Pag

e1

Patimile Domnului Matei cap 26 1. Și au fost, când au săvârșit Iisus cuvintele acestea toate, zis-au ucenicilor Săi.

u suflet umilit cădem înaintea Ta, și ne rugăm Ție Mântuitorul lumii,

că Tu ești Dumnezeul celor ce se pocăiesc.

2. Știti, că după două zile Paștile vor fi, și Fiul Omenesc se va da să se răstignească.

oamne viind la patimă de voie, apostolilor le-ai grăit pe cale: iată ne

suim în Ierusalim, și se va da

C

D

Pag

e2

Fiul omenesc, precum este scris de Dânsul, veniți dar și noi cu gânduri curate, împre-ună cu Dânsul să călătorim și să ne răstignim, și să murim pentru Dânsul, prin dulceața lumească, ca și împreună cu Dânsul să viețuim, și să-L auzim pe Dânsul strigând: mai mult în Ierusalimul pământesc nu voi să pătimesc, ci Mă voi sui către Tatăl Meu, și Tatăl vostru, și Dumnezeul Meu, și Dumnezeul vostru, și împre-ună vă voi înălța pe voi întru Ierusalimul cel de sus, întru Împărăția Cerului.

Pag

e3

3. Atunci s-au adunat arhie-reii, și cărturarii, și bătrânii poporului în curtea arhiereu- lui, care se chema Kaiafa.

dunând preoții și căr-turarii sfatul cel fără-delege, cu pizmă cum-

plită asupra Ta Mântuitorule, pornit-au pe Iuda spre vinde-re, pentru aceea fără de rușine ieșind, zis-au ce-mi veți da mie, și eu vouă îl voi da pe Dânsul în mâinile voastre, de osânda acestuia izbăvește Doamne sufletele noastre. 4. Și au făcut sfat să prindă cu vicleșug pe Iisus și să-L omoa-re.

A

Pag

e4

o 5. Și zicea, nu în zi de praznic, ca să nu fie

gâlceavă în popor. 22, 3 Iară satana a intrat în Iuda, care se cheamă Iscario-tean, fiind el din numărul celor doisprezece.

stăzi Iuda părăsește pe Învățătorul, și pri-mește pe diavolul, or-

bește pentru patima iubirii de argint, cade din lumină întu-necatul: că în ce chip putea să vadă cel ce au vândut pe Luminătorul în treizeci de arginți? Ci nouă ne-au luminat Cel ce au pătimit pentru lume,

D

A

Pag

e5

către Carele să strigăm: Cela ce ai chinuit și cu oamenii ai pătimit, Doamne mărire Ție. 4. Și mergând au grăit cu arhiereii, și cu cei mai mari, cum L-ar da pe El lor.

R

5. Și ei s-au bucurat, și s-au tocmit cu el să-i dea argint.

intea ucigătorilor de Dumnezeu tocmindu-se cu vinderea iubito-

rului de argint, a acelora s-au într-armat spre ucidere, iar a acestuia au tras arginții: că atuncea mai mult alegându-și

A

M

Pag

e6

spânzurarea decât pocăința: rău s-au lipsit de viață. 6. Și el s-au făgăduit, și căuta prilej, ca să-L dea pe El fără de popor. (Luca) 6. Iară Iisus fiind în Betania în casa lui Simon leprosul.

iind Iisuse Pâinea vieții, mănânci împreună cu Simon fariseul, ca să

dobândească curva prin turnarea mirului, Darul Tău cel necumpărat. 7. Venit-au la El o muiere având un alabastru de mir de mult pret, și l-au turnat pe capul Lui, șezând El.

F

Pag

e7

ăcătoasa ștergând cu căl-dură preacuratele Tale picioare, cu părul capu-

lui ei, și din adânc suspinând, a grăit cu plângere: Îndurate nu mă lepăda, nici nu mă urî, Dumnezeul meu, ci mă pri-mește pe mine, ceea ce mă pocăiesc, și mă mântuiește ca un Iubitor de oameni. 8. Iară văzând învățăceii Lui, s-au mâniat, zicând: pentru ce această pagubă? 9. Că se putea vinde acest mir cu mult, și să se dea săracilor.

rătându-se nemulțu-mitor Darului, și vi-clean cu râvna obrăz-

P

A

Pag

e8

niciei, Darul cel vrednic de Dumnezeire îl vinde cu cuvân-tul, prin care s-au dezlegat datoria păcatelor, furând Iuda cel rău Darul cel Dumnezeiesc: miluiește sufletele noastre Hristoase Dumnezeule și ne mântuiește pe noi. 10. Iară Iisus știind au zis lor, ce faceți supărare muierii?

oamne muierea ceea ce căzuse în multe păcate, cunoscând Dumnezeirea

Ta și luând rânduiala mirono-sițelor, au adus Ție mir mai înainte de îngopare, vai mie! Grăind, că noaptea îmi este mie neoprită aprinderea cur-

D

Pag

e9

viei, întunecoasă și fără de lumină e pofta păcatului, pri-mește izvorul lacrimilor mele, Cela ce ridici apa mării cu norii, pleacă-te către suspinile mele cele de la inimă, Cela ce ai plecat cerurile, cu pogorâ-rea Ta cea negrăită. Săruta-voi prea curate picioarele Tale: și le voi șterge pe ele iarăși cu părul capului meu, pe care Eva în Rai cu sunet înfricoșat, auzind cu urechile chemându-se, de frică s-au ascuns. Mulți-mea păcatelor mele, și adân-cimea judecăților Tale cine le va urma Mântuitorul suflete-

Pag

e10

lor, Mântuitorul meu: să nu mă treci pe mine roaba Ta. Că bun lucru au făcut cu Mine. 11. Că pe săraci pururea aveți cu voi, iară pe Mine nu Mă aveti pururea.

umără-mă pe mine Stă-pâne, la a doua și înfri-coșata venirea Ta, cu

oile cele de-a dreapta, trecând mulțimea greșelilor mele. 12. Că vărsând aceasta mirul acesta pe trupul Meu, spre îngroparea Mea l-au făcut.

elui mai înainte de veci din Tatăl născut, lui Dumnezeu Cuvântului

veniți să ne închinăm: că

N

C

Pag

e11

răstignire răbdând, îngropării S-au dat, precum însuși au voit: și înviind din morți, m-au mântuit pe mine omul ce rătăcit. 13. Amin zic vouă, oriunde se va propovădui Evanghelia aceasta în toată lumea, zice-se-va, și ce au făcut aceasta întru pomenirea ei.

uierea ceea ce mai îna-inte era curvă, îndată s-au arătat cu minte

înțeleaptă, urând faptele pă-catului cele urâte, și dulcețile trupești, gândind rușinea cea multă, și osânda muncilor, care o vor lua curvele și cur-

M

Pag

e12

varii, dintru carii cel dintâi sunt eu și mă tem: ci petrec în obiceiul cel rău ca un nebun; iar muierea cea curvă temân-du-se și grăbindu-se au venit, strigând către Izbăvitorul: Iu-bitorule de oameni și Îndura-te, dintru spurcăciunea fapte-lor mele mă izbăvește. 14. Atunci mergând unul din cei 12 carele se chema Iuda Iscarioteanul la Arhierei. 15. Au zis lor, ce vreți să-mi dați mie, și eu Îl voi da pe El vouă?

uda cel ce au lepădat dra-gostea lui Hristos pentru aur: mergând grăiește I

Pag

e13

domnilor celor fărădelege, ce veți să-mi dați și eu voi da vouă pe Hristos pe Carele căutați, miluiește sufletele noastre Hristoase Dumnezeu-le și ne mântuiește pe noi. Iară ei i-au pus lui treizeci de arginți.

inzi pe Domnul în treizeci de arginți și nu gândești Iudo călcăto-

rule de lege la cina cea de taină sau la cinstita spălare? o, cum ai venit la sfârșitul lumi-nii, alunecându-te cu căderea: ai sărutat spânzurarea. 16. Și de atunci căuta vreme cu prilej, ca să-L dea pe El.

V

Pag

e14

17. Iară în ziua cea dintâi a azimilor, venit-au învățăceii la Iisus, zicând Lui: unde vei să gătim Ție să mănânci Paștile? 18. Iară El au zis lor: mergeți în oraș la oarecine, și ziceți lui: Învățătorul zice, vremea Mea este aproape, la tine voi face Paștile cu învățăceii Mei. (Marcu 14, 13)

rimis-ai la foișor să gă-tească cina ucenicilor Tăi, Cela ce ești neîncă-

put făpturii și nepipăit de oameni, și ai grăit: mergeți și-Mi gătiți Paștele să mănânc, de care am dorit.

T

Pag

e15

Și au trimis doi din învățăceii Săi, și au zis lor: mergeți în cetate, și va întâmpina pe voi un om ducând un vas cu apă, mergeți după el.

ela ce știi toate cele de acum și cele viitoare, și cele ce trec cu vremile,

mai înainte ai știut, cele ce vor să fie și ai grăit, ca să cunoască ucenicii că al tuturor ești Domn, pe Care Te slăvim. 14. și oriunde va intra, ziceti stăpânului casei, că Învățăto-rul zice, unde este sălașul, întru care să mănânc paștile cu învătăceii Mei?

C

Pag

e16

e Tine Ziditorule Te-au primit foișorul, cel așter-nut și cu tăinuitorii, că

acolo ai săvârșit Paștile, și acolo ai lucrat taina, că acolo prin doi trimiși ucenici ai Tăi, acuma Paștele s-au gătit Ție. 15. și el va arăta vouă, un foișor mare, așternut gata, acolo gătiți nouă.

el ce știe toate zis-a mai înainte Apostolilor: mergeți la oarecine, și

fericit este cel care poate să primească pe Domnul cu credință, pregătindu-și mai înainte inima foișor, și cină credința cea dreaptă.

P

C

Pag

e17

19. Și au făcut învățăceii, cum le-au poruncit lor Iisus, și au gătit Paștile.

ort ceresc s-a arătat foișorul, unde a săvârșit Hristos Paștile, cina cea

fără de sânge și slujba cuvân-tătoare: iar masa tainelor ce s-au săvârșit acolo, jertfelnic înțelegător. 20. Și făcându-se seară șezut-au cu cei 12 învățăcei ai Săi.

ntru luminile sfinților Tăi, cum voi intra eu nevred-nicul, că de voi îndrăzni a

intra în cămară, haina mă vădește că nu este de nuntă, și voi fi lepădat și gonit de îngeri

C

I

Pag

e18

ci curățește Doamne spurcă-ciunea sufletului meu, și mă mântuiește ca un Iubitor de oameni. 21. Și mâncând ei

ristos este Paștile cele mari și cinstite, mân-cându-Se ca o pâine și

junghiindu-Se ca o oaie: că Acela S-au înălțat jertfă pentru noi. Trupului și sângelui Aceluia în taină toți să ne împărtășim. au zis: Amin zic vouă. Că unul dintre voi Mă va vinde.

cenicilor Tăi mai înain-te ai zis Bunule: nebu-nul bărbat carele este

H

U

Pag

e19

între voi vânzător nu cunoaște acestea, și acesta fiind fără de minte nu va pricepe. Însă întru Mine petreceți, și cu credința întăriți-vă. 22. Iar ei s-au întristat foarte, și au început a zice Lui fiește-carele dintr-înșii, au doară eu sunt Doamne?

ouă grăia Hristos uce-nicilor Săi, unul din voi va să mă vânză. Uitând

veselia era cuprinși cu frică, și cu mâhnire grăind: spune-ne nouă cine este acela, Dumne-zeul Părinților noștri.

V

Pag

e20

13, 22 Ioan: Deci căuta unul la altul învățăceii, neștiind de cine zice.

nul dintru voi va să Mă dea cu înșelăciune, vân-zându-Mă jidovilor în

noaptea aceasta; acestea gră-ind Hristos se tulbura ucenicii, atuncea unul către altul, se pleca nepricepându-se. 23. Iară unul din învățăceii Săi, pe carele iubea Iisus, s-au culcat pe pieptul lui Iisus.

cenicul pe carele iubea Domnul, culcându-se pe piept, au zis către

Dânsul: Cine este cel ce Te vinde? Iară Hristos către acela

U

U

Pag

e21

arătând, acesta carele au întins acuma mâna în sare. 24. Deci acestuia i-au făcut semn Simon Petru, ca să întrebe cine este, de carele zice.

oan Te întreba: Doamne cine este cela ce Te vinde: pe acela prin pâine l-ai

arătat, iar Iuda cel fărădelege n-au vrut să înțeleagă. 23. Iară El răspunzând au zis: cel ce întinse cu Mine mâna în blid, acela va să mă vânză.

el ce împreună cu Mine va pune mâna în sare cu obrăznicie, însă mai

bine i-ar fi fost aceluia, să nu

I

C

Pag

e22

treacă Poarta Vieții niciodată. Pe acesta carele era vânzător îl arăta Dumnezeul Părinților noștri. 24. Ci Fiul omenesc merge, cum este scris despre El, dar vai de omul acela prin carele Fiul omenesc se vinde, mai bine ar fi fost lui, de nu s-ar fi născut omul acela.

u taină ducând Hristoa-se, la cină tuturor Apos-tolilor împreună ai ară-

tat Mântuitorule, înțelepciu-nea cea din veci acoperită: care înțelepciune o au dat bisericilor purtătorii de Dum-nezeu Părinți.

C

Pag

e23

25. Și răspunzând Iuda vânză-torul Lui au zis: au doară eu sunt Învățătorule? Zis-au lui: tu ai zis.

zbăvește-ne pe noi Iisuse, Mântuitorul nostru, de vicleșugurile amăgitoru-

lui, și de năpăști, și de partea lui Iuda vânzătorul, și primeș-te pocăința noastră, și cu cre-dința și cu dragostea spre Tine întărește-ne. Luca 22, 15. Și au zis lor, cu dor am dorit să mănânc aceste Paști cu voi mai înainte de Patima Mea.

I

Pag

e24

iind Hristoase la Patimă care tuturor celor din Adam nepăti-

mire au izvorât, ucenicilor Tăi ai zis: împreună cu voi am dorit să Mă împărtășesc paș-tilor acestora, pentru că pe Mine unul născut acuma Tatăl curățire în lume m-au trimis. 16. că zic vouă: că de acum nu voi mai mânca dintru acestea, până când se vor plini întru Împărăția lui Dumnezeu.

ai înainte văzând proo-rocul Tainele Tale Hris-toase cele negrăite, au

strigat: pus-ai dragoste vâr-toasă a tăriei, Părinte îndura-

V

M

Pag

e25

te, că pe Fiul unul născut Bu-nule, curățire în lume L-ai trimis. 26. Deci mâncând ei, au luat Iisus pâine și binecuvântând au frânt, și au dat învățăceilor Săi, și au zis: luați mâncați, acesta este trupul Meu.

lagoslovind pâinea, Cela ce ești pâine cerească, mulțumind Tatălui Părin-

telui. Și luând și paharul ai dat ucenicilor, zicând: luați mâncați acesta este trupul Meu, și sângele vieții celei nestricate.

B

Pag

e26

27. Și luând paharul, și mulțu-mind, le-au dat lor zicând; beți dintru acesta toți.

n taină ducând pe priete-nii Tăi, gătește masă hră-nitoare de suflete, și Înțe-

lepciunea lui Dumnezeu pli-nește credincioșilor paharul vieții cu adevărat: să ne apropiem cu bună credință și să strigăm: cu mărire S-au proslăvit Hristos Dumnezeul nostru. 28. Că acesta este sângele Meu al Legii celei nouă, carele se varsă pentru mulți întru ier-tarea păcatelor.

I

Pag

e27

u paharul Tău cel de ve-selie, Bunule, care este spre mântuirea a tot

neamul omenesc, ai adăpat pe ucenicii Tăi: că singur Te-ai jertfit pe Tine grăind: beți sângele Meu, și întru credință întăriți-vă. 22, 19. aceasta să faceți întru pomenirea Mea. (Luca)

ezând Tu la cină Iubito-rule de oameni, împreună cu ucenicii Tăi și descope-

rindu-le taina cea mare a întrupării Tale, le-ai zis: mâncați Pâinea cea de viață, cu credință beți sângele vărsat

C

S

Pag

e28

din junghierea Dumnezeieștii coaste. 29. Dară vă zic vouă, că nu voi bea de acuma dintru această roadă a viței,

mpărtășindu-Te paharu-lui, ai grăit ucenicilor Cela ce ești fără de moarte, din

roada viței nu voi mai bea de acum, neviețuind cu voi mai mult, că pe Mine unul născut, acum Tatăl curățire în lume M-au trimis. până la ziua aceea, când o voi bea aceasta cu voi nou întru Împărăția Tatălui Meu.

I

Pag

e29

min grăind au zis vițe-lor viei Apostolilor Hristos Adevărul, de

acum nu voi mai bea băutură din vie, până când voi bea nouă întru mărirea Părintelui Meu, împreună cu voi moștenitorii Mei. 22, 24. Și s-a făcut și pricire între dânșii, carele dintre ei se părea a fi mai mare.

rivind spre dânșii, zis-ai Doamne ucenicilor Tăi, nu cugetați cele înalte, ci

împreună vă adunați cu cei smeriți, paharul Meu, pe care îl voi bea, bea-l-veți, ca împreună cu Mine întru

A

P

Pag

e30

Împărăția Tatălui să vă proslăviți. 25. iară El au zis lor: împărații neamurilor domnesc pe ele, și cei ce le stăpânesc pe ele, făcători de bine se cheamă.

oamne învățând pe ucenicii Tăi să înțeleagă cele mai desăvârșit, ai

zis lor să nu se asemene păgânilor, a stăpâni pe cei mai mici. Că nu va fi vouă așa ucenicilor Mei, că sunt sărac de voie. Deci cel ce va vrea să fie mai întâi, să fie tuturor slugă, cel ce stăpânește ca cum ar fi stăpânit, și cel mai ales, ca cel de pe urmă. Pentru că

D

Pag

e31

singur am venit să slujesc lui Adam celui sărac, și să-mi dau sufletul Meu izbăvire pentru mulți, carii îmi strigă Mie: mărire Ție. 26. iară voi nu așa, ci carele este mai mare întru voi, să fie cel mai mic, și cel mai de cinste ca o slugă.

tunci vă vor cunoaște toți pe voi a fi ucenicii Mei, de veți păzi po-

runcile Mele, zis-au Mântuito-rul prietenilor mergând la Patimă, pace să aveți întru voi și întru toți, și cele smerite gândind, înălțați-vă, și pe Mine

A

Pag

e32

Domn știindu-Mă cântați, și-L prea înălțați întru toți vecii. 27. Că cine este mai mare, cel ce șade, au cel ce slujește? Au nu cel ce șade? Iară Eu sunt în mijlocul vostru ca cel ce slujește.

culându-Te de la cină, în-cins-ai cu fota mijlocul Tău, închipuind smerenia

cea nemăsurată întru tot Bunule Doamne, și ai grăit ucenicilor Tăi, precum vedeți așa să faceți pururea, precum ați văzut astăzi. 28. Iară voi sunteți carii ați rămas cu Mine întru ispitele Mele.

S

Pag

e33

imțirile noastre curate să le punem înaintea lui Hristos, și ca niște prie-

teni ai Lui, sufletele noastre să le jertfim pentru Dânsul, și nu cu griji lumești să ne îngreu-iem ca Iuda, ci în taina sufle-telor noastre să strigăm: Tatăl nostru cel din ceruri izbăveș-te-ne pe noi de cel rău. 29. Și eu vă făgăduiesc vouă, cum Mi-au făgăduit Mie Tatăl Meu, Împărăția.

ămara Ta Mântuitorul meu o văd înfrumuse-țată, și haină nu am să

intru într-însa, luminează-mi îmbrăcămintea sufletului, Dă-

S

C

Pag

e34

tătorule de lumină, și mă mântuiește. 30 ca să mâncați și să beți la masa Mea întru Împărăția Mea, și să ședeți pe scaune judecând douăsprezece nea-muri a lui Israil. (Luca)

ormitând cu lenea sufle-tului, Hristoase nu am câștigat făclia cea din

fapte bune luminând, și m-am asemănat fecioarelor celor nebune, lenevindu-mă în vre-mea lucrului: nu-mi încuia Stăpâne milostivirea îndură-rilor Tale, ci scututrând întu-necatul meu somn mă scoală, și mă du împreună cu fetele

D

Pag

e35

cele înțelepte în cămara Ta, unde este glasul cel curat al celor ce prăznuiesc, și strigă neîncetat Doamne mărire Ție. 1. Iară înainte de ziua prazni-cului Paștilor, știind Iisus, că au venit ceasul Lui, ca să treacă din lumea aceasta la Tatăl, iubind pe ai Săi, care era în lume, până în sfârșit i-au iubit pe ei. 3. Știind Iisus, că toate i-au dat Tatăl în mâini, și cum că de la Dumnezeu au ieșit, și la Dumnezeu merge. 4. S-au sculat de la Cină, și și-au pus veșmintele Sale, și luând ștergătoarea s-au încins.

Pag

e36

ela ce au făcut apele, și izvoarele, și marea, în-vățându-ne pe noi sme-

reniei celei alese, cu fota în-cingându-Se, au spălat picioa-rele ucenicilor, smerindu-Se pentru mulțimea bunătății, și ridicându-ne pe noi din pră-pastia răutății, unul Iubitorul de oameni. 5. după aceea au turnat apă în spălătoare, și au început a spă-la picioarele învățăceilor, și a le șterge cu ștergătoarea, cu care era încins.

ând slăviții ucenici la spălarea Cinei s-au lu-minat, atunci Iuda cel

C

C

Pag

e37

rău credincios, cu iubirea de argint bolnăvindu-se, s-au în-tunecat. Și judecătorilor fără-delege pe Tine Judecătorul cel drept Te-au dat. Vezi iubitoru-le de avuții pe cela ce pentru acestea spânzurare și-au ago-nisit. Fugi de sufletul nesățios, cel ce au îndrăznit unele ca acestea asupra Învățătorului; Cela ce ești spre toți bun, Doamne mărire Ție. 6. Deci a venit la Simon Petru; și acela i-a zis Lui: Doamne, au Tu vei să-mi speli picioarele?

tăpânul arată ucenicilor chipul smereniei, Cela ce îmbracă cerul cu nori se S

Pag

e38

încinge cu fota, și pleacă genunchile să spele picioarele ucenicilor, întru ale Căruia mâinile, este suflarea tuturor celor ce sunt. 7. răspuns-au Iisus și i-au zis lui: ceea ce fac Eu, tu nu știi acum; iar vei cunoaște după acestea. 8. Zis-au Petru Lui: nu vei spăla picioarele mele în veac. Răspuns-au Iisus lui: de nu te voi spăla pe tine, nu ai parte cu Mine. 9. Zis-au Simon Petru lui: nu numai picioarele mele, ci și mâinile și capul.

Pag

e39

merindu-Te pentru milos-tivirea Doamne, ai spălat picioarele ucenicilor Tăi,

și către alergarea cea Dum-nezeiască ai îndreptat pe ei, și apărându-se Petru a se spăla, îndată s-au supus poruncii Dumnezeiești spălându-se, și către Tine cu deadinsul rugându-se, să ne dai nouă mare milă. 10. zis-au Iisus lui: cel spălat n-are trebuință fără numai picioarele a le spăla, că este curat tot.

ine nu are spurcăciune, nu trebuie să i se spele picioarele, că voi sun-

S

C

Pag

e40

teți curați, o ucenicilor, ci nu toți: că după un ceas, unul din voi se va îndrăci. 12. Iar după ce au spălat picioarele lor, și și-au luat hainele sale, șezând iarăși au zis lor: știți ce am făcut vouă? 13. Voi pe Mine Mă chemați Domn, și Învățător, și bine ziceți, că sunt.

omn să Mă numiți, o ucenicilor, și Învățător că sunt Mântuitor ai zis:

pentru aceea urmați chipul carele ați văzut întru Mine. 14. Deci dacă Eu am spălat picioarele voastre, Domnul, și Învățătorul, și voi datori

D

Pag

e41

sunteți unul altuia a spăla picioarele.

u taină ducând pe uce-nicii Tăi Doamne, i-ai învățat grăind: o,

prietenilor, vedeți, să nu vă despartă pe voi vreo frică de la Mine, că de și pătimesc, ci pentru lume: nu vă smintiți dar întru Mine, că n-am venit să-Mi slujesc Mie, ci să slujesc, și să-Mi dau sufletul Meu mântuire pentru lume, că de-mi urmați voi Mie prietenii Mei, cel ce va vrea să fie întâi, să fie pe urmă, stăpânul ca cel ce slujește, petreceți întru

C

Pag

e42

Mine, ca roadă să aduceți, că eu sunt Roada Vieții. 15. Că pildă v-am dat vouă, ca precum am făcut eu vouă, și voi să faceți.

e umere Hristoase, ai ridicat Crucea Ta venind la Patimă, și ne-ai dat

pildă, nouă celor ce voim ca să trăim întru Tine, cum să ne proslăvim împreună cu Tine și să viețuim. Însuți învredniceș-te-ne și pe noi, să ne facem părtași ai Patimilor și ai slavei Tale, purtând omorârea Ta întru noi. Omoară Iubitorule de oameni săltările trupului nostru, și cu Dumnezeiasca Ta

P

Pag

e43

frică pătrunde mădularele lui, mort către lume, și viu numai poruncilor Tale făcându-mă. 16. Amin, amin zic vouă, nu este sluga mai mare decât domnul său, nici solul mai mare decât cel ce l-au trimis pe el.

O

17. Dacă știți acestea, fericiți veți fi, de le veți face.

e fapte nedrepte totdea-una fiind biruiți, și la Tine Cela ce ești Dumne-

zeu adevărat scăpând, aducem Ție glasul ucenicilor Tăi,

D

D

Pag

e44

zicând: mântuiește-ne pe noi Învățătorule, că pierim: arată și acum vrăjmașilor noștri, rugămu-ne, cum că ne acoperi pe noi norodul Tău, și ne mântuiești din nevoi: pentru rugăciunile Apostolilor Tăi, trecând cu vederea greșalele noastre, pentru multă bunătatea Ta Doamne. 18. Nu de toți voi zic: Eu știu pe carii i-am ales, ci ca să se plinească Scriptura, cel ce mă-nâncă cu mine pâine, au ridi-cat asupra mea călcâiul său.

l B

Pag

e45

și după îmbucătură a intrat satana în el.

cenicul luând pâinea, s-au pornit asupra Pâinii, gândind pentru vinde-

re, au alergat la jidovi, zis-au călcătorilor de lege, ce-mi veți da mie și eu voi da pe El vouă. Deci Iisus i-a zis: ce ai să faci, fă mai curând. 31. Și au zis Domnul: Simone, Simone, iată satana v-au cerut pe voi, să vă cearnă ca grâul.

zbăvește-ne pe noi Iisuse Mântuitorul nostru de înșelăciune, și de ispită și

de cel viclean: primește pe Născătoarea de Dumnezeu

U

I

Pag

e46

carea se roagă neîncetat că este Maică și poate să Te facă pe Tine milostiv. 32. Iară Eu M-am rugat pentru tine, să nu scază credința ta,

o și tu oarecând întorcându-te întărește

pe frații tăi. (Luca) O

31. Atuncea au zis lor Iisus: toți voi vă veți sminti întru Mine în această noapte,

edeți prietenilor ai zis, să nu vă temeți, acuma s-au apropiat ceasul,

D D

V

Pag

e47

să fiu Eu prins, și ucis de mâinile celor fărădelege: iară voi toți vă veți despărți, lăsându-Mă pe Mine, pe care vă voi aduna, să Mă propovă-duiți, Iubitor de oameni. că scris este, bate-voi păstorul, și se vor risipi oile turmei.

O

32. Iar după învierea Mea merge-voi mai înainte de voi în Galileea.

O

D

D

Pag

e48

33. Și răspunzând Petru au zis Lui: de s-ar și sminti toți întru Tine, iară eu niciodată nu mă voi sminti.

dâncul Dumnezeieștii înțelepciuni și al cu-noștinței nu l-ai ispitit

tot și adâncul judecăților Mele nu l-ai ajuns omule, Domnul au zis: deci fiind trup nu te lăuda, că de trei ori vei să te lepezi de Mine, pe Carele toată făptura bine Mă cuvintează slăvind în veci. 34. Zis-au Iisus lui: adevăr gră-iesc ție, că în această noapte mai înainte de cântatul cocoș-

A

Pag

e49

ului, de trei ori te vei lepăda de Mine.

ăspunzi împotrivă Simo-ne Petre, care vei face curând precum s-au zis,

și venind o roabă către tine te va înfricoșa, Domnul au zis, lăcrimând cu amar, Mă vei afla însă Milostiv, pe Carele toată făptura bine Mă cuvintează slăvind în veci. 35. Zis-au Petru Lui: de ar tre-bui și a muri cu Tine, nu mă voi lepăda de Tine, așișderea și toți învățăceii au zis.

uvinte spurcate din buze niciodată nu voi zice Ție Stăpâne, cu

R

C

Pag

e50

Tine voi muri ca un bun înțelept, măcar de s-ar și lepăda toți, au strigat Petru, nu trup, nici sânge, ci Părintele Tău Te-au descope-rit mie pe Tine care toată făptura bine Te cuvintează slăvindu-Te în veci. 19. De acum vă spun vouă, mai înainte de a fi, ca când va fi, să credeți, că Eu sunt. 20. Amin, amin zic vouă, cel ce primește, pe cel ce-l voi trimite Eu, pe Mine Mă primește, iară cel ce Mă primește pe Mine, primește pe cel ce M-au trimis pe Mine.

Pag

e51

30. Și dând laudă, au ieșit în Muntele Măslinilor.

O

36. Atunci au venit cu ei Iisus în satul ce se cheamă Ghetsi- mani,

O

22, 39 Și ieșind au mers după obicei în Muntele Măslinilor, și au mers după el și învățăceii Lui.

O

D

D

D

Pag

e52

40. Și sosind la loc, au zis lor: rugați-vă, ca să nu cădeți în ispită.

O

41. Și El s-au depărtat de ei, cât este o aruncătură de pia-tră, și îngenunchind se ruga, 42, zicând: Părinte, de voiești, să treacă paharul acesta de la mine, însă nu voia Mea, ci a Ta să fie.

O

43. Și s-au arătat Lui Îngerul din Cer întărindu-L pe El.

D

D

Pag

e53

O

44. Și fiind în luptă mai cu deadinsul se ruga, și sudoarea lui s-au făcut ca picăturile de sânge care pică pe pământ.

o

și au zis ucenicilor, ședeți aicea, până voi merge să Mă rog acolo.

o

37. Și luând pe Petru, și pe cei doi feciori ai lui Zebedeu, au

D

D

D

Pag

e54

început a Se întrista, și foarte tare a se mâhni.

(14, 34.) Și au început a se spăimânta, și tare a Se mâhni.

o

38. Atuncea au zis lor Iisus, întristat este sufletul Meu până la moarte,

o

rămâneți aicea cu Mine, și privegheați.

D

D

Pag

e55

O

39. Și mergând puțin au căzut pe fața Sa, rugându-Se, și zicând: Părintele Meu, de este cu putință treacă de la Mine paharul acesta, însă nu precum voi Eu, ci precum Tu. 40. Și au venit la învățăcei, și i-au aflat pe ei dormind, și au zis lui Petru: așa n-ați putut un ceas priveghea cu Mine?

cenicilor ai zis Hristoa-se, acuma scuturați som nul de la ochi și prive-

gheați întru rugăciuni, ca să nu intrați în ispită, și mai

D

U

Pag

e56

vârtos tu Simone: că celui mai tare mai multă ispită este. Cunoaște-Mă Petre pe Mine pe care toată făptura Mă binecuvintează în veci. 41. Privegheați, și vă rugați, ca să nu intrați în ispită, că sufletul este deștept, iară trupul neputincios.

O

42. Iarăși a doua oară mergând s-au rugat, zicând: Părintele Meu, de nu poate acest pahar trece de la Mine, ca să nu-l beau pe el, fie voia Ta.

D

Pag

e57

O

43. Și viind au găsit pe ei iarăși dormind, că era ochii lor îngreuiați.

O

44. Și lăsându-i pe ei, iarăși au mers, și s-au rugat a treia oară, același cuvânt zicând.

O

45. Atuncea au venit la învăță-ceii Săi, și au zis lor: dormiți acum și vă odihniți, iată s-au

D

D

D

Pag

e58

apropiat ceasul, și Fiul ome-nesc se va da în mâinile păcă-toșilor.

O

46. Sculați-vă, să mergem, iată s-au apropiat cel ce M-au vân-dut.

O

47. Și încă ei grăind, iată Iuda unul din cei 12 au venit, și cu el mulțime multă cu săbii și cu fuști de la arhiereii, și bătrânii poporului.

D

D

Pag

e59

O

48. Iară cel ce-L vânduse pe El, le-au dat lor semn, zicând: pe carele voi săruta, Acela este, prindeți-L pe El.

o

49. Și îndatăși apropiindu-se de Iisus, au zis: bucură-Te Învățătorule, și L-au sărutat pe El.

ărutarea ta este plină de vicleșug înșelătorule Iudo că aceea ce ai zis: bucură-

te, au fost împreună cu arma,

D

D

S

Pag

e60

că cu limba ai grăit cele de unire, iară cu voința ai gândit cele de despărțire, că ai cugetat cu înșelăciune să vinzi celor fărădelege pe Făcătoeul de bine. 50. Iară Iisus au zis lui: priete-ne pentru ce ai venit? Iudo, cu sărutare pe Fiul omenesc vinzi? (Luca 22, 48).

O

4. Iar Iisus știind toate cele ce erau să vie asupra Lui, ieșind, au zis lor: pe cine căutați?

D

Pag

e61

O

5. Răspuns-au Lui: pe Iisus Nazarineanul. Zis-au lor Iisus: Eu sunt. Și sta și Iuda cel ce îl vânduse pe el, împreună cu dânșii.

O

6. Deci după ce au zis lor: Eu sunt, s-au întors ei înapoi și au căzut jos.

O

D

D

D

Pag

e62

7. Și iarăși i-au întrebat pe ei: pe cine căutați? Iar ei au zis: pe Iisus Nazarineanul.

O

8. Răspuns-au Iisus, și au zis: am spus vouă că Eu sunt; deci, de Mă căutați pe Mine, lăsați pe aceștia să se ducă.

O

9. Ca să se împlinească cuvântul care a zis, pe carii i-ai dat Mie, n-am pierdut dintr-înșii nici pe unul.

D

D

Pag

e63

O

49. Și văzând cei ce era pe lângă El, ce era să fie, au zis Lui: Doamne lovi-vom cu sabia?

O

10. Iar Simon Petru având sabie, o a scos pe ea, și a lovit sluga arhiereului și i-a tăiat urechea lui cea dreaptă.Și era numele slugii Malh.

O

D

D

D

Pag

e64

51. Iară Iisus răspunzând au zis: lăsați până aici, și atingân-du-se de urechea lui, l-au vindecat pe el. (Luca cap. 22)

O

52. Atuncea i-au zis Iisus lui, întoarce-ți sabia ta în locul ei, că toți carii scot sabia, de sabie vor muri.

O

53. Au place-ți, că nu pot acum ruga pe Tatăl Meu, și-Mi va pune Mie înainte mai mult de

D

D

Pag

e65

douăsprezece leghioane de Îngeri?

oamne răbdând toate, așa ai zis celor fărădele-ge ce Te-au prins: de ați

și rănit pe Păstorul și ați risipit cele 12 oi, pe ucenicii Mei, dar aș fi putut să aduc înainte mai mult decât 12 legheoane de îngeri. Ci rabd îndelung ca să se plinească cele ce am arătat vouă prin proorocii Mei, cele nearătate și cele ascunse. Doamne slavă Ție. 54. Dar cum se vor umplea Scripturile, că așa se cade să fie?

D

Pag

e66

Atuncea apropiindu-se pus-au mâinile pe Iisus, și L-au prins pe El. 55. Întru același ceas au zis Iisus popoarelor: ca la un tâlhar ați ieșit cu săbii și cu fuști să Mă prindeți pe Mine? În toate zilele la voi am șezut învățând în Biserică, și nu M-ați prins. Ci acesta este ceasul vostru, și puterea întunericului. (Luca 22, 53). 56. Acestea toate s-au făcut, ca să se umple scripturile Proo- rocilor.

Pag

e67

Atuncea învățăceii toți lăsând-du-L pe El, au fugit. 13. Și L-au dus pe El la Anna întâi, că era socrul lui Kaiafa, care era arhiereu al anului aceluia. și L-au legat în casa arhiereului (Luca 22, 53)

a să închipuiască de demult Isaac patima Ta, se leagă Cuvântule, dar

se desleagă, legându-se oaia cea închipuitoare în pomul savec al iertării, și s-au slobozit el de cea atuncea fără de voie adevărată junghiere, iar Tu de voie junghiindu-Te din răutăți ne-am izbăvit.

C

Pag

e68

unde era cărturarii, și bătrânii adunați.

oborul celor înșelători urâți de Dumnezeu, și adunarea celor vicleni

ucigași de Dumnezeu, au stătut înaintea Ta Hristoase, și ca pe un vinovat Te trăgea pe Tine Făcătorul tuturor, pe care Te mărim în veci. 14. Și era Kaiafa cel ce a sfătuit pe iudei, că de folos este să moară un om pentru norod.

stăzi s-au adunat adu-narea cea vicleană, și spre Tine cele deșarte

s-au învățat: astăzi Iuda dintru o unire cu dânșii își gătește

S

A

Pag

e69

spânzurare, iar Kaiafa de voie mărturisește, că vei să iei moarte singur de voie pentru toți, Izbăvitorul nostru Hrist-oase Dumnezeule mărire Ție. 66. Și după ce s-au făcut ziuă s-au adunat bătrânii poporului, și arhiereii, și cărturarii, și L-au dus pe El în soborul lor.

a pe o oaie la junghiere Te-au tras Hristoase, poporul cel fărădelege,

pe Tine Cela ce ești Mielul lui Dumnezeu, vrând ca să izbăvești oile de lupul cel amar, pe care cu iubire de oameni le-ai iubit.

C

Pag

e70

58. Iară Petru mergea după El, până la curtea arhiereului, și intrând înlăuntru, ședea cu slugile, să-i vază sfârșitul. 19 (Ioan 18, 19) Deci arhiereul a întrebat pe Iisus de ucenicii Lui și de învățătura Lui. 20. Răspuns-au Iisus lui: Eu de față am grăit lumii, Eu totdeauna am învățat în sinagogă și în biserică, unde toți iudeii se adună, și în ascuns n-am grăit nimic. 21. ce Mă întrebi? Întreabă pe cei ce au auzit ce am grăit lor: iată aceștia știu cele ce am grăit Eu.

Pag

e71

22. și acestea zicând El, unul din slugile ce sta înainte, a dat palmă lui Iisus zicând: așa răspunzi arhiereului? 23. răspuns-au Iisus lui: de am grăit rău, mărturisește de rău, iar de am grăit bine, ce Mă bați? 24. Deci L-a trimis pe El Anna legat la Kaiafa arhiereul. 59. Iară arhiereii, și bătrânii, și tot sfatul, căuta mărturii mincinoase asupra lui Iisus, ca să-L omoare pe El. 60. Și nu au aflat, și multe mărturii mincinoase viind de față, n-au aflat nimic. Iară mai

Pag

e72

apoi viind două mărturii mincinoase. 61. Au zis: Acesta au zis: pot risipi Biserica lui Dumnezeu, și în trei zile să o zidesc pe dânsa. 62. Și sculându-se arhiereul au zis Lui: nimica nu răspunzi la acestea, ce mărturisesc aceștia asupra Ta? 63. Iară Iisus tăcea, și răspun-zând arhiereul au zis Lui: juru-Te pe Dumnezeul cel Viu, să ne spui nouă, de ești Tu Hristos Fiul lui Dumnezeu? 64. Zis-au Iisus lui: tu ai zis, însă zic vouă: de acum veți vedea pe Fiul omenesc șezând

Pag

e73

de-a dreapta Puterii, și viind pe norii Cerului. 67. de ești Tu Hristos, spune nouă, și le-au zis lor: de voi spune vouă, nu veți crede 68. iară de voi și întreba, nu-mi veți răspunde, nici Mă veți slobozi.

14, 61. Și iarăși arhiereue L-au întrebat pe Ee, și I-au zis Lui: au Tu ești Hristos Fiul celui binecuvântat? 62. iară Iisus au zis: Eu sunt. 65. Atuncea arhiereul și-au rupt veșmintele sale, zicând: că grăiește hulă, ce ne mai trebuiesc mai multe mărturii: iată acum ați auzit hula Lui.

Pag

e74

66. Ce vi se pare vouă? Iară ei răspunzând au zis: vinovat este morții.

um îndrăzni adunarea cea fărădelege, a Te o-sândi pe Tine Judecăto-

rule fără de moarte, Cela ce de demult ai însemnat Legea în pustie lui Moisi văzătorului de Dumnezeu? Cum nu s-au temut nicicum văzându-Te mort pe lemn, pe Tine Cela ce ești Viața tuturor? Nici în minte cugeta, că tu ești Domnul și Stăpânul făpturii. 67. Atuncea au scuipat în obrazul Lui, și L-au pălmuit peste față,

C

Pag

e75

tăpân fiind Iisuse al meu, de la rob pălmuire ai pri-mit, căutând, să mă slobo-

zești pe mine, cel robit de pierzătorul, și pe Cruce piro-nindu-Te mă mântuiești, pe mine carele cânt: Dumnezeul Părinților bine ești cuvântat. iar alții L-au bătut.

nconjura ca niște câini mulți, și au lovit fălcile Tale Împărate, cu strămu-

tare, și Te întreba, și mincinos Te mărturisea. Și toate răbdându-le pe toți i-ai mântuit.

S

I

Pag

e76

68. Zicând: proorocește nouă Hristoase cine este, cela ce Te-au lovit?

t 22, 65 Și altele multe hulind, zicea împotriva

Lui. (Luca ) 69. Iară Petru ședea afară în curte, și au venit la el o slujni- că, zicând: și tu erai cu Iisus Galileianul. 70. Iară el s-au lepădat înain-tea tuturor zicând: nu știu ce zici. 71. Și ieșind el la poartă, văzu-tu-l-au pe el alta, și au zis celor de acolo: și acesta era cu Iisus Nazarineanul.

S

Pag

e77

72. Și iarăși s-au lepădat cu jurământ, că nu știu pe Omul. 73. Iară peste puțintel apropi-indu-se cei ce sta au zis lui Petru: adevărat și tu ești din-tr-înșii, că și graiul tău te arată. 74. Atuncea au început a se blestema, și a se jura, că nu știu omul, și numaidecât au cântat cocoșul. 22, 61. Și întorcându-Se Domnul au căutat spre Petru (Luca) 75. Și și-au adus aminte Petru de cuvântul lui Iisus, ce-i zisese lui, că mai înainte de cântatul cocoșului, de trei ori

Pag

e78

te vei lepăda de Mine, și ieșind afară au plâns cu amar.

entru frica jidovilor, pri-etenul Tău și cel mai de aproape Petru, s-au lepă-

dat de Tine Doamne, și plân-gând așa striga: lacrimile mele nu le tăcea, că am zis să păzesc credința Îndurate, și nu o am păzit: și pocăința noastră așiș-derea o primește, și ne miluiește pe noi. 1. Iar dacă s-au făcut ziuă, sfă-tuitu-s-au toți arhiereii, și bă-trânii poporului asupra lui Iisus, ca să-L omoare pe El.

P

Pag

e79

1. Și sculându-se toată mulțimea lor, (23, 1 Luca) 2. Și legându-L L-au dus, și L-au dat lui Pilat domnului din Pont.

tătut-ai osândit înaintea judecătorului celui ne-drept, Cela ce judeci cu

dreptate tot pământul, și ai suferit loviri cu palma peste obraz, vrând să mă slobozești Doamne, de țiitorul lumii cel viclean. 2. Și au început a-L pârî pe El zicând: pe Acesta L-am aflat răzvrătind neamul nostru, și oprind să nu dea dajdie împă-

S

Pag

e80

ratului, zicându-Se pe sine că este Hristos Împărat. 3. iară Pilat L-au întrebat pe El zicând: Tu ești Împăratul jidovilor, răspunzând au zis lui: tu zici. 4. iară Pilat au zis către arhierei, și către popor: nici o vină nu aflu întru acest om. 5. iară ei mai vârtos se întărea zicând, că tulbură poporul, învățând prin toată Iudeea, începând din Galileea, până aici. 6. iară Pilat auzind de Galileea, au intrebat: au om galileian este? 7. Și înțelegând, că din ținutul

Pag

e81

lui Irod este, L-au trimis pe El la Irod, fiind și el în Ierusalim întru acele zile. 8. Iară Irod văzând pe Iisus s-au bucurat foarte, că de multă vreme voia să-L vază pe El, pentru că auzea multe de El, și nădăjduia să vază vreun semn de la El făcându-se. 9. Și L-au întrebat pe El cu cuvinte multe, iară nimic nu au răspuns lui. 10. Și sta arhiereii, și cărturarii cu deadinsul pârându-L pe El. 11. iară Irod împreună cu ostașii săi înfruntându-L, și batjocorindu-L, L-au îmbrăcat

Pag

e82

în veșmânt luminat și L-au trimis iarăși la Pilat. 12. Și s-au făcut prieteni Pilat, și Irod întru acea zi unul cu altul, că mai înainte era vrajbă între ei. 3. Atunci văzând Iuda cel ce vânduse pe dânsul, că L-au judecat spre moarte, căindu-se au întors cei treizeci de arginți arhiereilor, și bătrâ-nilor. 4. Zicând: greșit-am vânzând sânge nevinovat. Iară ei au zis: ce este nouă? Tu vei vedea. 5. Și aruncând arginții s-au dus în laturi, și mergând s-au spânzurat.

Pag

e83

, orbirea iubirii de argint necredincioase, de unde și uitare ai

dobândit: că sufletului pace statornică nicicum n-ai agoni-sit, precum te-ai învățat: că prin deznădăjduire aprinzân-du-te vânzătorule, singur pe tine te-ai stins: miluiește sufletele noastre Hristoase Dumnezeule și ne mântuiește pe noi. 6. Iară arhiereii luând arginții au zis: nu se cade a pune aceștia în vistieria Bisericii, de vreme ce preț de sânge este. 7. Și sfat făcând au cumpărat cu ei țarina unui olar, pentru

O

Pag

e84

îngroparea străinilor. 8. Drept aceea s-au numit pă-mântul acela, pământul sânge-lui, până în ziua de astăzi. 9. Atunci s-au plinit zisa lui Ieremie proorocul, carele zice. Și au luat treizeci de arginți, prețul celui prețuit, carele s-au prețuit de fiii lui Israil. 10. Și i-au dat pe țarina Olaru-lui, precum mi-au spus mie Domnul. 13. iară Pilat chemând arhi-ereii și boierii, și poporul. 14. Au zis către ei: ați adus mie pe Omul acesta, ca pe un tulburător de popor, și iată eu înaintea voastră întrebându-L,

Pag

e85

nici o vină n-am aflat în Omul acesta din cele ce pârâți pe El. 15. Ci nici Irod, că v-am trimis pe voi la el, și iată nimic vrednic de moarte nu i s-au făcut Lui. 16. Deci pedepsindu-L îl voi slobozi. 11. Iară Iisus sta înaintea dre-gătorului, și L-au întrebat pe El dregătorul zicând: au Tu ești Împăratul jidovilor? Iară Iisus au zis lui, tu zici. 12. Și când grăia asupra Lui Arhiereii, și bătrânii, nimic nu răspundea. 13. Atunci au zis Pilat Lui: au nu auzi, câte mărturisesc

Pag

e86

asupra Ta? 14. Și nu i-au răspuns lui la nici un cuvânt, cât se mira dregătorul foarte. 15. Iară la praznic avea obicei dregătorul, să sloboază popo-rului un vinovat, pe carele vrea ei. 16. Și avea atunci un vinovat vestit, carele se chema Vara-

vva. 15, 7. Cu sotiile lui prins, carii în zarvă ucidere făcuse. 17. Deci adunându-se ei, le-au zis lor Pilat: pe carele vreți, să vă sloboz vouă? Pe Varavva, au pe Iisus, carele se zice, Hristos?

Pag

e87

,

18. Că știa, că pentru pizmă L-au dat pe El.

, cum poporul cel ne-drept, de pizmă fiind întunecat, pe Tine

Dătătorule de lumină, cel drept și nevinovat, Crucii Te-au dat, a Căruia patimă soarele văzându-o s-au întunecat, și podoaba Bisericii s-au rupt, și s-au clătit temeliile pământului. 19. Și șezând El la judecată, trimis-au la el muierea lui zi-când: nimica ție și Dreptului

O

O

Pag

e88

acestuia, că multe am pățit astăzi în vis pentru Dânsul. 20. Iară arhiereii, și bătrânii îndemna popoarele, ca să cea-ră pe Varavva, iară pe Iisus să-L piarză. 21. Și răspunzând dregătorul, au zis lor: pe care vreți dintr-amândoi să vă sloboz vouă? Iară ei au zis: pe Varavva.

ouă vicleșuguri au făcut Israil, fiul Meu cel întâi născut, că pe Mine M-au

părăsit izvorul apelor celor vii, și au săpat loruși puțul stricăciunii: pe Mine pe lemn M-au răstignit, iar pe Varava l-au cerut să-l slobozească:

D

Pag

e89

spăimântatu-s-a pentru aceas-ta Cerul, și soarele și-au ascuns razele: iar tu Israile nu te-ai rușinat, ci morții M-ai dat: Părinte Sfinte iartă-le lor că nu știu ce fac. 22. Zis-au lor Pilat: dară ce voi face lui Iisus, carele se zice Hristos? Zis-au lui toți: să se răstignească.

”Iar când Mă voi înălța, pe toți îi voi trage către Mine.”

eamurile cele depărta-te de la Tine, înălțân-du-Te pe Cruce aproa-

pe le-ai tras, și ne-ai împă-cat pe noi cu Părintele, în-delung Răbdătorule, ca un

N

Pag

e90

sol făcându-Te mijlocitor, și în mijlocul pământului, patimă de ocară ai răbdat. Că precum a înălțat Moisi șarpele în pustie,

arpele înălțându-se de Moisi, închipuia Dumneze-iasca spânzurare a lui

Hristos pe lemn, a Celui ce au omorât pe șarpele cel viclean, și pe noi cei omorâți cu călcările de poruncă pe toți ne-au înviat.

așa se cade să fie înălțat și Fiul Omului.

ând și-au întins Moisi mâinile la înălțime, pa-tima Ta au închipuit, a

S

C

Pag

e91

Celui ce Ți-ai întins mâinile pe lemn, și stăpânirea cea pierză-toare a vicleanului de tot o ai surpat. Pentru aceea știindu-te Izbăvitor, și Mântuitor, Te lăudăm Iubitorule de oameni. 23. Iară dregătorul au zis: dară ce rău au făcut?

, cum adunarea celor fărădelege, au osândit spre moarte pe Împă-

ratul făpturii: nerușinându-se de facerile de bine, care adu-cându-le lor aminte, le-au adeverit zicând către dânșii: norodul Meu ce am făcut vouă? Au n-am umplut Iudeea de minuni? Au n-am înviat pe

O

Pag

e92

morți numai cu cuvântul? Au n-am vindecat toată boala și toată neputința? Dară ce mi-ați răsplătit Mie? Pentru ce nu vă aduceți aminte de Mine? În locul tămăduirilor, rane ați pus asupra Mea, în loc de viață omorându-mă, răstignindu-Mă pe lemn, ca pe un făcător de rele, pe Mine făcătorul de bine: pe Dătătorul de lege, ca pe un călcător de lege, pe Împăratul tuturor ca pe un vinovat. Îndelung răbdătorule Doamne slavă Ție. Iară ei mai vârtos striga, zicând: să se răstignească.

Pag

e93

20.Și iarăși au grăit Pilat către ei vrând să sloboază pe Iisus. 21. iară ei striga, zicând: răs-tignește-L, răstignește-L pe El. (Luca)

ă se răstignească striga, cei ce pururea se desfăta de Darurile Tale, și în

locul Făcătorului de bine, cerea să ia pe făcătorul de rele, ucigașii drepților, și tăceai Hristoase suferind obrăznicia lor, vrând să păti-mești, și să ne mântuiești pe noi, ca un Iubitor de oameni. 22. Iară el a treia oară au zis către ei: dară ce rău au făcut Acesta? Nici o vină de moarte

S

Pag

e94

nu aflu întru El, deci pedepsin-du-L îl voi slobozi pe El. 23. Iară ei striga cu glasuri mari cerând să-L răstignească pe El,

ă tacă tot trupul omenesc și să stea cu frică și cu cutremur și nimic pămân-

tesc întru sine să nu gândeas-că: că Împăratul împăraților și Domnul domnilor merge să se junghie și să se dea spre mâncare credincioșilor; și merg înaintea Lui cetele îngerești, și toată căpetenia și puterea, Heruvimii cei cu ochi mulți și Serafimii cei cu câte

S

Pag

e95

șase aripi, fețele acoperindu-și și cântând cântare: Aliluia, Aliluia, Aliluia. și se întărea glasurile lor, și ale arhiereilor. 24. iară Pilat au judecat, să se facă cererea lor.

15, 15. Și Pieat vrând să facă pe voia poporului, le-au slobozit lor pe Varavva. 24. Deci văzând Pilat, că nimic nu folosește, ci mai multă gâlceavă se face, luând apă și-au spălat mâinile înaintea po-porului zicând: nevinovat sunt de sângele acestui Drept, voi veți vedea.

Pag

e96

25. Și răspunzând tot poporul au zis: sângele Lui asupra noastră și asupra fiilor noștri. 26. Atunci le-au slobozit lor pe Varavva, iară pe Iisus bătân-du-L L-au dat să se răstigneas-că.

entru osânda celor lepădați osândă ai suferit, pentru cel ce au

pătimit goliciune, gol pe lemn Te-ai spânzurat Îndurate. Mare este Stăpânirea Ta, și Iubirea de oameni. 27. Atunci ostașii dregătorului ducând pe Iisus în Divan, adunat-au la Dânsul toată mulțimea ostașilor.

P

Pag

e97

28. Și dezbrăcându-L pe El, L-au îmbrăcat cu haină mohorâ-tă.

ezbrăcat-au de pe Mine veșmintele Mele, și M-au îmbrăcat în haină moho-

râtă, pus-au pe capul Meu cunună de spini și în mâna Mea cea dreaptă Mi-au dat trestie, ca să-i zdrobesc pe ei ca vasele olarului. 29. Și împletind cunună de spini, au pus pe capul Lui,

ncununându-Te cu spini, Cuvântule, Cela ce încunu-nezi cu flori tot pământul,

tai din rădăcină spinii patimi- lor mele, și sădești întru mine,

D

I

Pag

e98

cunoștința Ta. și trestie în dreapta Lui, și în-genunchind înaintea Lui, își bătea joc de El, zicând: bucu-ră-te Împăratul jidovilor. 30. Și scuipând asupră-i, au luat trestia, și-L bătea peste cap.

ătut fiind cu trestia, mi-ai iscălit iertare, mie celui robit de amăgitorul,

Hristoase Dumnezeul nostru. 31. Și dacă L-au batjocorit pe El, au dezbrăcat de pe El haina, și L-au îmbrăcat în hainele Sale, și L-au dus să-L răstig-nească.

B

Pag

e99

n chipul Crucii Moisi în munte, mâinile întinzân-du-și spre înălțime, pe

Amalic au biruit, iar Tu Mân-tuitorule palmele întinzându-Ți pe cinstita Cruce, m-ai îmbrățișat mântuindu-mă din robia vrăjmașului, și mi-ai dat semnul vieții, a fugi de arcul potrivnicilor mei, pentru aceasta Cuvântule mă închin cinstitei Crucii Tale. 32. Iară ieșind afară, aflat-au pe un om, anume Simon Ciri-

neu, care venea din câmp, tatăe lui Aeexandru și ae eui Ruf, ( 15, 21) pe

acesta l-au silit să ducă Crucea Lui.

I

Pag

e10

0

27. Și după El mergea mulțime multă de popor, și de muieri, care plângea și-L tânguia pe El. 28. Și întorcându-Se către ele Iisus, au zis: fiicele Ierusalimu-lui, nu Mă plângeți pe Mine, ci vă plângeți pe voi, și pe fiii voștri. 29. Că iată vor veni zile, în care vor zice: ferice de cele sterpe, și de pântecele care nu au născut, și de țâțele, care nu au aplecat. 30 Atunci vor începe a zice munților: cădeți peste noi, și măgurilor, acoperiți-ne pe noi. 31. Că de fac acestea în lemn verde, dar în cel uscat ce va fi?

Pag

e10

1

33. Și viind la locul, care se cheamă Golgota, ce se zice locul Căpățânii.

a locul Căpățânii înălțân-du-Te, capul vrăjmașului ai sfărâmat, și murind pe

lemn, pe cei ce au murit pen-tru rodul lemnului, i-ai înviat Stăpâne, și locuitori Raiului i-ai arătat, carii neîncetat Te laudă Hristoase Dumnezeul nostru, și-Ți strigă: Pomeneș-te-ne și pe noi întru Împărăția Ta. 19. Și au scris și titlu Pilat, și l-au pus pe Cruce, și era scris: Iisus Nazarineanul Împăratul jidovilor.

L

Pag

e10

2

20. Și acest titlu mulți din jidovi l-au citit, căci aproape era locul de oraș, unde au răstignit pe Iisus. Și era scris jidovește, elinește, râmleneș-te. 21. Deci zicea lui Pilat arhiereii jidovilor, nu scrie, Împăratul jidovilor, ci pentru că El au zis, Împăratul jidovilor sunt. 22. Răspuns-au Pilat: ce am scris, am scris. 23. Deci ostașii, dacă au răs-tignit pe Iisus, au luat hainele Lui și le-au făcut patru părți, fieștecăruia ostaș parte și cămașa. Și era cămașa Lui

Pag

e10

3

necusută, de sus țesută peste tot. 24. Deci au zis între sine, să nu o sfâșiem, ci să aruncăm sorți pentru ea, a cui va fi. Ca să se plinească Scriptura, care zice: împărțit-au hainele Mele lo-ruși și pentru cămașa Mea au aruncat sorți. Și ostașii acestea au făcut. 25. Și sta lângă Crucea lui Iisus, mama Lui și sora mamei Lui Maria a lui Cleopa, și Maria Magdalina.

ăpat-au mâinile și picioa-rele Tale cei fărădelege, Iisuse al meu, ale Celui ce

întâi cu palma negrăit ai zidit

S

Pag

e10

4

pe om, Hristoase Dumnezeule, și prin palma Ta din patimi și din stricăciune pe toți i-ai slobozit. 26. Deci Iisus văzând pe mama Sa,

cum s-a ascuns Ţie

adâncul îndurărilor, Maicii în taină au zis Domnul, că vrând să

mântuiesc făptura Mea, am primit a muri. Ci voi şi învia, și pe tine te voi slăvi, ca un Dumnezeu al cerului şi al pământului. și pe învățăcelul, pe carele iubea, stând, zis-au mamei Sale:

O

Pag

e10

5

u mă plânge Maică, vă-zându-Mă spânzurat pe lemn, pe Mine Fiul tău și Dumnezeu, Cela

ce am spânzurat pământul neținut peste ape, și am zidit toată făptura, pentru că Mă voi scula și Mă voi proslăvi, și cu tărie împărățiile iadului voi sfărâma, și voi pierde toată puterea lui, și pe cei legați voi slobozi din răutatea lui, ca un Milostiv, și-i voi aduce la Tatăl Meu, ca un Iubitor de oameni. muiere, iată fiul tău. 27. După aceea au zis învățăcelului: iată mama ta. Și

N

Pag

e10

6

dintru acel ceas o au lua învățăcelul întru ale sale. 38. Atunci au răstignit cu El împreună doi tâlhari, unul de-a dreapta, și altul de-a stânga.

oporul cel neplecat, și carele fără de frică lucra toate cele fărădelege, în

mijlocul celor fărădelege, pe Tine Îndurate Cel ce îndrep-tezi pe cei fărădelege, pe lemn Te-au înălțat răstignindu-Te, pe Carele toată zidirea Te slă-vește ca pe Domnul, lăudând îndelungă răbdarea Ta.

P

Pag

e10

7

39. iară cei ce trecea hulea, pe dânsul, clătind cu capetele sale.

cară ai răbdat, Cela ce ești cu adevărat mai presus decât toată

cinstea, Stăpâne Hristoase, peste cap cu trestia fiind bătut, ca să mă cinstești pe mine cel necinstit cu călcarea poruncii, Iubitorule de oameni. 40. Și zicând: Tu cel ce spargi Biserica, și a treia zi o zidești, mântuiește-Te pe Tine însuți, de ești Fiul lui Dumnezeu, pogoară-Te de pe Cruce.

O

Pag

e10

8

41. Așișderea și arhiereii bat-jocorindu-L împreună cu căr-turarii, și cu bătrânii, zicea: 42. Pe alții au mântuit, iar pe sine nu poate să se mântuias-că, de este Împăratul lui Israil, pogoară-se acum de pe Cruce, și vom crede Lui. 43. Nădăjduia spre Dumnezeu, izbăvească-L pe El, de vrea pe El, că au zis, că Fiul lui Dumne-zeu sunt. 44. Asemenea, și tâlharii, cei ce era împreună cu El răstig-niți, îl ocăra. 23, 34. Iară Iisus zicea, Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac.

Pag

e10

9

stăzi Stăpânul făpturii, au stătut de față înaintea lui Pilat, și

răstignirii S-au dat Făcătorul tuturor, aducându-Se ca un miel de a Sa bună voie. Cu piroane s-au pironit, și în coastă s-au împuns, și cu buretele s-au adăpat, Cel ce au plouat mană; cu palme peste obraz s-au lovit, Izbăvitorul lumii. Și de robii săi s-au batjocorit Izbăvitorul tuturor. O, iubirea de oameni a Stăpânului! Pentru cei ce L-au răstignit s-au rugat Părintelui său, zicând: iartă-le lor

A

Pag

e11

0

păcatul acesta, că nu știu călcătorii de lege, ce lucru fără dreptate fac. 39. iară unul din făcătorii de rău cei răstigniți hulea pe Dânsul, zicând: de ești Tu Hristos mântuiește-te pe Tine, și pe noi. 40. iară răspunzând celălalt, l-au certat pe el zicând: nu te temi tu de Dumnezeu, că întru aceeași osândă ești? 41. și noi cu dreptul, că cele vrednice de faptele noastre luăm, iar Acesta nici un rău n- au făcut.

Pag

e11

1

42. Și au zis lui Iisus: pome-nește-mă Doamne, când vei veni întru Împărăția Ta.

acă Te-au văzut oare-când pe lemn spânzurat pe Tine Mântuitorule,

Cel ce ai spânzurat pământul pe ape multe, tâlharul cel mulțumitor cu credință striga Ție: Pomenește-mă, cu care și noi cu pravoslavie Patimile Tale slăvim. 43. Și au zis Iisus lui: amin zic ție, astăzi vei fi cu Mine în Rai.

rin Crucea Ta Hristoase, o turmă s-au făcut a îngerilor și a oamenilor,

și o Biserică, Cerul și pământul

D

P

Pag

e11

2

se veselește, Doamne slavă Ție.

, 36. Și șezând păzea pe El acolo.

44. Și era ca la al șaselea ceas, și întuneric s-a făcut peste tot pământul, până la al nouălea ceas. 45. Și s-au întunecat soarele.

triga Iisus Navi să stea Luna, și Soarele, mai nainte însemnând

întunecarea luminătorilor, ceea ce s-au făcut când au pătimit Stăpânul cu trupul pe Cruce, prin care viclenele

O

S

Pag

e11

3

stăpâniri ale întunericului s-au rușinat. 46. Și în ceasul al nouălea au strigat Iisus cu glas mare: Ili, Ili lima sabahtani? Ce se zice: Dumnezeul meu, Dumnezeul meu căci m-ai lăsat? 47. Iară unii din cei ce sta acolo auzind, zicea, că pe Ilie strigă acesta. 48. Și îndată alergând unul dintr-înșii, și luând un burete l-au umplut de oțet, și puindu-l întru o trestie, îl adăpa pe El.

dăpatu-S-au cu fiere îndelung-Răbdătorul,

izvorând dulceață de mântuire, mie celui lipsit de A

Pag

e11

4

dulceața Raiului, prin dulceața mâncării. 49. Iară ceilalți zicea, lasă să vedem, veni-va Ilie să-l mântuiască pe El. Ioan 19, 28. După aceea știind Iisus că toate s-au săvârșit, ca să se împlinească Scriptura, au zis: mi-e sete.

ătăi și rane ai răbdat Hristoase, răstignindu-Te, vindecând ranele inimii

mele, fiere amară ai gustat, ridicând vătămarea cea de stricăciune făcătoare a gustă-rii celei dulci, și pe lemn piro-nindu-Te, blestemul lemnului l-ai pierdut.

B

Pag

e11

5

29. Și era acolo un vas plin de oțet: iar ei umplând un burete de oțet, și în isop puindu-l, l-au dus la gura Lui. 30. Deci, dacă au luat oțetul Iisus, au zis: Săvârșitu-s-au!

roorociile proorocilor iată s-au plinit, Sfatul cel de demult au luat sfâr-

șitul, că Tu de voie Împărate a toate, cu trupul sărăcind Hristoase ai primit pentru noi a Te sui pe Cruce, și moarte a răbda. Pentru aceea slăvim Cuvântule pogorârea Ta, cea mai presus de minte.

P

Pag

e11

6

50. Iară Iisus iarăși strigând cu glas mare, au zis: Părinte, în mâinile Tale dau duhul Meu,

ăcând Hristoase suflete-lor izbăvirea cea desăvâr-șit, în mâinile Tatălui ai

dat prea sfântul Tău suflet, de voie spânzurându-Te pe lemn. și acestea zicând au răposat.

eschisu-s-au Ție Doam-ne, cu frică porțile mor-ții, și portarii iadului

văzându-Te, s-au spăimântat: că porțile cele de aramă le-ai sfărâmat, și încuietorile cele de fier le-ai zdrobit: și ne-ai scos pe noi dintru întuneric, și

F

D

Pag

e11

7

din umbra morții, și ai rupt legăturile noastre. 51. Și iată catapeteasma Bise-ricii s-au rupt în două de sus până jos,

ironindu-Te pe Cruce Mântuitorule, soarele vă-zând s-au întunecat de

frica Ta, și zăveaza Bisericii s-au rupt, iar pământul s-au cutremurat, și pietrele așiș-derea de cutremur se despica, neputând să vază pe Ziditorul lor și Dumnezeu, pe lemn de voie pătimind fără dreptate, și de cei fărădelege batjocorin- du-se.

P

Pag

e11

8

și pământul s-au cutremurat, și pietrele s-au despicat.

oarele Mântuitorule, se golește de lumină, văzân-du-Te gol spânzurând pe

lemn, pe Tine Cela ce ai spân-zurat pământul pe ape, iar pietrele, dacă Te-au simțit pe piatră înălțat, s-au despicat de frică, și temeliile pământului s-au clătit. 52. Și mormânturile s-au deschis, și multe trupuri ale sfinților care adormise, s-au sculat.

oarele s-au sfiit de răstig-nirea Ta Cuvântule, și razele și-au ascuns, și

S

S

Pag

e11

9

pietrele s-au despicat, și iadul jos s-au înfricoșat, iar duhurile drepților au săltat, așteptând izbăvirea cea cu totul desăvârșit. 53. Și ieșind din mormânturi, după învierea Lui au venit în sfânta cetate, și s-au arătat multora.

ufletele drepților, dacă Te-au simțit pe Tine de demult Stăpâne pe lemn

dându-ți sufletul, din veșnice-le legături, Cuvântule se slobo-zea. 54. Iară sutașul, și cei ce era cu el împreună păzind pe Iisus, văzând cutremurul, și cele ce

S

Pag

e12

0

se făcuse, s-au spăimântat foarte, zicând: adevărat Fiul lui Dumnezeu era Acesta. 55. Și era acolo, și muieri multe, de departe privind, care mersese după Iisus din Galileia, slujind Lui.

ironosițelor femei stând lângă mormânt îngerul au strigat: mi-

resmele morților sunt cuviin-cioase, iară Hristos putrejunii s-au arătat străin. 56. Între care era Maria Magdalina, și Maria lui Iacob, și mama lui Iosie, și mama fiilor lui Zebedei.

M

Pag

e12

1

48. Și tot poporul, care venise la priveala aceasta, văzând cele ce s-au făcut, bătându-și piepturile sale, s-au întors. 31. Deci, jidovii, pentru ca să nu rămăie pre cruce trupurile sămbătă (pentru că era vineri, că era mare zi aceea a sâmbe-tei), rugat-au pre Pilat ca să se zdrobească fluierile lor și să se ia. 32. Deci, au venit ostașii și celui dintâiu i-au sfărmat fluierile și celuilalt, carele era răstignit cu El. 33. Iară la Iisus venind, deaca L-au văzut că au murit, nu I-au sfărmat Lui fluierile.

Pag

e12

2

34. Ci unul din ostași cu sulița coasta Lui au împuns și îndatăși au ieșit sânge și apă.

icăturile sângelui celui din Dumnezeu curs și ale apei, care s-au vărsat din

coasta Ta, au înnoit lumea, că cu apa speli adică ca un Îndurat, păcatele tuturor Doamne, iar cu sângele scrii iertare. 35. și cel ce au văzut au mărtu-risit, și adevărată este mărtu-risirea lui. și acela știia că adevărat zice ca și voi să creadeți.

P

Pag

e12

3

36. Că aceastea s-au făcut ca să se plinească Scriptura:* .Os nu să va zdrobi dintr-însul.. 37. și, iarăși, altă Scriptură zi-ce:* .Vedea-vor pre Carele L-au împuns.. 57. Iară făcându-se seară venit-au un om bogat din Arimateea, anume Iosif, , fiind învățăcelul lui Iisus pe ascuns de frica jidovilor Sfetnic cinstit fiind, om bun, și drept, care și el aștepta Împărăția lui Dumnezeu. 50. Acesta nu se însoțise în sfatul, și în lucrul lor. 58. Acesta venind la Pilat, au cerut trupul lui Iisus,

Pag

e12

4

erșit-au Iosif trupul lui Iisus și L-a pus pe El în mormânt nou al său; că

era să iasă El din groapă ca dintr-o cămară. Cel ce ai sfă-râmat puterea morții și ai des-chis oamenilor ușile Raiului, slavă Ție. Iară Pilat se mira, de au murit așa curând, și chemând pe sutaș l-au întrebat, au demult au murit? Și cunoscând de la sutașul, (15, 44-45) atunci Pilat au poruncit să se dea trupul. 39. Și au venit și Nicodim, carele venise la Iisus noaptea întâi, aducând amestecătură

C

Pag

e12

5

de smirnă, și de aloi, ca la o sută de litre. 15, 46 și cumpărând giulgiu 40. Și luară trupul lui Iisus , și L-au înfășurat pe El în giulgiu cu aromatele, cum este obiceiul jidovilor a se îngropa. 41. Și era în locul acela unde se răstignise grădină, și în grădină mormânt nou, întru care încă nimene nu s-au fost pus.

ela ce a încuiat adâncul S-a văzut mort și cu smirnă și cu giulgiu

înfășurându-Se, în mormânt S-a pus ca un mort Cel fără de moarte, și femeile au venit să-

C

Pag

e12

6

L ungă cu mir, plângând cu amar și strigând: Aceasta este Sâmbăta cea prea binecuvân-tată, întru care Hristos ador-mind va învia a treia zi. 59. Și luând Iosif trupul, L-au înfășurat cu giulgiu curat.

ând Te-au pogorât de pe lemn mort cel din Arimateea, pe Tine

Viața tuturor, cu smirnă și cu giulgiu Te-au înfășurat Hristoase, și cu dragoste s-au îndemnat a săruta, cu inima și cu buzele, trupul tău cel nestricat. Însă cuprinzându-se de frică, se bucura strigând

C

Pag

e12

7

către Tine: slavă smereniei Tale Iubitorule de oameni. 60. Și L-au pus într-un mor-mânt al său nou, pe care-l săpase în piatră,

osif cel cu bun chip de pe lemn luând prea curat trupul Tău, cu giulgiu

curat înfășurându-l și cu miresme, în mormânt nou îngropându-L, L-au pus. întru care nu au fost pus niciodată nimenea (lc. 23, 53)

ând Te-ai pus în groapă nouă pentru toți, Izbăvitorule al tuturor,

iadul cel cu totul de râs văzându-Te s-au îngrozit,

I

C

Pag

e12

8

zăvoarele s-au sfărâmat, și porțile s-au zdrobit, mormân-turile s-au deschis, morții au înviat: atuncea și Adam cu mulțumită bucurându-se au strigat Ție: slavă smereniei Tale Iubitorule de oameni. 54. și ziua era vineri, și se lumina spre sâmbătă. (Luca 23) și prăvălind o piatră mare la ușa mormântului, s-au dus. 61. Și era acolo Maria Magda-lina, și cealaltă Marie șezând în preajma mormântului.

Pag

e12

9

iresme de îngropare muierile aducând, pe taină la mormânt au

venit mânecând, temându-se de cumplirea jidovească, și mai nainte văzând întărirea cea cu ostași, dar firea cea slabă au biruit pe cea bărbă-tească, că gândul cel milostiv au plăcut lui Dumnezeu, și cu cuviință au strigat: scoală-Te Doamne ajută-ne nouă și ne izbăvește pe noi pentru numele Tău. 55. Și mergând după El, și muierile, care venise cu dânsul din Galileea, au văzut

M

Pag

e13

0

mormântul, și cum era pus trupul Lui. (Lc. 23) 62. iar a doua zi, care este după vineri, s-au adunat arhi-ereii, și fariseii la Pilat. 63. Zicând: doamne, adusu-ne- am aminte, că acel amăgitor au zis, încă fiind viu, după trei zile Mă voi scula.

ând Te-au văzut Puteri-le Hristoase clevetit de cei fărădelege ca cum ai

fost amăgitor, și piatra mor-mântului pecetluită cu mâini-le, cu care au împuns coasta Ta cea nestricăcioasă, atuncea s-au spăimântat de nespusă îndelungă răbdarea Ta, însă

C

Pag

e13

1

bucurându-se de mântuirea noastră, au strigat Ție: slavă smereniei Tale Iubitorule de oameni. 64. Deci poruncește să se păzească mormântul până a treia zi, ca nu cumva viind învățăceii Lui noaptea să-L fure, și să zică poporului că S-a sculat din morți, și va fi rătăcirea cea de apoi mai rea decât cea dintâi. 65. Zis-au lor Pilat: aveți păzitori, mergeți de întăriți, cum știți. 66. Iară ei mergând au întărit mormântul cu pază, pecetlu-ind piatra.

Pag

e13

2

n mormânt și sub peceți Te-ai cuprins Nemuritoru-le, de bună voie; că pute-

rea Ta Ți-ai arătat prin fap-te, cu Dumnezeiasca lucrare celor ce cântă: nu este Sfânt fără numai Tu Doamne Iubitorule de oameni.

Învierea

Domnului

ară în seara sâmbetei, care lumina spre ziua cea din-tâi a săptămânii, venit-au

Msria Magdalina, și cealaltă Marie, să vază mormântul.

I

I

Pag

e13

3

2.Și iată cutremur mare s-a făcut, că îngerul Domnului pogorându-se din Cer, și venind au răsturnat piatra de pe ușa gropii și au șezut deasupra ei. 3. Și era fața lui ca fulgerul