Păcat numai că abundă în el e- lemente îndoelnice şi lipsesc cele

serioase, de adâncită înţelegere a cu­lorii şi a formei. Intre ierburi proa­

ste, florile răzbat cu greu, sunt stân-

neîncununate pentru respectul:

ţiei...Ştefan Constantinescu cu o

viziune cotidiană, susţinuţi

picturalitate severă, dar de cuh moţîe

Const. Baraschi înţelegând p»

ie/e monumentale fără să se dela rostul de totdeauna al sci rîi căzând în stilizări sterpe |

M ac Constantinescu, fanteii

nespusă graţie, frumosul î/iaint orice, drept orice gând şi oriei precum o dovedeşte „Arcaşul",

Corsilda Miracovici, prezinţi

Sfaturi pentru Doamnele cari fac cumpărături

Doam nele sunt acele cari în g r i­

jesc m ai toa te cum pără tu rile

pentru casă şi fam ilie . Ele ştiu

unde şi cum se cum pără mai

avanta jos - şi nu trebu ie u ita t

că ce este bun, este în to td ea un a

m ai e ftin . Ţesăturile vopsite cu

INDANTHREN” sunt m ai bune

decâ t cele vopsite ob ic inu it, pen­

tru că se po t în tre bu in fa mult mai

m ult tim p.

O stofă d in nătase a rtif ic ia lă ,

bum bac sau in, cu marca depusă

"INDANTHREN" este ne întrecut

de rezistentă la spălat, la lum ină

şi la in tem perii. Ea este mai

e ftină , căci cu to a te că este ex ­

pusă a rş iţe i soarelu i, p lo a ie i şi e

re p e ta t spă la tă , îş i m enţine fru ­

moasa sa culoare, ch iar la o

în tre bu in ţa re mai în d e lu n g a tă .

G ra fie m ărcii de g a ra n ţie rep ro ­

dusă aci, veţi recunoaşte ştofe le

vopsite cu "INDANTHREN” . M ă r­

fu r i vopsite cu Indanthren găs iţi

în toa te m agazine le cu produse

de ca lita te superioara .

Indanthren

(t

Un r e c o r d a l librăriei r ă m â n e

„ M E D I C U L NOSTRUUn volum de 600 pagini cu 210

ilustraţii în text, legat în pânză,

cuprinzând, sub formă de dicţio­nar, o descriere a tuturor boale- lor cu mecanismul, simptomele,

cauzele şi tratamentele cele mai

moderne.

15 specialişti fruntaşi ai medi-

cinei române au colaborat la a-

ceastă enciclopedie care pe lângă bogatul material medical conţine

şi adevărate studii de psicholo-

gie, sociologie, asistenţă socială,

pedagogie şi psychoanaliza.

Volumul a fost redactat sub în­grijirea generală a Doctorului YGREC.

Preţul 150 Iei ex.

Aspect sănătos trandafiriu

u 5>9Uru su c ce sb iAtitudinea Dvs. capătă prestanţă şl

siguranţă, dacă obrajii Dvs. sunt fra­gezi şi buzele Dvs. roz. Numai aşa toţi doresc să vă vadă. Crema „KHASANA- S U P E R B “ şi creionul de buze „KHA- SANA- SUPER B“ îngrijeşte de ambele, îngrijeşte de succesul Dvs.

Crema „K H A S A N A S U P E H B ” este de un galben orange, se freacă uşor pe piele; ea se asi­

milează in puţine secunde fiecă­rei culori a pielei şi ii dâ apa­rentă sănătoasă şi fragedă. Ni­

meni nu bănueşte întrebuinţarea ei. împreună cu ea se întrebuin­ţează, creionul de buie „K H A -

SAN A S U P E R B ”. Şi el are un efect individual, roşeşte buzele delicat, durabil, discret şi ape­

tisant şi dă gurei delicioasa fră­

gezime a tinerelei, „K H A S A N A S U P E H B ” nu dispare la vânt, a- mezeală sau sărutat.

KHASANASUPERB

Liimalage mici: Rouge de ouraz: Lei 30; Creion de buze: Lei 26. Se obţine pretutindeni.

DR. M. ALBERSHEIMFrankfurt a. M. Paris şi Londra

Depozit General pentru Rom ânia:

•GEA“ K R A Y E R , S. p. A. Timişoara

INDISCUTABIL U E B k ä u e c e a m a ip ă i n f a TvEFC l / A N b u n a

Regina Maria vizitând expoziţia „Salonului Oficial”.

peisaj şi o natură moartă in ti sobre de primitiv, susţinute de ii sentimentului sau întotdeauna îi nat din poezie şi din nu ştiuţi

prime dureroasă. Unul din rareli lente feminine.

Surprinzătoare Florica Visk

într’un peisaj şlefuit în culom oarecari naivităţi de meşteşug,« teste să fie luminoasă, curăţiti e o mare calitate.

Reîntors din străinătate Cil Nichita prezintă câteva intm peisagii din Franţa, într’o torali caldă, cu atmosferă locali,k

când să rezolve grele problem culoare. Pictorul acesta, dotata teligenţă şi sensibilitate, mer/i cu an spre realizări definitive,

Cu forme ce tind spre mo in talizare, Phoebus îşi urmeazi t decorativului, adăogând rnem succes la realizarea acestor im

Pictura lui Const. Constantin ţinând de „absolutismul crom!

când subiectul devine simplu pul excelează în creiarea atmosteii in decorativ, precum ni se araţi cele trei peisagii.

In vizibil progres, Dan flejffl abordează portretul şi izbuteţ decorative armonii şi compună converg în spre un sens suflete»

realizeze aspecte din acel mii peisaj omenesc.

Nudul lui lo •oscu-Sin, o alţii

care a umanităţii, ne dovedeşti acelaş îndrăgostit, prin culom carnaţie şi de toată viaţa eonii

de intimitatea feminină.Lucian Georgescu, lorgulesctj

lavrancea Dona, Lucia Dewetii Margareta Sterian, Celine Emit

Milita Petraşcu, Serova Medio, rată lucrări ce ar cinsti orice si

In afară de vechile cunoştinţt,

veniţi proaspăt, dacă le licirn

alocuri calităţi, sunt încă depirlt a fi intrat în câmpul artei vii.

Totuş ziua de mâine poate li

gata în surprize.

Ultimul cuvânt are a-1 spm tistul însuş.

TACHE SOROCEAU

ienite. dar rămân flori. Cu atât mai

mare e bucuria când le găseşti, cu atât mai mult li st cuvine preţuire.

Regăseşti nume cărora o singură lucrare din sute şi sute le duce fai­ma mai departe.

Iată-l pe acel veşnic tânăr Pe ­traşcu, cu uluitoare armonii de cu­loare, în stare să ţină piept unui în­treg salon mult mai select decât cel de-acum şi să-l justifice.

Pe Gabriel Popescu, mereu cel mai mare gravor al nostru; pe Că­rnii Ressu cu un portret de înţele­

gere omenească tratat cu mijloace

Portret de Take Soroceanu.

simple, atât câte se cuvenia în ceea- ce voia să exprime; pe Steriade de

veritabila poezie picturală în cele mai obişnuite subiecte şi pe Pa d u ­

rea în forme de simbol, pământ fră­mântat în impresionante gânduri.

Şi cei tineri, de fiecare dată în as­censiune, muncitori sârguîtori în ciu­

da vremii nepisitoare, gloriile taci

wecembrie 1931 REALITATEA ILUSTRATA11

DOUAEPARTE, în răsăritul Asiei, se adună nori de furtună şi îl a început să bubuie ame- lor: între chinezi şi japonezi lică hidos spectrul războiu-

'jicolul galben” : era amenin- ifluturată mulţi ani, de fostul ir al Germaniei, Wilhelm, nu oarecare dreptate. Căci în i, din îndepărtatul orient, tră-

jroape o rasă întreagă — a jpare din toată omenirea — iătuirea unui singur popor,

dii sunt aproape 400 de mi­ji de oameni, cari au o civili- ţfăurită exclusiv de ei, în timp ilenii şi cari până în secolul is’au ferit din răsputeri să vreun contact cu străinii, egreu de înţeles că un neam a trăit mii de ani izolat, are

otul alte concepţii de_ viaţă, legi şi altă morală decât nea­lt'pe care le cunoaştem şi din facem parte, neamuri care s’au

nţat reciproc şi şi-au ames-

t sângele. _ _lăzi, când străinii încearcă sa fm China ritmului de viaţă idial poporul galben — din |in când — are isbucniri de (fă, Bande organizate şi tole- de oficialitate asasinează pe di, americani sau japonezi, a-

vasele străine, pradă bunuri- iunate de concesionarii euro-

li ales împotriva japonezilor

chinezii o atitudine vrăjmaşe,

simt instinctiv că din această lt ii ameninţă pericolul cel

mare.

iponezii — chiar dacă sunt şi le rasă galbenă se deosebesc lamentai de chinezi. Au isbutit

nai puţin de-un secol să asimi- !ţi să adapteze ţării lor civilij ii şi cultura apuseană. Această îizatie, grefată pe un fond so­si perseverent, a produs un po-

_ admirabil dotat. Departe de-a finge pe străinii cari veniau la japonezii din totdeauna s au jduit să-i imite şi au isbutit as- isă-i întreacă şi să-i concureze, întrebuinţând metodele europe-

şi având toate calităţile speci-

i rasei lor, este natural ca de ei se teamă mai mult chinezii. Mai

¡trvine apoi în această ură şi i- tdiata vecinătate, precum şi ten- ija de expansiune a japonezilor.

* * * . . . . - Conflictul care ameninţa azi sa trină răsboi, e consecinţa mul-

î neînţelegeri.Japonia are interese comerciale

iportante în Manciuria, Capita­lii japonezi au învestit în calea iată mandciuriană un miliard de mi, în societăţile comerciale din

ţeastă ţară şase sute milioane tai; în împrumutul de stat acor••

Chinei o sută milioane yeni ;

total peste o sută treizeci de

Biliarde de lei.Dar în China, din zilele noastre,

Mia este foarte turbure: pe

lângă sărăcia groaznică, în care se

sbate populaţia, există o criză de autoritate. Aceasta face ca să nu se poată aplica acestui popor^ prin­cipiile de conducere politică obi­cinuite pentru „popoarele organi­zate” . Revoluţiile sunt în China endemice. Bandiţi, foşti soldaţi cari nu mai au nici un fel de ocu-

Deaceea, Japonia, exasperată de

banditismele şi prigonirile, din ul­timul timp, a hotărît să-şi facă sin­

gură poliţia.

M A N D C IU R IA .

Mandciuria e un ţinut cu o su­prafaţă de 941.700 klm. pătraţi, (cam cât Franţa şi Italia la un

LBIMETrebue să menţionăm că M and­

ciuria, în cursul istoriei chineze, a avut o soartă deosebită de-a Chi­nei propriu zise: a fost mai mult un ţinut tributar, locuit chiar de o

populaţie, care se deosebia de cei­lalţi chinezi. Până la instaurarea republicii, Mandciuria avea un sta­tut particular şi se afla sub autori-

JL r Ţe"d,",depaţie, în complicitate cu autorita- loc). E o ţară fertila^ unde se afla tat J ^ ^ u s o - j a p o n e z dintea, fac cu totul nesigură viaţa şi » p o r n,te zacammte de f ie ^ ş 1905>P japonezii au că ătat dreptul

a v e r e a , î n special a supuşilor stra- arbunL Acesta mo p se amesteca in afacerile

îni, cari sunt în genere mai ho- - M a n « ^ M a n d c ^ r ie i .U n

r S e- Un Î r g u ^ Ş u f d i n ^ C u t o a t ă h g f . -lului^locui- S 2Peking, nu sunt în stare sa nienţi cqraci înainte căci lipsia ca- cuitori. ,nă ordinea in ţară. In consecinţa, mai saraci înainte, ordinea Japonezii au construit cai ferated i f e r i t e l e p u t e r i străine s’au văzut pitalul, U p « a 'P^eperea^’flu intro“ importante, peste 2000 de klm.nevoite să-şi apere singure supu- ^ « w n . m a . p e care au ini totalul de cca 6000 klm.. câte

»ii-

R E A L IT A T E A IL U S T R A T A 10 Decem brie 1931

Dr. : Ministerul căilor Je

rate, din Nanking.

taje, cum e hotelul ‘ a

Cathay, care în tim- pul verii pune la dis- poziţia călătorilor sa- Ioane răcite artificial, ™se găsesc la mai pu­ţin de o sută de metri depărtare, pe Whangpoo-River şi pe Soochow-Creek, co­libele chinezilor, adăposturile lor de mii de ani, care înseamnă totodată locuinţa şl pră­vălia.

Sus: Vila fortificată a unui mare negustor din

Nanking; st. : Vilă chinezească de vară, in îm­prejurimile Nanking-ului.

privind şi azi cu vrăjmăşie orice ames­tec în treburile chinezeşti — trăeşte o viaţă cu totul deosebită de cea europeană, Ei nu atribue nici o importanţă individu­lui, momentului sau locului: pentru ei nu contează decât mulţimea, secolele şi spa­ţiul iarg. Este natural să fie astfel la un popor care numără aproape patru sute de milioane de oameni, trăeşte într’o ţară pe care nici unul n’a străbătut-o dela un ca­păt la altul şi se conduce după legi şi tra­diţii întemeiate cu mii de ani în urmă.

Fotografiile pe care le publicăm arată o se­rie de înfăţişări din viaţa şi activitatea celei mai mari metropole de comerţ din China: Shanghai, precum şi câteva vederi din Nan­king, noua capitală a Chinei.

Desigur însă că mai interesante decât as­pectele exterioare, este felul de viaţă şi men talitatea chinezilor, cu totul deosebită de cea europeană şi americană.

Neamul acesta de oameni, cu o civilizaţie a lui specială, care s’a desvoltat fără influenţe din afară, şi care până în veacul din urmă considera ca un duşman pe oricare străin —

Căruţă chinezească pentru transporturi grele, trasă

de „kuli" la Shanghai.

10 Decembrie 1931REALITATEA ILUSTRATĂ

15

MARElfJIOEVOMjjHAIV IZ ITEAZA UZINELE

DE AVIOANE S. E. T .

d Tn B U C U R E Ş T I

Marele Voevod Mihai dovedeşte pe zi ce trece, ma­

rele interes pe care-1 poartă aviaţiei.Se ştie că moştenitorul tronului este unul a m cei

mai sârguitori elevi ai şcoalei de aeronautică de la Mediaş. Intr’adevăr, Voevodul Mihai se ocupa foarte intens de mecanica aviatică şi poate demonta şi m on­ta la loc un motor experimental : „Hispano-Suiza

pentru avion. . . . . j-Zilele trecute, marele Voevod, însoţit de un adju­

tant, a vizitat uzinele „S. E. T .” din Capitală, pentru

construcţia avioanelor. . .D inginer Zamfirescu, directorul fabncei, a dat

principelui toate lămuririle, demonstrând modul de construcţie al avioanelor. Voevodul s’a interesat a- mănuntit de toate piesele, de motoare, etc. Apoi a controlat comenzile unui avion terminat, urcandu-se

în carlinga acestuia.

U L R E Z E R V O RUn american negustor de benzină, a transformat misteriosul s f i n x e g i p t e a n

simbolul enigmei naturei, într'un ridicol tanc de benzină, care alimentează din îsucui pântecului său, automobilele cu ajutorul unei conducte flexibile, fixata intre buze. Ochii holbaţi ai sfinxul îţi dă mai curând impresia că rigida figură a supravieţuit o beţie di­

vină... cu b e n z i n ă , în ________compania nemuritorilor

Apis şi Osyris.

EROUL PANSATIn urbea Urlaţilor se

află un monument ridi­cat pentru comemorarea eroiloricăzuţi în răsboiul pentru întregirea nea­mului. Solemnitatea n’a avut încă loc, astfel că eroul de bronz e moş- molit în cârpe ca o babă.

Ce poate gândi cetă­ţeanul Urlaţilor, în faţa unui soldat pansat, de­venit ridicol prin cârpele ■are-1 învelesc şi pe dea­supra, cu broboada trasă

ie cap?

#L v Si

> '

A/ »

Vi*r /

<3V

îs’

'. -SL- O P U Ş C A V E C H E S. B. Fann, un fermier

" din munţii Americei îşi mai apără avutul cu puşca, pe care o poar­tă în fotografia alătu­rată. Jos: O căţea de vânătoare fătând 12 că­ţei şi neputându-i a-

: lăpta, numeroasa pro­genitură este crescută

cu... biberonul.

Echipa sud-africană de rugby care a jucal recent la Londra, are ca talisman un cap de antilopă.

* V f . *y

X ,

I

ci

W

i v /v

iK-rj

~k-

— . --‘v-'Y?!'A -

•v^T7i.v

Vi. -’ţV.V. ¥¿Ai**/ . <1

*/T» ’A

Vţ V-

* r » Im

. ' K X K

iioastrâ de mai sus, reprezintă un atelier de jucării în Germania. Lucrătoarei« Kcâci Moş Crăciun se apropie. Jos: N u e intrarea într’o moschee, ci o colecţie idin care fiecare vizitator al fostului palat imperial din Potsdam (Berlin) este

obligat să încalţe câte o pereche, la intrare.

Vagabonzii germani utilizează de mult un cifru, pen­

tru a indica tovarăşilor casele accesibile pentru cer­şit. In fotografia noastră, un vagabond atrage atenţia următorilor, că „aci sunt oameni răi, cari nu dau” . Sunt deasemenea semne pentru „câine rău", „oameni

buni” , etc.

Sus: Toate meseriile se fac cu o oare­

care doză de artă. Mai ales cofetarii ex­pun în fiecare an modelele cele mai va­riate de castele, biserici, etc., lucrate din

zahăr şi ciocolată.Iată însă că brutarii germani au hotă-

rît să concureze pe colegii lor cofetari, expunând într’o sală din Berlin, câteva

opere de adevărată artă, în materie de

brutărie.Printre alte piese expuse se află şi co­

vrigul de mai sus, care a stârnit mai a- les entuziasmul copiilor vizitatori ai ex­

poziţiei.

Dreapta: ...şi pentrucă veni vorba de copii, iată alăturat un virtuoz în vârstă riumai de nouă luni. Desigur că mititelul când va fi mare, va ajunge un perfect e- xecutant la ori instrument; deocamdată se mulţumeşte însă. să sufle tare într’o muzicuţă de gură, chiar dacă din punct de

vedere muzical, nu se împacă nici cu to­

nul, nici cu ritmul.

à û t H O H

/ ( ' D ucii Ion Mirescu Leon Ion Editara Mirlo Viorel Titeaf í M i Ismail Tichina R.-Sărat Sibiu

Dumitru Manu Homiilu! Jema I.eoitle Moldovanit (¡en. Hucovifä Mihail N. Jovi pale

■3jÊSr C r

Theodor Fischer Soroca

Miliuil Po ¡ionici, Satu Mare

Á. Borniert! Mures

ISP******

Dr. laxe/ Wiírt Mureş

IMnit MicşaSomeş

Dinu Simion Victor Slănescu V. fiâdutcscu fancu Cazace,seu Enteric RchterVâlcea K.-Sărat Mehedinţi ('etatea Albă Tim.-Torontal

f o t o - L v v w

10 Decembrie Î93/ REALITATEA ILUSTRATĂ 19

Iarna a venit !Viscolul a tălăzuit ninsoarea e-alungul caselor, îngropând ib mantia de nea trotoare, dru- lnri, uşi şi ferestre.Tramvaiele şi-au lăsat remor- ilc in depouri şi defilează fan- «natice pe la staţii, din sfert în Iert de oră. Automobilele şi că­iţele dau asalturi troenelor şi ¡mic n’a fost mai încurcat vre-o itâ, ca circulaţia bucureşteană. Iar mizeria şi-a arborat rânje- il palid, de zăpadă.

Fotografia de m ai sus, rep re ­zintă două vagoane de tramvay, prevăzute cu pluguri pentru cu­răţirea liniilor.

în stânga un aspect al căii V ic to r ie i: au tom obilul fraterni­zează cu sania, pe alunecaş.

In numărul nostru trecut, am arătat într’o fotografie, ingeni­oasa idee a unui bucureştean, care pentru a-şi apăra rufele de hoţi, le pune la uscat pe_ frân­ghie şi le rid ică la o înălţime destul de mare, cu ajutorul unei macarale.

Iată însă că reporterul nostru fotograf ne aduce un model de firm ă ingenioasă, pe care a des- coperit-o în urbea Urlaţilor.

Un reparator de biciclete şi-a montat, — în locul oricărui alt aviz — o bicicletă reformată, pe o stinghie, care pornind de pe acoperişul casei, ajunge pâ­nă în mijlocul drumului.

Nu se poate şti însă dacă în* făţişarea „firm ei” îmbie clienţii să-şi dea bicicletele la reparat; iar localnicii afirm ă că la fie­care furtună, bicicleta îşi pără­seşte stinghia, reluând pentru puţină vreme contactul cu pă­mântul.

0 firma ingenioasăSăptămâna trecută a sosit la

Constanţa o escadrilă de subma­rine franceze, în vizită oficială.

Echipagiilor li s’au dat onoru­rile cuvenite de către comanda­mentul Diviziei de mare şi de că­tre prim ăria oraşului.

O fiţerii francezi au plecat la Bucureşti, unde au vizitat p rinci­palele noastre instituţiuni, fiind prim iţi în audienţă şi reţinuţi la dejun de Suveran.

Fotografia noastră din stânga reprezintă pe comandantul suh; m arinului „Argonaute” , între d-nii ion Theodorescu-Valahu, primarul Constanţei şi Papudoff, ajutor de primar.

Jos: Submarinul „Argonaute” in rada portului Constanţa.

Foto -PăscuIescu -ConsU inţu .

REALITATEA ILUSTRATA 10 Decembrie 1931

MN marea massă anonimă, coborînd Ia cea mai umilă treaptă — „Dar d-ta cum o duci isocială, întâlnim fiinţe dotate cu energie şi o sensibilitate El avu o privire lungă, foarte semnificativă. Îşi desfăcu hai-

remarcabilă. Fiecare gest al lor e un efort disperat spre na groasă de iarnă, sub care singurul vestmânt era doar cămaşa, mai bine, fiecare gând o dureroasă destrămare fizică. Soarele no- încărcată de petice zdrenţuite, rocului şi-a oblonit bine chipul.

Frământam gândurile de mai sus stând de vorbă cu Nicolae Dimitriu, paznicul vespasianei din faţa halelor Centrale. Cu câ­teva ore mai înainte încercase să se ascundă în faţa aparatului fo­tografic. Avusese^ în iarna care a trecut, o mică neînţelegere cu domnii dela gazete.

In fiecare zi maşina ziarului „Dim ineaţa” se opria lângă pod; delegaţii împărţiau pâine şi N i­colae Dim itriu vedea mai apoi cum turma desmăţată a celor cari străjuiau cheiul, zvârleau darul prim it pe două-trei ţigări, sau alte nimicuri.

— „Dacă vreţi să săvârşiţi un bine cu adevărat” — a spus el celor cari făceau împărţeala „duceţi-vă prin mahalalele săra­ce, unde te înfunzi în noroaie până la genunchi şi umpleţi cu pâine braţele copiilor sărm ani” .

După ce şi-a terminat tirada, s’a lăsat apoi prins pe placa fo­tografică. Mai încolo, pe o ban­chetă, aşezată tocmai la capătul platformei de piatră, un mic jăl­bar scria o „epistolie” unui să­tean din Basarabia. Omul dela ţară a încercat să fugă, de teamă să nu-şi vadă chipul, la gazetă — „ca să nu ajungă de batjocură’'

cum a mărturisit el.„Ce-i cu băeţaşul ăsta ? Nicolae D im itriu , paznicul vespasianei d in Piaţa Mare

— „Ia, s a pripăşit şi el pe lan- 1 gă mine. Mai câştigă câte un go­logan, dela cei cari au nevoie de vre-o petiţie, sau să trimeată Vedeţi, eri am avut cununia la ofiţerul stării civile şi veşti pe-acasă. Altădată erau mulţi pe-aci. Doriniau mai rău de- aşa am fost nevoit să mă duc. Trăesc de patru ani cu o ucrai- cât câinii, colo, în adâncătura de sub pod. Numai ce vedeai câte neană, Irina, am un copil cu ea, iar al doilea e pe drum şi tre- unul cum se căznia să strângă cu câte o scândură, păcura care buia să limpezesc situaţia. Ofiţerul a ţinut o frumoasă cuvântare, se scurge pe apă şi apoi îi dădea foc, ca să-şi desmorţească oa- „Aveţi în faţa dv.” a spus el — „un om care şi-a recii- sele. noscut greşala. Un cămin <lm cale afară de sărac îşi împuterni­

ceşte astăzi temeliile. Un ajutorJ f \ oricât de mic din partea dv. arf i pentru ce i doi soţi o mare bi­

n e facere ” .Cei de faţă, tot perechi nevo­

iaşe, n ’au răspuns la apel, dar n ic i N ecu la i nu s’a aşteptat la ni­m ic, pentru că firea lui nu-i de­prinsă cu cerşetoritu l.

- „T oa tă v ia ţa nu m’am spri­jin it decât pe munca mea. Dar lu cru rile m erg aşa de prost! Cât tim p am fost flăcău ,, am servit prin case, ca fecio r. La Mavro- cordat, la G hica, la Străvărăcheş- tii. După ce mi-am luat şi eu un suflet lângă m ine, a venit tot greul. Când ne-am întâlnit, ea era cât un munte. Astăzi văzân- d-o ai crede că-i tuberculoasă. Iarna trecută nu cumpăram lem­ne decât câte zece kşr. încin­geam câte un focşor mic şi tre­ceam cop ilu l pe deasupra lui, ca să-l desm orţim ” .

— „C u ch ir ia cum o duci ?”— Mi-a ajutat D-zeu de mi-am

făcut b o rd e iu l meu. Cu câţiva an i în urmă am luat o poliţă, o asigurare. Dădeam câte 120 de lei pe lună. A p o i a venit o vreme

Pazn icu l şi m icul jălbar, scriind „epistola” basarabeanului

n'am mai putut urm a cu pla- )li-am scos atunci doua m ii de din banii adunaţi şi am cum- st in rate în com . Lupeasca, o atâ de pământ. Dau cate c in c i de lei pe lună. Lasa m i-am în-

diipat-o ia început, în figân d ¡»a pari în pământ şi legând teei (oale. Lât a fost v rem e lru- asă a mai mers, dar p lo ile ne- ugonit din culcuşul nostru. La- atunci pe fem eie şi pe cop ii

timpul zilei, ia serv ic iu , şi eu ijam in toate pă rţile după scân- n, Apoi au ven it z ile le bune şi avut vreme s’o tencuesc, ia r

ipenşul l-am acop erit cu carton altat. Acum n 'am alt v is decât acopăr cu tablă, să-i pun pe blăni de lem n şi să-m i r id ic 'un colţ o sobă de z id ” , orbind de um ilul lu i cuib, săr- ul om avea o ch ii p lin i de la-IDe departe, de pe câm p cum o isc, mi se pare că-i un v is , sau oi-a fost dăruită, fă ră ca să mă idresc pentru ea” , ieculai îmi vo rb i apo i de neca- ile slujbei lui. Vara, lea fa î i e iră, cincizeci de le i pe z i, dar «a indura um ezeala sau tăişul «¡ului, de cele m ai m ulte o r i ilru o sumă d erizo rie , îrâ să stea mult pe gânduri, îş i '*ă marginile pan ta lon ilor, elindu-şi p ic ioa re le în cărca te răni abia în ch ise. G hetele

intuite îşi arătau h idoşen ia larilor desfăcute.-„Pentru m ine fr ig u l e p ierza - Und mă în torc acasă, p a r ’că doi stâlpi, aşa du reri puterni-

iimt în oase” .lin apoi sâcâelile m ărunte, iaţa e un fu rn icar de m urdării, k, sub masca slu jn icu ţelo r care ia de lucru, p r in d d in când în

in cursă câte un p ro v in c ia l, arai portmoneu au g r ije să-l a- :e gol în canalul cabinetu lu i, iernai căzneşte atunci b ietu l «lai să desfunde locu l şi ce rală le trage m ai apo i, când îi in mână. D in bârlogu l lu i are ochi toată m işcarea p rin c ip a lă ieiului. El poate face o cron ică plă a aşa zisului şom aj, sub a căruia se ascund foarte a- uri, cele mai jo sn ice m eserii.- „Oh, dacă aş putea scăpa o- din iadul ăsta !...” , p rin se el

ie roage, mai m ult ca pentru si- L’n post ile p orta r sau de ca- ier, ar veni pentru m in e ca o (cuvântare. Dar se recu lege diat, pentrucă nu vrea să c rea ­ta noroc.-„Sunt oameni făcu ţi anume poarte greul su ferin ţii !”» zâmbit cu am ărăciune, în ce în urechi în cepu să-m i su­

işul destăinuirilor..Iarnă... un b o rd e i cu păm ânt fs, aşezat în câm p, departe, fă­lii de lemn înăuntru. O fem ee, de mucenică, cu un prunc în ice, târându-şi z ile le la mun-

¡rea a spălatului ru fe lo r, un co- pentru care p icătura de lapte sărbătoare şi peste to t zâm be- plin de lumină şi de curaj al i bărbat, care v rea să mun- i:ă pentru un tra i m ai om e- t şi mai cu folos.

MARGARETA N IC O L A U

I) Decembrie 1931 REALITATEA ILUSTRATĂ 21

EROIHA DRAGOSTEI

!IW C MFTl1 MFO'OA1

I (Institut de înfrumuseţare)jitrŞtirbey-Vodă 34. T e le f.3 5 9 1 '

Or. F. K O V A C S■ boli de piele

şi cosmetică

IConsult 11—12 a. m. 2 3 p .m .

Tratament eu ore fixp I

S A R ISU L era în fierberea Te-_____ roarei. Nefericita M aria An-toaneta lâncezia în lugubra închi­soare „La Conciergerie” , insultată la fiece pas de soldăţimea strânsă acolo. Dar, în umbră, un grup de prieteni' credincioşi, de nobili p li­ni de curaj, cari isbutiseră să se sustragă vânătoarei nemiloase a revoluţionarilor, îşi ascuţiau ar­mele, făurind un plan îndrăsneţ spre a o smulge pe Regină din mâinile călăului.

Printre aceşti gentilomi pe cari poporul îi numia „Cavalerii pum ­nalului”, se distingea pentru indră sneala şi devotamentul orb faţă de disperata cauză a monarhiei, tână­rul marchiz A ndré de Brionne. A- cesta, lăsase la M arsilia, lângă pă­rinţi, pe soţia-i iubită, Simona de- Vubersac, un înger de frumuseţe şi bunătate şi trăia ascuns la Pa ­ris, înfruntând zilnic prim ejdia de-a fi descoperit şi arestat. In za­dar femeia îl rugase să nu se ame­stece în vre-un complot, să nu se potrivească vreunei trebi nesoco­tite: in im a ei îndrăgostită se te­mea de o catastrofă şi, în tr’ade- văr, tristele prevederi ale Simonei nu întârziară să se adeverească. Trădat de un prieten în care-şi pusese încrederea deplină şi de­nunţat lui Barrère de Vienzac, cel poreclit „Anacreon al ghiloti­nei”, m archizul de Brionne fu a- restat şi încarcerat la Concierge­rie, la câţi-va paşi de locul unde nenorocita-i suverană, — pentru a căreia salvare el îşi făcea iluzii,— aştepta ziua torturei...

SPR E G H IL O T IN Ă

Când află dureroasa veste, Si­mona de Vubersac hotărî să-şi li­bereze soţul prin orice mijloc şi, dacă n ’ar fi izbutit, să urce chiar alături de el treptele eşafodului. Travestită în port ţărănesc şi pre­gătită cu mulţi bani, ea se duse la Paris, încrezătoare în sprijinu l câtorva cunoscuţi. D a r toţi luară planul ei drept o nebunie şi nu voiră să se compromită. Simona nu se speriă: va lucra singură şi cu ajutorul lui Corott, un tânăr soldat de serviciu în închisoare, îm brăcă uniform a şi luă cu îndrăz neală locul acestuia la Concierge­rie. Asemenea substituiri, fără ve­ste, nu erau rare în momentele a- celea de neînchipuită turburare şi lipsă de disciplină, astfel că n i­meni nu găsi ceva de râs.

Nou l cam arad plăcu chiar şi soldaţilor, pentru drăgălaşa-i în fă­ţişare, pentru vorbele-i uşuratece, privind soarta aristocraţilor şi pentru râsu-i lim pede şi tineresc, astfel că fu supranum it: „Beau Garçon” .

Venindu-i schimbul la rond, S i­mona străbătu îm preună cu alţi soldaţi sala cea mare unde în m ij­locul a multor tovarăşi de neno­rocire, se afla şi marchizul de B ri­onne. Acesta îşi recunoscu numai­decât soţia şi era aproape să se trădeze cu un ţipăt, când prezenţa de spirit a tinerei femei salvă sij tuaţia: Simona dădu o lovitură zdravănă soţului, care se aprop ia­se atât de mult, că era gata să se îm piedice de piciorul ei şi excla­mă cu un suprem accent de dis­preţ:

— Ce ai de mă priveşti aşa, câi­ne de aristocrat. Pleacă repede în vizuina ta căci în curând ţi se va tunde părul I

Vorbelor acestora le făcu ecou un hohot de râs al soldaţilor.

T recură astfel câteva_ zile, fără ca îndrăzneaţa femee să aibă p ri­lejul de-a comunica cu soţul ei, fără ca ea să poată plănui ceva fo­lositor în favoarea bărbatului. In- tr’o noapte, Simona era de senti­nelă, veghiând în tovărăşia tem­nicerului Richard, un bărbat cu faţa aspră şi vocea răsunătoare, a- semenea unui bubuit de^ tunet, ca­re se bucura de faim a că nu putea fi corupt. Singură cu el în melan­colicul post de g jid ă , la un mo­ment dat, biata femeie, nu se mai putu îm potrivi oboselei şi se lăsă pe o bancă, în prada unui somn frământat de visuri înfricoşătoa­re. I se păru că vede în vis pe bărbatul ei, urcându-se în fatala căruţă a închisorii şi ducându-se surâzător, cu fruntea sus, în în ­tâmpinarea morţii, în m ijlocul u- nei gloate gălăgioase de ;.san>ru- loţi” , beti de sânge. Atunci întin­se desnădăjduită braţele, într un spasm de supremă neputinţă, strigând în somn:

__ Aşteaptă-mă, André ! Simonata vine să m oară îm preună cu tine!...

SE C R E TUL S E N T IN E L E I

Richard sări în sus, scuipând restul de ţigare ce-1 mesteca in gu ră de un ceas. Ce vis turbura oare odihna lui „Beau Garçon” ? T em‘ nicerul se apropiè prudent de cei care dorm ia şi-l cercetă mai cu luare-aminte : gulerul bluzei se descheiase dând la iveală secre­tul Simonei! R ichard încrunta din sprâncene, apoi se cufundă in gânduri posomorite. După cat-va timp, ca şi cum ar fi luat o hota- rîre neaşteptată, îl scutură cu pu­tere de umeri pe „Beau Garçon^, exclamând cu vocea lui puternica:

__ Trezeşte-te, leneşule! Pestecâteva minute va veni patrula pentru rondul de dimineaţa... Haide, să bem îm preună cam ara­de, pentru triumful revoluţiei şi stârpirea aristocraţilor!...

Z icând acestea, turnă Simonei un pahar cu vin, pe când tânara femee, revenită acum în fire, îl bău dintr’o dată, strigând: _

__ Moarte Austriacei! Traiascarevoluţia!

După care R ichard adause, printre sughiţurile unui rânjet în­fiorător:

— Azi, ghilotina va fi în sărbă­toare... Avem bucate frumoase pe listă...

Şi temnicerul citi o listă lungă de nume, căutând să se oprească într’adins asupra aceluia al mar­chizului de Brionne, care însă nu figura acolo. Simona deschise o- chii mari de tot, buimăcită, privi cu groază pe temnicer şi apoi că­zu leşinată pe pavajul de piatră. Richard o ridică, descoperind o gingăşie ne mai întâlnită la omul acela, de obiceiu brutal; îi turnă între buze câteva picături de vin, susurând la urechea lui „Beau Garçon” care între timp deschise­se iarăşi ochii, fixându-i pe chi­pul prostit al temnicerului:

— Curaj, frumoasă cetăţeană! Num ele lui Andréa al tău nu fi­gurează încă pe lista condamna­ţilor.

Z icând acestea R ichard se du­se să închidă uşa cu zăvorul. Si­mona, văzându-se descoperită în­vârti curagioasă sabia in mână,

hotărâtă să-şi vândă scump viaţa. Dar R ichard nu avea gânduri rele.

— Mi-ai făcut-o, hai? zise ace­sta, râzând. Lasă, nu mai_ face pe şireata şi pune-ţi sabia în teacă. Eşti o femeiuşcă inimoasă, şi-mi placi mult. Şi apoi, adaose el, re­devenind serios, te numeşti Simo­na... Şi ea, singura mea fiică, se numia tot Simona... Au dus-o a- cum două luni la cimitir, răpusă de o boală nemiloasă. înainte de a muri, m ’a făcut să jur că voi în­cerca să smulg cel puţin o victi­mă din ghiarele ghilotinei... Tu te numeşti Simona ca şi ea. Vorbe­şte: R ichard te va ajuta....

D E SC O PE R IR EA T E M N IC E R U ­L U I

Simona nu fu în stare să mai scoată o vorbă. Ea se aplecă să sărute mâna grosolană a temnice­rului... Orologiul din turn băiu o- rele patru.

-— Nu-i timp de pierdut, — ex­clamă Richard. Patrula va sosi în curând aci. Grăbeşte-te, dacă vrei să-l salvezi pe iubitul tău... Cine-iel? , „ .

— Marchizul André de Brion­ne, soţul meu...

— Un bărbat curagios, după ca­te am auzit. La tribunal a scuipat în obraz pe acel care-1 denunţase. Mai bine aşa: mie nu-mi plac la­şii... Ia uniform a aceasta de sol­dat: îl vei scoate pe soţul tău în coridor, unde îl vei ajuta să se îm brace şi-l vei povăţui_ să se cul­ce jos, prefăcându-se că e beat. Pentru rest, voi îngriji eu...

Prim ele raze ale aurorei înce­peau să se cearnă prin ferestru-u postului de gardă, când îşi făcu apariţia comisarul însărcinat c î transportul condamnaţilor:

— Cetăţene temnicer, adună-ţi soldaţii de escortă... E gata căru­ţa?...

— La ordine, cetăţene comisar. Soldaţii sunt gata, afară de beţi­vanul care zace colo pe coridor. Striga până mai adineauri că vrea să tae beregata la cel puţin o du­zină de aristocraţi şi acum doar­me ca un viezure.

Z icând acestea, R ichard trimiseo lovitură de călcâi falsului soldat şi apoi îl ridică scuturându-1 ciî braţele-i vânjoase. De Brionne scoase un fel de mârâit şi se fre­că la ochi spre a nu i se vedea faţa.

— Ce-ar fi± cetăţene comisar dacă ne-am milostivi cu o bae în Sena pentru beţivanul ăsta?

Propunerea lui Richard fi* pr - mită într’un cor de râsete.

— „Beau Garçon”, adaose tem­nicerul, luând şi el parte la vese­lia soldaţilor şi îm pingându -1 afa­ră pe marchiz, care-şi juca rolul de minune, rostogoleşte-1 pe bur­duful acesta omenesc până la Se­na şi îmbrânceşte-1 în apă, cu o lovitură de picior... O bae îl va îm prospăta!

Simona privi pe temnicer cu o recunoştinţă mută şi se grăbi să execute însărcinarea...

O lună după aceea, prezintân- du-şi soţia sa în cercurile londo­neze, marchizul de Brionne pove­stea dramaticul episod al evadării sale delà „Conciergerie” .

Traducere de G. R.

22 R Ë A L IÏA T Ë A ILUSTRATĂ 10 Decembrie îffll

Campionatele de Ping-Pong ale ..Realităţi Ilustrate'au loc S âm bă tă 12 şi Duminică 13 D ecem brie crt.

0E VISTA noastră are meritul că a pus bazele prim ului

campionat de ping-pong din Capi­tală. In timpul iernii, când toate sporturile au încetat activitatea, tennisul de masă este singurul sport care întreţine legătura între spor­tivi şi le păstrează o bună form ă fi­zică. Este fără îndoială un sport foarte distractiv, care a făcut în puţin timp numeroşi adepţi. P r i­mul campionat a avut loc în 1928. Al doilea, desfăşurat în anul 1929, în saloanele „Moto Clubului” , a în­trunit un lot de o sută de concu­renţi, din care s’a detaşat Mişu Goldenberg din clubul „Sparta” . Â1 treilea, disputat un an mai târziu, a revenit aceluiaş jucător.

In acest timp Capitala a produs numeroase elemente care s’au evi­denţiat în diverse competiţiuni. E fatal ca în trei ani de activitate, să

iasă jucători talentaţi şi cu expe­rienţă.

Vechiul campion a rămas însă invincibil şi se află de astă dată printre prim ii înscrişi.

Clubul , Sparta” care este cel mai bun din Capitală, a înscris un team din care fac parte Mişu Golden­berg (căp itan ) Valeriu Făgără- şanu, J. W einberger, Tudor A- driani, Leonte Klein (cam pion de categoria a doua) şi Lazăr W o lff (cam pion de categoria a treia ).

„Aurora Ping-Pong club” a în­scris o echipă din care fac parte Victor Marcus, M. Seni, Calmano- vici, Russu, Rappaport etc.

„Macabi” a format echipa astfel: Brull, Ioanid, Scheiner şi Paucker.

„Tennis Clubul Rom ân” joacă cu Bălescu, Brătianu, Krupensky şi e- ventual N icolae Mishu, campion na­ţional de tennis:

S’au înscris şi cluburile ,,Do-

Nervoşiim o r c u râ n d !

Aţi remarcat din când în când la dv. unul din semnele următoare de apropiată epuizare

a nervilor ?Uşoară excitare, indispozije, tremurarea membrelor, nelinişte,

bătăi d-* inimă, ameţeli, lrică, insomnie, visuri terburătoare, in­sensibilitatea anumitor regiuni din corp, sperieturi, Încordare su­pranaturală survenite prin contraziceri, sgomot. mirosuri, cereri după mijloace turbulente, după tutun, alcool, ceai cafea clipiri din ochi sau a pjuca in Saţa ochilor'", îngrijorări, pofta, absenţele' crcerului sau imposibi- itatea de a vorbi, dorinţi curioase sau tensiuni. Dacă unul sau mai multe

din aceste semnesse remarcă in acelaş timp la dv., atunci sunt

Nervii dvs., serios slăbiţi şi au nevoe de a ti întăriţi.Nu neglijaţi, căci astfel ar putea surveni serioase deteriorări o potenţe dvs. intelectuale, aiureală şi inconştienţă, precum şi complecta demorali­

zare după care in mod firesc vine moartea.Indiferent de unde ar proveni slăbirea nervilor dvs. vă invit să-mi scriti

Sunt cu olăcere la dispoziţia dvs.. de a vă

explica gratis şi fără cueltuen de portoo metodă simplă, care j î va procura o surpriza plăcută. Probabil că aţi cheltuit mulţi bani pentru diţerite mijloace şi in cazul cel uiai bun aţi obţinut o ameliorare trecătoare. Vă asigur că cunosc metoda cea

indicată, spre a se preîntâmpina slabirea nervilor.Această metodă are efect asupra dispoziţiei, a dorinţei de viaţă a energiei şi a puterei de muncă şi nu numai unul mi-a scris că se simte ca nou născut după aceea.. Aceasta confirmi»

şi certificete medicaie. Vă costă doar o carte poştotă Vă remit o carte instructivă

a b s o l u t g r a t u i tD acă nu puteţi seri imediat, atunci

păstraţi acest anunciu.Adresa pentru scrisori :

Erntsi Pasternack, Berlin SO.,M ichaelkirchpl. 13.

A b t . 187.

herty”, „Y. M. C. A .”, „Davis C lub” şi „Politechnica” .

Campionatul de Sâmbătă 12 şi Dum inică 13 Decem brie din sala Societăţii „T iru l” (Palatul Regina M aria) va întruni deci cele mai re­putate rachete din Capitală.

Pentru a îngădui însă şi concu­renţilor de valoare mai redusă să se evidenţeze, am instituit pentru simplu domni trei categorii.

Jucătorii cei mai buni se vor în­scrie în categoria primă. Ceilalţi vor concura în celelalte două ca­tegorii.^ Studenţii au o categorie specială, iar şcolarii vor participa separat. Juniorii sub 16 ani au ca­tegoria lor.

La simplu doamne sunt două ca­tegorii. Deasemenea va avea loc şi un campionat de dublu domni.

Sunt prin urmare nouă categorii.In joc sunt numeroase prem ii :

cupe, aparate fotografice, obiecte

de artă, obiecte sportive, cărţi, bonamente, bilete de intrare)» tuită la spectacole, etc.

Ultimele înscrieri se primesc! redacţia noastră între orele 111 şi 17-18.

* * *

Ordinea campionatelor vaSâmbătă 12 Decembrie, oreleII-

20 .Dum inică 13 Decembrie, cri

9-13 şi 15-20.Cum înscrierile se închid ir»

cabil Joi 10 Decembrie la orali, tragerea la sorţi a inatchurilor * face V ineri 11 Decembrie.

Program ul detaliat, cu ordina de matchuri şi cu indicaţia meai pe care se joacă fiecare întâlnire, se va publica în ziarul „Di* neaţa” , de Sâmbătă 12 Decembiii; la rubrica sportivă.

Arâtanduşi frumoşii dinţi stelele de cinematograf sunt fericite că au putut obţine al beaţa lor întrebuinţând pasta sau săpunul pentru dinţiG E L L É F R È R E S

G ă s iţi a d e v ă ra ta a lb e a ţă a d in ţilo r Dvs.Sub piatra ce acoperă dinţii ca o pojghiţă gălbue posomorât» dinţii femeilor cât şi ai bărbaţilor sunt curaţi — albi.Şi D -voastră puteţi să le redaţi în cursul unei săptămâni această albeaţă.P rocuraţi-vă pasta de dinţi G E LLÉ FRÈRES astăzi, Dinţii Dvs. fo r fi fildeşul şlefuiţi ca ai unui copil. întocmai cum erau in copilărie. P ia tra şi culoarea galbenă sunt îndepărtate cu încetul şi sigur, d inţii vor fi splendizi.Pasta sau Săpunul pentru dinţi G E LLÉ FRÈRES, fiind rigu­ros antiseptice şi germicide, vă vor prote ja de asemenea, de orice pericol posibil de pyorheea.

B R I L L E M A I L ( G é l l e Frères)Este azi pasta roşie pentru dinţi p referată de lumea elegantă care apreciază hygiena şi are gust în artă toaletei. Această pastă dă dinţilor o strălucire deosebită. Prin întrebuinţarea sa ziln ică ea lasă pe gingii şi pe bùze acel roş viu, natural, necesar pentru a pune în valoare o frum oasă dantură ca o biju terie în tr’un etui plăcut.Cereţi furn izoru lu i Dvs. un eşantion gratuit de pastă pentru dinţi B R IL L E M A IL , încercaţi-o şi veţi răm âne fidelii săi,

La farmacii , droguerii şi oarfumerii .

iT-TTE[ A xurvO xxse e s te/ / DE A SE P U D D A

: nt r i a i m o i m

Ondulafll permanent«Vtpdtal pirului, ooafst. mu*nap«, mantaar«

CM tov ireproşabil Coafor 4 « Dam*

L E O NV M t r M , M d « P n f, Foiitfaü

IIDecembrie llf.'ll REALITATEA ILUSTRATA 23

u \ ^ r r v t U A s â Z ă

p ie le a D v p e n tru ca să nu d e v ie aspră şi c ră p a tă , tre b u e tra ta tă cu d e o s e b ită în g r i j i r e cu

CHEMA-NIVEAC e l m a i re c o m a n d a b il este d e a se u n g e b in e in f ie ca re seară o b ra z u l şi m â in ile .

D a r şi z iu a in a in te d e a eşi la ae r lib e r , p u le j i in tre b u in ja C re m a N iv e a , f iin d c ă ea

p ă tru n d e cu desăvâ rş ire in p ie le , n e lă s â n d n ic i-o u rm ă d e lu c iu .

C re m a N iv e a vă d ă un ten d e t in e re ţe , o in fă fişa re p lin ă d e v i-

g u a re şi sănătoasă. D e o s e b ire a (a|ă d e C re m e le d e lu x constă in

fa p tu l că „ N iv e a " este fo a rte e ftin ă , d a r d e cel m a i p e rfe c t e fe c t.

B e ie rs d o r t & C o . S. A . R ., B ra ş o v , S tra d a J u llu M a n iu 3 9

U Cil CITIT«el Atanasiu. — V isu l dum itale lisorile şi coşul e o crudă realita- b nenorocire şi pentru dumneata. Aţi schimb pseudonimul, când s mai avea nevpe de el. stine. — Adresa R enatei Brause- i, Berlin W estend Soorstrasse 77. Gustav Froehlich, Berlin .Charlot- ■13, Herrstrasse 86. Kurlander.! - Pentru B elle-A rte îţ i trebue imul rând talent, în al doilea, ba­natul. Nu cred ca ceram ică să fieii bănoasă ca artele decorative, lima Ghelman. —• A m mai publi- k nenumărate rânduri, că există merţ, o mulţime de v ior i aşa zise idlvarius” . Trebue Să vă adresaţi ţecialist, pentru a v ă exam ina l Numai după inscripţie, nu vă i conduce.Ihietta» — E şti o fire foarte iilâ, înclinată să • prim eşti toate pffie imaginabile. Bunătate. O !i slabă, de orizont mic. Preten- i In ceeace priveşte persoana du- k, Intâiu pentru copii, cari aui şi afecţie. în co lo însă, m ultă irie şi naivitate.lirinţ» K. — Sunt de părere să sparţi cât de curând de soţul du- t. Intâiu pentru copii, cari au templu detestabil în purtarea ta ­ior, şi apod pentru dumneata, ni dreptul la o v ia ţă mai bună. ştiu însă dacă sfatul meu e o so- deoarece intervin sigur greu tăţi

■riale, pe care nu ştiu dacă le vei suporta.

A şi caracter urît. —- Deşi te gra- cu toate viciile şi defectele, nu de părerea dumitale. D esigur aili fi.....oaţă” ! E şti o fiin ţă receschimb, calculată, cam cicălitoare, atât Ch. Morton şi Ch. Fa rre l două persoane cu totul d iferite, «ca Bertini? I ţ i place să scor- Kşti oimitirul vedetelor? Cine mal si ne spuie c6va despre ea?

«I Hery. — Manuscrisul dv. l’ami, insă nu l-am putut întrebuinţa, a fatal a urmat traectoria... eo-

:y, — Nu mă. m iră de loc fap tu l analizat atât de precis scrisul lului dumitale. Ceeace m ă m iră,

ial avut o inspiraţie a tât de fu-i ca să-mi trim iţi o scrisoare spreii, Caracterul dumitale e de sfinx; rebus. L-am propus la pagina sara- !. Dumneata n’ai observat că Intre inşi, când unul cunoaşte prea bine celălalt, nu poate exista prietenie? li să rămânem prieteni.Streur” . — N ’ai sp irit practic, Bte Mercur. Un negustor cu cât mai mult despre sine, îşi pierde

iranţa, aplombul.IPopa. — Lăm uriri puteţi căpăta

numai dela L ega ţia franceză, str. L a s ­car Catargi, 13, Bucureşti.

Mandoiinistul. — N u te laşi, am ice? Semn bun. A tâ ta devotam ent m ă în ­duioşează. E şti în fa ză de omidă. Co­losal de egoist, încrezut, îţ i place să te vâri în toate cancanurile. N ehotărît, aspiraţii m ărunte, practice. A i însă şi o £arte bună. E şti tenace. D in când în când, însă te laşi dus de corzile mando­linei. Cred că te v e i putea îndrepta. D acă s’ar ocupa cineva de dumneata, ai putea să f ii un elem ent productiv.

Dolly 12. — Ivan Petrovitsch , necă­sătorit, 32 ani... D um neata i-ai dăru it şi doi copii. P oa te din exces de sentiment. Turnează la U. F . A . Kochstrasse 6— 8 Berlin , S. W -68.

O recunoscătoare. — P o ţi constata şi d-ta angelica-m i bunătate şi pentrucă toată lum ea te-a refu zat (e vorba de g ra fo lo g ie !) sunt ten ta t să fac o excep­ţie. E şti o fire senzitivă, fină, am oroa­să. Pu ţin cam îndărătn ică (la fem ee se numeşte capriciu). Pu ţin nărăvaşe (la fem ee se clasează sub „tem peram ent” ). Cu fond bună, cu asp iraţii nu prea mari, spre a nu .ţi produce bătăi de cap. Destul de închisă în d-ta, ca să pari o enigmă, şi destul de naivă ca să nu fii ceeace pari. Tandreţe, sp irit judicios (Toute proportion gardée). M eticu lozi­tate). A m drept la recunoştinţa d-tale, «au nu ?

Berbant. — F ire suspicioasă, de un sensuaiism brutal. V o in ţă capricioasă. Spirit anemiat. Sunteţi în tr ’o stare su­fletească, care cere sprijin , m izericor­die. Berbant? Cred că e m ai m ult o ob­sesie erotică.

Gospodina. — P a r i a f i din aceeaş p i­cătură cu domnul Berbant. Acelaş son- sualism puternic şi brutal, vă caracte­rizează. M ai m ultă vo in ţă însă, oare­care perseverenţă. Susceptibilitate, v io ­lenţa urm ată repede de stări de depri­m are. In fond destul de sinceră în m a­nifestările dv.

Asasinul lui Lothar. — D acă m ’ai fi n im erit cel puţin în plin. L ov itu ra d-tale însă nu mi-a produs decât un ţuspin. L a d-ta nu se poate vorb i încă de caracter, fiindcă de abia înboboceşte, deci numai tendinţe. E şti un senti­mental, lipsit de voinţă, de profesie pe­simist. S incer şl naiv... mai bine zis an . gelic. în cân tat de persoana d-tale, dela care aştepţi mult, dar care v a realiza puţin, dacă n ’a i să f i i m ai perseverent. Fantezie, oarecare metodă de gândire, a finare sufletească. (Toate în doză nor­mală).

Horo. — Să iei aminte, duduie, că mai există cineva cu acelaş pseudonim. Cât priveşte versurile lui Topârceanu, credeam că se poate glumi cu d-ta. Voi deveni deci rigid şi serios, aşa cum vrei. Bcrimil denotă: formalism, reticentă,

susceptibilitate, egocentrism , bănuială, neîncredere In alţii, m ultă încredere în sine. Poză, sentim entalitate, depresiune m orală (accidental!). S im ţ estetic. M u l­ţumită?

Minna von Parma. — Sunt nostime re flex iile dv. (respectiv ale autorului respectiv). Ideile dum itale sunt Jnsă cam nebuloase. T im iditate. Sensuaiism ascuns. U n fe l de com prim are — o re ­fulare. Spirit logic, m inuţios, suscepti­bil de o frum oasă desvoltare.

Paula Bertini. — A fa ră de suscepti­bilitate, em otiv itate şi o sensibilitate de camelie albă, nu văd nim ic mai im por­tant. P a r i încă prea tânără.

Melania Valerian. — Şi dumneata duduie îm i pari că nu de m ult tim p ai evoluat din faza de „ţân c” . In gene­ral pari o fetiţă , aşezată, im presiona­bilă: de un concert de lăcuste, bros­cuţe, p riv ighetori şi alte com estibile ale fanteziei, cari ocupă to t locul din căpşorul dum itale cel m ic de gâză.

Orice pseudonim. Câteva din citatele dum itale: Omul este un anim al neno­rocit. (P rim u l pas spre cunoaşterea de sine, înseam nă progres). M aterialism ul modern, este gunoiul din care se’ngraşă filozo fia . (N u se ştie niciodată din ce se’ngraşă... f ilo zo fii!). C ineva nu^ este în ţelept decât cu condiţia de a tră i în ­tr ’o lum e de nebuni. (Am ice, dacă nu eşti în ţelept, dece nu v re i cel puţin să te fa c i ’ că eşti., poate că în tre filo-zofii îngrăşaţi şi nebuni te regăseşti! Ne-a i face şi nouă un serviciu.

Niculescu-Ştefan. — V ezi te rog mai sus desbătută pentru 1001 oară, ches­tiunea care te interesează. Sub „Scrip- ca şi iepurele“ .

Myryam B. — F ire im pulsiva, tem pe­ram ent febril, sensuaiism puternic, de­presiune sufletească. Nehotărîre. „Ori- ce-ar f i “ nu m ai e nim ic im portant!

Suflet de poet. — Poeziile dumitale, sunt încă m ult im perfecte. Cred că sa.

. nătos a r f i să. te laşi de poezie şi să-ţi faci în tâi un baga j cultural, sănătos. Dacă v e i m ai sim ţi nevoe în urmă, sorie... pentru fam ilie.

Dida Kidorf. — Ca să parven iţi la o casă de film e din Rom ânia, e o im po­sibilitate fiindcă nu există. D acă aţi pleca în străinăt; »ie, poate, deşi 90% vă pot asigura de contrariu l.

Julietta 13. — Num e de două ori fa ­tal. Caracterul dv.? Suflet plin de aspi­raţii, expansiune juvenilă , tendinţă spre perversitate. Sensibilitate, susceptibili­tate, eterism . Inconstanţa în idei şi sen­timente. D-ta ai să suferi crunt^ din cauza... in im ii. Te a fli în tr ’o „pasă” de m elancolie. V o in ţă slabă, aproape Inexistentă. încredere în persoana du­mitale fizică, deci şi poză.

Victoriei 89. — Ce i se poate face unei domnişoare care nu se ţine de,

cuvânt? Răzbună-te pe alta. 2) Un om sărac îşi poate face analiza g ra fo lo g i­că. (De a lt fe l cred singura). 3) Ce rem e­diu există să scapi de o fată, care se ţine de tine? Sinucidere sau îţi laşi barbă.

Tanţi Cuta va Barozzi. — Sim ţ este­tic, care poate duce şi la extravaganţe. M ultă cumpănire, iubire de confort, de .lux. Am biţie, sinceritate reţinută. Bu­nătate, precizie, m igăleală. V o in ţa nu-i susţinută. E în funcţie de form ă, de estetismul gestului.

Marieta-Botoşani. — In fim de puţin text.

Liică. — Ca să vă schimbaţi numele, trebue să faceţi o petiţie tribunalului. E o chestiune destul de com plicată, pe care opinez să o încredinţaţi unui avo ­cat. Adresa G retei Garbo la Metro- Goldwyn. Cu lver C ity, Calif. U . S. A . Cea mal frum oasă artistă. Eu unul mărturisesc că am ,,1’ajmbara duşoa“ . Aceea de care eşti am orezat mata.

Yorika. — A m prim it scrisoarea du­m itale dantelată, în chenar de aur şi fiindcă spui că sunt râu. nu vreau să mă desmint. P rea m ultă poleială.

Student în drept. — E şti o f ire m o­destă, car£ cauţi să p arv ii prin pro- priile-ţi m ijloace. Ceeace-ţi lipseşte n’are să-ţi poată da nim eni: fantezia. Destul de logic, sp irit critic, corecti­tudine. (Nu-i com patibil cu dreptul). Destul de sensual. Voin ţa pătim eşte deocamdată. încolo destulă armonie.

Camelia. •— N ’aş f i bănuit niciodată că tocm ai în Tecuci, se a flă c ineva care raă sim patizează în tăcere. Oricum şi ori unde ar fi, suport, duduie. A m nu­mai o singură pretenţie: să-ţi schimbi culoarea hârtiei de scrisori, care îm i îm bolnăveşte ochii. N u cred că v re i să fac i un rău a tât de m are „S im patie i” dum itale. G ra fo logia : E şti şi dumnea­ta o suspinătoare la astre, dotată cu bunătate, îngăduinţă şi pesim ism ro ­mantic. Bunăvoinţa mea, o posezi şi d-ta. I ţ i p lace să-ţi com plici viaţa. V o in ţa e susţinută. O m are calitate însă, cauţi să te cu ltiv i şi să te in te­g r e z i psihiceşte, lucru pentru care te fe lic it. Cu aceeas prietenie... ixărtu ri- sită. LO TH AR

BOLILE DE FEMEIvindecă repede, metode moderne

D -ru l V IR G IL IU M OSCQVICI MAMOŞ, SPECIALIST D IN PAR IS

Diathermie, Electroterapie. Const. 3— 6, STR. REG ALA No. 8

Telefon 335|74 Miercuri pratuit pentru săraci.

24 REALITATEA ILUSTRATA Í0 Decembrie :

JS PE C TO R U L Rousseau dela si-_____I guranţa parisiana, îm i ceruse să-lînsoţesc în inspecţia districtelor p erife ­rice, pe care o întreprinsese în seara aceea pe viscol, dar cum nu mai era mult până la m iezul nopţii, ne grăbiam să reintrăm în oraş, în trucât n ’aveam cu noi decât patru poliţişti şi îm pre­jurim ile erau cât se poate de prim ej­dioase.

P rietenu l meu se oprise un moment, p rivind clădirile dărăpănate, spe­

lunci de m izerie şi desfrâu, unde aveau loc aproape în fiece noapte org ii bes­tia le şi desgustătoare, ce sfârşiau ade­sea în încăerări sângeroase, când... un urlet de durere ţâşni brusc în noapte.

ce ne cuprinsese. Am eţea la îm i trecu şi începui să-mi a ju t prietenul. Spe. lunca n ’avea decât o singură încăpere. In tr ’un colţ se at'la o te jghea de zinc, câteva scaune îngrăm ădite în juru l unei mese tix ite de pahare şi sticle, un ceas vechiu şi o bancă, form au tot m o­bilierul.

O fem ee bătrână sta ghem uită lângă tejghea, cu fa ţa ascunsă în tr ’un şorţ murdar, ia r pe pragu l unei uşi situate în capătul câtorva scări, se a fla un om voinic, purtând haina soioasă a m eca­nicului. Trupul său m are şi puternic, bara par’că uşa, care evident, da în câmp.

— „P u n eţi m âna pe babă şi n ’o lă­saţi să facă vre-o m işcare“1 zise Rous-

Venea d in tr’o casă pe lângă care tre-w seau. „D o i din vo i vor pândi atarâ decuserăm cu câteva clipe înainte. P re ­lung, sălbatec, sfâşiet >r, un am estec de disperare şi de furie, în fiorătoru l urlet deveni un răget de fia ră capturată; se înecă apoi în tr ’un fe l de bolboroseală, ca şi cum a r f i fost brusc înăbuşit de moarte. In tim p ce ne priviam în gro ­ziţi, cuprinşi de acea ciudată paralizie, pe care o provoacă în genere nepre­văzutul, se auziră bufnituri, un clinchet de sticlărie spartă şi doi bărbaţi năvă­liră pe ferenstră, sbătându-se dispe­raţi smulgând pervazul. Căzură în drum, dar în tim p ce a lergam spre ei, poticnindu-ne în glodurile câmpului, se rid icară luând-o la goană.

— „D upă e i ! ” s trigă Rousseau oa­m enilor noştri, dând lanterna şi pistolul celui care se a fla în im ediata sa apro­piere.

Un moment mai târziu ne a flam lân­gă casa, care după cât se părea, fusese teatru l unei tragedii. P r in fereastră se vedea licărirea unui foc; aerul era îmbâcsit de fum de parafină... D in . tr ’un salt Rousseau se prinse cu m âini­le de m arginea ferestrei, sărind în ca­meră. Tocm ai când mă pregăteam să-l urmez, auzii un zăngăn it de zăvoare şi uşa se deschise la tg .

Casa în care pătrunsesem astfel, era o tavernă murdară, unde nu se adunau decât cei ce nu itdrăsneau să intre în oraş. In local domnia un întuneric de nepătruns şi părea deşert. A u zii totuş o respiraţie sacadată, ca şi cum cineva ar f i încercat să-şi înnăbuşe suspinele. A m rămas o clipă nemişcaţi, cot la cot, scrutând întunericul, neîndrăsnind să ne mişcăm, de team ă să nu distrugem urmele. Un m iros pătrunzător de sân­ge îm i strecură în su flet o senzaţie greu de defin it, un amestec de groază şi de greaţă.

Cei patru oameni trim işi în urm ări­rea fugarilor, se întoarseră fă ră nici un rezultat. Un m inut mai târziu, ra ­zele unei lanterne electrice sfâşiau pânza întunericului.

îm i în frânasem ce-i drept nervii, în aşteptarea unui şoc, dar oribila reve la ­ţie depâşia orice închipuire: pe po­deaua aşternută cu rogojin i, zăcea tru ­pul decapitat al unui om. E ra întins pe spate, cu braţele desfăcute, cu de­gete le crispate în papura îmbibată de sânge. Ceva m ai departe se a fla capul retezat, cu faţa cenuşie şi schimonosi­tă, cu p riv ir ile sticloase, fixa te în gol. Sângele sărise pe perete la o înălţim e de câteva picioare şi-l auziam picu­rând de pe tavan. în fioră toarele pete roşii încinseră o sarabandă drăcească în juru-mi, podeaua sălta ca puntea unei corăbii surprinsă de furtună şi în tim p ce slăbit, mă prindeam de braţul lui Rousseau, unul din oamenii noştri căzu la pământ.

— „E i, ţine-ţi f ir e a !“ morm ăi Rous­seau, întinzându-mi o sticlă. „T ra g e o îngh iţitură şi trece-o apoi celorla lţi. Se poate, băeţi, să ne pierdem astfel, la vederea câtorva picături de sânge? Staţi puţin să aprind lampa.

Lum ina risipi copleşitoarea groază

am bele părţi a le casei, dar faceţi aşa încât să nu vă expuneţi; a târnaţi o haină înaintea ferestrei, pentruca ni­meni să nu poată vedea ce se petrece înăuntru“ .

A p o i urcând uşor treptele, rid ică pe individ, sguduindu-1. Ca şi cum n’ar fi aşteptat altceva, omul îl cuprinse cu braţele-i lungi şi muschiuloase, s tri­gând cât îl ţinea gu ra:

— „Nu-1 lăsa să m ă omoare! Fugi, fu g i — duşmanul e aci, dar H oraţio ţine podul! Sânge; sânge, o h !“ vocea-i devenise stridentă. începu apoi să se sbată cu a tâ ta violenţă, încât am fost nevoiţi să sărim cu to ţii în aju toru l lui Rousseau. Trecură m ai bine de zece m inute până să isbutim a calm a pe ne­bun şi-am avu t im presia că un şuerat slab, ce ven ia de undeva, din dosul ca­sei, coincidase cu brusca-i reven ire la normal. Schimbarea fu tot a tât de subită, ca şi accesul de nebunie. In tr ’o clipă figu ra schimonosită deveni blân­dă şi rugătoare, p icioarele i se îndoiră şi căzu grăm adă, scâncind ca un copil speria t:' — „Nu-1 lăsa să mă omoare, domnu­le“ şopti el lui Rousseau, privindu-1 pierdut.

Obosit de em oţii şi de atâtea sforţări, colegu l meu scruta bănuitor pe indi­vid. Observând apoi că poliţiştii erau în jurul său, Rousseau s trigă în fu . ria t:

— „A fa ră cu voi nebunilor! Pentru ce-mi călcaţi ordinele? In tim p ce căs­caţi gu ra la mine, cei ce se mai aflau încă prin preajm ă, tă inuiţi de întune­ric, au putut fu g i în toată vo ia “ .

Cuvintele lui Rousseau cristalizau o bănuială ce m i se în firipase vag în minte. A iu re lile individului avertizau probabil pe vre-un complice să se g ră ­bească a a junge pe şosea, în tim p ce el concentra atenţia noastră asupra lui. Trucul era extrem de ingenios, dar ceeace mă surprindea, era fap tu l că acest simplu mecanic, făcea c itaţii din clasici. F igura-i era neagră de fun in ­g ine m ânjită par’că, intenţionat.

L a un semn al lui Rousseau l-am percheziţionat, dar n ’am găsit asupra lui decât o cutie cu chibrituri, o ba­tistă şi o mână de monete — ceva mai puţin decât o sută de franci. Vestm in­tele nu prezentau nici cea mai m ică urmă de sânge. In cele din urmă, şter­se! cu un petec de hârtie cerată, o parte din negrea la ce-i acoperia faţa, intenţionând s ’o supun unei analize. Omul isbucni atunci în tr ’un râs forţat, dând la ivea lă câţiva dinţi de aur.

— „H a ! H a ! Jules Ducaud e m ur­dar, dar s’a m urdărit muncind. Jules Ducaud e c in s tit !”

„Isp răveşte ! ” s trigă Rousseau. „V om vorbi despre asta mai târziu ” . Apo i arătând înspre fem eea care în tot acest tim p stătuse nem işcată în col­ţul ei, îm i făcu semn să pui individu­lui cătuşele, îi lunecai brăţările în jurul pumnilor, mai înainte ca acesta să-mi f i gh ic it intenţia. O scântee de fu rie i se aprinse atunci în ochi şi-am crezut

un m om ent că avea să opună rezis­tenţă. îş i birui însă impulsul şi în ­cepu să exam ineze benzile de oţel, cu o p riv ire stupidă, râzând şi ridicând din umeri. Rousseau se aşezase în a- cest tim p pe banca de lângă perete şi scoţând un carnet din buzunar, s trigă bătrân ei:

— „E i, babo! R idică-te! V reau să-ţi pun câteva în trebări” .

Fem eea rid ică ochii, dând la ivea lă o figu ră sbârcită, cu trăsături de m ai­muţa. B ătrâna sgrip ţoroaicâ se ridică în picioare. Da această mişcare, un p istol ii alunecă din poală, cazând pe podea.

— „C e caută asta la d-ta?” întrebă Rousseau repede. Fem eea căscă gura, văd it încurcată.

— „E a l meu, mon v ieu x ” zise me­canicul. „L -am scos când a ven it ne­bunul cu satârul. D ar când am văzut capul lui Charlot sburând, l-am asvâr- lit şi...”

— „E i bravo! ” s trigă Rousseau fu ­rios. „T ică losu l o în va ţă ce să spună.

„H e i, băieţi! ” s trigă el celor dela uşă. „Luaţi-1 a fa ră şi închideţi uşa, dar băgaţi de seamă să nu scape...”

Un zâmbet de satisfacţie flu tu ră pe buzele prizonierului, în tim p ce pără- sia camera.

— „A m căzut la tim p” m orm ăi Rous­seau” . N ’au avu t încă vrem ea să t i­cluiască vre-o poveste. Şi acum să v e ­dem ce m inciuni ne v a turna hârca asta bătrână... Ia să-mi spui cum a m urit omul de-aci?”

— „S tam cu to ţii la un pahar de vin, domnule — Jules, Charlot şi eu” .

— „N u m ai a ţâ ţi? ” stărui Rousseau.— „N u m ai, bunul meu domn... la

un moment dat, cineva bătu în uşă. F ă ră să bănuesc nimic, deschisei şi un nebun năvăli — ba nu, doi erau... cel dintâiu, avea în mână un satâr...”

— „C e e a ia?” în trebă colegu l meu.— „E ... e... un cuţit m are” , zise ea

nesigură, cu un râs stupid. Se vedea că vorba era nouă pentru ea şi că nu făcea decât să repete o lecţie. I i făcui semn să continue povestirea.

— „Te-am prins spion spurcat — a striga t nebunul şi cu o singură m iş­care a retezat capul bietului Charlot Jules a sărit atunci şi a aruncat o sti clă de v in în lampă, spărgând-o. Fă cându-se întuneric, m ’am târât lângă te jghea şi n ’am mai auzit decât stri­gă te şi tropăituri. A m stat aşa, până când aţi ven it dv.”

— „C ine e Charlot şi cine e Jules?”— „N u ştiu. Veniau adesea aci să

bea vin fiert... Nu-m i descos niciodată muşteriii...”

Rousseau îm i aruncă o privire, de parc ’a r fi v ru t să’m i spună:

— „Şi-a în vă ţa t bine lecţia, nu vom scoate nim ic dela ea” .

— „C ine era fem eea care a fu g it pe uşa din dos?” întrebă e l brusc: B ă trâna tresări; trem urul convulsiv al buzelor îm i dădu im presia că era gata să m ărturisească adevărul.

— „ N ’a fost nici o fem ee aci dom­nule” , zise ea cu o v iguroasă clătinare a capului.

— „B in e ee !! a ta va f i v ina dacă ve i fi acuzată de omor, draga m ea” , apoi întorcându-se spre mîne „Du-o a- fa ră şi adu pe m ecanic” .

A eru l rece reechilibrase nervii indi­vidu lui — un e fect care, din nefericire — ne scăpase din vedere. F igu ra lui era acum cu totul lipsită de expresie. Rousseau îl scrută timp de câteva m i­nute, apoi începu să-i pună întrebările uzuale asupra identităţii. Num ele său; spunea individul, era Jules Ducaud, se născuse la N ancy şi era şofeur m eca­nic. Ajunsese cu povestirea la in ter­ven ţia nebunului, când Rousseau se plecă brusc înainte şi privindu-1 în o- chi strigă :

— „D a r fem eea — cine era! Ud aia bătrână de colo spune că a|i na îm preună” .

— „Ce... a... inventat ea o ¡atleli m inciună?” bâigui el slab, „Am J cu bietul Charlot. Nu era o £e«a( noi” .

—• „D a r asta ce-i?” întrebă i» seau calm, arătându-i o mânuţei»! dată cu turcoze, emanând un paj orienta i” .

Omul tresări întorcându-şi capi Rousseau nu-i dădu insa ragaz.

— „ n a i spune, cui aparte M l tâ mănuşe? ia seama ca pun ajuiijiiT gh ilotină, dacă nu răspunzi’’.

Faţa-i devenise pamantie dar» ochi îi sciipia sfidarea.

— „D e unde vreţi să ştiu ceti ea? B ătrâna iiiscot a capatat-o prw bil dela vre-un peucar. iN'am nici gj am estec cu omorul. Aţi văzut doar® pungaşul care ne-a atacat, sarna <j fereastră! E i bine, căuta^i-l şi de-l >tj 1 găsi, ve ţi an a tot ce vreţi să şuii”. 9

Tăcu, respirând din greu, cu m»| chii fe ţe i contractaţi. Kousseau (• ] ştea sim ptom ul: orice altă intretolj a r f i lost de prisos.

— „Duceţi-i pe amândoi la leiil lo is” zise e i celor patru poliţişti, J»| separaţi, la o depărtare de cel ptHj zece m inute unul de altul; nu le 4(1 prile ju l sâ comunice” .

Ram aşi singuri, am luat mâmjt] examinand-o.

— „U nde ai găsit-o?”— „C h iar lângă masă” , răspund 4j

privind încruntat trupul ce zăcea »1 însu fleţit pe podea.

— „S ă nu ne pierdem vremea In a l dar” , reluă el apoi. „In primul ritţ 1 un satâr n ’ar f i putut face o tăieturi 1 atât de netedă. Lam a de oţel a trecut prin carne, retezând tendoanele IM sdreliri. Num ai o sabie mânuită ie ut individ foarte puternic, ar ii putut-e j face cu a tâta precizie; se impui* It ] prim ul rând să căutăm arma.

— „A p a r ii nu obişnuesc să poarte j săbii” , observai eu. „Am impresia ti asasinul trebue să fie un străin - > rien tal par’că. Ba percheziţie n'am ¡i- sit asupra lui Daucaud nici măcar iii cu ţit".

— „Apropos, l-ai pipăit dealunjii p icioarelor?”

— „D esigu r. B ar gândeşte.te, ia- c ’a r f i avu t o sabie sub haine, nu i’ar; fi putut svârcoli, cum a făcut (iii am in tra t” .

A m exam inat încăperea centimetri I cu centim etru şi după o oră de munci neîntreruptă, am comparat rezultate- e. In prafu l de sub masă la cart lupă cum arătau paharele, nu trei, d patru persoane băuseră, se afla uf j m a unui pantof de femee; o fâşie sub- j ţire de mătase albastră, se prinsese li- | tr ’o aşchie a scaunului pe care şe» necunoscuta şi unul din pahare eman v a g parfum ul mânuşii.

N e pregâtiam tocmai să ieşim, 1 când Rousseau se lăsă brusc pe je. j nunchi, înaintea vechiului ceasornic, ] înapoia unuia din picioarele sculptate ] a le mobilei, privirile sale agere des. coperiseră o sclip ire: era un cercel ie i aur, încrustat cu briliante.

— „Care va să zică tot a fost o fe- mee ac i” , remarcai eu „Dar cum de t dispărut atât de repede?”

— „ A ieşit pe uşa ceea din dos, pe I care Ducaud o păzia cu corpul Iul". ] Trebue să aşteptăm lumina zilei, per.- j tru a exam ina pământul din jurul ea. < sei. Voiu telefona imediat la centru j şi după aceea vom încerca să dormim, I de vom mai putea” .

N ’am să uit niciodată orele petre- j cute în tovărăşia acelui trup decapitat, 1 Ori încotro ne-ara fi îndreptat privirile. ] se întorceau fascinate spre el. Iml pi- I rea că înotăm în tr ’o mare de sănie (i I

mă biruia, în fioră toare iernaţii, mă făceau să săr în p i­te. Nu Sndrăsnisem să acoperim urul mai înainte ca şeful să-l £i «¡nat. Când lumina îndoelnică, a ( zori dezolate se iv i la orizont,iii tmi erau atât de încordaţi, în- limţiam că numai plângând i-aş f i it destinde.bjsseau era şi el adânc impresio- .La un moment dat îl văzui .sărind picioare; luă o îngh iţitu ră de co- i, Intinzându-mi apoi şi m ie sticla, prim însfârşit, să exam inăm pă­tai îngheţat. Lân gă scările dina- , casei, zăpada fusese m ăturată de

Jeunei femei ce căzuse. U rm e de tofi mici, cu tocuri subţiri, străbă iclmpia în zig-zag, iar alături de » vedeau altele, indicând o încăl- ¡inte tot femeească, dar mai gro- ni, Cam la vre-o zece m etri de- tare, ambele se adăpostiseră în do­inei colibe dârâpănate. Observai o isijoară. de zăpadă, ce servise pro- J la deşteptarea cu iva din leşin.I aproape sigur că cele două fem ei opriseră, aci, în momentul când noi im !n casa crimei.ia început să exam inez cu lupa dria colibei şi curând găsii câteva de p&r blond auriu, acolo unde se

_M.ie capul femeei, care leşinase. iSrrnd drumul trasat de paşii fuga- I, ajunserăm pe şoseaua ce ducea tals; de aci orice urmă se pierdea.!t luminase deabinele de ziuă când Îndreptam spre Leva llo is ..„Ştii ce?” mă adresai eu lui Rous- i, sub imperiul unei subite inspi-i „In momentul de faţă , n ivelul vi- al individului trebue să fie extrem jcăzut. Să-l trezim şi să-i spunem că prins femeile, arătându-i cercelul pt probă. Vom isbuti poate astfel .¡mulgem taina” .Ijungând la com isariat, o fiţeru l de ulciu ne conduse spre celule. Ime- ce ne văzu, individul nostru sări

picioare.„Ei bine, m inciuna nu ţi-a servit

nimic”, observai eu calm. „F e tiţa ajj cu cercei de aur, a fost prinsă.

10 Decembrie 1931 REALITATEA ILUSTRATĂ

Leşinase în stradă şi acum se a flă la spital. V e l f i con fruntat cu ea mai tâ r­ziu, aşa că a i face bine să te speli pu­ţin... Cunoşti asta?“ reluai eu după câteva secunde arătându î cercelul „ch iru rgu l l.a scos, pentrucă lobul u- rech ii se sfâşiase” .

Ind ividu l m ă p riv i f ix o clipă, tre ­murând din to t trupul; sângele îi p ieri din obraji, genunchii i se îndoiră şi căzu fă ră cunoştinţă la pământ. Trecuo bună bucată de vrem e, până când doctorul isbuti să-l readucă în sim ţiri. Se aşeză apoi pe banca îngustă de lân ­gă peretele celulei şi începu să plângă cu suspine, ce păreau să-i rupă p iep­tul.

* * *

__ „N u ne a flăm înain tea unei c r i­me obişnuite” , zise Bertillon , după ce studiase raportu l lui Rousseau. „M a i târziu când închisoarea îl va f l cople­şit, v i u da ordin să se aducă p rizo­n ierul la centru, pentru iden tificare” .

Deabia m ă întorsesem dela masă în după am iaza aceea, când Rousseau îm i trim ise vorbă să viu la el în birou.

— „A m trim is după Jules Ducaud” , zise el, „S ta l cu spatele la fereastră şi p regăteşte-i un scaun. Se aşteaptă să dea ochi cu fem eea, aşa că ar putea leşina din nou. Pune-i şi o pernă...

Când o clipă mai târziu, prizonierul nostru apăru în cadrul uşii, nu ne ve- nia să » e credem ochilor. Pasul îl era sprinten, iar buzele-i trem urau, lup­tând cu un zâm bet tr ium fător şi p a r ’că ironic.

__. „E i bine, şefule, ce m ai vrei?în trebă el pe un ton de a fecta tă ne­păsare. „ V ’am spus to t ce ştiarn. In p riv in ţa acestui om or sunt nevinovat ca un nou-născut. L-aţi găsit cum va pe crim inal?” în trebă el sarcastic.

Sim ţiam că Bertillon făcea e fortu ri uriaşe spre a-şi stăpâni enervarea :

— „D ece ai leşinat azi de d im inea­ţă?“ î'l în trebă el, scotocind printre hârtii, spre a câştiga timp.

__ „Parb leu ! Cred că aveam dece!N u sunt obişnuit să văd retezându-se un cap aşa cum ai tă ia o fe lie de cas­

travete. Scena aceea nu-mi lese din m inte şi nu pot uita ţipătul bietului Charles. D im ineaţa, când colegul

d-tale a ven it la mine, revăzusem în v is în treaga întâm plare...”

Bertillon făcu semn jandarmului.— „Du-1 în cam era antropom etrică.

I i voiu revedea mai târziu.Im ediat ce râm aserăm singuri, luă

receptorul telefonulu i şi chemă oficiu l poliţienesc dela Levallo is .

— „D aţi-m i un raport detailat asu­pra tuturor even im entelor survenite de azi dim ineaţă până acum ” , zise el, când căpătă legătura.

N u auziam răspunsurile, dar cu f ie ­care clipă fa ţa lui Bertillon devenia tot mai pământie.

— „P u n e a lţi oameni de pază şi tri- m ite-m i m ie jandarm ii numaidecât” , s trigă el în cele din urmă. Trem urând de enervare trânti receptorul.

__ „U n om beat, un străin după câtse pare, a fost băgat în celula lui D u­caud, curând după p lecarea voastră, pentrucă arunca cu noroi în tr ’un po­liţist. Cei doi au început să se înjure, în tim p ce dobitocii de gardien i ascul­tau râzând. Sper că ai înţeles!

— „F ă ră îndoială, individul nu era beat. A făcu t să fie arestat şi în ju ­rând a com unicat com plicelu i că fe ­m eile se aflau în siguranţă.

__ „A ş a e ! .... D ar cum de a ştiutfalşu l beţivan, unde-1 putea găsi? E m ai m ult decât sigur că jandarm ii cari pâziau casa sunt de v ină” .

In tr 'adevăr, o fem ee luase in form a­ţii dela aceştia pretinzând că era iu­b ita arestatulu i şi că v ro ia să-i anga­jeze un avocat.

— „S iguran ţa lui nu m ă mai m iră a- cum deloc” , zise Bertillon. „S ă i se facă o baie şi să i se dea o pijama. Trebue fo to g ra fia t obiectele găsite asu­pra lui. .

Făcând lista o înm ânai şefului, ob­servând că individul îşi prindea panta­lonii cu o curea îngustă.

— „Unde v re i să a ju ngi?” zise Ber­tillon. „N u prea văd ce im portanţă ar putea avea asta” .

— „A tâ t numai că la prim a perche-

ziţie avea un cordon lat de piele, care nu i-a fos t luat de către cei dela L e ­vallois.

— „H m ! Acum a văd! A trecut-o probabil com plicelu i său, pentrucă-i purta In iţia lele” .

O jum ătate de oră m ai târziu, p rizo­nierul apăru escortat de un jandarm . P u rta o p ijam a moale de lână şi era aproape de nerecunoscut. Bertillon îi ordonă să ia loc şi-l studiă gânditor timp de câteva minute. Ochii n egri şi îndrăzneţi, strălucind sub frun tea la ­tă, nasul aquilin ferm îl arătau să fie de origină rusă. sau spaniolă şi se v e ­dea că făcuse o bună im presie asupra lui Bertillon , care i se adresă am abil :

__ „Se vede cât de colo că nu eştiun apaş de rând... Presupunând că ne-ai spune adevărul, ţi-a i cruţa o su­medenie de suferinţe, ia r nouă, m ultă osteneală. Crede-mă ru tina profesiunii n ’a ajuns încă să anihilieze cu totul in noi omenescul. N u m ă îndoesc că m otive puternice te-au determ inat să ucizi pe individul acela” ...

O clipă m ărturisirea î i trem ură ■ buze: se stăpâni însă, figu ra i se con­tractă .--i îsbucni în tr ’un râs sgomotos, căru ia văd it era — că^ se silia să-i im prim e o notă de grosolănie.

__ „D a r nu l-am om orît, oamenibuni! V ’a:n spus doar .cum s’au petre­cut lucrurile.”

N e fu cu neputinţă să scoatem mai m ult dela el. Toate e fortu rile de a iden tifica pe m ort sau pe prizonier, răm aseră zadarnice.

Ia tă însă că spre sfârşitu l săptăm â­nii, unul dintre inspectorii noştri a- duse la Siguranţă un şofer, care luase două fem ei lângă bariera Cham perreţ. îş i am intia că am bele păreau înebuni- te de groază şi că săriseră în maşină m ai înainte ca şoferul să f i oprit. Co- borîseră la E to ile, pela orele unu noap­tea. Surprins de generosul bacşiş pe pe care .l prim ise, rămăsese privind în urmă-le şi observase că-şi continuau drumul, a lergând spre Avenue Mac- mahon. N u dăduse atenţie îmbrăcâmin- ţii lor, dar observase că una era b lon­dă şi sveltă, pe când cealaltă părea

25

A c e a s t a

PABISLONOONBfOlIN-WlfNNfWVOBI'

Reprezentanţa Generală ,, Scherk“ Bucuresfi, Str. Lipseam 94 ( Lupoaica)

De vanzare la Farmacii, « p Droguerit j i Parfumerit. «isia

u n t e n m i n u n a ţ i “

Astfel afirmă cu însufletite cuvinte de laudă doamnele şi domnii. - Şi intr'adevăr

Scherk|j|iiiiHiiiiiiiiiuiiiiiiiiiiiiiiiititiiiiiiii)iiiiiiiii)iiiiiiniiiiiiiniiiiiiiiiiii)itiiiimmmiiiiiil|

Fâ c &m m

HimiiiimiiiiHin««»""""’" " '....... .............

Ito+ion( A p a d e f a ţ a „ S c h e r k ‘ )

_____ ________------------------------------------------------------ --------aiii l

este cel mai elementar mijloc pentru îngrijirea tenului. - Praful precum şi orice substanţe vătămătoare tenului, - cari pătrund adânc in pori stri­când faţa, sunt distruse prin întrebuinţarea de Scherk-Face Lotion.-Con­stata fi aceasta imediat simţind cum se înviorează pielea. Incercaţi-o. Un bun sfat pentru domni: după ras evită usturimile ¡1 înviorează pielea-^

26 REALITATEA ILUSTRATA 10 Decembrie !H

m ai în vârstă şi m ai voin ică. De-aci urmele se pierdeau cu desăvârşire. In- sfârşit, oonsultându-se cu judecătorul de instrucţie, B ertillon se hotărî să facă o u ltim ă încercare. Chemând pe Louys, pe Rousseau şi pe m ine în ca­binetul său, ne spuse cu gravita te :

— „A m mare încredere în vo i şi sper că o v e ţ i îndreptăţi. Astăzi, omul pe care-1 cunoaşteţi sub numele de Ju- les Ducaud, va f i e liberat” ... tăcu o cli­pă dramatic. ,,Da, eliberat ca şi cum am f i renunţat la deslegrarea enigmei. Dar, zi şi noapte, oriunde s’a r duce, Ducaud trebue urm ărit pas cu pas. în ­ţelegeţi? E x is tă două probabilităţi: sau Ducaud e în tr ’adevăr simplul m e­canic drept care se dă, sau va face Ia un moment dat o mişcare, ce ne va pu­ne pe urmele com plicelor săi. N u mai are asupra lui decât o foarte m ică su- mS, de bani şi trebue în orice caz să-şi procure alţii. B ăgaţi bine de seamă însă, să, nu-i trez iţi bănuelile şi rapor­ta ţi regulat. P lanu l v i se pare poate

riscat, dar n ’avem o a ltă a lternativă. L a am iazi va ieşi pe poarta principală a penitenciarului, ca un om absolut li­ber şi din olipa aceea, veţi răspunde de el. Acum sunt orele 11” , încheia el şi cu o m işcare a mânii ne concediă.

A m plecat în grabă acasă, unde a m ' îm brăcat un costum de haine mai po-r nosite şi m ’am postat apoi peste drumi.- de m area poartă de fier. Ceva mai deo­parte, Rousseau m oţăia la volanul u- nui autom obil de curse.

După ce luă o masă fru ga lă în tr ’un restaurant de m âna a treia, individul porni în căutarea unei ocupaţii. Un aer de s ilită aroganţă, făcea însă să fie re fuzat peste tot; până când ajungând în tr ’o piaţetă, nu departe de Avenue M acM ahom căzu la în vo ia lă cu patro­nul unui m ic garaj. A veam impresia că individul se s im ţia urm ărit şi că m a­nevrase astfel, pentruca alegerea dis­trictu lu i unde dispăruseră fem eile să pară cât mai naturală. Lucră acolo lin iştit câteva zile la rând. M ă în tre ­

bam cum făcea spre a ven i în a tin ge­re cu com plicii săi. Curând aveam să, a flu că adversaru l era dotat cu o in­te ligen ţă excepţională.

M ’am interesat de numele celor ce uzau de acest ga ra j şi spre marea-m i m irare, am a fla t că din ziua din care Ducaud îşi recăpătase libertatea, un nobil rus anume D ostoyeff, renum it pentru preţioasa-i colecţie de b iju terii, convenise ca unul din automobilele sale să f ie ga ra t aci.

Şofeurul, bărbos ca un cazac, rus şi el, nu schimbase niciodată vre-un cu­vânt cu Ducaud, dar am observat că im ediat ce acesta pleca, omul nostru îşi făcea de lucru în jurul autom obi­lului. In ziua urm ătoare, când Rous­seau îm i semnală aprop ierea elegan­tei limuzine albastre, propietarul ga- 2ra ju lu i dădu şoferului ei, conform instrucţiunilor mele, un comision. I- mediat după p lecarea şoferului, am deschis portiera şi-am căutat în căp- tuşală. Găsii o bucată de hârtie pă-

E neplăcut, dureros şi

pierdeţi timpul Dv. preţiosPeste câ ţiv a a n i vă vor lipsi d o i tre i d in ţi. M a i tâ rz iu şi m ai m ulţi. Evitaţi a c e a s tă n e p lă c e re , d a c ă din tim p în g rijiţi z iln ic d e n tu ra cu p a s ta sau săpunu l d e dinţi

G I B B Sc a re a re o re p u ta ţie d e 2 seco le

turită, de care se afla prinsă cuiac o bancnotă de o mie franci. îj de hârtie purta câteva rânduri, păreau scrise în limba turcă. Le « piai în grabă, punând apoi totulI loc. După cum prevăzusem, t a l se duse g lonţ la automobil şi itip că să-i şteargă geamurile. Chil mai târziu în buzunarul bancnota şi scrisoarea dispăruseri |

Dând copia la tradus am aflat | în tr ’adevăr rândurile fuseseră scrlxl turceşte şi suna a s tfe l:

„B a gă de seamă... privirile sin ţin tite asupra noastră... cura i k tinsă, pândeşte semnalul... albastn p roşu... apoi vino. Ispahan fumegi’,

— „C iudat” , zise Bertillon lă j port. „ In special ultima frază. Clini- o f i vorba de noi? Nu-mi vine a t D ar ce sens o f i având acest: Isp. han fumegă?! Stai... unde am t zit eu acest cuvânt?" începu a nerăbdător cu degetele în masă. W se apoi după inspectorul Louys, 1

—- „Ce-ţi sugerează ţie IspahuH întrebă brusc. Louys îl privi uimit.t poi răspunse :

— „E Yachtu l rusesc care...”— „A s ta e ! ” strigă şeful „Ah»! 1

megă... Cu alte cuvinte, e gata de pic care... Ce fe l de muncitor e omul* posedă un yacht?” râse el apoi. ,|t cum, f iţ i atenţi, nu-1 pierdeţi o tlţt din ochi. Eu mă voiu ocupa Se» tele D ostoyeff. Lasă.l de-acuu Rousseau să observe singur pe St caud şi postează-te lângă casa din j venue du Bois. Ia oameni şi plaseaăi în diverse puncte... Stai... avem Vi togra fie a contelui, un instanta* luat la curse. Du-te de o cere pleci de-aci” .

— „A ş v re să arăt această fotogu- fie sergentului care a arestat pe teţi vu l dela Leva llo is .”

Bertillon m ă privi uimit.— „Dumnezeule., ce idee. Stal ti

am o descriere a lui. Nu!” i după câtva timp, „individul era bk- bos. D escrierea e în orice caz vifl S ’ar putea să ai dreptate însă. încear­că. de ve?i cum arată fotografia N barbă” . I i urmai sfatul, făcând conu­lui o barbă, cu cerneală indiană. Eeat tatu l fu fantastic. Contele seminal- cum le it cu şoferul.

In lum ina acestei descoperiri, fiecare incident căpăta un nou sens. Aflai fe l că oricâte ori vroia să plece «ei zut, contele D ostoyeff se strecura | uşa dosnică a unei case nelocuite, 1 vecinată cu a sa. Această clădire fi sese luată de curând de către i străin, care călătoria o bună parte J an. O trecătoare secretă lega cele Joii locuinţe. Contesa făcea şi ea uz de a- ceastă ieşire, plecând pe aci imediat ce se lăsa noaptea; adesea automeAM albastru o aştepta în colţul străd ► ţul era întotdeauna la volan şi ftntd îşi petrecea jum ătate din noapte prii cabarete şi localuri de dans. Aflai cu rând că aten ţiile sale se concentraţii asupra unui individ brun, cunoscut mii numele de A ii Moussadi, căruia i te spunea însă în mod familiar Plia E ra un om care ducea o viaţă detor. donată, deci era capabil de orice,

Dansa şi f lir ta cu el tot timpul, iii- du-şi aerul unei femei blazate, !n cău­tare de senzaţii. Omul părea cu totul subjugat de farmecul, de eleganţi ti, şi m al cu seamă, de misterul MSlii rilor lor. Cu toate pretenţiile Iul It lux, se vedea că era de o provenitul joasă.

E ven im entele se precipitară apel către criza cea mare. Intr’o zi, pe clil supraveghiam casa din Avenue ii Bois, am observat că o servitoare 1(1 făoea de lucru la fereastra din nil lire. Roşu şi albastru avea să fie Bl aşteptatul semnal şi într’adevăr, drape- ria pe care o agita era de catifea & bastră, dublată cu mătase de un n# aprins. Douăzeci de minute mal tînlt Rousseau era lângă mine.

— ..Am pus în locul meu un om pe care m ă pot b izui” , zise el. „Acum,» vrea grozav să ştiu ce înseamnă acest semnal?”

R id ica i din umeri.— „C ă totul e gata de fugă; ce al

sens a r putea avea? Paşa are un ni bine determ inat în această afacere. Deşi pare foa rte fragilă, femeca 8 nărui blond are mult curai. Nu-nlpot ircVi-'nui însă care să V fie planul.&■ pahanu! nu poate pleca în nici un cal Au torită ţile portului au primit «ii nul să-l oprească” .

I Decembrie 1031 REALITATEA ILUSTRATA . \ ' • • 27

- Totuşi, aceşti oameni sunt atât dibaci şi au atâtea resurse... A ! ia- I pe Ducaud, care-şi face zilnica ibare. E palid ca un cadavru. Dra- ille a«elea sunt semnalul pe care-1 epta. Factorul p oş ta l, de colo e ins- iorui Dubois, care-1 va urm ări şi ne spune unde se duce.Indccând după p regătirile ce se fă- , în acea seară urm a să aibă loc din grandioasele baluri costumate,

bl care proprietarii casei din A- ne du Bois erau renum iţi in P a ­ji când ferestrele începură să re- valuri de lumină, când automo- Incepură să tragă la scară, mă

ursei uimit spre Rousseau, care pâ­inea cu totul impasibil.„Oamenii aceştia sunt extrem de

Mgenţi” , comentă el simplu. „Ob- i! Cu luminile astea, grădina de a- jri pare mult mai în tunecată” , înţelegându-i gândul, m ’am postat jdiat in apropierea portiţei laterale,

orele 11, când petrecerea era în am observat o form ă omenească, wrându-se din casa alăturată. Ma- i albastră apăru curând după colţ »ntesa în costum de călătorie se

_,oară lângă şofer. Ne-am luat (diat după ei. Se opriră la Bastilia k aştepta Paşa, care purta şi el un lum de călătorie. Un vân t biciu itor iertase străzile... M arina aluneca a- B lin, pe străzi în tortochiate, e v i­ţi arterele animate. Spre marea-mi Iţrlzâ am văzut că se apropiau iar Bois. La un colţ am avut impresia ¿Szusem o fluturare albă, ia r cum S maşină nu-i dădură nici o im- linţă, am crezut câ fusesem victi- unei iluzii. Deodată automobilul

brusc, descriind un cerc larg.«diat oprirăm, stingând faru rile şi itindu-ne pe brânci în fund. I i la­ta sâ cotească după colţ şi porni- _ apoi pe urma lor, intrând în Rue Valence, tocmai când oprlau la celă- capăt. Coborîrăm din maşină, a-

ţind pe vârfuri spre lim uzina alba- iDeodată Rousseau îm i prinse braţul, igându-mă într’un gang. Şoferul li- ulnei albastre sărise dela locul lui după ce-şi aruncă livreaua, îl auzii toid la uşa casei unde cu câteva unde mai înainte in traseră cei doi irfigostiţi :

„Te-am prins însfârşit, cu soţia _ . câlne ticălos” strigă el spume-

M de furie. In clipa aceea, Paşa se Kctirâ pe o 'altă uşă şi fugind cât îl wm picioarele, dispăru în noapte. ^In timp ce stam com plect nedumeriţi, irebându-ne ce sens putea avea acea- i scenă, undeva în întuneric nu de- irte de noi, răsună un ţipăt strident Ivibrant, ce încetă brusc, ca şi cum ira din care ţâşni, a r f i fost astupa- l de mâna cuiva. In clipa aceea, li- «zina albastră începu o m anevră odată, mergând încet deandaratelea (armii omenească se desprinse apo/ l Întuneric şi sări pe scara maşinei;

— dorul tşi înteţi v ib ra ţiile şi ma i dinte de a ne veni în fire , autom obi­li ne trecu pe dinainte, cu Iuţeala ferului.Alergarăm spre locul de unde venise iMul strigăt. Eu unul. în mod sub- jnştient, ştiam la ce să mă aştept: ktins pe pavajul noroios, cu braţele tefScute, zăcea trupul decapitat al

işa. Sângele îi m ai ţâşnia încă îi fât şl nu departe, se a fla capul nient cu aceeas artă. ca şi preceden- M La auzul «u e re lo r noastre a le r­tări poliţiştii din toate cartierele în­tinate. Unul fu trim is să dea de v e ­illa centru. iar altul să comunice tra- ¡ţdia, detectivului care sta de pândă kgarai: lăsând apoi pe ceila lţi de g ă r­ii, in Rue de Valence, ne urcarăm în ■aţină, luând-o spre Avenue du Bois. Aci după cum prevăzusem , petrece­

rea era în plină desfăşurare. In urma ţinei discuţii cu lacheul, am fos t con- iuii in bibliotecă, unde contele şi con­te apărură curând, de data asta în Une de seară. După cum era şi na­tural. ne întâmpinară cu, dispreţ, iiind prea bine că atât in vita ţii cât şi wvitorii ar fi putut jura, că nu pă- jisiseră nici o clipă casa. Făcând o percheziţie în spaţiosul gara j, maşina ilbastră lipsia; dealtfel nici nu fusese înregistrată pe numele contelui... Intretlmp Ducaud, care fusese de

serviciu în noaptea aceea, fu p ri'is «reciirându-se pe o uşă latera lă a ga ­rajului din Avenue M acM ahon şi a- restat cu toate protestele sale. Nimeni.

nu-1 văzuse plecând, dar un birt&ş a- firm ă că-i servise o masă pe la orele 11, fă ră să poată preciza cam cât du­rase.

în treaga afacere fusese pusă la cale cu a tâta dibăcie, încât ne părea a- ' proape cu neputinţă să form ulăm o a- cuzare. Nu se găsise nici o arm ă şi chiar eviden ţă fap tu l că două crim e fuseseră săvârşite cu o sabie, peste care încă nu se dăduse, ne încurca com plect. B ertillon ven i la com isariat şi la ordinul său, Ducaud fu desbrăcat până la cămaşe. D eclaraţia sa că ieşise numai pentru a lua o gustare, părea destul de p lauzibilă şi şeful era toc­mai pe punctul de a perm ite individu­lui să se îm brace când... întinzându-i cureaua, observai o pată lângă cata­ramă.

— Asta-i sânge, domnule şe f” , ob­servai eu întinzând-o lui Bertillon . Şe­fu l vru s ’o ia, dar în ochii prizon ieru­lui se iv i o expresie a tâ t de ciudată, încât involuntar tresări şi cureaua îi scăpă. In loc să cadă însă m oale la pământ, aceasta se svârcoli, de par- c ’a r f i fos t însu fleţită şi rămase pe muchie.

Im ed ia t m ’am plecat şi-am tras de cataram ă, dând la ivea lă o lam ă de o- ţel, v ib ran tă şi strălucitoare. Cureaua era un ingenios sistem de teacă, ce conţinea o sabie extrem de ascuţită şi a tâ t de flex ib ilă , încât putea încercui ta lia întocm ai ca un brâu obicinuit.

— „Carevasăzică , acesta e secretul! ” zise Bertillon calm. Acum ne ve i spu­ne sper, ce legătură e în tre d-ta şi con­tele D ostoyeff şi care a fost mobilul celor două asasinate?

— „Pedepsirea unei crime, nu se poate numi asasinat, a lt fe l justiţia dv. n’a r f i nici ea mai mult. Sunt Mustha- pha Tenaki.

— „P r in ţu l T en ak i?” în trebă B ertil­lon.

— „P rin ţ, dacă vreţi. Eu personal, pun foarte puţin p reţ pe titlu ri...”

— „E i! ” exclam ă atunci B ertillon ” . „D a r îţ i cunosc povestea! Acum zece ani ta tă l d-tale, d iplom at persan, a fost ucis de bandiţi în cursul unei călătorii. N u ?”

Omul dădu din cap.— „P ă r in ţii mei au fos t supuşi de

către acei m izerabili, celor mai terib ile torturi şi în urmă decapitaţi. F ra te le mamei a adoptat atunci pe cei doi co­pii răm aşi orfan i, punându-i să jure m oartea ucigaşilor. A m porn it mai tâ r ­ziu în căutarea lor, străbătând aproape jum ătate din glob, până când i-am des­coperit în sfârşit la Paris. Omul pe ca­re-1 cunoşti sub numele de contele D os­toye ff e servitoru l meu, ia r fem eea blondă, sora mea.

Bandiţi erau ce-i drept foarte bănui­tori, dar fascinaţia exerc ita tă de b i­ju teriile falşu lu i conte şi m inunatul ta ­lent actoricesc a l surorei mele, i-a fă ­cut să cadă în cursă. P e prim ul l-a convins să v in ă în casa aceea dela m arginea oraşului dându-se drept ser­v itoarea contelui. A m in tra t apoi prin surprindere. A ţ i auzit şi dv. strigătu l pe care i l-a smuls spaima, când şi-a c itit sentinţa în ochii mei. în că cinci m inute şi aş f i dispărut... a trebuit însă să stau, pentru a înlesni fu ga fe ­meilor.

Pen tru cel care a m urit în noaptea asta, sora m ea era o fem ee care-şi ura bărbatul şi care-1 chemase să prade casa de bani, spre a fu g i cu el... M ai v re ţ i vre-o lăm urire?”

__ „B e ţivu l dela T.evallois era totfalşu l conte? L u i i-ai dat cureaua? în­trebă Bertillon.

— „D a, n ’am vru t să arunc arma, în trucât jurasem să execut pe Houy- raki, şefu l bandiţilor, care a m urit astănoapte întocm ai cum sfârşise ta ­tă l meu. Sabia aceasta a fos t odată a lu i ! ”

__ Cine erau ind iv izii cari au săritpe fereastră, în noaptea când ai ucis pe prim ul bandit?”

__ „S im pli apaşi, in v ita t’ de bătrâ­na pe care am plătit-o bine. Prezen ta lor era necesară, pentruca omul nos­tru să nu conceapă bănueli şi... pentru a vă în greu ia cercetările” , încheiă zâmbind prinţu l Tenaki.

Da s fârşitu l procesului, când M aes­trul Dabourre îşi încheia dram atica si e locven ta p ledoarie de apărare, un val de sim patie pentru cei doi fra ţ i cari stau m ână în m ână pe banca acuză’"" năpădi în treaga curte şi ach itarea ur-

.. r ima Z b â r c i t u r ăCea dintâi neînsemnată zbârciiură nu trebuie să V ă nelini­ştească, dar trebuie în orice caz să-i daţi atenţie. D acă nu

veţi da atenţie cuvenită feţei, atunci pe neobservate zbâicituri o vor străbate, făcând ca cea mai drăguţă faţă, să apară bătrâna

N e dăm seama prea târziu de tot ceeace am fi putut face ca

să ne prezervăm farmecul' tinereţiiSecretul unei înfăţişări tinereşti stă în faptul de a se îngriji

Permiteţi-i recunoscutei autorităţi în Frumuseţe, E lizabeh

Arden, să V ă spună, cum !Spre a preveni zbârcituri, Ea recomandă în special întrebu­inţarea acestor două preparate importante. E)etalii complecte

se află în Cartea ei de Instrucţiuni (Instruction Book), în care

vi se spune cum să prezervaţi frăgezimea pielii

ORANGE SK IN FOOD (Nutriment de portocale pentru piele)— moaie şi nutreşte pielea, umple adânciturile şi previne apariţia de zbârcituri.E îndeosebi potrivit pentru o faţă uscată sau mai în vârstă MUSCLE O IL (Ulei muşchiular)— un ulei pătrunzător, care întăreşte muşchii si întreaga faţă. ?ă se întrebuinţeze oricând veţi suspecta apariţia vre-unei zbârcituri

Broşura şi preparatele se pot găsi în :B U C U R E Ş T I : Caleries Lafayette, Calea Victoriei 13

Parfum eria Teatrului, Calea Victoriei, 8 4

A R A D : Voitek and Weisz, Bul. Reg. M aria 2 4

B R A Ş O V : K rafft & HerberthC E R N Ă U Ţ I : Parfum eria “ Elite,” Strada Principele Carol 3

C L U J : Drogeria “ Royal ”O R A D E A : D rogeria “ A po llo ,” Bul. Reg. Ferdinand 7 a

T I M I Ş O A R A : Parfum eria “ G ea ” K rayer

ELIZABETH ARDENL O N D O N

25 O ld Bond Street, W .i

N E W Y O R K O i Fifth Avenue

PARIS BERLINŢoale drepturile reven ite

ROME

mă ca dela sine.A S H T O N W O L F E

REALITATEA ILUSTRATĂ

St.: L A M U Z E U — „ T ă t i c u 1 e,

M ercu r a fost in­ventatorul term o- m etrului?”

• • •

SCOŢIANĂ.

— „Cum stai cu universitatea, Edw ard? Mai ai mult până la licenţă?”

— „Nu mai învăţ, dragă. M ’am lăsat de studii” .— „Dar dece? Mai aveai doar un an şi...”— „Uite ce este. Tata a moştenit un ceas de

argint, care nu merge... şi acum trebue să învăţ ceasornicăria...”

PROBLEM Ă.

Un om sărăcăcios m’a acostat pe stradă:— „Domnule, fi te rog bun şi desleagă urmă­

toarea şaradă: P.'tru sunt la număr, toţi mici şi murdari. Co este asta” .

N ’am ştiut sA-i răspund. La care mi-a dat el deslegarea:

— „Sunt eonii» mei...”

0 r : L A T E A T R U— „Domnule di­

rector, s i n g u r a mea avere este talentul”.

— „Ei, consolea- ză-te, amice. Să­răcia nu-i o ru­şine”.

F IE C AR E CU A LU I.

D o i negustori şed la o masă, in tr’o cafenea.— „ A i o ţiga re? "— „N u , n ’am. D a r tu ai vreuna în buzunar?”— „N u , n ’am n ic i eu” .

_ — „Asta înseam nă că trebue să ne fum ăm fiecare ţigările p roprii...”

— „ C e -i harababura asta aci? Vă muta/im s’a cutrem urul cusu! ”

— „N u , bunica nu ştie unde şi-a lăsat o ch­iorii” . *

DOVADA.

10 Decembrie I

Lucru de pr imul rang şi mater ia le prime s ^ o e r i o a r « . — A c e s t e a sunt avantagi i e de căpe ten ie cari d i s ­

t ing ceasorn ice le Movaf lo

O frumoasă colecţie de ceasornice M OVADO, găs ţi în ’odeauna l a :

H E I N R I C H W E I S SBUCUREşTI. — CA LEA V ICTORIE ICO (ETAJ)

B l | A I I Y B U C U R E Ş T I 1 U Calea Vi -t oriei No.

precum şi a sucursala bijutierului 39

— „Nu-m i eşti credincios, Paul. Am găsit firul acesta de păr pe haina ta”.

— „Nu poate fi decât din părul tău”,— „Minţi! L-am dat la analiză şi e ne­

vopsit...”STIL.

— „...şi la masă, Mario, serveşti la dreapta şi rid ici tacâmurile pe la stânga. Ai înţeles!”

— „Foarte bine coniţă. Dar nu credeam si fiţi atât de superstiţioasă...”

B ILA N Ţ U L .Cine nu cunoaşte criza prin care trece co­

m erţul? Iată mai jos o ilustraţie a stărilorit lucruri actuale.

In tr ’un m agazin intră un cerşetor, pentru a cere un ajutor.

— „Aşteaptă te rog un m om ent", ii spuse co­m erciantul.

O m ul aşteaptă zece, douăzeci de minule, o oră, până când nerăbdător, întreabă:

— „M ă rog, până când trebue să mai aş­tept ?’’

— „Până când îm i term in bilanţul Poate ci p lec şi eu cu d-ta” ...

"F aso rm cu i Wova- do nu se fabr>că în m a s s ă , căci ' ie a> e ceasorn ic este

e x e c u t a t cu a c e ; $ preciz e şi îngijire

10 Deceinbric 19iii REALITATEA ILUSTRATĂ 29

C a p tu ra rea v a s u lu i „Q itiaz“In cursul acestei luni se împlinesc 13 ani

dela capturarea vaporului „Oituz” , proprie­tatea S. M. R.In timpul războiului, cargobotul „Leros de

(¿00 tone încărcare, sub pavilion german,! aparţinând soc. „D eutsche L evan t L in ie , a (ost transformat în vap or pentru transportu ri militare, armat in consecin ţă .

Ieşind în largul Mării Negre, „Leros” a fost capturat de către d. căpitan Constantin Tonegaru, din rezerva marinei militare, ac-

I tualmente avocatul serviciului maritim ro­mân. De atunci s’a arborat la catargul vapo-

! rului, pavilionul nostru naţional.

iinqupul p em ed ia c o n t p a g p i p B iş i opi-câpai A fel d e r ă c e l i q A q ,

Tribunalu l de prize maritime validând cap ­tura, „Leros” a intrat în patrimoniul statului român schimbându-i-se numele în „Oituz” .

In aceeaş cam panie a mai fost capturat tot de d. Tonegaru marele cargobot transatlantic „Iris” , care cu toate că a fost atribuit Româ­niei, a fost cedat pentru o cursă, spre a se re­patria un mare număr de prizonieri italieni, rămaşi la Galaţi.

Şi... dus şi cedat a rămas!!!....

In fotografia noastră, cargobotul „Oituz” încărcând cereale la Rrăila. In m edalion; d. Constantin Tonegaru.

\ .w -

Curţii Regal*

Aşa poruncesc tabletele Bromural. De peste două decenii

nenumăraţi medici din toate ţările preferă

tabletele Bromural ca un calmant inofensiv.

Pentru a v& forma o idee despre efectul lor sigur, trebue să

le încercaţi. E admirabil, cum 2-3 tablete Bromural liniştesc cea mai sălbatică rebeliune a nervilor, aşa cum calmează uleiul

valurile, sau apa focul. Vreţi după o iritaţie mai gravă să dobândiţi repede stăpânirea asupra Dv., sau doriţi să preve­niţi o stare de iritare? Atunci tabletele Bromural nu trebue să vă lipsească. Procuraţi-le şi purtaţi-le totdeauna în buzuna-

rul Dv. Ele sunt produse de K N O L L A.-G., Ludw igs- h a fen R in (Germania). Luate înainte de culcare, ta­

bletele Bromural v i adorm sigur. - Tuburi (ie sticlă

cu 10 sau 20 tablete se găsesc in farmacii şi droguerii.

m M AcisTA sunt EuS i|||| PRiN URMARE

S M l â u N T C IN E V A ! !

i&şm '

10 Decembrie ;

N E

M U L, al cărui fizic prezintă totdeauna o anomalie, uzea­ză de tot ceeace ştiinţa ii

pune la îndemână, pentru a o în ­lătura. D acă e prea slab, consultă doctori, urinează regim uri de su- pra-alim entaţie şi însfârşit, aplică toate metodele care pot duce la o sporire a greutăţii. Pe dealtă parte dacă e prea gras, face băi de aburi, exerciţii fiz ice şi renunţă Ia mân­cările de predilecţie. Dacă are to­racele nedesvoltat şi spetele aduse, in tră pe mâna unui atlet, care prin- t r 'o serie de mişcă i gim nastice par­vine m ai curând sau m ai târziu să corecteze în trucâtva defectul.

Toate astea, pentrucă N E V E ­D E M trupurile în oglindă şi sun­tem siliţi să le recunoaştem lipsu­rile.

N ’avem însă din nefericire oglihzi care să ne redea im aginea spiri­tului, cu toate scăderile şi deform ă­rile sale şi care să ne reveleze mal ales deşertăciunea ce ne e x a g e re z ză im portanta în proprii noştri ochi.

Nu există cursuri de gimnastică sufletească, cu psichologi dibaci, ca ri să reducă pungile deşertăciu­nii, să stimuleze entuziasmul, energia şi voinţa...

„N u există om care să, nu-şi facă iluzii asupra sa, sau care să nu lupte să pară. cel puţin în o- ch ii altora, ceeace nu este” . (Thac- keray).

N ero se credea mare actor şi mare muzicant.

Joseph Jefferson, strălucitul ac­tor american, era convins că-şi greşise cariera şi că natura îl des­tinase picturii. In momente de ră ­gaz se ocupa în tr ’adevăr în acea­stă direcţie, comiţând adevărate orori.

Cardinalul K ichelieu , cel mai pu­ternic om de stat al F ’-anţei, pe credea un mare poet şi a scris ast. fe l numeroase poeme proaste, Muiti sunt acei cari au asupra ca lităţilor şi aptitudin ilor lor opinii, care reve­late, ar provoca cu siguranţă zâm­bete.

* * *

Se vorbeşte adesea de „van ita te inofensivă” . E i bine, nu există aşa ceva. Vanitatea ne am ăgeşte, închi- zându-ne calea succesului, întrucât ne anem iază eforturile.

Ruskin spunea pc bună di-eptate: „V an ita tea poate " -unea un om in sus dar asta nu înseamnă că-1 îna lţă ".

Leu l căruia îi intrase un ghimpe în labă, a ştiut să-şi arate mai tâ r­ziu recunoştinţa către omul care i l-a scos, dându-şi seama că acel ghimpe îl punea în tr ’o stare de in­ferioritate, împiedieându_l să aler­ge, să sară, să se apere, în tr ’un cu­vânt să facă uz de toate facultăţile sale.

Vanitosul se găseşte în viaţă mult m ai handicapat decât un leu, care ar avea în fiecare d in cele patru labe câte o duzină de ghimpi.

M ulţi sunt cei cari se găsesc în situaţia omului din desemnul de fa ţă : înapoia sa vanitatea, ca o torţă luminoasă, îi proectează pe cer umbra ce ia proporţii de g i­gant.

Im presionat, bietul om îşi spune atunci:

„ N ’am ştiut că sunt atât de IM ­P O R T A N T ” .

Ce surpriză ar f i pentru e l dacă întorcându-se, ar stinge torţa în­gâm fă rii: impunătoarea umbră ar dispărea şi oinul nostru ar fi silit să revină la realitate.

Se impune deci să căutăm a ne cunoaşte bine şi cunoscându-ne, să facem totul pentru a progresa.

Desemnul nostru nu se adresea. ză copiilor şi n ici adolescenţilor, pentru cari van itatea e unicul im ­puls ce.i face să pornească pe pan­ta vieţii. Van itatea e în copil o tră ­sătură naturală ce stăruie fără efecte rele în adolescenţă. E însă cu totul nelalocul ei la adulţi. Aceş­tia sunt în primul rând datori să se cunoască.

* * *Van itatea ia adeseori naştere din

linguşire. Copiii îş i încep prea ade­sea v ia ţa pe baze falşe, din cauza răsfăţului părin ţilor şi al rudelor, răsfăţ care nu e decât tot o formă % linguşire!.

In cazul aşa num iţilor oameni mari, îngâm farea devine un han. dicap.

P rin tre cei cu autoritate, nu s<? vor găsi nici zece la sută cari să asculte cu răbdare o opinie ce nu coincide cu a lor.

Napoleon, despărţit de Anglia doar prin Canalul M ânecii, nu pu­tea să străbată îngusta dâră de apă, spre a începe atacul, din cau­za vân turilor protivnice. In timp ce aştepta, destinat să nu atingă niciodată ţărm ul englez, un am eri­can îi ceru o audientă.

—- „ I i dau două m inute” a apns atunci Napoleon. L-a prim it în tr ’a-

Uevâr şi l-a ascultat tim p de două minute, cu gândul aiurea. Acest om era Robert Fulton, care a in­ventat vaporul cu aburi şi care ar f i putut da lui Napoleon m ijlocul de a-şi transborda soldaţii, fă ră a ţinea seamă de vânturi.

Cu zece ani m ai de vrem e N a ­poleon l-ar f i ascultat. Acum însă, îngâm farea distrusese în e l această facultate, trim iţându.I apoi în cap­tivitate, pe insula Sfânta E lena.

Nu trebue să confundăm ¡«1 îngâm farea cu încrederea in # sentiment rezonabil şi absito* dispensabil progresului.

N u trebue să fim niciodutl J G U R I de noi şi niciodată prea d (urniţi de ceeace ani făcui.

0 lipsă totală de încredere k sine, ar f i însă un rău mai rjţ întrucât ar anihila cu desâvât* speranţa, secând sursele fnw[M

E.A

PULOVENBărbăteşti

din lână englezeasciCostume şi pulovere din lai

p e n tru

Doamneultimele modele aduse i

străinătate, execută dş

comandă cu pre|uri

sfidând concurenţiRem aillează ciorapi de»

tase cu 15 lei.P a s a g i u l R o m â n , 17 Tel. 30^ | 59

T O A T E T A IN E L E RADIOFONIE!d e In g . I. C. Horea

Manual complei de T. F. F. cuprinzând îrdrumări practice pentru înţtlegeiea, rea­lizarea şi întreţinerea aparatelor de radio precum şi 42 montaje moderne, în descriere completă. De vânzare la administraţia ziarului Radio şi Radiofonia, şi la prm epalele librării

Depozit general 235 clişeeA g e n ţ ia H a c h e t t e 3 5 0 pagini

t’ ucureşti, I Lipscani 2(i — kei 120-

I Decembrie VJ 'U REALITATEA ILUSTRATA 31

Cuvinte încrucişate Deslegătorii jocurilor dinConflictul chino-japoneas n-rele 246-24-7

, V - V

* *

PS^-r^TESI: - ------------

IRIZONTAL : 1) Provincia pricina. 10) Vehiculele ras- tloi aerian. 11) Sonet. 12) aşi (fig.). 14) Trecătoare în (inii orientali. 16) Ceva ca­se caută în papură... 17)„Iparticular. 19) Prepoziţie. Tăiem în carne. 23) A în-

§ 25) Calamitate. 26) Regesc. ¡Pentru gât. 28) Marş, po- jt! 29) Popor beligerant. 32) îi ar avea alt cap, ar fi o ca- ■& in Maroc. 33) Artilerie de sjee (prese.). 34) Expo­rtul potenţialului pacific.

A se mândri. 37) Celălalt por beligerant.OTTICAL: 1) Măcel groaz- ¡,2) Oraş în China. 3) Pre- ii|ie, 4) Apanajul răsboinici- ,5) Nimfă. 6 ) Num eral. 7) sul porcului. 8 ) Ţar rus. 9) :tie sburătoare ! 13) Dau rea­li un caracter ideal. 15) L i- i din alfabetul slav. 18) ¡ptă cu... boabe de fasole, ita brevetat de Madgearu şi

Dericâ! 21) Forţa unei naţiuni.22) Părţi laterale, la pântece.23) Risc, . întors. 24) Marginile lacului Rabadag. 27) Căpetenie arabă, cu coada românizată î 29) ...în ciuperci! 30) Fluviu siberian. 31) Nota redacţiei. 32) Liga Naţiunilor (fr.— prese.). 35) Ca la nr. 28 orizontal.

R. R. S.

LogogrifCu patru picioare, mergi la

cimitir, iar cu trei, poţi trece vămile văzduhului!

* * *Şi acum, o expucaţie, avan-

du-se în vedere, că este prima oară, când publicăm o enigmă, in termenii aceştia.

Picioarele sunt toate literele unui cuvânt. In cazul nostru, este vorba de un cuvânt de pa­tru litere, căruia i-se omite una, restul de trei putând forma alt cuvânt.

G. Popovic i (Bârlad). 30); loan Bogdan-student (C lu j, 20); M aria Măinescu (Ploeşti, 20); G etta Roman, studentă (B istriţa, 40; R . Leibovlci (Loco, 40); Spiru Teodoreanu, stu­dent (C lu j, 40); M ircea Bădescu (Cra­iova, 40); A ron ov Boris (Chişinău, 20); M ircea Grossu-Migro (Bârlad 40); T raian Pavelescu (Buzău, 40); Naco D. N acov (S ilistra, 20); Sorel Avram escu (Constanţa, 30); Pau l E va (Cluj, 10); Fânel Stănescu, stu­dent (Buzău, 20); M ircea Popescu- R em y (Loco, 40); Teodor D um itres- cu (M ilitari, 30); B ianca Fo^şaner Loco, 10); Au re lia Căpitan Bota (T i­mişoara, 30); N ieolae Cimpoeş (Arad, 40); M arcu Iancu (Loco, 40); M aria R ad ian o ff (Ism ail), 20); M ath ilda R u ­fe i (Dărmâneşti-Bacău, 30); Stelian Dăscălescu (M islea-Prahova, 20); M aior Anibal Pom piliu Popovic i (Chişinău, 40); M ircea N. Io s if (P lo ­eşti, 20); d-na A m elia I. Georgiade Loco, 30); M ady şi Jeana Rocoş (Cra­iova, 40); N icu Gr. Arsene (Buzău, 20); E lena Rădulescu (Dediuleşti, R.- Sărat, 20); Cicilău Popesc.u (Craio­va, 30); T ilică M oscovici (Butfea, 30); Andei N . Stoilescu (Băicoi, 40); Eli- sievici F r. Dan (Loco, 40); Ionescu Gehorghe (Focşani, 30); A n eta R é ­vélant (Loco, 30); Nedelcu loan (Lo-

Nouile noastre premiiC o n c u rs u r i b ilu n a re

Megările problemelor în nu- PREM IUL I: 1000 lei în nume'1254—255 se primesc timp rar.

-două săptămâni dela apariţia ■ului număr, adică până fote le 6 seara.Iiagerile vor fi bilunare.'De fiecare tragere se vor acor- ) următoarele premii, pr nor- şial cu numărul jocurilc s- |ite:

!upon p en tru jo c u r i

No. 2 5 4anele şi p ron um e le ........ ......

co, 30; Jean D. Polyca lla (Alba-Iulia, 30); Duca G rigore (Roman, 30); Va sile Constantinescu (Loco , 20); Sta nislow Gh. M inai (Brăila, 29); IUe T. Lup ita (Caracal, 40); R ică Stă- nescu, student (Buzău, 40); N . Gh. Stănescu (Constanţa, 40); E liza Tr. M arin (Lu go j, 40); N ieo lae Slănicea- nu (Câmpulung Muscel, 40); Leon Rosenştein (Buzău, 30); Şt. Gh. Şte- fănescu (P iteşti, 30); Ionescu Con­stantin (Loco, 40); Paulina Florescu (Brătla, 40); N ieo lae Rădulescu (Bu­zău, 40); H enţ Xoan (Zarand-Arad, 40); Gh. Caravia (Loco, 40); Au ra Căprescu (Pătârlagele-Buzău, 40); Dora dr. Held (Iaşi), 20); Nae Iliescu (Loco, 30); V irg in ia M arinescu (L o ­co, 30); D. Bergh (Iaşi, 29); Palade Lucretia M argarete (Turnu M ăgu­rele, 30); M ircea Popovic i (Brezoiu- Vâlcea, 40); Ionel Lafcăr (Codlea-Bra- şov, 40); Lebus Arm and (Loco, 40), N ieo lae Ilea, învăţător (Codlea B ra­şov, 30); Crizantem a Popovic i (Bre- zoni-Vâlcea, 40); Sandu Stoiccscu (Loco, 30); Doamna dr. Cleo aPulian (Loco, 20); Alexandru Gh. M orţull Iaşi, 40); Samuel M illis (Loco, 40); Samuel Schächter (Loco, 40); Colen tis Gherasim (Leova, 20); M ugure! A ragon (Loco, 40); Jean Avram escu (Loco 40).

Cadum Satisfacez i l n i c m i l i o a n e

d e o a m e n i Sunteti dintre aceştia !

. m i ^{X 0LEMA OE PU«lTATt

PREM IUL Hl-lea: Două apa rate de radio cu galenă.

P R E M IU L III-lea : i volume din operele literare renumite.

N. B. — D eslegările v o r f i în ­soţite de cuponul respcctiv, pur­tând m en ţiunea : pentru jocuri.

F ieca re ca tegorie va avea şanse ega le in ca tegoriile in fe ­rioare.

In unele ţări, săpunul Ca- dum se vinde aproape cât toate celelalte săpunuri la un loc. E un succes cu atât mai semnificativ, că el se vinde pretutindeni unde lumea se decide greu pentru produsele de toa* letăDe ani de zile, femeile cele mai pretenţioase nu întrebuinţează decât Ca-'

dum şi sunt mulţumite. De ce n aţi fi şl D-v. ?

Incercaţi'l!

Cadum înviorează in mod delicat (enul. E un săpun atât de curat tneât mamele

îl întrebuinţează cu toată

încrederea pentru copiii lor•

Parfumul lui e delicat şi fin.

Tare şi durabil, săpunul

Cadum e nespus de eco­

nomic.

Fiind tare uscat n'are nisi o urmă de umezeală...

E fabricat tntr'un chip atât de modern şi de igie­nic Încât nu-i atins de nici o altă mână decât

a D v.

Un săpun foa rte

tare. fo los it până

la ultima bucólica

STRADA IELARI 8 , ETA.?

Săpunul Cadum„R E A L IT A T E A ILU ST R A T A - — D irector N ie . Constantin.

H edacda si Adm in istra fia : Sir. Const. M ille 7 9 11, Telefon .159/99.Pretul abona.nentelor: U n an lei 450; 6 luni lei ‘¿'Ml. hint lei 120. Pen tru stra,nutate lei bOO annul.

E B A L S T A T I M

A N U L V. N r . 2 5 4 i l u s t r a t ă IO DECEM BR. 193,

O E N E R A L ISS IM U L CIANK-KAI-SCHEK, comandantul iortelor naţionale chineze.